Roma sau Ierusalim?

["(liturghia) uneori chiar \u00een Paris. Iar cu ocazia Pa\u015ftelui din prim\u0103vara anului 1795, multe magazine au fost \u00eenchise. \u00cen aprilie \u015fi \u00een mai au fost semnate tratate de pace \u00eentre Fran\u0163a \u015fi Prusia, \u00eentre Fran\u0163a \u015fi Olanda. Fran\u0163a \u00ee\u015fi m\u0103rise teritoriile \u00een nord \u015fi est. Conven\u0163ia termidorian\u0103 care \u00eenlocuia guvernul lui Robespierre \u00eencerca s\u0103 restabileasc\u0103 o libertate religioas\u0103 condi\u0163ionat\u0103 de o anumit\u0103 supunere fa\u0163\u0103 de interesele regimului. Dar burghezia, care pusese m\u00e2na pe c\u00e2rm\u0103, n-a slujit nevoile celor de jos, astfel \u00eenc\u00e2t \u00een mai 1795, poporul s-a revoltat \u00een Paris contra termidorienilor, cer\u00e2nd p\u00e2inea \u015fi constitu\u0163ia din 1793. Gu- vernul a \u00een\u0103bu\u015fit cu brutalitate revolta \u015fi a instituit \u00een continuare \u201eteroarea alb\u0103\u201d. Dar toate te- rorile au aceea\u015fi culoare s\u00e2ngerie \u015fi aceea\u015fi motiva\u0163ie visceral\u0103. Termidorienii \u00eencercau s\u0103 \u0163in\u0103 un echilibru \u00eentre cei ce voiau p\u00e2ine \u015fi cei ce voiau Biseric\u0103 liber\u0103. Dar n-au satisf\u0103cut pe nici unii. \u00cen iulie, Fran\u0163a a f\u0103cut pace cu Spania (care intrase \u00een coali\u0163ia anti francez\u0103). Se retrage din Spania \u015fi prime\u015fte \u00een schimb San Domingo \u015fi Antile. La 29 sept. 1795 guvernul termidorian adopt\u0103 o nou\u0103 constitu\u0163ie, \u00een care o serie dintre principiile proclamate \u00een Declara\u0163ia drepturilor sunt p\u0103r\u0103site. La 29 sept. se aducea o \u00eembun\u0103- t\u0103\u0163ire a legilor teroarei, \u00eens\u0103 anarhia \u015fi spiritul de persecu\u0163ie tulburau \u00eenc\u0103 \u00eentreaga \u0163ar\u0103. Printr- o lege de poli\u0163ie, Conven\u0163ia a reglat libertatea de \u00eenchinare \u015fi a hot\u0103r\u00e2t penalit\u0103\u0163i severe contra preo\u0163ilor pasibili de exil sau \u00eenchisoare, dac\u0103 se \u00eentorc pe p\u0103m\u00e2ntul Fran\u0163ei. Primejdia regalist\u0103 nu trecuse \u015fi guvernul asocia ideea de cre\u015ftinism cu aceea de papism \u015fi regalitate. La 5 octombrie a avut loc \u00eentr-adev\u0103r o insurec\u0163ie regalist\u0103 la Paris, cu care ocazie generalii Bonaparte \u015fi Murat, pe atunci \u00een slujba Republicii, i-au zdrobit pe insurgen\u0163i, iar Bonaparte a fost avansat la gradul de general de divizie. La 26 octombrie a fost dizolvat\u0103 Conven\u0163ia termidorian\u0103 \u015fi s-a instituit un nou guvern revolu\u0163ionar: Directoratul, compus din Barras, La Revelli\u00e8re, Letourneur, Reubell \u015fi Carnot. Regimul instituit de directori nu aducea \u00eens\u0103 nimic mai bun \u00een domeniul libert\u0103\u0163ii religioase. Directorii erau ostili cre\u015ftinismului, iar principiului separ\u0103rii era aplicat \u00een a\u015fa fel, \u00eenc\u00e2t s\u0103 devin\u0103 un mijloc de a anihila Biserica. Ei doreau s\u0103 desfiin\u0163eze chiar pe episcopii constitu\u0163ionali supu\u015fi regimului. De aceea c\u00e2nd ace\u015ftia mureau, guvernul \u00eempiedica alegerea de noi episcopi. S-au \u00eenmul\u0163it m\u0103surile contra preo\u0163ilor nejur\u0103tori. S-a impus tuturor preo\u0163ilor \u015fi pastorilor obliga\u0163ia de a jura ur\u0103 fa\u0163\u0103 de regalitate \u015fi de anarhie, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 guvernul avea oarecare temeri c\u0103 cre\u015ftinismul ar avea un rol politic. Un num\u0103r de preo\u0163i papi\u015fti au depus jur\u0103m\u00e2nt \u015fi astfel catolicismul a fost restabilit ici \u015fi colo. Dar \u00een realitate cultul continua s\u0103 fie tulburat de ne\u00eencetatele acte arbitrare de interfe- ren\u0163\u0103 din partea biroului administrativ al Directoratului, care, prin \u00eemputerniciri individuale, deporta pe preo\u0163ii acuza\u0163i de \u201eincitare la tulbur\u0103ri\u201d. Astfel, un num\u0103r de 1657 de preo\u0163i fran- cezi \u015fi 7235 de preo\u0163i belgieni au fost exila\u0163i. \u0162inta Directoriului era \u00eenlocuirea cre\u015ftinismului prin cultul decadal. Re\u00eenvierea cre\u015ftinismului era v\u0103zut\u0103 periculoas\u0103 pentru planurile guvernului, deoarece s\u0103pt\u0103m\u00e2na tradi\u0163ional\u0103 \u015fi s\u0103rb\u0103torirea duminicii (sau a s\u00e2mbetei, \u00een cazul evreilor) veneau \u00een conflict cu repausul decadal (d\u00e9cadi). Este inutil s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m de ce poporul prefera o odihn\u0103 dup\u0103 \u015fase zile de lucrui \u015fi nu dup\u0103 nou\u0103 zile. \u00cen Paris, totu\u015fi, 15 biserici au adoptat \u00een cele din urm\u0103 cultul decadal \u00een locul cultului duminical. Apoi Directoriul a favorizat \u00eencercarea neoficial\u0103 a scriitorului Chemin \u015fi a prietenilor s\u0103i de a introduce Teofilantropia ca Biseric\u0103 na\u0163ional\u0103. La 30 nov. 1795 a fost publicat un articol-program (Manifestul Plebei) semnat de Babeuf, liderul grup\u0103rii egalilor. Cu aceast\u0103 ocazie, ideile comuniste au intrat \u00een istoria politic\u0103. Iacobinii, care fuseser\u0103 suprima\u0163i oficial dup\u0103 c\u0103derea lui Robespierre, au continuat s\u0103 existe, \u015fi au intrat \u00een Clubul Panteonului, \u00eentemeiat de Babeuf. Babuvi\u015ftii (egalii) c\u0103utau s\u0103 pun\u0103 m\u00e2na pe putere, pentru a rezolva problemele economico-sociale printr-un regim egalitarist, deoarece guvernele revolu\u0163ionare vorbiser\u0103 de egalitate \u00een mod demagogic, ca de 249","altfel \u015fi despre libertatea religioas\u0103. \u00cen martie 1796, Conspira\u0163ia Egalilor a alc\u0103tuit un Comitet Insurec\u0163ional din care f\u0103ceau parte Babeuf, Buonarotti, Darth\u00e9, Marchal \u015fi al\u0163ii. Ace\u015ftia au lansat un manifest, \u00een care criticau guvernul, cer\u00e2nd egalitatea real\u0103. Iat\u0103 c\u00e2teva fraze mai mult dec\u00e2t semnificative: Din timpuri imemoriale, ni s-a repetat cu ipocrizie: \u201eoamenii sunt egali\u201d. \u015ei tot din timpuri imemoriale, cea mai \u00eenjositoare, mai nedreapt\u0103 \u015fi mai monstruoas\u0103 inegalitate, apas\u0103 cu neru\u015finare asupra genului uman. Egalitatea n-a fost niciodat\u0103 dec\u00e2t o frumoas\u0103 \u015fi steril\u0103 fic\u0163iune a legii. Ast\u0103zi, c\u00e2nd ea este reclamat\u0103 cu o voce mult mai puternic\u0103, ni se spune: \u201eT\u0103ce\u0163i mizerabililor, egalitatea nu este dec\u00e2t o himer\u0103; mul\u0163umindu-se cu egalitatea legal\u0103 canaliilor! Ce v\u0103 trebuie mai mult?\u201d Voim egalitatea real\u0103 sau moartea. Revolu\u0163ia Francez\u0103 nu este dec\u00e2t vestitoarea unei alte revolu\u0163ii mult mai mari, mult mai solemne \u015fi care va fi ultima. S\u0103 piar\u0103, dac\u0103 trebuie, \u00eentreaga crea\u0163ie, numai s\u0103 ne r\u0103m\u00e2n\u0103 egalitatea real\u0103! Nu este greu de ghicit cum s-ar fi rezolvat problema egalit\u0103\u0163ii, dac\u0103 ar fi ajuns la c\u00e2rm\u0103 babuvi\u015ftii. \u00cens\u0103 tonul fanatic al manifestului, \u00een care se declara c\u0103, pentru egalitate \u201evom distruge totul\u201d, prevestea o nou\u0103 furtun\u0103 de teroare, cu nimic mai bl\u00e2nd\u0103 dec\u00e2t cele precedente, \u015fi \u00eenc\u0103 \u201eultima\u201d. \u00cens\u0103 egalii n-au reu\u015fit s\u0103 pun\u0103 m\u00e2na pe putere. \u00cen urma unei tr\u0103d\u0103ri, Babeuf \u015fi Buonarotti au fost aresta\u0163i, iar la 27 mai 1796, Babeuf a fost dus la ghilotin\u0103. M\u0103surile anticre\u015ftine au continuat. Revolu\u0163ia se temea de Christos cel pu\u0163in la fel de mult ca de pap\u0103, sau de babuvi\u015fti. Directorii urm\u0103reau s\u0103 arunce dificult\u0103\u0163i \u00een calea oric\u0103rei religii. La 11 aprilie 1796 se d\u0103 o lege care interzicea uzul clopotelor \u015fi orice fel de convocare public\u0103 pentru exercitarea religiei, sub pedeapsa cu \u00eenchisoarea sau cu deportarea. S-a hot\u0103r\u00e2t ca to\u0163i preo\u0163ii, care n-au depus un jur\u0103m\u00e2nt \u015fi totu\u015fi \u00ee\u015fi exercit\u0103 func\u0163iile, \u015fi care n-au emigrat \u00een timpul prescris, s\u0103 fie da\u0163i la moarte. Dar dup\u0103 ce s-a descoperit conspira\u0163ia lui Babeuf \u015fi s- a v\u0103zut c\u0103 pericolul pentru guvernul directorilor venea din st\u00e2nga, la 25 august a fost abandonat proiectul antieclesiastic. Un rol important \u00een cre\u015fterea influen\u0163ei pentru re\u00eenvierea libert\u0103\u0163ii cultului cre\u015ftin l-auavut episcopul Gr\u00e9goire \u015fi apoi generalul Napoleon Bonaparte, care \u00eenainta victorios, cucerind nordul Italiei, \u00een lupt\u0103 cu austriecii. Directorii au \u00eenceput s\u0103 simt\u0103 c\u0103 politica lor de persecu\u0163ie religioas\u0103 nu mai era urmat\u0103 cu credincio\u015fie. Au auzit c\u0103 Napoleon al lor care \u00eenainta biruitor \u00een Italia, ar\u0103ta considera\u0163ie pentru pap\u0103. \u00cen timpul campaniei din Italia, Bonaparte se lovise de autoritatea papei, cu care a tre- buit s\u0103 fac\u0103 un t\u00e2rg. La 19 februarie 1797 a f\u0103cut un tratat de pace cu Pius la VI-lea. Prin acest tratat, papa renun\u0163a la preten\u0163iile asupra Avingnonului, posesiune papal\u0103 din Fran\u0163a care \u00eei fu- sese luat\u0103. \u00cen cele din urm\u0103, a trebuit s\u0103 predea Fran\u0163ei \u015fi partea de nord a Statului Papal \u015fi s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 lui Napoleon o mare contribu\u0163ie. La 20 mai 1797, Jourdan \u015fi Pichegru au devenit membri ai Consiliului Celor Cinci Sute, Pichegru ca pre\u015fedinte, iar regalistul Barth\u00e9l\u00e9my a devenit unul dintre cei cinci directori. \u00cen iunie \u015fi iulie au avut loc discu\u0163ii violente \u00een care s-a distins Royer-Collard. \u00cen cele din urm\u0103, s-au pus la vot propunerile din discursul luminos al lui Camille Jourdan (17 iunie), precum \u015fi cele f\u0103cute de Dubruel (26 iunie), pentru abolirea tuturor legilor \u00eempotriva credincio\u015filor nejur\u0103tori, care fuseser\u0103 date din 1791. Apoi mai mul\u0163i reprezentan\u0163i au cerut abrogarea tuturor legilor antibiserice\u015fti. \u00cen cursul lunilor iulie \u015fi august, mul\u0163imile au cerut cu insisten\u0163\u0103 libertatea religioas\u0103. La 7 fructidor (29 august) majoritatea a votat ner\u0103bd\u0103toare pentru libertatea religioas\u0103. bisericile catolice s-au umplut iar\u0103\u015fi de lume, iar protestan\u0163ilor li s-a permis de asemenea cultul public. Ororile descre\u015ftin\u0103rii au dus \u00een final la aceast\u0103 reac\u0163ie a spiritului religios. De data aceasta \u00eens\u0103, \u00een urma probei de foc a Revolu\u0163iei, afluxul spre religie, c\u0103utarea lui Dumnezeu era sincer\u0103, neconstr\u00e2ns\u0103 de amenin\u0163\u0103rile institu\u0163iei religioase. Libertatea venise abia acum \u00een Fran\u0163a, odat\u0103 cu reac\u0163ia cre\u015ftin\u0103 popular\u0103. Cu mare putere de p\u0103trundere Iorga spunea lucrurilor pe nume: De unde rezult\u0103 c\u0103 revolu\u0163ia francez\u0103, venit\u0103 la cap\u0103tul ra\u0163ionalismului, n-a \u00eensemnat \u2013 este aproape inutil s\u0103 v-o mai spun - n-a \u00eensemnat libertatea aceea a omenirii de care se vorbe\u015fte 250","necontenit (\u2026). De fapt, oricare ar fi fost inten\u0163iile, revolu\u0163ia francez\u0103 a amestecat \u015fi brutalizat, \u00een toate domeniile, \u00eentreaga societate.2 Iar \u00een ce prive\u015fte libertatea g\u00e2ndirii, pamfletele ie\u015fite la 1789, \u00een a\u015fa num\u0103r \u2026 au corupt o \u00eentreag\u0103 societate, cea mai m\u00e2r\u015fav\u0103 pres\u0103 car e existat vreodat\u0103, \u0163ip\u0103tul acela continuu c\u0103tre v\u0103rsare de s\u00e2nge, inunda publicistica de atunci. (op. cit. 294). Astfel, ceea ce ni se pare nou\u0103 adesea o mare mi\u015fcare tumultoas\u0103 a unei na\u0163iuni \u00eentregi, solidare, care lupt\u0103 pentru c\u00e2\u015ftigarea libert\u0103\u0163ilor, se reduce la o agita\u0163ie superficial\u0103, in- fluen\u0163at\u0103 de ra\u0163ionalismul filozofic cartezian \u015fi sprijinit\u0103 de o literatur\u0103 a curtenilor. Dar, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eentotdeauna, c\u00e2nd suprafa\u0163a se zbucium\u0103 \u00een humele ad\u00e2ncului, ea ajunge de se opre\u015fte \u00eensp\u0103im\u00e2ntat\u0103 \u00een fa\u0163a abisului care i se deschide. (op. cit. 278). \u015ei \u00eentr-adev\u0103r dup\u0103 agita\u0163iile din 1789, seismele revolu\u0163iei crescuser\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd s-a c\u0103scat \u00een fa\u0163a lumii abisul unui adev\u0103rat satanism \u015fi al mor\u0163ii, din care s-a ridicat o putere cu totul nou\u0103 \u00een istoria lumii: revolu\u0163ia secular\u0103 anticre\u015ftin\u0103. Aceast\u0103 putere descris\u0103 \u00een Apocalipsa 11, ca fiind \u201efiara care iese din abis\u201d urma s\u0103 apar\u0103 c\u0103tre sf\u00e2r\u015fitul celor 1260 de ani de domina\u0163ie papal\u0103 \u015fi s\u0103 continue lupta \u00eendelungat\u0103 dus\u0103 de papism contra Bibliei, printr- un conflict violent \u015fi radicalizat. Dumnezeu \u00eei descoperise lui Ioan \u00een Apocalipsa c\u0103 cei doi martori-profe\u0163i ai S\u0103i (care, dup\u0103 o veche interpretare evanghelic\u0103, nu sunt altceva dec\u00e2t personificarea Bibliei, cu cele dou\u0103 testamente), vor fi uci\u015fi de \u201efiara ie\u015fit\u0103 din abis\u201d, iar trupurile lor moarte aveau s\u0103 zac\u0103 ne\u00eengropate pe str\u0103zile unei \u201ecet\u0103\u0163i mari\u201d numit\u0103 \u00een sens spiritual Sodoma (simbolul imoralit\u0103\u0163ii) \u015fi Egipt (simbolul opozi\u0163iei fa\u0163\u0103 de Dumnezeul Bibliei: Exod 5:2). Profe\u0163ia se \u00eemplinise cu precizie. P\u00e2n\u0103 \u015fi ciclul decadal era egiptean, iar intoleran\u0163a liderilor sem\u0103na perfect cu atitudinea faraonului Egiptului din vremea Exodului. Dar precizia profetic\u0103 a mers p\u00e2n\u0103 acolo \u00eenc\u00e2t s-a prev\u0103zut timpul exact (\u201etrei zile \u015fi jum\u0103tate\u201d, adic\u0103 trei ani \u015fi jum\u0103tate, dup\u0103 principiul clasic zi-an din Ezec. 4,6). De la \u00eencepe- rea descre\u015ftin\u0103rii, odat\u0103 cu inaugurarea cultului ra\u0163iunii (noiembrie 1793) \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een iunie 1797, c\u00e2nd sub presiunea poporului, guvernul a pus \u00een discu\u0163ie abolirea legilor anticre\u015ftine, a trecut un timp de exact trei ani \u015fi jum\u0103tate. Ace\u015fti trei ani \u015fi jum\u0103tate de teroare anticre\u015ftin\u0103 au fost \u00een acela\u015fi timp o pedeaps\u0103 de avertizare pentru totalitarismul papist, a c\u0103rei domnie de 1260 de ani era pe sf\u00e2r\u015fite. A fost o retribu\u0163ie, dar una numai par\u0163ial\u0103 \u2013 o promisiune. Revolu\u0163ia a f\u0103cut exact ceea ce fusese \u00eenv\u0103\u0163at\u0103 de vechiul regim. Papismul, chiar \u00een Fran\u0163a \u00eens\u0103\u015fi, nu primise dec\u00e2t o zecime din pedeapsa final\u0103 prezis\u0103 de Biblie (Apoc. 11,13; 16,17- 19). Dar prin lovitura primit\u0103 de Biseric\u0103 \u00een Fran\u0163a, profe\u0163ia nu era complet \u00eemplinit\u0103. Cei 1260 de ani de domina\u0163ie papal\u0103, care \u00eencepuser\u0103 \u00een anul 538 (vezi comentariul istoric de sub numele papei Vigilius, 537-555) \u00eenc\u0103 nu se \u00eencheiaser\u0103. Trebuia s\u0103 mai treac\u0103 o jum\u0103tate de an. S\u0103 urm\u0103rim cursul evenimentelor. Alarma\u0163i de mi\u015fcarea religioas\u0103, de faptul c\u0103 poporul primise iar\u0103\u015fi libertatea total\u0103 de cult, directorii, socotind c\u0103 trebuie s\u0103 fie vorba de o mi\u015fcare reac\u0163ionar\u0103, l-au \u00eens\u0103rcinat pe ge- neralul Augereau s\u0103 dea o lovitur\u0103 de stat la data de 4 septembrie 1797. Alegerile \u00een cele 40 de departamente au fost invalidate, 53 de deputa\u0163i au fost deporta\u0163i \u015fi legile contra emigran\u0163i- lor \u015fi preo\u0163ilor nejur\u0103tori au fost iar\u0103\u015fi restabilite. S-au organizat urm\u0103riri ale preo\u0163ilor \u00een toat\u0103 Fran\u0163a. Sute dintre ei au fost arunca\u0163i pe malurile \u00eendep\u0103rtatei Guyane unde au murit. Totu\u015fi cultul restaurat n-a mai fost tulburat. Represaliile s-au \u00eendreptat doar asupra clerului care nu era loial fa\u0163\u0103 de stat \u015fi simpatiza cu absolutismul papal. Fran\u0163a \u00een\u0163elegea acum s\u0103 ofere libertate \u015fi cre\u015ftinilor; dar, \u00een mod legitim, nu voia amestecul politic al Vaticanului, printr-o institu\u0163ie clerical\u0103 care de nenum\u0103rate veacuri f\u0103cuse politic\u0103 de domina\u0163ie. Puterea Di- rectoratului a \u00eenceput s\u0103 creasc\u0103. 2 N. Iorga, Evolu\u0163ia idei de libertate, Meridiane, 1987, pag. 293. 251","Armatele franceze republicane continuau s\u0103 fie victorioase \u00eempotriva imperiali\u015ftilor austrieci. Napoleon cucerise nordul Italiei, pe care l-a transformat \u00eentr-o republic\u0103 aliat\u0103 Fran- \u0163ei. O parte din Statul Papal intrase deja \u00een componenta acesteia. Generalul Napoleon se ferise s\u0103 loveasc\u0103 \u00een inima Statului Papal. \u00cen februarie 1797 Napoleon f\u0103cuse pace cu Pius al VI-lea. Dar \u00een iarna urm\u0103toare, Directoratul, acum mai pornit \u00eempotriva clerului francez nejur\u0103ror, l-a \u00eens\u0103rcinat pe generalul Berthier s\u0103 atace Statul Papal \u015fi pe pap\u0103. Lovitura era a\u015fadar planificat\u0103 \u015fi urm\u0103rea ap\u0103rarea Revolu\u0163iei \u00een Fran\u0163a, precum \u015fi \u00eencurajarea ei \u00een afar\u0103, \u00een timp ce armatele franceze eliberau treptat provincii de sub vechea ordine. Guvernul pontifical era, din principiu, du\u015fmanul ne\u00eemp\u0103cat al Republicii. Acum fiindc\u0103 se crease ocazia, Directoratul nu a ezitat s\u0103 hot\u0103rasc\u0103 desfiin\u0163area Statului Bisericii. \u00cen februarie 1798, trupele franceze conduse de generalul Berthier, au intrat \u00een Statul Papal. Generalul a f\u0103cut cunoscut papei hot\u0103r\u00e2rea francezilor. Dar b\u0103tr\u00e2nul pontif, uluit de faptul c\u0103 institu\u0163ia papal\u0103 nu mai \u00eensemna aproape nimic \u00een ochii lumii \u015fi \u0163in\u00e2ndu-se tare de dreptul tradi\u0163ional de origine \u201edivin\u0103\u201d, a refuzat s\u0103-\u015fi calce jur\u0103m\u00e2ntul pontifical. Nu voia s\u0103 recunoasc\u0103 crearea noii Republici romane, \u00een locul Statului Papal. Posesiunile papale, puterea politic\u0103, fuseser\u0103 principalii zei ai papalit\u0103\u0163ii. Dar pontiful uitase un lucru: crearea primului stat catolic fusese realizat\u0103 \u00een Fran\u0163a lui Clovis \u00een anul 508, \u015fi c\u0103 aceea\u015fi Fran\u0163\u0103 prin Pepin cel Scurt, \u00eei oferise \u00een anul 768 cea mai mare parte a posesiunilor temporale pe care le de\u0163inea \u00een anul 1798. Odat\u0103 cu revolu\u0163ia, dreptul roman fusese \u00eenl\u0103turat \u015fi acum se ridicase o nou\u0103 putere \u00een- armat\u0103 cu un nou drept. Chiar \u00een Statul Papal, popula\u0163ia \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fea ideile revolu\u0163ionare. Radi- calii din Roma f\u0103ceau demonstra\u0163ii violente, cer\u00e2nd papei s\u0103 abdice. Francezii \u00eei ceruser\u0103 mai \u00eent\u00e2i s\u0103-\u015fi retrag\u0103 bulele de condamnare a Revolu\u0163iei. Dar papa nu reu\u015fea s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 alte principii de guvernare dec\u00e2t dictatura \u00eentemeiat\u0103 pe un presupus drept divin. P\u00e2n\u0103 la moarte nu a vrut s\u0103 cedeze \u015fi nu a recunoscut Republica Roman\u0103. \u00cen \u00eemprejur\u0103rile acestea, la 15 februarie 1798, generalul Berthier a pronun\u0163at oficial destituirea papei. A fost smuls de la altarul care nu-i putea oferi sc\u0103pare. Inelele pontificale i- au fost smulse din degete. S-a oficiat chiar \u015fi un Te Deum \u00een basilica Sf. Petru, marc\u00e2ndu-se astfel destituirea papei. Dac\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci mai fuseser\u0103 destitui\u0163i unii papi, acum situa\u0163ia era diferit\u0103: era desfiin\u0163at\u0103 \u00eens\u0103\u015fi institu\u0163ia papal\u0103 ca putere politic\u0103. Se \u00eemplineau exact 1260 de ani de la eliberarea Romei de ostrogo\u0163i \u015fi crearea primului st\u0103tule\u0163 papal prin grija \u00eemp\u0103ratului de r\u0103s\u0103rit. Fiara primea acum o lovitur\u0103 de sabie mortal\u0103, fiind \u00eenjunghiat\u0103 ca un miel (Apocalipsa 13). Bietul episcop roman a fost luat prizonier \u015fi dus \u00een Toscana, apoi t\u00e2r\u00e2t dintr- o \u00eenchisoare \u00een alta, \u00een Fran\u0163a. C\u00e2nd solda\u0163ii lui Berthier l-au luat prizonier, el a zis generalului: \u201eLas\u0103-m\u0103 s\u0103 mor aici!\u201d La care acesta i-a replicat: \u201eVous pouvez mourir partout!\u201d (Pute\u0163i muri oriunde!). \u00cen august 1799, Pius VI a \u00eencetat din via\u0163\u0103, \u00een fort\u0103rea\u0163a de la Valence \u00een v\u00e2rst\u0103 de 82 de ani. Pe actul de deces, autorit\u0103\u0163ile au notat sec: \u201eCet\u0103\u0163eanul Jean Braschi; meseria \u2013 pontif.\u201d Nu este de mirare c\u0103 lumea g\u00e2ndea c\u0103, odat\u0103 cu Pius al VI-lea a disp\u0103rut papalitatea. Dar cercet\u0103torii profe\u0163iilor biblice au v\u0103zut mai mult \u00een aceste evenimente. Confirm\u00e2nd interpret\u0103rile multor \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i de p\u00e2n\u0103 atunci, evenimentele Revolu\u0163iei au dus la o recunoa\u015ftere larg\u0103 a \u00eemplinirii profe\u0163iilor. O \u00eentreag\u0103 pleiad\u0103 de comentatori biblici au v\u0103zut \u00een desfiin\u0163area Statului Papal \u00eencheierea evident\u0103 a celor 1260 de zile (ani) de domina\u0163ie temporal\u0103 a papalit\u0103\u0163ii. \u00cencep\u00e2nd cu anul 1798, o mul\u0163ime de \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i din acea genera\u0163ie au proclamat \u00eem- plinirea profe\u0163iei care marca sf\u00e2r\u015fitul \u00eendelungatului timp de str\u00e2mtorare, a c\u0103rui durat\u0103 este men\u0163ionat\u0103 de \u015fapte ori \u00een Daniel \u015fi Apocalipsa (trei vremi\/ani \u015fi jum\u0103tate = 1260 zile = 42 de luni).3 Protestan\u0163ii de toate felurile: prezbiterieni, congrega\u0163ionali\u015fti, bapti\u015fti, anglicani \u015fi luterani, de diferite profesii \u015fi func\u0163ii: episcopi, vicari, pastori, universitari, editori, juri\u015fti, 3 Potrivit codului clasic de interpretare, sugerat \u00een Numeri 14:34, Ezechiel 4:6; Daniel 9:24-27, cele 1260 zile reprezint\u0103 1260 de ani. 252","istorici \u015fi al\u0163i intelectuali din Lumea Veche sau din Lumea Nou\u0103, au recunoscut caracterul profetic al evenimentului. De\u015fi mul\u0163i datau cei 1260 de ani cu o mic\u0103 diferen\u0163\u0103 (533-1793 \u00een loc de 538-1798) \u00een principiu era acum stabilit c\u0103 aceast\u0103 perioad\u0103 se \u00eentindea din timpul \u00eemp\u0103ratului Justinian, p\u00e2n\u0103 \u00een timpul Revolu\u0163iei Franceze. \u00cen America, circa 60 de cercet\u0103tori ai profe\u0163iei care au publicat scrieri (afar\u0103 de cei ce nu au scris, ori nu \u015fi-au publicat scrierile) au aplicat \u00een principiu aceea\u015fi interpretare. Numai vreo 27 de interpre\u0163i au sus\u0163inut alte dat\u0103ri (606-1866 sau 587-1847) pe care desf\u0103\u015furarea istoriei le-a infirmat. \u00cen timpul trezirilor milenariste care au urmat, \u015fi \u00een special \u00een Mi\u015fcarea Millerit\u0103 american\u0103, aceast\u0103 interpretare a devenit standard. De\u015fi cre\u015ftinismul fusese restabilit \u00een Fran\u0163a din vara anului 1797, guvernul a continuat s\u0103 se amestece \u00een problemele religioase. Sus\u0163in\u00e2nd cultul decadal, directorii s-au lovit de s\u0103p- t\u0103m\u00e2na cre\u015ftin\u0103, cu repausul ei tradi\u0163ional. Persecu\u0163ia a fost re\u00eennoit\u0103 pentru scurt timp. Auto- rit\u0103\u0163ile c\u0103utau s\u0103 refac\u0103 p\u0103zirea d\u00e9cadi-ei care, de la restabilirea cre\u015ftinismului nu mai era observat\u0103 de nimeni. De fapt, decada era o instituire arbitrar\u0103 a guvernului, care nu se \u00een- temeia pe nici o tradi\u0163ie \u015fi pe nici un sentiment popular. Biserica, dup\u0103 ce \u00ee\u015fi rec\u00e2\u015ftigase exer- ci\u0163iul legal al func\u0163iilor, umpl\u00e2nd l\u0103ca\u015furile de cult \u00een fiecare duminic\u0103, \u00eencurca sistemul cro- nologic decadal, a\u015fa cum s\u0103pt\u0103m\u00e2na practicat\u0103 de evrei trebuie s\u0103 fi ajuns \u00een conflict cu decada Egiptului antic. Guvernul directorial francez c\u0103utase s\u0103 impun\u0103 repausul d\u00e9cadi-ei nu doar institu\u0163iilor de stat \u015fi \u015fcolilor publice, ci \u015fi \u00een industrie, \u00een comer\u0163 etc. Chiar cununiile trebuia oficiate numai \u00een ziua de d\u00e9cadi. \u00cen aceste condi\u0163ii, cultul teofilantropic, care fusese creat \u00een timpul Revolu\u0163iei, a fost persecutat la Paris mai r\u0103u dec\u00e2t cultul catolic. Doamna de Sta\u00ebl, protestant\u0103 cu mare influen\u0163\u0103, era de asemenea contra teofilantropilor ca \u015fi al\u0163i protestan\u0163i. Ea spera c\u0103 protestantismul ar putea deveni religia de stat \u00een Fran\u0163a, \u00een condi\u0163iile \u00een care Directoratul se temea de catolicism. Prin politica sa anticatolic\u0103 \u015fi decadal\u0103 \u015fi prin alte st\u00e2ng\u0103cii, Directoratul s-a expus la dificult\u0103\u0163i serioase. Tulburate de atitudinea guvernului, provinciile belgiene s-au revoltat. Ca urmare, 6.000 de preo\u0163i belgieni au fost proscri\u015fi. \u00centre timp, armata francez\u0103 care cucerise o mare parte din Italia, a fost oprit\u0103 de victoriile armatei ruse venite \u00een Italia. \u00centors din Egipt, Napoleon a revenit \u00een Fran\u0163a, pun\u00e2nd la cale o lovitur\u0103 de stat, prin care, la 10 noiembrie 1799, Directoratul era \u00eenlocuit cu guvernul a trei consuli, dintre care primul (\u015fi adev\u0103ratul lider al statului) era generalul Napoleon. Bonaparte visa o re\u00eenviere a Imperiului Roman, \u015fi voia s\u0103 foloseasc\u0103 Biserica drept ciment al noii ordini. Persecu\u0163iile decadale au fost oprite. \u00cen anul 1802, Napoleon este ales consul pe via\u0163\u0103 iar \u00een 1804 se proclam\u0103 \u00eemp\u0103rat \u015fi in- troduce un nou cod civil care va influen\u0163a treptat toat\u0103 Europa, \u00eenlocuind astfel codul lui Justinian. Ridicarea Fran\u0163ei de la Republic\u0103 la Imperiu aminte\u015fte de aventura antic\u0103 a Republicii Romane \u015fi a vechii organiza\u0163ii democratice a Bisericii. Napoleon a fost un despot orgolios, care credea \u00een geniul ra\u0163iunii \u015fi al armelor sale, dar regimul instaurat de el, \u00een ciuda faptului c\u0103 favoriza burghezia, a fost o tiranie ceva mai suportabil\u0103 dec\u00e2t aceea din timpul descre\u015ftin\u0103rii. Fran\u0163a \u015fi vis\u0103torii noii Europe l-au considerat un salvator al lumii, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd cursul evenimentelor a destr\u0103mat \u015fi acest vis. Papalitatea politic\u0103 se pr\u0103bu\u015fise, dar ideea nu murise, ci c\u0103uta cu obstina\u0163ie o restau- rare a statului \u015fi autorit\u0103\u0163ii papale. Va trece \u00eens\u0103 mult timp p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd rana fiarei romane s\u0103 se vindece (Apoc. 13,3). Revolu\u0163ia Francez\u0103 \u00eencetase dup\u0103 ce \u00ee\u015fi \u00eendeplinise rostul profetic, de a demonstra c\u0103 blamarea Bibliei \u00eenseamn\u0103 invitarea dezastrului, \u015fi de a da o lovitur\u0103 suficient de puternic\u0103 Papalit\u0103\u0163ii, pentru ca \u00een starea spiritual\u0103 creat\u0103 dup\u0103 1789 s\u0103 ia av\u00e2nt un mare interes pentru cre\u015ftinismul autentic, biblic. \u00cens\u0103 curentele filozofice \u015fi politica de tip anticre\u015ftin, n\u0103scute odat\u0103 cu revolu\u0163ia francez\u0103, n-au murit odat\u0103 cu Revolu\u0163ia, ci au fost diseminate \u00een toat\u0103 lumea, d\u00e2nd na\u015ftere la noi \u015fi noi revolu\u0163ii, care caracterizeaz\u0103 timpurile noastre. \u00cen final, o ultim\u0103 mi\u015fcare universal\u0103, un uria\u015f seism social-politic va pune cap\u0103t religiilor false raliate 253","(sub conducerea Romei re\u00eenviate) \u00eempotriva secularismului \u015fi \u00eempotriva adev\u0103ratului cre\u015ftinism (Apoc. 16,17-19; 17,8.16-18; 18, 6-8.23-24; Dan. 11,44-45; 12,1.7). Lovitura de la 1798 nu a fost moartea \u201efiarei\u201d romane, ci numai un avertisment \u015fi o r\u0103splat\u0103 par\u0163ial\u0103. S\u00e2ngele milioanelor de martiri \u2013 \u00eencep\u00e2nd cu persecu\u0163ia lui Nero \u015fi p\u00e2n\u0103 la papii moderni, \u015fi de la Diocle\u0163ian, p\u00e2n\u0103 la Hitler, Stalin \u015fi la nu \u015ftiu care dictator viitor \u2013 cere insistent justi\u0163iei divine r\u0103zbunare. Dumnezeu nu va \u00eent\u00e2rzia. P\u00e2n\u0103 \u015fi mor\u0163ii vor fi scula\u0163i s\u0103-\u015fi primeasc\u0103 por\u0163ia de justi\u0163ie, \u00een numele c\u0103reia au c\u0103lcat \u00een picioare pe semenii lor (vezi Apoc. 6,9-17; 20:12-13). 