Revista Dragoste pentru adevăr Anul 2011 Nr.29

Lucrători împreună cu Cuprins Dumnezeu Când Domnul te trimite în lucrare, Pe ogorul mântuirii, mergi din zori; Desţeleneşte-ntâi ogorul tare, Cu plugul dragostei de cer şi flori. Apoi, a Evangheliei sămânţă, 3 Editorial Arunc-o prin Isus încrezător, Persoanele absente şi efectele lor – Editorii Ca ploaia Duhului spre pocăinţă, S-o facă să-ncolţească mai cu spor. ...S-ar prea putea să semeni şi cu lacrimi, 4 Închinători în duh şi-n adevăr Aşteaptă, vei culege bucuros; Belşugul roadelor din vii şi lanuri, Căi biblice de vindecare spirituală şi fizică Atrage revenirea lui Hristos. (partea I) – Simion Buzduga De-aceea, ţine-ţi conştiinţa trează, 8 Doctrine biblice Iar când furtunile s-or năpusti, Nu da ’napoi, trudeşte, mai lucrează, Lucrarea Duhului Sfânt în planul veşnic al Nu-i mult, Isus cu drag te-a răsplăti. lui Dumnezeu (partea a II-a) – Iosif Anca Tu, vezi că soarele aproape apune, 10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm Şi noaptea vine, nimeni n-a lucra, Pe altarul sfânt prilej, timp, zel depune, Scrisoarea a XXVII-a – Zaharia Bica Doar ruga, cântul te vor consacra. Iar când peste lucrarea ta aleasă, Cel Sfânt, a vieţii seară va lăsa, Scump lucrător, te vei întoarce-acasă. Să te-odihneşti de osteneala ta. Când vei zbura cu dor spre veşnicie, 12 Înţelepciune pentru înţelepţi Să-ţi fie răsplătită munca grea, Vei revedea comoara bucuriei – Setea pentru plăceri – Iosif Anca Toţi snopii mântuiţi prin jertfa Sa. Simion Buzduga 14 Principii sfinte Fondurile necesare editării şi distribuirii re- Muzica poporului Israel în Vechiul Testament – vistei „Dragoste pentru Adevăr”, provin din Iosif Birău donaţii din ţară şi străinătate. Cei care do- resc să sprijine această lucrare pot face 19 Experienţe depuneri în contul Asociaţiei Creştine de cari- tate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN: Spălarea picioarelor – E. C. RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/ EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002 deschis la BCR, Arad, care are ca obiect de ac- tivitate doar educaţia creştină. Vă mulţumim în Numele Domnului Isus! ISSN: 1841-1185 Colectivul de redacţie

Persoaneelfeecatbesleentleorşi În viaţa noastră, un rol important în acţiunile întâlnire dintre două persoane, sau două familii, ce putea specifice unui moment, unei activităţi, îl au persoanele fi o binecuvântare, dacă cel puţin unii dintre cei ce urmau absente, în acel timp, dar cu care am interacţionat în să se întâlnească, ar fi vorbit puţin mai înainte cu un om al trecut. Acţiunile lor sunt parte componentă a problemelor lui Dumnezeu. Aceste realităţi privesc şi lumea virtuală, pe care le întâmpinăm, iar vorbele şi cuvintele lor au unde diavolul investeşte mai mult ca agenţiile de spionaj, efecte puternice. Cu cât sunt mai mulţi subiecţi implicaţi de accea atenţie ce citiţi sau scrieţi. În acestă privinţă, în viaţa unui om, cu atât ea este mai complexă, iar în scop pozitiv, apostolul Petru şi-a dat silinţa (2 Petru cei prezenţi la un moment dat, cu atât mai puţin pot 1:12-15), iar apostolul Pavel şi mai mult, ca învăţătura determina acţiunile şi efectele lor directe. De exemplu: primită de la Domnul să fie păstrată şi epistolele lor au un bărbat apare vesel la locul de muncă, pentru că un avut un rezultat binecuvântat pentru posteritate. Prin om i-a vorbit cu multă amabilitate în staţia de autobuz, respectul şi ataşamentul părintesc, filipenii se puteau sau este trist, pentru că s-a certat cu un altul pe drum; bucura, chiar în absenţa lui Pavel, de urmările slujbei un copil are un entuziasm binefăcător, pentru că mama lui, la care s-au adăugat apoi efectele epistolei scrise i-a făcut un cadou special, sau nu este capabil să se de apostol. Există efecte pozitive şi în cazul mijlocirilor concentreze la lecţie, pentru că a avut un conflict cu un de la distanţă. Cel mai mult se evidenţiază slujba de alt copil într-o pauză; un şofer este amabil cu călătorii Mare Preot a Domnului Hristos, de la dreapta măririi din pentru că soţia lui i-a făcut o surpriză plăcută în acea ceruri. Să nu uităm şi de binefacerile în ascuns, când nu dimineaţă, oferindu-i o cămaşă nouă, sau este nervos ştie stânga ce face dreapta. În sens negativ, se înscriu pentru că un alt participant la trafic i-a creat probleme cei plecaţi din familie, prin divorţ; ei sunt încă „prezenţi” cu o jumătate de oră în urmă. prin traumele lăsate, sau prin moştenirea genetică în Efectele persoanelor cu care ne-am întâlnit şi de copii. La fel se întâmplă în familiile cu fii risipitori, care care apoi ne-am despărţit, nu se limitează, nu încetează, lasă prin absenţa lor multă amărăciune. Tâlharii care au imediat ce ne-am salutat, sau ne-am pierdut din vedere şi atacat pe călătorul ce se cobora din Ierusalim la Ierihon, nici nu se limitează la o zi, ci se pot întinde pe o perioadă „l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat ...” (Luca de zeci de ani. Părinţii evrei, din vremea apostaziei lui 10:30). Pe lângă faptul că „l-au lăsat aproape mort”, Iuda, au lăsat efecte tragice în viaţa urmaşilor lor, care efectele acţiunii lor a evidenţiat iubirea aproapelui, spuneau cu durere: „Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a manifestată de samariteanul milostiv şi atitudinea întâmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara! Moştenirea noastră a indiferenă a preotului şi a levitului. Exemplele ar putea trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări! continua, dar iată şi un caz specific efectului în lanţ, al Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca nişte persoanelor absente: văduve... Părinţii noştri, care au păcătuit, nu mai sunt, Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi a fost iar noi le purtăm păcatele” (Plângeri 5:1-7). Un alt tată trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai evreu, Ionatan, fiul lui Saul, şi-a asigurat copiii şi pe el, la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. prin comportamentul prietenos şi legământul încheiat cu Ridicându-se indispus din pat şi privind pe David, pentru posibilitatea ca el să nu mai fie în aceeaşi fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr poziţie privilegiată, sau chiar pentru cazul unui deces mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. prematur, ceea ce s-a şi întâmplat: „Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului; şi (continuare în pagina 19) dacă voi muri, să nu îţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de casa mea, ...Ionatan a făcut legământ cu casa 3 lui David...” (1 Samuel 20:14-16). Drept urmare, fiul său,Mefiboşet, a beneficiat de favoarea regelui David. Este important să reţinem că astfel de efecte, în absenţă, se produc şi în lucrarea Domnului şi în relaţiile din adunare, fie în bine, fie în rău. Astfel un clevetitor va „pregăti” ceartă, într-o „La început era Cuvântul...” (Ioan 1:1)

partea I Introducere spiritual numit Ekklesia (Adunarea), I. Vindecare care este a doua familie. În fine, princomuniune sacră Odată cu căderea în păcat, Ekklesia (Adunarea), Mireasa, va fiinţa umană a fost afectată în toate pleca spre Comuniunea Cosmică entităţile componente. Duhul şi cu Mirele şi Creatorul ei. Primii creştini ne sunt descrişi trupul omului au nevoie de refacere, Comuniunea vine din ceruri. ca având o puternică dorinţă de restaurare a comuniunii cu Domnul Isus a zis: „Mă rog ca toţi de apartenenţă la comunitatea Dumnezeu. Comuniunea sacră să fie una, cum Tu, Tată eşti în Mine frăţească. Despărţirea de lume, înseamnă împlinirea parţială a şi eu în Tine; ca şi ei să fie una în alipirea de Dumnezeu i-a făcut dorului după apartenenţă. Primii Noi, pentru ca lumea să creadă că să fie puternic ataşaţi unii de alţii. oameni au aparţinut lui Dumnezeu. Tu M-ai trimis” (Ioan 17:21) Noi şi Astfel, Adunarea primelor zile şi Bucuria pe care o produce noi descoperiri cu caracter ştiinţific a primilor ani, ne este zugrăvită apartenenţa reprezintă întoarcerea demonstrează că viaţa de familie de evanghelistul Luca astfel: „Ei la părtăşia edenică. Iată de ce bazată pe dragoste, relaţionarea stăruiau în învăţătura apostolilor, prezenţa Domnului este cea mai cu alte familii prin prietenie, care se în legătura frăţească, în frângerea mare binecuvântare în comuniune. roagă, oferă un surplus de fericire, pâinii şi în rugăciuni” (Fapte 2:42). În ea ne simţim doriţi, ne simţim ca sănătate şi chiar longevitate. Însă, Dacă ziua patimilor Domnului „acasă”. În ea dăruim şi ni se dăruie, cu atât mai mult, când vidul uman Isus i-a bulversat pe ucenici, în a mângâiem şi suntem mângâiaţi, este umplut cu Dumnezeu, fericirea treia zi îi găsim adunaţi pe toţi cei iubim şi suntem iubiţi. Comuniunea şi longevitatea este veşnică. Şi unsprezece (Luca 24:33) la un loc. este leagănul – veselia copilăriei aceasta începe în Cortul Întâlnirii, De asemenea, sunt adunaţi, după umanităţii şi căminul tuturor numit Adunarea Domnului. Aici opt zile, din nou la un loc, când împlinirilor. Tânjim după ea şi nu se derulează recuperarea omului, era de faţă şi Toma (Ioan 20:26). ne satisfac nici bunurile materiale, proces în care se împletesc La Marea Tiberiadei se adună din nici realizările profesioanale, următoarele tratamente de vindecare nou şapte ucenici, cărora li se arată nici talentele. Am fost creaţi să spirituală şi fizică: Mântuitorul. Şi iarăşi sunt în jurul relaţionăm. Întemeierea familiei este Lui, când se înalţă la ceruri, de pe visul oricărei făpturi omeneşti. Muntele Măslinilor, apoi în odaia de Familia la rândul ei, sus aveau deja obiceiul să se adune aspiră după căminul la rugăciune „împreună” (Fapte 1:14,15). De asemenea, îi găsim adunaţi la un loc în Ziua Cincizecimii (Fapte 2:1) şi frecvent apare expresia: „...toţi împreună” (Fapte 2:46). Cartea Faptele Apostolilor abundă în prezentarea legăturilor frăţeşti, ale primilor creştini. „...astfel de închinători doreşte şi Tatăl” (Ioan 4:23) 4

