Roma sau Ierusalim?

["Nicolaus al III-lea (1277-1280) Supranumit patriarhul nepotismului pontifical. \u015ei-a transformat rudele \u00een cardinali, prin\u0163i \u015fi beneficiari. A voit s\u0103-\u015fi \u00eensoare un nepot cu fiica regelui Carol de Anjou dar regele a refuzat \u015fi a devenit unul dintre du\u015fmanii papei \u015fi invers. Papa a ridicat apoi contra regelui pe regii spanioli de Aragon \u015fi pe cei de la Constantinopol, retr\u0103g\u00e2ndu-i \u015fi unele drepturi. A fost una dintre cele mai mari epoci din istoria Papalit\u0103\u0163ii. Papa l-a obligat \u015fi pe \u00eem- p\u0103ratul Rudolf, care a cedat papei domeniile din Italia. \u00cen cursul cestui secol, de\u015fi s-au f\u0103cut \u00eencerc\u0103ri de unire \u00eentre cele dou\u0103 mari p\u0103r\u0163i ale Bisericii Catolice (roman\u0103 \u015fi bizantin\u0103) cum a fost recunoa\u015fterea din motive politice din par- tea \u00eemp\u0103ratului Mihail Paleolog (1274), totu\u015fi unirea nu a fost realizat\u0103; ba \u00eenc\u0103 \u00een timpul cru- ciadelor ura dintre cele dou\u0103 biserici cre\u015ftine s-a intensificat. De obicei unii \u00eemp\u0103ra\u0163i \u015fi unii clerici au urm\u0103rit unirea cu Roma dar Biserica propriu-zis\u0103 \u015fi poporul nu-i puteau suferi pe latini. Martinus al IV-lea (1281-1285) Ales dup\u0103 \u015fase luni de dezbateri, cu ajutorul lui Carol de Anjou, regele Neapolului. \u00cen acest timp sicilienii se r\u0103scoal\u0103 contra francezilor. Ioan de Procide, ginerele lui Manfred, a urm\u0103rit s\u0103-l r\u0103zbune pe prin\u0163ul Conradin (executat sub influen\u0163a lui Carol) cu aju- torul lui Pedro de Aragon. \u00centr-o luni, a doua zi de Pa\u015fte din 1282, la un semnal, to\u0163i francezii din Sicilia au fost masacra\u0163i. M\u0103celul a durat o lun\u0103 \u00eentreag\u0103. Numai c\u00e2\u0163iva francezi au fost cru\u0163a\u0163i. \u00cen Palermo semnalul a fot dat de clopotele de vecernie (vespere, de sear\u0103) \u00een timpul rug\u0103ciunii de sear\u0103. Masacrul a r\u0103mas cu numele de \u201eVesperele (vecerniile) siciliene\u201d. Se crede c\u0103 acest complot fusese pus la cale de c\u0103tre pontiful anterior, Nicolae al III-lea. Martin al IV-lea l-a excomunicat pe regele Pedro de Aragon \u015fi a lansat interdictul asu- pra Siciliei. Dar blestemul n-a avut efect; poporul a r\u0103mas unit. Chiar \u015fi preo\u0163ii \u015fi-au continuat slujbele f\u0103r\u0103 s\u0103 asculte de interdictul papal. Atunci papa l-a declarat destituit pe regele Pedro \u015fi a oferit coroana Neapolului lui Carol de Volois, vr\u0103jma\u015ful lui Pedro. A predicat \u015fi o cruci- ad\u0103 contra lui Pedro dar Pedro s-a men\u0163inut \u00een Sicilia \u00een timp ce Carol de Anjou a men\u0163inut Neapole. Papa Martin a respins orice \u00eencercare de \u00eemp\u0103care din partea r\u0103s\u0103ritenilor, care voiau s\u0103 discute chestiunea. El cerea ascultare necondi\u0163ionat\u0103, f\u0103r\u0103 discu\u0163ie prealabil\u0103. L-a excomu- nicat \u015fi pe \u00eemp\u0103ratul bizantin Mihail Paleolog, continu\u00e2nd astfel separarea celor dou\u0103 biserici. Papa Martin era savant, literat \u015fi dup\u0103 cum spun c\u0103lug\u0103rii, f\u0103cea minuni. Dar una din- tre cele mai mari minuni, pe care au mai f\u0103cut-o \u015fi al\u0163ii, este c\u0103 a \u00eentre\u0163inut dezbin\u0103ri \u00een Eu- ropa, cu sumele cer\u015fite pentru eliberarea \u0162\u0103rii Sfinte. Honorius al IV-lea (1285-1287) Papa ia ap\u0103rarea lui Carol de Anjou \u015fi a fiului s\u0103u, suverani ai Neapolului, \u00een cadrul tulbur\u0103rilor care continuau din partea popula\u0163iei locale. Nicolaus al IV-lea (1288-1292) Anatemizeaz\u0103 pe Iacob de Aragon, fiul lui Pedro, \u015fi pe sicilieni \u015fi aragonezi\u2026, \u00eentre\u0163i- n\u00e2nd tulbur\u0103rile din Sicilia \u015fi sudul Italiei. \u00cen cest timp, palestina este pierdut\u0103 definitiv de catolici \u015fi entuziasmul pentru cruciade scade. Roma se agit\u0103 dar \u00een zadar. 149","Celestin al V-lea (1294) Ales dup\u0103 27 de luni de conferin\u0163e \u015fi dezbateri severe, \u00een ciuda regulamentului alege- rilor. A fost un c\u0103lug\u0103r benedictin venerabil care a servit ca armisti\u0163iu \u00eentre taberele care se certau. A domnit \u00eens\u0103 pu\u0163in. Un cardinal \u015firet, Gaetano, abuz\u00e2nd de sl\u0103biciunea b\u0103tr\u00e2nului pontif, i-a f\u0103cut o fars\u0103. Celestin V auzi \u00een somn \u201evocea lui Dumnezeu\u201d poruncindu-i s\u0103 abandoneze sceptrul papal. Resemnat, papa Celestin a abdicat. Atunci Caetano a e\u015fuat domnia papal\u0103 devenind Bonnifaciu al VIII-lea. Celestin fusese un om sincer, tolerant, caritabil, comp\u0103timitor. Cel pu- \u0163in viclenia lui Caetano l-a ferit de ispite pe viitor. Bonifacius VIII-lea 1294-1303) l-a canonizat ca sf\u00e2nt pe predecesorul s\u0103u, celestin. Bonifacius a fost o ultim mare culme a autorit\u0103\u0163ii papale. \u00cencep\u00e2nd cu el, suprema\u0163ia papal\u0103 sl\u0103be\u015fte treptat. Bonifaciu a dat un nou av\u00e2nt vechii inchizi\u0163ii episcopale, \u00een lupta cu inchizi\u0163ia special\u0103 monahal\u0103. Totu\u015fi recomanda \u00een\u0163elegerea dintre inchizitor \u015fi episcop. Av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 in- chizitorul avea sarcina delicat\u0103 a \u201esalv\u0103rii\u201d sufletelor eretice, nu se punea nici o limit\u0103 proce- durilor inchizi\u0163ionale\u2026 Orice persoan\u0103 de la v\u00e2rsta de 7 ani \u00een sus puterea fi supus\u0103 suspiciu- nii de erezie. Papa Bonifaciu a f\u0103cut dogm\u0103 din ideea c\u0103 papa dispune de coroane \u015fi beneficii. Tuna contra regilor Fran\u0163ei \u015fi Angliei, socotind manihei (duali\u015fti eretici, a\u015fa cum era socoti\u0163i \u015fi ca- tarii) pe cei ce separau puterea regal\u0103 de cea papal\u0103. A fost un pap\u0103 libertin, desfr\u00e2nat. A avut mai mul\u0163i copii \u00een timpul domniei sale. A fost somoniac \u015fi eretic. Nega nemurirea sufletului, folosindu-se de textul Bibliei care, \u00eentr- adev\u0103r nu sus\u0163ine concep\u0163ia nemuririi naturale a sufletului. \u015ei afirma c\u0103 toate religiile sunt egale. \u00cen 1297 la canonizat pe Ludovic cel Sf\u00e2nt, fostul rege al Fran\u0163ei. A intervenit \u015fi \u00een Si- cilia, complic\u00e2nd lucrurile. Apar acolo noi lupte \u015fi conspira\u0163ii. l-a excomunicat pe Eduard I al Angliei, fiindc\u0103 se pretindea st\u0103p\u00e2n al Sco\u0163iei, \u00een ciuda preten\u0163iilor papei. L-a excomunicat pe Venceslas al IV-lea al Boemiei fiindc\u0103 nu renun\u0163a la coroana Ungarei pe care papa o promisese lui Caol II de Neapole. L-a excomunicat pe Erik al Danemarcei fiindc\u0103 pedepsise pe un arhiepiscop vinovat. L-a excomunicat pe Frederic \u015fi pe to\u0163i sicilienii ca vr\u0103jma\u015fi ai lui Carol de Neapole. L-a excomunicat \u015fi pe \u00eemp\u0103ratul Albert de Austria fiindc\u0103 \u00eenvinsese \u00een lupt\u0103 (considerat\u0103 dreapt\u0103) pe contele Nassau. Chiar rudele sale, familia Colonna, i-au repro\u015fat orgoliul; atunci el i-a cenzurat \u015fi i-a deposedat de bunuri. Dar cea mai faimoas\u0103 disput\u0103 a avut-o cu Filip cel Frumos al Fran\u0163ei. Acesta era \u00een ceart\u0103 cu Anglia \u015fi cu Imperiul german iar papa voia s\u0103 arbitreze. \u00cen anul 1296, papa trimite lui Filip o bul\u0103 (Clericis laicos) prin care interzice supunerea clerului la taxe civile, f\u0103r\u0103 auto- rizarea papei. Ca r\u0103spuns, Filip a interzis orice export Dumnezeu aur \u015fi argint spre Roma, apoi atac\u00e2nd privilegiile Bisericii. \u00cen 1301, furios, papa a convocat la Roma pe episcopii Fran\u0163ei pentru a cerceta abuzurile lui Filip, apoi a alansat bula Ausculta fili (Ascult\u0103 fiule) dup\u0103 care \u00een 1302, a urmat bula Unam Sancatm (\u00centru una sf\u00e2nt\u0103 Biseric\u0103). \u00centre timp, papa scrisese \u015fi o scrisoare laconic\u0103 \u00een care ordona regelui s\u0103 se supun\u0103 papei chiar \u015fi \u00een probleme politice, pri- mind un r\u0103spuns din partea lui Filip \u00een care respingea preten\u0163iile papei \u015fi-i numea chiar 1un mare nebun\u201d. \u00cen 1302, Filip a convocat o adunare na\u0163ional\u0103 care a declarat c\u0103 cine ar consim\u0163i la preten\u0163iile papei este un tr\u0103d\u0103tor. \u00cen bula Unam Sancatm papa a declarat c\u0103 totul este subordonat papei: \u201eNoi, mai mult, proclam\u0103m \u015fi ne pronun\u0163\u0103m c\u0103 este de asemenea necesar pentru m\u00e2ntuirea oric\u0103rei fiin\u0163e umane, a fi supus pontifului roman\u201d. Bula mai spunea c\u0103 Dumnezeu a fost Bisericii dou\u0103 s\u0103- bii, cea spiritual\u0103 pe care o poart\u0103 papa \u00eensu\u015fi \u015fi cea politic\u0103 pe care papa re dreptul s-o dea suveranilor \u015fi s-o ia de la ei. 150","Dup\u0103 publicarea bulei, Filip a convocat o nou\u0103 adunare \u00een 1303, care a acuzat pe pap\u0103 de mari crime. Papa era aproape gata s\u0103 rosteasc\u0103 excomunicarea \u015fi destituirea lui Filip cel Frumos dar acesta \u00ee\u015fi trimisese deja la Roma oamenii s\u0103i cub conducerea lui Guillaume de Nogaret, vicecancelarul s\u0103u, care s-au al\u0103turat cu partida Colonna, rudele ostile ale papei. Ace\u015ftia l-au luat captiv \u015fi l-au maltratat. Dup\u0103 trei zile a fost eliberat de c\u0103tre romani dar a murit \u00een acela\u015fi an de sc\u00e2rb\u0103, sup\u0103rat c\u0103 un pap\u0103 a fost tratat \u00een acest fel. Fierul se dovedea mai puternic dec\u00e2t lutul. Bonifaciu a murit \u00een Roma mu\u015fc\u00e2ndu-\u015fi bra\u0163ele \u00een accese de furie. Se zice c\u0103 fostul pap\u0103 Celestin i-ar fi prezis: \u201eAi ob\u0163inut pontificatul ca vulpe; vei domni ca leu dar vei muri ca un c\u00e2ine\u201d. Cu aceasta, Papalitatea \u00eencepea s\u0103 piard\u0103 din autoritatea ei. Dar orice punct pierdut nu \u00eensemna asigurarea unei libert\u0103\u0163i mai mari de con\u015ftiin\u0163\u0103 \u00een Europa. Regii, educa\u0163i de Biseric\u0103, vor continua persecu\u0163iile \u015fi influen\u0163a Bisericii va fi \u00eens\u0103 uria\u015f\u0103 p\u00e2n\u0103 pe la 1775, c\u00e2nd va sc\u0103- dea considerabil \u00eentr-o singur\u0103 genera\u0163ie \u015fi se va sf\u00e2r\u015fi \u00een valurile Revolu\u0163iei Franceze. Dar capul ei, de\u015fi \u00een aparen\u0163\u0103 \u00eenecat, va r\u0103m\u00e2ne la suprafa\u0163\u0103 \u015fi se va ridica din nou \u00een sec. XX, in- fluen\u0163\u00e2nd politica mondial\u0103. Benedictus al XI-lea (1303-1304) Un om virtuos. Voia s\u0103 spele ru\u015finea Papalit\u0103\u0163ii. A ridicat anatema de deasupra lui Fi- lip cel Frumos \u015fi de asupra familiei Colonna. A ridicat interdictul din Fran\u0163a. Dar \u015fi-a dat su- fletul otr\u0103vit de ni\u015fte partizani ai papei Bonifacius. Probitatea sa i-a adus pierzarea. Nici un pap\u0103 cu inten\u0163ii cinstite \u015fi cu atitudine omeneasc\u0103 nu s-a putut men\u0163ine mult pe acest scaun infernal (papa Benedict al XIV \u00eel va canoniza ca sf\u00e2nt). Dup\u0103 moartea lui Benedict al XI-lea, regele Fran\u0163ei a hot\u0103r\u00e2t va noul pap\u0103 s\u0103-\u015fi aib\u0103 re\u015fedin\u0163a pe teritoriul Fran\u0163ei, \u00een domeniul papal de la Avignon, unde papii aveau s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u201ecaptivi\u201d timp de circa 70 de ani, ceea ce s-a numit \u00een istorie Captivitatea babilonian\u0103. Acesta va na\u015fte noi conflicte cu Roma \u015fi uneori vor fi dou\u0103 sau trei dinastii papale \u00een paralel, ceea ce va duce la o sc\u0103dere a prestigiului Papalit\u0103\u0163ii. Clements V (1305-1314) Pap\u0103 francez. Papa Clement a rostit o absolvire general\u0103 care a mul\u0163umit pe to\u0163i, pro- clam\u00e2nd nevinov\u0103\u0163ia papei Bonifacius \u015fi a adversarilor s\u0103i \u00een acela\u015fi timp. Dar a urmat exem- plul lui Bonifacius pun\u00e2nd s\u0103 se predice suprema\u0163ia sa peste regi. \u00cel face pe Robert rege al Neapolului contra a 8.000 de piese de aur. \u00cemp\u0103ratul Henric al VII-lea legitim, se sup\u0103r\u0103 \u015fi vine \u00een Italia. Papa fuge. Henric este \u00eencoronat acolo de trei cardinali spoi merge s\u0103-l pedep- seasc\u0103 pe Robert. Dar un dominican otr\u0103ve\u015fte o ostie \u015fi biruitorul \u00eemp\u0103rat moare. Papa Cle- ment al V-lea refugiat la Avignon, \u00eei condamn\u0103 memoria. Pe atunci Avignonul era sub st\u0103p\u00e2nire napolitan\u0103. Acolo vor domni \u00een continuare papii p\u00e2n\u0103 \u00een 1377. Papa Clement a fost avid \u015fi depravat ca \u015fi Bonifacius. \u0162iitoarea sa tr\u0103ia \u00een acela\u015fi pa- lat. \u015ei-a \u00eembog\u0103\u0163it familia, a m\u0103rit pre\u0163ul harurilor \u015fi oferea serviciile \u015fi beneficiile celui ce oferea mai mult. Dante l-a \u00eenfierat \u00een Divina sa Comedie. Clerul era la fel de imoral, scandali- z\u00e2nd peste tot poporul, \u00eencuraj\u00e2nd \u00eendoiala asupra Evangheliei. Inchizi\u0163ia alimenta teroarea, stabilit\u0103 acum la Vene\u0163ia \u015fi \u00een toat\u0103 Italia. \u00cen acest timp, din cauza avidit\u0103\u0163ii regelui \u015fi papei, ordinul templierilor care acumulase mari bog\u0103\u0163ii, cade \u00een m\u00e2inile lui Filip cel Frumos, cu concursul papei. Templierii sunt da\u0163i pe m\u00e2na inchizi\u0163iei, acuzai de idolatrie, ateism \u015fi sodomie\u2026 Prin torturi \u015fi s-au smuls declara\u0163iile c\u0103utate\u2026 Aceste metode \u015fi aceast\u0103 moralitate \u201ecre\u015ftin\u0103\u201d ne demonstreaz\u0103 adev\u0103ratele idealuri ale scaunului papal. Dac\u0103 astfel era trata\u0163i ni\u015fte catolici, cum trebuie s\u0103 se fi purtat cu ereticii? Clement al V-lea unul dintre cei ce au recomandat tortura dar pun\u00e2nd limite \u2026 M\u0103 rog, trebuie s\u0103 arate omenie! Acuzatul s\u0103 nu fie torturat dec\u00e2t o singur\u0103 dat\u0103. Inchizitorii folo- 151","seau un procedeu fariseic atunci c\u00e2nd reluau tortura. Ei nu spuneau c\u0103 o reluau ci, \u201eproced\u0103m \u00een continuare\u201d\u2026 Instrumentele de convingere ale Bisericii romane erau foarte variate \u00een acest domeniu. Diverse mecanisme de \u00eentindere a trupului, de \u00een\u0163epare \u015fi enervare. Cle\u015fti pentru smulgerea unghiilor, piepteni de fier pentru mu\u015fchi, foc \u015fi b\u0103nci de tortur\u0103, ulei \u00eencins sau plumb topit pentru turnat \u00een gur\u0103 etc. Toate acestea \u00eentr-un cadru de umilin\u0163e morale care nu pot fi descrise. \u00cen tribunalele acestui Sf\u00e2nt Oficiu, Biserica roman\u0103 \u00ee\u015fi ar\u0103ta ce avea ea mai sf\u00e2nt, adev\u0103ratul ei caracter. Adev\u0103ra\u0163ii cre\u015ftini nu vor uita niciodat\u0103 aceasta. Iohanes al XXII-lea (1316-1364) Dup\u0103 doi ani \u015fi jum\u0103tate de dezbateri interminabile, unul dintre cardinali s-a ridicat spun\u00e2nd: \u201eEgo sum papa\u201d (eu sunt papa) \u015fi a devenit astfel pap\u0103 cu numele de Ioan al XXII- lea. Acesta ilustreaz\u0103 foarte bine originea Papalit\u0103\u0163ii ca institu\u0163ie. Este o pozi\u0163ie pe care epi- scopii romani au luat-o prin ambi\u0163ie. \u00cencepuser\u0103 persecu\u0163ii \u015fi \u00eempotriva evreilor. \u00cen general, evreii erau ocroti\u0163i de unii regi \u015fi de unii papi dar averile evreilor trezeau uneori l\u0103comia cre\u015ftinilor. De aceea, \u00een timp de per- secu\u0163ie evreii se puteau r\u0103scump\u0103ra cu bani. Erau chema\u0163i \u00een \u0163ar\u0103 \u015fi apoi din nou alunga\u0163i \u015fi din nou chema\u0163i pentru a fi jefui\u0163i de bani. Se spunea c\u0103 comer\u0163ul lor este un furt, o crim\u0103. Uneori erau ar\u015fi ca escroci fiindc\u0103 erau pricepu\u0163i \u00een industrii sau ca vr\u0103jitori fiind c\u0103 \u015ftiau s\u0103 se \u00eembog\u0103\u0163easc\u0103. Dar Roma n-a alungat pe evrei. \u00cen schimb, conciliul Lateran din 1215 \u00eei obligase s\u0103 poarte un semn distinctiv. \u00cen Italia, era acum pace. Elve\u0163ia se scutura de jugul imperial. La moartea \u00eemp\u0103ratului Henric al V-lea papa vrea s\u0103 arbitreze numind pe \u00eemp\u0103rat. \u00cenvinge Ludovic al V-lea dar nu cu recunoa\u015fterea papei. Din nou \u00eencepe vechiul dans macabru: papa dezleag\u0103 pe supu\u015fi de jur\u0103- m\u00e2ntul de fidelitate fa\u0163\u0103 de Ludovic \u015fi oblig\u0103 pe clerici s\u0103-l p\u0103r\u0103seasc\u0103. \u00cel destituie. Ludovic al V-lea vine la Roma, convoac\u0103 sinodul, pune pap\u0103 pe Nicolae V (1328- 1330) \u015fi se auto-\u00eencoroneaz\u0103. Apoi \u00eel declar\u0103 destituit \u015fi condamnat la moarte prin ardere pentru erezie \u015fi lez-majestate pe papa Ioan al XXII-lea, numindu-l lup, antihrist \u015fi Satana. Dar partizanii papei (regele Neapolului \u015fi guelfii) \u0163in piept lui Ludovic, acesta se retrage, dar toc- mai atunci Ioan al XXII-lea apare la Roma \u015fi antipapa Nicolae \u00eempreun\u0103 cu \u00eemp\u0103ratul \u00eei cad la picioare, cer\u00e2nd iertare \u015fi pace. Papa a murit f\u0103r\u0103 s\u0103 reu\u015feasc\u0103 a-\u015fi detrona adversarul. Ioan al XXII-lea a sf\u0103tuit pe Filip de Valois \u015fi pe Eduard al III-lea al Angliei s\u0103 \u00eentre- prind\u0103 o nou\u0103 cruciad\u0103, care nu s-a realizat. A fost un pap\u0103 lacom. A multiplicat rezervele de merite ale sfin\u0163ilor\u2026 a sus\u0163inut la un moment dat totu\u015fi c\u0103 sufletul Fecioarei \u015fi sufletele sfin- \u0163ilor nu pot fi admise \u00een rai dec\u00e2t dup\u0103 judecata de apoi, ceea ce nu avea de unde s\u0103 afle dec\u00e2t din Biblie sau de la vreun \u201eeretic\u201d, care o citise\u2026 Dar condamnat fiind de teologii Bisericii, pe patul de moarte a retractat erezia\u2026 \u00cen r\u0103s\u0103rit, o nou\u0103 putere se ridicase s\u0103 chinuiasc\u0103 cre\u015ftin\u0103tatea ortodox\u0103. Din vara anului 1299, turcii otomani, proasp\u0103t converti\u0163i la islamism, fanatici \u015fi sc\u0103pa\u0163i de sub autori- tatea mongol\u0103, au \u00eenceput cucerirea definitiv\u0103 a Asiei Mici apoi au p\u0103truns \u015fi \u00een Peninsula Balcanic\u0103, a\u015fez\u00e2ndu-\u015fi capitala la Adrianopol. P\u00e2n\u0103 atunci mahomedanismul, fusese doar ca un fum \u00eenec\u0103cios care \u00eentuneca totul, \u00een timpul invaziilor arabe \u015fi segiukide acum \u00eens\u0103, prin otomani, islamismul invada ca un nor uria\u015f de l\u0103custe-scorpioni, chinuind groaznic cre\u015ftin\u0103- tatea (Apoc. Cap. 9). Benedictus al XII-lea (1334-1342) C\u0103lug\u0103r, fiul lui \u0163es\u0103tor. A c\u0103utat s \u00eempace Papalitatea cu imperiul; totu\u015fi preten\u0163iile sale l-au nemul\u0163umit pe \u00eemp\u0103rat. o diet\u0103 convocat\u0103 de \u00eemp\u0103rat a stabilit drepturile \u015fi limitele pontificatului. Imperiul era declarat separat de sf\u00e2ntul scaun. Dup\u0103 exemplul \u00eenainta\u015filor, papa Benedict al XII-lea intervenea \u00een afacerile publice ale celor mai \u00eendep\u0103rtate state. 152","Clements al VI-lea (1342-1352) Francez de origine. A afirmat c\u0103 predecesorii s\u0103i n-au \u015ftiut s\u0103 fie papi. Ajunge \u00een con- flict cu \u00eemp\u0103ratul Ludovic \u015fi reu\u015fe\u015fte s\u0103-l destituie. Apoi Carol de Luxembrug este ales rege al romanilor (\u00een imperiul Romano-German). Germania nu este de acord drept pentru care ur- meaz\u0103 r\u0103zboi. Ludovic al V-lea este otr\u0103vit. Apoi banii, anatemele \u015fi indulgen\u0163ele provenind de la sediul papal din Avignon \u00eei \u00eendep\u0103rteaz\u0103 pe vr\u0103jma\u015fii lui Carol. Uzurpatorul este \u00eencoro- nat la Aix-la Chapelle. A c\u0103l\u0103torit pe jos la Roma, sub ocara tuturor. A f\u0103cut totul pentru a pl\u0103cea cur\u0163ii de la Avignon. N acest timp, papa Clement era cel ce hot\u0103ra asupra Neapolului \u015fi Siciliei. I-au luat unui prin\u0163 castilian suveranitatea asupra insulelor Canare (Insule idolatre pe care concesiona- rul le cucerise). Concomitent, Ioana, regina Neapolului, i-a cedat papei posesiunea de la Avignon, pentru a isp\u0103\u015fi vina uciderii so\u0163ului ei, fost frate cu regele Ungariei. M\u0103ritat\u0103 de pa- tru ori, n-a l\u0103sat totu\u015fi urma\u015fi, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a murit \u015ftrangulat\u0103 de un fiu adoptiv. Papa Clement al VI-lea a ordonat s\u0103rb\u0103torirea a dou\u0103 jubilee intr-un secol. \u00cen timpul s\u0103u, a izbucnit ciuma neagr\u0103 \u00een Fran\u0163a, Anglia \u015fi alte locuri. Ciuma a venit \u015fi a trecut, efectele ei s-au \u015fters dar Papalitatea cu tot convoiul ei sinistru \u00eenc\u0103 r\u0103m\u00e2nea\u2026 Din nou au ap\u0103rut pe drumuri flagela\u0163ii\u2026 Noi pelerinaje la Avignon \u015fi Roma cu ocazia jubileului: 120.000 de pele- rini \u015fi preo\u0163i s\u0103raci. Papa Clement al VI-lea vindea pacea dup\u0103 ce n\u0103\u015ftea tulbur\u0103rile. A intrat \u00een ceart\u0103 cu Visconti, arhiepiscopul de Milano. Adep\u0163ii milanezului spuneau c\u0103 mama papei era Vanitatea iar surorile sale Curvia \u015fi Avari\u0163ia. \u00cens\u0103 Visconti a trebuit s\u0103-\u015fi isp\u0103\u015feasc\u0103 acest afront adus papei cu aur. Galant, \u015fi depravat, Clement tolera depravarea anturajului s\u0103u (clemen\u0163\u0103) dar a excomunicat pe Cazimir III regele Poloniei pentru c\u0103 avea \u0163iitoare, ca apoi s\u0103-i v\u00e2nd\u0103 ridica- rea interdictului. \u00cen timpul s\u0103u, Cola di Rienzo a \u00eenl\u0103turat domina\u0163ia patricienilor din Roma, instaur\u00e2nd Republica \u015fi lu\u00e2nd titlul de tribun al poporului. Inocen\u0163iu al VI-lea (1352-1362) A fost oarecum \u00een\u0163elept \u015fi a f\u0103cut unele reforme utile. N-a reu\u015fit s\u0103 calmeze bandele de r\u0103scula\u0163i care cereau p\u00e2ine \u015fi pustiiau dec\u00e2t oferindu-le subsidii considerabile. \u00centre timp, ciuma f\u0103cea ravagii \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare. Popula\u0163ia g\u0103sea c\u0103 evreii ar fi cauza ciumei \u015fi procedau la alungarea \u015fi nimicirea lor. Totu\u015fi, \u00eemp\u0103ratul Carol i-a protejat. Urbanul al V-lea (1362-1370) Ca \u015fi Inocen\u0163iu al VI-lea, a fost conciliant \u015fi pacifist. Trebuie s\u0103 se g\u0103seasc\u0103 printre papi \u015fi asemenea spirite, altfel istoria Papalit\u0103\u0163ii ar p\u0103rea de necrezut. A r\u0103mas celebru prin retragerea sa de la Avignon. Dup\u0103 60 de ani Roma este din nou sediu papal. Apoi a plecat din Roma sub pretextul de a \u00eemp\u0103ca Fran\u0163a cu Anglia n timpul \u201eR\u0103zboiului de 100 de ani\u201d\u2026 A murit la Avignon, dup\u0103 ce fondase o \u015fcoal\u0103 de medicin\u0103, ajutase pe s\u0103raci \u015fi (ca s\u0103 nu credem c\u0103 n-a fost pap\u0103) \u015fi-a ad\u0103ugat o a treia coroan\u0103 la mitr\u0103, d\u00e2nd forma tiarei a\u015fa cum este ea as- t\u0103zi, numit\u0103 TRIREGNUM. Semnifica\u0163ia medieval\u0103 a \u00eentreitei coroane este st\u0103p\u00e2nirea su- prem\u0103 asupra cerului, p\u0103m\u00e2ntului \u015fi infernului, \u00een calitate de vicar (loc\u0163iitor) al lui Christos, p\u0103rta\u015f al autorit\u0103\u0163ii divine asupra supreme\u2026 semnifica\u0163ia actual\u0103 este: 1. Episcopat universal; 2. Jurisdic\u0163ie suprem\u0103; 3. Suprema\u0163ie universal\u0103. La \u00eencoronarea tuturor papilor se punea pe capul alesului aceast\u0103 tiar\u0103 \u00eentreit\u0103 cu cuvintele: \u201ePrime\u015fte tiara \u00eempodobit\u0103 cu trei coroane \u015fi s\u0103 \u015ftii c\u0103 tu e\u015fti tat\u0103l prin\u0163ilor \u015fi regilor, conduc\u0103torul lumii, vicarul M\u00e2ntuitorului nostru Iisus Christos. 153","Gregorius al XI-lea (1370-1378) La alegerea sa a fost un triumf public \u00een Roma. Era francez. Ca \u015fi papa Urban V, s-a dovedit caritabil. \u015ei-a transferat sediul la Roma, sf\u0103tuit de sf\u00e2nta Brigida, \u015fi de sf\u00e2nta Caterina de Sienna, crez\u00e2nd c\u0103 sunt inspirate \u015fi c\u0103 scrisorile lor ar fi dictate de \u00eengeri. L-a excomunicat pe Viconti \u015fi pe ghibelini, care \u00ee\u015fi luaser\u0103 titlul Dumnezeu vicari ai imperiului. Dar cenzurile fiind r\u0103mase f\u0103r\u0103 efect, pacea le-a fost v\u00e2ndut\u0103 prompt. \u00cen timpul acesta, s-a ridicat \u00een Anglia marele \u00eenv\u0103\u0163at John Wycliff, supranumit mai t\u00e2r- ziu Luceaf\u0103rul Reformei. Puternic instruit \u00een limbile clasice ale Bibliei, \u00een filozofie, teologie, drept etc. devenit \u00een fine profesor la Oxford, Wycliff sa ridicat mai \u00eent\u00e2i contra c\u0103lug\u0103rilor cer\u015fetori care inundau \u0163ara \u015fi sugeau vlaga na\u0163iunii \u015fi contra autorit\u0103\u0163ii politice \u015fi spirituale a scaunului papal. Indignarea lui Wycliff sprijinit\u0103 de o cunoa\u015ftere profund\u0103 a Bibliei \u015fi de o elocven\u0163\u0103 rar\u0103, a st\u00e2rnit aplauzele universit\u0103\u0163ii, ale cur\u0163ii regale \u015fi ale nobilimii dar \u015fi ura ne- putincioas\u0103 a Bisericii. \u00cen anul 1377, Roma a condamnat 19 puncte din scrierile sale. Dar el personal n-a putut fi atins deoarece avea de partea sa curtea regal\u0103, nobilimea \u015fi universitatea. Doctrina sa, proasp\u0103t extras\u0103 din Biblie, era exact ceea ce sus\u0163ineau pe continent valdenzii. Wycliff a tra- dus apoi Biblia \u00een limba englez\u0103, uneori servindu-se \u015fi de ajutorul lui John Purvey \u015fi Nocholas de Hereford. Urbanus al VI-lea (1378-1389) For\u0163a\u0163i de popula\u0163ie, cardinali au ales un pap\u0103 italian, din Neapole (Urban VI). Cardi- nali francezi, 12 din cei 23 de cardinali, nemul\u0163umi\u0163i, \u00eel ur\u0103sc. R\u0103ni\u0163i de severitatea acestuia, anun\u0163\u0103 nulitatea alegerii sale \u015fi \u00eel someaz\u0103 s\u0103 depun\u0103 tiara. Urban al VI-lea r\u0103spunde cu dis- pre\u0163. Apoi conclavul consacr\u0103 la Pondi pe un francez care va domni la Avignon sub numele de Clement al VII-lea (1378-1394) Fran\u0163a, Savoia, Lorena, recunosc pe Clement la Avignon iar Germania, Flandra, An- glia \u015fi Neapole, pe Urban de la Roma. Schisma acesta a \u00eemp\u0103r\u0163it regii, popoare, clerul, ordi- nele c\u0103lug\u0103re\u015fti, universit\u0103\u0163ile \u015fi savan\u0163ii; conflagra\u0163ia era general\u0103. Era greu Dumnezeu spus cine era pap\u0103 \u015fi cine antipap\u0103. Papii se acuzau unul pe altul cu numele de antihrist, iar Wycliff din Anglia spunea poporului s\u0103u: \u201e\u00cei auzi\u0163i ce spun? Am\u00e2ndoi au dreptate!\u201d Papa Clement trimite trupe \u00een Italia. Roma este jefuit\u0103. Dar vine armata papei Urban \u015fi triumf\u0103. \u00centre timp papa Urban cel \u201elegitim\u201d un adev\u0103rat monstru de violen\u0163\u0103 \u015fi barbarie, su- primase prin torturi \u015fase cardinali de ai s\u0103i, acuza\u0163i de tr\u0103dare. a avut chiar pl\u0103cere \u0103 asiste la chinurile lor a planificat o cruciad\u0103 contra Fran\u0163ei \u015fi englezii s-au \u015fi aliniat \u00een frunte cu Spen- cer. \u00cen Anglia un sinod din Londra \u00een 1382 care a avut loc \u00een timpul unui cutremur de p\u0103- m\u00e2nt, a condamnat \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura lui Wycliff (24 de puncte din doctrina sa). Noul rege era \u00eempo- triva lui \u015fi nobilii \u00eel p\u0103r\u0103siser\u0103 c\u00e2nd el a \u00eenceput s\u0103 atace chiar dogma transubstan\u0163ia\u0163iunii. Dar o putere superioar\u0103 lui Wycliff era acum de partea adev\u0103rului \u00een Anglia. Biblia pe care el o tradusese \u015fi o r\u0103sp\u00e2ndise prin predicatorii s\u0103u supranumi\u0163i lolarzi, ajunsese \u00een m\u00e2inile unei mari p\u0103r\u0163i a popula\u0163iei. Somat pentru a treia oar\u0103 s\u0103 apar\u0103 \u00een fa\u0163a tribunalului \u0163\u0103rii, f\u0103r\u0103 nici un ap\u0103r\u0103tor omenesc \u015fi bolnav, Wycliff a ap\u0103rut acolo. Dar nu pentru a retracta. Lu\u00e2nd cuv\u00e2ntul \u00een fa\u0163a \u00eenaltului tribunal, reformatorul a invitat pe ascult\u0103torii s\u0103i \u00eenaintea tribunalului lui Dumnezeu, l\u0103s\u00e2nd asupra lor o impresie puternic\u0103 prin felul \u00een care lua ap\u0103rarea doctrine \u00een care credea. \u00cen timp ce nimeni dintre ei nu \u00eendr\u0103znea s\u0103 deschid\u0103 gura, reformatorul a \u00eentors asupra papilor \u015fi supu\u015filor s\u0103i, acuza\u0163ia de erezie, r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 cu scopul c\u00e2\u015ftig\u0103rii de bani, pen- tru a face negustorie cu harul lui Dumnezeu \u2026 \u015ei \u00een culmea ap\u0103r\u0103rii sale, a ad\u0103ugat, d\u00e2nd lovitura de gra\u0163ie: \u201e\u00cempotriva cui crede\u0163i c\u0103 lupta\u0163i? \u00cempotriva unui om care este pe marginea gropii? Ci \u00eempotriva adev\u0103rului, \u00eempotriva adev\u0103rului care este mai tare dec\u00e2t voi \u015fi care v\u0103 va \u00eenvinge\u2026 154","dup\u0103 ce a rostit aceste cuvinte, s-a retras din adunare. \u015ei nimeni n-a \u00eendr\u0103znit s\u0103 pun\u0103 m\u00e2na pe el. Wycliff a fost unul dintre cei mai nobili eroi ai adev\u0103rului evanghelistic. Mai mult de- c\u00e2t a lucrat personal, el a pus bazele unei misiuni evanghelistice \u00een Anglia. Biblia tradus\u0103 \u015fi scrierile sale au c\u00e2\u015ftigat de partea lui Christos o serie de intelectuali \u015fi parte din popor. Predi- catorii wiclefi\u0163i, numi\u0163i \u00een Anglia lolarzi, mergeau ca \u015fi valdenzii \u015fi catarii doi c\u00e2te doi, ase- menea apostolilor de odinioar\u0103, \u00eendemn\u00e2nd pe oameni s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la adev\u0103rul curat al Evangheliei. Mi\u015fcarea lolarzilor a st\u00e2rnit un nou val de persecu\u0163ii. \u00cen anul 1382, arhiepiscopul de Courtenay izgone\u015fte pe wiclefi\u0163i de la universitate. \u00cen acela\u015fi an, Wycliff se retrage de la uni- versitate, ocup\u00e2ndu-se doar de parohia sa din Lutterworth. El a murit dup\u0103 doi ani, spre marea p\u0103rere de r\u0103u a Bisericii care nu reu\u015fise s\u0103-l \u00eenfr\u00e2ng\u0103 \u015fi nici m\u0103car s\u0103-l ard\u0103 pe rug. Dar a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 de obicei cu ocazia unor reforme religioase, sub influen\u0163a unor revolu\u0163ionari (Wat, Tyler, John Bull etc.) unii dintre lolarzi \u015fi mul\u0163i catolici s-au r\u0103sculat contra ordinii sociale, cer\u00e2nd dreptate\u2026 Wycliff a fost acuzat de tulburarea ordinii sociale, a\u015fa cum va fi scuzat mai t\u00e2rziu Luther \u015fi to\u0163i cei care au pus Biblia \u00een m\u00e2na poporului. Bise- rica prostituat\u0103, de\u015fi era ea \u00eense\u015fi, contra puterii civile, voind s-o domine, a instigat guvernele contra \u201eereticilor\u201d pentru motivul c\u0103 ace\u015ftia ar urm\u0103ri revolu\u0163ie\u2026 Pe de alt\u0103 parte, este adev\u0103- rat c\u0103 st\u00e2ngi\u015ftii multor mi\u015fc\u0103ri reformatoare au \u00eenmul\u0163it v\u0103rsarea de s\u00e2nge \u015fi au st\u00e2rnit repre- salii \u015fi mai violente \u00eempotriva cre\u015ftinilor evanghelici, irit\u00e2nd Biserica feudal\u0103 \u015fi nobilimea prin programele lor social-politice, f\u0103cute \u201e\u00een numele lui Dumnezeu\u201d. c\u00e2nd asemenea oameni reu\u015feau undeva s\u0103 pun\u0103 m\u00e2na pe putere, libertatea avea de suferit \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103. Lupta spiritual\u0103 cre\u015ftin\u0103 nu admite dec\u00e2t folosirea cuv\u00e2ntului, a exemplului \u015fi a dispune de propria via\u0163\u0103 \u015fi libertate. Revolu\u0163ia social-politic\u0103 nu poate fi niciodat\u0103 cre\u015ftin\u0103, deoarece ea are dreptul s\u0103 se foloseasc\u0103 de orice mijloace, cu riscul de a deveni antisocial\u0103, tiranic\u0103 pentru c\u0103 ea este expre- sia egoismului jignit ce se ridic\u0103 \u00eempotriva egoismului relativ satisf\u0103cut; expresia orgoliului uman r\u0103nit care se scoal\u0103 \u00eempotriva orgoliului domnitorilor. De aceea pacea nu s-a putut in- stala \u00een lume, pentru c\u0103 ea este doar unul dintre cele dou\u0103 atribute ale drept\u0103\u0163ii. Iar dreptatea nu-\u015fi g\u0103se\u015fte loc pentru c\u0103 numai adev\u0103rul poate s-o defineasc\u0103. La r\u00e2ndul s\u0103u, c\u0103utarea \u015fi primirea adev\u0103rului implic\u0103 o d\u0103ruire total\u0103, de multe ori o jertfire a vie\u0163ii. De aceea se \u00een\u0163e- lege c\u0103 majoritatea oamenilor se mul\u0163umesc cu solu\u0163ia popular\u0103, primind \u00een locul adev\u0103rului o religie sau o filozofie, ceea ce le permite satisfacerea egoismului \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 suficient\u0103 pentru a putea suporta via\u0163a \u015fi auita condi\u0163ia de muritor. \u015ei \u00een ciuda faptului c\u0103 solu\u0163ia nu este niciodat\u0103 satisf\u0103c\u0103toare pentru to\u0163i, lec\u0163ia nu este \u00eenv\u0103\u0163at\u0103. Apocalipsa prezice o nou\u0103 recrudescen\u0163\u0103 a religionismului \u00een lume, o reeditare mo- dern\u0103 a Evului Mediu pentru scurt timp, dup\u0103 care va urma o revolu\u0163ie universal\u0103, ultima, contra Bisericii care a \u00een\u015felat popoarele. Venirea lui Christos va surprinde \u015fi va distruge lumea chiar \u00een acel moment\u2026 (Apoc. 16,18-19; 17,3.16-17). Revolu\u0163ia francez\u0103 n-a fost dec\u00e2t o avertizare pentru Biserica apostat\u0103. Doctrina lui Wycliff s-a r\u0103sp\u00e2ndit repede pe continent \u015fi a prins r\u0103d\u0103cini \u00een Boemia unde \u00een genera\u0163ia urm\u0103toare va fi preluat\u0103 de mi\u015fcarea husit\u0103. \u00centre timp, lupta dintre cei doi vicari ai lui Lucifer \u201eDumnezeul acestei lumi\u201d (2 Cor. 4,4) continua cu zel, bogat\u0103 \u00een crime \u015fi sacrilegii. Din ambele p\u0103r\u0163i se cereau impozite, c\u0103ci r\u0103zboaiele costau \u015fi pe vremea aceea. Europa suferea dar nici unul dintre cei doi nu-\u015fi sacri- fica \u201edemnitatea\u201d. Acestea sunt cele mai bune probe ale adev\u0103ratului spirit care silise pe epi- scopii Romei s\u0103-\u015fi construiasc\u0103 un tron deasupra lumii. C\u00e2nd regina Ioana de Anjou a Neapolului a trecut de partea papei Clement de la Roma, papa de la Avignon a despuiat-o de regatul ei \u00eemp\u0103r\u0163ind din el buc\u0103\u0163i altora. O parte a dat-o fiului ei adoptiv care se r\u0103sculase contra ei \u015fi care mai t\u00e2rziu a ucis-o; alt\u0103 parte a dat-o 155","propriului s\u0103u nepot care, dup\u0103 ce violase o c\u0103lug\u0103ri\u0163\u0103 \u015fi fusese condamnat la moarte, a fost salvat de unchiul pap\u0103 \u015fi apoi c\u0103s\u0103torit cu o prin\u0163es\u0103 de s\u00e2nge regal. Moartea lui Urban al VI- lea a fost o mare binecuv\u00e2ntare\u2026 Clement al VII-lea mai pu\u0163in crud dec\u00e2t Urban dar mai lacom - pentru as e compensa calit\u0103\u0163ile caracteristice \u2013 a tr\u0103it mai mult. A avut o moarte demn\u0103 de un pap\u0103, sucomb\u00e2nd \u00een urma unui acces de furie\u2026 Bonifacius al IX-lea ( 1389-1404) Pap\u0103 la Roma \u00een locul lui Urban VI. Pontificatul s\u0103u a fost o permanen\u0163\u0103 simonie. O bun\u0103 ocazie de a vinde indulgen\u0163e proaspete, cere\u015fti, a fost jubileul de la 1400. La Avignon a devenit pap\u0103 Benedictus al XIII-lea (1394-1423). \u00cen zadar c\u0103utau prin\u0163ii s\u0103 refac\u0103 schisma. N-au reu\u015fit. Inocen\u0163iu al VII-lea (1404-1406) Pap\u0103 la Roma. Simoniac notoriu. A m\u0103rit mijloacele de tezaurizare. Unul din nepo\u0163ii s\u0103i a \u00eenjunghiat senatori romani. \u00cens\u0103 papa a t\u0103cut. Se afirm\u0103 c\u0103 ar fi avut virtu\u0163i\u2026 Gregorius al XII-lea (1406-1415) A fost un vene\u0163ian \u015firet care jurase s\u0103 abdice de la tronul papal dac\u0103 aceasta ar aduce pace Bisericii. De fapt, \u00een condi\u0163iile acestea, to\u0163i cardinalii jurau o renun\u0163are asem\u0103n\u0103toare. Grigore al XII-lea era b\u0103tr\u00e2n \u015fi avea renume de om de bine. Dar cur\u00e2nd s-a \u00een\u0163eles cu papa Benedict de la Avignon \u00een secret, de a nu demisiona nici unul cel dint\u00e2i\u2026 \u00een final, stra- tagema a fost descoperit\u0103. Regele Fran\u0163ei a cerut rezolvarea. Un conciliu convocat la Pisa i-a declarat pe am\u00e2ndoi eretici, sperjuri, scandalo\u015fi \u015fi nedemni. S-a declarat vacant scaunul papal \u015fi a fost ales pap\u0103 arhiepiscopul de Milano sub numele de Alexander al V-lea (1409-1410) Pap\u0103 la Pisa. Dar cei doi papi depu\u015fi n-au voit s\u0103 cedeze, astfel \u00eenc\u00e2t acum existau trei papi \u00een acela\u015fi timp, unul mai infailibil \u015fi mai legitim dec\u00e2t altul (ca de altfel \u00eentregul \u015fir de papi care nu ar fi \u00een stare s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een armonie dac\u0103 ar fi sili\u0163i s\u0103 conduc\u0103 \u00eempreun\u0103 o socie- tate). Sediul lui Benedict de la Avignon era acum la Perpignan, protejat de Martin, regele Aragonului. Grigore al XII-lea protejatul lui Ladislau al Neapolului, avea sediul la Caeta, iar Alexandru al V-lea \u00ee\u015fi avea sediul la Bologna, unde a \u015fi murit. \u00cemp\u0103ratul Robert nu era de acord cu alegerea conciliului. Ceilal\u0163i doi papi nici at\u00e2t\u2026 (oare papii n-au sus\u0163inut ca dogm\u0103 tocmai superioritatea lor asupra conciliilor regilor \u015fi tutu- ror legilor?) papa Benedict fulgera contra regelui Fran\u0163ei. Regele l-a arestat \u015fi l-a \u00eenchis. Dup\u0103 mai mult de trei ani de temni\u0163\u0103, papa a evadat deghizat (ca \u00een Apocalipsa)\u2026 Dup\u0103 numai 10 luni de domnie, papa Alexandru al V-lea a murit otr\u0103vit. Nu a fost deloc plin de modestie ci plin de ur\u0103 \u015fi incapacitate. De o parte \u015fi de alta s-au \u0163inut sinoade pentru vindecarea schismei. Iohannes al XXIII-lea (1410-1415) Cadinal napolitan, ajuns pap\u0103 prin simonie. Via\u0163a sa a fost un amestec de \u00eemprejur\u0103ri bizare. A cump\u0103rat Papalitatea dup\u0103 ce s-a \u00eembog\u0103\u0163it prin v\u00e2nzare de indulgen\u0163e. A fost acuzat de moartea predecesorului s\u0103u, papa Alexandru. A tr\u0103it pe fa\u0163\u0103 cu so\u0163ia unui concet\u0103\u0163ean pe care i-o luase. Nega nemurirea sufletului, raiul \u015fi iadul. De\u015fi corsar la origine, a fost \u015fi poet apoi \u015fi cultiva literele. Se alesese pap\u0103 ca \u015fi Ioan al XXII-lea, zic\u00e2nd: Ego sum papa. Intimidat sau mai degrab\u0103 mituit, colegiul cardinalilor i-a confirmat \u00eendr\u0103zneala \u201eprofetic\u0103\u201d. Unii l-au socotit drept cel mai stricat dintre to\u0163i papi. Pe c\u00e2nd fusese cardinal, p\u0103c\u0103tuise cu vreo dou\u0103 156","sute de fecioare, c\u0103lug\u0103ri\u0163e \u015fi femei c\u0103s\u0103torite. Sa \u0163inut de violuri. A tr\u0103it \u00een adulter cu so\u0163ia fratelui s\u0103u \u015fi se zice c\u0103 ar fi fost \u015fi sodomit. l-a excomunicat pe regele Ladislau de Neapole. Acesta a luat armele. Ioan al XXIII- lea a organizat o cruciad\u0103 contra lui \u015fi a \u00eenvins. Atunci regele \u015fi-a aruncat coroana \u015fi s-a f\u0103cut pace. Dar dezbinarea dintre papi a \u00eennoit cearta, spre pierirea lui Ladislau. \u00cen scopul curm\u0103rii schismei \u015fi reform\u0103rii Papalit\u0103\u0163ii, \u00eemp\u0103ratul Sigismund a convocat \u00een 1414, un conciliu la Konstantz cu peste 3000 de delega\u0163i de la cur\u0163ile cre\u015ftine. Acest nou sinod ecumenic a fost cel mai mare conciliu din Occident. Se pare c\u0103 \u00een total au fost circa 18.000 de participan\u0163i, prela\u0163i, prin\u0163i \u015fi papa Ioan al XXIII-lea care spera c\u0103 va fi confirmat \u00een detrimentul celorlal\u0163i doi papi. Au participat la sinod chiar delega\u0163i de la Constantinopol \u015fi din \u0162\u0103rile Rom\u00e2ne. Dar acum s-a zvonit c\u0103 vor fi destitui\u0163i to\u0163i trei papii, Ioan XXIII-lea, crez\u00e2nd c\u0103 prin aceasta va dizolva sinodul, a fugit travestit \u00een vizitiu, cu concursul lui Frederic de Austria, l\u0103- s\u00e2nd sinodul f\u0103r\u0103 pre\u015fedinte. Dar sinodul s-a deschis, s-a declarat aduna\u0163i \u00eentru Duhul Sf\u00e2nt, declar\u00e2nd c\u0103 to\u0163i cre\u015ftinii , chiar papa, trebuie s\u0103 se supun\u0103 sinodului. Aceast\u0103 teorie care se bate cap \u00een cap cu preten\u0163ia tradi\u0163ional\u0103 a papilor, a dat mult\u0103 b\u0103taie de cap Bisericii apusene. Sinodul a declarat destituit pe papa Ioan al XXIII, care \u00eentre timp fusese prins \u015fi \u00eencarcerat. Papa Grigore al XII-lea a abdicat printr-un delegat. Numai papa Benedict al XIII-lea rezistat, mut\u00e2ndu-\u015fi sediul \u00een Spania. Acolo, izolat, locuind pe malul oceanului \u00eentr-o fort\u0103rea\u0163\u0103, brava\u2026 socotindu-se pap\u0103 p\u00e2n\u0103 la moarte (1424), de\u015fi nimeni nu l-a mai luat \u00een serios (de- formare profesional\u0103). \u00cen final, sinodul a ales pap\u0103 pe Otho Colonna, sub numele de Martin V, \u00eencredin\u0163\u00e2ndu-i misiunea reform\u0103rii Bisericii. Dar \u00eenainte de acesta sinodul a avut de rezolvat o problem\u0103 mai urgent\u0103 dec\u00e2t reforma- rea Bisericii \u015fi anume condamnarea unui adev\u0103rat reformator, Jan Hus, preot ceh \u015fi profesor la universitatea din Praga, mare patriot \u015fi predicator al Evangheliei \u00een spiritul lui Wycliff. Jan Hus, influen\u0163at de scrierile lui Wycliff pe care \u00een parte le-a \u015fi tradus (totu\u015fi spre deosebire de Wycliff, crede \u00een transubstan\u0163ia\u0163iune) a \u00eenceput s\u0103 predice o reform\u0103 pe baza Bi- bliei. Fiind de o moralitate irepro\u015fabil\u0103, foarte cult, \u015fi de origine modest\u0103, era iubit de popor. S-a \u00eempotrivit domina\u0163iei germanismului la universitate, sus\u0163in\u00e2nd pe cehi \u015fi s-a \u00eempotrivit corup\u0163iei \u201eierarhice\u201d a Bisericii. Hus nu fusese singurul ceh care sus\u0163inuse asemenea lucruri. De altfel, Biserica boem\u0103 fiind \u00eentemeiat\u0103 de ortodoc\u015fi tolerase greu domina\u0163ia papal\u0103 \u015fi abia \u00een sec. Al XV-lea fusese \u00eengenuncheat\u0103. \u00cen sec. al XIV-lea se ridicase contra papismului Jan Militz, preot morav \u00eenv\u0103- \u0163at, secretar al regelui Carol al IV-lea al Boemiei. Acesta fusese un predicator \u00eenfl\u0103c\u0103rat: \u0163inea patru cinci predici pe zi \u00een latin\u0103, german\u0103 \u015fi ceh\u0103, sus\u0163in\u00e2nd adev\u0103rurile fundamentale ale valdenzilor. Acest om fusese mult absorbit de interesul studierii profe\u0163iilor despre antihrist din Daniel \u015fi Apocalipsa \u015fi din celelalte Scripturi\u2026 \u00een urma acestui studiu, Miltz s-a convins c\u0103 Papalitatea este antihristul profetizat, asemenea fr\u0103\u0163iorilor spirituali, urma\u015fii lui Gioachino de Fiore, care erau la fel de preocupa\u0163i de aceste profe\u0163ii. De fapt at\u00e2t valdenzii, c\u00e2t \u015fi lolarzii \u015fi alte grupuri credeau c\u0103 Papalitatea este anti- hristul. Chiar unii catolici proeminen\u0163i aplicau acest titlu profetic unora dintre papi, ba, a\u015fa cum am v\u0103zut, chiar papii \u015fi-l aruncau unul altuia\u2026 Militz declara c\u0103 \u201eur\u00e2ciunea pustiirii\u201d st\u0103 \u00een locul prea sf\u00e2nt, \u00een Biseric\u0103 \u015fi nu cru\u0163a pe nimeni de mustrare, de la preot \u015fi p\u00e2n\u0103 la \u00eemp\u0103- rat. Despre pap\u0103 se pare c\u0103 n-a declarat \u00een mod direct c\u0103 este antihristul, ci indirect, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 antihristul este prezent \u00een diferite abuzuri \u015fi erori persistente \u00een Biseric\u0103. Militz predicase chiar \u00een Roma, \u00een a\u015fteptarea papei Urban al V-lea care rezida la Avignon. El pusese un afi\u015f pe u\u015file Bisericii Sf. Petru, anun\u0163\u00e2nd c\u0103 antihristul este deja venit \u00een templul lui Dumnezeu (Biserica cre\u015ftin\u0103) \u015fi c\u0103 el, Militz, va predica o reform\u0103 \u00een Biserica Catolic\u0103. Cum era de a\u015fteptat, inchizitorul, care fusese anun\u0163at de comportarea acestuia \u00een Bo- emia, a ordonat arestarea lui apoi l-a predat f5anciscanilor. El a fost \u0163inut \u00een \u00eenchisoare \u00een care 157","timp a scris tratatul \u201eDe Antihristos\u201d, \u015fi abia la \u00eentoarcerea papei \u00een Roma la 1368, a fost examinat. Fiind \u00eentrebat ce inten\u0163iona s\u0103 predice, el a cerut Biblia care-i fusese luat\u0103 odat\u0103 cu arestarea \u015fi de asemenea cerut permisiunea s\u0103-\u015fi scrie cuv\u00e2ntarea. Cu c\u0103tu\u015fele scoase, Jan Militz \u015fi-a \u0163inut discursul \u00een latin\u0103 \u00een Biserica Sf. Petru, \u00een fa\u0163a unei adun\u0103ri de prela\u0163i \u015fi inte- lectuali. Apoi a fost din nou condus \u00een \u00eenchisoare dar tratat mai bl\u00e2nd. \u00cen fine, a fost eliberat de c\u0103tre cardinalul Albano. \u00centors \u00een Boemia, Militz a fondat o \u015fcoal\u0103 de predicatori \u015fi copi\u015fti ai Scripturii, a \u00een- dreptat la poc\u0103in\u0163\u0103 peste dou\u0103 sute de femei p\u0103c\u0103toase din Praga. Dar vr\u0103jma\u015fii l-au p\u00e2r\u00e2t la papa Grigore al XI-lea. Papa a expediat bule episcopilor din Boemia \u015fi Polonia, cer\u00e2nd exco- municarea lui Militz, exprim\u00e2ndu-\u015fi surprinderea c\u0103 i-au permis s\u0103 r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 asemenea \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi at\u00e2t de larg, r\u0103t\u0103cind pe mul\u0163i din Polonia, Boemia, Moravia, Silezia \u015fi \u0163\u0103rile ve- cine\u2026 \u00cen 1374, Militz s-a \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat cu curaj \u00eenaintea papei de la Avignon, sub protec\u0163ia cardi- nalului Albano, prietenul s\u0103u. La 21 mai a predicat sub protec\u0163ia cardinalilor \u015fi acuzatorii au fost sili\u0163i s\u0103-\u015fi retrag\u0103 acuza\u0163iile. Dar spre m\u00e2hnirea multora, ca \u015fi Wyciff, a murit \u00eenainte ca s\u0103 se pronun\u0163e sentin\u0163a contra lui. Un contemporan mai v\u00e2rstnic al lui Militz fusese marele predicator Konrad de Waldhausen (1369). Predicile acestui preot erau at\u00e2t de c\u0103utate \u00eenc\u00e2t amvonul a trebuit s\u0103 fie pus \u00een pia\u0163a public\u0103. Chiar \u015fi evreii se \u00eengr\u0103m\u0103deau s\u0103-la asculte. El \u015fi-a ridicat vocea cu utere contra corup\u0163iei din timpul s\u0103u, \u00een special contra c\u0103lug\u0103rilor. Predicile sale erau folosite ca model de al\u0163i predicatori. \u00cen 1364, a fost acuzat de franciscani \u015fi dominicani \u00eenaintea arhiepi- scopului dar acesta nu l-a g\u0103sit vinovat astfel \u00eenc\u00e2t Konrad a continuat f\u0103r\u0103 mari piedici p\u00e2n\u0103 la moarte. Dar i influen\u0163\u0103 \u015fi mai mare \u00een preg\u0103tirea husismului a avut-o Matias de Janov, disci- polul lui Militz, supranumit \u201eWycliff-ul Bisericii din Boemia\u201d. De origine nobil\u0103 \u015fi cu studii universitare la Paris, devenise apoi canonic al catedralei din Praga. Janov s-a convertit, lep\u0103- d\u00e2nd obiceiurile sale rele prin citirea Bibliei. N 1388 a scris un tratat despre Cina Domnului care i-a atras persecu\u0163ia deoarece le cerea s\u0103 se dea \u015fi vinul la cuminic\u0103tur\u0103, nu numai p\u00e2inea. A condamnat cultul icoanelor, al sfin\u0163ilor \u015fi moa\u015ftelor. El ar\u0103ta c\u0103 toat\u0103 stric\u0103ciunea interve- nit\u0103 \u00een cre\u015ftin\u0103tate se datora neglij\u0103rii Bibliei, ridic\u0103rii tradi\u0163iei mai presus de Biblie. Janov a predicat \u00eendrept\u0103\u0163irea prin credin\u0163\u0103, condamn\u00e2nd doctrina \u00eendrept\u0103\u0163irii prin fapte. Denun\u0163a acapararea puteri seculare de c\u0103tre Biseric\u0103 \u015fi schisma papal\u0103 a favorizat concep\u0163ia cu privire la antihrist, profe\u0163iile pe care Matias le-a aplicat mai sigur dec\u00e2t Militz: \u201eIerarhia secularizat\u0103 este antihristul \u00eentrupat\u201d. El \u00ee\u015fi \u00eentemeia afirma\u0163iile pe 2 Tes. 2, pe Daniel 7 \u015fi Apoc. 13,17 \u015fi credea c\u0103 antihristul va fi distrus la a doua venire\u2026 \u00een 1389 sinodul din Praga a condamnat vederile sale. Totu\u015fi aceste idei \u015fi-au f\u0103cut drum \u00een continuare. Al\u0163i predicatori evanghelici au mai fost: Tomas Sitney, Jan de Stekno \u015fi Matias de Krakovia, care au \u00eempr\u0103\u015ftiat aceste doctrine reformatoare \u00een Boemia, Moravia, Austria, Unga- ria, Turingia. Ace\u015fti fra\u0163i boemi erau numi\u0163i de c\u0103tre catolici \u015fi \u201ebegarzi\u201d sau \u201epicarzi\u201d, ca \u015fi begarzii din \u0162\u0103rile de Jos. Nu era de fapt nici o confuzie important\u0103. Matias de Janov murind \u00een 1393, \u00eendreptase privirile c\u0103tre viitor, anun\u0163\u00e2nd c\u0103 potrivit profe\u0163iilor izb\u0103virea se apropie \u015fi reforma \u015fi \u00eenflorirea Bisericii nu este departe. Acum venise tipul lui Mistr Jan Hus, rectorul universit\u0103\u0163ii din Praga. \u00cen 1412, el con- damnase indulgen\u0163ele \u015fi o manifesta\u0163ie puternic\u0103 avusese loc contra acestei supersti\u0163ii vino- vate, dup\u0103 care au fost executai trei participan\u0163i la manifesta\u0163ie. Hus a p\u0103r\u0103sit Praga. Conflic- tul cu Roma a avut loc \u00een urma apelului lui Ioan al XXIII-lea de a se forma cruciad\u0103 contra lui Ladislaus de Neapole, ac\u0163iune pentru care papa oferea indulgen\u0163e generoase spre iertarea p\u0103- catelor. Hus se ridicase hot\u0103r\u00e2t contra unei cruciade cre\u015ftine contra cre\u015ftinilor, comb\u0103t\u00e2nd \u015fi indulgen\u0163a hot\u0103r\u00e2t\u0103. \u00cen urma manifesta\u0163iei, Hus a fost excomunicat \u015fi s-a rostit interdictul asu- pra ora\u015fului. Papa apelase la \u00eemp\u0103ratul Sigismund dar cu acesta convocase sinodul ecumenic, 158","a l\u0103sat ca Hus s\u0103 fie judecat de sinod, d\u00e2ndu-i \u015fi un salv-conduct (scrisoare de protec\u0163ie) care garanta inviolabilitatea persoanei sale\u2026 Dar cu toate c\u0103 sinodul se \u00eentrunise pentru reformarea Bisericii, prela\u0163ii nu se g\u00e2ndeau la o reform\u0103 radical\u0103, ci la o ameliorare potrivit p\u0103rerii generale\u2026 \u00een mod deosebit, fruntaii sinodului, Jean Gerson (rectorul univ. din Praga) \u015fi Ierre D\u2019Ailly, cardinalul francez fost rec- tor universitar, ambii teologi renumi\u0163i dornici de reformarea Papalit\u0103\u0163ii, erau cel pu\u0163in la fel de hot\u0103r\u00e2\u0163i pentru reprimarea revoltei contra sistemului tradi\u0163ionalist al Bisericii\u2026 de asemenea, germanii prezen\u0163i era vr\u0103jma\u015fi lui Hus\u2026 Reformatorul a fost somat s\u0103-\u015fi retracteze \u00eenv\u0103\u0163\u0103tu- rile dar el a declarat c\u0103 nu le poate lep\u0103da fiindc\u0103 sunt ortodoxe. Din nou a fost somat s\u0103-i re- tracteze \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile \u015fi pentru c\u0103 a refuzat, a fost destituit solemn din func\u0163ie, degradat, batjo- corit, insultat \u015fi \u00een ciuda salv-conductului lui Sigismund, care-i garanta libertatea \u015fi via\u0163a, ve- nerabilul cre\u015ftin a fost condamnat la ardere pe rug \u015fi predat autorit\u0103\u0163ii civile. Ceremonia arderii lui Hus s-a desf\u0103\u015furat la 6 iulie 1415. Sub privirile sub privirile \u00een- grozite ale iubi\u0163ilor s\u0103i compatrio\u0163i \u015fi sub privirile crude ale asasinilor oficiali \u015fi Bisericii \u015fi imperiului, Hus a murit lini\u015ftit \u015fi senin, murmur\u00e2nd un psalm p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd fl\u0103c\u0103rile l-au \u00eenv\u0103luit complet. Prietenul lui Hus, Ieronim de Praga, auzind de arestarea lui Hus, a alergat \u015fi el la Kon- stanz unde a fost de asemenea arestat. Somat s\u0103 retracteze \u00een sinod, el a retractat de team\u0103, dar dup\u0103 un an de temni\u0163\u0103 grea s-a r\u0103zg\u00e2ndit \u015fi a m\u0103rturisit p\u0103catul retract\u0103rii lui \u00een fa\u0163a sinodului, \u00een\u0103l\u0163\u00e2nd Evanghelia \u015fi memoria lui Jan Hus. \u00cen 1416 a fost \u015fi el condamnat \u015fi a murit curajos \u015fi vesel pe rug. Iritat de influen\u0163a wiclefisemului, sinodul a hot\u0103r\u00e2t dezgroparea cadavrului lui Wycliff care a fost ars \u015fi cenu\u015fa sa \u00eempr\u0103\u015ftiat\u0103 ca simbol al pieirii ve\u015fnice a ereziei. Dar a de- venit un simbol al \u00eens\u0103m\u00e2n\u0163\u0103rii tot mai largi a Evangheliei vechi \u015fi ve\u015fnice. Martinus al V-lea (1417-1431) Pap\u0103 ales de sinod \u015fi recunoscut de to\u0163i. De acum Papalitatea era din nou unit\u0103 \u015fi influ- en\u0163a ei contra Evangheliei se reabilitase. De\u015fi a fost ales pap\u0103 de un conciliu care stabilise teo- ria sinodal\u0103, Martin al V-lea a f\u0103cut astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 un pap\u0103 este mai presus de sinoade. S-a amestecat \u00een Neapole unde regina Ioana a II-a se \u0163inea de scandaluri. \u00cen 1429 antipapa Clement al VIII-lea care fusese ales \u00een Spania ca urma\u015f al lui Bene- dict al XIII-lea a demisionat \u2013 prea t\u00e2rziu - \u00een m\u00e2inile papei Martin al V-lea. Mai este semna- lat un antipap\u0103 \u00een acest timp Benedict al XIV-lea. \u00cen r\u0103s\u0103rit, otomanii \u00eenecaser\u0103 toate teritoriile vechiului imperiu \u201eroman\u201d. Doar Con- stantinopolul mai r\u0103m\u0103sese ne\u00eenvins, tr\u0103indu-\u015fi ultimele sale zile. Cre\u015ftinii bizantini pendulau \u00eentre nevoia unui ajutor din partea Occidentului \u015fi dorin\u0163a de a-\u015fi men\u0163ine independen\u0163a fa\u0163\u0103 de Papalitate. \u00cemp\u0103ratul Manuel Paleolog a \u00eencercat s\u0103 reuneasc\u0103 Biserica bizantin\u0103 cu cea roman\u0103 dar f\u0103r\u0103 rezultat. \u00cen urma martirajelor lui Hus \u015fi Ieronim, poporul indignat s-a r\u0103sculat \u00een Boemia. Deja \u00een 1415 nobilii protestaser\u0103 contra arderii lui Hus. Se cerea insistent o reform\u0103. Cehii se \u00eem- p\u0103r\u0163iser\u0103 \u00eens\u0103 cu privire la principiile reformei, unii fiind mai modera\u0163i (calixtinii, ultracui\u015ftii) iar al\u0163ii mai radicali (tabori\u0163ii). Husi\u0163ii s-au hot\u0103r\u00e2t s\u0103 lupte pe via\u0163\u0103 \u015fi pe moarte contra \u00eemp\u0103ratului sperjur Sigismund care-l tr\u0103dase pe Hus, hot\u0103r\u00e2nd s\u0103-\u015fi apere cu armele \u00eenceputurile lor de reform\u0103, \u015fi s\u0103 se eli- bereze de germanii care simpatizau cu papismul \u015fi \u00eei umileau pe cehi. Aceast\u0103 hot\u0103r\u00e2re, luat\u0103 pe muntele Tabor, a ini\u0163iat un program dup\u0103 care husi\u0163ii au \u00eenceput o larg\u0103 ac\u0163iune\u2026 \u00cen 1419 s\u0103r\u0103cimea din Praga a aruncat pe fereastr\u0103 pe consilierii municipali din Praga, \u00eentr-o revolt\u0103 condus\u0103 de Jan Zelivsky. Incidentul a iritat mult de regele Venceslav care fusese la \u00eenceput favorabil husismului. 159","Murind Venceslav, tronul Boemiei a fost mo\u015ftenit de \u00eemp\u0103ratul Sigismund, fratele s\u0103u pe care husi\u0163ii n-au vrut s\u0103-l recunoasc\u0103 \u015fi au \u00eenceput r\u0103zboiul cu el sub conducerea vestitului general Jan Zizka. \u00cen martie 1420, ace\u015ftia ob\u0163in prima victorie contra \u00eemp\u0103ratului. Papa Martin al V-lea, p\u0103storul catolicilor, a proclamat de urgen\u0163\u0103 o cruciad\u0103 contra hu- si\u0163ilor. Dar la 14 iulie 1420 crucia\u0163ii au fost \u00eenfr\u00e2n\u0163i de c\u0103tre husi\u0163i la Vitkov. O nou\u0103 cruciad\u0103 a urmat la 2 noiembrie la Vysehnad. Dar \u00een anii 1420-1421 au avut loc ne\u00een\u0163elegeri \u00eentre ei. Tabori\u0163ii \u00een\u015fi\u015fi erau dezbina\u0163i \u00eentr-o ramur\u0103 moderat\u0103 \u015fi una radical\u0103. Asemenea conflicte sunt inevitabile atunci c\u00e2nd oa- menii nu se p\u0103streaz\u0103 \u00een limitele Bibliei, cre\u00e2nd limite omene\u015fti care sunt \u00eentotdeauna relative \u015fi conven\u0163ionale. Tabori\u0163ii radicali numi\u0163i \u015fi hilia\u015fti (mileni\u015fti) sau picarzi, condu\u015fi de Martin Huska \u015fi Peter Kania, se pare c\u0103 sus\u0163ineau idei fanatice apocaliptice, cu ramifica\u0163ii politice radicale. Ace\u015ftia au fost \u00eenfr\u00e2n\u0163i la Pribenice, iar conduc\u0103torii lor executai. \u00cen 1422 calixtinii \u00eel vor ucide pe Zelivsky, acel Iehu care \u00eencepuse cu \u201edefenostrarea\u201d \u00een Praga. Husi\u0163ii au continuat s\u0103 fie victorio\u015fi contra crucia\u0163ilor. La 6 ian. 1421, triumf\u0103 la muntele Kurta Hora. \u00cen 1426 sub conducerea lui Procop cel Mare \u00eei \u00eenfr\u00e2ng pe crucia\u0163i la Usti (16 iunie); apoi o nou\u0103 victorie la Tachov (4 aug. 1427). \u00centre 1428-1433 husi\u0163ii au dus cam- panii mari \u00een \u0163\u0103rile vecine, catolice (Silezia, Bavaria, Austria, Franconia, Saxonia, Ungaria) ob\u0163in\u00e2nd multe victorii dintre care faimoasa victorie de la Domazilo \u00een care armata cruciat\u0103 a fost realmente zdrobit\u0103. Ei nu f\u0103ceau r\u0103zboi de cucerire sau de dragul r\u0103zboiului, ci au r\u0103spuns cum s-au priceput mai bine la cruciada lansat\u0103 contra lor de c\u0103tre pap\u0103 \u015fi suporterii lui. \u015ei Dumnezeu a g\u0103sit de bine s\u0103 le dea biruin\u0163\u0103. Dac\u0103 ar fi r\u0103mas credincio\u015fi, \u015fi uni\u0163i, n-ar fi fost \u00eenfr\u00e2n\u0163i niciodat\u0103. EugenIisus al IV-lea (1431-1447) Un preot violent \u015fi tenace. A fost acuzat de cele mai vinovate mijloace pentru a-\u015fi \u00eem- bog\u0103\u0163i familia. Dup\u0103 moartea lui Martin al V-lea care fusese din familia Colonna, papa \u00eei acuz\u0103 pe ace\u015fti Colonna de jefuirea tezaurului pontifical. \u00cens\u0103 le-a v\u00e2ndut pacea pentru aur. Din nou conflict \u00eentre pap\u0103 \u015fi conciliu. Sinodul sus\u0163ine c\u0103 este condus de Duhul Sf\u00e2nt iar papa nu este dec\u00e2t un membru al Bisericii dar papa Eugen a r\u0103spuns cu dispre\u0163 la aceast\u0103 idee. Noul conciliu ecumenic \u0163inut la Basel \u00eentre 1431-1447 l-a destituit pe Eugen ca sperjur \u015fi schismatic. Mai t\u00e2rziu a fost ucis de c\u0103tre un nepot. Felix al V-lea (1439-1449) A fost un fel de anahoret, duce de Savoia. Ales pap\u0103 \u00een locul lui Eugenius. Fran\u0163a pro- clam\u0103 din nou o Pragmatic\u0103 Sanc\u0163iune, limit\u00e2nd autoritatea papei. Nicolaus al V-lea (1447-1455) \u00centronat de c\u0103tre partida care \u00eel expulzase pe Eugen. Dup\u0103 doi ani a abdicat \u201eantipapa\u201d Felix. A fost unul dinte cei mai buni papi. S-a supus conciliului. F\u0103r\u0103 s\u0103 manifeste r\u0103utate \u015fi orgoliu asemenea papilor anteriori, a fost iubit \u00een Roma, fiind totodat\u0103 un binef\u0103c\u0103tor al s\u0103ra- cilor. Nu s-a \u0163inut de intrigi, \u015fi nelegiuiri de\u015fi Biserica roman\u0103 n timpul s\u0103u nu \u015fi-a modificat politica \u015fi nu a desfiin\u0163at inchizi\u0163iile\u2026 a \u00eempodobit Roma cu construc\u0163ii, a \u00eencurajat literatura \u015fi arta. A \u00eenceput construirea basilicii moderne Sf. Petru. Dar nu a fost lipsit nici el de p\u0103cate capitale. Cum \u00eentre timp portughezii \u00eencepuser\u0103 expedi\u0163ii \u00een Africa, papa le-a confirmat acest \u201edrept\u201d, permi\u0163\u00e2ndu-le s\u0103 ia propriet\u0103\u0163ile africanilor \u015fi s\u0103-i fac\u0103 sclavi. Nicolae V a fost ultimul pap\u0103 care a \u00eencoronat un \u00eemp\u0103rat. \u00cen 1448, Frederic III, prin\u0163 indolent \u015fi slab, vine la Roma, s\u0103rut\u0103 papucii pontifului \u015fi \u00eei aduce calul de c\u0103p\u0103stru. Dup\u0103 aceste probe este \u00eencoronat. Apoi Frederic \u00eemp\u0103rat se re\u00eentoarce pentru a subjuga Boemia tul- burat\u0103 de \u201eerezie\u201d. 160","Dup\u0103 moartea lui Zizka, tebori\u0163ii erau \u00een oarecare dezbinare. \u00cen 1424, uni \u00ee\u015fi aleseser\u0103 conduc\u0103tor pe Procop cel Mare, al\u0163ii n-au voit s\u0103 aleag\u0103 un conduc\u0103tor \u00een locul lui Zizka, numindu-se orfani, apoi l-au ales pe Prokop cel Mic. A treia partid\u0103, horebi\u0163ii, s-au numit ast- fel de la muntele Horeb (Sinai) din Biblie. La sinodul de la Basel (1433) husi\u0163ii modera\u0163i (calixtinii) au acceptat s\u0103 negocieze cu papi\u015ftii asupra principiilor. Calixtinii \u015fi a\u015fa nu fuseser\u0103 aproape de doctrina lui Hus (tabori\u015ftii reprezentau mai fidel husismul) dar la acest sinod au acceptat \u015fi compromisuri cu Biserica Romei \u00een schimbul p\u0103cii \u015fi libert\u0103\u0163ii. Ei voiau cuminic\u0103tura sub ambele chipuri, libertatea de a predica, preo\u0163ii s\u0103 nu aib\u0103 avere \u015fi ca preo\u0163ii \u015fi laicii s\u0103 fie pedepsi\u0163i pentru orice p\u0103cat de moarte. \u00cen urma negocierilor, sinodul le-a acceptat cererile \u015fi le-a pus urm\u0103toarele condi\u0163ii: Cuminec\u0103tura, pentru adul\u0163i, va fi permis\u0103 sub ambele chipuri dac\u0103 se recunoa\u015fte prezen\u0163a real\u0103 a lui Christos \u00een fiecare dintre cele dou\u0103 elemente, separat. Predica s\u0103 fie liber\u0103 iar predicatorii s\u0103 fie preo\u0163i autoriza\u0163i, sub supravegherea epi- scopului\u2026 Preo\u0163ii pot avea bunuri dar numai agonisite cinstit \u015fi \u00eentrebuin\u0163ate dup\u0103 cum prev\u0103d canoanele. Orice p\u0103cat de moarte mai ales public, s\u0103 fie st\u00e2rpit pe c\u00e2t posibil \u015fi s\u0103 fie pedepsit de c\u0103tre cei ce au puterea legal\u0103 \u00een acest scop. Prin acest document, calixtinii au intrat iar\u0103\u015fi \u00een p\u0103rt\u0103\u015fie cu Sigismund \u015ficu Roma. \u015ei aceast\u0103 p\u0103rt\u0103\u015fie i-a obligat s\u0103 lupte al\u0103turi de catolici contra tabori\u0163ilor. \u00cen 1434 calixtinii au \u00eenfr\u00e2nt pe tabori\u0163i la Lipany (30 mai). Viteazul Prokop cel Mare a murit \u00een lupt\u0103 \u015fi rezisten\u0163a revolu\u0163ionar\u0103 a luat sf\u00e2r\u015fit\u2026 at\u00e2t calixtinii, c\u00e2t \u015fi tabori\u0163ii gre\u015feau \u00een unele privin\u0163e, unii dorind pacea mai mult dec\u00e2t Evanghelia, al\u0163ii aleg\u00e2nd o reform\u0103 mai radical\u0103, sprijinit\u0103 de sabie. Calixtinii erau de p\u0103rere c\u0103 trebuie interzise doar acele practici care sunt \u00een mod expres condamnate de Legea lui Dumnezeu (f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi dea mare osteneal\u0103 s\u0103 le cunoasc\u0103 prea detaliat). Tabori\u0163ii, din contr\u0103, lep\u0103dau orice practici care nu se g\u0103seau scrise expres \u00een lege (Biblie). De\u015fi r\u0103zboiul se \u00eencheiase cu aceste compromisuri, cei ce voiau s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 credincio\u015fi Evangheliei, nu numai tabori\u0163ii, ci chiar \u015fi dintre calixtini, nu s-au supus Romei. Fiind perse- cuta\u0163i, mul\u0163i s-au refugiat prin Polonia, Ungaria, Transilvania, Moldova, \u00eencuraj\u00e2nd \u015fi \u00een aceste \u0163\u0103ri traducerea Biblie \u00een limba poporului. \u00cen Moldova, se pare c\u0103 numele ora\u015fului Hu\u015fi provine de la ni\u015fte refugiai husi\u0163i. \u00cen tot cazul, primele \u00eenceputuri ale traducerii Bibliei \u00een Moldova sunt legate de influen\u0163a husit\u0103. \u00cen 1430 tr\u0103ia refugiat la bac\u0103u un predicator husit pe nume Iacob, care avea cu el pe un fost c\u0103lug\u0103r minorit. R\u0103sp\u00e2ndeau husismul \u015fi predicau cul- tul husit cu aprobarea domnului Alexandru cel Bun care fixase o amend\u0103 de 20 de duca\u0163i tur- ce\u015fti de aur pentru oricine i-ar deranja. Iritat, episcopul catolic de la Baia a scris arhiepisco- pului de Krakovia din a c\u0103rui temni\u0163\u0103 sc\u0103pase Iacob \u00eempreun\u0103 cu tovar\u0103\u015fii lui, ca arhiepisco- pul s\u0103 intervin\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 regele Poloniei, iar acesta, la r\u00e2ndul s\u0103u, s\u0103 determine pe domnul Alexandru s\u0103 extr\u0103deze pe \u201eereticii\u201d husi\u0163i pentru a fi cerceta\u0163i de inchizi\u0163ie \u015fi ar\u015fi. \u00cen 436 papa Eugeniu III \u00eencredin\u0163eaz\u0103 lui Iacob de Marchia, vicarul general de Bosnia \u015fi inchizitorul Ungariei, misiunea de a se ocupa de st\u00e2rpirea husismului \u00een Transilvania. Reu- \u015fe\u015fte s\u0103 converteasc\u0103 la catolicism 25.000 dar mul\u0163i au rezistat murind sau supravie\u0163uind. \u00cen anii 1453-1457 r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele husi\u0163ilor credincio\u015fi au continuat mi\u015fcarea \u00eenceput\u0103 de Hus \u00eentemeind o Biseric\u0103 separat\u0103 cu numele \u201eUnitatea fra\u0163ilor\u201d av\u00e2nd ca ideal cre\u015ftinismul apostolic. Aceast\u0103 asocia\u0163ie a fost format\u0103 sub influen\u0163a valdenzilor care se r\u0103sp\u00e2ndiser\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een Boemia \u015fi Polonia, astfel \u00eenc\u00e2t \u00een 1467 fra\u0163ii boemi \u015fi moravi au primit episcopi consacra\u0163i de c\u0103tre valdenzi. Fra\u0163ii boemi \u015fi moravi au recunoscut astfel pe valdenzi ca \u00eenainta\u015fi ai lor, bucur\u00e2ndu-se la vestea c\u0103 dincolo de Alpi r\u0103m\u0103sese \u00eenc\u0103 o r\u0103m\u0103\u015fi\u0163\u0103 de cre\u015ftini de tip vechi care aveau principii asem\u0103n\u0103toare cu martirul lor, Jan Hus. 161","Persecuta\u0163i \u00een Lombardia, valdenzii se r\u0103sp\u00e2ndiser\u0103 departe \u00een Olanda \u015fi Anglia, \u00een nord-estul Spaniei, \u00een Germania, Polonia \u015fi Lituania, \u00een Austria, Elve\u0163ia, Boemia \u015fi Moravia, \u00een Calabria (sudul Italiei). \u00cen toate aceste locuri ei au \u00eencurajat studiul Scripturii \u015fi s-au ames- tecat deseori cu cre\u015ftinii care \u00een opozi\u0163ie cu papismul, sus\u0163ineau Evanghelia. Ca \u015fi husi\u0163ii, nu to\u0163i erau evanghelici radicali, unii dintre ei participau la liturghie sau f\u0103ceau alte compromi- suri cu supersti\u0163iile papiste, ceea ce le-au repro\u015fat uneori fra\u0163ii moravi sau reformatori de mai t\u00e2rziu. \u00centre timp Imperiul de R\u0103s\u0103rit se \u00eenecase definitiv \u00een valurile hoardelor otomane \u00eentre 1449 \u015fi 1461. La 29 mai 1453 c\u0103zuse Constantinopolul l\u0103s\u00e2nd o ran\u0103 de lung\u0103 durat\u0103 \u00een con- \u015ftiin\u0163a politico-religioas\u0103 a europenilor. Acum osmanl\u00e2ii \u00eenlocuiser\u0103 definitiv Imperiul Bizan- tin \u015fi se p\u0103rea c\u0103 numai exist\u0103 nici o piedic\u0103 \u00een calea lor. \u00cencepea domina\u0163ia lor \u00een r\u0103s\u0103rit a\u015fa cum a fost descris\u0103 profetic de Ioan \u00een Apoc. 9, 13-21. \u00cen 1439 sinodul din Floren\u0163a proclamase unirea bisericilor din r\u0103s\u0103rit \u015fi din apus dar unirea r\u0103m\u0103sese mai mult formal\u0103. C\u00e2nd \u00een 1453 Bizan\u0163ul \u00ee\u015fi tr\u0103ia ultimele zile, bizantinii erau dezbina\u0163i cu privire la supunerea fa\u0163\u0103 de Roma \u015fi a predominat ideea c\u0103 mai degrab\u0103 s\u0103 se supun\u0103 turbanului sultanului dec\u00e2t tiarei papale. \u00centr-adev\u0103r, domina\u0163ia Bisericii romane era mult mai nedorit\u0103. Roma \u00eensemna inchizi- \u0163ie. Este greu de spus dac\u0103 Roma a pl\u00e2ns c\u0103derea Bizan\u0163ului dar papa Nicolae V a fost ospita- lier cu grecii refugiai din Bizan\u0163. A fost un pap\u0103 politic \u015fi cult. Cultura bizantin\u0103 r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een Europa dup\u0103 c\u0103derea Bizan\u0163ului, \u015fi cultura arab\u0103 pri- mit\u0103 prin Spania \u015fi prin intermediul evreilor, \u00eempreun\u0103 cu spiritul reformator aprins de mi\u015fc\u0103- rile evanghelice au contribuit la rena\u015fterea culturii care, prin intermediul umanismului a pre- g\u0103tit pe de o parte