254","Ultima aventur\u0103 a papalit\u0103\u0163ii: de la Pius al VII-lea p\u00e2n\u0103 la \u201ePetru Romanul\u201d. Cre\u015ftinismul dup\u0103 Revolu\u0163ia Francez\u0103 (1798-1988) Pius al VII-lea (1800-1823) De la moartea lui Pius al VI-lea 1799, lumea r\u0103m\u0103sese f\u0103r\u0103 pap\u0103. Se p\u0103rea c\u0103 vechea monarhie pontifical\u0103 c\u0103zuse pentru totdeauna. Dar la 14 martie 1800,. Cardinalii din sudul Italiei (c\u0103ci sudul nu fusese cucerit de francezo) l-au ales pap\u0103 la Vene\u0163ia pe c\u0103lug\u0103rul bene- dictin Barnaba Chiaramonti sub numele de Pius al VII-lea. Alegerea numelui lui Pius care nu voise p\u00e2n\u0103 la moarte s\u0103 renun\u0163e la prerogativele papale \u015fi s\u0103 recunoasc\u0103 republica roman\u0103, este semnificativ\u0103. Majoritatea papilor de la Pius al VI-lea \u00eencoace, vor purta numele acesta. Primul act al papei a fost o \u00eencercare de negociere cu Fran\u0163a, la 15 iulie 1801, \u00een pri- vin\u0163a fix\u0103rii grani\u0163elor statului papal. Papa a f\u0103cut un concordat, cu Napoleon, dar \u00een 1809 Napoleon va anexa iar\u0103\u015fi Statul papal. Noul pap\u0103 dusese ales cu sprijinul lui Napoleon. \u015eeful Fran\u0163ei f\u0103cea pe restauratorul catolicismului pentru c\u0103 avea nevoie de sprijinul politic al papei. La 18 mai 1804, fostul soldat \u00een slujba revolu\u0163iei anticre\u015ftine se proclama \u00eemp\u0103rat \u015fi Pius al VII-lea a fost invitat s\u0103-l \u00eencoroneze la 2 decembrie 1804. Dar sold\u0103\u0163oiul, pentru a-\u015fi afirma voin\u0163a \u00eentr-o manier\u0103 semnificativ\u0103, \u015fi-a \u00eendesat dramatic coroana pe cap el \u00eensu\u015fi, \u00eenaintea papei. Era o umilin\u0163\u0103 scandaloas\u0103 pentru Papalitate, care alt\u0103dat\u0103 \u00eencorona \u00eemp\u0103ra\u0163i \u015fi regi ce i se supuneau. Papa voia s\u0103 i se dea \u00eenapoi posesiunile de la Avingnon, Bologna, Ferrara dar zadar- nic. Apoi a \u00eencercat s\u0103 protesteze \u00eempotriva ateismului francez. A atacat calitatea c\u0103s\u0103toriei civile. Dar nu spiritul cre\u015ftine era cel ce arunca anatema contra regimului necre\u015ftin din Fran\u0163a. Papa protesta c\u0103 \u201emireasa sf\u00e2nt\u0103 \u015fi imaculat\u0103 a lui Christos (adic\u0103 Biserica papist\u0103) \u00een afar\u0103 de care nu exist\u0103 m\u00e2ntuire, este pus\u0103 (\u00een legile civile) pe aceea\u015fi treapt\u0103 cu sectele eretice \u015fi chiar cu perfidia iudaic\u0103\u201d. \u00cen\u0163eleg\u00e2nd c\u0103 numai iezuitismul putea s\u0103 salveze situa\u0163ia Bisericii, Pius VII a restaurat acest ordin la 1814. P\u00e2n\u0103 atunci iezui\u0163ii nu mai g\u0103siser\u0103 sprijin dec\u00e2t \u00een Prusia lui Frederik cel Mare (rege protestant) \u015fi \u00een Rusia Ekaterinei a II-a (\u0163arin\u0103 ortodox\u0103), anume \u00een Polonia. Reinstaurarea iezuit\u0103 a fost \u00eens\u0103 de scurt\u0103 durat\u0103, c\u0103ci \u00een 1820 iezui\u0163ii vor fi alunga\u0163i din Rusia apoi \u015fi din Fran\u0163a (1830) \u015fi alte \u0163\u0103ri, iar apoi din toat\u0103 Germania (1872). Din punct de vedere al ambi\u0163iilor istorice papale, slab cimentate cu pretexte biblice, Pius al VII-lea avea de ce s\u0103 protesteze, deoarece restaurarea Bisericii Catolice \u00een Fran\u0163a nu fusese f\u0103cut\u0103 dup\u0103 r\u00e2nduielile vechiului regim. Prin articolele organice din 1802, rela\u0163iile dintre biseric\u0103 \u015fi stat au fost reglementate astfel: se men\u0163inea c\u0103s\u0103toria civil\u0103, valabil\u0103 chiar f\u0103r\u0103 cununie religioas\u0103; se men\u0163inea suprimarea zeciuielii pentru cler \u015fi secularizarea averilor Bisericii; clerul primea salarii reduse \u015fi un mare num\u0103r de preo\u0163i au fost transforma\u0163i \u00een parohi auxiliari, cu un salariu pe jum\u0103tate. Societatea Teofilantropic\u0103 era desfiin\u0163at\u0103, iar duminica de- venea iar\u0103\u015fi repaus legal. Totu\u015fi calendarul republican a fost desfiin\u0163at complet abia \u00een 1805. 255","Pius al VII-lea ataca aceast\u0103 legisla\u0163ie francez\u0103. Apoi \u00een 1806, c\u00e2nd Napoleon a pus ca rege al Neapolului pe fratele s\u0103u Joseph Bonaparte, pontiful a refuzat s\u0103-l \u00eencoroneze pe Jo- seph. Dar s-a r\u0103sg\u00e2ndit \u015fi a consim\u0163it \u00een fine s\u0103-l \u00eencoroneze, pentru a \u015fi-l face vasal. Napoleon a fost iritat. Papa a pronun\u0163at atunci excomunicarea \u00eemp\u0103ratului \u015fi imediat Napoleon a \u00eenaintat spre Roma. Pontiful se \u0163inea tare, dar nici Napoleon nu se dovedea slab. Lutul \u015fi fierul, aceste elemente amestecate din care fusese pl\u0103m\u0103dit imperiul \u201ecre\u015ftinat\u201d de la Constantin \u00eencoace, ar\u0103tau iar\u0103\u015fi, pentru a c\u00e2ta oar\u0103, c\u0103 nu poate exista nici o sudur\u0103 trainic\u0103 \u00eentre Biseric\u0103 de stat, \u00eentre Papalitate \u015fi Imperiu.4 Ne\u00een\u0163eleg\u00e2ndu-se cu papa, Napoleon i-a luat provincia Romagna, iar \u00een anul 1809 a decretat anexarea Statului Papal. Roma \u00eens\u0103\u015fi era declarat\u0103 cetate liber\u0103 a Imperiului Francez. I se \u00eeng\u0103duise totu\u015fi lui Pius al VII-lea s\u0103 locuiasc\u0103 \u00een Roma. Napoleon i- a fixat chiar o pensie. Dar pontiful \u015fi-a \u00eenr\u0103ut\u0103\u0163it situa\u0163ia printr-un orgoliu nebun. Se \u00eent\u00e2lniser\u0103 dou\u0103 trufii colosale. Ca urmare, \u00eentr-o noapte a anului 1809, un batalion a \u00eenconjurat Vaticanul, din ordinul \u00eemp\u0103ratului, iar papa a fost smuls de acolo ca \u015fi predecesorul s\u0103u, t\u00e2r\u00e2t apoi prin toat\u0103 Italia \u015fi \u00een fine dus \u00een Fran\u0163a. A \u00eencercat s\u0103 evadeze, dar Napoleon s-a dovedit mai puternic. Pius a r\u0103mas \u00eentr-un arest destul de dulce la Fontainbleau. \u00cen 1813 cei doi \u201ecoco\u015fi\u201d ai imperiului universal se \u00eempac\u0103. Fac iar\u0103\u015fi un concordat. Napoleon cucerise \u00eentre timp mare parte din Europa \u015fi invadase Rusia, dar fusese silit s\u0103 se retrag\u0103. \u00cen cele din urm\u0103, \u00eencol\u0163it din toate p\u0103r\u0163ile, Napoleon abdica \u00een 1814, silit, la Fontainbleau. A fost exilat \u00een insula Elba \u015fi \u00eempreun\u0103 cu restaurarea monarhiilor europene (\u00een Fran\u0163a, Belgia, \u00een \u0163\u0103rile Italiei, \u00een Spania) a fost iar\u0103\u015fi restaurat Statul Papal. Dar \u00een realitate, acest stat nu mai avea autoritatea de odinioar\u0103. \u00cen 1849 va fi iar\u0103\u015fi desfiin\u0163at \u015fi imediat restaurat, ceea ce dovede\u015fte c\u0103 Papalitatea avea s\u0103 treac\u0103 printr-o perioad\u0103 de umilire \u00eendelungat\u0103. La 1798 fusese doar \u00eenceputul acestei umiliri din partea puterilor civile. \u00cen tot timpul secolului al XIX-lea aceast\u0103 \u201eran\u0103\u201d a fost o problem\u0103 central\u0103 a Italiei \u015fi a Europei. Dup\u0103 restaurarea din 1814, Pius al VII-lea a re\u00eenfiin\u0163at ordinul iezui\u0163ilor \u015fi, pentru a demonstra c\u0103 Papalitatea r\u0103m\u00e2ne principalul bastion al totalitarismului tradi\u0163ionalist-mistic \u00een cre\u015ftinism, a emis o bul\u0103 contra societ\u0103\u0163ilor biblice, care luaser\u0103 un av\u00e2nt f\u0103r\u0103 precedent dup\u0103 evenimentele celor trei ani \u015fi jum\u0103tate ai descre\u015ftin\u0103rii revolu\u0163ionare. \u00cencep\u00e2nd cu William Carey, cizmarul care fusese trimis la cererea sa insistent\u0103 ca misionar \u00een India, \u00een 1793, au luat na\u015ftere \u00een mediul protestant societ\u0103\u0163ile misionare pentru evanghelizarea popoarelor necre\u015ftine. Imediat dup\u0103 aceasta, \u00eencep\u00e2nd din 1804, au ap\u0103rut societ\u0103\u0163ile biblice. Sub impulsul \u00een\u0163elegerii timpului profetic, apocaliptic, \u00een care tr\u0103iau, bisericile evanghelice au \u00eenceput s\u0103 depun\u0103 eforturi pentru traducerea, tip\u0103rirea \u015fi difuzarea larg\u0103 a Bibliei, ceea ce era prima necesitate. Pentru a veni \u00een ajutorul tipografiilor, \u00een 1800, lordul Stanhope inventase presa de fier, care a revolu\u0163ionat aceast\u0103 tehnic\u0103. Venise timpul ca adev\u0103ratul cre\u015ftinism s\u0103 se trezeasc\u0103 la lucru. Umilirea Papalit\u0103\u0163ii crease nu numai ocazia \u00eentineririi cre\u015ftinismului ci, odat\u0103 cu r\u0103sp\u00e2ndirea spiritului anticre\u015ftin \u015fi \u00een opozi\u0163ie cu acesta, crease o viziune cre\u015ftin\u0103, apocaliptic\u0103, a timpului sf\u00e2r\u015fitului, care \u00eencepuse \u00een 1798. Viziunea apocaliptic\u0103 d\u0103duse na\u015ftere acestei treziri care, la r\u00e2ndul ei, avea s\u0103 impulsioneze enorm cercetarea profe\u0163iilor apocaliptice. Aceast\u0103 extraordinar\u0103 trezire a spiritului misionar evanghelic la \u00eenceputul secolului al XIX-lea are at\u00e2\u0163ia eroi, \u00eenc\u00e2t prezentarea detaliat\u0103 a operei fiec\u0103ruia ar necesita un spa\u0163iu prea mare. Este de remarcat faptul c\u0103 rede\u015ftept\u0103rile care au urmat anului 1800, \u00eempreun\u0103 cu crearea de societ\u0103\u0163i misionare \u015fi biblice nu au fost determinate \u00een primul r\u00e2nd de hot\u0103r\u00e2ri eclesiastice, ci de ini\u0163iative laice. Wiilliam Carey (1761-1834) un cizmar englez, inspirat de biografia lui David Brainerd care lucrase cu zel \u015fi cu succes printre pieile ro\u015fii, \u015fi murise t\u00e2n\u0103r la scurt timp dup\u0103 4 Vezi Daniel 2:33-35, 41-43. 256","aceea, a fost cuprins de ideea obsedant\u0103 c\u0103 acela\u015fi lucru se poate face \u015fi pentru indienii din India \u015fi pentru toate popoarele p\u0103g\u00e2ne. Acest om simplu a fost un mare autodidact \u015fi a f\u0103cut pentru lume, direct \u015fi indirect, ceea ce se poate compara cu opera reformatorilor. \u00cendr\u0103zne\u0163ul cizmar care, asemenea lui Iisus, nu fusese \u015fcolit \u00een teologie, \u015ftiin\u0163\u0103 sau filozofie, \u00eenv\u0103\u0163ase sin- gur latin\u0103, greac\u0103, ebraic\u0103, olandez\u0103 \u015fi francez\u0103. \u00cen urma unei adev\u0103rate convertiri, el a p\u0103s\u0103rit Biserica anglican\u0103, primind botezul evanghelic \u015fi devenind baptist (1779). A func\u0163ionat apoi ca predicator laic. \u00cen 1792, dup\u0103 ce a c\u0103p\u0103tat 10 lire de la un prieten, a publicat o bro\u015fur\u0103 care avea s\u0103 aib\u0103 o mare influen\u0163\u0103: \u201eO cercetare asupra obliga\u0163iei cre\u015ftinilor de a folosi mijloace pentru convertirea p\u0103g\u00e2nilor\u201d. Carey acumulase cuno\u015ftin\u0163e de istorie, etnologie, geografie, pe care le pusese \u00een slujba acestei idei. Cuno\u015ftin\u0163ele sale biblice \u015fi entuziasmul s\u0103u misionar au trezit Anglia la con\u015ftiin\u0163a misiunii. La 31 mai 1792 a \u0163inut faimoasa predic\u0103 de la Nottingham pe baza textului din Isaia 54,2-3, care a determinat pe o serie de predicatori prezen\u0163i s\u0103 \u00eentemeieze o societate misionar\u0103. Modesta societate creat\u0103 astfel l-a ales pe el \u015fi pe John Thomas pentru misiunea din India. La 13 iunie 1793, \u00eempreun\u0103 cu familia sa numeroas\u0103, s-a \u00eembarcat pentru India. A trecut prin mari greut\u0103\u0163i, dar nu s-a descurajat. Deviza sa, potrivit textului din Isaia, era s\u0103 a\u015ftepte lucruri mari de la Dumnezeu \u015fi s\u0103 \u00eencerce lucruri mari pentru Dumnezeu. Lipsa de fonduri, boala \u015fi foamea, de\u015fi l-au \u00eencercat greu, nu l-a dobor\u00e2t. Cu familia avea destule pro- bleme: so\u0163ia era bolnav\u0103 psihic \u015fi a trebuit s\u0103 o \u00eengrijeasc\u0103 timp de 12 ani. \u00cen acela\u015fi timp era \u00eengrijorat de viitorul copiilor s\u0103i \u00eentr-o \u0163ar\u0103 str\u0103in\u0103. Dar Dumnezeu l-a ajutat. A g\u0103sit de lucru la o fabric\u0103 din Malda ca s\u0103 se poat\u0103 \u00eentre\u0163ine, apoi a lucrat ca \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor. \u00cen cinci ani a ajuns s\u0103 st\u0103p\u00e2neasc\u0103 bine limba bengali, una dintre principalele limbi indiene \u015fi a tradus Noul Testa- ment. \u00cen 1809 a reu\u015fit s\u0103 termine de tradus \u015fi tip\u0103rit \u00eentreaga Biblie \u00een bengali \u015fi diverse p\u0103r\u0163i din ea au fost traduse \u015fi tip\u0103rite \u00een alte 26 de idiomuri indiene. \u00cen afar\u0103 de lucrarea sa de misi- onar \u015fi profesor, a desf\u0103\u015furat o adev\u0103rat\u0103 oper\u0103 de savant, produc\u00e2nd manuale de gramatic\u0103 \u015fi dic\u0163ionare pentru studiul limbilor sanscrit\u0103, marati, punjabi \u015fi telegu \u015fi a adus importante con- tribu\u0163ii botanicii, prin studiul florei din India. Scrisorile trimise periodic \u00een patria sa au fost larg publicate \u015fi au inspirat pe cre\u015ftini \u00een Europa \u015fi America la fapte asem\u0103n\u0103toare. \u00cen 1795 s-a format \u00een Anglia Societatea Misionar\u0103 Londonez\u0103 una dintre primele or- ganiza\u0163ii interdenomina\u0163ionale misionare. Credincio\u015fii protestan\u0163i \u00een Anglia au hot\u0103r\u00e2t s\u0103 fi- xeze timpuri de rug\u0103ciune pentru succesul misionarilor \u015fi s\u0103 ofere fonduri pentru sus\u0163inerea lor. Cei mai mul\u0163i dintre cei ce sus\u0163ineau societatea misionar\u0103 au contribuit de asemenea la \u00eentemeierea Societ\u0103\u0163ii de Tractate Religioase (1799) \u015fi a Societ\u0103\u0163ii Biblie( 1804). Cre\u015ftinismul \u015fi lumea \u00eentreag\u0103 datoreaz\u0103 mult Societ\u0103\u0163ii Biblice Britanice. \u015ei \u00een ceea ce prive\u015fte misiona- rismul, probabil c\u0103 Societatea Misionar\u0103 Londonez\u0103 a fost pe primul loc. Sute de misionari au mers sub auspiciile ei. Printre cei mai cunoscu\u0163i se num\u0103r\u0103 Alexander Duff, Robert Moffat, John Eyre, Henry Nott, David Livingstone \u015fi Robert Morrison. Ace\u015ftia au lucrat \u00een cele dou\u0103 Americi, \u00een Africa, Polinezia, India, China \u015fi alte locuri. Carey \u015fi Societatea Londonez\u0103 au fost doar impulsul ini\u0163ial c\u0103ci alte societ\u0103\u0163i au fost repede \u00eentemeiate. \u00cen 1810 s-a format o societate misionar\u0103 \u00een America, la insisten\u0163ele unor tineri studen\u0163i de colegiu, cu mare zel cre\u015ftin, \u00een scopul de a trimite misionari congrega\u0163iona- li\u015fti \u00een Asia de sud-est. Nucleul acestei societ\u0103\u0163i era format din eroii, acum deveni\u0163i clasici, Samuel Mills, Adoniram Judson, Samuel Newell, Luther Rice, Samuel Notts, Gordon Hall. \u00cen 1814 s-a format Uniunea Misionar\u0103 American\u0103 Baptist\u0103. Dup\u0103 ce a studiat un timp cu Carey \u00een India, Judson a lucrat \u00een Birmania, unde \u00een afar\u0103 de c\u00e2\u015ftigarea multora pentru Christos, a tradus Biblia \u00een limba birmanez\u0103. Dac\u0103 privim bula papal\u0103 antibiblic\u0103, \u00een compara\u0163ie cu opera pe care o realizase Biblia \u015fi protestantismul \u00een mai pu\u0163in de 20 de ani pentru gloria lui Christos \u00een lume, putem \u00een\u0163elege \u00een care zon\u0103 a cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii trebuie c\u0103utat cre\u015ftinismul apostolic, adev\u0103ra\u0163ii urma\u015fi ai lui Petru \u015fi Pavel. 