Raportat la mesajul Noului proclamă eliberarea de consecinţele Mai presus de toţi este „Părintele 5 Testament, care sunt factorii care păcatului; vestea eliberării din lanţurile îndurărilor şi Dumnezeul oricărei i-au animat pe creştini să aibă şi cătuşele păcatului este de-a mângâieri, care ne mângâie în toate o puternică legătură şi o unitate dreptul miraculoasă, când păcătosul necazurile noastre” (2 Corinteni strânsă în jurul Evangheliei? Deşi răspunde la chemarea Domnului. Ea 1:3‑4a). Dar toţi suntem chemaţi „să este greu să fie enumeraţi în ordinea aduce salvare prizonierilor care au putem mângâia pe cei ce se află în importanţei, din învăţătura biblică fost prinşi în laţul diavolului. Cuvântul vreun necaz” (v.4b). se pot arăta următorii factori care lui Dumnezeu îi vindecă şi îi scapă de consolidează sau distrug legătura groază (Psalmul 107:20). Un singur c) îmbărbăteze - să constituie frăţească – comuniunea sfântă: cuvânt al Domnului era suficient un suport pentru cei slabi. Comuniunea pozitivă presupune pentru ca bolnavii să fie vindecaţi: A îmbărbăta înseamnă a inspira o privire caldă, care se expune înaintea „Doamne”... ci zi numai un cuvânt, curaj, a încuraja. Prin îmbărbătare oricărui cuvânt, dar este specifică şi robul meu va fi tămăduit” (Matei fortificăm inimile celor disperaţi prieteniei şi cu atât mai mult frăţietăţii 8:8); „El, prin cuvântul Lui, a scos din care au o credinţă fragilă. Apostolul creştine. Aşadar, o comunicare ei duhurile necurate şi a tămăduit pe recomanda cu insistenţă: „Vă pozitivă începe de la zâmbet: „o toţi bolnavii” (Matei 8:16). Apostolii rugăm, de asemenea, fraţilor... să privire prietenoasă înveseleşte inima” au vindecat prin Cuvântul credinţei, îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să (Proverbe 15:30). Când am fost când au zis: „în Numele lui Isus sprijiniţi pe cei slabi ...” (1 Tesaloniceni pentru prima dată în SUA, am sesizat Hristos din Nazaret, scoală-te şi 5:14). Una dintre misiunile acordate un lucru plăcut printre americani, umblă!” (Fapte 3:6b; 14:10), au de apostolul Pavel lui Timotei era faptul că îşi zâmbesc reciproc, atunci înviat prin Cuvântul credinţei rostit să îmbărbeze inimile credincioşilor când se întâlnesc, chiar dacă nu se prin Duhul Sfânt (Fapte 8:40; 20:10. (Efeseni 6:22). Există slujbe în cunosc. Era o realitate străină, de De asemenea, exorcizarea era biserică, funcţii în societate care au cultura noastră, nu însă şi de Biblie. făcută tot prin puterea Cuvântului nevoie de îmbărbătarea noastră. Un rostit (Luca 8:29; Marcu 6:13; Fapte exemplu ar fi cei înălţaţi în dregătorii II. Vindecare 8:7). Toate acestea au menirea să: (1 Cronici 22:13; Iosua 1:6) şi nu în prin cuvânt ultimul rând, trebuie încurajaţi cei ce a) învioreze „duhurile smerite trec prin necazuri: bolnavii, sinistraţii, În consolidarea legăturii frăţeşti şi să îmbărbătez inimile refugiaţii (Deuteronom 31:6; Iosua cuvintele, limbajul; într-un cuvânt zdrobite” (Isaia 57:15), aşa cum 10:25; Psalmul 91). – comunicarea – este primordială. a fost profeţit despre Domnul Puterea cuvântului este importantă Isus Hristos: „...Dumnezeu Mi-a d) întărească. A întări înseamnă în relaţiile de familie, de muncă, de dat o limbă iscusită, ca să ştiu să a consolida, a edifica, a solidifica şcoală, din societate, dar mai ales înviorez cu vorba pe cel doborît tot ce are nevoie de impulsionare. Aici în efectul predicii expuse mulţimilor. de întristare” (Isaia 50:4). Acesta se încadrează cei cu o inimă fragilă Înţeleptul Solomon a observat acest este efectul vindecător al Cuvântului (1 Timotei 3:2) şi cei cu „mâinile obosite adevăr şi cu aproape trei mii de ani în lui Dumnezeu, care trebuie să şi genunchii slăbănogiţi” (Evrei 12:12). urmă :a scris: „Cuvintele prietenoase domine limbajul nostru creştin: În Fapte 15:32, îi găsim pe Iuda şi sunt ca un fagure de miere, dulci „Legea Domnului este desăvârşită şi pe Sila, care erau prooroci, întărind pentru suflet şi sănătoase pentru înviorează sufletul;...” (Psalmul 19:7); credincioşii, în situaţia zdruncinată în oase” (Proverbe 16:24). „Când gânduri negre se frământă cu care se aflau. „Cuvintele Cuvântului”, rostite grămada înăuntrul meu, mângîierile sub călăuzirea Duhului Sfânt, au Tale îmi înviorează sufletul” (Psalmul e) îndemne. Cuvântul transmis puterea vindecătoare, după cum a fost 94:19); „Când umblu în mijlocul celor cu care interacţionăm profeţit despre Domnul Isus Hristos: strîmtorării, Tu mă înviorezi,...” trebuie să fie convingător, să impulsi­ „Duhul Domnului Dumnezeu este (Psalmul 138:7); „Niciodată nu voi oneze, să stimuleze, să revigoreze peste Mine, căci Domnul M-a uns să uita poruncile Tale, căci prin ele mă pe cei împietriţi de păcat (Evrei 3:13) aduc veşti bune celor nenorociţi: El înviorezi” (Psalmul 119:93). şi să îndemne pe bogaţi la smerenie M-a trimis să vindec pe cei cu inima (1 Timotei 6:17) şi la acte de caritate zdrobită,... să dau celor întristaţi b) mângâie: „mângîiaţi-vă, deci, (1 Timotei 6:18). „Unii pe alţii” în din Sion, să le dau o cunună unii pe alţii” (1 Tesaloniceni îndemnare şi ajutor reciproc este o împărătească în loc de cenuşă, 4:18); „să mângâi pe toţi cei întristaţi” expresie des întâlnită în Biblie. un untdelemn de bucurie în locul (Isaia 61:2); „...prin răbdarea şi plânsului, o haină de laudă în locul nu prin mângâierea pe care o f) sfinţească, regenereze, unui duh mâhnit,...” (Isaia 61:1-3). Se dau Scripturile, să avem nădejde” transforme, purifice. poate vorbi astfel de o terapie, de o (Romani 15:4). Scripturile, în vindecare prin Cuvânt. Vestea bună ansamblul lor, au rolul să mângâie, Dacă credinţa vine în urma a Evangheliei este pentru păcătoşi Duhul Sfânt care a inspirat autorii auzirii Cuvântului, pocăinţa şi mai o vindecare, în momentul când este Mângâietorul, dar în ele întâlnim ales naşterea din nou este o lucrare pe mulţi care au ştiut să mângâie pe a Duhului Sfânt produsă de Cuvânt cei întristaţi: Iov (Iov 29:25); Onisifor (Romani 10:17; Iacov 1:18; 1 Petru (2 Timotei 1:16); Filimon (v. 7) şi alţii. 1:23; Tit 3:15). Puterea sfinţitoare a Cuvântului, a Duhului Sfânt este inegalabilă şi efectele produse în credincioşi sunt nemărginite; trezire

spirituală în confruntarea cu realitatea aplicării lui în Pentru un succes spiritual în Biserica Domnului, trebuie lumina Scripturii sau a încălcării normelor de morală eliminată comunicarea distructivă, răscolirea trecutului biblică produce cea mai puternică răscolire a conştiinţei. în care s-a produs întristare – „Orice amărăciune, orice „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire să tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde piară din mijlocul vostru” (Efeseni 4:31); limbajul obscen, până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile lumesc – „Să nu se audă nici cuinte porcoase” (Efeseni şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.este viu 5:4); „Să nu se audă nici... glume proaste, care nu sunt şi lucrător” (Evrei 4:12). Cuvântul sfinţeşte, purifică cuviincioase; ci mai degrabă cuvinte de mulţumire” (1 Timotei 4:5; Apocalipsa 12:11). Domnul spunea (Efeseni 5:4); vorbele nechibzuite – tot ceea ce nu trece ucenicilor: „Acum voi sunteţi curaţi din pricina cuvântului prin filtrul cunoştinţei biblice şi al conştiinţei luminate pe care vi l-am spus” (Ioan 15:3). Dacă puterea de Duhul Sfânt, care este rostit pentru a avea un efect Cuvântului este atât de mare încât Universul este ţinut distrugător; violenţa verbală, ceartă, judecata, blestemul, prin puterea Sa (Evrei 1:3), cu atât mai mult întreţine dispreţul, linguşirea – „...orice fel de răutate să piară din existenţa noastră, de aceea hrana spirituală trebuie mijlocul vostru” (Efeseni 4:31); limbajul uşuratic, stricat să fie consistentă pentru a ne putea dezvolta spiritual. – „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul Iată de ce predicatorii, evangheliştii, învăţătorii trebuie bun, pentru zidire...” (Efeseni 4:29); limbajul ucigător – să se asigure că mesajele lor sunt pline de vitamine şi „...dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama minerale spirituale, pentru că, deşi sunt atâtea locuri să nu fiţi nimiciţi unii de alţii” (Galateni 5:15); minciuna unde se împarte hrană, în ambalaje atractive, numărul (Proverbe 2:17), nedreptatea (1 Ioan 5:17), jurământul subnutriţilor spirituali este în creştere. strâmb (Evrei 6:16); limbajul generator de tensiune: „Să Aşadar, Cuvântul are menirea „să înveţe, nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii” (Galateni 5:26). neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie Toate aceste manifestări, se constituie tot în atâţia desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare factori distructivi pentru sănătatea fizică şi spirituală a bună” (2 Timotei 3:16-17). Pentru învăţare, Duhul Sfânt unei biserici. Însă, ceea ce constituie apogeul distrugerii descoperă lucrurile viitoare (Ioan 16:13). Atât slujbele reputaţiei şi a personalităţii cuiva este bârfa, defăimarea, cât şi darurile (înţelepciunii, cunoştinţei, profeţiei) vor clevetirea – surori ale otrăvirii sufletelor. Vom continua trebui să scoată din adâncul ocean al învăţăturii, ca prin a prezenta una dintre cele mai mari plăgi ale nişte scafandri, comorile şi bogăţiile Cuvântului, care secolului XXI – care face ravagii atât pe plan spiritual, să-i înnobileze pe ascultători, să-i îmbogăţească şi cât şi pe plan fizic – BÂRFA – epidemia care ruinează mai ales să îi facă fericiţi pe împlinitori (Luca 11:28). sufletele şi care nu lipseşte nici în cele mai sigure relaţii. Aceasta este menirea credincioşilor. Mustrarea are un Este atotprezentă în media vizuală şi audio, în familii, în efect mai mare atunci când este aşezată între două biserică, între prieteni şi în întreaga societate. aprecieri. Lucrul acesta se vede clar în cazul celor şapte biserici din Apocalipsa: „ştiu că ai răbdare, că ai suferit BÂRFA Poluantul ucigător de suflete din pricina Numelui Meu, şi că n-ai obosit. Dar iată ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragosta dintâi... Ai Alături de clevetire, vorbire de rău şi defăimare – însă lucrul acesta bun” (Apocalipsa 2:2-6). Există situaţii tripletele bârfei – aceasta poate fi considerată poluantul când trebuie făcută o mustrare pentru cei ce se despart de căpătâi ca flagel otrăvitor al vieţii spirituale în plan de credincioşi (Iuda 1:22), pentru cei ce au nevoie de mondial. Toată această încrengătură malefică este o sănătate în credinţă, pentru cei mincinoşi, răutăcioşi şi sursă de infamare, de murdărire a reputaţiei, imaginii leneşi (Tit 1:13). Ei trebuie aspru mustraţi, dar bătrânii cuiva, prin „păcura” care este împroşcată, adesea nu trebuie mustraţi la fel (1 Timotei 5:1), dar toţi cei ce peste haina albă a nevinovăţiei, lăsând în urmă, păcătuiesc şi trăiesc în neorânduială trebuie mustraţi pe desconsiderarea şi batjocura semenului, pentru care a faţă (1 Timotei 5:20; 1 Tesaloniceni 5:14). Însă mustrarea, murit Domnul Isus. trebuie făcută cu toată blândeţea (2 Timotei 4:2), în Biblia identifică statutul biblic al acestor cazurile în care este implicată învăţătura. Prin mustrare, categorii poluante şi îi încadrează pe bârfitori, înţelepul se va face mai înţelept, dar batjocoritorul o va defăimători, clevetitori în grupa oamenilor imorali: respinge (Proverbe 15:12). „Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire... sunt Ştiind că în ziua judecăţii omul va da socoteală şoptitori... bârfitori... născocitori de rele... şi măcar că ştiu de orice cuvânt nefolositor (Matei 12:36), ştiind că doar hotărârea lui Dumnezeu că cei ce fac asemenea lucruri Cuvântul biblic este adevărul (Ioan 17:17) şi că cine sunt vrednici de moarte...” (Romani 1:29-32). Toate leapădă Cuvântul va fi lepădat (1 Samuel 15:23) şi mai aceste acţiuni ale întunericului trebuie demascate în ales ştiind că nici un Cuvânt al lui Dumnezeu nu este lumina Evangheliei. Dumnezeu prezintă aceste categorii lipsit de putere (Luca 1:37) – mare atenţie la cuvinte. ca un pericol: „...îi ocroteşti în Cortul Tău de limbile care Cuvintele noastre să aibă întotdeauna efectele clevetesc” (Psalmul 31:20b) şi în viziunea Lui, bârfitorii descrise mai sus şi niciodată cele prezentate mai jos. sunt etichetaţi ca „răi”: „Dumnezeu zice celui rău: ...dai 6