Reforma din sec. al XVI-lea \u015fi pe de alt\u0103 parte secularizarea Bisericii \u015fi re- volu\u0163iile. Calixtus al III-lea (1455-1458) Spaniol din familia Borgia, pus pap\u0103 sub influen\u0163a lui Alonso de Aragon. \u00cencepe iar\u0103\u015fi cursa nepotismului. Pe un nepot \u00eel face duce de Spoleto, pe altul cardinal\u2026 Papii anteriori legitimaser\u0103 pe Fernando de Aragon \u00een locul lui Alonso dar Calixt, \u00een ciuda infailibilit\u0103\u0163ii cu care fusese \u00eenzestrat la papire, a revocat bula. Apoi a inten\u0163ionat s\u0103 fac\u0103 r\u0103zboi lui Alonso, binef\u0103c\u0103torul s\u0103u (a\u015fa vor p\u0103\u0163i to\u0163i ace\u015fti \u201ebinef\u0103c\u0103tori), dar a murit \u00een tim- pul preg\u0103tirilor. A \u00eencercat s\u0103-i \u00eenarmeze pe cre\u015ftini contra musulmanilor dar n-a reu\u015fit. Pius al II-lea (1458-1484) Pe numele s\u0103u Aeneas Sylvius Piccolomini. A fost \u00eenv\u0103\u0163at umanist \u015fi poet. C\u00e2nd era secretar la Basel tuna \u015fi fulgera contra omnipoten\u0163ei papale. Odat\u0103 ajuns pap\u0103 \u00eens\u0103, nu recu- noa\u015fte c\u0103 sinoadele sunt mai presus de papi. El retracteaz\u0103 ca pap\u0103 \u201eerorile tinere\u0163ii\u201d pe care le sus\u0163inuse \u00een primele sale scrieri\u2026 A interzis apoi orice apel la conciliu pentru a nu submina autoritatea suprem\u0103 a papei. Fran\u0163a n-a fost de acord cu el. Atunci papa a revocat printr-o bul\u0103, Pragmatica Sanc\u0163i- une care limita drepturile Papalit\u0103\u0163ii \u00een Fran\u0163a. Documentul Pragmaticei Sanc\u0163iuni a fost adus la Roma \u015fi t\u00e2r\u00e2t prin noroi. Dar parlamentul francez n-a voit s\u0103 \u0163in\u0103 seama de ambi\u0163iile papei. Pius al II-lea a \u00eencercat s\u0103 organizeze o cruciad\u0103 contra turcilor, purt\u00e2nd tratative \u015fi cu domnul \u015etefan cel Mare al Moldovei. A fost \u015fi poet. \u00cemp\u0103ratul Frederic al III-lea \u00eel \u00eencununase ca poet laureat la Frankfurt. Au r\u0103mas de la el poezii erotice dinainte de a se papi. Dup\u0103 ce a ajuns pap\u0103 \u00eens\u0103 \u015fi-a continuat nebuniile \u00eentr-o form\u0103 mai practic\u0103\u2026 devenind tat\u0103l multor copii nelegitimi, vorbind deschis despre metodele de seducere a femeilor, \u00eencuraj\u00e2nd \u015fi instruind pe tineri \u00een \u201earta\u201d desfr\u00e2ului\u2026 162","Pe vremea aceea \u00eenc\u0103 mai exista \u201es\u0103rb\u0103toarea nebunilor\u201d, un carnaval de Cr\u0103ciun \u00een care era parodiat\u0103 Papalitatea (se alegea un pap\u0103 al nebunilor, se f\u0103ceau tot felul de nebunii \u00een mod liber \u2013 era o s\u0103rb\u0103toare a libert\u0103\u0163ii absolute \u00eentr-un timp c\u00e2nd \u00eenc\u0103 domnea supersti\u0163ia \u015fi teroarea). Apoi se \u0163inea \u015fi s\u0103rb\u0103toarea m\u0103garului, c\u00e2nd se parodia liturghia; m\u0103garul era dus la Biseric\u0103, f\u0103cut preot, se cumineca etc. \u00een mijlocul unei veselii infernale, ca \u00een vechile mistere ale lui Bacchus. Uneori chiar m\u0103garul era f\u0103cut pap\u0103 \u015fi nu este de mirare c\u0103ci dac\u0103 ace\u015fti p\u0103- g\u00e2ni \u201epapolatri\u201d l-au f\u0103cut adesea pe pap\u0103 \u2013 m\u0103gar, puteau s\u0103-l fac\u0103 \u015fi pe m\u0103gar pap\u0103! \u00cen 1460 Universitatea Sorbona \u015fi apoi conciliul din Sena au condamnat aceste carnavaluri dar ele au continuat. Fiecare ora\u015f din occidentul catolic avea asemenea spectacole. Era una dintre supa- pele de refulare ale spiritului profund p\u0103g\u00e2n care anima cre\u015ftin\u0103tatea. Paulus al II-lea (1464-1471) Din cardinal vene\u0163ian. Cele mai ru\u015finoase vicii \u00eei degradeaz\u0103 memoria. Acuzat de so- domie, \u00eentre altele. \u015ei-a umplut casa de \u0163iitoare rivaliz\u00e2nd cu sultanul de la Istambul (Con- stantinopol). Era cel mai frumos b\u0103rbat \u015fi voia s\u0103 ia numele de papa Formosus\u2026 Numai dup\u0103 ore \u00eentregi de toalet\u0103 ap\u0103rea \u00een public, fardat, cu tiara sc\u00e2nteietoare, plin\u0103 de rubine \u015fi dia- mante. Toat\u0103 via\u0163a i-a fost o c\u0103utare a tr\u00e2nd\u0103viei \u015fi desfr\u00e2ului, agitat\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd de cru- zimea unui tiran. La alegerea sa jurase s\u0103 respecte drepturile politice ale romanilor dar devenit pap\u0103, a uitat. S-a poc\u0103it de promisiune! A supus la torturi pe cel mai \u00eenv\u0103\u0163at om din regatul s\u0103u, d\u00e2ndu-l la m\u00e2na c\u0103l\u0103ilor sub acuza\u0163ia de erezie. A publicat o cruciad\u0103 contra turcilor care se instalaser\u0103 bine \u00een Peninsula Balcanic\u0103, amenin\u0163\u00e2nd chiar Occidentul. Speran\u0163a eliber\u0103rii cre\u015ftinilor de sub turci era totodat\u0103 speran\u0163a supunerii lor fa\u0163\u0103 de Roma, ceea ce r\u0103s\u0103ritenii nu ignorau. A fulgerat contra boemilor care \u00eendr\u0103zniser\u0103 s\u0103-\u015fi aleag\u0103 un rege f\u0103r\u0103 consim\u0163\u0103m\u00e2ntul s\u0103u (regele Podebrad) \u015fi \u00eenc\u0103 unul 1eretic\u201d. C\u0103ci, de\u015fi calixtinii f\u0103cuser\u0103 compromis cu catoli- cii reintr\u00e2nd \u00een Biserica roman\u0103, papi\u015ftii nu erau mul\u0163umi\u0163i voind o supunere f\u0103r\u0103 nici un fel de condi\u0163ii\u2026 Papa a excomunicat \u00een 1466 pe regele Podebrad, ordon\u00e2nd o cruciad\u0103 contra lui, ceea ce Matei Corvin, regele maghiarilor, s-a \u015fi gr\u0103bit s-o execute, \u00eencoron\u00e2ndu-se ca rege al Boemiei. \u00cens\u0103 a fost \u00eenvins de c\u0103tre Podebrad. Leg\u0103tura dintre fra\u0163ii moravi \u015fi valdenzi devenea tot mai str\u00e2ns\u0103. \u00centr-un vechi cate- chism ceh este scris: \u201eNu ne \u00eendoim deloc c\u0103 toate lucrurile bune \u015fi adev\u0103rate pe care le avem \u00een bisericile noastre, le avem de la valdenzi. Chiar dintre calixtini s-au desp\u0103r\u0163it unii care, fi- ind partizani ai non-violen\u0163ei, erau mai aproape de doctrina valdenzilor dec\u00e2t de taborii (de\u015fi au existat \u015fi valdenzi care au folosit armele). Biserica fra\u0163ilor moravi \u015fi valdenzi, Unitatea fra\u0163ilor, format\u0103 din fuzionarea valdenzilor cu husi\u0163ii separa\u0163i, se m\u00e2ndrea cu numele de valdenz\u2026 Ei aveau leg\u0103turi chiar cu valdenzii \u00eendep\u0103rta\u0163i, din Fran\u0163a, \u0162ineau sinoade, se or- ganizau. \u00cen 1467, este prins \u015fi ars pe rug \u015etefan (Etienne) arhiepiscopul valdenzilor \u015fi al fra\u0163ilor uni\u0163i. Ceremonia arderii a avut loc la Viena. Au urmat apoi represalii contra valdenzilor din Austria, \u00eenc\u00e2t au fost nevoi\u0163i s\u0103 se refugieze \u00een Brandemburg \u015fi Moravia. Aceasta a fost me- toda clasic\u0103 a lui Dumnezeu de a r\u0103sp\u00e2ndi Evanghelia, \u00eeng\u0103duind persecu\u0163iile care odat\u0103 cu \u00eempr\u0103\u015ftierea credincio\u015filor, f\u0103ceau s\u0103 se \u00eempr\u0103\u015ftie precum s\u0103m\u00e2n\u0163a pe un ogor, adev\u0103rul. (Michail de Zamberg, pastorul morav \u015fi credincio\u015fii s\u0103i, repro\u015faser\u0103 mai \u00eenainte fra\u0163ilor valdenzi c\u0103 \u00ee\u015fi disimuleaz\u0103 credin\u0163a asist\u00e2nd la mes\u0103 \u015fi c\u0103 adun\u0103 bani, neglij\u00e2ndu-i pe s\u0103raci. Dar valdenzii austrieci recunoscuser\u0103 juste\u0163ea criticii \u015fi se uniser\u0103 cu moravienii). Persecuta\u0163i \u015fi \u00een Moravia, valdenzii fug \u00een Boemia, unde vor purta numele de nicolini\u015fti, de la pastorul \u201ebardul\u201d lor, Nikolaus de Silezia. \u00cen anul 1498, ei vor trimite o dele- ga\u0163ie la fra\u0163ii din Italia \u015fi Fran\u0163a, iar \u00een 1500 Uniunea fra\u0163ilor era bine \u00eentemeiat\u0103 cuprinz\u00e2nd 100.000 de membri \u00een 400 de biserici, av\u00e2nd patru episcopi. Fiecare parohie poseda o \u015fcoal\u0103 163","pentru instruirea poporului. Aveau \u015fcoli \u015fi pentru educa\u0163ie superioar\u0103 la Jungbunzlau \u015fi Lotomysl. \u00centre timp tocmai fusese inventat tiparul \u015fi de la bun \u00eenceput inven\u0163ia, r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 re- pede, a venit \u00een sprijinul valdenzilor car4 fuseser\u0103 cei mai \u201e\u00eenver\u015funa\u0163i\u201d copi\u015fti \u015fi colportori ai Bibliei. Johann Mentelin tip\u0103re\u015fte Biblia \u00een limba german\u0103 pe care i-o tradusese un valdenz cam pe timpul papei Paul al II-lea. Aceast\u0103 traducere a avut foarte mare succes p\u00e2n\u0103 la Lu- ther. De fapt valdenzii r\u0103sp\u00e2ndeau p\u0103r\u0163i din Biblia \u00een limba poporului \u00eenc\u0103 de mult. \u00cen 1471 apare de asemenea la Vene\u0163ia prima Biblie tip\u0103rit\u0103 \u00een limba italian\u0103. Tipografii erau o nou\u0103 \u201esect\u0103\u201d care d\u0103dea b\u0103taie de cap Bisericii romane. Fra\u0163ii boemi, \u00eenrudi\u0163i cu fra\u0163ii moravi, au r\u0103sp\u00e2ndit tipografia \u00een Kutno, Wittemberg, Brno, Olomouc, dup\u0103 anul 1484. Valdenzii era r\u0103sp\u00e2ndi\u0163i \u00een oarecare m\u0103sur\u0103 chiar \u00een Spania unde erau numi\u0163i s\u0103raci evanghelici sau bolimici. Nici catarii nu lipseau acolo, fiind cunoscu\u0163i ca bellaci sau velaci, probabil cu sensul de valahi deoarece catarismul (bogomilismul) venise \u00een Occident dinspre bulgari, s\u00e2rbi \u015fi rom\u00e2ni. \u00cen Rusia \u00eenc\u0103 din secolul al XIV-lea izbucnise o mi\u015fcare de origine bogomilic\u0103, numit\u0103 secta strigolnicilor. \u00cen secolul al XV-lea ea a fost \u00een fine \u00een\u0103bu\u015fit\u0103 prin predici \u015fi pedepse iar capii ei au fost \u00eeneca\u0163i \u00een r\u00e2ul Volhov. \u00cen \u0163\u0103rile rom\u00e2ne bogomilismul s-a r\u0103sp\u00e2ndit \u00een masa poporului ortodox, \u00eentre\u0163in\u00e2nd uneori fermen\u0163i de nesupunere sau de critic\u0103 la adresa Bisericii de stat (deci direct sau indirect \u015fi contra statului). O serie de scrieri apocrife s-au r\u0103sp\u00e2ndit, provenind din Bulgaria. Bogomilismul a contribuit la trezirea interesului pen- tru Scriptur\u0103. R\u0103m\u0103\u015fi\u0163e ale bogomililor au supravie\u0163uit p\u00e2n\u0103 \u00een secolul trecut \u00een comuna Po- pe\u015fti-Leordeni. \u00cen timpul papei Paul al II-lea cardinalii au \u00eenceput s\u0103 poarte roba ro\u015fie. P\u0103l\u0103ria ro\u015fie le- o d\u0103duse papa Inocen\u0163iu al IV-lea. Se cheltuiau sume uria\u015fe pentru continuarea Bisericii Sf. Petru. \u00cen acest scop, se fixaser\u0103 patru jubilee pe secol. \u00cen Fran\u0163a domnea despotic Ludovic al XI-lea care a f\u0103cut ceva bine, ca s\u0103 poat\u0103 face mai mult r\u0103u. Papa Paul al II-lea a adunat mari bog\u0103\u0163ii. A murit de indigestie, sau dup\u0103 al\u0163ii, otr\u0103vit de so\u0163ul unei doamne romane, cu care el avusese o fiic\u0103. Sixtus al IV-lea (1471-1484) C\u0103lug\u0103r franciscan, fiu de pescar. Domnia sa \u00eens\u0103 a fost ru\u015finea numelui s\u0103u. S-a dedat la obscenit\u0103\u0163i dezgust\u0103toare. \u00cen timpul domniei sale s-au ridicat case de prostitu\u0163ie, acest li- bertinaj devenind o ramur\u0103 a economiei. Taxa de la bordeluri, amestecat\u0103 cu ofrandele credin- cio\u015filor, devenea util\u0103 palatului pontifical. Pe opt dintre nepo\u0163ii s\u0103i i-a f\u0103cut cardinali. La cere- rea lor, a permis sodomia timp de trei luni pe an. Curtezanele au devenit p\u0103r\u0163i integrante ale beneficiilor. A acordat indulgen\u0163e enorme, \u00eencuraj\u00e2nd acest trafic cu harul \u201escump\u201d. Prin bula sa din 1479, a introdus inchizi\u0163ia \u00een Spania, n timpul regilor despo\u0163i Ferdi- nand de Aragon \u015fi Isabella de Castilia. Acesta a fost un moment foarte important, care a dat un mare av\u00e2nt acestei institu\u0163ii. Inchizitorul general Tomaso de Torquemada a prezidat con- damnarea a 100.000 de in\u015fi \u00een numai cinci ani, to\u0163i ace\u015ftia fiind apoi ar\u015fi pe rug. \u00cen Spania succesul Inchizi\u0163iei a dep\u0103\u015fit toate a\u015ftept\u0103rile. Ini\u0163ial, instituit\u0103 contra maurilor, evreilor \u015fi ereticilor, a lucrat cu at\u00e2ta zel \u00eenc\u00e2t mai apoi nu a mai avut alte victime dec\u00e2t contrabandi\u015ftii, blasfemiatorii, bigamii \u015fi al\u0163i cet\u0103\u0163eni catolici care nu se conformau legilor. Spaniolii au fost cei mai duri inchizitori. Inchizi\u0163ia s-a r\u0103sp\u00e2ndit apoi \u015fi \u00een insulele Baleare, Sardinia, Sicilia, Lombardia\u2026 c\u0103- ut\u00e2nd exterminarea radical\u0103 a necatolicilor. \u00cen Italia a fost introdus\u0103 la Roma \u015fi apoi \u00een cele mai multe p\u0103r\u0163i. Neapole a refuzat-o la \u00eenceput, dar mai t\u00e2rziu o va accepta. Sixt al IV-lea a alimentat o conspira\u0163ie contra lui de Medici, domnitorul Floren\u0163ei, care a fost ucis \u00een timp ce se ruga \u00een Biseric\u0103. Papa Sixt al IV-lea a ruinat statul prin cheltuieli, \u00een- frumuse\u0163\u00e2nd capitala. \u00cen 1484 cade \u00een sf\u00e2r\u015fit, epuizat de demoralizare \u015fi desfr\u00e2u. Biserica a 164","tolerat asemenea mon\u015ftri chiar sub titlul de vicari ai lui Christos, \u00een timp ce milioane de nevi- nova\u0163i au fost da\u0163i la moarte pentru \u201eerezie\u201d. Dar dintre toate ereziile nici una nu era mai mare dec\u00e2t nesupunerea fa\u0163\u0103 de pap\u0103. La fel cum \u00een imperiul p\u0103g\u00e2n fusese refuzul \u201ecultului cezaru- lui\u201d. Inocen\u0163iu al VIII-lea (1484-1492) Pe numele s\u0103u Cibo. Fusese c\u0103s\u0103torit. El a dovedit, prin alegerea sa, c\u0103 o via\u0163\u0103 licen\u0163i- oas\u0103 n-a fost niciodat\u0103 o piedic\u0103 \u00een ob\u0163inerea demnit\u0103\u0163ii papale. Avea 16 copii de la diferite femei c\u0103s\u0103torite. A venit la Vatican \u00eenconjurat de copiii s\u0103i care au locuit \u00een palatul Sf. Petru \u015fi au devenit personalit\u0103\u0163i. Unul au luat apoi pe fiica lui Lorenzo de Medici \u015fi to\u0163i s-au \u00eembo- g\u0103\u0163it rapid. Fondurile adunate pentru cruciada contra turcilor care nu se mai realizase, au fost deturnate \u00een profitul lor. Papa Inocen\u0163iu al VIII-lea a acordat clerului din Norvegia \u201eprivilegiul\u201d de a celebra mesa f\u0103r\u0103 vin. L-a excomunicat pe Ferdinand de Neapole care nu i se supunea. N-a avut grij\u0103 de s\u0103raci. Memoria sa a r\u0103mas blestemat\u0103. \u00cen timpul s\u0103u, cavalerii din Rodos l-au f\u0103cut prizonier prin tr\u0103dare pe Zozim, fratele sultanului Baiazid \u015fi l-au adus la pap\u0103. Inocen\u0163iu al VIII-lea vr\u00e2nd s\u0103-i dea lui Zozim o lec\u0163ie de m\u0103re\u0163ie, se \u00eenconjoar\u0103 cu cardinalii \u015fi ceilal\u0163i granzi ai s\u0103i, \u00een \u0163inuta pontifical\u0103. Zozim \u00eenainteaz\u0103 \u015fi\u2026 \u00een \u00eembr\u0103\u0163i\u015feaz\u0103. Asisten\u0163a murmur\u0103 nemul\u0163umit\u0103 \u015fi maestrul de ceremonii proclam\u0103 eticheta prescris\u0103. Dar Zozim, contrariat, r\u0103spunde: \u201eUn urma\u015f al lui Mahomed nu este f\u0103cut pentru a s\u0103ruta picioarele unui cre\u015ftin, cu at\u00e2t mai pu\u0163in ale unui prin\u0163 efemer\u201d. Papa primea 40.000 de duca\u0163i de la sultan pentru a-l \u0163ine prizonier pe Zizim. Inocen\u0163iu al VIII-lea este cel ce a numit inchizitor pe Torquemada de Spania. A permis \u015fi lupte cu tauri \u00een pia\u0163a Sf. Petru. Papa Inocen\u0163iu al VIII-lea a r\u0103mas \u00een istorie \u015fi pentru introducerea unei legisla\u0163ii con- tra vr\u0103jitoriei. Existau pe atunci o serie de pseudo-\u015ftiin\u0163e \u015fi arte magice \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fite chiar de unii reprezentan\u0163i \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i ai rena\u015fterii. Nu pu\u0163in contribuise la aceasta Kabala iudaic\u0103, astro- logia, etc. Regii \u015fi unii papi \u0163ineau astrologi la curtea lor. Dar mentalitatea supersti\u0163ioas\u0103 a cre\u015ftinilor a fost at\u00e2t de mult exacerbat\u0103 prin v\u00e2nare de vr\u0103jitori \u015fi vr\u0103jitoare \u00eenc\u00e2t \u00een mod si- gur au fost condamna\u0163i \u015fi ar\u015fi mul\u0163i nevinova\u0163i. Vai de femeia care n\u0103\u015ftea gemeni sau vreun prunc cu malforma\u0163ii! Vai de eretici \u015fi de evrei! Vai de cei ce \u00eencercau unele cercet\u0103ri \u015ftiin\u0163i- fice! Chiar un succes deosebit sau un insucces al cuiva se putea datora unei vr\u0103ji\u2026. Iar bietele victime, pentru a sc\u0103pa de tortur\u0103, m\u0103rturiseau tot felul de bazaconii sugerate de c\u0103l\u0103ii inchi- zi\u0163iei. Au existat \u00eentr-adev\u0103r (\u015fi exist\u0103) vr\u0103jitori, au existat \u015fi secte orgastice sau cu caracter politic dar ura \u015fi supersti\u0163ia au f\u0103cut ca mul\u0163i nevinova\u0163i, \u00een special dintre valdenzi, \u015fi de alte mi\u015fc\u0103ri evanghelice, s\u0103 fie condamna\u0163i pe nedrept. Despre vr\u0103jitoare se zvonea c\u0103 ele au o \u00eent\u00e2lnire periodic\u0103 numit\u0103 \u201esabat\u201d. \u201eAstfel \u2018sabatele vr\u0103jitoarelor\u2019 dezbr\u0103cate de fantezie, pot s\u0103 aib\u0103 originea \u00een suspiciu- nea a ceea ce avea loc \u00een adun\u0103rile unor asemenea secte ca valdenzii \u015fi albigenzii. Este de conceput ca expresia \u2018sabatul vr\u0103jitoarelor\u201d s\u0103 fi derivat din faptul c\u0103 valdenzii uneori se nu- meau pe ei \u00een\u015fi\u015fi \u2018sabati\u201d.\u201d (Din Collier\u2019s Ancyclopedia \u2013 Wigtchraft \u2013 BCS). Vechii evrei fuseser\u0103 acuza\u0163i de p\u0103g\u00e2ni c\u0103 se \u00eenchin\u0103 la un cap de m\u0103gar, c\u0103 se trag dintr-un trib de lepro\u015fi\u2026 Erau considera\u0163i lene\u015fi, nesuferi\u0163i, deosebi\u0163i, ur\u00e2tori de oameni, atei (adic\u0103 f\u0103r\u0103 idoli) \u015fi acuzai de tradi\u0163ii ciudate \u015fi dezgust\u0103toare. Cre\u015ftinii au fost urm\u0103ri\u0163i at\u00e2t de c\u0103tre fra\u0163ii lor evrei, c\u00e2t \u015fi de c\u0103tre p\u0103g\u00e2ni cu acuza\u0163ii asem\u0103n\u0103toare: otr\u0103vesc f\u00e2nt\u00e2nile, fac orgii secrete, sunt atei, ur\u0103sc pe oameni, sunt ba politici, ba apolitici... Iisus Christos a fost condamnat ca instigator politic \u015fi pentru c\u0103 ar fi vrut s\u0103 dis- trug\u0103 templul. Mai \u00eenainte \u00eel numiser\u0103 vr\u0103jitor, \u00een\u015fel\u0103tor, samaritean, p\u0103g\u00e2n\u2026 El \u00censu\u015fi zisese: \u201eFerice de voi c\u00e2nd din pricina Mea oamenii v\u0103 vor ur\u00ee \u015fi vor spune despre voi tot felul de lu- cruri neadev\u0103rate, c\u0103ci a\u015fa au f\u0103cut \u015fi cu profe\u0163ii care au fost \u00eenainte de voi!\u201d (Mat. 5,11-12). 165","De aceea \u015fi ast\u0103zi adev\u0103ra\u0163ii cre\u015ftini sunt ur\u00e2\u0163i \u015fi calomnia\u0163i prin zvonuri publice \u015fi prin scrieri oficiale. Cineva ar putea g\u0103si destul de repede adev\u0103rul dac\u0103 ar \u00eentreba pe vecinii no\u015ftri cre\u015ftini: Care este secta cea mai deosebit\u0103 \u015fi cea mai ur\u00e2t\u0103? Alexander al VI-lea (1492-1503) Rodrigo Borgia, cardinal spaniol care a dezonorat (sau dac\u0103 vre\u0163i, a onorat) tronul pa- pal sub numele acesta. A cump\u0103rat pontificatul, fiind apoi foarte depravat \u015fi avar, f\u0103c\u00e2nd toate r\u0103ut\u0103\u0163ile posibile. A fost cel mai stricat dintre to\u0163i papii Rena\u015fterii. Era \u00een acela\u015fi timp otr\u0103vi- tor, incestuos \u015fi sacrilegios. Curtezana Caterina Vanocci \u00eei f\u0103cuse cinci copii care au tr\u0103it \u00een Europa la fel de scan- dalos ca \u015fi tat\u0103l lor. (Ludovic a devenit ginerele regelui Neapolului, altul a devenit duce ro- man, al treilea arhiepiscop, apoi cardina, apoi so\u0163ul prin\u0163esei de Navarra, \u015fi duce de Valentinois, sub numele de Cezar; al patrulea a devenit ginerele unui rege iar al cincilea, o fat\u0103, Lucrezia, a avut trei so\u0163i \u015fi trei favori\u0163i, printre care \u015fi pe tat\u0103l ei, papa \u015fi pe fra\u0163ii ei Cezar \u015fi Ludovic. Cezar l-a ucis pe Ludovic \u015fi l-a aruncat \u00een Tibru\u2026 Dar Ludovic a fost apoi \u00een- morm\u00e2ntat cu onoruri de c\u0103tre pap\u0103). Toate acestea n-ar fi necesar a fi descoperite dac\u0103 nu ar exista \u015fi ast\u0103zi tendin\u0163a de a minimaliza realitatea tragic\u0103 a suprema\u0163iei papale \u015fi a da vina pe circumstan\u0163e, popor, pe auto- rit\u0103\u0163i civile, pe obiceiurile vremii \u015fi, \u00een sf\u00e2r\u015fit, a distinge via\u0163a personal\u0103 a papilor de \u201esfin\u0163e- nia\u201d func\u0163iei lor. Alexander a VI-lea a f\u0103cut din Italia teatru de r\u0103zboi, asmu\u0163ind pe Carol al VIII-lea al Fran\u0163ei contra lui Ferdinand de Neapole. Apoi asmute pe Ferdinand Catolicul contra lui Carol al VIII-lea. \u00cen fine, Baiazid promite ajutor papei cu condi\u0163ia ca acesta s\u0103-l ucid\u0103 pe prizonierul Zizim, fratele sultanului, ceea ce i s-a \u00eendeplinit. A otr\u0103vit ni\u015fte cardinali pentru a se bucura mai devreme de mo\u015ftenirile lor. Trei dintre ei cinau \u00eentr-o zi la palat; pierzarea lor era hot\u0103r\u00e2t\u0103 dar s-a \u00eent\u00e2mplat c\u0103 doza mortal\u0103 a c\u0103zut papei \u00eensu\u015fi \u015fi ducelui de Valentinois, fiul s\u0103u care, f\u0103r\u0103 s\u0103 b\u0103nuiasc\u0103, a \u00eenghi\u0163it-o. Cezar, mai viguros, a sc\u0103pat; dar papa Alexandru, b\u0103tr\u00e2n \u015fi uzat de desfr\u00e2u, a sucombat d\u00e2ndu-\u015fi duhul \u00een convulsii teribile. Se poate discuta dac\u0103 servitorii au f\u0103cut o gre\u015feal\u0103 sau dac\u0103 au inten\u0163ionat. \u00cen orice caz, aceasta a fost por\u0163ia lui Haman! Ea este, \u00een miniatur\u0103, soarta Papalit\u0103\u0163ii \u00eens\u0103\u015fi. \u00centre timp Cristofor Columb descoperise \u0163\u0103rmurile unor insule din vecin\u0103tatea Ameri- cii. Pentru a nu fi dispute \u00eentre na\u0163iunile surori catolice (Spania \u015fi Portugalia) care se concurau \u00een c\u0103utarea unor noi p\u0103m\u00e2nturi pline de aur \u015fi surse de sclavi, papa Alexandru Borgia a emis faimoasa bul\u0103 Inter caetera (1493) care a stabilit \u00eemp\u0103r\u0163irea sferelor de expansiune \u00eentre cele dou\u0103 puteri maritime. \u00cen 1493 Spania a expulzat pe evreii \u015fi pe maurii pe care n-a reu\u015fit s\u0103-i conving\u0103 s\u0103 ac- cepte cre\u015ftinismul. Aceast\u0103 m\u0103sur\u0103 a contribuit la declinul economic al Spaniei. \u00cen Italia, \u00een special \u00een Romagnia, Cezar Borgia c\u0103uta s\u0103 se impun\u0103, av\u00e2nd deviza: \u201eSau Cezar sau nimic\u201d. A fost un monstru mai mare dec\u00e2t tat\u0103l s\u0103u. \u00cen acest timp, dezgustat de imoralitatea cresc\u00e2nd\u0103 din Biseric\u0103, s-a ridicat asemenea unui profet c\u0103lug\u0103rul dominican Girolano Savanarolla, av\u00e2nd mare influen\u0163\u0103 \u00een popor, \u00een spe- cial \u00een Floren\u0163a. Vorbea cu mare aprindere contra dec\u0103derii Papalit\u0103\u0163ii, iar papa ca s\u0103-l lini\u015f- teasc\u0103, i-a oferit p\u0103l\u0103ria de cardinal. Savanarolla a refuzat oferta, \u00een schimb a primit guverna- rea republicii Floren\u0163a, instituit\u0103 cu concursul s\u0103u \u00een 1494. Democra\u0163ii florentini alungaser\u0103 din ora\u015f familia de medici \u015fi a instituit un regim teocratic. Dar Savanarola, cu toat\u0103 sincerita- tea \u015fi bun\u0103voin\u0163a sa, n-a fost \u00een stare s\u0103 p\u0103streze situa\u0163ia. Severitatea sa moral\u0103 \u015fi urm\u0103rirea cet\u0103\u0163enilor cu \u00eenclina\u0163ii lume\u015fti (\u00eentemeiase pentru aceasta chiar o \u201emili\u0163ie a lui Christos\u201d care spiona pe oameni) i-a \u00eendep\u0103rtat simpatia poporului \u015fi a fost tr\u0103dat de chiar cei din anturajul s\u0103u care-l idolatrizaser\u0103. Excomunicat \u00een 1497, a fost apoi torturat \u015fi \u00een final ars pe rug dup\u0103 ce i s-a dat harul de a fi cuminecat \u015fi \u015ftrangulat. Savanarolla nu fusese dec\u00e2t un credincios 166","c\u0103lug\u0103r catolic. Nici prin g\u00e2nd nu-i trecuse c\u0103 Biserica roman\u0103 ar trebui p\u0103r\u0103sit\u0103. A murit cu- rajos, f\u0103r\u0103 a se lep\u0103da de ideile sale reformatoare, chiar dac\u0103 a primit \u00een supunere cuminec\u0103- tura. Savanarolla a fost un glas, un strig\u0103t \u00een pustie. Din acest timp au \u00eenceput o serie de r\u0103zboaie mari \u00eentre Fran\u0163a \u015fi Imperiu, pentru Ita- lia. Juluis al II-lea (1503-1513) Pe nume, Della Rovere, cel mai bogat cardinal. A cump\u0103rat pontificatul cu bani. Pe c\u00e2nd era cardinal, se d\u0103duse deja la desfr\u00e2u. A fost supranumit \u201epapa r\u0103zboinicul\u201d \u015fi \u201er\u0103utatea sa\u201d (Sa Malignite). Primul care \u015fi-a l\u0103sat barb\u0103, dup\u0103 moda regilor timpului. \u00cenainte de \u00eentro- nare, \u00ee\u015fi luase angajamentul de a nimici abuzurile existente \u00een Biseric\u0103 dar ca pap\u0103 a uitat. Totu\u015fi a promulgat o bul\u0103 contra simoniei de\u015fi el ajunsese pap\u0103 prin simonie. A fost un pap\u0103 politic, intervenind \u00een conflictele vremii. A purtat certuri nesf\u00e2r\u015fite cu privire la posesiunea unor ora\u015fe \u015fi \u0163inuturi; a men\u0163inut \u015fi condus \u00een acest scop armate uria\u015fe. A rostit interdictul asupra vene\u0163ienilor, apoi a ridicat anatema \u015fi a trimis-o brusc asupra regelui Fran\u0163ei. \u00cen 1511 a avut loc un sinod la Pisa care l-a declarat pe pap\u0103 \u00eempietrit de crime, inco- rigibil \u015fi pervers. Imediat \u015fi el a convocat un sinod pentru justificare. \u015eiret \u015fi schimb\u0103tor, \u00eei pl\u0103cea s\u0103 zic\u0103: Julius trebuia s\u0103 fie cezar iar Maximilian (\u00eemp\u0103- ratul german) pap\u0103! Pe Albrecht de Navara l-a declarat ereziarh, autoriz\u00e2nd pe oricare prin\u0163 cre\u015ftin s\u0103-i ia coroana. \u00cen prezen\u0163a sa, ducele de Urbino a masacrat pe cardinalul de Pavia, ceea ce papa a probat, dac\u0103 nu cumva chiar el \u00eel sf\u0103tuise\u2026 Avea o fiic\u0103 \u015fi o nepoat\u0103 pe care le-a silit s\u0103 intre \u00een familia Orsini \u015fi Colonna. A alipit Bologna la statul papal. Era desfr\u00e2nat \u015fi foarte preocupat de v\u00e2nzarea de indulgen\u0163e pe bani. Pe vremea sa a vi- zitat Luther Roma, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd uluit de stric\u0103ciunea pe care o vedea \u015fi de fastul Bisericii. Pe atunci Luther era \u00eenc\u0103 un biet c\u0103lug\u0103ra\u015f augustinian, devenit profesor de filozofie la t\u00e2n\u0103ra universitate Wittemberg. Omul care avea s\u0103 dea semnalul marii Reforme era fr\u0103m\u00e2ntat de lupte suflete\u015fti \u00een dorin\u0163a dup\u0103 sfin\u0163enie \u015fi puritatea moral\u0103, istovit de mortific\u0103ri ale trupului \u015fi indignat de corup\u0163ia universal\u0103 a Bisericii \u201euniversale\u201d. Pe vremea acesta deja pulberea reformei care trebuia s\u0103 explodeze peste c\u00e2\u0163iva ani, fu- sese \u00eempr\u0103\u015ftiat\u0103 \u00een multe \u0163\u0103ri de c\u0103tre valdenzi, lollarzi, husi\u0163i, \u015fi al\u0163ii, \u00eendeosebi prin apari\u0163ia tipografiilor \u015fi a orient\u0103rii umaniste, critice, \u00een Biserica Catolic\u0103. Era necesar un om care s\u0103 pun\u0103 focul la un cap\u0103t, pentru ca edificiul lui antihrist s\u0103 sar\u0103 \u00een aer. Biserica era dezn\u0103d\u0103jduit\u0103 de stricat\u0103. Clericii nu puteau fi condamna\u0163i la moarte, indi- ferent ce ar fi f\u0103cut (\u00een majoritatea \u0163\u0103rilor). Crimele se puteau r\u0103scump\u0103ra cu amend\u0103 apoi puteau fi iertate cu indulgen\u0163e. Venitul provenit din daniile cre\u015ftinilor erau adesea l\u0103sat mo\u015ftenire copiilor nelegiui\u0163i ai preo\u0163ilor nu Bisericii. Preo\u0163ii trebuiau s\u0103-\u015fi hr\u0103neasc\u0103 de ase- menea, metresele. Uneori cereau prin\u0163ilor s\u0103 le legitimeze copiii. Roma \u00eens\u0103\u015fi autoriza concu- binajul preo\u0163ilor \u015fi episcopii \u00eel permiteau \u00een schimbul unui scud pl\u0103tit anual. Adesea germanii \u015fi englezii for\u0163au pe preo\u0163i s\u0103 \u00eentre\u0163in\u0103 curtezane pentru a-\u015fi pune astfel fiicele \u015fi so\u0163iile la ad\u0103post. Conventele c\u0103lug\u0103re\u015fti erau \u015fi ele ni\u015fte case de prostitu\u0163ie iar copiii n\u0103scu\u0163i deveneau ei \u00een\u015fi\u015fi c\u0103lug\u0103ri. Unele se ocupau de avort\u0103ri, altele \u00ee\u015fi ucideau pruncii dup\u0103 moarte\u2026 Latri- nele r\u0103sunau uneori de \u0163ipetele pruncilor arunca\u0163i. Aici a dus \u00een mod natural idealizarea celibatului \u015fi a c\u0103lug\u0103riei. Leon al X-lea (1513-1521) De\u015fi \u00eemp\u0103ratul Maximilian pl\u0103nuise s\u0103 se fac\u0103 el pap\u0103 dup\u0103 moartea lui Julius, a fost ales pap\u0103 cardinalul Medici din Floren\u0163a, sub numele de Leon X. acesta fusese numit arhie- piscop la v\u00e2rsta de 8 luni \u015fi cardinal la v\u00e2rsta de 13 ani. P\u00e2n\u0103 la aceast\u0103 v\u00e2rst\u0103 a fost numit \u00een 27 de func\u0163ii diferite \u00een Biseric\u0103, ceea ce i-a adus un venit uria\u015f. Astfel s-a \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 considere oficiul eclesiastic drept o surs\u0103 de c\u00e2\u015ftig. Pentru scaunul papal pe care l-a cump\u0103rat cu bani, 167","reu\u015find s\u0103 corup\u0103 pe solda\u0163i prin puterea indulgen\u0163elor, \u00eenainte de a apuca Maximilian s\u0103 se numeasc\u0103 pap\u0103. Ca pap\u0103 a v\u00e2ndut toate onorurile Biserice\u015fti. Posturile erau scoase la v\u00e2nzare \u015fi se cereau alte posturi noi. A numit cardinali chiar pe copii de \u015fapte ani. A purtat negocieri interminabile cu regii \u015fi prin\u0163ii, c\u0103ut\u00e2nd putere lumeasc\u0103. De soarta Bisericii era total dezinte- resat. A \u0163inut cea mai luxoas\u0103 \u015fi mai desfr\u00e2nat\u0103 curte din toat\u0103 Europa. Cardinalii s\u0103i tr\u0103iau de asemenea, \u00een lux \u015fi desfr\u00e2u, fiind sluji\u0163i de o armat\u0103 de slugi. \u015ei totu\u015fi acest pap\u0103 nu s-a ru- \u015finat s\u0103 reafirme enciclica Unam sanctam a papei Bonifacius al VIII-lea prin are se declara c\u0103 orice fiin\u0163\u0103 uman\u0103 poate fi m\u00e2ntuit\u0103 numai prin supunerea fa\u0163\u0103 de pontiful roman. El a emis indulgen\u0163e pentru taxe fixe \u015fi a declarat arderea ereticilor ca fiind r\u00e2nduit\u0103 de Dumnezeu. Ca \u015fi predecesorii s\u0103i, papa Leon nu era interesat de respectarea hot\u0103r\u00e2rii sinoadelor din Konstanz \u015fi Basel. Se zice c\u0103 ar fi negat existen\u0163a lui Dumnezeu \u015fi nemurirea sufletului, exprim\u00e2ndu-se c\u0103tre cardinalul Bombo c\u0103 Evanghelia nu este dec\u00e2t o \u0163es\u0103tur\u0103 de pove\u015fti. So- cotea c\u0103 reaua credin\u0163\u0103 este permis\u0103 \u00een politic\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t a tr\u0103dat pe r\u00e2nd pe to\u0163i alia\u0163ii s\u0103i. Ca \u015fi al\u0163ii, \u015fi-a \u00eembog\u0103\u0163it pe ai s\u0103i. De\u015fi a adunat la curtea lui savan\u0163i, a fost un om de prost gust. Pe vremea aceea nu se putea tip\u0103ri nimic \u00een Roma f\u0103r\u0103 aprobarea Bisericii. Nici penelul artistului nu era liber. \u00cen acest timp, noi persecu\u0163ii au avut loc contra valdenzilor \u015fi fra\u0163ilor moravi. Testa- mentul regelui Wladislaw Jagello, care guverna \u015fi Boemia, prevedea exterminarea lor. Totu\u015fi datorit\u0103 faptului c\u0103 noul rege era minor \u015fi a certurilor dintre catolici \u015fi calixtini, valdenzii prosperau. Dintre cele patru tipografii din Boemia, Uniunea fra\u0163ilor valdenzi \u015fi moravi poseda trei. Din 60 de volume ap\u0103rute \u00eentre anii 1500-1510 50 proveneau de la aceste prese. \u00cen anul 1515, la sinodul din Lteran, arhiepiscopul de Gnezno, delegat de Sigismund al Poloniei, ex- pune papei Leon X situa\u0163ia deplorabil\u0103 a Bisericii romane din Boemia, Ungaria, Polonia, din pricina dezvolt\u0103rii ereziei valdenzo-husite. Papa Leon \u00eens\u0103 \u015fi-a dovedit aici neputin\u0163a, poate pentru c\u0103 \u00ee\u015fi consumase toat\u0103 r\u0103utatea \u00een volupt\u0103\u0163i. \u00cen tot cazul, s-a mul\u0163umit s\u0103 acorde anu- mite concesii ereticilor pe care alt\u0103dat\u0103 poruncise s\u0103 fie ar\u015fi pe rug. Se permitea catolicilor s\u0103 celebreze liturghia \u00een prezen\u0163a lor. Este evident c\u0103 papa voia s\u0103 distrug\u0103 \u201eerezia\u201d \u015fi nu pe ere- tici. \u00centre timp, rena\u015fterea umanist\u0103, preocuparea pentru clasicii greci \u015fi latini, a dat na\u015ftere unui curent antiBisericesc ce avea simpatie mai degrab\u0103 pentru p\u0103g\u00e2nism. Puterile politice ale Europei au \u00eenceput s\u0103 fie tot mai mult p\u0103trunse de un spirit de opozi\u0163ie fa\u0163\u0103 de preten\u0163iile \u015fi privilegiile ierarhiei, dorind s\u0103 pun\u0103 m\u00e2na pe averile Bisericii. Papa Leon al X-lea asemenea predecesorilor, a voit s\u0103 continue construc\u0163ia Bisericii Sf. Petru \u015fi, av\u00e2nd nevoie de bani, a trimis predicatori \u015fi v\u00e2nz\u0103tori de indulgen\u0163e pretutindeni. \u00cen Germania a fost \u00eens\u0103rcinat cu aceasta arhiepiscopul Albrecht care i-a \u00eens\u0103rcinat pe c\u0103lug\u0103rii dominicani. Dar predicarea indulgen\u0163elor \u00eent\u00e2lnea deseori opozi\u0163ie \u015fi scandal. \u00cen mod deosebit \u00een Saxonia, predicile c\u0103lug\u0103rului dominican Johann Tetzel au revoltat pe mul\u0163i. Acesta a fost fondul pe care izbucnit protestul doctorului Martin Luther, c\u0103lug\u0103r augustinian \u015fi profesor de teologie la universitatea din Wittemberg. Personalitatea \u015fi opera lui Luther sunt destul de complexe ca s\u0103 fie analizate aici. Ca- tolicii s-au gr\u0103bit s\u0103 exagereze importan\u0163a temperamentului s\u0103u vijelios \u015fi a unor exprim\u0103ri mai imprudente ori extravagante, pe care \u00een unele cazuri le-a folosit marele reformator. Indig- narea \u015fi ura sa profund\u0103 fa\u0163\u0103 de minciunile papale sau \u00een general fa\u0163\u0103 de cea ce era fals, au fost socotite drept o r\u0103utate feroce. Oricine cite\u015fte un studiu catolic asupra lui Luther, poate s\u0103 se conving singur c\u0103 ura este de ambele p\u0103r\u0163i. Dar \u00een timp ce Luther ura r\u0103t\u0103cirea \u015fi ap\u0103ra Cu- v\u00e2ntul lui Dumnezeu, vr\u0103jma\u015fii s\u0103i au ur\u00e2t nu numai ceea ce ei considerau a fi erezie, ci \u015fi pe oamenii care o sus\u0163ineau, hot\u0103r\u00e2nd exterminarea lor. Biserica catolic\u0103 \u00eentotdeauna a declarat c\u0103 ea are dreptul de a reprima erezia pentru c\u0103 ea singur\u0103 are adev\u0103rul. \u00cens\u0103 niciodat\u0103 nu a 168","comentat cinstit, cu Biblia, ci sfid\u00e2nd ra\u0163iunea, bunul sim\u0163; ea nu s-a \u00eentemeiat pe nimic mai mut dec\u00e2t pe propria ei autoritate \u015fi putere. Este adev\u0103rat c\u0103 to\u0163i reformatorii au avut \u015fi defecte omene\u015fti, a\u015fa cum au avut chiar sfin\u0163ii din Biblie. Dar pun\u00e2nd pe ace\u015ftia fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu dinastia papal\u0103, este simplu de f\u0103cut o distinc\u0163ie. Reformatorii au pus Biblia \u00een m\u00e2inile popoarelor, papii \u00eens\u0103 au ascuns-o. reformato- rii au contribuit direct sau indirect la progresul na\u0163iunilor, pe c\u00e2nd papii au fost o continu\u0103 surs\u0103 de intrigi, v\u0103rs\u0103ri de s\u00e2nge \u015fi \u00eentunecime moral\u0103. Reformatorii au iubit adev\u0103rul \u015fi l-au ap\u0103rat cu riscul vie\u0163ii lor. Dar papii n-au avut respect fa\u0163\u0103 de adev\u0103r. Ei n-au urm\u0103rit nimic altceva dec\u00e2t propria glorie \u015fi o via\u0163\u0103 de pl\u0103ceri. Gre\u015felile reformei sunt gre\u015felile unor oameni care se str\u0103duiau s\u0103 mearg\u0103 \u00eenapoi la cre\u015ftinismul primordial. Defectele papilor \u00eens\u0103 erau tra- di\u0163ionale, de principiu \u015fi continuu \u201ejustificate\u201d, confirmate de evenimentele dezl\u0103n\u0163uite \u00een lu- mea cre\u015ftin\u0103. O lucrare ortodox\u0103 rezum\u0103 astfel caracterul lui Luther: \u201eEl era b\u0103rbat talentat, foarte religios, onest, rezolut, neinteresat, caracter integru, totodat\u0103 orator \u00eenfl\u0103c\u0103rat, plin de ironia caustic\u0103, cuno\u015ftea profund limba german\u0103 \u015fi se servea de ea cu abilitate. Dar era \u015fi capricios, impetuos, h\u0103r\u0163\u00e2ga\u015f, \u015fi nu suferea s\u0103 fie contrazis. El fu indignat c\u00e2nd n 1517, dominicanul Tetzel predica indulgen\u0163a ca la b\u00e2lci \u015fi \u015fi aduna bani aproape de Wittemberg. \u00cen contra lui predica Luther \u015fi fu aplaudat. Astfel, \u00eencurajat el voi a smulge din r\u0103d\u0103cini abuzul cu indul- gen\u0163e \u015fi \u00een 31 octombrie 1517, afi\u015f\u0103 la capela din Wittemberg 95 de teze contra abuzului de indulgen\u0163e \u015fi contra \u00eencrederii oarbe \u00een ele, som\u00e2nd pe oricine ar sus\u0163ine p\u0103rerea contrar\u0103 \u00een o disput\u0103 public\u0103 cu el, dup\u0103 obiceiul de atunci.