257","\u00cen 1817 s-a \u00eenfiin\u0163at \u00een SUA o alt\u0103 societate misionar\u0103 care \u00een 1826 a fuzionat cu prima. Printr-un minunat efort al iubirii cre\u015ftine, protestan\u0163ii de diferite confesiuni (congrega- \u0163ionali\u015fti, prezbiterieni, bapti\u015fti \u015fi reforma\u0163i) s-au unit s\u0103 sprijine o singur\u0103 societate misio- nar\u0103. \u00cen Europa, rede\u015fteptarea misionar\u0103 a urmat de aproape trezirea din Anglia. \u00cen 1798 s-a \u00eentemeiat Societatea Misionar\u0103 Olandez\u0103 iar \u00een 1799 Societatea Misionar\u0103 Bisericeasc\u0103, apoi Societatea Evanghelic\u0103 Misionar\u0103 din Basel (1815), Societatea Misionar\u0103 Danez\u0103 (1821), So- cietatea Misionar\u0103 Renan\u0103 (1828), Misiunea Evanghelic\u0103 Luteran\u0103 din Leipzig (1836), \u015fi apoi altele. \u00cen 1816 a ap\u0103rut Societatea Misionar\u0103 Baptist\u0103 apoi \u00een 1817 Societatea Misionar\u0103 American\u0103 Metodist\u0103 \u015fi Episcopal\u0103. Societ\u0103\u0163ile biblice au urmat de aproape pe cele misionare: Societatea Biblic\u0103 Britanic\u0103 (1804), Societatea Biblic\u0103 American\u0103 (1816). Misiunile au fost sprijinite totodat\u0103 de dezvolta- rea f\u0103r\u0103 precedent a tehnicii dup\u0103 1800. S-au inventat \u015fi construit mijloace de transport mo- derne (vaporul, locomotiva, bicicleta) iar electricitatea era pe punctul de a fi pus\u0103 \u00een slujba omenirii. Imperiul colonial britanic a facilitat mult r\u0103sp\u00e2ndirea cre\u015ftinismului \u00eentre p\u0103g\u00e2ni, a\u015fa cum Imperiul Roman prin ordinea stabilit\u0103 pe o uria\u015f\u0103 \u00eentindere a lumii, \u00eenlesnise r\u0103sp\u00e2ndirea cre\u015ftinismului \u00een primul secol. Nu este o \u00eent\u00e2mplare c\u0103 misionarismul a fost sus\u0163inut de \u0163\u0103rile cele mai dezvoltate, adic\u0103 Marea Britanie, SUA, Germania, Italia de nord, Fran\u0163a \u015fi Belgia. De\u015fi puterile coloniale erau motivate mai degrab\u0103 politic \u015fi economic, mul\u0163i emisari ai occidentului fiind doar lacomi \u015fi aventurieri, totu\u015fi pe calea deschis\u0103 providen\u0163ial de aceste puteri coloniale a putut p\u0103trunde cu succes misionarismul, aduc\u00e2nd cu sine \u015fi r\u0103sp\u00e2ndind \u00een mod inevitabil, cultura european\u0103. Dup\u0103 anul 1830, Biserica Roman\u0103 a trimis de asemenea misionari \u00eentre p\u0103g\u00e2ni, \u00een special iezui\u0163i, interesa\u0163i at\u00e2t de convertirea p\u0103g\u00e2nilor, c\u00e2t \u015fi de contracararea propagandei protestante. \u00cen unele cazuri, din disputa celor dou\u0103 p\u0103r\u0163i a c\u00e2\u015ftigat Islamul. Misionarii catolici erau avantaja\u0163i de faptul c\u0103 fiind celibatari, se puteau ocupa exclusiv de misiune, \u00een timp ce protestan\u0163ii erau avantaja\u0163i de spiritul de libertate evanghelic\u0103 \u015fi de posibilit\u0103\u0163ile nelimitate ale ini\u0163iativei laice. Familia era adesea un avantaj printre oameni. Misiunile protestante veneau cu elemente de civiliza\u0163ie \u015fi cu Biblia tradus\u0103 \u015fi tip\u0103rit\u0103 pentru popoare. Misiunile catolice veneau cu propagarea dogmelor romane \u015fi a autorit\u0103\u0163ii papale. De\u015fi catolicismul permisese noi traduceri ale Bibliei, chiar \u00een epoca Contrareformei \u015fi mai ales \u00eentre anii 1722-1830, acestea aveau rolul de a stabili textul \u201ecorect\u201d adic\u0103 tradi\u0163ional, \u00een opozi\u0163ie cu traducerile protestante, \u201eeretice\u201d. Dar cel mai semnificativ fapt este c\u0103 Biserica Roman\u0103 nu a luat nici o ini\u0163iativ\u0103 serioas\u0103 pentru larga r\u0103sp\u00e2ndire a Bibliei. Ea a oferit Biblia poporului cu mult\u0103 ezitare, silit\u0103 de \u00eemprejur\u0103ri, \u00een timp ce, prin dogmele care contreazic Biblia, lua \u00eennapoi \u015fi ceea ce d\u0103dea. Totu\u015fi, \u00een epoca trezirilor de la \u00eenceputul secolului al XIX-lea, au existat \u015fi catolici care au dovedit spirit cre\u015ftin autentic. Protestan\u0163ii au lucrat \u00een acest timp nu numai printre p\u0103g\u00e2ni, ci \u015fi printre catolici \u015fi chiar \u00eentre ortodoc\u015fi. Anglicanii nu s-au preocupat de evanghelizarea ortodoc\u015filor, ci mai de- grab\u0103 ar fi dorit o asociere, \u00eentruc\u00e2t priveau cu simpatie pozi\u0163ia antipapist\u0103 \u015fi tradi\u0163ionalist\u0103 a ortodoxiei r\u0103s\u0103ritene. Dar al\u0163i protestan\u0163i, ca \u015fi catolicii, au depus eforturi pentru a lega spiri- tual pe r\u0103s\u0103riteni de trezirile din \u0163\u0103rile apusene. \u00cen secolul al XVI-lea luteranii \u00eencepuser\u0103 s\u0103 cheme la unire pe ortodoc\u015fi, de partea Evangheliei. Melanchton, luteranii din sudul Germa- niei, apoi protestan\u0163ii din Polonia, f\u0103cuser\u0103 apel la patriarh, dar f\u0103r\u0103 nici un rezultat. Pe la 1600 patriarhul ecumenic se pronun\u0163ase definitiv \u015fi categoric \u00eempotriva luteranismului. \u00cen secolul urm\u0103tor calvini\u015ftii s-au adresat Bisericii Ortodoxe, profit\u00e2nd de ocazia c\u0103 patriarhul Kiril Lukaris avea leg\u0103turi de prietenie cu c\u00e2\u0163iva calvini\u015fti celebri din Anglia \u015fi Olanda. Patriarhul era asaltat pe de o parte de iezui\u0163i, pe de alt\u0103 parte de calvini\u015fti. \u00cen aceste \u00eemprejur\u0103ri, patriarhul a mers chiar mai departe. La 1628 a d\u0103ruit lui Carol I al Angliei pre\u0163io- 258","sul manuscris antic grec al Bibliei \u201eCodex Alexandrinus\u201d \u015fi a \u00eenceput tip\u0103rirea unei m\u0103rturisiri de credin\u0163\u0103 ortodox\u0103 \u00een latin\u0103 \u015fi \u00een greac\u0103, m\u0103rturisire care era \u00een mare parte calvinist\u0103. Hugheno\u0163ii au publicat aceast\u0103 confesiune \u015fi se l\u0103udau c\u0103 au aceea\u015fi credin\u0163\u0103 cu Biserica din r\u0103s\u0103rit. Unii cred c\u0103 Kiril nu s-ar fi f\u0103cut \u201evinovat\u201d de o asemenea m\u0103rturisire, dar iezui\u0163ii n- au \u00eent\u00e2rziat s\u0103-l acuze pe patriarh \u00eenaintea ortodoc\u015filor r\u0103s\u0103riteni, c\u0103 este calvinist; ba mai mult, l-au acuzat de \u00eenalt\u0103 tr\u0103dare, \u00een fa\u0163a sultanului. Ca urmare, turcii l-au destituit de mai multe ori, \u015fi \u00een cele din urm\u0103 l-au strangulat \u015fi l-au aruncat \u00een mare. Inten\u0163iile lui Kiril nu treziser\u0103 totu\u015fi opozi\u0163ia ortodoc\u015filor \u00een timpul vie\u0163ii sale, ceea ce ar fi putut duce, \u00een alte condi\u0163ii, la o reform\u0103 a ortodoxiei. Dup\u0103 moartea sa, o serie de sinoade la Constantinopol, la Kiev, Ia\u015fi \u015fi Ierusalim, au respins solemn calvinismul ca pe o eroare blasfematoare. \u00cen secolul XVIII venise r\u00e2ndul anglicanilor s\u0103 cear\u0103 m\u00e2na biserici r\u0103s\u0103ritene. Episcopii anglicani au \u00eenceput s\u0103 se adreseze patriarhilor din R\u0103s\u0103rit \u015fi sinodului rusesc cu propuneri de unire. Dar ortodoc\u015fii au refuzat orice propunere de unire, dac\u0103 anglicanii nu primesc \u00een totul ortodoxia r\u0103s\u0103ritean\u0103. Pe la anii 1723 anglicanii au \u00eencetat s\u0103 mai insiste. Abia dup\u0103 1866 \u015fi- au reluat demersurile. Contele de Zinzendorf care f\u0103cuse prima \u00eencercare pozitiv\u0103 de ecumenism pe dome- niul s\u0103u, s-a adresat \u015fi el patriarhului, \u00een 1737 dar f\u0103r\u0103 nici un rezultat. \u00cen secolul al XIX-lea misionarismul protestant a p\u0103truns \u015fi \u00een r\u0103s\u0103ritul ortodox. Pe la 1815 prezbiterienii \u015fi-au creat o baz\u0103 puternic\u0103 \u00een insula Malta, \u00eentemeind \u015fcoli misionare \u015fi tipografii, tip\u0103rind Biblie \u015fi alte scrieri. Pe la 1819 au \u00eenceput s\u0103 predice grecilor de pe coas- tele Asiei Mici, ale Greciei \u015fi \u00een Siria. \u00cenc\u0103 din 1810 prezbiterienii au luat ini\u0163iativa r\u0103sp\u00e2ndirii Bibliei \u00een aceast\u0103 zon\u0103. La \u00eenceput, grecii n-au opus nici o rezisten\u0163\u0103, dar dup\u0103 1836 s-au ridi- cat \u00eempotriva protestantismului, asmu\u0163i\u0163i de c\u0103tre preo\u0163i. Bibliile \u015fi \u015fcolile protestante au \u00eence- put s\u0103 fie socotite o oroare. \u00cen 1813 Rusia \u00eencuviin\u0163ase propaganda Societ\u0103\u0163ii Biblice Britanice, sub controlul Bisericii Ruse, pe vremea c\u00e2nd Rusia \u015fi Anglia luptau de aceea\u015fi parte contra lui Napoleon. Dar \u00een 1826 s-a interzis cu des\u0103v\u00e2r\u015fire orice fel de propagand\u0103 printre ru\u015fii ortodoc\u015fi, astfel \u00eenc\u00e2t evanghelizarea a continuat \u00een mod clandestin. \u00cen acela\u015fi timp, protestan\u0163ii au \u00eenceput s\u0103 predice \u015fi printre heterodoc\u015fii r\u0103s\u0103riteni (mo- nofizi\u0163i, nestorieni etc). \u00cen special prezbiterienii americani au c\u00e2\u015ftigat vreo 15.000 de armeni \u00eencep\u00e2nd cu anul 1837. Un succes asem\u0103n\u0103tor \u015fi f\u0103r\u0103 opozi\u0163ii serioase au avut printre heterodoc\u015fii \u015fi ortodoc\u015fii din Palestina \u015fi Siria. Au \u00eenfiin\u0163at sta\u0163iuni misionare \u015fi prin Kurdistan, pentru cre\u015ftinii nestorieni. Dar kurzii mahomedani i-au m\u0103cel\u0103rit pe converti\u0163i, dup\u0103 anul 1843. \u00cen India, \u201ecre\u015ftinii lui Toma\u201d (nestorienii din Malabar) c\u0103zuser\u0103 \u00een acest timp sub tutela anglicanilor, care \u00een India erau cei mai numero\u015fi dintre cre\u015ftini. De la 1825, protestan\u0163ii au \u00eenceput s\u0103 predice \u015fi cop\u0163ilor (vechii ortodoc\u015fi egipteni) \u015fi cu deosebit zel, \u00een concuren\u0163\u0103 cu catolicii; de pe la 1826 \u015fi etiopienilor. \u00cen acela\u015fi timp protestan\u0163ii au ini\u0163iat planuri pentru convertirea evreilor. Cam pe la 1820 s-a \u00eenfiin\u0163at \u00een Anglia o societate misionar\u0103 \u00een acest scop, iar \u00een 1822 o alta la Berlin, \u00een 1826 la Basel, \u00een 1844 alt\u0103 misiune \u00een vestul Germaniei. Eforturile au fost r\u0103spl\u0103tire, c\u0103ci multe mii de evrei au primit cre\u015ftinismul protestant \u00een prima jum\u0103tate a secolului al XIX-lea. De la 1818 protestan\u0163ii au lucrat pentru convertirea evreilor din Polonia, unde au c\u00e2\u015ftigat vreo patru sute de suflete. R\u0103sp\u00e2ndirea cre\u015ftinismului evanghelic \u00een prima jum\u0103tate a sec. al XIX-lea a fost un fenomen magnific, cu urm\u0103ri pentru prezentul \u015fi viitorul cre\u015ftinismului. Din timpul lui Pavel nu mai avusese loc o asemenea trezire. Rede\u015fteptarea din sec. XIX a \u00eentrecut \u00een \u00eentindere \u015fi spiritualitate Reforma din sec. XVI. De\u015fi majoritatea popula\u0163iei globului era necre\u015ftin\u0103 sau pseudocre\u015ftin\u0103, totu\u015fi Evanghelia se \u00eencepea s\u0103 se predice acum \u00een toat\u0103 lumea. Pentru cercet\u0103torii profe\u0163iilor (\u015fi cercet\u0103rile de acest fel deveniser\u0103 o adev\u0103rat\u0103 \u201eepidemie\u201d \u00een acea vreme), acesta era principalul semn al timpului (vezi Matei 24,14). 