drumul gurii la rău şi limba ta urzeşte vicleşuguri. Stai şi Consecinţele negative au efect vorbeşti împotriva fratelui tău şi cleveteşti pe fiul mamei tale” (Psalmul 50: 16-20). personal imediat Ca formă de manifestare, prin bârfă, se împrăştie lucruri încredinţate „Cine umblă cu bârfeli, dă pe faţă „...cel cu limba stricată cade în nenorocire” lucruri ascunse” (Proverbe 11:13); „dezbină pe cei (Proverbe 17:20) şi aduc bârfitorii sub incidenţa mai buni prieteni” (Proverbe 17:9); mistifică realitatea, pedepsei – „Pe cel ce cleveteşte pe fratele său în intoxică frăţietatea prin neadevăruri, creează diversiuni. ascuns îl voi nimici” (Psalmul 101:5). Prin bârfă se De aceea evreilor li s-a spus categoric în Lege: „Să pierde pacea, liniştea şi fericirea personală, fapt pentru nu răspândeşti zvonuri neadevărate. Să nu te uneşti care David avertiza: „Cine este omul care doreşte viaţa cu cel rău să faci o mărturisire mincinoasă pentru el” şi vrea să aibă parte de zile fericite? Fereşte-ţi limba de (Exodul 23:1). rău şi buzele de cuvinte înşelătoare. Depărtează‑te de rău, fă binele, caută pacea şi aleargă după ea” (Psalmul Bârfa este întâlnită în: 34:12-14). Perspectivele bârfitorilor sunt sumbre, căci a) biserică: Apostolul Pavel scria cu inima „defăimătorii” nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu îndurerată: „Mă tem că nu cumva la venirea mea... (1 Corinteni 6:9-10), nici certăreţii, intriganţii care produc să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri vrajbă, cultivă spirit de partidă şi dezbină (Galateni 5:20) de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări” (2 Corinteni 12:20). Soluţii biblice pentru oprirea b) lucrarea de misiune. Ştiind că aceste categorii au la bază minciuna, apostolul Pavel s-a aflat în bârfei sunt salvatoare, pentru cei ce le aplică aşa primejdie de moarte între „fraţii mincinoşi” (2 Corinteni cum sunt recomandate: 11:26). a) să ne păzim limba (Proverbe 21:23); să ne apărăm c) cadrul diverselor prietenii frăţeşti: „Omul dreptatea, dar fără să implicăm terţe persoane, neastâmpărat stârneşte certuri şi pârâtorul dezbină dându-le taină pe faţă (Proverbe 25:9) pe cei mai buni prieteni” (Proverbe 16:28). b) să evităm anturajele negative în care bârfa, clevetirea d) familii: Familii întregi au fost distruse de săgeţile sunt subiectele de bază, să ieşim din cercurile lor vorbirii de rău, de aceea înţeleptul recomandă: vicioase „...şi cearta va înceta” (Proverbe 22:10). „cine umblă cu bârfeli, dă pe faţă lucruri ascunse şi cu cel ce nu-şi poate ţine gura să nu te amesteci” c) să nu vorbim de rău pe nimeni - „Nu vă vorbiţi de (Proverbe 20:19). Deşi sunt adevărate surse pentru rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău un cei ce vor să-şi satisfacă curiozitatea, aceştia trebuie frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea evitaţi şi disciplinaţi: „Cuvintele clevetitorului sunt ca sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea nu eşti un nişte prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor” împlinitor al Legii, ci judecător” (Iacov 4:11 şi să renunţăm (Proverbe 26:22); „Izgoneşte pe batjocoritor şi cearta la anturajele care ne-au produs durere şi amărăciune va înceta” (Proverbe 22:10). (2 Timotei 2:19; Tit 3:2; 1 Petru 2:1). Mediul comuniunii încare Dacă dorim să locuim pe muntele Domnului cel Sfânt, o cerinţă divină este şi abţinerea de la bârfă. „Acela acţionează foarte frecvent bârfa şi efectele ei nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său” distructive, sunt dovada monstruozităţii ei. (Psalmul 15:3). Bârfa, cu toate surogatele ei, produce otravă, daune şi moarte pentru semeni. Dacă până acum Bârfa, „limba stricată zdrobeşte sufletul” (Proverbe te-ai zbătut în această cloacă a nelegiurii, fie ca citind 15:4); distruge reputaţia unui nume bun (Proverbe 22:1; aceste rânduri să fii sensibilizat de efectele şi mai ales Eclesiastul 7:1); generează nelegiuire – „Cine samănă de consecinţele, acestor poluanţi spirituali. Se spune că nelegiuire, nelegiurire va secera” (Proverbe 22:8a); oamenii mediocri atunci când se întâlnesc, bârfesc, cei generează amărăciune şi necazuri – „Cine îşi păzeşte cu nivel mediu discută evenimente, numai cei care au gura şi limba, îi scuteşte sufletul de multe necazuri” capacităţi intelectuale performante discută idei. Tu din (Proverbe 21:23). Distrugerile sunt atât pe plan fiziologic, care categorie faci parte? Dezbracă-te de omul cel cât şi psihic (Galateni 5:15), căci bârfa produce boli vechi cu faptele lui, acest „costum de moarte” (Coloseni devastatoare. Un studiu efectuat în rândul persoanelor 3:9). Pune capăt acestei epidemii sau, mai bine-zis, afectate de stres şi insomnie a arătat că motivele care pandemii, iubind curăţia inimii şi îmbrăcându‑te cu omul produc îngrijorare, 40% se referă la situaţii care nu vor cel nou, (Coloseni 3:8), care este superior şi geniilor. exista niciodată, 30% se referă la situaţii din trecut, ce Bucură-te de intrarea în comuniunea sacră, folosind un nu mai pot fi schimbate, 12% sunt generate de bârfe şi limbaj duhovnicesc, care îţi va permite accesul la curtea calomnii la adresa persoanei, 10% se referă la temeri Marelui Împărat (Proverbe 22:11). privind posibila deteriorare a sănătăţii şi doar 8% vizează problemele reale. (va urma) Simion Buzduga 7

„Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan 17:17) LUCRAREA DUHULUI SFÂNT ÎN PLANUL VEŞNIC A LUI DUMNEZEU (Partea a II-a) Rezumatul părţii I: Duh” (Ioan 3:5-8), căci „Dumnezeu este Duh” (Ioan 4:24) şi „ce este născut din Duh, este duh” (Ioan 3:6). „Căci Domnul Prezenţa Duhului lui Dumnezeu în actul creaţiei este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, ...suntem schimbaţi universului material şi a fiinţelor vii este evidentă. Duhul în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” care a generat viaţa adamică, acum regenerează cu succes în fiecare credincios viaţa celui de-al doilea Adam, o nouă (2 Corinteni 3: 17-18). Noi, oamenii, înţelegem mai greu ce viaţă, de data acesta eternă, după planul conceput înainte / cum este un duh, aşa cum spunea Domnul lui Nicodim: de creaţie. „Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde În perioada Vechiului Testament, lucrarea Duhului vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut Sfânt s-a concentrat pe două lucrări de bază: implementarea din Duhul” (Ioan 3:8). Totuşi se vede clar diferenţa dintre un teoretică (revelaţia şi inspiraţia biblică – 2 Timotei 3:16) a om care trăieşte în natura celui dintâi Adam şi un altul, care a planului etern şi susţinerea supranaturală a derulării lui prin fost născut din al doilea Adam. semnele şi minunile aferente. Apoi prezenţa Duhului a fost Să observăm, mai întâi, împlinirea profeţiilor amplă, de la intrarea Domnului în lucrare şi certificarea referitoare la naşterea din nou, care evidenţiază bază ei, până la încheierea glorioasă prin înălţarea la cer şi legală, juridică în redactarea şi dactilografierea noului realizarea ispăşirii. Lucrarea Duhului a continuat prin legământ şi efectele practice ale noului statut spiritual fondarea şi conducerea executivă a Bisericii, în lucrarea al omului regenerat. Domnul anunţa prin profet, înaintea la nivel colectiv, iar la nivel individual, de la naşterea din robiei lui Israel, a distrugerii Ierusalimului şi a dărâmării nou la înviere şi proslăvire. La revenirea Domnului, moment Templului: „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu aşteptat cu ardoare de Duhul şi de Mireasă (Apocalipsa casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou.... iată 22:17), se va încheia lucrarea Duhului Sfânt în ce priveşte legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele recuperarea creaţiei, când va produce o minune ca cea acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o descrisă în Ezechiel 37, când prin Duhul, materia moartă voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi va fi readusă la viaţă. poporul Meu” (Ieremia 31:31-33). Urma să se reediteze un legământ care nu numai că fusese iniţiat de Dumnezeu, dar II. LUCRAREA DUHULUI (LUI DUMNEZEU) ÎN OM fusese redactat şi dactilografiat, în cerinţele fundamentale, A. Lucrări generale (mântuitoare) chiar de glasul şi mâna divină. Acum Duhul (Domnului) Lucrarea Duhului Sfânt la nivel de individ şi de urma să se ocupe de noile „table”, de noul „cort”, totul comunitate este posibilă în urma ispăşirii realizate de realizându-se în om, căci dacă Cortul a fost făcut după Domnul Hristos. Apostolul Ioan a înţeles aceasta când a chipul care a fost arătat pe munte, omul, a fost făcut după scris: „Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu chipul lui Dumnezeu, ceea ce arată şi din punct de vedere al fusese încă proslăvit” (Ioan 7:39b). Apostolul Petru zicea şi obiectului curăţit şi sacralizat, aşa cum este scris în epistola el: „Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu către Evrei, că noul legământ este net superior celui de pe şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt a turnat ce Sinai. Apostolul Pavel vede împlinirea lucrării Duhului în vedeţi şi auziţi” (Fapte 2:33). procesul naşterii din nou, din punct de vedere al redactării 1. Naşterea din nou legământului şi al realizării scopului lui astfel: „Voi sunteţi Naşterea din nou este „dreptul (oferit de harul arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori răscumpărător păcătoşilor) să se facă copii ai lui ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din nu pe nişte table din piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne” (2 Corinteni 3:3). voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:12-13). Totodată Prima operaţie, absolul necesară, în relaţia cu un este şi îndatorirea omului, odată creată această binecuvânţată Dumnezeu ce se identifică în mod fundamental prin posibilitate de a (re)deveni părtaş naturii divine. Domnul Isus sfinţenie, este curăţirea, spălarea, pentru că naşterea a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou foloseşte aceleaşi entităţi – fiinţa umană în din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). componentele ei – care au fost întinate prin păcat. Iată 8 Naşterea din nou mai este numită în acest text naştere „din profeţia şi împlinirea ei, referitoare la rolul „apei” despre care