\u201d (Eusebiu Popovici, vol. 5, p. 8-9) Afi\u015farea celor 95 de teze contra indulgen\u0163elor a fost salutat\u0103 de mul\u0163i, \u00een special de umani\u015ftii germani care deja \u00eencepuser\u0103 lupta contra monahismului. Acest act curajos al lui Luther, care lovea \u00een credin\u0163a m\u00e2ntuirii prin fapte \u015fi proclama m\u00e2ntuirea numai prin harul f\u0103r\u0103 plat\u0103 al lui Christos, a declan\u015fat o disput\u0103 larg\u0103 \u015fi a reprezentat semnalul Marii reforme, al unui \u015fir de evenimente de mare importan\u0163\u0103 istoric\u0103 la care Luther nici nu visase. Ca r\u0103spuns, Teztel, \u015fi tovar\u0103\u015fii s\u0103i au \u00eenceput s\u0103 atace pe Luther, \u015fi pe umani\u015fti prin scrieri \u015fi predici - c\u0103 Luther este eretic \u015fi c\u0103 umani\u015ftii r\u0103sp\u00e2ndesc idei anticre\u015ftine. Luther le-a r\u0103spuns \u00eens\u0103 cu mult spirit, bun sim\u0163 \u015fi succes. Imediat afacerea a fost comunicat\u0103 \u015fi papei Leon X care a citat pe Luther \u00eenaintea sa \u00een 1518. Dar Frederic ce \u00cen\u0163elept, prin\u0163ul de Saxonia, principalul simpatizant al reformatorului - tem\u00e2ndu-se pentru via\u0163a lui Luther, a aranjat ca cercetarea cazului s\u0103 fie f\u0103cut\u0103 \u00een Germania. Urma s\u0103-i ia interogatoriul chiar delegatul papal Toma de Vio (Caietanus). Acesta i-a cerut lui Luther s\u0103 retracteze; \u00een caz contrar, ca fi aspru pedepsit. Cam acesta a fost argumentul principal al papismului\u2026 Tem\u00e2ndu-se de urm\u0103ri, Luther a reu\u015fit s\u0103 fug\u0103 din Ausburg, apoi s-a g\u00e2ndit s\u0103-l infor- meze mai bine pe pap\u0103 despre ortodoxia sa. Totu\u015fi, g\u00e2ndindu-se c\u0103 apelul s\u0103u nu are \u015fanse de a fi bine primit, a apelat la un sinod ecumenic. Curtea de la Roma vedea acum c\u0103 disputa nu se va aplana u\u015for \u015fi a c\u0103utat s\u0103 foloseasc\u0103 m\u0103suri mai bl\u00e2nde. Papa a delegat apoi pe inten- dentul s\u0103u Militz ca s\u0103 negocieze cu Luther, determin\u00e2ndu-l s\u0103 revin\u0103. Luther a promis c\u0103 va t\u0103cea dac\u0103 \u015fi adversarii s\u0103i vor t\u0103cea. \u00cens\u0103 cur\u00e2nd adversarii s\u0103i au rupt t\u0103cerea, o t\u0103cere care, dup\u0103 m\u0103rturisirea sa, \u00eel ap\u0103sa greu pe Luther \u015fi astfel reformato- rul a fost dezlegat de c\u0103tre vr\u0103jma\u015fii Reformei s\u0103-\u015fi continue opera. Johann Eck, profesor te- olog din Ingelstatd, provocase pe colegul lui Luther, Andreas Bodenstein von Karlstatd, la o disput\u0103 public\u0103 \u00een Leipzig. Luther a g\u0103sit momentul potrivit s\u0103-l \u00eenso\u0163easc\u0103 pe Karlstatd la Leipzig \u00een 1518,. Acolo Karlstatd a sus\u0163inut , \u00een opozi\u0163ie cu Eck, c\u0103 omul nu are o voin\u0163\u0103 ab- solut liber\u0103, deoarece ea este sclava p\u0103catului \u015fi numai harul lui Dumnezeu poate interveni \u00een schimbarea voin\u0163ei omului; chiar \u00een cel credincios voin\u0163a estre robit\u0103 drept\u0103\u0163ii \u015fi nu tocmai liber\u0103. (Asupra acestui punct nici marele umanist Erasmus din Rotterdam nu va fi de acord cu luteranii). Cu Luther, Eck a intrat \u00een disput\u0103 despre primatul papei \u015fi despre \u00eendrept\u0103\u0163irea prin credin\u0163\u0103. 169","\u00cen decursul disputei, Eck, nemaiav\u00e2nd citate biblice care s\u0103-i sus\u0163in\u0103 doctrinele, a c\u0103- utat s\u0103 str\u00e2mtoreze pe Luther cu deciziile vechilor sinoade ecumenice. Reformatorul a r\u0103spuns c\u0103 sinoadele ecumenice nu sunt infailibile, ci numai Sf\u00e2nta Scriptur\u0103 este norm\u0103 a credin\u0163ei. Atunci Eck a apelat la epistola lui Iacov, dar Luther n-a primit argumentul, numind scrisoarea lui Iacov o \u201eepistol\u0103 de paie\u201d (Eck voise s\u0103 foloseasc\u0103 cuvintele lui Iacov pentru a sprijini o eroare iar Luther, nereu\u015find s\u0103-l \u00een\u0163eleag\u0103 pe Iacov \u00een armonie cu Pavel, g\u00e2ndea c\u0103 epistola ar fi n mod nefericit inclus\u0103 \u00een canonul biblic). Majoritatea teologilor erau de partea lui Eck, iar laicii erau de partea lui Luther. La sf\u00e2r\u015fitul disputei fiecare \u00ee\u015fi atribuia victorie. Eck a alergat la Roma pentru a ob\u0163ine o bul\u0103 care s\u0103 condamne doctrina lui Luther \u015fi s- o confirme pe a sa. Prev\u0103z\u00e2nd c\u0103 rezultatul nu-i va fi favorabil, Luther s-a gr\u0103bit s\u0103 previn\u0103 atacul, adres\u00e2nd \u00eemp\u0103ratului \u015fi nobilimii germane o scriere \u201eDespre \u00eendreptarea st\u0103rii cre\u015fti- nilor\u201d. \u00cen acesta, el ataca toate faptele exterioare prin care se c\u0103uta pe atunci merite \u00eenaintea lui Dumnezeu ( asceza monastic\u0103, postul, celibatul etc.) \u015fi autoritatea papal\u0103 uzurpatoare. A reafirmat c\u0103 omul se m\u00e2ntuie\u015fte numai prin credin\u0163a \u00een Christos \u015fi \u00een opera Sa de r\u0103scump\u0103rare, nu \u015fi prin fapte bune. A urmat o nou\u0103 scriere, \u201eDespre captivitatea babilonian\u0103 a Bisericii\u201d, \u00een care ar\u0103ta c\u0103 credincio\u015fii sunt \u0163inu\u0163i de c\u0103tre ierarhie \u00eentr-o robie ca aceea a iudeilor din Babilon de\u015fi preo- \u0163ia apar\u0163ine tuturor credincio\u015filor. \u00cen continuare, ataca \u00eenmul\u0163irea \u201etainelor\u201d \u00een cult, l\u0103comia prela\u0163ilor \u015fi iar\u0103\u015fi postul, monahismul \u015fi celibatul, prin care se crede c\u0103 oamenii c\u00e2\u015ftig\u0103 m\u00e2n- tuirea. A urmat apoi o nou\u0103 scriere referitoare la aceasta: \u201edespre libertatea omului cre\u015ftin\u201d. \u00centre timp Eck se \u00eentorsese triumf\u0103tor de la Roma, cu o bul\u0103 papal\u0103 care condamna 41 dintre tezele lui Luther, declar\u00e2ndu-le erezii \u015fi som\u00e2ndu-l s\u0103 le retracteze \u00een 60 de zile. Sub amenin\u0163area excomunic\u0103rii. Dar Luther nu numai c\u0103 nu le-a retractat, ci a scris imediat o nou\u0103 scriere: \u201eContra bulii lui Antihirist\u201d. Apoi \u00een decembrie 1520 a rupt solemn orice rela\u0163ie cu Roma; invit\u00e2nd la poarta ora\u015fului toat\u0103 universitatea, a ars acolo bula papal\u0103 \u00eempreun\u0103 cu co- dul legilor canonice romane. De partea lui Luther erau pe atunci cel pu\u0163in par\u0163ial, prin\u0163ii Frederik de Saxonia, \u015fi Fi- lip M\u0103rinimosul, landgraful de Hessa, nobilul cavaler Franz Sickingen, apoi Erasmus, prin\u0163ul umani\u015ftilor, savantul teolog Filip Melanchton (Nepotul marelui umanist, savant elenist \u015fi ebraist Reuchlin). Mai t\u00e2rziu, Erasmus s.a separat de Luther a\u015fa cum umanismul se va separa de Reform\u0103, deoarece umanismul evolua spre ra\u0163ionalism iar protestantismul spre restaurarea credin\u0163ei cre\u015ftine. \u00cens\u0103 Melanchton, de\u015fi era de un temperament bl\u00e2nd, opus lui Luther, a r\u0103- mas l\u00e2ng\u0103 reformator p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit. Dup\u0103 cele 60 de zile, Luther a fost excomunicat \u015fi proscris dar a continuat s\u0103 fie pro- tejat de suveranul s\u0103u, Frederik. Roma s-a adresat atunci noului \u00eemp\u0103rat Carol al V-lea iar acesta a convocat \u00een 1521 o diet\u0103 la Worms unde l-a invitat \u015fi pe Luther. Reformatorul a \u00een- dr\u0103znit s\u0103 vin\u0103 \u015fi cu at\u00e2\u0163ia prieteni \u00eenc\u00e2t drumul s\u0103u p\u0103rea o manifesta\u0163ie de triumf. La Worms, \u00eemp\u0103ratul i-a ordonat s\u0103 lepede teoriile sale dar Luther a refuzat s\u0103 fac\u0103 aceasta dac\u0103 nu va fi convins cu dovezi din Sf\u00e2nta scriptur\u0103 \u015fi cu ra\u0163iunea pur\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, Luther a \u00eencheiat cu faimoasele sale cuvinte: Nu pot s\u0103-mi supun credin\u0163a mea papei sau sinoadelor, fiindc\u0103 este limpede ca lumina zilei c\u0103 ace\u015ftia au gre\u015fit adesea \u015fi s-au contrazis unul pe altul. A\u015fadar, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu sunt convins de m\u0103rturia Scripturii sau prin cel mai clar ra\u0163ionament, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu sunt convins prin pasajele pe care le-am citat \u015fi p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd aceste texte nu-mi vor dezlega astfel con\u015ftiin\u0163a care este legat\u0103 de Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu, nu pot \u015fi nu vreau s\u0103 retractez, c\u0103ci este un lucru nesigur pentru un cre\u015ftin s\u0103 vorbeasc\u0103 contra con\u015ftiin\u0163ei sale. Aici stau, nu pot face altfel; Dumnezeu s\u0103 m\u0103 ajute. Cu acestea Luther a impresionat favorabil pe mul\u0163i dar nu \u015fi pe \u00eemp\u0103rat. Prea ar fi fost neglijent diavolul dac\u0103 l-ar fi sc\u0103pat pe Carol al V-lea de partea reformei. \u00cemp\u0103ratul i-a dat lui Luther un ultimatum de 20 de zile \u00een care s\u0103 se r\u0103zg\u00e2ndeasc\u0103, apoi a declarat proscris pe Lu- 170","ther \u015fi pe adep\u0163ii s\u0103i. Dar ni\u015fte oamenii deghiza\u0163i (masca\u0163i) ai prin\u0163ului de Saxonia l-au r\u0103pit pe Luther \u015fi l-au dus la castelul Wartburg, unde reformatorul a tr\u0103it mult timp incognito sub numele de \u201ecavalerul Georg\u201d. Acolo a \u00eenceput traducerea Bibliei din limbile originale \u00een limba german\u0103, pun\u00e2nd astfel \u00een m\u00e2na poporului cea mai puternic\u0103 arm\u0103 contra minciunilor papiste \u015fi contra tuturor ereziilor \u015fi supersti\u0163iilor. totodat\u0103 Luther a schi\u0163at \u015fi doctrina teologic\u0103 a Bibliei, dup\u0103 studiul la care ajunsese cunoa\u015fterea \u015fi experien\u0163a sa de om \u00een credin\u0163a biblic\u0103 redescoperit\u0103. \u00cen rezumat, doctrina lui Luther era foarte asem\u0103n\u0103toare cu a valdenzilor, husi\u0163ilor \u015fi par\u0163ial cu a fericitului Augustin. Despre dogma Trinit\u0103\u0163ii \u015fi dogma christologic\u0103, Luther era de aceea\u015fi p\u0103rere cu Bi- serica Roman\u0103, care mo\u015ftenise aceasta de la sinoadele vechi \u0163inute \u00een r\u0103s\u0103rit. Deoarece ra\u0163iunea \u015fi voin\u0163a uman\u0103 au fost afectate de p\u0103catul originar, omul a de- venit cu totul incapabil de a cunoa\u015fte adev\u0103rul \u015fi a voi binele, prin sine \u00eensu\u015fi. Numai prin harul divin se poate ajunge la cunoa\u015fterea adev\u0103rului \u015fi voirea binelui. Harul divin este principiul activ care lucreaz\u0103 m\u00e2ntuirea \u00een om, nu omul \u00eensu\u015fi. Tot ce poate face omul este s\u0103 cread\u0103 \u00een meritele lui Christos. \u00cendrept\u0103\u0163irea \u015fi m\u00e2ntuirea omului se face numai prin credin\u0163\u0103, iar nu cum \u00eenva\u0163\u0103 Biserica din Roma \u015fi din R\u0103s\u0103rit, prin credin\u0163\u0103 \u015fi prin fapte bune. Faptele omului, bun, nu sunt meritele omului, ci consecin\u0163a lucr\u0103rii harului care devine activ \u00een om prin credin\u0163\u0103. Sacramentele (botezul, Cina Domnului) nu comunic\u0103 harul divin, afar\u0103 de cazul c\u00e2nd sunt primite \u00een credin\u0163\u0103. Nu sunt \u015fapte taine, ci numai botezul \u015fi Cina Domnului. Cina Domnului nu este o jertf\u0103 adev\u0103rat\u0103 ca \u00een liturghia roman\u0103 sau bizantin\u0103. Ea se serve\u015fte cu azim\u0103, ca \u00een apus, nu cu aluat, ca \u00een r\u0103s\u0103rit. P\u00e2inea \u015fi vinul la euharistie nu se transform\u0103 \u00een trupul \u015fi s\u00e2ngele Domnului, ci are loc o consubstan\u0163ia\u0163iune; \u00eempreun\u0103 cu p\u00e2inea \u015fi vinul (care sunt necesare ambele) primim \u015fi trupul \u015fi s\u00e2ngele Domnului \u00een realitate, cu condi\u0163ia credin\u0163ei. Centrul serviciului divin public este predicarea Cuv\u00e2ntului, nu ceremonia. Christos este singurul Mijlocitor \u00eentre Dumnezeu \u015fi om, prin meritele Sale. Nici \u00eengerii, nici sfin\u0163ii, nu pot mijloci pentru noi. Asceza, postul, celibatul, pelerinajele, etc. \u015fi toate faptele bune nu pot aduce merite prin care s\u0103 ne m\u00e2ntuim. Spovedania este f\u0103r\u0103 folos. Cu at\u00e2t mai pu\u0163in se poate m\u00e2ntui omul dup\u0103 moarte prin mijlocirea altora sau prin suferin\u0163ele sale \u00een purgatoriul imaginat de Biseric\u0103. Soarta omului nu poate fi schimbat\u0103 dup\u0103 moarte. Biserica adev\u0103rat\u0103 este nev\u0103zut\u0103, fiind comunitatea tuturor adev\u0103ra\u0163ilor credincio\u015fi (cum am spune noi, numai \u201egr\u00e2ul\u201d cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii), iar Biserica v\u0103zut\u0103 este compus\u0103 \u015fi din cei ce nu sunt adev\u0103ra\u0163i cre\u015ftini (neghina) de aceea ea nu este infailibil\u0103. Numai Biblia este criteriul sigur al credin\u0163ei. Tradi\u0163ia Bisericeasc\u0103 nu este sigur\u0103 dec\u00e2t dac\u0103 st\u0103 pe baza Scripturii. Biblia este clar\u0103 \u015fi nu are nevoie dec\u00e2t de interpretarea ra\u0163iunii s\u0103n\u0103toase \u00een credin\u0163\u0103. Fiecare cre\u015ftin cu ra\u0163iune \u015fi credin\u0163\u0103 poate interpreta corect Biblia. Nu exist\u0103 o preo\u0163ie special\u0103 care s-ar conferi \u00een tain\u0103, ci numai o preo\u0163ie general\u0103 \u00een care intr\u0103 to\u0163i credincio\u015fii. To\u0163i au dreptul s\u0103 predice \u015fi s\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103 sacramentele dar pentru p\u0103strarea ordinii Biserica organizat\u0103 \u00eencredin\u0163eaz\u0103 unora, care sunt reprezentan\u0163i ai ei, aceste slujbe. \u00cencredin\u0163area slujbei cuv\u00e2ntului \u015fi a \u00eendeplinirii sacramentelor se face printr-o numire (ordina\u0163ie) \u00eenso\u0163it\u0103 de rug\u0103ciune \u015fi nu printr-o tain\u0103. Ace\u015fti slujitori sunt predicatori \u015fi p\u0103stori, numi\u0163i superintenden\u0163i (supraveghetori) \u015fi seniori (b\u0103tr\u00e2ni, prezbiteri). Dreptul, conducerii Bisericii este al tuturor credincio\u015filor care \u00eel exercit\u0103 prin re- prezentan\u0163ii ale\u015fi. Episcopii \u015fi Papalitatea au uzurpat acest drept. \u00cenl\u0103tur\u00e2nd 171","uzurparea, dreptul acesta este trecut asupra suveranului \u0163\u0103rii, care este cre\u015ftin. Acesta a\u015feaz\u0103 oficii (consistorii) compuse din membrii eclesia\u015fti \u015fi civili care execut\u0103 serviciul \u00een numele \u015fi din ordinul s\u0103u. (organiza\u0163ia consistorial\u0103). Cultul trebuie redus la simplitatea lui apostolic\u0103. Se pot p\u0103stra bisericile cu altare, lumini, org\u0103, cruci \u015fi icoane astfel \u00eenc\u00e2t orga nu are alt rol dec\u00e2t acompanierea, dar toate f\u0103r\u0103 a li se da nici o venera\u0163ie. Cultul trebuie celebrat \u00een limba poporului \u015fi este important ca toat\u0103 comunitatea s\u0103 ia parte activ\u0103 la c\u00e2nt\u0103ri astfel \u00eenc\u00e2t orga nu are lat rol dec\u00e2t acompanierea \u015fi \u00eenfrumu- se\u0163area c\u00e2nt\u0103rilor publice. Acest sistem al lui Luther a fost pus \u00eenscris de c\u0103tre Melanchton \u00een 1521 \u00eentr-o lucrare de doctrin\u0103. Biblia a fost proclamat\u0103 solemn ca singurul criteriu infailibil al credin\u0163ei pe care trebuie s\u0103 se bazeze totul \u00een Biseric\u0103. \u00cenc\u0103 fiind \u00een Wartburg, Luther a tradus Noul Testament (1522) iar Primul Testament a fost terminat mai t\u00e2rziu (1534), tradus direct din ebraic\u0103. Se crede c\u0103 Luther este mort. Dar c\u00e2teva scrieri publicate de el \u00eentre timp, au convins poporul c\u0103 nu era mort. Reforma lui Luther nu era singura care \u00eencepuse \u00een timpul pontificatului lui Leon X. chiar cu un an \u00eenainte de Luther (1516) \u00een Elve\u0163ia preotul Huldreich Zwingli se ridicase contra pelerinajelor, a icoanelor miraculoase \u015fi altele. Pe atunci era paroh la Einseideln, apoi din 1519 la Z\u00fcrich. C\u00e2nd a auzit vestea despre reforma din Germania, Zwingli s-a entuziasmat de acelea\u015fi idei. Ocazia i-a sosit ca \u015fi lui Luther c\u00e2nd c\u0103lug\u0103rul franciscan Bernard Samson a so- sit \u00een Elve\u0163ia cu indulgen\u0163ele emise de pap\u0103. Unii obiecteaz\u0103 c\u0103 Zwingli nu ar fi fost at\u00e2t de religios ca Luther. Este adev\u0103rat c\u0103 Zwingli a fost mai ra\u0163ional \u015fi mai pu\u0163in mistic dec\u00e2t Luther, dar era profund religios. Va \u00eenc\u0103, \u00een unele privin\u0163e, a v\u0103zut mai corect doctrina biblic\u0103. Era un om cu o bogat\u0103 cultur\u0103 umanist\u0103. Zwingli a atacat pe negustorul de indulgen\u0163e iar \u00een 1519 a propagat o reform\u0103 radical\u0103 a Bise- ricii, c\u00e2\u015ftig\u00e2nd pentru aceast\u0103 ideea poporul \u015fi autoritatea republican\u0103 de la Z\u00fcrich. Avea ideea de a scoate tot ceea ce nu se putea demonstra cu Biblia. \u00cens\u0103, asemenea lui Luther, a f\u0103- cut din Biseric\u0103 o afacere de stat \u015fi cine nu se conforma avea de ales exilul. Dintre toate r\u0103t\u0103- cirile romane pe care le-a men\u0163inut Reforma, nici una n-a stricat mai mult dec\u00e2t impunerea punctului de vedere religios, prin autoritatea de stat. Doctrina lui Zwingli nu se deosebea de a lui Luther dec\u00e2t \u00een special \u00een privin\u0163a inter- pret\u0103rii euharistiei. Zwingli a ajuns s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 p\u00e2inea \u015fi vinul ca pe ni\u015fte simboluri pur \u015fi simplu, a\u015fa cum v\u0103zuse Wicliff \u015fi cum credeau valdenzii. Era mai gr\u0103bit de a cur\u0103\u0163i bisericile de icoane \u015fi cruci (ceea ce nu este sigur un semn de religiozitate). \u00cen timp ce Luther vedea c\u0103 problema central\u0103 ar fi \u201ecare este calea m\u00e2ntuirii\u201d, Zwingli privea ca problem\u0103 central\u0103 \u201evoia lui Dumnezeu\u201d \u2026 Pentru Luther, via\u0163a cre\u015ftin\u0103 este libertatea unui fiu iertat; pentru Zwingli ea era mult mai mult: o conformitate cu voia lui Dumnezeu descoperit\u0103 \u00een Biblie. Dac\u0103 ace\u015fti doi reformatori ar fi tr\u0103it \u00een unire \u015fi ar fi \u00een\u0163eles armonia dintre aceste dou\u0103 puncte de vedere, reforma ar fi avut mult de c\u00e2\u015ftigat. Primul care a \u00een\u0163eles simbolic cuvintele: \u201eAcesta este trupul Meu\u201d, spuse \u00een Evanghe- lie, a fost un jurist olandez, Cornelius Hoen \u00een anul 1521, de unde s-a inspirat apoi \u015fi Zwingli. Dar Luther n-a voit \u00een ruptul capului s\u0103 accepte \u201eerezia\u201d. \u00cen Fran\u0163a, independent de Luther \u015fi de Zwingli \u00eencepuse o mi\u015fcare de reform\u0103 \u00eenc\u0103 din 1512. Un mare \u00eenv\u0103\u0163at umanist Jean Lefevre D\u2019Etaples, profesor universitar din Paris, papist zelos, \u00eencepuse introducerea studiului Bibliei \u00eentre studen\u0163i. Preg\u0103tindu-se s\u0103 scrie o istorie complet\u0103 a sfin\u0163ilor \u015fi martirilor, a \u00eenceput un studiu mai serios al Bibliei, g\u00e2ndind c\u0103 acolo ar putea g\u0103si cea ce c\u0103uta. Dar acest studiu l-a f\u0103cut s\u0103 vad\u0103 diferen\u0163a dintre sfin\u0163ii Bibliei \u015fi mul\u0163i dintre sfin\u0163ii tradi\u0163ionali ai Bisericii. \u015ei-a p\u0103r\u0103sit cu dezgust proiectul \u015fi a continuat cu interes crescut studiul Bibliei. Cu cinci ani \u00eenainte de Luther el scria: \u201eDumnezeu ne d\u0103 prin 172","credin\u0163\u0103 neprih\u0103nirea aceea care ne \u00eendrept\u0103\u0163e\u015fte numai prin har, spre via\u0163a ve\u015fnic\u0103\u201d. \u00cen ace- la\u015fi timp, Lefevre a \u00eenceput s\u0103 arate c\u0103 datoria ascult\u0103rii apar\u0163ine omului. Printre studen\u0163ii lui Lefevre era \u015fi Guillaume Farel, un papist fanatic care c\u0103uta salva- rea de p\u0103cat prin mijloacele r\u00e2nduite de Biseric\u0103. Dar zadarnic. Cuvintele maestrului Lefevre scoase din Scriptur\u0103, au \u00eensemnat \u015fi pentru el eliberarea. Cur\u00e2nd s-a unit cu ei Guillaume Briconnet (episcopul de Meaux) \u015fi al\u0163i oameni \u00eenv\u0103- \u0163a\u0163i care au \u00eenceput s\u0103 predice, c\u00e2\u015ftig\u00e2nd de partea Evangheliei oameni din toate clasele, p\u00e2n\u0103 la curtea regal\u0103. Sora regelui Francois I a primit credin\u0163a biblic\u0103 \u015fi chiar regele \u015fi mama sa p\u0103reau favorabili. Reforma f\u0103cea mari progrese \u00een Fran\u0163a. Dioceza episcopului de Meaux de- venise un focar de reform\u0103. Acesta a tradus Noul Testament \u00een francez\u0103 pentru popor \u015fi a \u00een- locuit pe preo\u0163ii imorali \u015fi ignoran\u0163i din dioceza sa, cu oameni \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i \u015fi evlavio\u015fi\u2026 Regele \u0163inea \u00een fr\u00e2u pe papi\u015fti. Dar c\u00e2nd a sc\u0103pat fr\u00e2ul, Biserica catolic\u0103 s-a n\u0103pustit asupra reformei evanghelice. Pus fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu alternativa rugului, episcopul reformator a ales partea mai comod\u0103, iar oile sale au ajuns prad\u0103 papi\u015ftilor. Totu\u015fi, ace\u015fti oameni simpli au r\u0103mas statornici credin\u0163ei \u015fi mul\u0163i au pl\u0103tit cu moartea pe rug aceast\u0103 \u201e\u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nare\u201d. Farel a fugit \u00een Elve\u0163ia. Fefevre avea s\u0103 se sting\u0103 peste c\u00e2\u0163iva ani. Dar Dumnezeu care nu depinde de personalit\u0103\u0163i, a ridicat mereu pe al\u0163ii \u00een aceast\u0103 \u0163ar\u0103 \u00een care Christos a fost de at\u00e2tea ori ucis \u00een persoana urma\u0163ilor s\u0103i. \u00cen acest timp, marinarii portughezi, spanioli \u015fi englezi descopereau noi p\u0103m\u00e2nturi \u00een Lumea Nou\u0103, \u015fi noi insule. Noile colonii era astfel sortite s\u0103 m\u0103reasc\u0103 imperiul papal care \u00een- cepe s\u0103 piard\u0103 teren \u00een Europa. Odat\u0103 cu pontificatul papei Leon al X-lea \u015fi \u00eenceputul mi\u015fc\u0103rilor reformatoare \u00een Fran\u0163a, Elve\u0163ia \u015fi Germania, cre\u015ftinismul intr\u0103 \u00eentr-o nou\u0103 er\u0103, a cincia v\u00e2rst\u0103 a Bisericii lup- t\u0103toare. Adrian al VI-lea (1522-1523) Fost perceptor al lui Carol al V-lea \u015fi inchizitor general \u00een Spania. A c\u0103utat s\u0103 sting\u0103 prin bl\u00e2nde\u0163e zelul lui Luther. Scriind dietei din Germania care-l citase pe Luther \u00eenaintea ei, papa Adrian a recunoscut c\u0103 Biserica este bolnav\u0103 din cap p\u00e2n\u0103 \u00een picioare. A fost \u00eens\u0103 otr\u0103vit de romani, iar urma\u015fii l-au tratat ca pe un neghiob \u015fi imprudent. Clement al VII-lea (1523-1534) Fiu nelegitim al lui Ciulio de medici, nepot al papei Leon al X-lea. El i-a chemat pe imperiali contra francezilor. R\u0103zboi \u00een Italia. Papa este luat prizonier dar reu\u015find s\u0103 corup\u0103 g\u0103rzile, evadeaz\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, se face pace. \u00cemp\u0103ratul Carol Quintul vine la Roma \u015fi s\u0103rut\u0103 pi- cioarele papei, dup\u0103 care papa \u00eel \u00eencoroneaz\u0103\u2026 Acest Carol va fi vr\u0103jma\u015f pe via\u0163\u0103 al Refor- mei care izbucnise. \u00cen Germania, \u00een timp ce Luther era ascuns la Wartburg, din aripa st\u00e2ng\u0103 a reformei s-a desprins o mi\u015fcare fanatic\u0103 ce tindea s\u0103 compromit\u0103 reforma, transform\u00e2nd-o \u00eentr-o revolu\u0163ie social\u0103 cu elemente spiritualiste \u015fi comunist-utopice. Mai \u00eent\u00e2i \u00een 1521 Karlstatd a \u00eenceput s\u0103 aplice \u00een mod extremist reforma \u00een Wittemberg, fiind prea gr\u0103bit s\u0103 scoat\u0103 icoanele din biserici \u015fi pare c\u0103 era mai mult un vr\u0103jma\u015f al orgii \u015fi al c\u00e2ntului gregorian dec\u00e2t vr\u0103jma\u015f al dezbin\u0103rii. \u00cempreun\u0103 cu al ac\u0163iona Gabriel Zwilling, un fost c\u0103lug\u0103r coleg al lui Luther. Ace\u015ftia erau fr\u0103m\u00e2nta\u0163i mai degrab\u0103 de o reform\u0103 exterioar\u0103 \u015fi radical\u0103 \u00een cult, cu unele tendin\u0163e ne echilibrate, dec\u00e2t de predicarea evangheliei \u015fi r\u0103sp\u00e2ndirea Bibliei, de care avea nevoie poporul. \u00cen acela\u015fi an (1521) trei predicatori radicali din Zwickau printre care Nicolaus Storch \u015fi Marcus Thomas Stubner, pretindeau c\u0103 sunt direct inspira\u0163i de Dumnezeu \u015fi nu mai au ne- voie de litera Bibliei. Tot \u00een Zwickau, preotul Thomas M\u00fcnzer, care conducea aceast\u0103 mi\u015f- care, avea idei \u015fi mai radicale. Mai pu\u0163in interesat de Biblie \u015fi mai mult sub influen\u0163a scrieri- 173","lor apocaliptice ale lui Gioacchino de Fiore, popa M\u00fcnzer voia o revolu\u0163ie, \u00een numele refor- mei lui Luther care \u201etrebuia dus\u0103 p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit\u201d (adic\u0103 p\u00e2n\u0103 la r\u0103sturnarea ordinii sociale vechi cu sabia). M\u00fcnzer \u015fi cu ai s\u0103i pretindeau c\u0103 au vedenii, c\u0103 au fost instrui\u0163i de \u00eengeri \u015fi c\u0103 Luther a instaurat un nou fel de papism, pun\u00e2nd infailibilitatea Bibliei \u00een locul infailibilit\u0103\u0163ii papei, c\u0103 \u201elitera omoar\u0103 dar spiritul d\u0103 via\u0163\u0103\u201d, \u00een\u0163eleg\u00e2nd prin aceasta p\u0103r\u0103sirea Bibliei sau cel pu\u0163in al mersului ei literal \u015fi orientarea dup\u0103 n\u0103luciri \u015fi interpret\u0103ri \u201espirituale\u201d. Ace\u015ftia mai profetizau c\u0103 sf\u00e2r\u015fitul lumii va avea loc imediat \u00een zilele lor. Un element evanghelistic interesant a fost v\u0103zut de ace\u015ftia, pe care Luther nu-l sesi- zase: ei au \u00eenceput s\u0103 vad\u0103 c\u0103 botezul pruncilor nu este \u00eentemeiat pe Biblie \u015fi astfel au ap\u0103rut antipadobaptismul (contra botezului pruncilor) \u015fi anabaptismul (rebotezarea) \u00een cadrul acestei mi\u015fc\u0103ri. \u00cens\u0103 c\u00e2nd anumite adev\u0103ruri biblice apar \u00een leg\u0103tur\u0103 cu mi\u015fc\u0103ri fanatice, acestea sunt de obicei lep\u0103date de c\u0103tre modera\u0163i. Karlstatd a \u00eenceput s\u0103 predice \u015fi \u00een alte locuri, neg\u00e2nd valoarea educa\u0163iei, \u00eembr\u0103c\u00e2ndu- se \u015fi tr\u0103ind ca \u0163\u0103ranii, distrug\u00e2nd icoana dar, lucru iar\u0103\u015fi interesant, spre deosebire de Luther, el a \u00een\u0163eles c\u0103 p\u00e2inea \u015fi vinul euharistic sunt doar simboluri cum vedea \u015fi Zwingli. Aceste manifest\u0103ri l-au uluit pe Melanchton care la \u00eenceput nu \u015ftia ce s\u0103 cread\u0103, iar pe Luther l-au umplut de durere \u015fi de \u00eengrijorare pentru soarta reformei, compromis\u0103 astfel \u00een ochii cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii. \u00cen anul 1522, Luther, revenit la Wittemberg, a predicat cu mare succes contra fanaticilor. De fapt, grija sa de acum \u00eenainte avea s\u0103 fie tocmai aceea de a men\u0163ine co- rabia reformei \u00eentre st\u00e2ncile papismului \u015fi ale fanatismului. Karlstatd s-a unit pentru un timp cu Luther, apoi a trecut \u00een opozi\u0163ie definitiv. \u00cen timp ce \u00eemp\u0103ratul era ocupat cu r\u0103zboiul contra Fran\u0163ei, reforma continua, \u00eentinz\u00e2ndu-se \u00een Hessa, Saxonia, \u015fi multe ora\u015fe. Dar paralel cu cre\u015fterea ei \u015fi folosindu-se de numele ei, a \u00eenceput r\u0103s- coala \u0163\u0103r\u0103nimii, \u201eR\u0103zboiul \u0163\u0103r\u0103nesc german\u201d. R\u0103zboiul a debutat sub pretextul slujirii reformei de c\u0103tre cavalerul Franz von Blckingen. \u0162\u0103ranii din Turingia, Franconia, Svabia, \u00een numele libert\u0103\u0163ii evanghelistice, s-au r\u0103sculat contra nobilimii cer\u00e2nd drepturi sociale. Luther a \u00eencercat s\u0103 medieze \u00eentre nobili \u015fi \u0163\u0103rani, sf\u0103tuind pe nobili la dragoste cre\u015f- tin\u0103 \u015fi c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 potoleasc\u0103 pe \u0163\u0103rani. Dar M\u00fcnzer \u015fi cu ai s\u0103i \u00eel acuzau pe Luther de tr\u0103dare a reformei, de pact cu bog\u0103ta\u015fii. R\u0103scula\u0163ii, fanatiza\u0163i de M\u00fcnzer \u015fi nesatisf\u0103cu\u0163i \u00een cererile lor, s-au ridicat \u00eenarma\u0163i, pustiind \u0163inuturi din Germania \u015fi nutrind o vr\u0103jm\u0103\u015fie egal\u0103 fa\u0163\u0103 de Evan- ghelia proclamat\u0103 de Luther. Indignat de aceste manifest\u0103ri str\u0103ine de cre\u015ftinism, Luther \u015fi-a ridicat vocea contra lor \u015fi temperamentul s\u0103u impetuos l-a determinat s\u0103 spun\u0103 nobililor: \u201eCiom\u0103gi\u0163i-i, ucide\u0163i-i ca pe ni\u015fte c\u00e2ini turba\u0163i!