259","\u00cenceputul erei misionarismului modern a fost caracterizat de importante reforme \u00een domeniile educa\u0163iei, s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii etc. Au ap\u0103rut \u015fcolile de duminic\u0103, a luat un mare av\u00e2nt \u00eenv\u0103\u0163\u0103- m\u00e2ntul \u00een general, s-a ar\u0103tat o grij\u0103 cresc\u00e2nd\u0103 pentru s\u0103n\u0103tate prin \u00eenfiin\u0163area unor societ\u0103\u0163i de temperan\u0163\u0103. Protestan\u0163ii (\u00een special \u00een America) au \u00eenceput s\u0103 combat\u0103 alcoolismul \u015fi tabagis- mul, au introdus \u00een unele colegii nu numai interdic\u0163ia alcoolului \u015fi tutunului, ci chiar \u015fi regi- mul vegetarian; s-a \u00eenceput r\u0103sp\u00e2ndirea naturalismului (hidroterapia etc). \u00cen ciuda acestei treziri at\u00e2t de vii \u015fi largi, care ap\u0103rea ca o reac\u0163ie fa\u0163\u0103 de libertinism, formalism \u015fi necredin\u0163\u0103, s-au dezvoltat \u00een continuare tendin\u0163ele liberale \u015fi anticre\u015ftine care fuseser\u0103 probate \u00een revolu\u0163ia francez\u0103. O caracteristic\u0103 a unor filozofi \u015fi \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i din acest timp este ceea ce spunea despre sine filozoful Jacobi din Germania: cu ra\u0163iunea este p\u0103g\u00e2n, iar cu inima este cre\u015ftin. O mare parte dintre filozofii moderni, au fost asemenea gnosticilor din primele secole, amestec\u00e2nd cre\u015ftinismul cu ra\u0163ionalismul filozofic \u015fi cu spiritualismul mistic mo\u015ftenit prin intermediul Bisericii, de la gnosticii \u015fi p\u0103g\u00e2nii antici. Schelling, filozoful oficial al Prusiei, interpreta cre\u015ftinismul cu instrumentul unei filo- zofii naturale panteiste; Hegel, un foarte influent filozof german, profesa un idealism obiectiv, ra\u0163ionalist-panteist (\u015fi el a c\u0103utat s\u0103 \u00eempace filozofia sa cu cre\u015ftinismul). Influen\u0163a lui Hegel a fost mare asupra teologilor protestan\u0163i, mai \u00eent\u00e2i \u00een Germania. O ramur\u0103 a discipolilor s\u0103i, he- gelienii de dreapta (b\u0103tr\u00e2ni) au considerat filozofia lui Hegel drept o form\u0103 ra\u0163ionalizat\u0103 a te- ologiei. Hegelienii de st\u00e2nga (sau cei tineri) au mers avans\u00e2nd critici asupra religiei de pe po- zi\u0163ii aproape ateiste \u015fi \u00eenlocuind idealismul s\u0103u obiectiv cu unul subiectiv. Ace\u015ftia din urm\u0103 sunt cunoscu\u0163i ca reprezentan\u0163i ai \u015fcolii de la T\u00fcbingen, ai teologiei negative (distructive). Cei mai importan\u0163i au fost: F. C. Baur, Bruno Bauer, D. Strauss \u015fi Feuerbach. Ei au negat autenti- citatea evangheliilor de pe pozi\u0163ii filozofice criticist-distructive \u015fi au lansat viziuni noi asupra originilor cre\u015ftinismului: Noul Testament ar fi produsul disputelor dogmatice dintre Petru \u015fi Pavel, Christos din Evanghelii ar fi un mit, produs al imagina\u0163iei primilor cre\u015ftini. Teologii istorico-critici, care vor urma, vor estompa \u015fi mai mult imaginea cre\u015ftinismului, ceea ce ateismul modern, mai consecvent, ne ofer\u0103 \u015fi ast\u0103zi, \u00een numele \u015ftiin\u0163ei. Existau \u015fi teologi adversari ai acestui curent, cum a fost Schleiermacher, filozof ro- mantic, adversar al lui Hegel \u015fi Fichte, adversar al filozofiei \u201eluminilor\u201d. Dar el nu a g\u0103sit din nefericire un temei mai solid pentru teologie, dec\u00e2t preferin\u0163a romantic\u0103 pentru afectivitate. Educat \u00een cercuri pietiste \u015fi ra\u0163ionaliste, apoi influen\u0163at de Kant, \u00eencepe s\u0103 filozofeze pornind de la sim\u0163irea subiectiv\u0103 a dependen\u0163ei de natur\u0103 pe care o confund\u0103 cu Dumnezeu, \u00een sens panteist. Accept\u0103 apoi idei evolu\u0163ioniste \u015fi subordoneaz\u0103 autoritatea Bibliei \u201erevela\u0163iilor\u201d subiectiv mistice. Este important s\u0103 \u00een\u0163elegem c\u0103 rede\u015fteptarea cre\u015ftin\u0103 s-a lovit \u015fi de libera- lismul teologic, de necredin\u0163a care \u00eencepuse s\u0103 se r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103, \u00een timp ce mi\u015fcarea acesta se sprijinea pe o re\u00eenviere a cercet\u0103rii Bibliei, a credin\u0163ei \u015fi a speran\u0163elor mesianice. \u00cen aceste \u00eemprejur\u0103ri \u015fi \u00een leg\u0103tur\u0103 vital\u0103 cu trezirile misionare \u015fi bibliste, a ap\u0103rut, aproape simultan \u00een mai multe locuri din lume, marea rede\u015fteptare a speran\u0163ei reveniri imi- nente a lui Iisus, pe care o vom numi aici Trezirea Celui de-al Doilea Advent. \u00cen cre\u015ftin\u0103tatea occidental\u0103 termenul advent (adventus = venire) denume\u015fte prima \u015fi a doua venire a lui Iisus. R\u0103s\u0103ritenii folosesc pentru a doua venire termenul grecesc parous\u00eda. Revenirea \u00een glorie a M\u00e2ntuitorului pentru a-\u015ei stabili \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia ve\u015fnic\u0103 \u00een sens fizic (nu doar spiritual, ca la prima Sa venire), este una dintre cele mai evidente \u015fi mai subliniate doctrine biblice. At\u00e2t Primul Testament, c\u00e2t \u015fi Iisus \u015fi apostolii au predicat acest adev\u0103r magnific ca singura finalitate \u015fi singurul rost al cre\u015ftinismului. Aceasta a fost de-a lungul tuturor timpurilor de persecu\u0163ie, speran\u0163a adev\u0103ra\u0163ilor cre\u015ftini. Vechiul crez ortodox se \u00eencheie triumfal cu aceast\u0103 speran\u0163\u0103, dar, \u00een mod ciudat, degenerarea cre\u015ftinismului a l\u0103sat la o parte perspectiva aceasta pentru una cu totul lumeasc\u0103. 260","\u00cencep\u00e2nd cu fericitul Augustin, s-a crezut c\u0103 expansiunea \u015fi domina\u0163ia Bisericii \u00een era cre\u015ftin\u0103 ar reprezenta \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia sl\u0103vit\u0103 a Domnului, iar spiritualismul propagat de gnostici \u015fi de \u015fcoala din Alexandria oferise cre\u015ftinilor o speran\u0163\u0103 mai apropiat\u0103: nemurirea natural\u0103 a su- fletului \u015fi urcarea la cer imediat dup\u0103 moartea individual\u0103. Cu pricire la mileniul din Apoca- lipsa cap. 20 s-au creat multe teorii printre care \u015fi aceea c\u0103 nu va fi nici un mileniu sau c\u0103 mi- leniul de aur a fost domina\u0163ia Bisericii medievale. Cu toate acestea, speran\u0163a advent\u0103 nu dis- p\u0103ruse din cre\u015ftin\u0103tate \u015fi \u00een special protestan\u0163ii care \u00eencurajaser\u0103 studiul profe\u0163iilor biblice, men\u0163ineau cu t\u0103rie aceast\u0103 doctrin\u0103. Dar ceea ce a fost nou la \u00eenceputul secolului al XIX-lea era tocmai accentuarea iminen\u0163ei revenirii pe temeiul \u00eemplinirii profe\u0163iilor dintre 1755 \u015fi circa 1810. \u00centemeindu-se pe cercet\u0103ri personale \u015fi uneori influen\u0163a\u0163i de comentariile apocaliptice ale unor teologi din genera\u0163ia precedent\u0103 (Bengel, Lacunza) crainicii Adventului erau convin\u015fi c\u0103 Domnul va veni \u00een cur\u00e2nd, chiar \u00een genera\u0163ia lor. Predicatorii revenirii erau premileniali\u015fti, credeau c\u0103 venirea lui Iisus va avea lor, potrivit Bibliei, nu dup\u0103 un mileniu de progres \u00een care s\u0103 se converteasc\u0103 toat\u0103 lumea ci \u00eenaintea mileniului, marc\u00e2nd \u00eenceputul domniei mileniale, \u00een sec. XIX. \u00cen timp ce postmileniali\u015ftii a\u015fteptau revenirea dup\u0103 1000 de ani de progres sau chiar dup\u0103 365.000 de ani de progres \u00een lume \u015fi \u00een cre\u015ftin\u0103tate, premileniali\u015ftii o situau profetic \u00een genera\u0163ia lor, unii f\u0103r\u0103 a fixa o dat\u0103 precis\u0103 iar al\u0163ii, pe temeiul profe\u0163iei din Daniel 8,14 (care prevede cea mai lung\u0103 perioad\u0103 profetic\u0103 \u015fi anume 2300 ani, din timpul per\u015filor p\u00e2n\u0103 la revolu\u0163ia francez\u0103), au fixat evenimentul la date diverse, \u00een jurul anului 1840. Dar nu to\u0163i premileniali\u015ftii \u00een\u0163elegeau la fel evenimentele finale. Premileniali\u015ftii literali\u015fti (Lacunza, Riving, Wolff etc.) \u00een special \u00een An- glia, sus\u0163ineau c\u0103 mileniul pe care-l inaugura cur\u00e2nd revenirea lui Iisus va instaura pe p\u0103m\u00e2nt o epoc\u0103 de aur pentru Israel \u015fi pentru convertirea lumii, \u00een timp ce diavolul va fi agresat. (existau \u00eentre literali\u015fti \u00eens\u0103 multe diferen\u0163e \u00eentre felul \u00een care concepeau leg\u0103tura dintre Israel \u015fi neamuri precum \u015fi alte aspecte). Dar to\u0163i ace\u015ftia erau istorici\u015fti, nu fiuturi\u015fti ca urma\u015fii lor actuali. \u00cen literatura teologic\u0103 contemporan\u0103, premileniali\u015ftii erau numi\u0163i milenari\u015fti. Spre deosebire de ace\u015ftia, a doua ramur\u0103 de premileniali\u015fti, cei din America, numi\u0163i \u201emilleri\u0163i\u201d (adep\u0163i ai lui Miller) sau \u201eadventi\u015fti\u201d, credeau c\u0103 la revenirea glorioas\u0103 a Domnului se va \u00eencheia timpul de prob\u0103 pentru toat\u0103 lumea; unii vor merge \u00een pedeapsa ve\u015fnic\u0103, iar al\u0163ii \u00een via\u0163a ve\u015fnic\u0103. Adventi\u015ftii propriu-zi\u015fii, cei din America, ar\u0103tau din Biblie c\u0103 odat\u0103 cu venirea Domnului se \u00eencheie timpul de har (de posibilitate a m\u00e2ntuirii) pentru to\u0163i, evrei sau neevrei. Ceea ce deosebea pe adventi\u015ftii milleri\u0163i de ceilal\u0163i premileniali\u015fti nu era fixarea datei Revenirii lui Iisus \u015fi a sf\u00e2r\u015fitului acestei ere (deoarece \u015fi al\u0163i predicatori fixaser\u0103 evenimentul la 1836, 1843, 1844,1847 etc.). Dar Miller \u015fi asocia\u0163ii s\u0103i accentuau importan\u0163a \u00eencheierii timpului de har odat\u0103 cu venirea Domnului.5 Marele teolog german Bengel ar\u0103tase \u00een Gnomonul s\u0103u c\u0103 revenirea Domnului, nimi- cirea \u201efiarei\u201d \u015fi \u00eentemni\u0163area lui Satan, vor avea loc \u00een anul 1836. El murise \u00een 1752 dar scri- erile sale au influen\u0163at pe pieti\u015ftii din Germania, iar prin intermediul lor au dat na\u015ftere la o mare rede\u015fteptare de tip adventist, \u00een special printre germani, care s-au extins mai departe p\u00e2n\u0103 \u00een Crimeea. 5 Accentuarea apropiatei veniri a Domnului \u00een acea genera\u0163ie a fost determinat\u0103 nu numai de \u00eemplinirea \u00een genera\u0163ia anterioar\u0103 a unor importante semne ale revenirii Domnului ci \u015fi de descifrarea \u015fi predicarea profe\u0163iei mari din cartea lui Daniel despre care Biblia spune c\u0103 avea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 sigilat\u0103 p\u00e2n\u0103 la timpul sf\u00e2r\u015fitului c\u00e2nd mul\u0163i o vor cerceta \u015fi cuno\u015ftin\u0163a despre aceasta va cre\u015fte (Dan. 8,14.17.9.26; Dan. 12,4.8.9.10). fixarea sf\u00e2r\u015fitului celor 2300 de ani se sprijinea pe leg\u0103tura str\u00e2ns\u0103 dintre profe\u0163ia din Daniel 8 cu cele \u201e2300 zile\u201d \u015fi explica\u0163ia continuat\u0103 de \u00eenger \u00een cap. 9, unde afl\u0103m c\u0103 490 zile-ani din aceast\u0103 lung\u0103 perioad\u0103 s-au repartizat na\u0163iunii israelite, de la decretul persan de restaurare civil\u0103, p\u00e2n\u0103 la prima venire, a lui Christos (Mesia). Identific\u00e2nd acest decret cu acela al lui Artaxerse I din Ezra cap. 7 cei 490 de ani duceau exact l timpul botezului \u015fi crucific\u0103rii lui Iisus. Prin urmare, restul de 1810 ani care mai r\u0103m\u0103seser\u0103 din cei 2300 urmau s\u0103 se sf\u00e2r\u015feasc\u0103 \u00een cur\u00e2nd, \u00een func\u0163ie de data acceptat\u0103 pentru crucificarea lui Iisus sau \u00een func\u0163ie de data decretului lui Artaxerse. Pe vremea aceea to\u0163i protestan\u0163ii sus\u0163ineau principiul zi-an (o zi profetic\u0103 simbolizeaz\u0103 un an literal). 261","Independent de Bengel, iezuitul Lacunza, chilian localizat \u00een Italia, a c\u0103rui scriere a fost publicat\u0103 postum \u00een 1810 \u00een Spania, apoi \u00een Anglia (1816) pe cheltuiala generalului ar- gentinian Belgrano \u2013 a\u015fezase revenirea Domnului \u00een cur\u00e2nd \u015fi la \u00eenceputul mileniului. De\u015fi Lacunza nu fixase o dat\u0103 a revenirii, ba chiar se deosebea de al\u0163i interpre\u0163i printr-un fiuturism ce provenea de la iezui\u0163ii din timpul Contrareformei, scrierea sa a influen\u0163at mult studiul pro- fe\u0163iilor \u015fi a\u015fteptarea Adventului apropiat. \u00cen 1821 a fost tip\u0103rit\u0103 \u00een Mexic, \u00een 1825 la Paris \u015fi iar\u0103\u015fi la Londra \u00een 1826, dup\u0103 ce \u00een 1824 Vaticanul o pusese pe Indexul c\u0103r\u0163ilor interzise. \u00cen 1828 cartea a fost larg r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een Anglia din ini\u0163iativa renumitului predicator Edward Irving. Astfel, scrierea unui iezuit pe care moartea \u00eel g\u0103sea umbl\u00e2nd pe c\u0103i biblice (p\u0103r\u0103sise studiul patristicii \u015fi se apucase numai de Biblie) \u015fi care \u00ee\u015fi scrisese concluziile sub pseudonim iudaic (Ben-Ezra), a f\u0103cut o lucrare mai mare dec\u00e2t tot ceea ce putuse autorul ei s\u0103 fac\u0103 \u00een via\u0163\u0103. \u00cen Argentina cartea lui Lacunza l-a influen\u0163at pe Francisco Hermogenes Ramos- Mexia. N\u0103scut \u00een Buenos Aires \u015fi de origine sco\u0163ian\u0103 din partea mamei, Ramos Mexia avea convingeri protestante \u015fi s-a dovedit un profund cercet\u0103tor al Bibliei. Acest cre\u015ftin mai pu\u0163in cunoscut ce participase la lupta pentru independen\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de Spania (1810-1812) a fost remar- cat de autorit\u0103\u0163ile catolice argentiniene ca mare eretic. Mexia p\u0103zea Sabatul biblic, credea \u00een apropiata revenire a Domnului (chiar \u00eenainte de a citi cartea lui Lacunza) \u015fi avea un deosebit zel umanitar \u015fi misionar. \u00centr-un timp c\u00e2nd latino-americanii \u00eei exterminau pe indieni pentru a le lua p\u0103m\u00e2nturile, el se purta p\u0103rinte\u015fte cu indienii de pe mo\u015fia sa (era proprietar de p\u0103m\u00e2nt). \u00cen 1820 a scris un trata \u201eEvanghelia prezentat\u0103 na\u0163iunii de cet\u0103\u0163eanul Francisco Ramos Mexia\u201d \u00een care \u00ee\u015fi ap\u0103ra convingerile reformatoare, \u00eentre care \u015fi p\u0103zirea Sabatului lui Christos \u015fi lep\u0103da dogma transubstan\u0163ia\u0163iunii de\u015fi apar\u0163inea formal catolicismului dup\u0103 c\u00e2t se pare, ca \u015fi Lacunza. La 11 octombrie 1821, \u00een urma anchetelor f\u0103cute de autorit\u0103\u0163i s-a dovedit c\u0103 el nu numai c\u0103 \u0163inea sabatul, dar atr\u0103sese \u015fi pe al\u0163ii \u00een aceast\u0103 practic\u0103, spre marea scandalizare a celor din jurul s\u0103u. Din cauza credin\u0163ei sale i-a fost luat p\u0103m\u00e2ntul pe care \u00eel st\u0103p\u00e2nea apoi fa- milia i-a distrus scrierile. Clerul se speriase de influen\u0163a sa; chiar indienii de pe mo\u015fia sa p\u0103- zeau Sabatul. A murit \u00een 1828. Al\u0163i argentinieni care au apreciat cartea lui Lacunza au fost: generalul Blegrano, comandantul armatei de eliberare, care finan\u0163ase tip\u0103rirea ei la Londra (1816) pentru a