vorbea Domnul în Ioan 3: „Vă voi stropi cu apă curată şi veţi că trebuiesc judecate duhovniceşte” (1 Corinteni 2:10-14). 9 fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de Unirea noastră cu Hristos, prin Duhul, se realizează toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi în minte, unde se instalează noua gândire şi un bord un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi de conducere, în care „Duhul adevereşte împreună cu vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu” (Romani voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi 8:16). De aici, se coordonează prin călăuzire şi cârmuire legile Mele” (Ezechiel 36: 25-27). Făcând legătura dintre întreaga activitate spirituală şi fizică şi rodeşte noua viaţă, rolul legămintelor şi procesul de curăţire, evreilor le este care prin actul botezului în apă este evidenţiată oficial prin explicat întreg contextul logistic al lucrării Duhului Sfânt în mărturisirea cugetului curat, locul unde în lumina Duhului om: „Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după Sfânt se proclamă cele mai sublime şi indubitabile afirmaţii ce a zis: «Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele (Romani 9:1; 1 Petru 3:21). Momentul botezului trebuie zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi să confirme teoretic şi practic naşterea din nou, mărturia scrie în mintea lor» adaugă: «Şi nu-Mi voi mai aduce aminte întreagă a unei vieţi şi a unui destin nou. Apostolul Pavel de păcatele lor, nici de fărădelegile lor»...Astfel, deci, fraţilor, a scris despre dimensiunea trecută prezentă şi viitoare a fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul unirii noastre cu Hristos, adeverită la botez: „Nu ştiţi că prea Sfânt,...să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău şi cu moartea Lui?... am fost îngropaţi împreună cu El, pentru trupul spălat cu o apă curată” (Evrei 10:15-22) ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, Duhul realizează „tehnic” noua viaţă prin Cuvânt, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.... Ştim bine că omul fiind simbolizat prin apa, care are rol purificator, de nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca curăţire (în prima fază), dar este şi agent fundamental trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca pentru Cuvântul semănat, a cărui sămânţă germinează să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, tot prin puterea Duhului. Domnul a spus: „«Dacă este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea Scriptura». Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe nu mai are nici o stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea care aveau să-L primească cei ce vor crede în El” (Ioan de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru 7:37-39a). Despre lucrarea aceasta scria Pavel cu referire totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru la Adunarea (Mireasa) Domnului, pe care „a curăţit-o prin Dumnezeu” (Romani 6:3-10). Iată cum o nouă conştienţă, botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui o nouă gândire produce efecte la nivelul întregului trup, această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau evidenţiind faptul că trupul era victima ce a fost eliberată altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană” (Efeseni acum, de puterea păcatului, iar la proslăvirea de la înviere, 5:26-27). Apostolul Petru scrie şi el despre „sfinţirea lucrată va fi liberă şi de prezenţa păcatului. de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus „Rodul”, adică efectul naşterii din nou este Hristos” (1 Petru 1:2), accentuând şi rolul / partea omului în tocmai dovada faptului că lucrarea înnoirii aparţine acest proces: „Deci, ca unii cari, prin ascultarea de adevăr, Duhului Sfânt, fiind „sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ...fiindcă aţi fost născuţi veşnică. Fiindcă plata păcatului este moartea: dar din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, ...care Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23). Aici avem v-a fost propovăduit prin Evanghelie” (1Petru 1: 22-25). o explicaţie a cuvintelor Domnului din Ioan 3 referitoare Apostolul Pavel, explică celor din Corint, că informaţiile la dreptul de a moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, doar de pe care le conţine Cuvântul predicat, nu sunt în concordanţă cei care sunt născuţi din nou. Viaţa veşnică este un dar cu teoriile filozofice greceşti, care dominau gândirea ce se dobândeşte într-un proces şi numai în urma sfinţirii vremii şi nici cu mentalitarea rabinilor evrei îndepărtaţi de realizate de Duhul se poate accede la slavă. Duhul este spiritul Legii, prin legismele şi tradiţiile lor. Şi unii şi alţii o putere creatoare de viaţă şi este Sfânt, ceea ce atestă considerau Evanghelia o nebunie. Ele pot fi percepute natura noii vieţi. Sfinţirea atribuită prin ispăşirea, care a doar prin ridicarea omului la nivelul gândirii divine, ceea produs curăţirea, trebuie păstrată prin împărtăşire, ceea ce se poate realiza numai prin Duhul lui Dumnezeu. De ce solicită colaborarea noastră, în ascultarea de Duhul, fapt naşterea din nou este un nou mod de a gândi, ce care ne călăuzeşte în împlinirea voii lui Dumnezeu, căci generează un nou mod de viaţă. „Nouă însă Dumnezeu „... cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, (sunt) chemaţi ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează să fie sfinţi” (1 Corinteni 1:2) „în toată purtarea” (1 Petru totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu... nimeni 1:15). Unii credincioşi se aşteaptă la un miracol definitiv şi nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul irevocabil prin naşterea din nou, dar oricât de autentică şi lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care profundă ar fi ea, se poate întâmpla, ca prin necontinuarea vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe procesului de creştere spirituală a lucrarii Duhului Sfânt care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre la nivel de individ, să se asiste la ceea ce s-a întâmplat ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu unii din ucenicii apostolului Pavel, cărora le-a scris: „O, cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţînd o vorbire galateni nechibzuiţi! ...După ce aţi început prin Duhul, vreţi duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul acum să sfârşiţi prin firea pământească?” (Galateni 3:1-3), firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, deşi Duhul a făcut minuni prin ei (v. 5). Apostolul le-a scris: pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru (continuare în pagina 17)

Scrisoarea a XXVII-a Am aşteptat scrisoarea ta prea mult sau poate ţi-ai nu va mai muşca din ea cu dintele-i necruţător, dar recunosc că propus să-i amâni trimiterea înadins ca să sosească odată m-am înşelat, căci tare puţine sunt cele omeneşti care rezistă cu toamna. Ai ştiut ce să faci ca să mă înviorezi, ai ştiut că în îndelung sub povara vremii. Cu toate acestea, întotdeauna acest anotimp, de obicei, mă las învăluit de tristeţi ciudate. când îţi scriu, îţi scriu cu bucurie, potolindu-mi un pic mâhnirile. Cum aş putea fi altfel, când aud în vişinii grădinii răsuflarea Chiar dacă în ce mă priveşte, aşa stau lucrurile, în mod paradoxal neîntreruptă şi egală a vântului, când văd cum una câte una, mi-am găsit chiar în aceste zile plăcerea să citesc şi să frunze veştede atinse de rugina toamnei, cad cu şopot în tină. meditez cu un fel de nesaţ frumoasa constatare făcută de Lumina, altădată orbitoare, a zilelor de vară, s-a împuţinat, regele cărturar „...Prietenul adevărat iubeşte oricând şi soarele apune repede într-o vatră de jar, iar pe cerul în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbe 17:17). M-am însângerat de asfinţit se văd din când în când, în unghiuri gândit citind acest verset, dacă această afirmaţie făcută de negre, ca desenate cu cărbune, păsări călătoare lunecând în Solomon, dincolo de valoarea ei de constatare conformă cu ceţurile sudului. adevărul, este şi o recomandare cu accent pentru tânărul M-ai întrebat ce citesc, şi dacă citesc ceva să-ţi trimit şi prinţ, Roboam, urmaşul la domnie şi căruia îi reveneau în ţie o „îmbucătură”, cum frumos te-ai exprimat, adică, cuvinte mod legitim în urma succesiunii tronul, puterea militară, mult duhovniceşti şi de învăţătură. Tocmai bine, căci zilele acestea aur, bogăţie şi o împărăţie. La o curte regală opulentă, plină am isprăvit de parcurs comentariul la cartea profetului lona, de strălucire, precum avea să fie curtea regelui urmaş, dar comentariu scris de Fericitul Ieronim, în solitudinea peşterii şi gălăgioasă şi frământată de tot felul de vânzoleli politice, de la Betleem, unde, după cum ştii, s-a retras pentru tot de ambiţii şi urzeli, mai era loc pentru prieteni adevăraţi? Dar restul vieţii, săvârşindu-se aici în anul Domnului 419. Am tocmai acolo era nevoie de ei. Cât despre prieteni falşi, ei răsar citit acest comentariu cu multă încântare, de aceea bucuros de peste tot, aproape pe nesimţite, gudurându-se precum transcriu aici şi pentru tine câteva din cele mai frumoase câinii pe lângă mesele celor bogaţi...,, bogatul are foarte pasaje ale acestui opuscul: „...Profetul nu căuta să fugă deci mulţi prieteni” (Proverbe 14:20) pentru că „Bogăţia aduce un spre un anumit loc, ci pornind pe mare se grăbea să ajungă mare număr de prieteni...” (Proverbe 19:4) sau „...toţi sunt oriunde. Iar celui aflat pe fugă şi speriat i se potriveşte mai prieteni cu cel ce dă daruri” (Proverbe 19:6). Dar aceştia degrabă să nu aleagă pe îndelete locul fugii, ci să prindă cei nu sunt prieteni, ci mai degrabă nişte căpuşe, o haită de dintâi prilej să fugă pe mare. Şi putem să spunem şi aceasta: linguşitori deghizaţi în prieteni. De fapt numai tâlharii şi cel ce socotea că „Dumnezeu este cunoscut în luda numai” oamenii de nimic îşi întemeiază prieteniile pe a mânca şi a (Psalmul 76:1) şi că doar „în Israel este mare Numele Lui”, bea. Şi încă ceva: oricât de bogat a fost şi oricât de mari au fost după ce L-a simţit în valuri mărturiseşte şi zice „Sunt evreu şi bunurile lăsate moştenire de înţeleptul rege, Solomon, fiului mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea său: aur, argint, un scaun de domnie etc, între acestea nu se şi uscatul”. Iar dacă El a făcut marea şi uscatul, pentru ce găsea nici un prieten, pe care să i-l lase ca moştenire, căci, crezi că lăsând uscatul poţi să-I scapi pe marea Celui ce dacă nu greşesc, aş spune că un prieten adevărat este mai a întemeiat marea? Şi totodată, din salvarea şi convertirea valoros decât un regat. Şi chiar dacă era cu putinţă să-i lase corabieriior, învaţă că şi marea mulţime a Ninivei poate fi şi prieteni drept moştenire, ar fi fost o înjosire neîngăduită să salvată la fel prin mărturisire...”. fie amestecaţi cu aurul şi argintul lăsat în vistieriile regale. Iată, încă un pasaj plin de frumuseţe, pasaj care merită Numai că prietenii adevăraţi se aleg, nu se moştenesc, reţinut: „Mare este cel ce fuge, dar mai mare este Cel Care-I precum alte bunuri. caută...”. Nu ştiu de ce, sau poate numai mie îmi vine aşa, Ţinea deci de responsabilitatea tânărului Roboam să dar odată cu toamna mă năpădesc amintirile, care, cu o forţă şi-i aleagă în urma unei mature deliberări, fără să se pripească, greu de stăpânit, mi se cern peste suflet precum nişte frunze căci: „Cine îşi face mulţi prieteni îi face spre pierzarea lui...” veştede, copleşindu-mă... Dacă ies afară, şi în lumina aceasta (Proverbe 18:24). Dar cuvintele lui Solomon n-au fost urmate puţină şi bolnavă a toamnei stau şt citesc, sunt nevoit să mă cu credincioşie de tânărul Roboam! Mărturia istoriei confirmă opresc uneori din lectură şi aproape involuntar rechem din fără echivoc greşeala tânărului monarh: a avut mulţi apele amintirilor chipul prietenilor mei de altădată. prieteni, i-a ales în pripă, ca mai apoi să-i consulte în vreme Dragul meu, odată ce anii îmi tot sporesc, tot mai des de cumpănă pentru domnie. Urmarea acestei neascultări nu mă întreb ce-i trainic sub soare şi nesupus schimbării? Multe mi a întârziat, căci în scurtă vreme regatul s-a prăbuşit. s-au părut odinioară că vor rămâne aşa cum le-am cunoscut, A scris deci pentru fiul său Roboam, viitorul domn erau iluziile tinereţii, acum trecută. Credeam atunci că prietenia al lui Israel, i-a scris având în vedere cât de fragile sunt este ceva nesupus uzurii vremii şi că, odată închegată, timpul domniile şi cât de înşelător este sentimentul de siguranţă pe 10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm „Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om”. (Eclesiastul 12:13)