\u201d \u00een anul 1525, r\u0103scula\u0163ii au fost \u00eenfr\u00e2n\u0163i \u00een mai multe r\u00e2nduri, p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul anului \u015fi apoi \u00een prim\u0103vara urm\u0103toare. \u00cen mai 1526 Thomas M\u00fcnzer, \u201ediavolul de la Alststd\u201d cum \u00eel numea Luther, a fost prins \u015fi executat \u00eempreun\u0103 cu al\u0163i \u015fefi care au adus ocar\u0103 asupra numelui de anabapti\u015fti. Dup\u0103 masacrarea \u0163\u0103ranilor de la Wutemberg, Luther a declarat: \u201eEu, Martin Luther, i-am ucis pe \u0163\u0103ranii r\u0103scula\u0163i, deoarece am ordonat s\u0103 fie nimici\u0163i; am moartea lor pe con\u015ftiin\u0163\u0103\u2026\u201d \u00cen 1525, Luther s-a c\u0103s\u0103torit cu Caterina Bora, o c\u0103lug\u0103ri\u0163\u0103 fugit\u0103 de la m\u0103n\u0103stire. Peste tot unde p\u0103trundea reforma, de asemenea preo\u0163ii se c\u0103s\u0103toreau \u015fi deveneau predicatori evanghelici. Cei ce nu se supuneau erau destitui\u0163i. \u00cen 1524 prin\u0163ii catolici germani formaser\u0103 o alian\u0163\u0103 (lig\u0103) \u00eempotriva reformei. \u00cen 1525 \u015fi prin\u0163ii protestan\u0163i formeaz\u0103 o alian\u0163\u0103 spre a ap\u0103ra doctrina evanghelic\u0103. \u00cen sud, Austria \u015fi Bavaria predominau catolicii; \u00een restul Germaniei se r\u0103sp\u00e2ndise doctrina lui Luther. \u00cen anul 1529 dieta din Speyer a hot\u0103r\u00e2t nimicirea luteranismului. Prin\u0163ii luterani \u00eens\u0103 au protestat contra acestei m\u0103suri, de unde le vine \u015fi numele de protestan\u0163i. Lupta politic\u0103 \u015fi religioas\u0103 \u00eentre partida catolic\u0103 \u015fi cea protestant\u0103 a continuat. \u00cemp\u0103ratul voia \u015fi el st\u00e2rpirea protestantismului. \u00cen 1530 protestan\u0163ii propun \u00eemp\u0103ratului o m\u0103rturisire de credin\u0163\u0103 compus\u0103 cu mult\u0103 modera\u0163ie de c\u0103tre Melanchton, Confesiunea de Augsburg, pe care \u00eens\u0103 Reichstagul 174","a respins-o. amenin\u0163a\u0163i de \u00eemp\u0103rat, prin\u0163ii \u015fi ora\u015fele protestante au format contra acestuia \u015fi a catolicismului Uniunea de la Schmalkald \u00een 1531. \u00cen 1534, aripa de st\u00e2nga, anabaptist\u0103 a reformei protestante, avea s\u0103 sufere o nou\u0103 ocar\u0103 datorit\u0103 unor indivizi dezechilibra\u0163i. Ace\u015ftia au reu\u015fit s\u0103 pun\u0103 st\u0103p\u00e2nire pe ora\u015ful M\u00fcnster, \u00eentemeind acolo o \u201e\u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei a lui Dumnezeu\u201d, cu un regim teocratic, dictatorial, introduc\u00e2nd comunitatea lucrurilor, bunurilor, poligamia \u015fi altele \u015fi aduc\u00e2nd cetatea \u00eentr-o stare de nedescris, \u00een timpul unui asediu cauzat de catolici alia\u0163i cu protestan\u0163i. \u00cenfr\u00e2ngerea \u015fi executarea acestora a scutit mi\u015fcarea anabaptist\u0103 de alte \u00eencerc\u0103ri de acest fel. De fapt ana- bapti\u015ftii serio\u015fi n-au fost de acord cu ace\u015fti fanatici. \u00cen Elve\u0163ia, Zwingli \u00ee\u015fi continua de asemenea reforma. \u00cen 1524 s-a c\u0103s\u0103torit cu v\u0103duva Anna Reinhard \u015fi a cur\u0103\u0163it Biserica din Z\u00fcrich de icoane, lum\u00e2n\u0103ri, altare, cruci, moa\u015fte, orgi. A desfiin\u0163at m\u0103n\u0103stirile \u015fi a \u00eenfiin\u0163at \u015fcoli, a desfiin\u0163at liturghia, \u00eenlocuind-o cu predica biblic\u0103 \u015fi cu Cina Domnului care trebuia s\u0103 aib\u0103 loc de patru ori pe an, folosind discuri \u015fi potire de lemn. Reforma din Z\u00fcrich a fost adoptat\u0103 \u015fi de alte cantoane elve\u0163iene. Cum era \u015fi natural, Biserica catolic\u0103 a \u00eencercat s\u0103 st\u0103vileasc\u0103 reforma; \u00eentre anii 1523-1528 au avut loc discu\u0163ii \u00eentre Zwingli \u015fi catolici, ace\u015ftia din urm\u0103 fiind reprezenta\u0163i tot de doctorul Eck. P\u00e2n\u0103 \u00een 1529 numai cinci cantoane au r\u0103mas de partea papismului. Ca \u015fi \u00een Germania, cantoanele reformate au fost silite s\u0103 se alieze politic contra celor catolice. \u00centre cantoanele catolice \u015fi cele protestante a avut loc o lupt\u0103 care s-a \u00eencheiat cu vic- toria catolicilor, la Kappel \u00een 11 oct. 1531. \u00censu\u015fi Zwingli a c\u0103zut \u00een lupt\u0103. Totu\u015fi reforma \u00een- ceput\u0103 de el a continuat. La c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni dup\u0103 el a murit \u015fi Johann Hussgin, zis Oecolampadius, care evanghelizase Basel\u2026 \u00cen Strassburgul german a lucrat Mathaeus Zell \u015fi Wolfgang Capito precum \u015fi capabilul \u015fi \u00eemp\u0103ciuitorul Martin Bucer. Aceste cuceriri \u201eluterane\u201d \u00eens\u0103 \u00eenclinau mai mult spre Zwingli, dec\u00e2t pe Luther. Reforma lui Zwingli a reu\u015fit s\u0103 c\u00e2\u015ftige \u015fi ora\u015fe din Alsacia. \u00centre luterani \u015fi zwinglieni a avut loc o disput\u0103 \u015fi o nereu\u015fit\u0103 \u00eencercare de unire. Prin 1524 Zwingli cu Oecolampadius de o parte \u015fi Luther cu Bugenhagen de cealalt\u0103 parte, \u00eempre- un\u0103 cu ascia\u0163ii de fiecare parte, au discutat despre problema Cinei Domnului. Din nefericire aceast\u0103 disput\u0103 nu a dat pe fa\u0163\u0103 \u00een\u0163elepciune, nici dragoste de aproapele. Zwingli vedea \u00een opi- nia lui Luther o supersti\u0163ie ira\u0163ional\u0103 mo\u015ftenit\u0103 din papism, iar Luther vedea la concep\u0163ia lui Zwingli o \u00een\u0103l\u0163are p\u0103c\u0103toas\u0103 a ra\u0163iunii mai presus dec\u00e2t credin\u0163a simpl\u0103. Luther a declarat pe zwinglieni ca fiind necre\u015ftini, iar Zwingli spunea c\u0103 Luther este mai r\u0103u dec\u00e2t Eck. Catolicii se bucurau Dumnezeu aceste ne\u00een\u0163elegeri \u00eentre reformatori. Luteranii spuneau zwinglienilor: \u201eVoi ave\u0163i un alt duh dec\u00e2t noi\u201d. \u015ei se pare c\u0103 zwinglienii erau pu\u015fi adesea \u00een aceea\u015fi oal\u0103 cu anabapti\u015ftii , umani\u015ftii etc. Pe de alt\u0103 pate, Karlstad, fostul coleg al lui Luther, a adoptat ideea lui Zwingli c\u0103 elementele Cinei Domnului sunt pure simboluri neav\u00e2nd \u00een ele \u00eensele vreo vir- tute spiritual, \u00eenainte sau dup\u0103 rug\u0103ciune. Ca urmare, Luther \u00eei numea pe ace\u015ftia \u201eflu\u015fturatici\u201d buni de exterminat. \u00cen zadar au fost toate \u00eencerc\u0103rile de unire; Luther \u015fi Zwingli s-au \u00eent\u00e2lnit \u015fi la Marburg \u00een 1529 dar n-au putut c\u0103dea de acord \u015fi Luther a refuzat comuniunea cu Zwingli. Dup\u0103 moartea lui Zwingli \u00een conducerea Bisericii sale din Z\u00fcrich a venit Heinric Bullinger, un om capabil \u015fi \u00eemp\u0103ciuitor. O mi\u015fcare cre\u015ftin\u0103 deosebit\u0103 de important\u0103 care a ap\u0103rut odat\u0103 cu reforma lui Luther \u015fi Zwingli, a fost aceea a anabapti\u015ftilor. Ideea rebotez\u0103rii sau mai corect practicarea botezului la v\u00e2rsta credin\u0163ei, este unul dintre principiile sus\u0163inute de valdenzi. \u015ei vom \u00eent\u00e2lni \u00een mi\u015fcarea anabaptist\u0103 \u015fi alte elemente caracteristice valdenzilor, ioachini\u0163ilor sau altor \u201eeretici\u201d medie- vali. Ideea botezului la v\u00e2rsta credin\u0163ei trecuse \u015fi prin mintea lui Zwingli dar acesta \u00een str\u0103du- in\u0163a de a conduce pe credincio\u015fi pas cu pas \u015fi a-i \u00eenv\u0103\u0163a mai degrab\u0103 dec\u00e2t a-i determina, a g\u00e2ndi c\u0103 practica botezului adul\u0163ilor ar na\u015fte inconveniente. Pe cine s\u0103 boteze \u015fi pe cine s\u0103 nu boteze? F\u0103r\u0103 botez, dup\u0103 concep\u0163ia tradi\u0163ional\u0103, nimeni nu se poate numi cre\u015ftin, de aceea botezul pruncilor \u00eei oblig\u0103 pe to\u0163i s\u0103 accepte predestina\u0163ia p\u0103rinteasc\u0103 de a apar\u0163ine cre\u015ftin\u0103t\u0103- 175","\u0163ii, asemenea circumciziei \u00een cazul evreilor. Dar botezul con\u015ftient, la v\u00e2rsta credin\u0163ei, implic\u0103 o consacrare total\u0103 \u015fi lipsit\u0103 de orice urm\u0103 de constr\u00e2ngere, ceea ce readuce \u00een lume principiul libert\u0103\u0163ii de con\u015ftiin\u0163\u0103. Acest principiu care, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, este mai important dec\u00e2t botezul \u015fi dec\u00e2t oricare alt sacrament \u015fi principiu cre\u015ftin deoarece f\u0103r\u0103 libertatea moral\u0103 nu poate exista iubire, a \u00eenceput s\u0103 fie subliniat \u00een istoria tragic\u0103 a mi\u015fc\u0103rii anabaptiste. De\u015fi unele ramuri anabaptiste au evoluat \u00een direc\u0163ii fanatice, aduc\u00e2nd ocar\u0103 asupra acestei mi\u015fc\u0103ri, nu putem trece pe l\u00e2ng\u0103 ace\u015fti \u201ecei mai ne\u00eensemna\u0163i fra\u0163i\u201d ai reformei f\u0103r\u0103 s\u0103-i amintim. Pe vremea reformei lui Zwingli elve\u0163ienii Conrad Grebel , Felix Manz \u015fi Balthazar Hubmeier au ajuns la concluzia c\u0103 botezul pruncilor nu este biblic \u015fi din 1525 au \u00eenceput s\u0103 nu-\u015fi mai boteze copiii, propag\u00e2nd totodat\u0103 aceast\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103. \u00cen ianuarie 1525, au avut o disput\u0103 public\u0103 cu Zwingli \u00een urma c\u0103reia autorit\u0103\u0163ile reformate au hot\u0103r\u00e2t botezarea tuturor copiilor \u015fi exilarea unora dintre anabapti\u015fti. Atunci ace\u015fti credincio\u015fi au lut o pozi\u0163ie separatist\u0103 fa\u0163\u0103 de reforma lui Zwingli hot\u0103- r\u00e2nd s\u0103 se conduc\u0103 singuri dup\u0103 Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu. cei trei pionieri ai mi\u015fc\u0103rii (Grebelk, Manz \u015fi Hubmeier) \u00eempreun\u0103 cu al\u0163ii, s-au adunat la 21 ianuarie 1525. \u00cen casa lui Mainz din Z\u00fcrich pentru rug\u0103ciune. Cu acea ocazie, dup\u0103 rug\u0103ciune, Georg Blaurock s-a ridicat s\u0103-i cear\u0103 lui Grebel a-l boteza. Grebel a consim\u0163it apoi Blaurock a botezat la r\u00e2ndul lui pe ceilal\u0163i. \u00cen s\u0103pt\u0103m\u00e2na urm\u0103toare mul\u0163i membri ai grupului au \u0163inut adun\u0103ri de rede\u015fteptare la Zollikon, l\u00e2ng\u0103 Z\u00fcrich. Ei \u0163ineau adun\u0103ri de rug\u0103ciune \u00een case particulare, ca \u015fi primii cre\u015ftini. Cei ce erau \u201en\u0103scu\u0163i din nou\u201d erau apoi boteza\u0163i dup\u0103 care se celebra \u00een simplitate Cina Domnului. Aceste prime botezuri au fost f\u0103cute prin stropire, dup\u0103 ritualul catolic dar la c\u00e2teva s\u0103pt\u0103- m\u00e2ni, d\u00e2ndu-\u015fi seama de forma simbolic\u0103 a botezului biblic, au \u00eenceput s\u0103 practice botezul prin scufundare. Dup\u0103 Pa\u015fte, Hubmeier a fost botezat astfel de c\u0103tre Noeubli. Ei au constituit c\u00e2teva grupe. Dar, \u00een martie 1526, guvernul reformat din Z\u00fcrich a ordonat ca to\u0163i cei ce se reboteaz\u0103 s\u0103 fie \u00eeneca\u0163i. Ca urmare, Felix Menz a fost martirizat astfel la 5 iunie 1527. Protestan\u0163ii nu \u00een\u0163eleseser\u0103 c\u0103 libertatea de con\u015ftiin\u0163\u0103 pe care o pretindeau de la catolici trebuie s-o acorde \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 \u015fi celor ce se separau de ei \u015fi de asemenea catolicilor. Mai mult dec\u00e2t orice alt\u0103 lips\u0103 prezent\u0103 \u00een reform\u0103, cel mai mare r\u0103u mo\u015ftenit de protestan\u0163i de la Biserica mam\u0103 a fost intoleran\u0163a. F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, c\u0103 protestan\u0163i nu au f\u0103cut ceea ce \u015ftim despre papi\u015fti dar \u00een multe cazuri istorice nu-i putem deosebi de catolici\u2026 Grebel a sc\u0103pat de la \u00eenecare pentru c\u0103 a murit \u00eentr-o epidemie cu pu\u0163in timp \u00eenainte. Zwingli s-a opus puternic anabaptismului, c\u0103ut\u00e2nd pe diferite c\u0103i s\u0103-i re\u00eentoarc\u0103 la calea cu- min\u0163eniei stabilite de Biserica oficial\u0103 dar a avut prea pu\u0163in succes. Anabapti\u015ftii difereau de Zwingli \u015fi \u00een alte puncte: Ei credeau c\u0103 \u00een probleme de credin\u0163\u0103 nu trebuie s\u0103 se foloseasc\u0103 nici un fel de constr\u00e2ngere sau for\u0163\u0103. P\u0103r\u0103siser\u0103 vechea p\u0103rere c\u0103 uniformitatea religioas\u0103 ar garana pacea \u015fi ordinea public\u0103. Refuzau leg\u0103tura cu bisericile de stat, fondate de reformatori. Preferau s\u0103 se adune \u015fi s\u0103 se organizeze aparte. Au fost primi care au practicat separarea Bisericii de stat \u015fi mai ales pentru aceasta au fost persecuta\u0163i. Sectarismul lor era interpretat ca ostilitate fa\u0163\u0103 de societate. Ei acceptau nevoia experiment\u0103rii unei adev\u0103rate na\u015fteri din nou, exprimat\u0103 printr-o via\u0163\u0103 de sfin\u0163enie. Prin contrast, bisericile reformate fuseser\u0103 exemple de convertire \u00een mas\u0103, \u00een grup, ceea ce nu \u00eentotdeauna era convertire. De aceea, catolicii \u00eei reconverteau pe unii protestan\u0163i. Hubmeier a \u00eentemeiat apoi \u00een Waldshut (Elve\u0163ia) \u00een ora\u015ful s\u0103u, o comunitate de ana- bapti\u015fti \u015fi s-a dezvoltat ca scriitor evanghelic. Dar cur\u00e2nd, izbucne\u015fte \u00een Wladshut o revolt\u0103 a \u0163\u0103ranilor care nu era str\u0103in\u0103 de anabaptism, asemenea situa\u015fiei din Germania. Cu aceast\u0103 oca- 176","zie, mi\u015fcarea pare c\u0103 s-a pr\u0103bu\u015fit deoarece Waldshut redevine ora\u015f catolic. Era necesar deci ca anabaptismul s\u0103 ia mai \u00een serios propriile principii. Hubmeier a sc\u0103pat cu fuga, dar a fost prins \u015fi torturat de fra\u0163ii s\u0103i \u00eentru reform\u0103 de la Z\u00fcrich. Dup\u0103 aceasta fuge \u00een Moravia unde predic\u0103 cu succes. Prin persecu\u0163ie, propaganda anabaptist\u0103 s-a r\u0103sp\u00e2ndit mai mult \u00een Elve\u0163ia, Germania \u015fi Olanda. Mi\u015fcarea a luat mari propor\u0163ii \u00een clasele inferioare, ceea ce explic\u0103 de ce revoltele \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti au fost \u00een leg\u0103tur\u0103 cu anabaptismul. \u00cen special \u00een Germania anabapti\u015ftii aveau o propagand\u0103 mai puternic\u0103 dec\u00e2t cea luteran\u0103, devenind totodat\u0103 mai turbulent\u0103 dato- rit\u0103 doctrinelor revolu\u0163ionare predicate lor de c\u0103tre indivizi ca Thomas M\u00fcnzer. Ca urmare, \u00een 1529-1530, luteranii \u00een \u00een\u0163elegere cu catolicii au \u00eenceput s\u0103 aplice contra anabapti\u015ftilor vechea lege roman\u0103 asupra ereziei. Luteranii (ca s\u0103 nu mai vorbim de catolici care, din principiu, erau uciga\u015fi) nu s-au mul\u0163umit s\u0103 pedepseasc\u0103 pe vinova\u0163i ca politici, de\u015fi chiar acest lucru era treaba statului, nu a Bisericii; ci pur \u015fi simplu au hot\u0103r\u00e2t s\u0103 fie pedepsi\u0163i to\u0163i cei ce apar\u0163in acestei mi\u015fc\u0103ri. Catolicii au aplicat cu maximum de severitate legea \u00een Austria \u015fi Bavaria. \u00cen \u0163\u0103rile protestante, \u00eens\u0103, anabapti\u015ftii erau pedepsi\u0163i nu ca eretici, ci ca revolu\u0163ionari. \u00cen cazul c\u0103 nu se lep\u0103dau de credin\u0163a lor, li se d\u0103dea \u015fansa emigr\u0103rii, iar dac\u0103 refuzau s\u0103 emigreze, \u015fi continuau s\u0103-\u015fi profeseze \u015fi s\u0103-\u015fi propage doctrina, credin\u0163a, era socoti\u0163i ca tulbur\u0103tori ai p\u0103cii \u015fi pedep- si\u0163i cu \u00eenchisoarea sau moartea. Numai \u00een Hesa, Wurtemberg \u015fi Strassbourg se evita \u201ejudecata s\u00e2ngeroas\u0103\u201d. \u00ceN Elve\u0163ia, din cauza persecu\u0163iilor multe comunit\u0103\u0163i anabaptiste au fost \u00eentemeiate \u00een v\u0103ile \u00eenainte ale Alpilor. Principalele centre erau la Grisons \u015fi Chur. \u00centre anii 1529 \u015fi 1531 au avut loc \u00een ora\u015fele Elve\u0163iei dispute publice \u00eentre reforma\u0163i \u015fi anabapti\u015f\u0163ti, urmate de execu\u0163ii publice \u015fi de exil\u0103ri. Principalul lor \u015fef, Blaurock, a fost ars pe rug \u00een Tyrol \u00een 6 sep. 1529. Dup\u0103 1531 Bullinger, urma\u015ful lui Zwingli, a devenit unul dintre cei mai mari antagoni\u015fti lite- rari fa\u0163\u0103 de anabapti\u015fti. \u00cen Elve\u0163ia anabapti\u015ftii \u015fi-au avut centrul la Ausburg. \u00cen 1525, Hubmeier a botezat aici pe Hans Denck \u015fi acesta pe Hans Hut. \u00cens\u0103 acesta din urm\u0103 a \u00eenceput s\u0103 se cread\u0103 profet \u015fi s\u0103 r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 idei apocaliptice stranii, prezic\u00e2nd c\u0103 persecutarea anabapti\u015ftilor va fi urmat\u0103 de distrugerea Imperiului german de c\u0103tre turci, dup\u0103 care ca urma distrugerea preo\u0163ilor \u015fi con- duc\u0103torilor nevrednici de c\u0103tre sfin\u0163i \u00een timp ce Christos va deveni vizibil pe p\u0103m\u00e2nt. Ideile sale au fost comb\u0103tute \u00een sinodul anabapti\u015ftilor din august 1527, iar Hut a fost determinat s\u0103 promit\u0103 c\u0103 va \u0163ine pentru el \u00eensu\u0163i aceast\u0103 teorie. Acela\u015fi sinod (sinodul martirilor) a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 trimit\u0103 predicatori \u015fi \u00een Austria, Elve\u0163ia \u015fi diferite \u0163\u0103ri ale Germaniei. Aproape to\u0163i trimi\u015fii au fost martiriza\u0163i \u00een scurt timp. Fiind \u00eenchis la Augsburg, Hut a murit din cauza arsurilor suferite \u00een \u00eencercarea de a sc\u0103pa pun\u00e2nd foc temni\u0163ei\u2026 Tragic simbol al reformei fanatice care se auto-distruge \u00een \u00eencercarea de a distruge ma\u015fina de constr\u00e2ngere a statului\u2026 Apoi a fost ars public corpul s\u0103u. Hans Denck a murit de cium\u0103 la Basel. Fusese unul dintre cei mai proeminen\u0163i ana- bapti\u015fti, fost rector al \u015fcolii din Nurnberg \u015fi apoi scos din acest post \u00een 1525 c\u00e2nd a exprimat simpatie pentru ideile mistice ale lui M\u00fcnzer. Se unise cu anabapti\u015ftii atras de iudaismul \u015fi pacifismul lor. A fost un spiritualist mistic. \u00cenainte de moarte a rupt orice leg\u0103tur\u0103 cu anaba\u015fti\u015ftii, lep\u0103d\u00e2nd orice organiza\u0163ie vizibil\u0103. Credea \u00eentr-o iluminare interioar\u0103 superioar\u0103 oric\u0103rei Scripturi, vedea \u00een Christos cel mai \u00eenalt exemplu de iubire \u015fi sus\u0163inea c\u0103 cre\u015ftinismul poate fi perfect, f\u0103r\u0103 p\u0103cat. Ideile sale ca \u015fi ale lui Hut, tr\u0103deaz\u0103 faptul c\u0103 anabapti\u015ftii, de\u015fi au \u00een\u0163eles s\u0103 moar\u0103 pentru p\u0103strarea doctrinei lor, n-au fost suficient de veghetori contra fanatis- mului \u015fi uneori au pus experien\u0163ele lor mistice sau diverse ilumin\u0103ri spirituale subiective, pe aceea\u015fi treapt\u0103 cu Biblia. La fel se r\u0103t\u0103ciser\u0103 \u00een primele secole montani\u015ftii \u015fi la fel s-au dez- voltat \u00een paralele cu reforma \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre, o serie de mi\u015fc\u0103ri care au sporit confu- zia. 177","\u00cen Strassburg, comunitatea anabaptist\u0103 existent\u0103 din 1526, era condus\u0103 de Michael Sattler, fost c\u0103lug\u0103r evlavios din Preiburg. Reformatorii luterani Capito, Zell \u015fi Bucer au fost tolera\u0163i cu el dar cum Bucer a voit s\u0103-i reuneasc\u0103 cu Biserica luteran\u0103, dup\u0103 exilarea lui Denck, Sattler a plecat \u015fi el din ora\u015f de bun\u0103 voie. La 24 februarie 1527 el a prezidat un sinod anabaptist \u00een Shlatt, adunat cu scopul de a unifica grup\u0103rile anabaptiste cu cele \u015fvabe. S-au adopta \u015fapte articole de credin\u0163\u0103 scrise de Sattler \u00een care se sublinia botezul credincio\u015filor; Biserica este compus\u0103 numai din asocia\u0163iile locale de cre\u015ftini ren\u0103scu\u0163i \u015fi boteza\u0163i uni\u0163i ca trup al lui Christos prin \u0163inerea comun\u0103 a Sfintei Cine; singura arm\u0103 a Bisericii este excluderea; absoluta lep\u0103dare a oric\u0103rei \u201erobii carnale\u201d cum ar fi cultul catolic sau reformat\u2026; fiecare co- munitate s\u0103-\u015fi aleag\u0103 proprii ofician\u0163i \u015fi s\u0103 administreze prin ei propria ei disciplin\u0103; guvernul civil este o necesitate \u00een aceast\u0103 lume imperfect\u0103, dar cre\u015ftinul nu trebui s\u0103 aib\u0103 nici un ames- tec cu el, nu trebuie s\u0103 foloseasc\u0103 arme sau for\u0163a (constr\u00e2ngerea), nici s\u0103 presteze vreo form\u0103 de jur\u0103m\u00e2nt. (Asemenea idei vor fi sus\u0163inute \u00een diverse propor\u0163ii de c\u0103tre bapti\u015ftii, congrega\u0163i- onali\u015ftii \u015fi quakerii de mai t\u00e2rziu \u015fi prin ei vor avea o profund\u0103 influen\u0163\u0103 asupra dezvolt\u0103rii religioase a Angliei \u015fi Americii). Este \u00eens\u0103 greu de crezut c\u0103 \u00een locul reformatorilor, anabapti\u015ftii ar fi fost mai umani sau mai \u00een\u0163elep\u0163i. Pentru conflictul deschis \u00eentre ei \u015fi reformatori, sunt vinova\u0163i \u015fi unii \u015fi al\u0163ii. Ca \u015fi \u00een cazul conflictului dintre Zwingli \u015fi Luther, diavolul i-a f\u0103cut s\u0103 nu vad\u0103 c\u0103 au nevoie unii de al\u0163ii, iar excesele la care s-au dedat uneori anabapti\u015ftii au p\u0103rut reformatorilor c\u0103 \u00eendrept\u0103- \u0163esc persecu\u0163ia contra lor. La scurt timp dup\u0103 acest sinod din Schlatt, Sattler a fost prins de catolicii austrieci \u015fi ars pe rug (21 mai 1527), iar so\u0163ia sa a fost \u00eenecat\u0103. Totu\u015fi comunitatea din Strassburg a continuat sub conducerea inginerului tirolez Bilgram Marpeck, un apologet \u015fi polemist al mi\u015fc\u0103rii. Luteranii s-au angajat \u00een discu\u0163i respectuoase cu el, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a fost alungat din ora\u015f. \u00cen 153, a \u00eenceput s\u0103 predice \u00een Strassburg un t\u0103b\u0103car , M. Hiffman fanatic apocalipticist, care adoptase luteranismul, apoi ca predicator laic a \u00eenceput s\u0103-\u015fi r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 ideile sale confuze prin \u0162\u0103rile Baltice, Suedia, Danemarca \u015fi Hollstein, \u00een continuu conflict cu preo\u0163ii romani \u015fi cu predicatorii luterani. \u00cen anul 1529, Hoffman a luat leg[tura cu anabapti\u015ftii din Stassburg \u015fi inspirat de opo- zi\u0163ia lor fa\u0163\u0103 de Biserica oficial\u0103, a dezvoltat un sistem teocratic apocaliptic destul de straniu, \u201e\u00een care Luther, \u201eapostolul \u00eenceputului\u201d, era numit \u201eapostolul sf\u00e2r\u015fitului\u201d\u2026 a prezis c\u0103 jude- cata de apoi va \u00eencepe \u00een 1535 \u015fi apoi se va r\u0103sp\u00e2ndi \u00een lume pornind din Strassburg\u2026 Fiind alungat, falsul prooroc s-a dus \u00een Olanda unde a c\u0103utat s\u0103 adune pe protestan\u0163ii \u00eempr\u0103\u015ftia\u0163i, d\u00e2ndu-le speran\u0163a c\u0103 \u00een cur\u00e2nd credincio\u015fii vor triumfa prin for\u0163\u0103 asupra vr\u0103jma- \u015filor. \u00cen 1532 s-a \u00eentors la Strassburg, pe care \u00eel numea \u201eNoul Ierusalim\u201d, unde a avut o dis- cu\u0163ie public\u0103 cu Bucer. Sigur de sine, a cerut \u00een mod sfid\u0103tor guvernului s\u0103-l \u00eentemni\u0163eze dar abia \u00een mai 1533 a fost \u00eentemni\u0163at probabil dup\u0103 ce s-a probat prin trecerea timpului c\u0103 profe- \u0163ia sa nu se \u00eemplinea. A stat \u00eenchis p\u00e2n\u0103 la moartea sa \u00een 1545, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd lipit de convingerile \u015fi speran\u0163ele sale. \u00een Moravia, anabaptismul s-a r\u0103sp\u00e2ndit prin Hubmeier. Mul\u0163i refugia\u0163i anabapti\u015fti din Germania \u015fi Tyrol s-au a\u015fezat \u00een Lichtenstein \u015fi Nikolsburg. Hubmeier producea cam 18 bro- \u015furi pe an, \u00een special despre botez. \u00cen iulie 1527 a fost arestat de autorit\u0103\u0163ile austriece \u015fi ars pe rug la Viena (10 martie 1528) iar so\u0163ia sa a fost \u00eenecat\u0103 \u00een Dun\u0103re. \u00centre anabapti\u015ftii moravi au existat multe diviz\u0103ri. \u00cen 1526 avusese loc o disput\u0103 \u00eentre Hubmeier \u015fi Hut. Hubmeier sus\u0163inea nevoia guvernului civil \u015fi supunerea fa\u0163\u0103 de el, incluz\u00e2nd datoria serviciului militar \u015fi pl\u0103tirea taxelor. Hut, dimpotriv\u0103, sus\u0163inea un pacifism radical \u015fi a\u015ftepta sf\u00e2r\u015fitul lumii \u00een 1528\u2026 Ur- ma\u015fii lui Hut au fondat comunitatea din Austerlitz \u00een 1528, care a crescut rapid la c\u00e2teva mii de membrii. Spre deosebire de ceilal\u0163i anabapti\u015fti, ace\u015ftia au dezvoltat o ordine social\u0103 de tip comunist \u00eentre ei, asemenea primilor cre\u015ftini din Ierusalim. Totu\u015fi au fost \u015fi ace\u015ftia mereu dezbina\u0163i p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd i-a organizat Jakob Hutter \u00een 1529. Acesta a fost martirizat \u00een 1536 la Innsbruck \u015fi de la numele s\u0103u anabapti\u015ftii ace\u015ftia au fost numi\u0163i \u201eFra\u0163ii Hutteri\u0163i\u201d. El i-a orga- 178","nizat at\u00e2t de bine economic, \u00eenc\u00e2t au fost capabili s\u0103-\u015fi men\u0163in\u0103 ordinea comunist\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een 16222 \u00een Moravia, p\u00e2n\u0103 \u00een 1685 \u00een Ungaria \u015fi apoi Ucraina iar din 1874 \u00een SUA unde exist\u0103 \u015fi azi. Anabapti\u015ftii s-au r\u0103sp\u00e2ndit destul de mult \u00een Europa. Afar\u0103 de Moravia, Elve\u0163ia \u015fi Germania, se aflau \u015fi \u00een Olanda, Frizia, Palatinat, Prusia, Polonia. \u00cen Hessa, reformatorul Bucer a reu\u015fit s\u0103-i conving\u0103 pe anabapti\u015ftii prezen\u0163i la o discu\u0163ie public\u0103, s\u0103-\u015fi p\u0103r\u0103seasc\u0103 cre- din\u0163a (1538). Dar \u00een Saxonia \u015fi Thuringia au fost suprima\u0163i cu t\u0103rie. Luther a sesizat la ei un spirit oarecum legalist \u015fi identific\u00e2ndu-i pe nedrept cu adep\u0163ii lui M\u00fcnzer (\u201edescreiera\u0163ii\u201d) i-a privit ca pervertitori ai credin\u0163ei\u2026 Melanchton, cel de obicei pa\u015fnic, a fost \u00eens\u0103 cel mai aspru du\u015fman al lor, din cauz\u0103 c\u0103 unii dintre ei s-au dovedit c\u0103 au \u00eentre\u0163inut concep\u0163ii care urm\u0103reau r\u0103sturnarea ordinii sociale. Luteranul Justus Monius a scris cel mai mult contra lor, comb\u0103t\u00e2ndu-i cu ajutorul Bi- bliei. Este un fapt remarcabil c\u0103 operele t\u00e2rzii ale lui Luther \u015fi ale lui calvin, definesc credin\u0163a evanghelic\u0103 ferindu-se cu grij\u0103 de cele dou\u0103 extreme: catolicismul \u015fi anabaptismul. Zwilgli se afla pe o pozi\u0163ie \u00eentre luterani \u015fi anabapti\u015fti, iar Bucer era \u00eentre zwinglieni \u015fi luterani. Melanchton \u00eens\u0103, era gata s\u0103 fac\u0103 unele concesii catolicilor \u015fi mai t\u00e2rziu calvini\u015ftilor. \u00cen Olanda anabaptistul Hoffman \u015fi-a f\u0103cut mul\u0163i discipoli dintre care unii au mers \u015fi mai departe \u00een apocalipticismul caracteristic acestora. Jan Mathys, brutar din Harlem, se d\u0103- dea drept Enoh cel profetizat \u00een Apoc. 11, predic\u00e2ndu-\u015fi stupidit\u0103\u0163ile \u00een Olanda \u015fi Germania. Dar spre deosebire de Hoffman, care a\u015ftepta ca puterea lui Dumnezeu s\u0103 \u00eentemeieze noua er\u0103, Mathys predica inaugurarea ei prin for\u0163\u0103, iar nemul\u0163umirea popular\u0103 i-a oferit ocazia. Cea mai mare influen\u0163\u0103 a avut-o aceast\u0103 doctrin\u0103 s\u0103lbatic\u0103 \u00een cetatea M\u00fcnster unde predicatorul luteran Bernt Rothman a adoptat anabaptismul \u00een ianuarie 1534. Cur\u00e2nd au sosit \u015fi Mathys \u015fi Jan Beukelssen, un croitor din Leyden. Acum ei sus\u0163ineau c\u0103 Dumnezeu a lep\u0103- dat Strassburgul, din cauza necredin\u0163ei \u015fi a ale M\u00fcnsterul ca Nou Ierusalim. La 15 februarie 1534 au preluat conducerea ora\u015fului \u015fi au alungat pe cei ce nu acceptau noua ordine. Episco- pul de M\u00fcnster a venit \u015fi a asediat cetatea , iar \u201eEnoh\u201d a murit \u00een lupt\u0103. \u00cen acela\u015fi timp Beukelssen s-a proclamat rege \u00een M\u00fcnster \u015fia stabilit noua ordine; care consta \u00een poligamie, comunism, exterminarea s\u00e2ngeroas\u0103 a tuturor oponen\u0163ilor\u2026 Au sus\u0163inut o lupt\u0103 eroic\u0103 de ap\u0103- rare a cet\u0103\u0163ii, iar rezisten\u0163a lor nu avea \u015fanse de victorie. Episcopul ajutat de for\u0163e catolice \u015fi luterane, a luat cetatea \u00een 1535 iar liderii anabapti\u015fti au fost da\u0163i la moarte prin torturi groaz- nice. Aceasta a fost o catastrof\u0103 pentru anabaptism, o ocar\u0103 de care cu greu s-au putut elibera. \u00cen asemenea \u00eemprejur\u0103ri, \u00eei \u00een\u0163elegem mai bine pe reformatori \u015fi motivele pentru care s-au opus anabapti\u015ftilor. S\u0103lb\u0103ticiile doctrinale ale aripii fanatice a anabapti\u015ftilor tendin\u0163a revolu\u0163i- onar\u0103 a multora \u015fi spiritul lor sectar care vedea \u00een luterani doar ni\u015fte tr\u0103d\u0103tori ai reformei, au determinat pe reformatori s\u0103 nu vad\u0103 nimic bun \u00een aceast\u0103 mi\u015fcare. \u00centre timp, un nou val reformator a \u00eenceput s\u0103 se ridice din Fran\u0163a spre Elve\u0163ia. \u00cen 1532 Guillaume Farel a intrat \u00een Geneva. Toat\u0103 grija lui \u015fi a altor refugia\u0163i francezi era nu numai evanghelizarea Elve\u0163iei, ci a patriei lor, Fran\u0163a. Prin mari necazuri \u015fi r\u0103bdare misionar\u0103, Farel c\u00e2\u015ftigase cet\u0103\u0163ile Neuchatel \u015fi Morat precum \u015fi multe or\u0103\u015fele \u015fi sate elve\u0163iene. Tradusese Bi- blia \u00een francez\u0103 pentru compatrio\u0163ii s\u0103i, care a fost apoi tip\u0103rit\u0103 \u015fi colportat\u0103 \u00een Fran\u0163a. \u00cen \u00een- cercarea de a cuceri Geneva prin Evanghelie \u015fi pentru Evanghelie, eforturile sale s-au dovedit zadarnice. Ca urmare, \u00een 1533 Farel trimite \u00een geneva pe un t\u00e2n\u0103r prieten al s\u0103u, Antoine Froment, cu o \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare destul de modest\u0103 \u00eenc\u00e2t nici ceilal\u0163i asocia\u0163i ai lui Farel nu-\u015fi puneau speran\u0163e deosebite \u00een el. Totu\u015fi acest t\u00e2n\u0103r, lucr\u00e2nd ca \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor, a c\u00e2\u015ftigat inimile copiilor \u015fi apoi pe p\u0103rin\u0163i. De\u015fi a fost silit s\u0103 fug\u0103 \u015fi el din ora\u015f a l\u0103sat totu\u015fi \u00een urm\u0103 o lucrare \u00eentemeiat\u0103 pe care avea s\u0103 cl\u0103deasc\u0103 mai t\u00e2rziu Farel \u015fi Calvin. \u00cen Fran\u0163a, \u00eembr\u0103\u0163i\u015fase cu toat\u0103 inima luteranismul cavalerul Louis de Berquin, un om \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi de bun\u0103 reputa\u0163ie care a st\u00e2rnit con\u015ftiin\u0163ele casei regale; dar \u00een cele din urm\u0103 a c\u0103zut \u00een m\u00e2inile papi\u015ftilor. Era un umanist de excep\u0163ie, prieten al lui Erasmus \u201enicodemistul\u201d, dar 179","spre deosebire de Erasm, Berquin era plin de zel \u015fi urm\u0103rea triumful adev\u0103rului ai mult dec\u00e2t via\u0163a sa. \u00cen urma profan\u0103rii icoanei fecioarei de c\u0103tre un necunoscut, Berquin a fost condam- nat la moarte, \u00een ciuda protec\u0163ie regelui. \u00cen mijlocul gloatei batjocoritoare, nobilul Berquin \u015fi- a p\u0103strat senin\u0103tatea p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit. Ajuns \u00een fa\u0163a rugului a dorit s\u0103 spun\u0103 c\u00e2teva cuvinte popo- rului dar c\u0103lug\u0103rii \u015fi solda\u0163ii au \u00eenceput s\u0103 urle \u015fi s\u0103 fac\u0103 tot felul de zgomote pentru a-i aco- peri glasul. A\u015fa a fost tratat Berquin de c\u0103tre cele mai \u00eenalte autorit\u0103\u0163i eclesiastice \u015fi culturale din Paris. \u00cenainte de a fi ars, i s-a f\u0103cut o mic\u0103 \u201efavoare\u201d s\u0103 fie mai \u00eent\u00e2i \u015ftrangulat\u2026 Acesta era doar un \u00eenceput c\u0103ci Fran\u0163a se va dovedi cea mai \u00eend\u00e2rjit\u0103 \u015fi mai s\u00e2ngeroas\u0103 putere contra reformei. Lefevre a fost silit s\u0103 fug\u0103 \u00een Germania, iar Farel a mai r\u0103mas un timp \u00een locurile natale s\u0103 predice, mereu urm\u0103rit \u015fi alungat. Protestan\u0163ii din Meaux \u015fi Paris au fost de asemenea sili\u0163i s\u0103 fug\u0103, ceea ce a dus \u00een mod providen\u0163ial la r\u0103sp\u00e2ndirea adev\u0103rului evan- ghelic \u00een multe p\u0103r\u0163i ale Fran\u0163ei. \u00cen 1532 o nou\u0103 mare personalitate apare \u00een Fran\u0163a. Studentul Jean Chauvin (Johannes Calvinus) de la facultatea parizian\u0103 de teologie, de\u015fi catolic devotat, este influen\u0163at de scrierile lui Luther. \u00ce\u015fi d\u0103 seama c\u0103 protestan\u0163ii sunt condamna\u0163i pe nedrept \u015fi cu toate c\u0103 mai \u00eent\u00e2i fu- sese un campion papist contra \u201eereticilor\u201d, devine repede un adept zelos \u015fi tenace al reformei, un reformator aproape universal, al c\u0103rui sistem a influen\u0163at protestantismul mai mult dec\u00e2t \u00eensu\u015fi Luther. O influen\u0163\u0103 hot\u0103r\u00e2toare \u00een schimbarea sa a fost v\u0103rul s\u0103u, Olivetan care primise cre- din\u0163a evanghelic\u0103 \u015fi ocazia de a asista la arderea public\u0103 a unui \u201eeretic\u201d. \u00cen momentele acela Calvin era lipsit de bucuria credin\u0163ei \u015fi credincio\u015fia sa catolic\u0103 nu-i adusese nici o pace sufle- teasc\u0103. Contrastul dintre deprimarea sa \u015fi pacea cu care \u201eereticul\u201d \u00ee\u015fi \u00eencheia via\u0163a pe rugul arz\u00e2nd, a fost izbitor pentru Calvin, determin\u00e2ndu-l la un studiu mai serios al Bibliei. Lep\u0103- d\u00e2nd cariera preo\u0163easc\u0103 pe care nici nu o \u00eencepuse, Calvin s-a apucat apoi s\u0103 studieze dreptul, dar \u00een final s-a hot\u0103r\u00e2t pentru Evanghelie. Fiind din fire destul de timid, nu ca Luther, Calvin a ezitat s\u0103 \u00eenceap\u0103 cu predicarea public\u0103. Mai \u00eent\u00e2i s-a devotat studiului. P\u0103r\u0103sind Parisul, a predicat mai \u00eent\u00e2i \u00een domeniile prin\u0163esei Margareta de Navarra, cu mare succes. Apoi a revenit la Paris. Aici t\u00e2n\u0103rul Calvin a \u00eent\u00e2lnit o oarecare agita\u0163ie a intelectualilor \u00een jurul Bibliei. Dar, \u00een timp ce ace\u015ftia umblau dup\u0103 dispute publice \u00een care s\u0103 \u00eenving\u0103 pe romani\u015fti, Calvin s-a dep\u0103rtat de ace\u015fti g\u0103l\u0103gio\u015fi \u015fi a predicat poporului din cas\u0103 \u00een cas\u0103, oferindu-le solia Evangheliei. Prin\u0163esa Margareta pusese la dispozi\u0163ie o sal\u0103 a palatului, pentru predicare, iar regele Francois I pusese la dispozi\u0163ie dou\u0103 biserici. Era marea ocazie a Parisului. Dar Biserica papist\u0103, neput\u00e2nd determina pe rege contra reformei, a st\u00e2rnit prejudec\u0103- \u0163ile gloatei supersti\u0163ioase \u015fi dup\u0103 doi ani de predicare, rugurile au fost iar\u0103\u015fi aprinse. Calvin abia a sc\u0103pat cu fuga, cobor\u00e2t printr-o fereastr\u0103 \u015fi strecur\u00e2ndu-se afar\u0103 din Paris chiar \u00een mo- mentul c\u00e2nd autorit\u0103\u0163ile voiau s\u0103-l aresteze. Din nou au g\u0103sit refugiu \u00een sudul Fran\u0163ei (\u00een Na- varra) unde erau domeniile prin\u0163esei protestante Margareta. Dup\u0103 c\u00e2teva luni de studiu \u00eens\u0103, a intrat \u00een Poitiers, unde a influen\u0163at oameni de toate clasele \u015fi unde a \u00eenceput prima celebrare a Cinei Domnului dup\u0103 ritualul evanghelic, \u00een afara ora\u015fului. Cur\u00e2nd s-a re\u00eentors la Paris \u00een 1534, dar a trebuit s\u0103 fug\u0103 din nou, deoarece un val de persecu\u0163ie a \u00eenceput acum contra tutu- ror protestan\u0163ilor. \u00cen graba lor de a c\u00e2\u015ftiga Fran\u0163a asemenea lui Luther Germania, unii protes- tan\u0163i nechibzui\u0163i au afi\u015fat ni\u015fte teze scrise \u00eentr-un limbaj jignitor \u00eempotriva liturghiei. Acesta au fost puse \u00een multe locuri dar cineva a afi\u015fat un exemplar chiar pe u\u015fa camerei regelui ceea ce l-a \u00eentors complet pe rege contra reformei \u015fi a aprins un foc care avea s\u0103 ard\u0103 mult\u0103 vreme. Regele a ordonat imediat: \u201eS\u0103 fie prin\u015fi f\u0103r\u0103 deosebire to\u0163i cei suspecta\u0163i de luterezie! \u00cei voi extermina pe to\u0163i!