fi distribuit\u0103 \u00een Argentina, decanul Gregorio Funes \u015fi scriitorul Domingo Faustino Sarmiento. Dar cea mai mare influen\u0163\u0103 a avut scrierea lui Lacunza \u00een Marea Britanie, unde a trezit interesul multor predicatori \u015fi interpre\u0163i. \u00cen orice caz, studiul profe\u0163iilor lui Daniel \u015fi a Apoca- lipsei, interesul pentru \u00een\u0163elegerea timpului, \u00ee\u015fi f\u0103cuser\u0103 loc \u00een lume, \u00een mijlocul unei domi- nante filozofii a progresului. \u00cen acela\u015fi timp, America latin\u0103 se scutura de jugul spaniol, grecii luptau pentru independen\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de turci, iar Europa era traversat\u0103 de curente revolu\u0163ionare \u015fi contrarevolu\u0163ionare. Erau undele marelui seism de la 1789-1798. \u00cen \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103, Tudor Vladimirescu chema poporul la revolu\u0163ie \u015fi la lupt\u0103 pentru independen\u0163\u0103\u2026 Comer\u0163ul cu negri a fost declarat interzis \u015fi mul\u0163i negri s-au \u00eentors \u00een patria lor african\u0103 care de atunci a fost nu- mit\u0103 Liberia. \u00centr-un timp c\u00e2nd interesul \u00eentregii lumi era \u00eendreptat c\u0103tre posibilitatea cre\u0103rii unui paradis pe p\u0103m\u00e2nt, c\u0103tre o eliberare pur p\u0103m\u00e2nteasc\u0103, rede\u015ftept\u0103rile premilenialiste pri- veau \u00een sus dup\u0103 o eliberare total\u0103 a \u00eentregii lumi, dup\u0103 o judecat\u0103 dreapt\u0103 universal\u0103, dup\u0103 un paradis \u00eentemeiat de Christos. \u00cen contextul nevoilor de \u00eennoire, de creare a unei justi\u0163ii sociale mai uman\u0103, guvernul papal era v\u00e2rful \u201espiritual\u201d al reac\u0163iunii. Biserica Catolic\u0103 se opunea cu \u00eend\u00e2rjire oric\u0103ror ten- din\u0163e de libertate. Leon al XII-lea (1823-1829) De\u015fi mai pu\u0163in important dec\u00e2t predecesorul s\u0103u, a mers fidel pe urmele aceluia. A condamnat libert\u0103\u0163ile religioase \u015fi orice toleran\u0163\u0103. A re\u00eennoit condamnarea societ\u0103\u0163ilor misio- 262","nare \u015fi a traducerilor Bibliei. El spune c\u0103 \u201eoricine se desparte de Biserica Roman\u0103, oric\u00e2t de curat ar fi \u00een alte privin\u0163e, nu va avea parte de via\u0163a ve\u015fnic\u0103.\u201d Piua al VIII-lea (1829-1830) Noul pap\u0103 a subliniat \u015fi mai puternic aceea\u015fi opozi\u0163ie fa\u0163\u0103 de r\u0103sp\u00e2ndirea liber\u0103 \u015fi larg\u0103 a Bibliei. La 21 mai 1829 a publicat enciclica \u201etradi\u0163ii humilitati\u201d, \u00een care condamna po- zi\u0163ia indiferentist\u0103 a multora cu privire la problemele religioase \u015fi se pronun\u0163a \u00eempotriva tra- ducerilor 1eretice \u015fi neautorizate\u201d ale Bibliei. El declara c\u0103 autoritatea doctrinar\u0103 este dat\u0103 de Scriptur\u0103 \u015fi tradi\u0163ie c\u00e2nd sunt interpretate \u00een mod corespunz\u0103tor, de c\u0103tre cler. Erau stigmati- za\u0163i \u00een enciclic\u0103 aceia care, pretinz\u00e2nd ajutorul Duhului Sf\u00e2nt, \u00eendr\u0103zniser\u0103 s\u0103 interpreteze ei \u00een\u015fi\u015fi Scriptura. \u00cen anul urm\u0103tor Pius VIII a protestat contra c\u0103s\u0103toriilor dintre catolici \u015fi ne- catolici \u00een Germania \u015fi contra principiilor suveranit\u0103\u0163ii na\u0163ionale. Biserica nu permitea nici o interferen\u0163\u0103 a guvernelor cu programul ei deoarece ea fiind \u201emireasa lui Christos\u201d este liber\u0103 de orice autoritate omeneasc\u0103, fiind o institu\u0163ie divin\u0103\u2026 \u00cen acest timp Biserica roman\u0103 era confruntat\u0103 cu puternice tendin\u0163e liberale care exis- tau \u00een s\u00e2nul ei. De mult\u0103 vremea puterile Europei nu mai tremurau \u00een fa\u0163a tr\u0103snetelor papale \u015fi acum chiar credincio\u015fii catolici se \u00eendoiau tot mai mult de \u00een\u0163elepciunea pozi\u0163iei reac\u0163ionare a Papalit\u0103\u0163ii. De la \u00een\u0103l\u0163imea tronului pontifical se vedea cum autoritatea papal\u0103 pierde teren \u015fi \u00een continuare. Privind de acolo, de sus, toate mi\u015fc\u0103rile protestante, revolu\u0163ionare filozofice, \u015ftiin\u0163ifice, liberale etc., alc\u0103tuiau o vast\u0103 conspira\u0163iei care submina continuu autoritatea Bise- ricii tradi\u0163ionale. Ca \u015fi \u00eenainta\u0163ii, Pius VIII a condamnat libertatea con\u015ftiin\u0163ei, societ\u0103\u0163ile bi- blice \u015fi francmasoneria. Con\u015ftiin\u0163a, Biblia \u015fi revolu\u0163ia social\u0103 erau puse \u00een aceea\u015fi oal\u0103. Gregorius al XVI-lea (1831-1846) Ca \u015fi pontiful precedent, Grigore al XVI-lea a fost un puternic reac\u0163ionar. S-a opus construirii de c\u0103i ferate \u00een statul papal \u015fi s-a opus de asemenea oric\u0103ror moderniz\u0103ri. \u00cen mod special s-a opus catolicilor liberali din Fran\u0163a care erau de partea libert\u0103\u0163ii de con\u015ftiin\u0163\u0103 (sus\u0163i- neau c\u0103 poate exista m\u00e2ntuire \u015fi \u00een afar\u0103 de Biserica catolic\u0103) \u015fi c\u0103utau s\u0103 \u00eempace catolicismul cu tendin\u0163ele revolu\u0163ionare moderne. \u00cen special papa s-a n\u0103pustit asupra clericului francez Lammenais care, \u00een cele din urm\u0103, s\u0103tul de cre\u015ftinismul roman, a p\u0103r\u0103sit Biserica devenind deist. Lammenais ceruse ajutorul papei dar Grigore XVI dispre\u0163uia profund orice inten\u0163ie de liberalizare. \u00cen 18312 papa a publicat enciclica Mirari Vos, \u00een care condamna orice pozi\u0163ie liberal\u0103. El numea aceste tendin\u0163e sus\u0163inute de Lammenais \u201elicen\u0163\u0103 destr\u0103b\u0103lat\u0103\u201d, \u201edispre\u0163 fa\u0163\u0103 de Biseric\u0103 \u015fi abis revolu\u0163ionar de nenorociri care se apropie mereu\u201d \u015fi \u201eun canal murdar plin de v\u0103rs\u0103turi eretice\u201d. Lammenais a luptat apoi \u00een afara Bisericii pentru idealurile sale. \u00cen 1834 a denun\u0163at \u00een scrierea sa tirania, chem\u00e2nd la socialismul democratic. Papa Grigore XVI era zu- gr\u0103vit de Lammenais ca un b\u0103tr\u00e2n care vorbe\u015fte de justi\u0163ie \u00een timp ce \u0163ine o cup\u0103 cu otrav\u0103 \u00een m\u00e2na dreapt\u0103 \u015fi cu st\u00e2nga m\u00e2ng\u00e2ie o desfr\u00e2nat\u0103. Separat de Biseric\u0103, Lammenais a f\u0103cut un an de \u00eenchisoare \u015fi dup\u0103 ce a r\u0103mas dezam\u0103git de violen\u0163a revolu\u0163ionarilor de la 1848, a murit aproape uitat (1854). Pentru Grigore al XVI-lea libertatea presei era cea mai rea libertate; niciodat\u0103 nu o va putea blestema suficient. Iar libertatea con\u015ftiin\u0163ei era curat\u0103 nebunie. Cea mai important\u0103 mi\u015fcare cre\u015ftin\u0103 din timpul pontificatului lui Grigore XVI a avut loc \u00een protestantismul anglo-american, \u00een Europa pietist\u0103 \u015fi pretutindeni unde reu\u015fise s\u0103 p\u0103- trund\u0103 misionarismul modern. Aceasta a fost culmea rede\u015ftept\u0103rii religioase a Celui de-al Doilea Advent, marea mi\u015fcare premilenialist\u0103 care a luat forma unui val de revivalism mondial \u015fi interconfesional \u00eentre anii 1831-1844. Este important s\u0103 \u015ftim c\u0103 aceast\u0103 uria\u015f\u0103 263","mi\u015fcare declan\u015fat\u0103 de studiul profe\u0163iilor din Daniel \u015fi Apocalipsa, s-a identificat pe sine \u00een profe\u0163iile din Daniel 12,4.9.10 \u015fi Apoc. 14,6-7. Profe\u0163ia care a pus \u00een mi\u015fcare acea genera\u0163ie a fost cea din Daniel 8,14.26. O mare mul\u0163ime de comentatori protestan\u0163i a v\u0103zut c\u0103 cele 2300 de zile din profe\u0163ie (pe care le \u00een\u0163ele- geau unanim ca fiind 2300 de ani, vezi Ezech. 4,6) \u00eencep odat\u0103 cu cele 70 de s\u0103pt\u0103m\u00e2ni (490 de ani) din Daniel 9 \u015fi trebuie s\u0103 se sf\u00e2r\u015feasc\u0103 \u00een acea genera\u0163ie. \u00cen Europa, dintre circa 61 de comentatori ai profe\u0163iilor (cei mai mul\u0163i fiind englezi) numai 25 n-au precizat sf\u00e2r\u015fitul celor 2300 de ani. Restul au a\u015fteptat sf\u00e2r\u015fitul la diferite date \u00eentre 1791-1866. Opt dintre cei au oferit diverse date sigure dar singulare (care n-au mai fost sus\u0163inute \u015fi de al\u0163ii) ca: 1791, 1816, 1819, 1820, 1821, 1830, 1866. Zece dintre ei au precizat data de 1847, care este corect\u0103 din punct de vedere al metodei de calcul dar se \u00eentemeiaz\u0103 pe presupunerea c\u0103 anul 1 al erei noastre cre\u015ftine corespunde cu na\u015fterea lui Iisus. Cel mai mare procent dintre ace\u015ftia care au fixat data sf\u00e2r\u015fitului celor 2300 ani \u015fi anume 15 comentatori, au stabilit anul 457 \u00ee.Hr. ca \u00eenceput al celor 2300 de ani, sf\u00e2r\u015find perioada la 1843 sau 1844. Ace\u015ftia nu erau reprezentan\u0163i ai vreunei secte extravagante, ci erau persoane respectabile, de obicei teologi din diferite confesiuni religioase. S-a publicat o mare cantitate de literatur\u0103 cu privire la timpul revenirii M\u00e2ntuitorului \u00een acea genera\u0163ie, sa-u \u0163inut multe predici \u015fi conferin\u0163e iar valurile rede\u015ftept\u0103rii au produs mi\u015f- c\u0103ri chiar \u015fi \u00eentre catolici, evrei \u015fi p\u0103g\u00e2ni. \u00cen unele cazuri, principalii promotori ai mi\u015fc\u0103rii au ajuns \u00een mod independent la aceste concluzii profetice comune \u015fi numai prin lucrarea lor au ajuns \u00een contact direct. De obicei se crede c\u0103 aceast\u0103 rede\u015fteptare provine din mi\u015fcarea \u00eentemeiat\u0103 de William Miller \u00een SUA \u015fi c\u0103 este caracteristic\u0103 unor ideali\u015fti zgomoto\u015fi \u015fi incul\u0163i. Dar adev\u0103rul este c\u0103 \u00een paralel cu Miller au fost mul\u0163i al\u0163i apostoli ai acestei treziri \u00een Anglia, Olanda, Elve\u0163ia, Germania, Suedia, Rusia, Canada, Australia, America Latin\u0103 \u015fi printre misiunile pentru p\u0103- g\u00e2ni din Africa \u015fi Asia. Dintre cei 62 de frunta\u015fi ai mi\u015fc\u0103rii din Europa, 46 erau licen\u0163ia\u0163i \u00een litere; 26 aveau doctoratul \u00een litere; \u015fase erau licen\u0163ia\u0163i \u00een teologie \u015fi zece erau doctori \u00een te- ologie. Cinci dintre ei erau licen\u0163ia\u0163i \u00een drept, doi erau doctori \u00een medicin\u0103, trei erau episcopi \u015fi cinci erau profesori universitari. Unul dintre cei mai mari misionari \u015fi apostoli ai mesajului revenirii lui Iisus a fost Joseph Wolff, misionar anglican, c\u0103l\u0103tor \u015fi lingvist englez. Era evreu de origine, n\u0103scut \u00een Germania, fiu de rabin. Din copil\u0103rie, fiind atent la conversa\u0163iile ce aveau loc \u00eencasa p\u0103rinteasc\u0103, dovedise un viu interes cu privire la venirea lui Mesia, \u201eSperan\u0163a lui Israel\u201d. C\u00e2nd a auzit pomenindu-se numele lui Iisus din Nazaret, l-a \u00eentrebat pe tat\u0103l s\u0103u cine este acesta, la care rabinul a r\u0103spuns c\u0103 a fost un evreu talentat pe care Sanhedrinul iudaic l-a condamnat la moarte fiindc\u0103 a pretind c\u0103 este Mesia. C\u00e2nd cu o alt\u0103 ocazie Joseph l-a \u00eentrebat pe tat\u0103l s\u0103u de ce a fost distrus templul \u015fi de ce sunt evreii \u00eempr\u0103\u015ftia\u0163i pe p\u0103m\u00e2nt, i s-a r\u0103spuns c\u0103 acestea s-au \u00eent\u00e2mplat deoarece poporul evreu a ucis pe profe\u0163ii trimi\u015fi de Dumnezeu. b\u0103iatul a \u00eenceput s\u0103 b\u0103nuiasc\u0103 de atunci c\u0103 poate \u015fi Iisus a fost un profet \u015fi cu toate c\u0103 era interzis cu str\u0103\u015fnicie din partea rabinilor s\u0103 asiste la adun\u0103ri cre\u015ftine, Joseph a \u00eendr\u0103znit s\u0103 asculte predici st\u00e2nd \u00een afara Bisericii adesea. Avea doar \u015fapte ani pe atunci. Pe c\u00e2nd se l\u0103uda unui b\u0103tr\u00e2n cre\u015ftin care locuia \u00een vecin\u0103tatea lor cu privire la venirea lui Mesia \u015fi triumful lui Israel, acela i-a r\u0103spuns c\u0103 Mesia a venit \u00een persoana lui Iisus din Na- zaret, dar din p\u0103cate str\u0103mo\u015fii lui Joseph l-au r\u0103stignit, omor\u00e2ndu-l ca \u015fi pe profe\u0163ii mai vechi. \u201eDu-te acas\u0103\u201d, i-a zis b\u0103tr\u00e2nul \u201e\u015fi cite\u015fte cu aten\u0163ie capitolul 53 din Isaia\u201d. Citind cap. 53 din Isaia, micul Joseph s-a convins c\u0103 cre\u015ftinii au dreptate \u015fi pentru mai mut\u0103 siguran\u0163\u0103 a cerut explica\u0163ii tat\u0103lui s\u0103u. Dar rabinul i-a r\u0103spuns b\u0103iatului cu o t\u0103cere at\u00e2t de hot\u0103r\u00e2t\u0103, \u00eenc\u00e2t Joseph nu a mai \u00eendr\u0103znit vreodat\u0103 s\u0103 \u00eentrebe asemenea lucruri. Aceasta \u00eens\u0103 a f\u0103cut s\u0103 creasc\u0103 \u015fi mai mult dorin\u0163a sa de a cunoa\u015fte. La v\u00e2rsta de unsprezece ani, \u00een\u0163eleg\u00e2nd 264","c\u0103 familia c\u0103uta s\u0103-l fereasc\u0103 de cre\u015ftinism, a plecat \u00een lumea larg\u0103 s\u0103-\u015fi aleag\u0103 o educa\u0163ie \u015fi un rost \u00een via\u0163\u0103, independent de dorin\u0163a p\u0103rin\u0163ilor. Pentru un timp a g\u0103sit ad\u0103post \u00een casa unei rude dar \u00een cur\u00e2nd a fost alungat de acolo ca renegat \u015fi apostat. Singur \u015fi lipsit de orice mij- loace de trai a umblat printre str\u0103ini. Trebuie s\u0103 recunoa\u015ftem c\u0103 experien\u0163a acestui evreu cre\u015f- tin este dintre cele mai rare \u015fi mai pre\u0163ioase. A \u00eenceput s\u0103 mearg\u0103 din loc \u00een loc, studiind serios \u015fi \u00eentre\u0163in\u00e2ndu-se singur prin preda- rea de lec\u0163ii de ebraic\u0103. \u00cen aceste \u00eemprejur\u0103ri a fost descoperit de c\u0103tre un instructor catolic prin influen\u0163a c\u0103ruia Joseph a acceptat credin\u0163a romano-catolic\u0103 \u015fi a fost preg\u0103tit ca misionar catolic pentru iudei. \u00cen acest scop, dup\u0103 c\u00e2\u0163iva ani, Wolff a intrat ca student la Colegiul de Propagand\u0103 din Roma. Dar Wolff nu era f\u0103cut pentru a crede orice dogm\u0103, f\u0103r\u0103 cercetare. Obiceiul s\u0103u de a cugeta independent \u015fi a vorbi deschis i-a atras cur\u00e2nd acuza\u0163ia de erezie. Wolff atacase direct abuzurile Bisericii \u015fi sus\u0163inuse necesitatea reformei. De\u015fi fusese tratat la \u00eenceput cu deosebit\u0103 favoare de c\u0103tre demnitarii papali, dup\u0103 un timp a fost alungat din Roma. A mers apoi din loc \u00een loc sub continua supraveghere a Bisericii, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a devenit clar c\u0103 Wolff nu poate fi \u00eenrobit dogmelor romane \u015fi a fost l\u0103sat liber. \u00cen cele din urm\u0103, a plecat \u00een Anglia \u015fi \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u00e2nd protestantismul, intr\u00e2nd \u00een Biserica anglican\u0103. \u00cen anul 1821 la v\u00e2rsta de 26 de ani, dup\u0103 doi ani de studiu \u00een Anglia, Wolff a plecat \u00een prima sa c\u0103l\u0103torie misionar\u0103, trimis de Societatea Londonez\u0103 pentru promovarea cre\u015ftinis- mului printre iudei. Dar Wolff nu a predicat numai evreilor, ci \u015fi musulmanilor, cre\u015ftinilor \u015fi p\u0103g\u00e2nilor. A fost supranumit pe drept \u201emisionarul lumii\u201d. Wolff a \u00een\u0163eles adev\u0103rul despre Mesia identific\u00e2ndu-L cu Iisus Nazarineanul. Dar a \u00een\u0163eles \u015fi adev\u0103rul revenirii lui Iisus Mesia ca \u00eemp\u0103rat \u015fi eliberator. \u00cen cadrul interesului gene- ral pentru profe\u0163iile revenirii lui Iisus din Daniel \u015fi Apocalipsa, Wolff a predicat, \u00eencep\u00e2nd cu 1821, revenirea M\u00e2ntuitorului \u00een genera\u0163ia aceea, sus\u0163in\u00e2nd anul 1847 ca dat\u0103 a marelui eve- niment. El \u00een\u0163elegea c\u0103 solia sa \u015fi a altor predicatori premileniali\u015fti \u00eemplinea profe\u0163ia din Da- niel 12,4. Wolff a c\u0103l\u0103torit foarte mult \u00eentre anii 1821-1845. F\u0103r\u0103 a fi protejat de vreo putere eu- ropean\u0103, el a vizitat Egiptul, Etiopia, Palestina, Siria, Buchara, India, Kurdistan, Mesopota- mia, Yemen, Imperiul Otoman, Grecia, Crimeea, Georgia, Turkestan, Afganistan, Insula Sf\u00e2nta Elena, Olanda, Sco\u0163ia, Irlanda \u015fi Statele Unite. A predicat chiar pe vasele cu care cir- cula pe Mediteran\u0103. A vorbit nu numai oamenilor de r\u00e2nd din toate na\u0163ionalit\u0103\u0163ile, \u015fi religiile \u00eent\u00e2lnite, ci \u015fi la \u015feici, pa\u015fe, \u015fahi, printre care \u015fi reginei Greciei. Wolff s-a c\u0103s\u0103torit \u00een 1827 cu fiica contelui de Oxford care i-a d\u0103ruit un fiu. Misiona- rul i-a pus numele unui prieten al s\u0103u, cercet\u0103tor al profe\u0163iilor; Wolff junior a fost cunoscut mai t\u00e2rziu ca sir Henry Drummond Wolff, cunoscut diplomat \u015fi scriitor englez. \u00cen 1837 Wolff a predicat \u00een SUA, la New York, Philadelphia \u015fi Baltimore. \u00cen final a vorbit \u015fi la Washington \u00eenaintea Congresului american. Prin interven\u0163ia fostului pre\u015fedinte John Quincy Adams, a fost pus\u0103 la dispozi\u0163ia misionarului sala Congresului \u015fi Wolff a fost audiat nu numai de c\u0103tre to\u0163i congresmeni (\u00eentr-o s\u00e2mb\u0103t\u0103), ci \u015fi de clericii din Washington \u00een frunte cu episcopul de Virginia \u015fi de mul\u0163i cet\u0103\u0163eni ai capitalei. Aceea\u015fi onoare i-a acordat-o guvernul din New Jersey \u015fi din Pensylvania. Wolff conferen\u0163ia despre cercet\u0103rile sale din Asia \u015fi despre revenirea lui Iisus. \u00cen c\u0103l\u0103toriile sale, Wolff a trecut prin experien\u0163a cu adev\u0103rat apostolice. F\u0103r\u0103 protec\u0163ie, \u00eenconjurat de primejdii \u015fi dificult\u0103\u0163i, deseori b\u0103tut \u015fi l\u0103sat s\u0103 moar\u0103 de foame, v\u00e2ndut ca sclav \u015fi de trei ori condamnat la moarte, \u00eent\u00e2lniri cu bandi\u0163i, suferind teribil de sete, jefuit de toate \u015fi l\u0103sat s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 pe os distan\u0163e mari, umbl\u00e2nd descul\u0163 prin \u0163inuturi muntoase, b\u0103tut de v\u00e2nturi \u015fi z\u0103pezi. Acest om extraordinar, care refuzase protec\u0163ia unei autorit\u0103\u0163i europene pen- tru asemenea c\u0103l\u0103torii, purta permanent cu sine Biblia \u00een ebraic\u0103 \u015fi englez\u0103, adesea \u0163in\u00e2nd-o deschis\u0103 \u015fi sim\u0163ind o continu\u0103 \u00eencurajare prin prezen\u0163a ei. A \u00eemp\u0103r\u0163it multor personalit\u0103\u0163i Cu- v\u00e2ntul \u00een limba lor, \u015fi le-a vestit revenirea apropiat\u0103 a lui Iisus. 265","\u00cen Buhara (RSS Uzbec\u0103) Wolff a \u00eent\u00e2lnit oameni care a\u015fteptau revenirea lui Iisus pen- tru anul 1840. Despre arabii din Yemen el spune c\u0103 aveau o carte care vorbea despre revenirea \u00een cur\u00e2nd a lui Iisus pe p\u0103m\u00e2nt \u00een slav\u0103. Ace\u015fti arabi a\u015fteptau anul 1840 ca fiind de importan\u0163\u0103 profetic\u0103. Printre ei a \u00eent\u00e2lnit evrei care sus\u0163ineau c\u0103 descind din familia recabi\u0163ilor, care tr\u0103iau \u00een corturi \u015fi nu beau vin (vezi Ier. 35). Wolff a petrecut o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 cu ei \u015fi cu urma\u015fi ai lui Hobab (Num. 10,29) sau evrei din tribul dani\u0163ilor. To\u0163i ace\u015ftia, dup\u0103 spusele lui Wolff, a\u015fteptau \u00eempreun\u0103 venirea iminent\u0103 a lui Mesia pe nori (locuiau l\u00e2ng\u0103 Terim, \u00een Hadramaut). O credin\u0163\u0103 similar\u0103 a \u00eent\u00e2lnit Wolff printre t\u0103tarii din Crimeea. Un preot t\u0103tar s-a ar\u0103tat foarte mirat, c\u00e2nd un misionar care \u00eei vizitase n-a putut r\u0103spunde la \u00eentrebarea: \u201eC\u00e2nd va veni Domnul?\u201d T\u0103tarul \u015ftia deja c\u0103 Christos va reveni \u00een jurul anului 1844.6 \u00cen anul 1836, Wolff a acceptat o parohie \u00een Sommerset (Anglia) pe care a servit-o p\u00e2n\u0103 la moartea sa \u00een 1862. Dar \u00eentre anii 1843-1845 a f\u0103cut iar\u0103\u015fi o c\u0103l\u0103torie \u00een Buchara pentru a c\u0103uta doi ofi\u0163eri englezi, totodat\u0103 predic\u00e2nd solia revenirii care era \u015fi speran\u0163a \u015fi bucuria sa. Wolff care a fost un mare iubitor al poporului s\u0103u israelit, era m\u00e2nat totodat\u0103 \u015fi de dorin\u0163a de a g\u0103si \u201eCele Zece Porunci\u201d pierdute. Fiind sub influen\u0163a milenari\u015ftilor, englezi el a\u015ftepta ca revenirea lui Iisus s\u0103 inaugureze o \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie de o mie de ani la Ierusalim. \u00cen ciuda unor deosebiri de vederi privitoare la realizarea profe\u0163iilor, adventi\u015ftii \u00eel privesc pe Wolff ca pe un precursor. \u00cen anul 1826, la scurt timp dup\u0103 \u00eenceputul misiunii lui Wolff, mesajul revenirii premileniale a lui Iisus a \u00eenceput s\u0103 fie predicat cu mare putere \u00een Anglia, cel mai influent \u015fi mai cunoscut dintre predicatorii revenirii a fost acolo Edward Irving, pastor prezbiterian de origine sco\u0163ian\u0103 a c\u0103rui elocven\u0163\u0103 \u015fi evlavie este l\u0103udat\u0103 \u015fi de teologul ortodox Eusebiu Popo- vici \u00een a sa Istorie Bisericeasc\u0103, vol. 4 pag. 247, ed. rom\u00e2n\u0103. \u00centre anii 1826-1830 s-au \u0163inut \u00een Anglia ni\u015fte conferin\u0163e interconfesionale (la care participau diferite denomina\u0163iuni) pentru promovarea studiului profe\u0163iilor. La ele participau Irving, Wolff, Drummond, Hatley, Frere \u015fi al\u0163ii. Din scrierile lui Joseph Mede \u015fi ale lui Isaac Newton precum \u015fi din studiul Bibliei cu rug\u0103ciune, grupul de \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i condus de Irving a tras concluzii referitoare la revenirea \u00een cur\u00e2nd a lui Iisus. Irving a citit \u015fi a tradus apoi cartea lui Lacunza care a influen\u0163at mult pe ace\u015fti \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i. Concluziile referitoare la timpul revenirii lui Iisus i-au determinat s\u0103 studieze \u00eendatoririle Bisericii \u00een a\u015fteptarea marelui eveniment. Astfel s-a ajuns la ideea c\u0103 protestantismul trebuie s\u0103 se re\u00eentoarc\u0103 la experien\u0163ele primului secol cre\u015ftin. \u00cen urma acestor adun\u0103ri de studiu, mesajul adventist a fost lansat \u00een Anglia de c\u0103tre mul\u0163i predicatori, dintre dissenteri, nonconformi\u015fti dar \u015fi mul\u0163i din Biserica Angliei. Numai dintre anglicani erau circa 700 de predicatori ai Adventului. Se a\u015ftepta deznod\u0103m\u00e2ntul istoriei cre\u015ftine, \u00eentr-un fel sau altul, pentru date \u00eentre 1840-1847. Unii nu predicau o dat\u0103 precis\u0103, dar to\u0163i erau convin\u015fi c\u0103 cei 2300 de ani se sf\u00e2r\u015fesc \u00een acea genera\u0163ie. Farmecul fizic \u015fi spiritual al lui Irving, elocven\u0163a \u015fi faima sa atr\u0103geau pe mul\u0163i intelectuali. Pentru conferin\u0163ele sale, lumea trebuia s\u0103-\u015fi procure bilet cu o lun\u0103 \u00eenainte. Insulele britanice au fost r\u0103scolite de predicile lui. Ca \u015fi al\u0163i eroi ai credin\u0163ei, Irving \u00eencepuse s\u0103 slujeasc\u0103 Domnului din tinere\u0163e. \u00cen 1821, la v\u00e2rsta de 29 de ani, era predicator la Caledonian Chapel \u00een Londra. Afar\u0103 de predicile sale, \u00een 1831 a publicat o \u201eExpunere a c\u0103r\u0163ii Apocalipsei\u201d. Al\u0163i predicatori englezi au contribuit la aceast\u0103 lucrare scriind comentarii la profe\u0163ii \u015fi public\u00e2nd \u00eentre 1829-1833 revista \u201eMorning Watch\u201d (Straja dimine\u0163ii). \u00centre ei erau: James Haldane Steward, un preot anglican care a produs o trezire \u00een Biserica sa vestind revenirea Domnului, renun\u0163\u00e2nd apoi la postul s\u0103u pentru a putea predica liber; George Stanley Faber, doctor \u00een teologie, autor al multor c\u0103r\u0163i de studii profetice, care a\u015ftepta revenirea Domnului \u00een 1866; Ed. Bickersteth, predicator \u015fi secretar la Church Missionary Society, unul dintre \u00eente- 6 Urme ale acestei credin\u0163e pot fi \u00eent\u00e2lnite \u00een Orient \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile Baha\u2019i, care pretind c\u0103 profe\u0163iile lui Daniel, care anun\u0163au anul 1844 s-au \u00eemplinit prin apari\u0163ia lui Bab, profetul \u00eentemeietor al religiei Baha\u2019i. 266","meietorii alian\u0163ei evanghelice care a avut influen\u0163\u0103 puternic\u0103 prin scrierile sale despre profe\u0163ii \u015fi care a\u015ftepta pe Domnul pentru anul 1843; Alexander Keith, absolvent al Universit\u0103\u0163ii Aberdeen, care era preocupat armonia profe\u0163iilor, de semnele timpului; Archibald Mason, pastor prezbiterian din Sco\u0163ia care \u00een\u0163elegea c\u0103 cele \u201e70 de s\u0103pt\u0103m\u00e2ni\u201d sunt prima parte (par- tea iudeilor) din cele 2300 zile profetice (ani) care aveau s\u0103 se \u00eencheie \u00een 1843. \u00cen cercul cercet\u0103torilor profe\u0163iei s-au aflat \u015fi Darby, Prindeaux-Tregelles \u015fi George Muler (marele \u201ep\u0103rinte\u201d al orfanilor din Bristol) care au produs o nou\u0103 mi\u015fcare religioas\u0103 cu- noscut\u0103 ast\u0103zi sub numele de \u201eCre\u015ftinii dup\u0103 Evanghelie\u201d. \u00cempreun\u0103 cu al\u0163i cercet\u0103tori, unii men\u0163iona\u0163i mai sus, ace\u015ftia au luat parte la conferin\u0163ele Powerscourt dup\u0103 1830, \u00een acela\u015fi timp, pastorul prezbiterian McLeod Campbell care atr\u0103gea mul\u0163imile, predic\u00e2nd iubirea uni- versal\u0103 a lui Iisus, a \u00eenceput s\u0103 observe \u00eent\u00e2mpl\u0103ri neobi\u015fnuite \u00een parohia sa. Cu ocazia unor convertiri pe patul de moarte, unii credincio\u015fi primeau o senza\u0163ie de pace \u015fi profetizau despre revenirea iminent\u0103 a lui Iisus (1828). \u00cens\u0103 ast\u0103zi este greu s\u0103 cunoa\u015ftem natura acestor mani- fest\u0103ri neobi\u015fnuite din acei ani ai mi\u015fc\u0103rii engleze, deoarece la scurt timp (1830) fanatismul a izbucnit virulent printre urma\u015fii lui Irving. Nici b\u0103tr\u00e2na Europ\u0103 continental\u0103 n-a fost scutit\u0103 de valul trezirilor adventiste. \u00cen Olanda, mesajul revenirii a avut ca prim purt\u0103tor pe Hentzepeter, \u015feful muzeului regal din Haga. El a ajuns la ideea revenirii apropiate, iminente a lui Iisus independent de al\u0163ii. A publi- cat despre acest subiect \u00eentre 1830-1841. \u00cen Germania existau pieti\u015fti care a\u015fteptau revenirea lui Iisus pentru 1836, dup\u0103 explica\u0163iile profetice ale lui Bengel. Dar \u00een timpul marii treziri mondiale a speran\u0163ei cre\u015ftine, ace\u015ftia, \u00een speial \u00een W\u00fcrtemberg, au descoperit o dat\u0103 mai corect\u0103 ca sf\u00e2r\u015fit al celor 2300 de ani: 1843. Unii dintre ei erau chiar p\u0103zitori ai sabatului biblic. \u00cen Bavaria, Leonard Kelber, directorul unei \u015fcoli, a publicat \u00eentre 1824-1835 c\u0103r\u0163i referitoare la revenirea lui Iisus \u00een 1843. \u00cen statul Karlshuld, din Bavaria, popula\u0163ia catolic\u0103 a fost trezit\u0103 de noul preot Johann Georg Lutz, \u00eencep\u00e2nd de la 1836, dup\u0103 ce a pus Biblia \u00een m\u00e2na lor. Oameni nenoroci\u0163i \u015fi p\u0103- c\u0103to\u015fi erau cuprin\u015fi de un spirit de rug\u0103ciune, de medita\u0163ie \u015fi poc\u0103in\u0163\u0103. Adesea \u00ee\u015fi g\u0103seau timp noaptea, pentru marea preg\u0103tire spiritual\u0103. Dup\u0103 \u00eenviorarea spiritual\u0103 \u015fi bucuria \u00eemp\u0103c\u0103rii cu Dumnezeu, au avut loc \u015fi manifest\u0103ri de viziuni \u015fi vise spirituale. Din acelea\u015fi izvoare pietiste a izbucnit mi\u015fcarea \u015fi \u00een \u0162\u0103rile Scandinave, \u00een Danemarca \u015fi chiar \u00een Rusia. \u00cen Suedia mesajul revenirii a g\u0103sit un larg ecou. Cu profund\u0103 convingere \u015fi sinceritate, oamenii se \u00eentorceau de la via\u0163a lor p\u0103c\u0103toas\u0103 \u015fi indiferent\u0103, prinz\u00e2ndu-se de meritele M\u00e2ntu- itorului care st\u0103tea gata s\u0103 vin\u0103. Dar Biserica de stat (luteran\u0103) s-a opus mi\u015fc\u0103rii acesteia \u015fi mul\u0163i predicatori ai revenirii au fost arunca\u0163i \u00een \u00eenchisori. Pe la 1842, c\u00e2nd vestea aceasta r\u0103- suna pretutindeni pe p\u0103m\u00e2nt, s-a \u00eent\u00e2mplat ceva neobi\u015fnuit. Copiii predicatorilor \u00eentemni\u0163a\u0163i