care-l au cei bogaţi şi puternici. Căci adesea aceste străluciri meu, poate că ce ţi-am scris până aici îţi lasă impresia că, 11 vremelnice se întunecă dovedindu-se mincinoase, omul vorbind despre prietenie, am vorbit mai degrabă în termeni ajungând în stări nenorocite, în care se sfarmă brutal toate care fac din ea un fel de centură de securitate pentru individ, iluziile, dezvelindu-i-se nevredniciile şi arătându-l mic! ignorând acea realitate misterioasă şi profundă care de fapt Şi care dintre muritori crezi tu că este scutit? Putem pierde scapă oricărei încercări de formulare raţională. Deşi despre într-o clipă toate, sănătatea, aurul, bogăţia, tronurile, tot ce am prietenie nu se poate vorbi eficient decât exemplificând, lucru crezut durabil, dar totuşi ceva rămâne în toate aceste seisme care mi se pare simplu, totuşi ziiele acestea am încercat să - zice înţeleptul rege -, „prietenul adevărat’. Este ştiut faptul că pun în câteva ziceri cu valoare de principiu ceva din această de omul ajuns în nenorocire toţi se dezic în grabă, mai ales cei fericită experienţă. fericiţi, şi puţini sau foarte puţini sunt aceia care îi mai rămân Înclinaţia fiinţei umane înspre prietenie nu se naşte credincioşi într-o iubire compătimitoare, „...dar săracul este din nimic, ea a fost adăugată spre desăvârşirea fiinţei în Actul părăsit de prietenul lui” (Proverbe 19:4b). Da, este un mare har Creator şi este atât de adânc sădită în om, încât chiar într-o şi un dar de la Dumnezeu să avem un „prieten adevărat” un mare nenorocire, doar o simplă privire compătimitoare a unui om care „iubeşte oricând”, căci „...a fi iubit preţuieşte mai mult prieten e de neînlocuit: „O privire prietenoasă înveseleşte decât aurul şi argintul” (Proverbe 22:1b). Cât de practică este inima...” (Proverbe 15:30). lată cât de mult am fost făcuţi de această înţelepciune pe care ne-o predică Sfânta Scriptură, Dumnezeu pentru prietenie! o înţelepciune din care se pot împărtăşi toţi, fără deosebire, Omul singuratic este periculos de mult supus riscului faţă de înţelepciunea pe care o exprimau în cărţile lor filozofii degradării morale şi de aceea chemarea la desăvârşire este vechii Elade! Chiar zilele acestea am isprăvit de citit cartea cu neputinţă de realizat în singurătate, ci numai în părtăşia lui Diogene Laerţios, Despre vieţile şi doctrinele filozofilor. prietenilor buni căci, „Cel neprihănit arată prietenului său încă o dată mi s-a confirmat faptul că înţelepciunea pe care calea cea bună.” (Proverbe 12:26a) şi chiar „Rănile făcute o vânturau aceşti oameni bântuiţi de cele mai josnice patimi de un prieten dovedesc credincioşia lui...” (Proverbe nu este nimic altceva decât rezultatul abilităţii minţilor lor de a 27:6); până la urmă, „Cuvintele prietenoase sunt ca un abstractiza realitatea şi a o cuprinde în tot felul de formulări bine fagure de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru aduse din condei, dar lipsite de căldura Adevărului. Zdrenţoşi oase” (Proverbe 16:24) şi „Cum înveselesc untdelemnul şi şi nespălaţi, purtând pe spate desagi soioşi, iar în mână un tămâia inima aşa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale toiag noduros, rătăcind prin pieţele oraşelor greceşti, aceşti unui prieten” (Proverbe 27:9). oameni, cărora din păcate Biserica creştină de azi şi de ieri le Dacă de un munte, cu cât te apropii mai mult, cu atât datorează mult în ce priveşte doctrina, se făceau mai degrabă eşti mai copleşit de măreţia lui, în schimb de un om, cu cât vrednici de compătimirea publicului decât de atenţia lui. Ca o te apropii mai mult cu atât eşti mai dezamăgit de micimea paranteză vreau să-ţi spun că am vizitat mai deunăzi Roma lui. Prin urmare, nici o prietenie nu se va închega şi nu va şi cu acel prilej m-am oprit şi în oraşul Tivoli, vizitând celebra dăinui decât întemeiată pe iubire, căci „...dragostea acoperă casă VILLA D’ESTE, de fapt o reşedinţă de vară construită în toate greşelile” (Proverbe 10:12) şi „Cine acoperă o greşeală perioada renascentistă de o mână de cardinali bogaţi. Aici, în caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui una din săli, unde se odihneau sfinţiile lor, am văzut pictate dezbină pe prieten?” (Proverbe 17:9). pe pereţi, nu chipurile apostolilor sau ale profeţilor cum s-ar Cât de matură chibzuinţă trebuie să dovedim deci, fi cuvenit, dacă tot au vrut s-o facă, ci portretele celor şapte în alegerea unui prieten! De aceea te sfătuiesc să nu te înţelepţi ai Greciei antice... împrieteneşti uşor ca să nu ai parte de amare decepţii. Ţine Cât despre înţelepciunea ebraică, cuprinsă şi în textele minte ce-ţi spun: pe adevăratul prieten pe care-l doreşti şi tu, pe care noi le discutăm, ce să-ţi mai spun? Tu singur ai ajuns numai chibzuinţă îl descoperă, numai nenorocirea îl încearcă să te convingi că ea nu este altceva decât reflectarea simplă şi numai iubirea îl face să rămână. Dacă-ţi cauţi un prieten şi bună a adevărului, aşa cum este el în experienţa comună a doar de nevoie o să-l pierzi sigur la nevoie, dar dacă-l cauţi oamenilor credincioşi sau necredincioşi, adică o înţelepciune în iubire o să-l ai la nevoie. Pune aşadar iubirea temelie practică şi care poate fi confirmată de experienţa fiecăruia prieteniilor tale pe care ţi le doresc puţine, dar trainice, dintre noi. De aceea se spune: „Orice Cuvânt al lui Dumnezeu căci numai iubirea este singura care nu s-a frânt în nici o este încercat El este un scut pentru cei ce se încred în e!’ cutremurare. Mai mult, legăturile ce se pecetluiesc cu iubire (Proverbe 30:5). înţelegi de ce nu mă îndoiesc nici o clipă se dovedesc adesea mai tari decât legăturile de rudenie, de că, atunci când Solomon a scris cuvintele: „Prietenul adevărat sânge: „...mai bine un vecin aproape decât un frate departe” iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate”, a avut {Proverbe 27:10). Printre altele să nu uiţi cuvintele pe care sigur în vedere tinereţea tatălui său, David, un tânăr hăituit Isus Ie-a spus despre ucenicii Lui: „Voi sunteţi prietenii Mei...” de sabia unui rege nebun şi plin de suspiciuni, obligat să se (Ioan 15:14) şi mai apoi: „Voi sunteţi aceia care aţi rămas cu ascundă prin păduri şi prin peşterile pământului...? Cine să mine în încercările Mele. De aceea vă pregătesc împărăţia mai stea lângă acest tânăr, cine să-l încurajeze şi să-l mângâie după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie...” (Luca 22:28,29). când deja fusese declarat un pericol pentru naţiunea israelită, Bagă de seamă, că, potrivit cuvintelor Domnului, prietenului iar însuşi regele Saut îi era împotrivă? Dar fiindcă tânărul care nu este cu tine în nenorocirea ta nu merită să-i deschizi betleemit era nevinovat, Dumnezeu i-a dat ca ajutor un om, uşa să intre părtaş la bucuriile tale. care în mod normal ar fi trebuit să fie duşmanul lui, Ionatan, Dar într-o altă scrisoare îţi voi mai trimite şi alte gânduri, fiul regelui persecutor. Pe acesta Dumnezeu i I-a făcut prieten. acum, am socotit potrivite doar acestea ce m-au cercat zilele Cât adevăr în aceste spuse: „Când sunt plăcute Domnului căile trecute, zăbovind în grădină sub vişini privind cu mâhnire cum cuiva îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui” (Proerbe. 16:7). firea agonizează în tăcere scuturându-şi podoaba în pulbere... Iată, cât de minunat este să ai un prieten bun şi cât de muit lipseşte în rugăciunile credincioşilor cererea către Dumnezeu Cu drag! să ne dea prieteni buni! Este şi darul lui Dumnezeu, dar şi rezultatul unei alegeri înţelepte din partea noastră. Dragul Zaharia Bica

Înţelepciune pentru înţelepţi „Poruncile Tale mă fac mai înţelept..., căci totdeauna le am cu mine.” (Psalmul 119:98) Setea pentru plăceri „Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele” (Proverbe 23:26) Începând cu plăcerile promise de şarpe în Eden dorit alte locaţii pentru satisfacerea plăcerilor cărnii – (grădina plăcerilor, unde Creatorul a oferit nenumărate înălţimile idolatre şi alte prietenii imorale, ispită ce i-a satisfacţii primei familii), întâi de a privi şi apoi de a gusta cuprins încă din pustie, după modelul egiptean, când „...s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot din fructul pomului oprit, setea omului pentru plăceri şi jertfe de mulţumire. Poporul a şezut de a mâncat şi a băut; apoi s-au sculat să joace” (Exodul 32:6). Pe este de nestins, pentru că poftele plăcerilor păcătoase acelaşi drum, „adunăturii de oameni, care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui nu oferă niciodată o împlinire reală. Fiecare om are o Israel au început să plângă şi să zică: «Cine ne va da carne să mâncăm?»” (Numeri 11:4). Cunoscându-le ispită de o viaţă, căci plăcerea naturală, edenică, este răscolită de plăcerile păcatului, din „zorile vieţii”, când pornirile, Moise îi avertizează pentru perioada când poţi să umbli „...pe căile alese de inima ta şi plăcute vor ajunge în Ţara promisă: „Să nu faceţi, deci, cum ochilor tăi;...” (Eclesiastul 11:9) şi „...până nu vin zilele facem noi acum aici, unde fiecare face ce-i place” cele rele şi până nu se apropie anii, când vei zice: «Nu găsesc nici o plăcere în ei»” (Eclesiastul 12:1). (Deuteronomul 12:8), dar când au ajuns în Canaan, au avut acelaşi comportament: „...Fiecare făcea ce-i Omul a fost amăgit la început cu o mâncare şi plăcea” (Judecători 17:6), cuvinte ce descriu un context naţional păcătos. Profetul vorbeşte despre „casele de de atunci plăcerea unei mâncări este un test zilnic. plăcere ale cetăţii celei vesele” (Isaia 32:13), care nu Patriarhul Isaac şi la bătrâneţe a cerut „o mâncare cum îmi place” (Geneza 27:4), ceea era ştiut de toţi ceilalţi erau „odăi” ale Templului, ci localuri ale păcatului. Fiica Ierusalimului ajunsese ca fiica Babilonului, „cea dedată din familie (v. 9,14), care l-a împins la o abatere de plăcerilor” (Isaia 47:8), fapt pentru care Dumnezeu era la planul lui Dumnezeu. În adunările din primul veac, în postura unui bărbat cu o soţie imorală şi insensibilă: „...toţi aceştia îşi aleg căile lor şi sufletul lor găseşte erau unii aşa zis creştini setoşi de plăceri, despre plăcere în urâciunile lor... şi când am vorbit Eu, n-au care apostolul avertiza: „Fericirea lor este să trăiască ascultat; ci au făcut ce este rău înaintea Mea şi au în plăceri ziua nameaza mare. Ca nişte întinaţi şi ales ce nu-Mi place!” (Isaia 66:3-4). Din acest motiv spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, Dumnezeu, stăpânul, le-a rostit sentinţa: „Dar acelora a când ospătează împreună cu voi” (2 Petru 2:13). Iată căror inimă simte plăcere faţă de idolii şi urâciunile lor, le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul cum pofta de a mânca – o acţiune sănătoasă lăsată de Dumnezeu” (Ezechiel 11:21). Astfel fericirea plăcerilor Dumnezeu prin creaţie, este pervertită, prin asocierea de moment şi îmbibate în păcat n-a durat mult şi Israel a ajuns în pedeapsă ca şi Babilonul: „Îmi bate inima cu poftele cărnii şi separată de bucuria trăirii cu familia legal şi natural constituită, condiţii în care, aşa ca în Eden, Însuşi Dumnezeu prin Lege porunceşte plăcerea: „Acolo, să cumperi... tot ce-ţi va place, să le mănânci înaintea Domnului, Dumnezeului tău şi să te bucuri tu şi familia ta” (Deuteronomul 14:26). Însă evreii, cei ale căror greşeli le repetă creştinii, au 12

cu putere, m-apucă groaza; noaptea plăcerilor mele următoare: „Mă desfătez în orânduirile Tale...” (Psalmi ajunge o noapte de spaimă” (Isaia 21:4). Pentru că 119:16); „Se satură de belşugul Casei Tale şi-i adăpi din evreii „...au nesocotit ţara desfătărilor; n-au crezut în şivoiul desfătărilor Tale” (Psalmi 36:8). Plăcerile sfinte Cuvântul Domnului” (Psalmi 106:24), profeţii le-au spus prin acelaşi Cuvânt: „Vă va fi ruşine de terebinţii în care de aici sunt doar un preludiu pentru bucuria prezenţei găseaţi plăcere şi veţi roşi din pricina grădinilor în care divine: „...înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi vă desfătaţi” (Isaia 1:29); „...şi vor înceta strigătele de desfătări veşnice în dreapta Ta” (Psalmi 16:11). Dar veselie ale acestor desfătaţi” (Amos 6:7). până atunci „Ferice”, zice Psaltirea la începutul ei, de cine „îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi Istoria evreilor şi învăţătura Noului Testament noapte cugetă la Legea Lui!” (Psalmi 1:2), la care se mai adaugă plăcerea comuniunii sfinţilor: „Sfinţii, care arată că trebuie să fie o diferenţă evidentă, profundă, sunt în ţară, oamenii evlavioşi, sunt toată plăcerea mea” (Psalmi 16:3). Ce diferenţă între fiii lui Recab: „Noi nu între starea lumii şi a celor credincioşi, căci după bem vin!” (Ieremia 35:6) şi femeile din Israel: „Daţi-ne să bem!” (Amos 4:1). cunoaşterea lui Dumnezeu, se schimbă natura unui om. „Căci şi noi eram altă dată fără minte, neascultători, Asta nu înseamnă că nu ne vom îndeplini rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri,...” (Tit îndatoririle familiale şi nu vom gusta viaţa cu partenerul 3:3). În mod deosebit în vremea aceasta, când oamenii sunt „iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de viaţă, căci este o plăcere poruncită şi binecuvântată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:4), trebuie să veghem să nu fie între noi „...nimeni curvar sau lumesc ca de Dumnezeu de la început, dar nu vom lăsa să ne fie Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi‑născut. Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete oglindită faţa într-o fântână străină (1 Corinteni 7:33-34; binecuvântarea n-a fost primit; pentru că, cu toate Proverbe 5:15-20). Nu că „N-avem dreptul să mâncăm că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe” (Evrei şi să bem?” (1 Corinteni 9:4), dar, să facem „totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31), nu după regula 12:16‑17). Cei care se întorc la Domnul, dar continuă lipsită de nădejdea mântuirii: „să mâncăm şi să bem, să trăiască în plăcerile lumii acesteia sunt „...aceia cari, căci mâine vom muri” (1 Corinteni 15:32). după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia În vremea noastră, tot mai mulţi creştini şi n-aduc rod care să ajungă la coacere” (Luca 8:14). Destinul celor cuceriţi de plăceri, este pierzarea „pentru reclamă dreptul la distracţii: de la sport şi mese ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osîndiţi” (2 Tesaloniceni 2:12). Ce speciale la dans şi filme, ceea ce la romani era scurtă fericire pentru toţi cei care nu vor „mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să „pâine şi circ”, în numele libertăţii harului, care se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului” (Evrei „...ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu 11:25). Dumnezeu anunţă condamnarea bogaţilor pe acelaşi motiv – plăcerile păcătoase: „Aţi trăit pe pământ cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita în plăceri şi în desfătări” (Iacov 5:5), ca şi în cazul noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru bogatului din Luca 16, sau a celui din Luca 12, care Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos” (Tit 2:12-13). se „împlineau” prin ceea ce mâncau şi prin ceea ce îmbrăcau. De aceea mare atenţie: „Nu fi printre cei ce Acestora, dacă mai pot fi ajutaţi li se adresează beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne” proverbul: „Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele” (Proverbe 23:26). (Proverbe 23:20). Dumnezeu ne cunoaşte dorinţele, Dacă vreţi să fiţi ai Domnului (pentru eternitate) să ştiţi de aceea uneori ne împiedică să avem mai mult, că ochii şi inima urmează acelaşi drum, într-o alegere tocmai pentru a nu fi prinşi în ispitele plăcerilor, după liberă şi unidirecţională, de aceea: „Nu iubiţi lumea, cum sesiza apostolul: „...cereţi şi nu căpătaţi, pentru nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre” dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în (Iacov 4:3). Mai bine să fim ca cei descrişi în versetele lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac” (1 Ioan 2:15-17). Iosif Anca 13