\u201d Imediat papi\u015ftii au \u00eenceput v\u00e2n\u0103toarea de protestan\u0163i. Au apucat pe un protestat care, dup\u0103 oarecare ezit\u0103ri, s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 fie c\u0103l\u0103uza lor, de frica rugului, tr\u0103d\u00e2nd pe fra\u0163ii s\u0103i. Pro- cesiunea \u00een care se amestecau solda\u0163i \u015fi c\u0103lug\u0103ri era urmat\u0103 de \u201esf\u00e2nta ostie\u201d car fusese insul- 180","tat\u0103 de protestan\u0163i \u015fi acum c\u0103uta isp\u0103\u015fire\u2026 Credincio\u015fii erau smul\u015fi din case, indiferent de v\u00e2rst\u0103, sex sau rang social \u015fi du\u015fi spre rugurile care \u00eenfloreau \u00een tot Parisul. Dar felul \u00een care mureau ace\u015ftia, statornicia lor p\u00e2n\u0103 la moarte \u015fi senin\u0103tatea iert\u0103toare a martiriului lor era o predic\u0103 elocvent\u0103 \u00een favoarea evangheliei. Ca \u015fi pe vremea lui Tertulian, s\u00e2ngele martirilor era o s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103 de noi martiri. \u00cen acela\u015fi timp, cei ce reu\u015feau s\u0103 fug\u0103 duceau cu ei semin\u0163ele noii credin\u0163e. \u00cen Fran\u0163a, protestan\u0163ii au fost numi\u0163i hugheno\u0163i. Catolicii \u00eens\u0103 aveau obiceiul de a numi pe protestan\u0163ii de orice fel, luterani, deoarece Luther d\u0103duse primul semnal puternic al acestei \u00eennoiri religioase. \u00cen Anglia unde, ca \u015fi \u00een alte \u0163\u0103ri, persistau \u00eenc\u0103 vechii \u201eeretici\u201d medievali, urma\u015fii lui Wycliff, au ap\u0103rut de asemenea, reformatori renumi\u0163i. William Tyndale, refugiat \u00een Germania din cauza persecu\u0163ie, a tip\u0103rit la Worms Noul Testament \u00een englez\u0103, av\u00e2nd la \u00eendem\u00e2n\u0103 acum mijloace \u015ftiin\u0163ifice, filozofice \u015fi tehnice superioare lui Wycliff. Dorin\u0163a sa era s\u0103 pun\u0103 Biblia \u00een m\u00e2na fiec\u0103rui englez. \u00cen zadar au fost p\u0103zite cu str\u0103\u015fnicie porturile Angliei c\u0103ci Biblia \u015fi-a f\u0103cut loc, s-a strecurat \u015fi s-a r\u0103sp\u00e2ndit \u00een toat\u0103 Anglia. C\u00e2nd \u00een sf\u00e2r\u015fit a fost prins \u015fi i s-a f\u0103g\u0103- duit libertatea cu condi\u0163ia de a denun\u0163a pe principalii s\u0103i ajutori, Tyndale a ar\u0103tat pe episcopul catolic de Durham, acesta d\u0103duse o sum\u0103 mare unui c\u0103lug\u0103r v\u00e2nz\u0103tor de Biblii, cump\u0103r\u00e2ndu- le doar pentru a le distruge dar banii s\u0103i au dat posibilitatea \u00eenceperii unei noi edi\u0163ii, mai bune. \u00centr-adev\u0103r \u00een toat\u0103 lumea papista\u015fii se pl\u00e2ngeau c\u0103 noua inven\u0163ie a lui Gutemberg, ti- parul, \u00eenc\u0103puse pe m\u00e2inile ereticilor. Savantul catolic Cochlaeus din Mainz, scria \u00een 1521 \u00eentr- o scrisoare nun\u0163iului papal Alexandru: \u201etipografii sunt aproape to\u0163i luterani clandestini; nu vor s\u0103 tip\u0103reasc\u0103 nimic de-al nostru dec\u00e2t cu bani pe\u015fin \u015fi nimic corect, dac\u0103 nu le st\u0103m mereu \u00een spinare\u201d. A\u015fadar, imprimeriile \u015fi erezia vor fi puse de obicei \u00een aceea\u015fi oal\u0103\u2026 Regele Angliei Henric al VIII-lea era \u00eens\u0103 contra r\u0103sp\u00e2ndirii Bibliei. Tyndale a fost \u00eentemni\u0163at \u015fi apoi executat. Dar s-au ridicat mereu al\u0163ii \u00een favoarea adev\u0103rului, printre care Latimer, Barnes \u015fi Frith, prietenii lui Tyndale. Au urmat apoi fra\u0163ii Ridley \u015fi Thomas Cranmer. \u00cen Sco\u0163ia, \u00eenc\u0103 mai r\u0103m\u0103seser\u0103 urma\u015fi ai vechilor culdei, primii cre\u015ftini din aceste lo- curi. Chiar dup\u0103 sute de ani de la supunerea bisericilor celtice, sco\u0163ienii \u00ee\u015fi p\u0103straser\u0103 \u00eenc\u0103 mult\u0103 vreme libertatea fa\u0163\u0103 de Roma, asemenea vechilor biserici din Piemont. Dar c\u00e2nd \u00een secolul al XII-lea Sco\u0163ia s-a supus definitiv Romei, \u00eentunericul spiritual \u015fi iarna papist\u0103 s-au a\u015fezat peste aceast\u0103 \u0163ar\u0103 \u00eendep\u0103rtat\u0103. Totu\u015fi Evanghelia a mai fost vestit\u0103 aici de c\u0103tre lollarzii englezi care introduseser\u0103 Biblia lui Wycliff, a\u015fa \u00eenc\u00e2t au putut exista \u015fi aici martiri pentru adev\u0103r. Odat\u0103 cu reforma din Europa \u015fi din Anglia, au p\u0103truns \u015fi aici scrierile lui Luther \u015fi Noul Testament. Al lui Tyndale. R\u0103sp\u00e2ndirea acestor scrieri a fost urmat\u0103 de un val de perse- cu\u0163ii. Printre ace\u015fti pionieri ai protestantismului \u00een Sco\u0163ia a fost \u015fi nobilul Patrick Hamilton, un elev al lui Luther care pentru aceasta a \u015fi fost ars pe rug \u00een 1528. Protestantismul s-a extind foarte repede \u00een Europa occidental\u0103, cu excep\u0163ia Italiei, Spaniei \u015fi Portugaliei, \u0163\u0103ri pe c\u00e2t de latine pe at\u00e2t de papiste, \u00een care inchizi\u0163ia era dezvoltat\u0103. Pornind din Wittembeg, lutheranismul s-a r\u0103sp\u00e2ndit apoi \u015fi \u00een \u0163\u0103rile nordice: Suedia, Norve- gia, Danemarca, Islanda, Finlanda, Prusia, Curlandia, Livonia, Estonia\u2026 \u00een Suedia \u015fi Fin- landa au predicat \u015fi instruit au lucrat ca reformatori fra\u0163ii Olaf \u015fi Lornz Peterson (Petri) care studiaser\u0103 \u00een Germania sub \u00eendrumarea lui Luther. \u00cen\u0163eleptul rege Gustav Vaza a sprijinit cu tot sufletul reforma, luteraniz\u00e2nd Suedia \u015fi Finlanda \u00eentre 1524-1544. \u00cen Danemarca a lucrat ca reformator Tausen, un alt elev al lui Luther, de origine danez\u0103. Chiar regele Christian al II- lea \u00eenclina spre luteranism dar Biserica avea at\u00e2t de mare putere \u00eenc\u00e2t l-a detronat pe rege \u00een 1523, \u015fi l-a \u00eentronat pe Frederic I, cu promisiunile c\u0103 va sluji Biserica. Dar Frederik I \u015fi apoi din 1533, fiul s\u0103u, Christian al III-lea, au slujit \u015fi mai mult lute- ranismului, apel\u00e2nd \u00een final la constr\u00e2ngerea clericilor catolici. Regele Christian al III-lea a hot\u0103r\u00e2t ca episcopii danezi s\u0103 fie aresta\u0163i \u00eentr-o singur\u0103 zi \u015fi s\u0103 fie elibera\u0163i numai cu condi\u0163ia 181","c\u0103 nu se vor opune luteranismului. De\u015fi nu putem fi de acord ca ideile religioase s\u0103 fie pro- movate prin for\u0163\u0103, este interesant de \u015ftiut c\u0103 la amenin\u0163area cu \u00eenchisoarea numai un singur episcop catolic (Foennow de Rosskild) a r\u0103mas credincios papismului, motiv pentru care a r\u0103mas la \u00eenchisoare p\u00e2n\u0103 la moarte. Reforma propriu-zis\u0103 a f\u0103cut-o \u00eens\u0103 Biblia \u015fi predicile lui Tausen. \u00cen acela\u015fi timp, Evanghelia vestit\u0103 de Luther a p\u0103truns \u015fi spre r\u0103s\u0103rit, \u00een Ungaria \u015fi Transilvania. Tineri maghiari \u015fi germani, care \u00eenv\u0103\u0163aser\u0103 \u00een Germania precum \u015fi negustorii sa\u015fi din Ardeal care vizitau Leipzig-ul, au adus \u00eenc\u0103 din 1521 credin\u0163a evanghelic\u0103. Dup\u0103 ce regele Lajos al II-lea al Ungariei care persecuta pe luterani a murit \u00een 1526 \u00een b\u0103t\u0103lia de la Moh\u00e1cs, protestantismul \u015fi-a f\u0103cut loc mai mult \u015fi s-a r\u0103sp\u00e2ndit at\u00e2t de bine, \u00eenc\u00e2t aproape jum\u0103tate din popula\u0163ie a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat credin\u0163a. Dup\u0103 valul de luteranism a urmat un val de zwinglianism. \u00cen Ardeal a lucrat ca reformator printre sa\u015fi din 1533, Johann Honter. \u00centre timp, mi\u015fcarea valdenzilor \u015fi a fra\u0163ilor husi\u0163i nu disp\u0103ruse \u015fi nici n-a r\u0103mas indi- ferent\u0103 fa\u0163\u0103 de marea reform\u0103. Din 1532, valdenzii din Piemont \u015fi Savoia s-au afiliat oficial reformei din Elve\u0163ia, fiind dup\u0103 aceasta \u015fi mai crunt persecuta\u0163i. Reformatorul Farel, care se \u00eemprietenise \u015fi cu Bucer la Strassburg, a f\u0103cut o vizit\u0103 la un sinod al valdenzilor \u00een septembrie 1532, fiind invitat de c\u0103tre ace\u015ftia \u00een v\u0103ile \u00eenalte ale Alpilor Cottieni, totu\u015fi nu to\u0163i valdenzii au acceptat unirea cu reforma\u0163ii elve\u0163ieni. \u00cen 1533 Daniel de Valence \u015fi Jean de Molines aduc valdenzilor din Alpi scrisorile fra\u0163ilor lor din Europa central\u0103 (fra\u0163ii moravi) \u00een care sunt invi- ta\u0163i s\u0103 se consulte cu ei privitor la unirea cu protestan\u0163ii. Fra\u0163ii din Europa central\u0103 sf\u0103tuiesc \u015fi pe cei din Italia s\u0103-\u015fi p\u0103streze independen\u0163a\u2026 \u00cen ce prive\u015fte r\u0103s\u0103ritul ortodox, dup\u0103 c\u0103derea Constantinopolului, care fusese numit \u201ea doua Rom\u0103\u201d, centrul politic al ortodoc\u015filor r\u0103s\u0103riteni a devenit din 1472 Moscova, supranu- mit\u0103 \u201ea treia Rom\u0103\u201d. \u0162arul Ivan al III-lea s-a c\u0103s\u0103torit cu prin\u0163esa bizantin\u0103 Sofia Paleolog \u015fi adopt\u0103 ca emblem\u0103 vulturul bicefal bizantin. bisericile ortodoxe din diferite \u0163\u0103ri au evoluat treptat tot mai independente de Constantinopol, ca biserici surori, fiind asaltate \u015fi de catoli- cism dintre apus \u015fi adesea dominate de c\u0103tre romani. Astfel \u00eenc\u00e2t dac\u0103 \u00een r\u0103s\u0103rit n-a ap\u0103rut nici o reform\u0103 \u00een acest timp, totu\u015fi au avut \u015fi ortodoc\u015fii harul de a suferi \u00een urma silniciilor morale \u015fi economice ale turcilor. Totu\u015fi robia turceasc\u0103 a fost mult mai bl\u00e2nd\u0103 dec\u00e2t robia pa- pist\u0103 din Occident, deoarece ortodoc\u015fii au preferat-o pe cea dint\u00e2i\u2026 Cre\u015ftini armeni, care avuseser\u0103 mult de suferit din cauza per\u015filor \u015fi turcilor, s-au r\u0103s- p\u00e2ndit \u00een mare m\u0103sur\u0103 \u00een alte locuri, \u00een Asia, Europa, Africa \u015fi apoi America. Cei refugia\u0163i \u00een Transilvania \u015fi Ungaria au fost persecuta\u0163i de c\u0103tre catolici, ca \u015fi ortodoc\u015fii din Ardeal \u015fi au g\u0103sit azil \u00een Moldova lui Alexandru care nu degeaba a fost poreclit \u201ecel bun\u201d. Dar din 1526 au fost persecuta\u0163i \u015fi \u00een Moldova de c\u0103tre unii domnitori zelo\u015fi pentru ortodoxie, \u00eenc\u00e2t au c\u0103utat din nou refugiu \u00een Transilvania care \u00een sec. al XVI-lea devenise mai tolerant\u0103 prin p\u0103trunderea protestantismului. Al\u0163ii armeni ca de exemplu cei din Polonia sau chiar unii din Armenia, au primit catolicismul. \u00cen ciuda marilor atacuri mongole \u015fi a r\u0103sp\u00e2ndirii islamului, vechile biserici siriene din Siria \u015fi India \u015fi de asemenea bisericile copte \u015fi etiopiene, \u00eenc\u0103 au supravie\u0163uit. \u00cens\u0103 deveniser\u0103 tradi\u0163ionali\u015fti, \u0163in\u00e2ndu-se de vechile rituri, f\u0103c\u00e2nd serviciul divin \u00een limba veche siro-haldeic\u0103 \u015fi respectiv copt\u0103 (egiptean\u0103) care nu se mai vorbeau \u015fi f\u0103r\u0103 preocup\u0103ri culturale \u015fi misionare cre\u015ftine. \u00cen Etiopia popula\u0163ia era predominant cre\u015ftin\u0103. Din vechime p\u0103trunseser\u0103 printre ei evrei (a\u015fa numi\u0163ii fala\u015fa) \u015fi mai t\u00e2rziu mahomedani. Ei \u015fi-au p\u0103strat vechea caracteristic\u0103 a bisericilor din sec. II-V de a p\u0103stra sabatul \u00eempreun\u0103 cu duminica. Acest obicei \u00eel mai p\u0103strau \u00een acest timp nestorienii din India \u015fi mai exista \u00eentre \u201eereticii\u201d din Europa. Odat\u0103 cu av\u00e2ntul reformei \u00een Europa, studiul Bibliei va aduce din nou \u00een discu\u0163ie pro- blema adev\u0103ratei zile de odihn\u0103. Etiopienii chiar \u00een acest timp nu foloseau m\u00e2nc\u0103ruri necurate, dup\u0103 cum \u00eenva\u0163\u0103 Biblia. Totu\u015fi ei p\u0103strau toate acestea doar prin tradi\u0163ie, ca \u015fi sirienii \u015fi cop\u0163ii, astfel \u00eenc\u00e2t tradi\u0163ionalismul lor le-a permis unele obiceiuri iudaice \u015fi p\u0103g\u00e2ne \u00eent\u0103rite mai t\u00e2rziu 182","de influen\u0163a mahomedan\u0103: circumcizia, poligamia, rituri de purificare, Sf\u00e2nta sfintelor \u00een Bi- seric\u0103, iar canonul Bibliei a fost \u201e\u00eembog\u0103\u0163it\u201d cu apocrife \u00eenc\u00e2t are 81 de c\u0103r\u0163i. Papi\u015ftii \u00eens\u0103 care au fost \u00eentotdeauna mari adversari ai vechilor obiceiuri cre\u015ftine \u015fi au promovat \u00eentotdeauna tradi\u0163ia roman\u0103 \u015fi domina\u0163ia lor proprie, au ajuns \u00een Etiopia \u00eenc\u0103 din sec. al XV-lea, cu expedi\u0163iile portugheze. \u00cen timp ce \u00een Europa se desf\u0103\u015fura reforma, papi\u015ftii au reu\u015fit s\u0103 conving\u0103 pe negusul Etiopiei s\u0103 accepte cre\u015ftinismul roman. Astfel pe vremea ne- gusului (\u00eemp\u0103ratului) David al III-lea, patriarhul (abuna) a Etiopiei a fost \u00eenlocuit cu medicul portughez Bermuder. Dar unirea cu fra\u0163ii catolici s-a dovedit at\u00e2t de cumplit\u0103 \u00eenc\u00e2t poporul s- a revoltat \u015fi i-a \u00eenl\u0103turat pe dictatorii spirituali venetici odat\u0103 cu \u00eentronarea noului negus. De asemenea, \u00een India, \u00eentre cre\u015ftinii lui Toma (iacobi\u0163ii, nagranii, surenii) care p\u0103s- trau \u00eenc\u0103 sabatul \u015fi alte tr\u0103s\u0103turi portughezii veniser\u0103 \u00eenc\u0103 din 1498 aduc\u00e2ndu-le icoana Fe- cioarei. Ace\u015ftia au refuzat idolatria, dar din 1545, dup\u0103 introducerea inchizi\u0163iei pe acest t\u0103r\u00e2m \u00eendep\u0103rtat, cre\u015ftinii indieni au putut afla ce se ascunde \u00een spatele propagandei papiste. \u00cenceputul reformei \u00een Europa cre\u015ftin\u0103, \u00een ciuda unor gre\u015feli \u015fi a lipsei de unire, a \u00een- semnat totu\u015fi r\u0103s\u0103ritul unei noi ere \u00een cre\u015ftin\u0103tate. Biblia a \u00eenceput s\u0103 fie pus\u0103 \u00een m\u00e2na popo- rului iar autoritatea Bisericii \u015fi a tradi\u0163iilor a fost detronat\u0103 \u00een principiu. Ceea ce mai r\u0103m\u0103sese de f\u0103cut, era ca protestan\u0163ii s\u0103 fie consecven\u0163i acestor principii, s\u0103 fie uni\u0163i \u00een iubirea cre\u015ftin\u0103, s\u0103 rabde persecu\u0163iile vr\u0103jma\u015filor s\u0103 nu se r\u0103zbune \u015fi s\u0103 caute c\u0103i de evanghelizare; s\u0103 educe profund na\u0163iunile pe care le-a cucerit, \u0163in\u00e2ndu-se tare de Cuv\u00e2nt. Cu totul alta ar fi fost istoria lumii dac\u0103 s-ar fi urmat p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t calea \u00eenceput\u0103. Dac\u0103 putem vedea totu\u015fi lucrarea Provi- den\u0163ei divine \u00ee aceste evenimente, Dumnezeu fiind cel care c\u0103l\u0103uzea reforma dirij\u00e2nd-o pe di- ferite c\u0103i \u015fi prin diver\u015fi oameni spre perfec\u0163iune. Am \u00een\u0163eles atunci c\u0103 imperfec\u0163iunile oame- nilor nu z\u0103d\u0103rnicesc \u015fi nu neag\u0103 realizarea voin\u0163ei divine \u00een istorie. Paulus al III-lea (1534-1549) Cardinalul Alessandro Farneze. A fost du\u015fman de moarte al protestan\u0163ilor. C\u0103s\u0103torit clandestin cu o doamn\u0103 de Bologna, care i-a n\u0103scut pe Constanza \u015fi Piedro. Se zice c\u0103 fiica-sa Constanza, i-ar fi fost \u0163iitoare; a m\u0103ritat-o cu unul din familia Sforza, pe care mai apoi l-a ucis (indirect). De asemenea, se spun c\u0103 \u015fi-ar fi otr\u0103vit \u015fi mama. Continu\u0103 controversa dintre pap\u0103 \u015fi \u00eemp\u0103rat. Din nou Italia este teatru de lupte. \u00cen 1536 t\u00e2n\u0103rul reformator Calvin \u00een v\u00e2rst\u0103 de 26 de ani tocmai terminase prima sa scriere, Institutio Religionis Christianae, care a dat un nou impus protestantismului. La invita- \u0163ia lui Farel, Calvin intr\u0103 \u00een Geneva lucr\u00e2nd ca predicator \u015fi reformator. Dar \u00een 1538 partida libertinilor (un fel de anarhi\u015fti care nu credeau nici \u00een dogme, nici \u00een moral\u0103 care se numeau \u015fi \u201epatrio\u0163i0) i-a alungat pe am\u00e2ndoi. \u00cen anul 1541 sistemul libertinilor a c\u0103zut \u00een Geneva \u015fi Cal- vin a fost iar\u0103\u015fi chemat \u00een fruntea administra\u0163iei religioase \u015fi civile a ora\u015fului. Calvin a insti- tuit astfel o republic\u0103 teocratic\u0103 pe care a condus-o p\u00e2n\u0103 la moartea sa \u00een 1564. Calvin admira pe Luther \u015fi Luther avea o mare stim\u0103 pentru Calvin. Totu\u015fi Calvin nu a instituit o Biseric\u0103 luteran\u0103 pur\u0103 \u015fi nu s-a unit organizatoric cu Luther. Sistemul lui Calvin a fost mai radical dec\u00e2t al lui Luther. Calvin a p\u0103strat bazele puse de Zwingli \u015fi a creat un sis- tem teologic \u015fi eclesiastic mai strict aranjat. Ca \u015fi Zwingli, el a \u00eenl\u0103turat din cult tot ce nu se putea demonstra cu Biblia. A \u00eenl\u0103turat ca imorale dansul, jocurile \u015fi chiar instrumentele, ne- admi\u0163\u00e2nd \u00een cult sau \u00een afar\u0103 de cult dec\u00e2t c\u00e2nt\u0103ri de psalmi. Spre deosebire de Luther, el a declarat c\u0103 Biserica este independent\u0103 de stat de\u015fi \u00een practic\u0103 a aplicat pedepse celor ce nu respectau doctrina sau disciplina calvinist\u0103, \u00een cord cu legile republicii sale reformatoare. A dat Bisericii o organizare prezbiterial-sinodal\u0103, pe baze democratice. \u00cen doctrin\u0103 calvinismul se deosebe\u015fte de luteranism mai ales prin trei puncte: dogma euharistiei, dogma predestina\u0163iei \u015fi rolul legii morale. Calvin a adoptat o pozi\u0163ie de mijloc \u00eentre Luther \u015fi Zwingli, sus\u0163in\u00e2nd c\u0103 elementele Sfintei Cine nu sunt nici simboluri, dar nu este nici prezen\u0163a fizic\u0103 a Domnului cu ele, ci o prezen\u0163\u0103 spiritual\u0103 a lui Iisus. Mai precis, el \u00eenv\u0103\u0163a c\u0103 \u00een momentul primirii \u00eemp\u0103rt\u0103- 183","\u015faniei se vars\u0103 o putere din trupul lui Iisus \u00een sufletul credinciosului \u015fi anume \u00een sufletul celui predestinat la m\u00e2ntuire. \u00cen privin\u0163a predestina\u0163iei a reactualizat teoria extrem\u0103 a lui Augustin sus\u0163in\u00e2nd c\u0103 Dumnezeu a predestinat din veci pe unii la m\u00e2ntuire \u015fi pe al\u0163ii la pierzare, \u00een sens absolut \u015fi necondi\u0163ionat de faptul c\u0103 ei vor conlucra sau nu cu harul S\u0103u. El a ar\u0103tat c\u0103 credincio\u015fi nu au nici un merit dar a justificat aceasta cu teoria c\u0103 Dumnezeu d\u0103 harul S\u0103u celor pe care i-a pre- destinat spre m\u00e2ntuire, pentru a-\u015ei descoperi harul S\u0103u; \u015fi a refuzat harul S\u0103u acelora pe care i-a predestinat la pierzare pentru a-\u015ei ar\u0103ta m\u00e2nia Sa fa\u0163\u0103 de p\u0103cat. Referitor la Lege, Calvin recunoa\u015fte c\u0103 ea este exprimarea voin\u0163ei lui Dumnezeu, standardul moral al a cre\u015ftinului. Spre deosebire de Luther, care \u00een\u0163elesese \u00eentr-un sens extrem opozi\u0163ia dintre Lege \u015fi har, dintre vechiul \u015fi Noul Testament, calvin a ar\u0103tat c\u0103 de\u015fi nu suntem \u00eendrept\u0103\u0163i\u0163i prin fapte, totu\u015fi nu suntem \u00eendrept\u0103\u0163i\u0163i f\u0103r\u0103 fapte. Aceast\u0103 sublinierea a f\u0103cut cal- vinismul mai insistent asupra caracterului. Nu \u00een sensul c\u0103 omul se m\u00e2ntuie\u015fte prin caracter, zicea calvin, ci \u00een sensul c\u0103 este m\u00e2ntuit la caracter. El a subliniat mai mult unitatea de princi- piu dintre cele dou\u0103 testamente ale Bibliei. A accentuat \u00een sens absolut suveranitatea divin\u0103 care sorte\u015fte toate, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 este absurd s\u0103 \u00eentreb\u0103m de ce Dumnezeu \u00eei salveaz\u0103 pe unii \u015fi \u00eei las\u0103 s\u0103 piar\u0103 pe al\u0163ii, deoarece voin\u0163a lui Dumnezeu este o ultim\u0103 instan\u0163\u0103. El poate face tot ce vrea f\u0103r\u0103 s\u0103-L trag\u0103 nimeni la r\u0103spundere \u015fi de aceea este drept. Este un lucru curios totu\u015fi c\u0103 aceast\u0103 doctrin\u0103 era socotit\u0103 o m\u00e2ng\u00e2iere. Calvini\u015ftii se m\u00e2ng\u00e2iau cu ea deoarece nu le era greu s\u0103 se cread\u0103 predestina\u0163i la m\u00e2ntuire atunci c\u00e2nd primeau \u00een credin\u0163\u0103 Evanghelia. Ca \u015fi ceilal\u0163i reformatori, Calvin s-a c\u0103s\u0103torit. So\u0163ia sa, Idelette de Bure, fusese v\u0103duva unui anabaptist. Influen\u0163a lui Calvin \u00een Geneva \u015fi peste hotare, \u00een Europa, a fost uria\u015f\u0103. Siste- mul s\u0103u evanghelistic a fost adoptat de c\u0103tre hugheno\u0163ii din Fran\u0163a, apoi a p\u0103truns \u00een Olanda, Sco\u0163ia, Anglia parte din Germania, Polonia, Ungaria \u015fi Transilvania. Ca \u015fi Luther a avut opo- nen\u0163i \u00een materie de religie pe care i-a tratat dup\u0103 regulile teocra\u0163iei republicii sale. Cei ce erau mustra\u0163i sau exclu\u015fi de Biseric\u0103 erau preda\u0163i autorit\u0103\u0163ilor \u015fi pedepsi\u0163i cu b\u0103taie \u015fi \u00eenchisoare. Cazurile mai grave mergeau la rug. \u00cen acela\u015fi timp, \u00een Fran\u0163a hugheno\u0163ii erau continuu perse- cuta\u0163i de catolici. Regele ordonase s\u0103 fie ar\u015fi la foc m\u0103runt\u2026 Odat\u0103 cu r\u0103sp\u00e2ndirea calvinismului, bisericile lui Zwingli au adoptat \u00een sf\u00e2r\u015fit reforma lui Calvin. Aproape dou\u0103 treimi din popula\u0163ia Elve\u0163iei a acceptat \u00een final calvinismul, restul r\u0103m\u00e2n\u00e2nd romano-catolici. Bullinger, succesorul lui Zwingli, a \u00eentors bisericile zwingliene c\u0103tre Calvin. \u00cen Sco\u0163ia nobilul George Wishart a adoptat calvinismul \u00eencerc\u00e2nd o reform\u0103 dar a fost ars \u00een 1546. \u00cen Anglia calvinismul avea s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00eentr-o form\u0103 deosebit\u0103 \u015fi \u00een \u00eemprejur\u0103ri ie\u015fite din comun. Regele Henric al VIII-lea, care nu suferea nici pe Luther \u015fi nici pe al\u0163i re- formatori, se \u00eendr\u0103gostise de o domni\u015foar\u0103 de la curte (Anna Boleyn) \u015fi voia s\u0103 scape de so\u0163ia sa, Caterina de Aragon. El ceruse permisiunea papei \u00een 1519 dar acesta \u00eei r\u0103spunsese cu Non Possumus (nu putem). Atunci regele a apelat la teologii de la curtea sa, \u00een fruntea c\u0103rora se afla Thomas Cranmer care era \u00een secret protestant \u015fi care se \u015fi c\u0103s\u0103torise pe ascuns. Cranmer a sus\u0163inut dorin\u0163a regelui, fiind pentru divor\u0163ul \u015fi rec\u0103s\u0103torirea acestuia. Regele l-a f\u0103cut pe Cranmer arhiepiscop de Canterbury. Papa \u00eens\u0103 i-a excomunicat \u015fi pe rege \u015fi pe arhiepiscop \u015fi astfel \u00een 1535 regele care nu suferea pe reformatori, se \u00eenfurie \u015fi nu mai recunoa\u015fte pe pap\u0103 cap al Bisericii Angliei, ci prin a\u015fa-numitul Act de Suprema\u0163ie, se proclam\u0103 pe sine cap al Bisericii Angliei \u015fi totodat\u0103 a \u00eence- put o secularizare a averilor Bisericii \u015fi o reformare a doctrinei cultului, cre\u00e2nd astfel o nou\u0103 form\u0103 de protestantism \u2013 Biserica Anglican\u0103. Fiind ca \u015fi Biserica luteran\u0103, o Biseric\u0103 de stat, cei ce nu o recuno\u015fteau (catolici sau protestan\u0163i diziden\u0163i) sau cei ce dezaprobau c\u0103s\u0103toria re- gelui, erau pedepsi\u0163i. Printre cei ce s-au opus \u015fi au fost condamna\u0163i la moarte a fost \u015fi cancela- rul Thomas Mores (Morus) catolic \u00eenfocat \u015fi autor al Utopiei comuniste, declarat \u00een zilele noastre sf\u00e2nt de c\u0103tre Vatican. 184","Regele a desfiin\u0163at m\u0103n\u0103stirile, a \u00eenl\u0103turat relicvele \u015fi icoanele dar a ordonat sub pe- depse cu moartea s\u0103 se admit\u0103 dogma transubstan\u0163ia\u0163iunii, celibatul clerului, spovedania, li- turghia \u015fi \u00een special liturghia pentru mor\u0163i. Astfel regele s-a opus cu aceea\u015fi for\u0163\u0103 \u015fi adev\u0103ra- tului protestantism. Cranmer a r\u0103mas protestant \u00een secret. Dar \u00een 1547, la moartea lui Henric \u015fi suirea pe tron a lui Eduard al VI-lea rege minor sub tutela ducelui de Sommerset, arhiepiscopul Thomas Cranmer a procedat la o reformare mai complet\u0103 a biserici, dup\u0103 modelul lui Calvin dar cu unele atenu\u0103ri. El a desfiin\u0163at toate formele papiste impuse de Henric, a stabilit cultul \u00een limba poporului dar \u015fi el a p\u0103strat unele elemente catolice: orga, semnul crucii, ve\u015fmintele liturgice, s\u0103rb\u0103tori , na\u015fi la botez etc. Cultul acesta \u00eentemeiat de Cranmer a fost fixat \u00een \u201eCartea de rug\u0103ciuni comun\u0103\u201d. Pozi\u0163ia luat\u0103 de Biserica Anglican\u0103 prin faptul c\u0103 era cea mai \u00eenclinat\u0103 spre romanism dintre toate bisericile protestante \u015fi prin faptul c\u0103 avea \u00een fruntea ei voin\u0163a regelui care era practic un fel de pap\u0103, a dat na\u015ftere apoi la multe controverse religioase \u015fi politice \u015fi din an- glicanism s-au desp\u0103r\u0163it apoi cele mai multe curente protestante care au urmat. \u00cen Olanda, convertirea preotului finlandez Menno Simons la protestantism a dat un nou impus reformei \u015fi anume aripii st\u00e2ngi a reformei. \u00cen Olanda, p\u0103trunseser\u0103 deja scrierile lui Luther. \u00cen 1521 se d\u0103duse un edict contra ereticilor dar luteranismul, anabaptismul \u015fi calvi- nismul s-au r\u0103sp\u00e2ndit destul, preg\u0103tind totodat\u0103 \u015fi mi\u015fc\u0103ri politice. Chinuit de o \u00eendoial\u0103 cu privire la transubstan\u0163ia\u0163iune, Menno a \u00eencercat s\u0103 scape de aceast\u0103 \u201eispit\u0103 satanic\u0103\u201d prin ru- g\u0103ciuni \u015fi spovedanie dar zadarnic. Speriat la g\u00e2ndul c\u0103 aceast\u0103 dogm\u0103 catolic\u0103 ar fi fals\u0103 \u015fi apoi dorind s\u0103 \u00een\u0103bu\u015fe glasul con\u015ftiin\u0163ei, Menno s-a dedat la scene de desfr\u00e2u. Dar \u015fi aceasta f\u0103r\u0103 s\u0103-i lini\u015fteasc\u0103 cugetul. Mai t\u00e2rziu, prin studiul Noului Testament \u015fi al scrierilor lui Lu- ther, a acceptat protestantismul. Cur\u00e2nd dup\u0103 aceasta a avut ocazia s\u0103 asiste la decapitarea unui om care se f\u0103cuse vinovat de rebotezare \u2013 era deci un anabaptist. Acesta l-a determinat s\u0103 studieze Biblia cu privire la botezul pruncilor \u015fi a g\u0103sit c\u0103 anabapti\u015ftii aveau dreptate. Menno s-a retras din Biserica Roman\u0103 \u015fi a \u00eenceput s\u0103 predice Evanghelia a\u015fa cum a asimilat-o acum din Biblie. C\u0103ut\u00e2nd pe anabapti\u015ftii \u00eempr\u0103\u015ftia\u0163i prin Olanda \u015fi Germania, el a pus ordine \u00een aceast\u0103 mi\u015fcare. Printre cei ce fuseser\u0103 \u00een\u015fela\u0163i de conduc\u0103torii anabapti\u015fti fana- tici \u015fi printre cre\u015ftinii influen\u0163a\u0163i de valdenzi, Menno a g\u0103sit multe suflete care au primit Evanghelia \u00een adev\u0103ratul ei spirit. Timp de 25 de ani \u00eempreun\u0103 cu so\u0163ia \u015fi copiii s\u0103i, el a c\u0103l\u0103- torit mereu, \u00eendur\u00e2nd greut\u0103\u0163i \u015fi primejdii, \u00een special \u00een Olanda \u015fi Germania de nord. Adep\u0163ii s\u0103i, fiind confunda\u015fi cu fanaticii anabapti\u015fti politici de la M\u00fcnster au avut mult de suferit \u015fi erau pretutindeni persecuta\u0163i printre clasele inferioare. El nu era un mare teolog asemenea lui Luther sau calvin dar avea un suflet nobil \u015fi iubitor de oameni, iubea adev\u0103rul \u015fi pe oamenii de r\u00e2nd \u015fi avea un deosebit dar al vorbirii. Spre deosebire de bisericile protestante de stat, Menno leap\u0103d\u0103 botezul pruncilor \u015fi folosirea for\u0163ei, serviciul militar, jur\u0103m\u00e2ntul \u015fi chiar ocuparea de func\u0163ii civile \u015fi \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea la tribunale, idei de influen\u0163\u0103 anabaptist\u0103 \u015fi valdenz\u0103, parte din ele av\u00e2nd justificare biblic\u0103. Menno nu admitea divor\u0163ul dec\u00e2t \u00eencaz de adulter. De\u015fi ni se par ciudate unele pozi\u0163ii ale lui Menno, \u00eel putem \u00een\u0163elege \u00een contextul vremii deoarece el \u00eencerca, \u00een opozi\u0163ie cu protestan\u0163ii \u015fi catolicii dar \u015fi \u00een opozi\u0163ie cu anabapti\u015ftii fa- natici, s\u0103 trateze principiul separ\u0103rii Bisericii de stat, principiul necombatan\u0163ei (nonviolen\u0163ei), al separ\u0103rii religiei de politic\u0103. Mennoni\u015ftii au r\u0103mas p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi renumi\u0163i ca necombatan\u0163i \u015fi sus\u0163in\u0103tori ai modestiei \u00een \u00eembr\u0103c\u0103minte. Persecuta\u015fi \u00een Germania, ei au g\u0103sit mai t\u00e2rziu refu- giu \u00een Rusia, apoi \u00een America. Un grup respectabil de protestan\u0163i din aceast\u0103 perioad\u0103 au fost sabatarienii care, pe listele de \u201eeretici\u201d ale papi\u015ftilor, figurau imediat dup\u0103 luterani \u015fi calvini\u015fti. Ace\u015ftia se deose- beau de to\u0163i ceilal\u0163i protestan\u0163i prin faptul c\u0103 \u0163ineau s\u00e2mb\u0103ta. Din paginile anterioare am ob- servat deja c\u0103 \u00eentre valdenzi existau sabati\u015fti \u015fi c\u0103 ace\u015ftia erau condamna\u0163i \u015fi ar\u015fi ca vr\u0103jitori , potrivit imagina\u0163iei r\u0103ut\u0103cioase \u015fi supersti\u0163ioase a vr\u0103jma\u015filor. Afar\u0103 de sabati\u015fti valdenzi \u015fi de 185","sabati\u015ftii orientali din Siria, India \u015fi Etiopia, au mai existat \u015fi al\u0163ii \u00eenainte de reform\u0103, de exemplu sabati\u015ftii condamna\u0163i de sinodul catolic norvegian din Bergen \u00een 1435 \u015fi sabati\u015ftii ru\u015fi care au ap\u0103rut sub influen\u0163a evreului carait cre\u015ftinat Zaharia, pe la 1470, sub numele ru- sesc de subotniki. Am v\u0103zut deja p\u00e2n\u0103 aici c\u0103 reforma a fost o lucrare izvor\u00e2t\u0103 din studiul \u015fi practica Bi- bliei dar \u00een acela\u015fi timp, o lucrare \u00eenceput\u0103 de mai mul\u0163i constructori \u00een paralel \u015fi mereu ne- terminat\u0103. A\u015fa cum Luther n-a v\u0103zut importan\u0163a botezului adev\u0103rat, biblic, n-a priceput nici importan\u0163a Sabatului. Pentru Luther, odat\u0103 cu Noul Testament nu mai era valabil Sabatul \u015fi pentru c\u0103 Noul Testament nu porunce\u015fte duminica sau alte s\u0103rb\u0103tori, el n-a declarat duminica zi sf\u00e2nt\u0103; totu\u015fi a hot\u0103r\u00e2t c\u0103 este potrivit ca cre\u015ftinii s\u0103 se adune \u00een aceast\u0103 zi care s\u0103 fie o zi liber\u0103 pentru muncitori. Adversarul lui Luther, Johann Eck, \u00een Enchiridionul s\u0103u scria contra protestantismului, declar\u00e2nd: \u201eDac\u0103 Biserica catolic\u0103 a avut putere s\u0103 schimbe sabatul Bibliei \u00een duminic\u0103 \u015fi s\u0103 porunceasc\u0103 \u0163inerea duminicii, de ce n-ar fi avut ea aceast\u0103 putere \u015fi cu pri- vire la alte zile? Dac\u0103 le omite\u0163i pe acestea din urm\u0103 \u015fi v\u0103 \u00eentoarce\u0163i de la Biseric\u0103 pentru a asculta numai de Scriptur\u0103, atunci ar trebui s\u0103 p\u0103zi\u0163i Sabatul (s\u00e2mb\u0103ta) \u00eentocmai ca iudeii c\u0103ci Sabatul a fost \u0163inut de la \u00eenceputul lumii\u201d (Bacchiocchi \u2013 citat din \u201eDivina rest\u2026\u201d). Se \u015ftie c\u0103 problema Sabatului a fost \u015fi este unul dintre punctele tari ale romanismului \u00eempotriva protestan\u0163ilor. Ca \u015fi \u00een sec. al XVI-lea, Biserica roman\u0103 sus\u0163ine p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi c\u0103 du- minica nu se sprijin\u0103 pe nici un precept biblic, ci pe autoritatea Bisericii romane care a schim- bat sabatul biblic dar de la crea\u0163iune, cu duminica \u00eenvierii. Prin aceasta catolicii vor s\u0103 spun\u0103 c dac\u0103 protestan\u0163ii ar fi consecven\u0163i principiului Sola Scriptura, ar \u0163ine Sabatul; dar prin faptul c\u0103 nu accept\u0103 Sabatul, ci mai degrab\u0103 duminica, ei admit astfel autoritatea Bisericii romane \u00een materie de religie. Pe de alt\u0103 parte, protestan\u0163ii au \u00eencercat s\u0103 r\u0103spund\u0103 acestei provoc\u0103ri c\u0103u- t\u00e2nd dovezi \u00een Biblie pentru schimbarea Sabatului, dar toat\u0103 truda le este \u00een zadar. P\u00e2n\u0103 ast\u0103zi protestan\u0163ii nu s-au pus de acord asupra unei probleme simple: dac\u0103 duminica este de origine biblic\u0103, apostolic\u0103 sau de origine Bisericeasc\u0103? Unii sus\u0163in o pozi\u0163ie, al\u0163i cealalt\u0103 dar \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t Sabatul s\u0103 nu fie reabilitat. Este ciudat c\u0103 cre\u015ftin\u0103tatea a demonstrat o ostilitate radical\u0103 fa\u0163\u0103 de Sabatul biblic, consider\u00e2ndu-l de esen\u0163\u0103 iudaic\u0103 de\u015fi evreii au dus-o mai bine \u00een Evul Mediu dec\u00e2t sabati\u015ftii; chiar unii papi au luat ap\u0103rarea iudeilor c\u00e2nd ace\u015ftia erau persecuta\u0163i. Da Sabatul \u015fi sabati\u015ftii cre\u015ftini au fost dispre\u0163ui\u0163i sistematic, ca o oglind\u0103 a vechiului cre\u015ftinism iudaic din timpul apostolilor, din vremea c\u00e2nd Iisus p\u0103\u015fea pe p\u0103m\u00e2nt cu picioarele Sale. \u00cen timpul reformei din sec. al XVI-lea problema Sabatului a \u00eenceput s\u0103 fie din nou agitat\u0103 \u00een r\u00e2ndurile mi\u015fc\u0103rilor evanghelice care nu erau biserici oficiale, \u00een special \u00eentre ana- bapti\u015ftii modera\u0163i. Dup\u0103 