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea”. (Psalmul 119:105) Muzica poporului Israel în Vechiul Testament 14 În istoria Israelului, începând de la cântarea lui Moise de după trecerea Mării Roşii (Exodul 15) şi continuându‑se cu următoarele cărţi ale pentateuhului şi celelalte cărţi istorice, muzica apare ca un element cultural al acestui popor şi presupune folosirea instrumentelor muzicale (2 Samuel 6:5), reguli muzicale (Psalmul 45:1), oameni specializaţi – maeştri (1 Cronici 15:22) şi desigur motivul muzicii care în cultura Israelului a fost cu precădere închinarea (Exodul 15; Deuteronom 32; Judecători 5; Psalmii, etc.), prin rugăciuni care ţinteau preamărirea şi adorarea lui Dumnezeu (Psalmul 18; 19; Isaia 38) dar şi exprimarea trăirilor lăuntrice ale unor oameni (Psalmul 51; 102; Iona 2). Ca şi act religios muzica în Vechiul Testament, a constituit un element aproape indispensabil al închinării în faţa divinităţii. Se pare că iniţial sistemul liturgic mozaic nu a prevăzut şi cântarea ca parte constitutivă a închinării împreună cu celelalte ritualuri, însă ea a fost folosită cel puţin în cazuri particulare la început (ex. cântarea lui Moise după trecerea Mării Roşiii în Exodul 15 unde în v. 20 sunt menţionate folosirea timpanelor, ceea ce nu se putea face în lipsa unei melodii), iar pe vremea lui David muzica devine parte a închinării în Casa Domnului (1 Cronici 6:31). În timpul domniei lui David, datorită abilităţilor speciale ale acestuia în domeniul muzicii (cf. 1 Samuel 16:17, 18) amploarea pe care o ia muzica în închinarea evreilor este considerabilă, ea devenind şi element al revitalizării spirituale naţionale (1. Samuel 16:23), urmând astfel prosperitatea în domeniul religios care s-a extins şi în timpul domniei lui Solomon. Muzica este, de altfel, văzută de istorici ai creştinismului ca putere sau „ulei” al trezirilor spirituale. Se consideră că în perioada creştină nu a fost trezire spirituală care să nu conţină muzică . Mai târziu valoarea muzicii ca şi act religios este extinsă la domeniul profeţiei, astfel Elisei va profeţi pe fondul muzicii instrumentale (2 Regi 3:15). Cartea Psalmilor este o colecţie de cântece care vorbeşte suficient de mult despre valoarea atribuită muzicii în închinarea evreilor pe timpul Vechiului Testament. Ca şi valoare culturală a muzicii în Israelul antic, menţionăm rolul acesteia în dezvoltarea culturală naţională, influenţarea ei de către culturile învecinate şi ecoul muzicii Vechiului Testament în cultura civilizaţiei mondiale. Dacă până pe vremea lui David, nu se poate vorbi de o dezvoltare sau cultivare în cadrul poporului a valorilor culturale cum sunt limba, arhitectura, literatura, etc. începând cu acest rege, ele vor deveni elemente intrinseci civilizării poporului care iau amploare şi se materializează prin unificarea triburilor şi alcătuirea unui sistem organizatoric al regatului, superior celor de până la acea dată. Textul din 2 Samuel 8:15-18 menţionează elemente ale organizării regatului care lipsesc aproape cu desăvârşire din istoria pre-davidică a Israelului. Astfel, David este monarh peste un Israel unificat (v. 15), Ioab este general al armatei (v. 16 – mai mare peste oştire), Iosafat, fiul lui Ahitub,este academician (v. 16b mai mare peste scriitori), Ţadoc şi Abiatar preoţi cu responsabilităţi permanente (v. 17), Seraia secretar de stat (textual logofăt v. 17b), Benaia, fiul lui Iehoiada, comandant al gărzilor de corp (v. 18a căpetenia cheretiţilor şi a peletiţilor), iar fiii lui David, secretari de stat (v. 18b mari dregători). 1 Cronici 15:22, mai menţionează şi funcţia de şef al leviţilor pentru cântare şi pe cea de învăţător în cântare. Astfel, se remarcă muzica printre domeniile principale în care se extinde reforma culturală a Israelului davidic. Cât priveşte influenţa pe care au avut-o culturile învecinate asupra muzicii, avem o posibilă influenţă a muzicii egiptene, după ieşirea din Egipt. Dansul poporului, în faţa viţelului de aur, în Exodul 32 este desigur împrumutat de la religiile popoarelor învecinate. Taurul era zeu principal la egipteni ceea ce înseamnă că întregul ritual de închinare a

fost adoptat de la egipteni împreună cu muzica şi dansul să îndepărteze starea de depresie de peste împăratul care priveau închinarea. Saul, când peste el venea duhul rău (v. 23). Nu putem Influenţa avută de muzica Vechiului Testament, şti de unde a învăţat David să cânte şi cine l-a instruit în asupra muzicii şi culturii civilizaţiei moderne este întâlnită mânuirea harfei. Însă cel mai important fapt este păstrarea în mod predominant în creştinism şi putem aminti aici de către David a acestei ocupaţii chiar şi după ce devine ca şi exemplu opera Nabucodonosor a compozitorului împărat al lui Israel şi organizarea în cadrul leviţilor de la italian Giussepe Verdi, care preia tema psalmului 137. Cortul Întâlnirii într-un mare cor de 4000 de cântăreţi care Jean Deshayes, autorul cărţii Civilizaţiile Vechiului Orient, acompaniau închinarea (1 Cronici 23:5) şi care au susţinut numeşte Psalmii ca numărându-se printre capodoperele şi fundalul pe care s-a efectuat procesiunea aducerii literaturii orientale. Vorbind despre Cântarea comună ca chivotului la Ierusalim (1 Cronici 15:16-22). Astfel, muzica dimensiune muzicală a civilizaţiei occidentale, muzicologul primeşte statut de element indispensabil închinării înaintea român Ovidiu Manole scrie: „Cântarea comună religioasă lui Dumnezeu şi totodată ea devine valoare culturală a lui are vechi rădăcini în cântatul ebraic de cult. Cei 150 de Israel, ca naţiune. Psalmi …erau intonaţi într-o manieră apropiată vorbirii, care nu excludea acompaniamentul instrumental, de exemplu 3. Muzica în perioada lui Solomon: 1 Regi harfa, flautul. Imagini de o rară frumuseţe clădesc o poetică- 10:12 – „Împăratul a făcut cu lemnul mirositor... şi model pentru comunicare cu Iehova, Creatorul Atotputernic arfe şi alăute pentru cântăreţi. N-a mai venit de atunci lemn şi prezent: «Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa de acesta mirositor şi nu s-a mai văzut până în ziua de azi”; te doreşte sufletul meu pe Tine Dumnezeule!» (Psalmul 2 Cronici 5:12, 13 – „…şi toţi leviţii cari erau cântăreţi: Asaf, 42)… psalmodia ebraică, despre care nu deţinem decât Heman, Iedutun, fiii şi fraţii lor, îmbrăcaţi în in subţire, stăteau supoziţii, avea un pronunţat caracter declamatoriu‑rubato, la răsăritul altarului cu chimvale, alăute şi arfe şi aveau adică tempo liber, lipsit de rigoarea mişcării”. cu ei o sută douăzeci de preoţi cari sunau din trâmbiţe; şi În lucrarea de faţă, avem în vedere şase pasaje când cei ce sunau din trâmbiţe şi cei ce cântau, unindu‑se reprezentative pentru înţelegerea muzicii şi valoarea într‑un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au acordată de evrei acesteia, analizând în acelaşi timp şase sunat din trâmbiţe, chimvale şi celelalte instrumente şi au etape ale evoluţiei muzicii în poporul Israel: mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: «Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!» în clipa aceea, casa şi anume 1. Muzica în perioada de formare – ieşirea din Casa Domnului, s-a umplut cu un nor”. Egipt: Exodul 15:1 – „Atunci Moise şi copiii lui Israel Sub Solomon (fiul lui David) regatul lui Israel experimentează apogeul dezvoltării naţionale pe toate au cântat Domnului cântarea aceasta”; 15:20 - „Maria… a planurile, muzica fiind unul dintre sectoarele în care luat în mână o timpană şi toate femeile au venit după ea, cu reforma atinge cote maxime. Dacă David a fost cântăreţ timpane şi jucând”; 32:6 - „Poporul … s’au sculat să joace”. iscusit şi a compus mulţi psalmi (dintre cei 150 cuprinşi Aceste versete redau două evenimente distincte în Biblie cel puţin 73 îi aparţin) fiul său Solomon nu este din istoria lui Israel. În timp ce primul se distinge ca act mai prejos pentru că, printre celelalte creaţii artistice, el al preamăririi lui Yahweh şi oglindeşte o relaţie bună (de alcătuieşte nu mai puţin de 1005 neprihănire) a lui Israel cu Dumnezeu, cel de-al doilea este cântări /psalmi/ (1 Regi 4:32). Din o consemnare a unei prime demonstraţii făţişe a infidelităţii lemnul parfumat de santal, adus de poporului faţă de Dumnezeu şi arătarea înclinaţiilor corăbieri din Ofir, se făuresc arfe idolatre, cauzate de educarea lor în cadrul unei culturi şi lire pentru cântăreţi. Menţiunea idolatre – cea a Egiptului. În ambele texte, muzica este textului despre raritatea acestui parte intrinsecă a ritualului religios. În primul text întreaga lemn în Israel şi faptul cum Solomon compoziţie este numită cântare închinată lui Yahweh de îl dedică fabricării instrumentelor poporul salvat din mare, iar instrumentele muzicale care o muzicale, arată din nou importanţa acompaniază sunt rezumate aici la timpanele mânuite de extremă dată muzicii şi sub domnia femei şi însoţite de dans. În cel de-al doilea text, nu este lui Solomon. Relatarea dedicării folosit cuvântul cântare şi nici vreun instrument de muzică Templului, prezintă un cadru creat ci se menţionează doar dansul ritualic al poporului. special pentru coborârea divinităţii în noul sanctuar, context în care 2. Ascensiunea muzicii odată cu dezvoltarea muzica are rolul de a sensibiliza culturală a lui Israel – perioada davidică: inimile audienţei pregătind şi asistând această aşezare a 1 Cronici 15:16 - „Şi David a zis căpeteniilor leviţilor să prezenţei divine în Templu. Găsim aşeze pe fraţii lor cântăreţi cu instrumente de muzică, cu aici un ansamblu coral-instrumental alcătuit din familiile lăute, arfe şi ţimbale şi să sune din ele cântări răsunătoare, în celor trei mari muzicieni Asaf, Heman şi Iedutun care cântau semn de bucurie”; 15:19-22 – „Cântăreţii ... aveau ţimbale de pe harpe, lire şi percuţii, îmbrăcaţi în robe albe din in subţire, aramă, ca să sune din ele.. aveau lăute pe alamot; ...aveau aşezaţi la răsăritul altarului şi însoţiţi de 120 de preoţi care arfe cu opt coarde, ca să sune tare. Chenania, căpetenia sunau din trompete. La aceştia se mai adăugau şi cei care muzicii între leviţi, cârmuia muzica, fiindcă era meşter”; cântau vocal. Astfel. muzica primeşte un rol de căpătâi în 23:5 – „…patru mii să fie însărcinaţi să laude pe Domnul cu organizarea liturgică naţională, ea rămânând şi în timpul lui instrumentele pe cari le-am făcut ca să-L prea mărim”. Solomon, una dintre ocupaţiile preferate ale împăratului. În 1 Samuel 16:17, 18 şi 23 îl găsim pe David prezentat ca un tânăr, cu o înclinaţie specială către muzică. El ştie 15(continuarea în pagina următoare) să cânte la harpă şi era iscusit în aceasta aşa încât reuşea