cum atest\u0103 Erasmus \u015fi Luther precum \u015fi diverse documente, sabati\u015ftii erau r\u0103sp\u00e2ndi\u0163i prin Moravia, Boemia, Austria, Silezia \u015fi apoi \u00een Polonia, Olanda, Germania, Fran\u0163a, Ungaria, Rusia, Turcia, Finlanda, Suedia, Transilvania\u2026 Desigur p\u0103zirea sabatului \u00eentre ace\u015ftia nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 to\u0163i aveau o doctrin\u0103 comun\u0103 \u015fi unitar\u0103 \u00een toate celelalte puncte ale credin\u0163ei. Existau la unii dintre ei opinii anti-trinitariene asemenea arienilor din vechime ( care, de asemenea, erau sabati\u015fti) cum au fost sabatarienii unitarieni din Ardeal. De regul\u0103 anabapti\u015ftii medievali p\u0103strau \u015fi duminica al\u0103turi de Sabat \u015fi manifestau unele tendin\u0163e iudaizante, cum era la etiopieni circumcizia \u015fi sp\u0103l\u0103rile rituale sau anti-trinitarismul. Printre primii pionieri ai sabatismului protestant au fost Oswald Glait \u015fi Andreas Fischer. Fischer a fost un preot catolic \u00eenv\u0103\u0163at care a devenit anabaptist, sprijinind pe Glait \u00een reforma sabatului,. Oswald Galit fusese de asemenea preot catolic devenit pastor luteran \u00een urma reformei lui Luther. Fiind un om studios \u015fi iubitor de adev\u0103r, chiar atunci c\u00e2nd adev\u0103rul cost\u0103 sacrificii mari, Galit a trecut de partea sabaptismului austriac, se pare c\u0103 \u00eentre fra\u0163ii hutteri\u0163i care erau ni\u015fte anabapti\u015fti pa\u015fnici de tip \u201ecomunist\u201d a\u015fa cum s-a ar\u0103tat \u00een paginile anterioare. Glait a scris o \u201eC\u0103rticic\u0103 asupra sabatului\u201d, pe la 1530 dar care nu s-a p\u0103strat. Din scrierile adversarilor s\u0103i luterani afl\u0103m c\u0103 Glait sus\u0163inea unitatea dintre cele dou\u0103 Testamente, 186","asemenea lui Calvin, accept\u00e2nd valabilitatea Decalogului \u00een dispensa\u0163iunea cre\u015ftin\u0103. El ar\u0103ta falsitatea sus\u0163inerii c\u0103 Sabatul ar fi o lege ceremonial\u0103 asemenea circumciziei. \u00cen schimb, el sus\u0163inea c\u0103 Sabatul a fost poruncit de Dumnezeu \u015fi p\u0103strat \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul lumii, ceea ce de altfel recuno\u015fteau \u015fi catolicii (\u00een scrierile lui Toma d\u2019Aquino, \u00een scrierile lui Eck \u015fi \u00een cate- chismul din Trent) \u015fi protestan\u0163ii (Calvin, Luther, Melanchton). Dar, \u00een timp ce catolicii \u015fi protestan\u0163ii sus\u0163ineau c\u0103 Sabatul a \u00eencetat s\u0103 fie prin autoritatea M\u00e2ntuitorului fie prin autori- tatea Bisericii, Glait sus\u0163inea perpetuarea sabatului tocmai pe baza originii lui dinainte de c\u0103- derea omului: Dumnezeu a poruncit lui Adam, \u00een Paradis, s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 Sabatul )\u2026). De aceea el este un semn ve\u015fnic al speran\u0163ei \u015fi un memorial al crea\u0163iunii\u2026, un leg\u0103m\u00e2nt ve\u015fnic care trebuie p\u0103strat at\u00e2t timp c\u00e2t va fi lumea. Din cauza acestei doctrine, Glait a \u00eenfruntat numeroase expulz\u0103ri, persecu\u0163ii \u015fi, \u00een fi- nal, moarte de martir. Cronica fra\u0163ilor hutteri\u0163i relateaz\u0103 despre el: \u00cen anul 1545, fratele Oswald Galit a stat \u00een \u00eenchisoare la Viena pentru credin\u0163a sa\u2026 Doi fra\u0163i, Antoni Keim \u015fi Mans Standach, au venit la el s\u0103-l m\u00e2ng\u00e2ie. Lor le-a \u00eencredin\u0163at el pe so\u0163ia \u015ficopilul lui care era \u00een Jamnitz. Dup\u0103 ce l-au \u0163inut \u00een \u00eenchisoare un an \u015fi \u015fase s\u0103pt\u0103m\u00e2ni (autorit\u0103\u0163ile catolice) l-au scos afar\u0103 din ora\u015f la miezul nop\u0163ii, pentru ca poporul s\u0103 nu-l vad\u0103 \u015fi s\u0103 nu-l aud\u0103, \u015fi l\u2013au aruncat \u00een Dun\u0103re\u2026. Dar moartea lui Glait care a fost poate cel mai proeminent lider al sabatienilor nu a \u00eempiedicat r\u0103sp\u00e2ndirea adev\u0103rului despre Sabat, ceea ce se vede din r\u0103sp\u00e2ndirea sabatismului \u00een multe \u0163\u0103ri ale Europei. Nu putem, s\u0103 nu amintim c\u0103 mi\u015fcarea sabatarian\u0103 a avut \u015fi femei statornice care au \u015ftiut s\u0103 fie credincioase p\u00e2n\u0103 la moarte. La 16 decembrie 1529 a fost exe- cutat\u0103 Barbara de Thiers. Ea spunea: Dumnezeul nostru ne-a spus s\u0103 ne odihnim \u00een ziua a \u015faptea \u015fi eu m\u0103 \u0163in de aceasta. Cu ajutorul lui Dumnezeu vreau s\u0103 r\u0103m\u00e2n \u00een aceast\u0103 credin\u0163\u0103 \u015fi s\u0103 mor \u00eentr\u00e2nsa fiindc\u0103 aceasta este adev\u0103rata credin\u0163\u0103 \u015fi drumul drept spre Iisus. O alt\u0103 martir\u0103, Christiana Tolimagerin, a zis: Dumnezeu a creat \u00een \u015fase zile p\u0103m\u00e2ntul \u015fi \u00een a \u015faptea S-a odihnit; celelalte s\u0103rb\u0103tori sunt instituite de pap\u0103, de cardinali \u015fi arhiepiscopi. Reformatorii n-au reu\u015fit s\u0103 vad\u0103 nevoia unei reforme totale incluz\u00e2nd Sabatul \u015fi alte doctrine care fuseser\u0103 l\u0103sate \u00een afar\u0103 pentru a fi \u00eenlocuite tot cu vechile teorii \u015fi practici pa- piste. Av\u00e2nd oroare de anabaptism \u00een general \u015fi tem\u00e2ndu-se de fanatismul \u015fi extremele mani- festate de unii anabapti\u015fti care c\u0103deau fie \u00een antinomianism (lep\u0103darea legii) fie \u00een legalism (\u00eendrept\u0103\u0163irea prin faptele legii), Luther s-a ridicat \u00eempotriva Sabatului public\u00e2nd faimoasa lui Scrisoare Contra Sabatarienilor \u00een 1538, argument\u00e2nd \u00eempotriva Sabatului cu Biblia! Calvin a preluat de la filozoful catolic Toma d\u2019Aquino teoria c\u0103 Sabatul este \u00een acela\u015fi timp de la cre- a\u0163iune \u015fi totu\u015fi o ceremonie iudaic\u0103, iar porunca a patra a Decalogului ar avea un aspect moral \u00een ce prive\u015fte serbarea unei zile din \u015fapte, \u00een timp ce serbarea zilei a \u015faptea (s\u00e2mb\u0103ta) este un aspect ceremonial pe care Biserica a putut s\u0103-l dea la o parte. Este foarte greu de \u00een\u0163eles de ce p\u0103zirea s\u00e2mbetei ar fi mai pu\u0163in moral\u0103 dec\u00e2t \u0163inerea duminicii, bine \u015ftiind c\u0103 ambele sunt \u201euna din \u015fapte\u201d dar numai una a fost poruncit\u0103 de Dum- nezeu. Luther sus\u0163inea \u00eenl\u0103turarea Sabatului pe temeiul legii morale naturale, ca \u015fi catolicul d\u2019Aquino, consider\u00e2nd c\u0103 normele morale sunt \u00eenscrise chiar \u00een con\u015ftiin\u0163a oului \u015fi de aceea sunt obligatorii. Cele care nu sunt naturale, prin urmare nu sunt morale. Luther \u00eens\u0103 \u015fi-a dat seama c\u0103 astfel pune ra\u0163iunea uman\u0103 deasupra scripturii, viol\u00e2nd principiul \u201eNumai Biblia\u201d pe care \u00eel sus\u0163inea \u015fi f\u0103c\u00e2nd din ra\u0163iunea uman\u0103 adev\u0103rata norm\u0103, asemenea umani\u015ftilor \u015fi ra\u0163io- nali\u015ftilor. Cine poate spune atunci de ce este natural\u0103 \u015fi moral\u0103 interdic\u0163ia \u00eenchin\u0103rii la ima- gini sau dac\u0103 este mai ra\u0163ional monoteismul trinitar dec\u00e2t dualismul sau dac\u0103 chiar porunca a 187","\u015faptea care interzice adulterul, n-ar fi privit\u0103 ca suprara\u0163ional\u0103 \u015fi deci av\u00e2nd doar un sens ce- remonial? Cu un asemenea ra\u0163ionament s-ar putea submina \u00eentreaga revela\u0163ie divin\u0103, ceea ce unii au intuit \u015fi au \u00eenceput s\u0103 practice de mult\u0103 vreme. De aceea pentru cre\u015ftinul sincer nu r\u0103- m\u00e2ne dec\u00e2t o singur\u0103 cale: sus\u0163inerea principiilor \u201eNumai Biblia\u201d \u015fi \u201enumai prin credin\u0163\u0103\u201d \u015fi ascultarea de \u00eentreaga descoperire divin\u0103. Protestantismul a izvor\u00e2t din principiul c\u0103 Biblia este singura norm\u0103 de credin\u0163\u0103 dar este regretabil dac\u0103 nu chiar inevitabil c\u0103 \u00een practic\u0103 el nu s-a realizat pe m\u0103sura idealului \u015fi principiului. \u00cen principiu \u015fi \u00een cele mai multe doctrine, reformatorii au fost uni\u0163i dar \u00een unele n-au putut s\u0103 fie de acord, ceea ce se datoreaz\u0103 nu numai incapacit\u0103\u0163ii min\u0163ii omene\u015fti de a cuprinde \u00een experien\u0163a individual\u0103 tot adev\u0103rul scris, ci \u015fi prejudec\u0103\u0163ilor \u201epioase\u201d mo\u015ftenite din \u00eentunericul papismului \u015fi tradi\u0163ionalismului. Mai mult, \u00eentre protestan\u0163i s-au n\u0103scut \u015fi con- troverse cu privire la dogmele acceptate \u00een comun. Aceste controverse dovedesc pe de o parte interesul pentru doctrina corect\u0103, pentru studiu (c\u0103ci este sigur\u0103 c acolo unde nu exist\u0103 discu- \u0163ii, exist\u0103 dezinteres religios) iar pe de alt\u0103 parte dovedesc spiritul poleist asemenea Bisericii ortodoxe din primele secole care a n\u0103scut discordie \u015fi a creat m\u0103rturisiri de credin\u0163\u0103 dogma- tice, sisteme doctrinare moarte, care nu mai permit nici o cercetare ci doar admiterea lor. Ast- fel \u00een cur\u00e2nd protestan\u0163ii nu mai aveau drept crez \u201eNumai Biblia\u201d, ci \u201eBiblia \u015fi cutate cate- chism sau cutate confesiune\u201d. Astfel deosebirile de p\u0103reri, care nu pot s\u0103 nu existe, au devenit motive de persecu\u0163ie euharistic\u0103, \u00een care Karlstadt a luat partea lui Zwingli \u00een opozi\u0163ie cu Luther, lucru pentru care a trebuit s\u0103 se refugieze \u00een Elve\u0163ia. \u00centre 1537-1541 s-a aprins controversa antinomianist\u0103, provocat\u0103 de teologul Agricola din Wittemberg. Acesta sus\u0163inea c\u0103 cele zece porunci sunt ab- rogate \u015fi \u00eenlocuite cu Evanghelia dragostei c\u0103tre Dumnezeu \u015fi c\u0103tre aproapele. Luther care nu era chiar a\u015fa de pornit contra decalogului, l-a comb\u0103tut vehement pe Agricola. Dup\u0103 o disput\u0103 acerb\u0103, \u00een 1540 Agricola a fost silit s\u0103 plece din Wittemberg dar \u00een anul urm\u0103tor \u015fi-a recunos- cut gre\u015feala. \u00centre anii 1540-1541 au fost c\u00e2teva reuniuni pentru discu\u0163ii \u00eentre protestan\u0163i \u015fi catolici, de partea catolicilor fiind Eck, Contarini \u015fi al\u0163ii, iar de partea reformei fiind Melanchton, Bucer, Calvin\u2026 Diferen\u0163ele \u00eens\u0103 erau prea mari pentru a se ajunge la un conses \u00eentre catolici \u015fi protestan\u0163i sau m\u0103car la un compromis. \u00cen 1540 prin\u0163ul luteran Filip de Heasa \u015fi-a celebrat cea de-a doua c\u0103s\u0103torie 8cu acordul primei sale so\u0163ii, care nu avea copii) \u015fi cu avizul reformatorilor. La nunt\u0103 au fost martori Melanchton, Bucer \u015fi al\u0163ii. Aceast\u0103 c\u0103s\u0103torie bigam\u0103, pe care prin\u0163ul c\u0103uta s-o justifice cu Bi- blia, a fost un scandal pentru protestan\u0163i \u015fi catolici. Chiar legea imperial\u0103 interzicea bigamia \u015fi prin\u0163ul era \u00een primejdie s\u0103-\u015fi piard\u0103 coroana. Luther, de\u015fi nu era de acord cu aceast\u0103 c\u0103s\u0103torie, a fost nevoit s\u0103 cedeze dorin\u0163ei prin\u0163ului \u00een condi\u0163iile unei biserici luterane legat\u0103 de autorita- tea prin\u0163ilor. Dar \u00een ciuda tuturor gre\u015felilor omene\u015fti, reforma \u00eenainta teritorial \u015fi papa a hot\u0103r\u00e2t un conciliu ecumenic la Tridentum (tren) \u00een 1545, la care au fost invita\u0163i \u015fi protestan\u0163ii. Dar pro- testan\u0163ii nici n-au vrut s\u0103 aud\u0103 de un asemenea sinod, \u015ftiind c\u0103 Roma nu cedeaz\u0103 nimic esen- \u0163ial. Luther a scris chiar un manifest \u201eContra Papalit\u0103\u0163ii romane \u00eenfiin\u0163at\u0103 de diavol\u201d, ceea ce a indignat pe \u00eemp\u0103rat care \u00een 1546 s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 foloseasc\u0103 for\u0163a contra luteranismului care se r\u0103sp\u00e2ndise acum \u00een at\u00e2tea \u0163\u0103ri, \u00een timp ce \u00eemp\u0103ratul era \u00eencurcat \u00een mod providen\u0163ial \u00eentr-o se- rie de r\u0103zboaie. Viitorul p\u0103rea \u00eentunecos pentru reform\u0103. \u00cen 1534 spaniolul Ignacio de Loyola \u00eenteme- iase ordinul c\u0103lug\u0103resc ce mai sever numit Compania lui Iisus, adic\u0103 ordinul iezui\u0163ilor, bazat pe supunerea oarb\u0103 fa\u0163\u0103 de superior. Scopul hot\u0103r\u00e2t - convertirea sau exterminarea protestan- \u0163ilor. Pentru acest scop \u201enobil\u201d era permis aproape orice. Ivirea acestui ordin cu adev\u0103rat dia- bolic a f\u0103cut Biserica roman\u0103 \u00een stare s\u0103 mai \u0163in\u0103 piept ideilor noi c\u00e2teva secole. Iezuitismul a 188","fost confirmat de pap\u0103 \u00een 1540. Acest ordin \u015fi hot\u0103r\u00e2rile care aveau s\u0103 fie luate la Conciliul din Trent, au declan\u015fat contra atac al papi\u015ftilor care s-a numit Contrareforma\u0163iunea. \u00cen ceste \u00eemprejur\u0103ri c\u00e2nd nimic nu mai putea fi sigur \u00een viitor dec\u00e2t prin credin\u0163\u0103, Lu- ther a murit la 18 februarie 1546 la Eisleben, unde se n\u0103scuse, ca urmare a unui atac cerebral sau de cord. Ultimii s\u0103i ani fuseser\u0103 plini de necazuri. S\u0103n\u0103tatea sa era puternic zdruncinat\u0103 \u00eenc\u0103 din m\u0103n\u0103stire. \u00cen plus certurile reformatorilor la care \u015fi el contribuise, \u00eel m\u00e2hniser\u0103. De asemenea, era foarte nesatisf\u0103cut \u015fi de faptul c\u0103 efortul s\u0103u de a transforma via\u0163a social\u0103, politic\u0103 \u015fi civil\u0103, numai prin predicarea \u00eendrept\u0103\u0163irii prin credin\u0163\u0103, d\u0103duse gre\u015f. \u00cen schimb, a fost m\u00e2ng\u00e2iat de o via\u0163\u0103 fericit\u0103 \u00een c\u0103min, \u015fi de o \u00eencredere deplin\u0103 \u00een Evanghelie. Lucrarea pe care el o \u00eencepuse, trecea dincolo de puterile unui om de a o controla, fie el \u015fi un om genial. De acum Reforma avea s\u0103 continue f\u0103r\u0103 el, dar amintirea sa a r\u0103mas pentru totdeauna \u00een istoria Bisericii, ca una dintre cele mai titanice figuri \u2013 poate cea mai mare personalitate cre\u015ftin\u0103, dup\u0103 Iisus \u015fi Pavel. C\u0103minul lui Luther a fost un loc de odihn\u0103 \u015fi un monument al ospitalit\u0103\u0163ii pentru mul\u0163i. \u00cen timpul mesei \u015fi dup\u0103 aceea aveau loc conversa\u0163ii interesante \u00een care Luther \u00ee\u015fi expu- nea opiniile sale izvor\u00e2te din studiu \u015fi experien\u0163\u0103, care erau de mare valoare. Un participant permanent \u015fi-a notat aceste convorbiri, public\u00e2nd apoi acele interesante volume de Tischreden (discu\u0163ii la mas\u0103) care exist\u0103 \u015fi ast\u0103zi. Dup\u0103 moartea lui Luther, un loc proeminent l-a ocupat Melanchton, bunul s\u0103u asociat. \u00cen 1548 acesta a consim\u0163it la unele compromisuri cu romano-catolicii \u00een unele puncte pe care le-a numit neesen\u0163iale. Aceasta a dat na\u015ftere la noi controverse. S-au opus \u00een special Mathias Flacius Illyricus \u015fi Nikolaus vin Amsdorf care au dorit sus\u0163inerea necompromis\u0103 a luteranis- mului. Roma pierduse astfel teritorii \u00eentinse prin Reforma\u0163iune. Dar \u00een acela\u015fi timp s-a \u00eentins pe alte continente prin cuceririle f\u0103cute de puterile coloniale catolice. \u00cen Africa, America \u015fi India, catolicii portughezi \u015fi spanioli \u00eenaintau continuu cu domina\u0163ia colonialist\u0103, aduc\u00e2nd bi- ne\u00een\u0163eles \u015fi \u201eevanghelia\u201d lor sus\u0163inut\u0103 cu mult\u0103 c\u0103ldur\u0103 de arme superioare b\u0103\u015ftina\u015filor \u015fi av\u00e2nd \u00eentotdeauna cu ei \u201ebinecuv\u00e2ntata\u201d inchizi\u0163ie. M\u0103celuri, r\u0103piri de oameni, cump\u0103r\u0103ri \u015fi v\u00e2nz\u0103ri de sclavi, trafic nelegitim, acesta era cre\u015ftinismul care venea de la Roma. Papalitatea nu numai c\u0103 voia s\u0103 termine cu protestantismul, ci avea planuri \u00eentinse de a domina lumea. \u00cen 1549 a murit \u015fi papa Paul al III-lea, f\u0103cut buc\u0103\u0163i de c\u0103tre poporul lui, a\u015fa cum prezi- sese Biblia soarta Papalit\u0103\u0163ii ca institu\u0163ie, \u00een final. Julius al II-lea (III) (1550-1555) Ca \u015fi al\u0163i papi, a avut vicii ru\u015finoase. Pe tovar\u0103\u015ful s\u0103u de rele, un servitor de la palat, l-a f\u0103cut cardinal. A ajuns \u00een conflict cu Henric al II-lea al Fran\u0163ei. A prezidat conciliul din Trent (Germania) care fusese \u00eenceput \u00eenc\u0103 din 1545. Acesta este al XIX-lea sinod ecumenic dup\u0103 enumerarea catolic\u0103. El a fixat definitiv dogmele romaniste, opun\u00e2ndu-se reformei \u015fi devenind temeiul tuturor ac\u0163iunilor contrareformatoare p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre. Sinodul fusese propus de mult\u0103 vreme de c\u0103tre \u00eemp\u0103rat dar abia \u00een 1545 papa Paulus al III-lea a consim\u0163it ca s\u0103 aib\u0103 loc sinodul pe teritoriul german c\u0103ci Roma nu voia s\u0103 aib\u0103 loc dec\u00e2t pe teritoriul ita- lian, tem\u00e2ndu-se c\u0103 sinodul ar putea hot\u0103r\u00ee vreo reform\u0103 important\u0103 sub influen\u0163a protestan- tismului. \u00cen 1547 papa a reu\u015fit s\u0103 mute adunarea sinodului \u00een Italia, la Bologna, sub pretextul unei epidemii care ar fi izbucnit \u00een Trent. \u00cemp\u0103ratul carol Quintul, a protestat contra acestei m\u0103suri \u015fi \u00een 1549 sinodul s-a \u00eempr\u0103\u015ftiat. \u00cen cele din urm\u0103 \u00eemp\u0103ratul l-a convins pe papa Julius al III-lea s\u0103 redeschis\u0103 sinodul din Trent \u00een 1551. Dar \u00een anul urm\u0103tor sinodul a fost iar\u0103\u015fi ri- sipit dup\u0103 o scurt\u0103 sesiune, fiindc\u0103 prin\u0163ul protestant Moritz de Saxonia pornise o expedi\u0163ie armat\u0103 contra \u00eemp\u0103ratului. Astfel sinodul a fost iar\u0103\u015fi am\u00e2nat pentru zece ani. 189","Papa Iuliu al III-lea a condamnat \u00een 1553 Talmudul iudaic, ceea ce dovede\u015fte perse- cutarea evreilor, c\u0103ci nu existau cre\u015ftini care s\u0103 respecte Talmudul. Papa Iuliu a murit mai mult dispre\u0163uit dec\u00e2t ur\u00e2t. Memoria sa este lipsit\u0103 de cinste. Marcellus al II-lea (1555) Fost cardinal de Santa Croce, un preot drept, auster, foarte prob. \u00cenc\u0103 dup\u0103 numai trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de domnie a fost onorat cu o doz\u0103 de otrav\u0103. Proiectele sale de reformare a Bisericii catolice i-au atras aversiunea\u2026 Virtutea i-a fost fatal\u0103. Reforma\u0163iunea izvor\u00e2se din s\u00e2nul Bisericii catolice. Luther , Zwingli, Calvin \u015fi chiar pionierii anabapti\u015fti, sabatarieni, au fost preo\u0163i catolici care erau dornici de o reform\u0103, ceea dovede\u015fte c\u0103 \u00een acel timp spiritul de trezire exista \u00een Biserica Roman\u0103. Unii dintre ace\u015ftia au ajuns papi, cum a fost cazul papei Marcellus al II-lea. Dar odat\u0103 ce e\u015fti pap\u0103, e\u015fti victima func\u0163iei \u015fi tradi\u0163iei. \u015ei mai ales victima relelor care au b\u00e2ntuit \u00eentotdeauna acest tron care a fost instituit pentru oricare altceva dec\u00e2t pentru reforme care s\u0103 \u00eentoarc\u0103 pe oameni la Biblie. \u00censu\u015fi Grigore al VII-lea sau Inocen\u0163iu ar fi fost r\u0103sturna\u0163i cu toat\u0103 grandoarea lor dac\u0103 ar fi inten\u0163ionat o reform\u0103 serioas\u0103, radical\u0103. Papa Adrian al VI-lea fost perceptor al lui Carol al V- lea \u015fi partizan sincer al unei reforme mari \u00een Biseric\u0103, a domnit \u015fi el numai un an \u00een care timp secerat numai ur\u0103 din partea \u00eenal\u0163ilor demnitari ai Bisericii romane. Totodat\u0103 Adrian Vi fusese ultimul pap\u0103 neitalian, p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre. Papa Marcellus al II-lea (fost cardinal Marcelo Corvini) a fost de asemenea cu totul dispus pentru o reform\u0103. Paulus al IV-lea (1555-1559) Un napolitan violent \u015fi dur, de arogan\u0163a lui Grigore \u015fi Bonifaciu, dar f\u0103r\u0103 succes. Vremurile se schimbaser\u0103; cuv\u00e2ntul papei nu mai avea greutate ca \u00een secolul al XIII-lea. S-a amestecat \u00een problemele unor suverani, a contestat prin\u0163ilor electori dreptul de a alege pe \u00eem- p\u0103rat. A fost prieten credincios al regelui Filip al II-lea care era patricid, bigam \u015fi ipocrit. Pe c\u00e2nd era cardinal, fusese mai \u00een\u0163elept, dar ca pap\u0103 n-a fost dec\u00e2t trufa\u015f. Adic\u0103\u2026 pap\u0103. \u015ei-a \u00eembog\u0103\u0163it nepo\u0163ii cu titlurile \u015fi fiefurile patricienilor care \u00eel jenau. \u00cen acest timp, s-a organizat congrega\u0163ia indexului c\u0103r\u0163ilor interzise. \u00cen Roma \u015fi \u00een Italia inchizi\u0163ia nu dovedea s\u0103 fac\u0103 fa\u0163\u0103 nesupunerii. Papa Paul al IV-lea a \u00eent\u0103rit Sf\u00e2ntul Oficiu (in- chizi\u0163ia) \u015fi a multiplicat \u00eenchisorile. Principalii \u201eeretici\u201d din Italia erau valdenzii, concentra\u0163i mai ales \u00een Piemont \u015fi \u00een Calabria. \u00centre timp continuau \u00eentre luterani anumite controverse doctrinare. Andreas Osiander, profesor din Koenigsberg, a lansat o interpretare nou\u0103 a principiului \u00eendrept\u0103\u0163irii prin credin\u0163\u0103. \u00cen timp ce Luther \u00eenv\u0103\u0163ase c\u0103 p\u0103c\u0103tosul poc\u0103it, \u00eendrept\u0103\u0163it de Dumnezeu prin credin\u0163\u0103, prin har, este numai declarat (considerat) drept \u015fi nu drept \u00een interiorul s\u0103u, Osiander sus\u0163inea c\u0103 cel \u00eendrept\u0103\u0163it nu este doar declarat drept, ci \u015fi \u00een interiorul s\u0103u drept. Contra ideii lui Osiander s-a ridicat destul de furios Fraz Staenker, a\u015fa \u00eenc\u00e2t nimeni nu-l mai putea potoli. (De atunci orice controversalist reconciliabil se nume\u015fte la germani \u201eStaenker\u201d). Dup\u0103 moartea lui Osiander \u00een 1552, a continuat ideile sale Johan Funck, predicator al cur\u0163ii \u015fi de asemenea un cercet\u0103tor al profe\u0163iilor, ca \u015fi Osiander \u015fi ca majoritatea reformatorilor. \u00cen cele din urm\u0103, Funck a fost condamnat la moarte \u00een 1566 de c\u0103tre luteranii riguro\u015fi din Prusia. O alt\u0103 controvers\u0103 a fost aceea iscat\u0103 de Georg Major, profesor teolog din Wittmeberg. \u00cen colaborare cu Melanchton acesta a explicat pu\u0163in diferit doctrina lui Luther despre \u00eendrep- t\u0103\u0163irea numai prin credin\u0163\u0103. Sus\u0163in\u00e2nd c\u0103 \u015fi faptele bune sunt necesare pentru m\u00e2ntuire. \u00cempo- triva lui Major se sculase \u00eenc\u0103 din 1541 Nikolaus Amsdorf, episcopul luteran de Neumburg. Acesta a replicat c\u0103 faptele bune nu numai c\u0103 sunt nenecesare dar sunt chiar d\u0103un\u0103toare. Dar dup\u0103 ce a trecut prima furie a disputei, luteranii au c\u0103zut de acord c\u0103 nu faptele bune sunt d\u0103- un\u0103toare, ci \u00eencrederea \u00een meritul faptelor bune, deoarece omul este \u00eendrept\u0103\u0163it numai prin me- 190","ritele Domnului Christos. \u00cen 1562 Major \u015fi-a atenuat exprimarea \u015fi el, sus\u0163in\u00e2nd mai departe c\u0103 faptele sunt necesare dar f\u0103r\u0103 a mai ad\u0103uga \u201espre m\u00e2ntuire\u201d. Din 1555 a \u00eenceput \u00eentre luterani controversa sinergist\u0103. Synergia \u00eenseamn\u0103 conlucrare \u015fi sinergismul este aici conlucrarea dintre sufletul omenesc \u015fi harul divin pentru m\u00e2ntuire. Ni\u015fte elevi de-ai lui Melanchton \u015fi anume Johan Pfefingen, profesor pastor din Leipzig \u015fi Victorin Strigen, profesor \u00een Jena, afirmau c\u0103 omul trebuie s\u0103 conlucreze cu harul divin, spre m\u00e2ntuire. Contra lor, \u00een ap\u0103rarea dogmei stabilite, s-au ridicat Amsdorf, Matias Falcius \u015fi Si- meon Musaeus. Ace\u015ftia afirmau c\u0103 harul lui Dumnezeu lucreaz\u0103 singur, de unde numele de monergi\u015fti pentru luteranii riguro\u015fi. \u00cen 1559 Flacius, principalul ap\u0103r\u0103tor al dogmei monergiste luterane, a determinat pe prin\u0163ul de Saxonia s\u0103 \u00eentemni\u0163eze pe sinergi\u015ftii Strigel \u015fi Huegel. Cur\u00e2nd a urmat o reac\u0163ie c\u00e2nd sinergi\u015ftii au c\u0103p\u0103tat mai mult\u0103 influen\u0163\u0103 iar monergi\u015ftii s-au refugiat prin alte \u0163\u0103ri p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd s-au re\u00eentors victorio\u015fi atunci c\u00e2nd s-a schimbat iar\u0103\u015fi situa\u0163ia. Singur Flacius n-a mai fost rechemat din exil deoarece \u00een disputa cu Strigel, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 de obicei c\u00e2nd disputele sunt prea aprige, mersese prea departe cu afirma\u0163iile el a afirmat c\u0103 p\u0103catul originar nu este accidental \u00een om, ci substan\u0163ial, adic\u0103 este \u00eens\u0103\u015fi natura omului, esen\u0163a lui. Aceast\u0103 ultim\u0103 afirma\u0163ie pe care Flacius n-a vrut s-o re- tracteze, a fost considerat\u0103 maniheist\u0103 \u015fi chiar propriii lui partizani l-au p\u0103r\u0103sit acuz\u00e2ndu-l. acesta a fost controversa despre p\u0103catul originar care s-a stins pe la 1575. O alt\u0103 controvers\u0103 a fost st\u00e2rnit\u0103 de Melanchton. Acesta chiar pe timpul lui Luther \u00een- clina mai mult spre doctrina lui Calvin, mai ales cu privire la interpretarea euharistiei. Dar ne- voind s\u0103 supere pe Luther, prietenul s\u0103u \u015fi-a exprimat p\u0103rerea abia dup\u0103 moartea acestuia. \u00cen \u00eenclina\u0163ia sa spre calvinism, Melanchton a \u00eent\u00e2lnit mul\u0163i adep\u0163i, mai ales \u00een Saxonia, ce\u015ftia au fost numi\u0163i cripto-calvini\u015fti (calvini\u015fti pe ascuns) sau filipi\u015fti (partizanii lui Filip Melanchton). Prin\u0163ul elector Friederich August a sus\u0163inut aceast\u0103 doctrin\u0103, g\u00e2ndind c\u0103 este luteran\u0103 \u015fi a or- donat tuturor predicatorilor luterani primirea acestei doctrine sub amenin\u0163area pierderii postu- rilor. Abia \u00een 1574 prin\u0163ul \u015fi-a dat seama c\u0103 ace\u015ftia sus\u0163ineau doctrina lui Calvin, c\u00e2nd au pu- blicat o scrierea care afirma c\u0103 singura interpretare corect\u0103 a Cinei Domnului care aceea a lui Calvin. Atunci cripto-calvini\u015ftii au fost arunca\u0163i \u00een temni\u0163\u0103, iar Gaspar Peucer, ginerele \u015fi ur- ma\u015ful lui Melanchton (care \u00eentre timp murise) a fost condamnat la 12 ani \u00eenchisoare. Cu aceast\u0103 ocazie luteranii riguro\u015fi care fuseser\u0103 destitui\u0163i mai \u00eenainte de c\u0103tre acela\u015fi prin\u0163, au revenit la putere. Controversa acesta a mai continuat \u00eenc\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een 1601, c\u00e2nd cancelarul Nikolaus Crell, dup\u0103 zece ani de \u00eenchisoare grea fiind filipist, a fost decapitat ca vinovat de tulbur\u0103ri \u015fi \u00eenalt\u0103 tr\u0103dare. Aceste situa\u0163ii ne reaminte\u015fte de istoria Bisericii ortodoxe din secolele IV-V. ori de c\u00e2te ori se \u0163ine mai mult la m\u0103rturisirile oficiale de credin\u0163\u0103 dec\u00e2t la studiul continuu al Bibliei \u015fi ori de c\u00e2te ori religia este o afacere de stat, tragedia se repet\u0103. \u00cenc\u0103 din 1525 o alt\u0103 problem\u0103 s-a ivit \u00een s\u00e2nul luteranismului. Silezianul Gaspar Schwenkfeld a respins doctrina \u00eendrept\u0103\u0163irii prin credin\u0163\u0103 \u015fi odat\u0103 cu respingerea teoriei pre- zen\u0163ei lui Christos \u00eempreun\u0103 cu p\u00e2inea euharistic\u0103, a respins se asemenea \u015fi autoritatea literal\u0103 a Bibliei, a negat importan\u0163a cultului, sacramentelor \u015fi organiza\u0163iei Bisericii iar cu privire la natura Domnului Christos a c\u0103zut \u00een monofizitism. Persecutat de c\u0103tre luterani \u015fi catolici ca eretic, Schwenkfeld a r\u0103t\u0103cit din loc p\u00e2n\u0103 \u00een timpurile moderne. Misticismul spiritualist \u00eens\u0103 a ap\u0103rut \u015fi \u00eentre luteranii ortodoc\u015fi, cum a fost cazul lui Valentin Weigel \u015fi mai t\u00e2rziu Jacob Boehme, precursori ai teofiziei care este vecin\u0103 cu spiritismul. Este interesant c\u0103 tocmai Schwenkfeld a comb\u0103tut \u00een scris cartea scris\u0103 de Oswald Glait \u00een favoarea Sabatului\u2026 \u00centre timp Geneva lui Calvin devenise fort\u0103rea\u0163a protestantismului. Aliment\u00e2nd multe \u0163\u0103ri cu misionari capabili \u015fi zelo\u015fi, a\u015fa cum f\u0103cuse \u015fi \u00eenc\u0103 mai f\u0103cea Wittembergul. Spiritul de disciplin\u0103 \u015fi ordine, de austeritate cre\u015ftin\u0103 \u015fi totodat\u0103 de progres social, au marcat \u00eencep\u00e2nd de atunci Elve\u0163ia reformat\u0103. Totu\u015fi \u00een zelul s\u0103u disciplinar, Calvin ca \u015fi luteranii, a mers cam de- parte. Numai \u00eentre anii 1542-1546 a dispus executarea a 58 de persoane \u015fi exilarea a 76 de 191","persoane. \u015ei chiar dac\u0103 protestan\u0163ii n-au atins nici pe departe cifrele record al inchizitorilor catolici, \u00een principiu nu se lep\u0103daser\u0103 de ideea c\u0103 cre\u015ftinismul trebuie impus prin lege, iar ere- zia pedepsit\u0103 de lega civil\u0103. De\u015fi putem fi de acord c\u0103 cei condamna\u0163i erau \u00eentr-adev\u0103r eretici, \u015fi c\u0103 dac\u0103 ar fi putut lua locul lui Calvin, ar fi f\u0103cut la fel, ba \u00eenc\u0103 mi mai mult, totu\u015fi con- damn\u0103m ceste metode de ocrotire a Bisericii. Un caz notoriu a fost acela al lui Jerone Hermes Bolsec, fost c\u0103lug\u0103r din Paris, apoi medic protestant l\u00e2ng\u0103 Geneva. Acesta l-a acuzat pe Calvin \u00een adunarea general\u0103 ce este gre\u015fit cu privire la predestina\u0163ie, ceea ce ataca temeliile interpret\u0103rii lui Calvin \u015fi totodat\u0103 autoritatea sa politic\u0103 de reformator \u015fi lider al Republicii Geneva\u2026 Calvin a prezentat cazul guvernului civil \u00een 1551. Alte guverne elve\u0163iene nu d\u0103deau a\u015fa mare importan\u0163\u0103 predestina\u0163iei, de aceea Calvin a procurat cu greu exilarea lui Bolsec, dup\u0103 care a sus\u0163inut \u015fi mai tare predestina\u0163ia. \u00cen cele din urm\u0103 Bolsec s-a re\u00eentors \u00een Biserica roman\u0103 \u015fi s-a r\u0103zbunat pe memoria lui calvin compun\u00e2ndu-i o biografie grosolan\u0103, def\u0103im\u0103toare. Ca urmare a acestui zel al lui Calvin, la alegerile din 1553, balan\u0163a a \u00eenclinat mai mult \u00een favoarea oponen\u0163ilor s\u0103i\u2026 Dar \u00een 1553 apare la geneva medicul \u00eenv\u0103\u0163at Miguel Servet. Acesta era de p\u0103rere c\u0103 principalele surse ale corup\u0163iei cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii sunt botezul pruncilor \u015fi doctrina Trinit\u0103\u0163ii \u015fi a du- blei naturi a lui Christos, stabilite de vechile sinoade ortodoxe. \u00cen 1545 Servet \u00eencepuse o co- responden\u0163\u0103 exasperat\u0103 cu Calvin, critic\u00e2nd \u201eInstitutele\u201d sale\u2026 A fost dat pe m\u00e2na autorit\u0103\u0163i- lor catolice de c\u0103tre Guillaume Trie, prietenul lui Calvin, ad\u0103ug\u00e2nd dovezi chiar din partea li Calvin. Servet a fost condamnat la ardere. Dar \u00eenainte de executarea sentin\u0163ei el a sc\u0103pat din temni\u0163\u0103 la Vienne, \u00een Fran\u0163a \u015fi pentru motive greu de \u00een\u0163eles s-a dus drept la Geneva, fiind apoi arestat acolo. Aceasta avea loc chiar \u00een 1553, c\u00e2nd Calvin \u00ee\u015fi \u00eencerca puterile cu oponen- \u0163ii s\u0103i \u015fi avea nevoie de o demonstra\u0163ie de autoritate. Oponen\u0163ii lui Calvin \u00eens\u0103 i-au f\u0103cut lui Calvin greut\u0103\u0163i. \u00cen ce-l prive\u015fte pe Servet, acesta avea mult\u0103 speran\u0163\u0103 \u00eentr-o solu\u0163ie favorabil\u0103 pentru sine. Servet cerea exilarea lui Calvin, iar bunurile lui s\u0103-i fie date lui\u2026 Judecata \u00eens\u0103 s- a sf\u00e2r\u015fit cu condamnarea lui Servet \u015fi executarea sa prin ardere la 27 octombrie 1553. Dar proced\u00e2nd astfel, Calvin a \u00eengro\u015fat galeria martirilor eretici cu \u00eenc\u0103 un sf\u00e2nt periculos postum. Servet fusese un savant (a descoperit circula\u0163ia s\u00e2ngelui \u00een organism) \u015fi mai erau mul\u0163i care g\u00e2ndeau asemenea lui, la confluen\u0163a dintre umanismul erasmian \u015fi anabaptismul fanatic care a primit numele de unitarieni. \u00cen urma execut\u0103rii lui Servet, cei mai mul\u0163i au fost de acord, \u00eem- preun\u0103 cu Melanchton c\u0103 \u201es-a lucrat drept\u201d. Totu\u015fi au fost c\u00e2teva glasuri protestante care au protestat. \u00centre ace\u015ftia a fost Sebastian Castalio din Basel care nu era de acord ca adev\u0103rul s\u0103 fie ap\u0103rat cu asemenea mijloace. Mi\u015fcarea unitarian\u0103 ap\u0103rut\u0103 \u00een timpul reformei, este \u00een esen\u0163\u0103 un cre\u015ftinism ra\u0163ionalist. Acest curent intelectualist provenea din \u0163\u0103rile romanice, catolice, mai ales din Italia de unde veniser\u0103 Fausto \u015fi Lelio Sozzini, pionierii mi\u015fc\u0103rii. Afar\u0103 de Servet, al\u0163i capi ai mi\u015fc\u0103rii au fost de pe la 1563 medicul Biandrata \u00een Transilvania \u015fi apoi \u00een Polonia; cei doi Sozzini, unchi \u015fi nepot, au predicat \u015fi ei \u00een Polonia, av\u00e2nd centrul lor la Rakov. Cei din Transilvania \u00eenc\u0103 exist\u0103 \u015fi ast\u0103zi, pe c\u00e2nd cei din Polonia \u00een urma profan\u0103rii unei cruci au fost persecuta\u0163i \u015fi au fugit \u00een Olanda, Anglia \u015fi apoi \u00een America, influen\u0163\u00e2nd prin doctrina lor alte curente pro- testante. Dintre unitarienii din Transilvania s-au ramificat \u015fi sabatarienii davidieni, partizanii lui Francisc David din Cluj. Persecuta\u0163i, ace\u015ftia din urm\u0103 au fost sili\u0163i s\u0103 treac\u0103 la iudaism \u00een 1868, pentru a putea p\u0103zi sabatul \u00een mod legal. De la numele celor doi Sozzini, unitarianismul se mai nume\u015fte \u015fi socinianism. \u00cen esen\u0163\u0103, ace\u015ftia au a\u015fezat ra\u0163iunea ca norm\u0103 a interpret\u0103rii corecte a Bibliei. \u00cen timp ce Luther spunea: \u201eBiblia \u015fi ra\u0163iunea\u201d, unitarienii spuneau: \u201eRa\u0163iunea \u015fi Biblia\u201d, socotind c\u0103 \u201ede\u015fi pot exista \u00een Biblie lucruri deasupra ra\u0163iunii, totu\u015fi nu exist\u0103 nimic de valoare \u00eempotriva ra\u0163iunii\u201d. Formularea aceasta ridic\u0103 noble\u0163ea ra\u0163iunii de sub tirania misticismului medieval c\u0103ruia chiar reformatorii i-au pl\u0103tit un oarecare tribut. Dar \u00een realitate, expunerea doctrinei unitariene do- vede\u015fte c\u0103 socinienii au a\u015fezat de fapt ra\u0163iunea uman\u0103 mai presus de revela\u0163ie, neprimind din 192","revela\u0163ie ceea ce nu pricepe ra\u0163iunea. Cu toate acesta, \u00eencercarea lor de a reabilita ra\u0163iunea \u015fi de a-i g\u0103si un loc mai demn \u00een cadrul teologiei \u015fi vie\u0163ii cre\u015ftine, este un lucru care merit\u0103 aten\u0163ie. Doctrina unitarian\u0103 se sprijin\u0103 pe credin\u0163a \u00eentr-u Dumnezeu creator, judec\u0103tor \u015fi r\u0103s- pl\u0103titor. Spre deosebire de majoritatea cre\u015ftinilor (ortodoc\u015fi, catolici, protestan\u0163i) unitarienii au adoptat ca principiu adev\u0103rul biblic, c\u0103 omul este muritor de la natur\u0103. Aceasta \u00eenseamn\u0103 \u00eenl\u0103turarea teoriei nemurii naturale a sufletului omenesc, teorie care de\u015fi este foarte popular\u0103, nu-\u015fi are originea \u00een Biblie. De fapt primii cre\u015ftini n-au crezut \u00een \u201enemurirea sufletului\u201d ci \u00een \u00eenviere, ceea ce este dovedit \u015fi prin continuarea acestei vechi doctrine de c\u0103tre Biseric\u0103 sirian\u0103 (nestorian\u0103, iacobit\u0103) \u015fi alte ramuri orientale. \u00cen timpul reformei, unii dintre pionierii protes- tantismului englez au ajuns prin studiul Bibliei la aceast\u0103 concluzie care a fost sus\u0163inut\u0103 \u00een continuare de c\u0103tre unii teologi anglicani \u015fi de c\u0103tre teologi protestan\u0163i de ast\u0103zi. Chiar Luther a declarat c\u0103 \u201enemurirea sufletului\u201d este una dintre \u201epove\u015ftile monstruoase care face parte din gunoiul decretaliilor Romei\u201d. (E. Petavel \u2013 Problema nemuririi, 255). Iar \u00eentr-un comentariu la Eclesiastul (pag. 152, engl.) acela\u015fi Luther spunea: \u201eUn alt loc care dovede\u015fte c\u0103 mor\u0163ii nu au\u2026 sim\u0163ire. Acolo (\u00een locuin\u0163a mor\u0163ilor) zice el (Solomon) nu este nici datorie, nici \u015ftiin\u0163\u0103, nici cunoa\u015ftere, nici \u00een\u0163elepciune. Solomon a \u00een\u0163eles c\u0103 mor\u0163ii \u2018dorm\u2019 \u015fi nu mai simt nimic. Ei zac acolo nemaisocotind zilele \u015fi anii iar c\u00e2nd vor fi trezi\u0163i li se va p\u0103rea c\u0103 au dormit abia un minut.