(continuarea din pagina precedentă) sensibilităţii acestora faţă de realitatea înconjurătoare. Această practicare a muzicii, este întâlnită în religiile 4. Muzica în timpul lui Isaia şi Ieremia: Isaia păgâne, unde muzica era folosită pentru crearea unei 30:29 „Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se atmosfere propice desfăşurării ritualurilor oculte. Faptul prăznuieşte sărbătoarea, veţi fi cu inima veselă, ca cel ce că ei se îmbătau cu muzică şi cu vin este subliniat şi mai merge în sunetul flautului, ca să se ducă la muntele Domnului, bine, de profetul Amos, în cuvintele „aiurează în sunetul spre Stânca lui Israel”; 38:20 – „Domnul m-a mântuit! De alăutei”. „Alcoolici inveteraţi, care se îmbată de dimineaţa aceea, în toate zilele vieţii noastre vom suna din coardele până seara! Benchetuiesc şi petrec total nepăsători instrumentelor noastre, în Casa Domnului”; 2 Cronici 35:25 – faţă de Dumnezeu şi lucrările Sale. Din cauza acestui „Ieremia a făcut un cântec de jale pentru Iosia. Toţi cântăreţii comportament nechibzuit, va veni exilul.” şi toate cântăreţele au vorbit de Iosia în cântecele lor de jale până în ziua de azi, şi au ajuns o datină în Israel. Cântările 6. Muzica în perioada exilică: Psalmul 137:1-6 acestea sunt scrise în «Cântecele de jale»”. - „Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi În textele lui Isaia se observă starea încă optimistă plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion. În sălciile din în care acesta scrie. Însă pentru timpul lui Ieremia, muzica ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele. Căci acolo, biruitorii este folosită pentru a cânta starea deplorabilă în care se noştri ne cereau cântări şi asupritorii noştri ne cereau afla poporul. Acest text redă profunda îndurerare a lui bucurie, zicînd:«,Cântaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!» Ieremia, când un om după voia lui Dumnezeu, un om care Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pămînt putea să ţină în frâu pornirile păcătoase ale poporului, străin? Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta a fost ucis în luptă. Ieremia s-a aşezat şi a compus un mea destoinicia ei! Să mi se lipească limba de cerul gurii, imn de jale, determinat de această stare şi acest imn a dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face ajuns o tradiţie. Starea de plâns în care era poporul nu din Ierusalim culmea bucuriei mele!” Cuvintele acestui se regăseşte doar în cântecul lui Ieremia, pentru că toţi psalm descriu starea în care se aflau evreii robi în Babilon. cântăreţii şi cântăreţele cântau astfel de cântece, pe Solicitarea care venea din partea asupritorilor pentru evrei acea vreme, existând şi colecţii de astfel de cântece de să cânte, ne arată abilităţile acestora în domeniul muzicii jale. Pe vremea lui Isaia şi Ieremia muzica ocupă un loc renumite. Mai mult, ei şi-au agăţat harfele în copaci ca să semnificativ în cultura evreiască; ei se închină prin muzică nu cânte, dar faptul că şi le-au luat cu ei în robie, din nou acompaniată de instrumente şi mai mult, ei se folosesc de ne arată importanţa pe care o acordau evreii cântatului. De ea şi pentru a descrie starea în care ajunge poporul. fapt mai observăm, că acesta este şi obiectivul psalmului, de a arăta o anume integritate a evreilor, care nu acceptau 5. Muzica şi declinul spiritual: Isaia 5:12 – „Arfa să cânte în mod uşuratic, adică să accepte să se bucure şi alăuta, timpana, flautul şi vinul le înveselesc pe un pământ străin, fiind astfel de acord cu situaţia lor de ospeţele; dar nu iau seama la lucrarea Domnului, şi nu văd robi. Psalmul a fost compus după ieşirea din Babilon şi lucrul mânilor Lui“; Amos 6:5 - „Aiurează în sunetul alăutei, probabil urmărea să provoace poporul la a profita din plin se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică”. de timpul de libertate pe care acum ei îl aveau să poată Isaia are în vedere aici două aspecte. Primul, că ei cânta Domnului într-o manieră bună. trăiesc în desfrâu, se îmbată la ospeţe cu vin, dar şi cu Cele prezentate despre muzica poporului evreu, muzică. Şi al doilea, că nu iau seama la lucrările Domnului. evidenţiază prin regula generală pedagogică a scrierilor Aici este arătat efectul nociv al muzicii, efect care determină vechi testamentare, ascenciunea şi declinul celor ce au îndepărtarea oamenilor de Dumnezeu, prin suprimarea avut parte de harul revelaţiei din partea lui Yahve, dar pe care „nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat” (Romani 1:21). Totuşi rămăşiţa lui Israel a înţeles necesitatea acţiunilor divine, de îndepărtare a poporului ales şi a beneficiat de harul mântuirii, în care lauda pentru Domnul ocupă un lor primordial. Istoria se repetă, iar biruitorii fiarei vor ajunge în locul cel mai înălţător al cântării: „pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână” (Apocalipsa 15:2). Iosif Birău 16

Continuare de articole „...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25) (continuare din pagina 9) Botezul cu/ în Duhul Sfânt, este o lucrare necesară, în vederea umplerii fiinţei înnoite, care LUCRAREA DUHULUI SFÂNT fusese plină de păcat, realizând o stare normală în ÎN PLANUL VEŞNIC noua relaţie cu Dumnezeu, în noua viaţă, după cum a A LUI DUMNEZEU scris apostolul Pavel, efesenilor: „...prin Duhul Lui, ...să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efeseni „Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, 3:16-19); „...Dimpotrivă, fiţi plini de Duh” (Efeseni 5:18); pânăce va lua Hristos chip în voi!” (Galateni 4:19). Cazul „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, nu a fost izolat, căci în Ahaia lucrurile stăteau la fel de slab; ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, copii ai căror părinte era acelaşi mare apostol Pavel, erau fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh” retardaţi spiritual – oameni fireşti, deşi primiseră Duhul şi (1 Corinteni 12:13). chiar aveau unele din manifestările supranaturale. Dar, Duhul Sfânt este oferit ca urmare a lucrării de despre continuarea procesului voi scrie în capitolul următor ispăşire, sfinţire, pentru mintea înnoită care vrea să - Călăuzirea (prin Duhul) în adevăr, pe baza celor arătate trăiască prin Duhul, după primirea Cuvântului. Domnul de apostolul Pavel în Romani 6-8. Hristos spunea ucenicilor, înaintea „plecării” Lui dintre ei: „...Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Mângîietor, care 2. Botezul cu/ în Duhul Sfânt să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului pe Lucrarea complementară acestei prime etape care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L – naşterea din nou, este botezul / umplerea cu / în cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în Duhul Sfânt, fază după care unii cred că, îndumnezeirea voi” (Ioan 14:16-17); .„... Vă este de folos să Mă duc; căci, este definitivă, ceea ce se constată însă dovedeşte că dacă nu Mă duc Eu, Mângîietorul nu va veni la voi; dar dacă este o lucrare absolut necesară, dar nu definitorie pentru Mă duc, vi-L voi trimite. Şi când va veni El, va dovedi lumea finalizarea lucrării Duhului lui Dumnezeu. Neînţelegerea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata” întregului spectru al lucrării Duhului Sfânt în om, duce la (Ioan 16:7-8). Nu există viaţă împreună cu Hristos, fără faliment spiritual şi la stări hibride, lipsite de adevărata viaţă. Duhul Sfânt. De la convingerea stării de păcat şi spălarea Lucrarea naşterii din nou în asociere cu botezul în / cu Duhul naşterii din nou, continuând cu călăuzirea permanentă şi Sfânt, poate fi comparată cu modul în care Adam a fost făcut slujirea specifică darului şi până la transformarea de la un suflet viu, conform Geneza 2:7 - „Domnul Dumnezeu l-a parusia Domnului, totul se realizează prin puterea şi controlul făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de Duhului lui Dumnezeu. În această ordine a lucrărilor divine viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu”, sau cu readucerea mântuitoare: „Acum, deci, nu este nici o osîndire pentru cei la viaţă a trupurilor întregi din valea oaselor (Ezechiel 37). ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile Imaginea fizică era bună, trupul era complet, dar mişcarea firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, nu o putea aduce decât suflarea (Fapte 17:28), care a legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea animat întregul trup, făcând funcţionabile toate simţurile şi păcatului şi a morţii” (Romani 8:1-2). Însă, această lege nu toate capacităţile fiinţei umane. Însă, dacă în continuare, ne robotizează, doar oferă o nouă condiţie de viaţă: „Astfel, viaţa umană (adamică) este păstrată prin rămânerea duhului deci, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi în om şi exercitarea diverselor funcţii ale organismului, la fel, cu acelaşi fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup, a viaţa nouă (hristică) este păstrată şi omul se dezvoltă spre sfârşit-o cu păcatul; pentruca, în vremea care-i mai rămâne maturitate prin celelalte lucrări ale Duhului lui Dumnezeu. de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, Peste tot în misiunea apostolilor, naşterea din nou era ci după voia lui Dumnezeu” (1Petru 4:1-2). însoţită de botezul cu / în Duhul Sfânt, aşa după cum spunea Duhul lui Dumnezeu / Duhul lui Hristos / Duhul şi Ioan Botezătorul că este normal să se întâmple, nu doar Sfânt se oferă prin credinţă, în rugăciune, după cum din punct de vedere al succesiuii lucrării lui şi a Domnului a explicat Cel care botează cu Duhul Sfânt – Domnul Hristos, ci în ordinea succesivă a golirii / lepădării celor Hristos: „Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută rele, a curăţirii şi apoi a mplerii cu cele sfinte. Este ordinea găseşte; şi celui ce bate, i se deschide...Tatăl vostru pozitivă inversă celei negative descrise în Romani 1, în cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca evoluţia generală a umanităţii. Adesea în vremea nostră, 11:9-13): Acelaşi evanghelist, prezintă fenomenul umplerii se încearcă să se explice şi să se argumenteze situaţiile cu Duhul (Luca 4:1,14), pentru cel căruia „Dumnezeu pentru care nu întâlnim corespondent biblic, al celor care se nu-I dă Duhul cu măsură” (Ioan 3:34): „...şi pe când Se declară născuţi din nou şi sunt botezaţi în apă, dar pentru ruga, s-a deschis cerul şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste care botezul cu Duhul Sfânt întârzie în mod nejustificat. Să El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un studiem cu atenţie în continuare ce spune Biblia despre glas, care zicea: «Tu eşti Fiul Meu preaiubit: în Tine Îmi botezul cu / în Duhul Sfânt şi vom constata fără ambiguitate găsesc toată plăcerea Mea!»” (Luca 3:21-22). Împlinirea că este o lucrare prioritară, absolul normală şi imperativă în „făgăduinţei” (Fapte 1:4), a avut loc exact după modelul procesul mântuirii. indicat de Domnul Hristos. Ucenicii „stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri” (Fapte1:14). Câteva zile mai târziu 17(continuare în pagina următoare)

Continuare de articole „...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25) (continuare din pagina anterioare) Duhul Sfânt pentru a fi capacitaţi, ca şi în cazul celor ce „...toţi s-au umplut de Duh Sfânt...” (Fapte 2:4). Apostolul au primit abilităţi speciale cu ocazia construirii Cortului şi a explicat lucrarea în fondul şi forma ei procedurală, celor prezenţi în ziua Cincizecimii: „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi a confecţionării obiectelor sfinte (Exodul 31:1-7). Aşa s-a fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre întâmplat în diferite situaţii cu ucenicii: „toţi s-au umplut de iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după Duh” (Fapte 2:38). cum le da Duhul să vorbească” (Fapte 2:4); „toţi s-au Prioritatea acestei lucrări – umplerea noii fiinţe cu umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu atributele divine, atât cele referitoare la trăirea în sfinţire cât cu îndrăzneală”(Fapte 4:31). Omniprezentă, în Vechiul şi şi cele referitoare la capacitatea slujirii, sunt evidente şi cu ocazia debutului etapei a doua în planul de mântuire a lumii, Noul Testament este şi imaginea îmbracării cu puterea în Samaria: „Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe plinătăţii Duhului, în mod deosebit, o îmbrăcare a inimii Petru şi pe Ioan. Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se pogorâse – minţii (2 Cronici 24:20; Coloseni 3:12). Dar a crede că încă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. Atunci Petru şi Ioan au pus mâinile primirea Duhului Sfânt doar cu scopul împuternicirii pentru peste ei şi aceia au primit Duhul Sfânt” (Fapte 8:14‑17). slujire, conform Fapte 1:8 - „Ci voi veţi primi o putere, Pavel, la rândul lui arată acelaşi interes şi procedează la fel când Se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi în Efes, când a întâlnit uenici ai lui Ioan „şi le-a zis: «Aţi primit martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria şi până la voi Duhul Sfânt când aţi crezut?» Ei i-au răspuns: «Nici n-am marginile pământului”, înseamnă a scoate aceste cuvinte auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt». «Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?» le-a zis el. Şi ei au răspuns: «Cu botezul ale Domnului din contextul textului şi a întregii cărţi, ce lui Ioan». Atunci Pavel a zis: «Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea descrie etapele misiunii patronate de Duhul Sfânt. Pentru după el, adică în Isus». Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel o interpretare corectă, să ne amintim că scopul venirii mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei şi vorbeau în alte limbi şi proroceau” (Fapte 19:2-6). Duhului Sfânt a fost enunţat de Domnul înainte de patimile Procedura, prezentată în Biblie, de primire / botez / umplere a Duhului este aşadar rugăciunea, cu sau fără Sale (Ioan 14-16), aici este doar un răspuns la o întrebare punerea mâinilor. Orice altă metodă, mai mult sau mai puţin artificială, este un fel de naştere dintr-o mamă bolnavă, referitoare la organigrama Împărăţiei lui Dumnezeu. Dubla căci în cazul uneia sănătoase şi cu o sarcină la termen, medicul sau moaşa nu are rolul decât să asiste la minunea lucrare a Duhului Sfânt: internă - mântuirea desăvârşită divină. La fel, nu cred şi nu există exemple biblice, care ar necesita folosirea vreunui cuvânt magic, sau repetarea a individului, prin integrarea şi dezvoltarea în Trupul lui unor expresii, ce pot fi interpretate ca un efect psihologic, în urma căruia, atât cel în cauză, botezat cu Duhul Sfânt, Hristos şi externă – slujirea prin funcţiile fiecărui organ cât şi cei prezenţi alături de el pot să aibă îndoieli. Cu cele afirmate, nu neg posibilitatea naşterii unui copil normal, din Trup, lucrare pentru care vom fi răsplătiţi, vor constitui deci a unei lucrări, ce apoi poate fi adevărată, în condiţii de ajutor uman, dar numai în condiţia unui „făt” sănătos, subiectele următoarelor două capitole, pentru a avea o care în cazul unor cadre medicale, lipsite de experienţă, au intervenit, oprind „durerile naşterii”. Ulterior, lucrarea se imagine desfăşurată a măreţei lucrări divine. poate desăvârşi, dar toate acestea cazuri fericite nu justifică proceduri de ajutor pentru Duhul Sfânt, căci nici îngerii nu Dovada (manifestarea) prezenţei Duhului este au „suflat” pe lângă Adam, ca să-L ajute pe Dumnezeu să-i de duh omului creat. spontană, unică sau repetatbilă, fiind un fenomen Prin botezul (în Duhul Sfânt) – cufundarea, ce umple interiorul curăţit şi unge / îmbracă exteriorul supranatural destinat edificării spirituale. După cum cu Duhul Sfânt, se realizează locuirea Duhului Sfânt în credincios şi se preia controlul tuturor acţiunilor dovada prezenţei unui duh rău, nu doar influenţa care este şi activităţilor, făcând posibilă închinarea în duh şi adevăr. „Cine păzeşte poruncile Lui, rămâne în El şi El prezentă în toată umanitatea decăzută, se constată prin 18 în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe manifestări supranaturale negative: forţă supraomenească; care ni L-a dat” (1 Ioan 3:24). Oamenii sunt umpluţi cu puteri vrăjitoreşti, etc, la fel oriunde în Biblie se prezintă cazuri de umplere cu Duhul, apar manifestări supranaturale pozitive: rostiri profetice, vorbiri în limbi necunoscute, alte daruri vizibile ale Duhului, care se văd sau se aud (Fapte 2:33), nu doar ceva tainic şi nedetectabil (Numeri 11:25‑26; Marcu 16:17-18; Luca 1:41-42,67). Fenomenele supranaturale prezente la pogorârea Duhului, peste Domnul Hristos, au fost chipul de porumbel şi glasul din cer (Luca 3:21-22), iar în cazul celor dintâi creştini, dintre evrei şi dintre neamuri vorbirea în alte limbi asociată cu profeţia (Fapte 2:4;19:6; 1 Corinteni 12, 14). Fenomenul vorbirii în alte limbi, prezent cu ocazia botezului cu Duhul Sfânt, se justifică prin rolul vorbirii, atât ca emanaţie principală şi directă a minţii – locul întronării Duhului Sfânt, un fel de post de radio de la care se transmit noile informaţii în acord cu noua „putere”, cât şi în rolul de autozidire, care se realizează prin acest dar (1 Corinteni 14:4a). În condiţii normale manifestările iniţiale se continuă cu manifestarea permanentă a darurilor de slujire, ce va fi tratată în capitolul Slujirea în trupul Domnului – Adunarea. (va urma) Iosif Anca

Experienţe „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit (continuare din pagina 3) Cuvântul lui Dumnezeu;...” Persoaşnieleefeacbtseelnetelor Evrei 13:7 „Trebuie să fie tare bune merele acelea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul îl chemă pe primul străjer, îi dădu doi Eram membră într-o biserică, unde am încheiat galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben legământ cu Domnul în apa botezului, dar frecventam unui străjer din subordine, iar el se duse la târgoveţ mai mult altă biserică, unde am găsit o stare de şi îl luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat spiritualitate mai bună. Totuşi, nu participasem somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a niciodată aici la Cina Domnului, pentru că fiecare trebuia poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”. să fie prezent la această lucrare sfântă în biserica în care Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se era membru, afară de cazurile deosebite, examinate lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un particular. Astfel că în prima duminică a lunii, am mers galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere în biserica noastră, pentru a fi prezentă la Cina Domnului, a târgoveţului”. dar la noi nu se făcea Spălarea picioarelor. Primul străjer merse la stolnic şi îi zise: „M-am După terminarea părtăşiei, ajunsă acasă m-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am aşezat puţin pe pat să mă odihnesc. După câteva reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. momente am adormit şi am avut un vis. „Mă aflam Stolnicul se duse repede la paharnic şi spuse: în faţa unei fântâni arteziene, de unde curgea apă pe „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. picioarele mele, pentru că aveam noroi până la glezne. Paharnicul ascunse şi el, ca şi ceilalţi, o parte Văzându-mă aşa, m-am mirat şi am zis în inima mea: din mere şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei «Doamne, cum se face că am noroi pe picioare, căci eu patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate am luat Cina şi m-am cercetat?» Atunci am ridicat de tolbă cu mere”. ochii şi am văzut-o pe sora V. cu un copil de mână, Iar primul sfetnic se înfăţişă înaintea venind spre mine.” M-am trezit şi voiam să mă ridic, stăpânitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am dar picioarele îmi erau fără putere, ca nişte bucăţi de îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni lemn. Am început să-mi frecţionez picioarele, în timp n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”. ce ziceam: „Doamne, ce înseamnă toate acestea? Cu ce Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr am greşit? Ce nu am înţeles?” Am început să mă mişc şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci cu mare greutate şi am zis: „Doamne îndură-te de mine, galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, căci nu mai pot umbla!” târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. În tot acest timp, întrebam neîncetat pe Domnul Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să ce înseamnă aceasta. Dintr-o dată, am sărit în picioare măresc eu birurile!” şi valuri de mulţumire izvorau din inima mea plină de Aşadar, în primul rând, să nu fim superficiali bucurie, m-am îmbrăcat să plec la adunare. Ajunsă în şi să privim întotdeauna contextul amplu al unei staţia de tramvai, am văzut pe sora V. venind spre mine situaţii, căci problemele vieţii sunt complexe. Nu cu un copil de mână. I-am relatat ce mi s-a întâmplat, iar degeaba judecata de la urmă o poate face numai ea a spus repede: „Tu n-ai făcut Spălarea picioarelor, Dumnezeu, Cel care cunoaşte toate lucrurile. Apoi, să iar Domnul ţi-a arătat prin aceasta că trebuie făcută. încercăm să conştientizăm şi pe alţii de posibilele Acum, dacă nu faci ce ţi-a arătat Domnul, poţi avea efecte şi conexiuni ale unor persoane absente, dar urmări chiar aşa cum ai visat”. prezente prin acţiuni indirecte. În ultimul rând, trebuie Având şi alte motive doctrinare şi practice, după să trăim cu toată atenţia, gândindu-ne nu doar la această experienţă am devenit membră a bisericii pe un prezent limitat, ci şi la viitorul necunoscut cu care o frecventam şi în care se efectua Spălarea picioarelor. efectele şi extensiile lui. Editorii Acum binecuvântez pe Domnul, căci este bun şi toate lucrările Lui sunt adevărate! 19E. C.

Omul şi Casa Lui Omul este încă cel mai rapid şi cel mai Omul modern a învăţat să zboare ca o pasăre şi să eficient computer, care poate fi produs fără înoate ca un peşte; tehnologie modernă. nu-i mai rămâne decât să înveţe şi să fie om! Există trei feluri de oameni: cei care produc Oricare le-ar fi diferenţele, exista o trăsătură evenimentele, cei care sunt mişcaţi de evenimente şi cei ce habar n-au de ceea ce se întâmplă. comună a tuturor oamenilor de valoare: Fii un asemenea om şi trăieşte o astfel de viaţă, ei nu sunt niciodată „solemni”. încât, dacă toţi ceilalţi ar face ca tine, S-ar putea să fie serioşi, reţinuţi sau evlavioşi, Împărăţia lui Dumnezeu ar coborî pe pământ. dar ei nu-şi dau importanţa lor înşile căutând să Lumea omului modern s-a transformat într-o păstreze o solemnitate stearpă. societate nevrotică şi plină de nelinişti. Oamenilor de valoare le este caracteristica voioşia Lumea lui Dumnezeu este cu totul altfel: şi francheţea copilăriei, care supravieţuieşte în ei plină de pace, echilibrată, niciodată în panică sau la orice vârstă, devenind sursă misterioasă în criză de timp. a puterii lor. Asemănător animalelor, omul este făcut din pământ; neasemănător lor, el poate deveni un *** cetăţean al cerului. O casă modernă este un loc în care Omul este un paradox dureros. toate lucrurile pornesc şi se opresc Numai el reuşeşte să tânjească după Dumnezeu şi printr-o simplă apăsare de buton, să încerce să se ascundă de faţa Lui, în aceeaşi timp. Pentru o femeie, un bărbat a ajuns un simbol al cu excepţia copiilor. poziţiei sociale; pentru un bărbat, o femeie a ajuns Adevăratul cămin nu este clădit cu mâinile, un simbol al plăcerii. ci cu inima. Nu este de mirare că societatea umană este O casă micuţă poate cuprinde tot atâta fericire fascinată de poziţiile sociale şi de plăcerile cărnii. Omul cel mai servil cu superiorii, este de obicei, cât o casă foarte mare. Uşa casei tine conflictele afară şi tiranic cu subordonaţii. Ceea ce dă celor dintâi ia de la cei de pe urmă. dragostea înăuntru. Una din cele mai frecvente întrebări din casele Oricine poate fi politicos cu un rege. moderne, dovada pierderii identităţii lor este: Trebuie însă, să fi un om deosebit pentru a putea fi „Unde mergem deseară?” politicos cu săracii. Fiecare fiinţă umană ar trebui să aibă trei case: A fost un timp când îmi plăceau oamenii deştepţi. o clădire în care să se adăpostească, Astăzi am ajuns să nu-mi mai placă decât o Biserică în care să se simtă ca acasă şi oamenii buni. o casă cerească. Este mult mai uşor să iubeşti omenirea ca întreg, Multe case arătoase sunt „altceva”, decât să iubeşti de vecinul de lângă tine. de obicei mult mai puţin decât un „cămin”. „Acasă” trebuie să fie locul spre care te trage inima. Aici trupul este îngrijit şi se odihneşte în linişte şi siguranţă, iar duhul se poate înălţa cu bucurie înaintea Domnului. Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente, răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este: Revista „Dragoste pentru Adevăr” Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România, e-mail: [email protected] Mobil: 0740 437777, 0746 046080