\u201d La fel \u00een\u0163elegea Tyndale, Frith, Barnes, \u015fi mul\u015fi al\u0163ii. Totu\u015fi, urma\u015fii lui Luther \u015fi de asemenea calvini\u015ftii \u015fi anglicanii au admis nemurirea sufletului. Acela\u015fi lucru se poate spune despre menoni\u0163i, anabapti\u015fti \u015fi sabatarieni, cu excep\u0163ia c\u0103 anabapti\u015ftii nu aveau to\u0163i o doctrin\u0103 unitar\u0103 \u00een toate principiile, iar sabatarienii, cel pu\u0163in cei ce erau unitarieni, trebuie s\u0103 fi lep\u0103dat r\u0103t\u0103cirea nemuriri naturale. Spre deosebire de cre\u015ftinii tradi\u0163ionali\u015fti, protestan\u0163ii totu\u015fi au \u00een- l\u0103turat urm\u0103rile rele ale acestei r\u0103t\u0103ciri, renun\u0163\u00e2nd la cultul sfin\u0163ilor \u015fi mor\u0163ilor, la dogma pur- gatoriului, etc., unii atenu\u00e2nd mult doctrina nemuririi \u015fi f\u0103c\u00e2nd-o aproape inofensiv\u0103, g\u00e2ndind c\u0103 sufletul, de\u015fi este nemuritor, el doarme realmente \u00eentr-un loc special \u00een a\u015fteptarea zilei c\u00e2nd va fi din nou b\u0103gat \u00een trup\u2026 Aceast\u0103 ultim\u0103 interpretare, de\u015fi naiv\u0103 \u015fi \u00een principal gre\u015fit\u0103, practic nu d\u0103uneaz\u0103. Numai c\u0103 ea las\u0103 \u00eenc\u0103 un loc subtil pentru spiritism, care poate \u201etrezi\u201d p\u00e2n\u0103 \u015fi cele mai profunde adormite \u201estafii\u201d\u2026 (1 Sam. 28,1; 1 Cron. 10,13-14). Cu privire la doctrina Trinit\u0103\u0163ii \u00eens\u0103, unitarienii considerau c\u0103 ea nu este biblic\u0103, ci fi- xat\u0103 de sinoade, a\u015fa \u00eenc\u00e2t ei sus\u0163ineau vechea doctrin\u0103 a arienilor, crez\u00e2nd c\u0103 Dumnezeu este Unul \u00een sens personal, strict, cum cred iudeii \u015fi mahomedanii. Prin urmare Christos ar fi numai Om iar Duhul Sf\u00e2nt o for\u0163\u0103 impersonal\u0103. Aceast\u0103 erezie oric\u00e2t ar fi de \u201era\u0163ional\u0103\u201d este evident necre\u015ftin\u0103, pentru c\u0103 doctrina Trinit\u0103\u0163ii ca \u015fi Hristologia, este biblic\u0103 \u015fi nu exclusiv tradi\u0163ional\u0103 sau sinodal\u0103, de aceea unitarienii erau respin\u015fi de c\u0103tre ceilal\u0163i cre\u015ftini. Cu privire la Christos ei sus\u0163ineau c\u0103 El a fost un Om bun, care a tr\u0103it o via\u0163\u0103 personal\u0103 de ascultare exemplar\u0103, fiind umplut cu \u00een\u0163elepciune divin\u0103 pentru care a fost r\u0103spl\u0103tit apoi cu \u00eenvierea \u015fi I S-a dat un fel de dumnezeire delegat\u0103 ( Dumnezeu ca reprezentant al Tat\u0103lui \u015fi nu din natur\u0103). Astfel El ascult\u0103 rug\u0103ciunile credincio\u015filor. Unitarienii lep\u0103dau orice noutate a Bisericii de a interpreta Biblia, l\u0103s\u00e2nd ca interpreta- rea s\u0103 fie f\u0103cut\u0103 de indivizi, numai prin ra\u0163iune. Ei lep\u0103dau ideea c\u0103 natura uman\u0103 este total degradat\u0103 \u015fi stricat\u0103, incapabil\u0103 de a face binele. \u0162inta lor era de a elibera religia din sclavia dogmei \u015fi a favoriza un studiu al scripturii, f\u0103r\u0103 prejudec\u0103\u0163i. De\u015fi ideea este salutar\u0103, totu\u015fi ei n-au sim\u0163it c\u0103 plecaser\u0103 le drum cu o prejudecat\u0103 c\u0103 dogmele tradi\u0163ionale cre\u015ftine care nu pot fi primite \u00een mod satisf\u0103c\u0103tor de ra\u0163iune, nu ar fi biblice. Calea pe care apucaser\u0103 ei a dus \u00een secolele urm\u0103toare la lep\u0103darea Bibliei \u015fi apoi la lep\u0103darea credin\u0163ei \u00een existen\u0163a lui Dumne- zeu. Via\u0163a cre\u015ftin\u0103 era considerat\u0103 a fi bucuria \u00een Dumnezeu, rug\u0103ciune \u015fi mul\u0163umire, re- nun\u0163are la lume, umilin\u0163\u0103 \u015fi r\u0103bdare \u00een suferin\u0163\u0103. Urm\u0103rile vie\u0163ii cre\u015ftine sunt iertarea p\u0103cate- 193","lor \u015fi via\u0163a ve\u015fnic\u0103. Botezul \u015fi Cina erau \u00een\u0163elese ca av\u00e2nd valoarea simbolic\u0103 dar \u00een general nu puneau pre\u0163 pe cultul extern \u015fi pe obiceiurile cre\u015ftine. Le considerau frumoase dar nefolo- sitoare \u00een sine. T\u0103g\u0103duiau predestina\u0163ia \u015fi sus\u0163ineau libertatea esen\u0163ial\u0103 a omului, \u00een opozi\u0163ie cu calvini\u015ftii. Dar punctul ce mai necre\u015ftin al doctrinei lor este negarea isp\u0103\u015firii, pe care au acceptat- o absolut to\u0163i reformatorii. Ei \u00een\u0163elegeau c\u0103 iertarea \u015fi isp\u0103\u015firea se exclud reciproc \u015fi sus\u0163ineau c\u0103 este o mare nedreptate c\u0103 p\u0103catele vinovatului s\u0103 fie pedepsite \u00een persoana celui nevinovat. Pentru ei moartea lui Christos era doar un exemplu suprem de ascultare, pe care orice cre\u015ftin trebuie s\u0103-l urmeze dac\u0103 trebuie. \u00cens\u0103 aceast\u0103 ascultare a lui Iisus n-a fost mai mare dec\u00e2t tre- buia, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s-o poat\u0103 transfera asupra altuia. Dac\u0103 ar putea fi f\u0103cut un asemenea transfer, omul s-ar sim\u0163i dezlegat de eforturile morale pentru neprih\u0103nire \u015fi caracterul ar fi sl\u0103bit... Evident c\u0103 unitarienii au surprins sl\u0103biciunile doctrinei isp\u0103\u015firii a\u015fa cum era ea la ca- tolici \u015fi chiar unele sl\u0103biciuni doctrinare ale protestan\u0163ilor, lep\u0103d\u00e2nd astfel aceast\u0103 dogm\u0103 care este cu siguran\u0163\u0103 biblic\u0103, pentru motivul c\u0103 li se p\u0103rea o nedreptate. Afar\u0103 de capii unitarieni men\u0163iona\u0163i, amintim pe italianul Mateo Criboldi care a fost alungat din Geneva calvinist\u0103 \u015fi G. V. Gentole care a fost decapitat la Berna \u00een 1566. Unitarienii au fost urm\u0103ri\u0163i de c\u0103tre iezui\u0163i \u015fi suprima\u0163i, mai ales \u00een Polonia. Dar au g\u0103sit teren \u00een Olanda \u015fi \u00een special \u00een Anglia. \u00cen Olanda se r\u0103sp\u00e2ndise \u00eentre timp \u015fi calvinismul, av\u00e2nd mare influen\u0163\u0103. Dar aici \u00eemp\u0103- ratul a introdus inchizi\u0163ia spaniol\u0103 din 1522 a\u015fa \u00eenc\u00e2t reformatorii olandezi, ca \u015fi menoni\u0163ii, erau crunt persecuta\u0163i. Poate c\u0103 nic\u0103ieri n-a fost manifestat\u0103 mai mult\u0103 cruzime contra protes- tan\u0163ilor ca \u00een Olanda. \u00cen acela\u015fi timp, o arip\u0103 a calvini\u015ftilor cu tendin\u0163a revolu\u0163ionare \u015fi patri- otice, a\u015fa numi\u0163ii \u201egueux\u201d urm\u0103reau reformarea \u015fi liberalizarea \u0163\u0103rii. \u00cen Sco\u0163ia, predicatorul reformat John Knox, discipol al lui Calvin, venit proasp\u0103t de la Geneva, \u015fi-a asumat sarcina uria\u015f\u0103 de a reforma \u00eentreaga Sco\u0163ie. \u00cenc\u0103 din 1546 el a \u00eenceput s\u0103 lucreze \u00een Sco\u0163ia, cu un zel \u015fi cu un curaj at\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t unii \u00eel considerau cumplit de sever \u015fi nemilos. \u00centr-un cuv\u00e2nt, era ca Ilie profetul, \u00een carne \u015fi oase. Sub conducerea sa, reforma a f\u0103cut mari progrese \u00een Sco\u0163ia, mai ales din 1559. Biserica reformat\u0103 a Sco\u0163iei de credin\u0163\u0103 cal- vinist\u0103, s-a numit prezbiterian\u0103, dup\u0103 modul de organizare calvinist. Spre deosebire de Bise- rica Angliei care era episcopal\u0103. \u00cen Anglia, dup\u0103 moartea regelui Eduard al VI-lea venise la putere sora sa, \u201eMaria cea s\u00e2ngeroas\u0103\u201d (1553-1558). Ea era fiic\u0103 a Ecaterinei de Aragon, iar din 1554 so\u0163ia lui Filip care din 1556 a fost rege al Spaniei \u015fi ordonatorul masacrelor din Olanda. Catolic\u0103 \u00eenfocat\u0103, Maria a restabilit din nou \u00een Anglia catolicismul \u015fi autoritatea pa- pal\u0103. Ea a dat la moarte aproape pe 300 de conduc\u0103tori ai reformei din Anglia dintre care erau 55 de femei. \u00cen 1556 a fost ars pe rug arhiepiscopul Thomas Cranmer, om foarte cult \u015fi evlavios. \u00cen urma tratamentelor inumane la care a fost supus, Cranmer semnase cu m\u00e2na sa o declara\u0163ie de retractare, ceea ce a adus mare satisfac\u0163ie catolicilor care voiau s\u0103 se foloseasc\u0103 la maxim de influen\u0163a retract\u0103rii sale \u00eenainte de a-l ucide. Dar Cranmer, ca \u015fi Ieronim de Praga sau ca mul\u0163i al\u0163ii, \u015fi-a revenit, \u015fi a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 reziste p\u00e2n\u0103 la moarte. Cu ocazia unei adun\u0103ri publice \u00een care el promisese s\u0103-\u015fi m\u0103rturiseasc\u0103 r\u0103t\u0103cirea, dup\u0103 ce a \u00eengenuncheat \u015fi s-a rugat, Cranmer s-a ridicat \u015fa a m\u0103rturisit r\u0103t\u0103cirea\u2026 retract\u0103rii sale, declar\u00e2nd acum solemn, \u00een fa\u0163a tuturor celor prezen\u0163i, c\u0103 retractarea sa scris\u0103 a fost cel mai grav p\u0103cat al s\u0103u. Papi\u015ftii care nu se a\u015fteptau la a\u015fa ceva, sau umplut de furie \u015fi le p\u0103rea r\u0103u c\u0103 \u201eereticul\u201d nu are mai multe vie\u0163i \u015fi mai multe trupuri pentru a se r\u0103zbuna pe el prin torturi nesf\u00e2r\u015fite. Pe rug, Cranmer a \u00eentins \u00een fl\u0103c\u0103ri m\u00e2na cu care semnase retractarea spun\u00e2nd: \u201eM\u00e2na aceasta a semnat-o!\u201d, bine \u015ftiind c\u0103 papi\u015ftii se vor folosi de declara\u0163ia sa scris\u0103. Dar Maria S\u00e2ngeroasa (Bloody Mary) n-a domnit dec\u00e2t cinci ani \u015fi dup\u0103 moartea ei, \u00een 1558 i-a urmat sora ei mai mic\u0103, Elisabeth, fiica Annei Boleyn. Elisabeta fusese educat\u0103 de 194","Cranmer \u015fi chiar dac\u0103 trecuse la catolicism sub domnia Mariei \u00een 1559, prin actul de unifor- mitate, a readus anglicanismul la putere. \u00cen 1559 a murit \u015fi stricatul \u015fi crudul pap\u0103 Paul al IV-lea, ur\u00e2t \u015fi dispre\u0163uit chiar \u015fi de poporul s\u0103u. La moartea sa, statuia i-a fost aruncat\u0103 \u00een Tibru, de\u0163inu\u0163ii au fost elibera\u0163i; popo- rul a incendiat palatul Sf\u00e2ntului Oficiu \u015fi au ars astfel documentele inchizitorilor\u2026 Pius al IV-lea (1559-1565) Din familia Medici. A cur\u0103\u0163at regatul de nepo\u0163ii papei precedent \u015fi i-a sp\u00e2nzurat ca tr\u0103d\u0103tori. \u015ei-a petrecut via\u0163a \u00een ospe\u0163e \u015fi desfr\u00e2u. Uneori a \u00eencercat s\u0103 fac\u0103 pe leul, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103, de fapt, este pap\u0103. A voit s\u0103 \u00eencoroneze ca \u00eemp\u0103rat pe Ferdinand de Habsburg al Germaniei dar acesta a dispre\u0163uit oferta c\u0103ci se putea descurca \u015fi f\u0103r\u0103 ceremonia umilitoare. A oferit aur \u015fi \u201eajutoare\u201d regelui Fran\u0163ei care era tot un Medici, pentru exterminarea prompt\u0103 a hugheno\u0163ilor. Presta de regii cre\u015ftini, papa Pius al IV-lea a redeschis \u00een 1562 interminabilul conciliu din Trent. Aceast\u0103 ultim\u0103 sesiune s-a \u00eencheiat \u00een decembrie 1563. La sinod, au participat 255 episcopi, dintre care mai ales cei din Germania \u015fi Spania au sus\u0163inut dorin\u0163a \u00eemp\u0103ratului de a se face o reform\u0103 \u00een Biserica Roman\u0103. Se pare c\u0103 diavolul era \u00een cump\u0103n\u0103 ne\u015ftiind ce cale s\u0103 urmeze, o reform\u0103 par\u0163ial\u0103 \u015fi dulce i-ar putea atrage din nou pe protestan\u0163ii din Biseric\u0103. Dar dac\u0103 spiritul de reform\u0103 p\u0103trunde \u00een institu\u0163ia care este capodopera sa, nu va da aceasta mai degrab\u0103 c\u00e2\u015ftig de cauz\u0103 protestantismului? Cu concursul episcopilor italieni s-a f\u0103cut o reform\u0103 mai pu\u0163in eficace de cum ar fi do- rit germanii sau spaniolii. Sinodul a \u00eent\u0103rit Biserica roman\u0103 contra protestantismului, prin ca- noanele de credin\u0163\u0103 \u015fi decretele de reform\u0103. S-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 fie interzis\u0103 orice alt\u0103 traducerea a Bibliei afar\u0103 de Vulgata care era \u00een latin\u0103 \u015fi s-a decretat c\u0103 \u015fi c\u0103r\u0163ile apocrife din colec\u0163ia Septuagintei sunt c\u0103r\u0163i inspirate iar citatele luate din ele s\u0103 aib\u0103 aceea\u015fi autoritate. S-a mai ameliorat disciplina Bisericii catolice lu\u00e2ndu-se anumite m\u0103suri contra abuzurilor existente. Astfel reforma catolic\u0103 era proiectat\u0103 \u00eempotriva adev\u0103ratei reformei; era o contra reform\u0103 \u015fi o anti-reform\u0103. Decretele sinodului \u00eens\u0103 n-au putut fi promulgate \u00een toate statele catolice deoarece ele tindeau s\u0103 supun\u0103 pe regi autorit\u0103\u0163ii papale. \u00cens\u0103 \u00een mod tacit, \u00een toate \u0163\u0103rile catolice, hot\u0103r\u00e2rile sinodului cu privire la credin\u0163\u0103 \u015fi disciplin\u0103 au fost adoptate. Papa Pius al IV-lea a formulat \u00een 1564, pe baza sinodului, o nou\u0103 m\u0103rturisire de credin\u0163\u0103. Astfel aurul vaticanului \u015fi \u00eenclina\u0163ia tradi\u0163ional\u0103 a episcopilor italieni a neutralizat mult inten\u0163iile majorit\u0103\u0163ii delega\u0163ilor la sinod. Conciliul a lansat anatema asupra tuturor celor ce t\u0103g\u0103duiau cultul Fecioarei, al sfin\u0163ilor, al relicvelor, purgatoriul, cele \u015fapte taine, cultul imagi- nilor, liturghia, s\u0103rb\u0103torile \u015fi toate cele tradi\u0163ionale. Totodat\u0103 a interzis luxul, l\u0103comia de c\u00e2\u015f- tig, jocurile \u015fi desfr\u00e2ul la clerici. S-au hot\u0103r\u00e2t pedepse pentru episcopul care lipsea nemotivat din dioceza sa. Violarea salvconductelor (acte de liber\u0103 trecere) a fost considerat\u0103 crim\u0103. S-a interzis c\u0103s\u0103toria \u015fi concubinajul la clerici; bastarzii lor erau declara\u0163i incapabili de a mo\u015fteni beneficii. Episcopii s\u0103 nu poat\u0103 fi judeca\u0163i dec\u00e2t de pontif (deci sustra\u015fi autorit\u0103\u0163ii statelor). A condamnat pe cei ce practic\u0103 duelul \u015fi pe spectatorii excomunic\u0103rii pe cei ce constr\u00e2ngeau pe minori s\u0103 intre \u00een m\u0103n\u0103stiri, a declarat c\u0103 virginitatea este preferabil\u0103 vie\u0163ii conjugale. A sta- bilit din nou atribu\u0163iile papei ca \u201eVicar al lui Dumnezeu\u201d pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi a condamnat pe eretici: protestan\u0163i, anabapti\u015fti \u015fi to\u0163i ceilal\u0163i. Se zice c\u0103 Pius a fost iubit \u015fi uneori caritabil. A \u00eenfrumuse\u0163at capitala. Pius al V-lea (1566-1572) Primul pap\u0103 modern care a fost canonizat ca sf\u00e2nt dup\u0103 moarte. (\u00cen afar\u0103 de el, a mai fost canonizat doar Pius al XI-lea mort \u00een 1939). Unul din principalele sale \u201emerite\u201d a fost consolidarea Inchizi\u0163iei romane. 195","Pius V fusese c\u0103lug\u0103r dominican \u015fi adept al reformei \u00een sens catolic. El zicea c\u0103 pe c\u00e2nd era c\u0103lug\u0103r era sigur de m\u00e2ntuire; dup\u0103 ce a devenit cardinal \u00eenc\u0103 mai n\u0103d\u0103jduia dar ca pap\u0103 nu mai spera. Via\u0163a sa a urmat \u00eentr-adev\u0103r aceste grada\u0163ii; ca monah era umilit \u015fi modest dar func\u0163ia de cardinal l-a stricat. Apoi pozi\u0163ia de pontif suprem i-a adus pierzarea c\u0103ci jur\u0103m\u00e2ntul papal \u00eel f\u0103cea sclavul papilor preceden\u0163i. \u00cen alian\u0163\u0103 cu Caterina de Medici, regina-mam\u0103 din Fran\u0163a \u015fi cu Filip al II-lea Spaniei, Pius V jurase moartea protestan\u0163ilor. \u00cen \u0162\u0103rile de Jos erau ar\u015fi cu sutele \u015fi cu miile. \u00cen Spania, evreii, musulmanii \u015fi maranii (iudei cre\u015ftina\u0163i care \u0163ineau iudaismul \u00een ascuns) ea f\u0103r\u0103 mil\u0103 urm\u0103ri\u0163i de inchizi\u0163ie. Numai \u00eemp\u0103ratul german Maximilian al II-lea a \u00eendr\u0103znit s\u0103 blameze masacrele pa- piste \u015fi a tolerat pe luterani, motiv pentru care papa l-a amenin\u0163at cu luarea coroanei. Papa a excomunicat pe Elisabeta a Angliei fiindc\u0103 exila pe preo\u0163ii catolici turbulen\u0163i. Marea rigiditate a lui Piua al V-lea l-a f\u0103cut teribil. A dat lui Cosino de Medici titlul de mare duce de Toscana. I-a supus pe c\u0103lug\u0103ri \u015fi episcopi la cea mai sever\u0103 disciplin\u0103. Via\u0163a sa privat\u0103 a fost ferit\u0103 de desfr\u00e2u. Dar numai Dumnezeu poate \u015fti sigur. \u00cen tot cazul, imoralitatea clerului \u00eencepuse s\u0103 se ascund\u0103. Desfr\u00e2ul nu se mai l\u0103f\u0103ia at\u00e2t de pe fa\u0163\u0103. \u00cen schimb, inchizi\u0163ia devenea tot mai har- nic\u0103. \u00cen Fran\u0163a, Caterina decreta sus \u015fi tare libertatea de con\u015ftiin\u0163\u0103 iar \u00een secret, chema pe ie- zui\u0163i \u00een ajutor. \u00cen 1562 s-a dat un edict care d\u0103dea protestan\u0163ilor libertatea cultului apoi ime- diat au \u00eenceput r\u0103zboaiele religioase, inaugurate prin masacrul calvini\u015ftilor la Vasey. \u00centre 1562-1570 au avut loc trei r\u0103zboaie religioase \u00een Fran\u0163a, \u00eencheiate de fiecare dat\u0103 cu tratate de pace. \u00cen urma armisti\u0163iului din 1570 s-a acordat libertatea cultului calvinist (hughenot) \u00een ora- \u015fele unde municipalitatea \u00eel accepta. Astfel hugheno\u0163ii primesc ora\u015fele cet\u0103\u0163i la Rochelle, Montauban, Cognac \u015fi La Charit\u00e9. Regele Carol al IX-lea, marionet\u0103 neputincioas\u0103 a mamei sale, Caterina, se ocupa \u00eentre timp cu v\u00e2n\u0103toarea \u015fi cu alte t\u00e2mpenii regale. Sor\u0103-sa Margareta (regina Margot) se c\u0103s\u0103to- re\u015fte cu Henric al IV-lea de Navarra, prin\u0163 protestant. \u00centre timp izbucnea \u015fi \u00een Fran\u0163a o dis- put\u0103 catolic\u0103 st\u00e2rnit\u0103 de Baius de Louvain asupra harului \u015fi liberului arbitru. Imediat o bul\u0103 \u00eel condamn\u0103. \u00cen Sco\u0163ia reformatorul Knox intrase \u00een conflict cu regina Maria Stuart, o catolic\u0103 u\u015fu- ratic\u0103 educat\u0103 \u00een Fran\u0163a. Reformatorul, \u00eendr\u0103zne\u0163, vorbea cu ea pe acela\u015fi ton cu care ar fi vor- bit Ilie sau al\u0163i profe\u0163i, reginelor Atalia \u015fi Isabela. Sco\u0163ienii, acum calvini\u015fti, erau scandaliza\u0163i de credin\u0163a \u015fi via\u0163a acestei regine. Cu greu i-au acceptat s\u0103 aib\u0103 o capel\u0103 catolic\u0103. \u00cen 1567 a fost silit\u0103 s\u0103 abdice \u015fi \u00een anul urm\u0103tor s\u0103 fug\u0103 din Sco\u0163ia, cer\u00e2nd azil la Elisabeta a Angliei, veri\u015foara ei. Dar Elisabeta, fiind protestant\u0103 \u015fi probabil tem\u00e2ndu-se de ea, i-a oferit 20 de ani de arest. \u00cen 1586 a fost descoperit un complot al catolicilor \u015fi Maria Stuart, acuzat\u0103 de a fi in- stigat contra vie\u0163ii Elisabetei, a sf\u00e2r\u015fit pe e\u015fafod \u00een 1587. \u00cen acest timp Irlanda, cucerit\u0103 treptat odat\u0103 cu \u201ereformarea\u201d Angliei, a devenit o pro- vincie englez\u0103 \u015fi locuitorii catolici care nu acceptau \u201ereforma\u201d \u00eenving\u0103torilor, au avut de \u00eendu- rat tot felul de nedrept\u0103\u0163i. Cu toate persecu\u0163iile englezilor, \u201eprotestan\u0163ii\u201d, catolicii au rezistat \u00een Irlanda. Este sigur c\u0103 acest conflict are un caracter mai degrab\u0103 na\u0163ionalist dec\u00e2t religios, de\u015fi uneori cele dou\u0103 se confund\u0103. Din 1560 \u015fi p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, irlandezii catolicii \u015fi englezii an- glicani au fost \u00een conflict permanent. \u00cen Spania, moriscii (arabii cre\u015ftina\u0163i cu for\u0163a) s-au r\u0103sculat \u00eentre 1568-1571, ceea ce arat\u0103 c\u0103 convertirea nu este treaba statelor. Totodat\u0103 aceasta arat\u0103 c\u0103 inchizi\u0163ia trebuie s\u0103 fi avut foarte mult de lucru. De la 1536 inchizi\u0163ia fusese introdus\u0103 \u015fi \u00een Portugalia. \u00cen lips\u0103 de protestan\u0163i, \u00ee\u015fi g\u0103sea totu\u015fi foarte mult de lucru. \u00cen Germania, \u00eenc\u0103 din 1555 luteranii \u015fi catolicii ajunseser\u0103 la o conven\u0163ie Cujus regio, ejus religio (al cui este \u0163inutul, al aceluia este religia). Regele Carol Quintul vr\u0103jma\u015ful pro- testan\u0163ilor, abdicase \u00een 1556 \u015fi nu dup\u0103 mult timp a murit dement \u00eentr-o chilie c\u0103lug\u0103reasc\u0103. 196","\u00cen 1564 a murit \u015fi calvin la Geneva, \u00een v\u00e2rst\u0103 de 555 de ani. \u00centre timp calvinismul de- venise singura reform\u0103 interna\u0163ional\u0103. Dup\u0103 el lucrarea a fost condus\u0103 de Theodore de Beze, un spirit mai \u00eemp\u0103ciuitor, cu purt\u0103ri gentile dar devorat acelora\u015fi idealuri. \u00cen 1560 valdenzii din sudul Italiei sunt extermina\u0163i prin gra\u0163ia inchizi\u0163iei. Cei din nord vor fi de asemenea persecuta\u0163i p\u00e2n\u0103 la 1848. \u00cen Olanda cardinalul Granvelle luase m\u0103suri serioase contra protestan\u0163ilor din 1559, ceea ce a provocat protestele nobililor care \u00eel aveau \u00een frunte pe Wilhelm de Orania. Ca ur- mare cardinalul este rechemat \u00een 1564. Nobilimea a constituit o asocia\u0163ie contra inchizi\u0163iei \u015fi st\u0103p\u00e2nirii spaniole. \u00cen 1566 a \u00eenceput mi\u015fcarea iconoclast\u0103 \u015fi odat\u0103 cu aceasta, revolu\u0163ia bur- ghez\u0103 ca r\u0103spuns, \u00een 1567, trupele spaniole conduse de ducele de Alba au intrat \u00een Bruyxelles instituind \u00een \u0162\u0103rile de Jos un regim de teroare al c\u0103rui instrument era \u201eConsiliul contra tulbu- r\u0103rilor\u201d, supranumit \u201eConsiliul s\u00e2ngelui\u201d. \u00cen ciuda teroarei sau tocmai din pricina ei r\u0103scula\u0163ii \u201egueux\u201d (golanii) \u00een alian\u0163\u0103 cu englezii, reu\u015fesc s\u0103 ocupe provinciile Olanda \u015fi Zeelanda, ale- g\u00e2nd conduc\u0103tor pe Wilhelm de Orania \u015fi lu\u00e2nd m\u0103suri de rezisten\u0163\u0103 contra spaniolilor. \u00cen 1574 sinodul din Dort (Dortdrecht) proclam\u0103 calvinismul ca religie de stat \u00een provinciile nor- dice r\u0103sculate. Dar conflictul cu catolicii spanioli va continua violent p\u00e2n\u0103 \u00een 1648 c\u00e2nd Spa- nia va recunoa\u015fte definitiv independen\u0163a Olandei. \u00cen Ungaria, predicatorul anabaptist Gyorgy Karacsony (GH. Cr\u0103ciun) conduce o r\u0103s- coal\u0103 \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103 \u00eentre anii 1569-1570. \u00centre timp \u00een Rusia se tip\u0103rea (1564) prima carte: Faptele Apostolilor. \u00cen 1544 se tip\u0103- rise deja Cathechismul rom\u00e2nesc, prima carte \u00een limba rom\u00e2n\u0103 tip\u0103rit\u0103. Oarecare \u00eencerc\u0103ri de a introduce luteranismul \u00een Moldova f\u0103cuse Despot-Vod\u0103 (1561-1565) un aventurier grec educat \u00een Occident, a\u015fa cum va face mai t\u00e2rziu \u015fi Iancu Sasu (1580-1582). Zadarnic \u00eens\u0103. O reform\u0103 pornit\u0103 din interior sau o oper\u0103 de alfabetizare sprijinit\u0103 de tip\u0103rirea unei Biblii \u00een limba rom\u00e2n\u0103, ar fi fost mai salutat\u0103. R\u0103s\u0103ritul cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii era \u00eenc\u0103 dominat de otomani, care \u00eei sugeau vlaga. \u00cen Anglia, la 1571 a fost stabilit\u0103 definitiv Biserica anglican\u0103. Dar calvini\u015ftii englezi riguro\u015fi nu era de acord cu ritualismul \u015fi sistemul de organizare al Bisericii Angliei. Ace\u015fti credincio\u015fi care era de fapt prezbiterieni, au fost numi\u0163i non-conformi\u015fti \u015fi disiden\u0163i. \u00cenc\u0103 din 1567 ei se constituiser\u0103 \u00eentre Biseric\u0103 separat\u0103 pur calvinist\u0103, de unde au primit \u015fi numele de puritani. Au fost persecuta\u0163i de regin\u0103. Tot \u00een acest timp \u00een Anglia ia na\u015ftere mi\u015fcarea \u201eseparati\u015ftilor\u201d puritani care voiau o organizare congrega\u0163ional\u0103, adic\u0103 \u00eentemeiat\u0103 pe autoritatea comunit\u0103\u0163ii locale. Vederile lor despre organiza\u0163ie erau asem\u0103n\u0103toare anabapti\u015ftilor de pe continent. Cel mai important lider al lor a fost Robert Brown de unde \u015fi numele de browni\u015ftii. Ace\u015ftia luptau pentru separarea Bisericii de stat. Faptul c\u0103 s-au separat astfel de Biserica Angliei, a st\u00e2rnit persecu\u0163ie. \u00cen 1567 autorit\u0103\u0163ile \u00eei aresteaz\u0103 pe separati\u015ftii care se adunaser\u0103 s\u0103 celebreze o nunt\u0103. Totu\u015fi ace\u015ftia, ca \u015fi anglicanii, \u015fi to\u0163i calvini\u015ftii, nu lep\u0103dau botezul pruncilor. Fiind de mai multe ori aresta\u0163i, Brown \u015fi mul\u0163i al\u0163i separati\u015fti \u2013 majoritatea comunit\u0103\u0163ii sale - s-au refugiat \u00een Olanda. \u00cen 1572 a murit \u00een sf\u00e2r\u015fit \u015fi papa Pius al V-lea. Se zice c\u0103 sultanul Selim II a celebrat acest eveniment\u2026 Nu este de mirare c\u0103ci papa patronase o lig\u0103 militar\u0103 contra turcilor. Gregorius al XIII-lea (1572-1585) Ugo Bouncompagni, pe adev\u0103ratul nume. Sose\u015fte la Roma \u00eempreun\u0103 cu un fiu natural al s\u0103u, pe care voia s\u0103-l fac\u0103 regele Irlandei, apoi al Portugaliei. Anul urc\u0103rii sale pe tron mar- cheaz\u0103 odiosul masacru al hugheno\u0163ilor din Fran\u0163a, \u201enoaptea sf\u00e2ntului Bartolomeu\u201d (24 au- gust). Nunta lui Henric de Navarra, prin\u0163 protestant, cu Margareta de Valois, sora regelui, prin\u0163es\u0103 catolic\u0103, era proiectat\u0103 ca o manifestate a \u00eemp\u0103c\u0103rii dintre partidul catolic cu cel hug- henot. Dar la instiga\u0163ia papi\u015ftilor, regina-mam\u0103, Caterina de Medici, o femeie de o r\u0103utate \u015fi 197","moravuri detestabile, a determinat pe fiul ei Carol al IX-lea s\u0103 ordone \u00een secret masacrarea protestan\u0163ilor. La nunta cea mare parizian\u0103 au fost invita\u0163i c\u00e2t mai mul\u0163i hugheno\u0163i. \u015ei c\u00e2nd ei erau deja aduna\u0163i \u00een Paris, \u00een noaptea hot\u0103r\u00e2t\u0103, catolicii s-au repezit asupra lor la semnalul clopo- telor unei biserici, conduc\u0103torul hugheno\u0163ilor, viteazul amiral Coligny, a fost de asemenea junghiat f\u0103r\u0103 mil\u0103. Popula\u0163ia catolic\u0103 \u2013 nobili, clerici \u015fi popor, s-au delectat mutil\u00e2nd \u015fi dis- trug\u00e2nd ni\u015fte oameni care nu doreau dec\u00e2t libertatea credin\u0163ei lor. Num\u0103rul victimelor a fost calculat foarte modest de c\u0103tre catolici \u00eentre 2000-4000 \u201eeretici\u201d, \u00een timp ce protestan\u0163ii sus\u0163in c\u0103 au fost 20.000. de fapt, este gre\u015fit s\u0103 credem c\u0103 a fost vorba de o singur\u0103 noapte deoarece masacrul a continuat \u00een Fran\u0163a \u00eenc\u0103 multe zile, ajung\u00e2ndu-se p\u00e2n\u0103 la 30.000 sau dup\u0103 al\u0163ii, la 70.000-100.000 victime. Dar nu num\u0103rul victimelor este acela care ilustreaz\u0103 r\u0103utatea roma- ni\u015ftilor, c\u00e2t procedeul iezuit \u015fi cruzimea diabolic\u0103. Ne-am a\u015ftepta ca \u00eensu\u015fi papa s\u0103 dezaprobe acest carnagiu. Dar la primirea ve\u015ftii, papa nu mai putea de bucurie. Capul amiralului Coligny a fost dus la Roma spre \u00eenveselirea \u201esfin- \u0163eniei sale\u201d \u015fi papa a ordonat s\u0103rb\u0103tori \u015fi liturghie; s-au tras clopotele \u015fi o medalie a fost b\u0103- tut\u0103 \u00een cinstea evenimentului. Apoi scene ale masacrului au fost zugr\u0103vite pentru a orna pala- tul papal. Cel ce adusese \u015ftirea acesta a primit de la pap\u0103 o mie de scuzi de aur. De asemenea parlamentul francez a ordonat procesiuni anuale pentru s\u0103rb\u0103torirea sf\u00e2ntului Bartolomeu. Acest masacru \u00eens\u0103 i-a \u00eend\u00e2rjit pe hugheno\u0163i care au luat armele. Un al patrulea r\u0103zboi civil a avut loc (1572-1573), apoi \u00eentre anii 1574-1577 al cincilea \u015fi al \u015faselea r\u0103zboi civil. Hugheno\u0163ii ob\u0163in astfel oarecare concesii dar catolicii nemul\u0163umi\u0163i formeaz\u0103 \u201eLiga sf\u00e2nt\u0103\u201d condus\u0103 de ducele de Guise care se aliaz\u0103 cu regele Spaniei. \u00cen 1580 are loc al \u015faptea r\u0103zboi civil \u00een urna c\u0103ruia \u015fi se confirm\u0103 protestan\u0163ilor vechile tratate. Dar pe cuv\u00e2ntul romani\u015ftilor nu se poate conta. \u00cen 1585-1589 va avea loc al optulea r\u0103zboi civil care r\u0103v\u0103\u015fe\u015fte \u015fi Parisul. Din ordinul lui Henric III est asasinat \u015feful ligii catolice iar dup\u0103 c\u00e2teva luni este asasinat \u00een- su\u015fi regele Henric al III-lea. Acesta, de\u015fi fost adversar al protestan\u0163ilor, se aliase cu ei pe plan politic toler\u00e2ndu-i. Dup\u0103 marele masacru supranumit \u015fi \u201eNunta s\u00e2ngeroas\u0103\u201d, papa Grigore a felicitat-o pe Caterina de Medici. Apoi a desf\u0103\u015furat o propagand\u0103 viguroas\u0103 contra protestantismului. \u00cen 1582 papa Grigore al XIII-lea introduce reforma calendarului. P\u00e2n\u0103 atunci se folosise calenda- rul iulian, fixat de Julius cezar \u00eenainte de Christos, pe baza calendarului egiptean. \u00cens\u0103 dup\u0103 16 secole calendarul iulian r\u0103m\u0103sese \u00een urm\u0103 fa\u0163\u0103 de realitatea astronomic\u0103 cu dou\u0103zeci de zile, ceea ce \u00eencepea s\u0103 deranjeze s\u0103rb\u0103torile calendaristice \u015fi altele. Noul calendar mai precis, se nume\u015fte gregorian, dup\u0103 numele papei \u015fi a fost introdus \u00een \u0163\u0103rile catolice apoi \u015fi \u00een cele protestante, de\u015fi la \u00eenceput protestan\u0163ii spuneau: \u201eMai degrab\u0103 s\u0103 nu ne potrivim cu soarele dec\u00e2t s\u0103 ne potrivim cu papa\u201d\u2026 Este ciudat c\u0103 \u00een chestiuni care nu sunt de domeniul spiritual, cum este calendarul, oamenii au f\u0103cut uneori opozi\u0163ie, \u00een timp ce \u00een probleme de doctrin\u0103, de cult sau de practic\u0103, nu s-au ru\u015finat \u00eentotdeauna de a se potrivi cu papa chiar dac\u0103 aceasta \u00eei a\u015feza \u00een dezacord cu Biblia Trebuie men\u0163ionat c\u0103 reforma calendarului nu a afectat ciclul s\u0103pt\u0103m\u00e2nal. S-a hot\u0103r\u00e2t pur \u015fi simplu ca dup\u0103 ziua de joi 4 octombrie, s\u0103 urmeze vineri 15 octombrie. Deci dup\u0103 joi a urmat vineri, indiferent de num\u0103rul calendaristic. Noul calendar are o eroare numai de o zi la 18.200 de ani!\u2026 El a fost introdus mai \u00eent\u00e2i \u00een Italia, Spania, Portugalia, Fran\u0163a, Polonia etc. \u00cen \u0163\u0103rile nordice, luterane, abia \u00een sec. al XVIII-lea, ca \u015fi \u00een Anglia. N Japonia dup\u0103 1873, \u00een Rusia dup\u0103 revolu\u0163ia din 1917. \u00cen Rom\u00e2nia a fost introdus \u00een \u201e919, ir \u00een Turcia \u015fi Egipt dup\u0103 1925. Dar sinodul bisericilor ortodoxe r\u0103s\u0103ritene a hot\u0103r\u00e2t \u00een 1923 la Constantinopol s\u0103 nu se adopte calendarul gregorian care vine de la papa, ci s-a creat un calendar iulian nou. Ca \u015fi cum p\u0103g\u00e2nul Cezar trebuie s\u0103 aib\u0103 mai mult credit \u00een fa\u0163a cre\u015ftinilor dec\u00e2t Grigore al XIII-lea. \u00cen Rom\u00e2nia Biserica Ortodox\u0103 a acceptat calendarul papal \u00een 1924. Ast\u0103zi el este \u00een vigoare \u00een toat\u0103 lumea. 198"]