dintre care unii aveau abia 7 ani, au continuat misiunea p\u0103rin\u0163ilor cu \u015fi mai mare zel, m\u00e2na\u0163i de o putere supranatural\u0103. Sub influen\u0163a Duhului Sf\u00e2nt, ei predicau \u00een locuin\u0163ele oamenilor de r\u00e2nd; ei \u00een\u015fi\u015fi erau reprezentan\u0163i ai claselor de jos. Auzindu-i predic\u00e2nd, oamenii erau con- vin\u015fi c\u0103 sunt soli speciali ai lui Dumnezeu. Unul dintre ace\u015fti copii, O. Bogvist, a relatat mai t\u00e2rziu c\u0103 o putere irezistibil\u0103 \u00eei \u00een- demna \u015fi \u00eei \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103 predice. Mici predicatori rosteau chiar mesajul din Apoc. 14,7 - \u201eTeme\u0163i- v\u0103 de Dumnezeu \u015fi da\u0163i-I slav\u0103 c\u0103ci a sosit ceasul judec\u0103\u0163ii Lui\u201d, pe care vestitorii din Anglia \u015fi din SUA \u00eel preluaser\u0103 de asemenea ca mesaj al lor. Copiii mustrau p\u0103catele \u015fi spiritul lu- mesc \u015fi \u00eendemnau la poc\u0103in\u0163\u0103 avertiz\u00e2nd pe oameni de m\u00e2nia lui Dumnezeu care va veni asu- pra celor ce au dispre\u0163uit harul S\u0103u. Mul\u0163i p\u0103c\u0103to\u015fi \u015fi necump\u0103ta\u0163i s-au poc\u0103it \u015fi au devenit oameni exemplari, ceea ce a for\u0163at chiar \u015fi pe unii slujitori ai Bisericii s\u0103 recunoasc\u0103 faptul c\u0103 mi\u015fcarea aceasta venea de la Dumnezeu. de\u015fi nu puteau fi \u00eenchi\u015fi, neav\u00e2nd v\u00e2rsta legal\u0103, unii dintre ei au fost b\u0103ga\u0163i la \u00eenchisoare, b\u0103tu\u0163i dar nici acolo nu t\u0103ceau. A trebuit s\u0103 intervin\u0103 re- gele Oskar I pentru a opri aceste abuzuri. Mi\u015fcarea aceasta a r\u0103mas \u00een istoria Bisericeasc\u0103 sub numele de \u201eVocile strig\u0103toare\u201d, \u015fi mai t\u00e2rziu a format o ramur\u0103 special\u0103 a Bisericii de stat. \u00cen 267","Norvegia au circulat extensiv c\u0103r\u0163i \u015fi h\u0103r\u0163i profetice care au f\u0103cut o lucrare la fel de bun\u0103 ca \u015fi predicatorii vii. \u00cen Rusia, mi\u015fcarea aceasta a avut loc \u00een \u0163inuturile sudice, \u00een Crimeea \u015fi Transcaucazia, printre spiritualii ru\u015fi numi\u0163i molocani, care fuseser\u0103 deporta\u0163i \u00een acele locuri; \u00eentre ace\u015ftia existau \u015fi pieti\u015fti germani care emigraser\u0103 din Germania de sud, av\u00e2nd cu ei scrieri ale lui Bengel, care prevedeau venirea Domnului \u00een 1836, \u015fi comentarii la Daniel \u015fi Apocalipsa. \u00cen 1806 scrierile comentatorului german Jung Stilling asupra profe\u0163iilor din Dan. Cap. 2 \u015fi 7 \u015fi asupra altor profe\u0163ii, au trezit marea speran\u0163\u0103 cre\u015ftin\u0103 printre ace\u015ftia, \u00een special printr-o revist\u0103 protestant\u0103 german\u0103, Zions Bote (Mesajul Sionului) publicat\u0103 timp de nou\u0103 luni la Petrograd. \u00cen c\u0103l\u0103toriile sale, \u00eentre 1821-1845 Joseph Wolff a predicat \u00een aceste locuri aderen\u0163ilor lui Bengel, germanilor menoni\u0163i ( de asemenea emigran\u0163i din Germania \u00eenc\u0103 din sec. al XVIII- lea) \u015fi t\u0103tarilor, cu privire la Daniel 8,14 \u015fi revenirea Domnului \u00een 1847, la sf\u00e2r\u015fitul celor 2300 de ani. Pastorul Wuest din Wurtemberg a influen\u0163at prin scrierile sale pe menoni\u0163ii din Germania \u015fi Rusia \u015fi astfel explica\u0163iile sale asupra textelor din Apocalipsa 14,8 \u015fi 18,1-4 au produs o trezire printre menoni\u0163ii din Rusia, influen\u0163\u00e2nd \u015fi pe molocani. Un centru al rede\u015ftept\u0103rii adventiste a fost \u015fi Elve\u0163ia, unde a activat marele teolog \u015fi predicator al profe\u0163iilor Fran\u00e7ois Gaussen (1790-1863). Gaussen fusese educat \u00een mijlocul unui cre\u015ftinism ra\u0163ionalist \u015fi sceptic. \u00cen momentul c\u00e2nd a fost numit pastor reformat, dup\u0103 terminarea studiilor, nu era numai ignorant \u00een cunoa\u015fterea adev\u0103ratei credin\u0163e, ci era \u00eenclinat chiar spre scepticism. Totu\u015fi o ancor\u0103 puternic\u0103 pe care o c\u0103p\u0103tase \u00een tinere\u0163e i-a sus\u0163inut cre- din\u0163a \u00een mijlocul primejdiilor curentului ra\u0163ionalist care invadase teologia \u00een Europa. Studiul profe\u0163ilor \u00eencepuser\u0103 s\u0103-l intereseze \u00eenc\u0103 din tinere\u0163e. Dup\u0103 ce a citit \u201eIstoria antic\u0103\u201d de Rollin, i-a fost atras\u0103 aten\u0163ia asupra cap. 2 din Daniel \u015fi a fost frapat de minunata exactitate cu care s-a \u00eemplinit profe\u0163ia, a\u015fa cum o v\u0103zuse \u00een raportul istoriei. Aceast\u0103 m\u0103rturie a inspira\u0163iei biblice l-a \u00eempiedicat s\u0103 se prind\u0103 cu totul \u00een mrejele criticii ra\u0163ionaliste distruc- tive. Nemul\u0163umindu-se cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile ra\u0163ionaliste \u015fi cu concluziile altora asupra textului bi- blic, s-a apucat s\u0103 studieze personal Biblia, c\u0103ut\u00e2nd s-o \u00een\u0163eleag\u0103 mai bine \u015fi f\u0103r\u0103 nici o preju- decat\u0103. Dup\u0103 un timp, Gaussen a ajuns la o credin\u0163\u0103 pozitiv\u0103. Studiind profe\u0163iile Bibliei cu mai mult interes, \u00een cadrul studiului general al Bibliei, a ajuns la concluzia c\u0103 venirea Domnului trebuie s\u0103 fie apropiat\u0103. Impresionat de importan\u0163a \u015fi solemnitatea acestui adev\u0103r grandios, dorea s\u0103 prezinte subiectul acesta poporului dar s-a lovit de un obstacol serios. Credin\u0163a popular\u0103 era c\u0103 profe\u0163iile lui Daniel sunt taine care nu pot fi \u00een\u0163elese. Pe la anul 1837 Gaussen a \u00eenceput s\u0103 predice copiilor despre aceste lucruri deoarece adul\u0163ii nu se dovedeau interesa\u0163i. Spera s\u0103 trezeasc\u0103 astfel indirect interesul p\u0103rin\u0163ilor lor \u015fi nu s-a \u00een\u015felat. A \u0163inut astfel cursuri (prelegeri) asupra profe\u0163iilor lui Daniel copiilor \u015fi adul\u0163ilor care voiau s\u0103 ia parte. Gaussen \u00een\u0163elegea profe\u0163iile dup\u0103 sistemul protestant clasic (istoricist) ca \u015fi ceilal\u0163i mari campioni ai mi\u015fc\u0103rii premilinialiste. Cur\u00e2nd Biserica sa a \u00eenceput s\u0103 se um- ple de lume. A \u00eenceput apoi s\u0103 vin\u0103 oameni \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i \u015fi de pozi\u0163ie social\u0103 \u00eenalt\u0103 ca \u015fi vizitatori str\u0103ini. Astfel mesajul advent profetic a fost dus de c\u0103tre ace\u015ftia \u015fi \u00een alte locuri, \u00een special \u00een Fran\u0163a. Gaussen \u015fi-a scris apoi studiile acestea pentru copii \u015fi le-a publicat \u00een 1839. El se adresa copiilor pentru a-i provoca pe adul\u0163i, replic\u00e2nd oamenilor care nu \u00eendr\u0103zneau s\u0103 des- chid\u0103 cartea tainelor: \u201eCum pot fi obscure aceste profe\u0163ii pe care copii vo\u015ftri le \u00een\u0163eleg?\u201d Guassen sus\u0163inea pe bun\u0103 dreptate c\u0103 \u201enu exist\u0103 nici un studiu care\u2026 s\u0103 r\u0103spund\u0103 mai bine nevoilor acestui timp\u201d \u015ei c\u0103 \u201enumai prin acesta ne putem preg\u0103ti pentru apropiata str\u00e2mtorare veghind \u015fi a\u015ftept\u00e2nd pe Iisus Christos.\u201d Dar cu toate c\u0103 era unul dintre cei mai distin\u015fi \u015fi mai iubi\u0163i predicatori de limb\u0103 fran- cez\u0103, Gaussen a fost suspendat din slujba de pastor dup\u0103 un timp, pentru motivul principal c\u0103 \u00een locul catechismului Bisericii Reformate predic\u0103 Biblia instruind pe tineri. (catehismul re- format era \u00eens\u0103 un manual insipid \u015fi ra\u0163ionalist din care credin\u0163a pozitiv\u0103 era pe cale de dispa- 268","ri\u0163ie\u2026). Mai t\u00e2rziu, Gaussen a devenit profesor \u00eentr-o \u015fcoal\u0103 teologic\u0103 dar duminica \u00ee\u015fi conti- nua lucrarea de catehet, instruind pe copii din Biblie. Lucrarea sa a devenit apoi \u015fi mai influ- en\u0163\u0103. Eforturile sale au contribuit la formarea Societ\u0103\u0163ii Evanghelice din Geneva \u015fi a \u015ecolii de Teologie. Scrierea sa \u201eProfetul Daniel\u201d a fost tradus\u0103 \u015fi publicat\u0103 \u015fi \u00een Statele Unite (Philadel- phia) dup\u0103 1840 de c\u0103tre prezbiterieni. De la catedr\u0103, din pres\u0103 \u015fi \u00een ocupa\u0163ia sa favorit\u0103 ca \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor al copiilor, Gaussen a exercitat \u00eenc\u0103 mul\u0163i ani o influen\u0163\u0103 extensiv\u0103, atr\u0103g\u00e2nd aten\u0163ia multora la studiul profe\u0163iilor care ar\u0103tau apropiata revenire a M\u00e2ntuitorului. Gaussen nu fixase \u00eenceputul \u015fi sf\u00e2r\u015fitul celor 2300 de zile din Daniel 8,14 \u015fi timpul venirii Domnului dar era convins c\u0103 cele 2300 de zile reprezint\u0103 tot at\u00e2\u0163ia ani \u015fi c\u0103 venirea era aproape. \u00cen aceast\u0103 er\u0103 a misionarismului \u015fi rede\u015ftept\u0103rii speran\u0163ei premilenialiste, mesajul re- venirii apropiate a lui Iisus a r\u0103sunat \u00een toate coloniile europene \u015fi misiunile cre\u015ftine \u00eenteme- iate pe celelalte continente. Vorbim numai despre misiunile protestante. Publica\u0163ii engleze \u015fi americane au fost trimise nu numai \u00een Irlanda \u015fi \u00een \u0163\u0103rile europene deja amintite, ci \u015fi la Con- stantinopol (unde protestantismul intrase dup\u0103 1819), la Roma, \u00een India \u015fi de fapt \u00een toate sta- \u0163iunile misionare. \u00cen insulele Turks (Bahamas) solia a p\u0103truns printre metodi\u015fti. O mare parte a misiona- rilor britanici din Africa \u015fi Asia erau premileniali\u015fti. Misionarismul modern cre\u015ftea sub sem- nul revenirii Domnului, care este singura speran\u0163\u0103 ce finalizeaz\u0103 cre\u015ftinismul. \u00cen Australia, de cur\u00e2nd colonizat\u0103, anexat\u0103 de c\u0103tre englezi, a vestit aceast\u0103 solie Thomas Pleyford. \u00cen India, un act al parlamentului din1833 permitea dezvoltarea misionarismului pro- testan\u0163ilor. \u00cen Jamaica, anglicanii, moravienii \u015fi bapti\u015ftii intraser\u0103 \u00eenainte de 1789. Apoi au p\u0103truns metodi\u015ftii \u015fi prezbiterienii. \u00cen insula Tonga au \u00eenceput s\u0103 activeze eficient metodi\u015ftii din 1822. \u00cen 1831 au botezat pe \u015feful b\u0103\u015ftina\u015filor (Taufaahau) numai apoi \u201eregele George Toubou I?. \u00cen c\u00e2\u0163iva ani supu\u015fii s\u0103i au p\u0103r\u0103sit de asemenea p\u0103g\u00e2nismul. \u00cen 1833 William Wilberforce, membru bogat al parlamentului britanic, convertit la metodism, scriitor \u015fi membru al societ\u0103\u0163ilor misionare \u015fi biblice, a c\u00e2\u015ftigat Anglia pentru ideea desfiin\u0163\u0103rii comer\u0163ului cu sclavi \u015fi a sclaviei \u00een \u0163inuturile de sub control britanic. A p\u0103r\u0103- sit jocul de c\u0103r\u0163i \u015fi luxul, a d\u0103ruit un sfert din averea sa celor nenoroci\u0163i \u015fi a devenit un cerce- t\u0103tor atent al Bibliei. Astfel a \u00eenceput o mi\u015fcare antisclavagist\u0103 \u00een Anglia, apoi \u00een America \u015fi treptat \u00een toate \u0163\u0103rile unde intrase cre\u015ftinismul, sub influen\u0163a trezirilor evanghelice excitate de atmosfera premilenialist\u0103, misionarist\u0103 \u015fi biblicist\u0103 din prima jum\u0103tate a secolului al XIX-lea. Se \u015ftie sigur c\u0103 societ\u0103\u0163ile de propagand\u0103 protestante au fost primele care au stimulat guver- nele europene \u015fi americane \u00een favoarea abolirii sclaviei. Principalele zone \u00een care au intrat protestan\u0163ii \u00een acest timp au fost: Laponia, Groen- landa, Africa de sud, Sierrra, Leone, Libera (\u00eenfiin\u0163at\u0103 de SUA drept c\u0103min pentru negrii ame- ricani elibera\u0163i), Madacascar (unde \u00een 1818 s-a convertit regele Radama I). \u00cen India, Birmania \u015fi China au lucrat societ\u0103\u0163ile misionare engleze \u015fi americane. \u00cen Laponia \u015fi Groenlanda au lu- crat luteranii \u015fi moravienii. \u00cen Africa de sud \u015fi-au desf\u0103\u015furat activitatea \u00eent\u00e2i reformatorii olandezi, apoi protestan\u0163i englezi. \u00cen India, China \u015fi Birmania au lucrat cum am spus protestan\u0163ii englezi \u015fi americani, printre care era destul de r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 credin\u0163a \u00een apropiata revenire a Domnului. De pe la 1839 protestan\u0163ii au \u00eenceput s\u0103 lucreze \u00een Noile Hebride, \u00een Australia. \u00cen Noua Zeeland\u0103, prima a\u015fe- zare european\u0103 este \u00eentemeiat\u0103 de misionarii englezi \u00een 1814. \u00cen Tahiti au predicat protestan\u0163ii englezi de pe la 1797, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00een 1812 s-a botezat regele Pomar\u00e9 II. \u00cens\u0103 dup\u0103 1836 au p\u0103- truns acolo \u015fi iezui\u0163ii sub protec\u0163ia Fran\u0163ei. Misionarismul catolic, sub protec\u0163ia Fran\u0163ei, Portugaliei \u015fi Spaniei, a fost \u00een general nefavorabil evangheliz\u0103rii propriu-zise. De prin 132 ei au invadat Madagascarul, f\u0103c\u00e2nd con- curen\u0163\u0103 puternic\u0103 protestan\u0163ilor, iar din 1838 i-au alungat pe protestan\u0163i din insulele Marquesas. Protestantismul a c\u00e2\u015ftigat mai ales insulele Tonga, Fiji \u015fi Hawai. \u00cen aceasta din 269","urm\u0103 s-a convertit \u00een 1819 regele b\u0103\u015ftina\u015f Kamehameha II. Au p\u0103truns apoi din 1837 catolicii \u015fi regele protestant a fost silit de un vas de r\u0103zboi francez s\u0103-i tolereze \u015fi pe ace\u015ftia. Cred c\u0103 r\u0103sp\u00e2ndirea misionarismului \u00eentre 1798-1844 \u015fi a speran\u0163ei premilenialiste sunt nu doar paralele, ci \u00een direct\u0103 leg\u0103tur\u0103. Se \u015ftie c\u0103 o mare parte a misionarilor britanici din Africa \u015fi Asia erau premileniali\u015fti, duc\u00e2nd odat\u0103 cu Evanghelia primei veniri a lui Iisus \u015fi pe aceea a celei de-a doua veniri, pe care o predicau Irving, Wolff \u015fi al\u0163ii. Unii dintre ace\u015ftia sunt cunoscu\u0163i pe nume, cum au fost James Bertram, misionar sco\u0163ian baptist \u00een insula Sf. Elena \u015fi \u00een Africa de Sud, \u015fi Fox care a lucrat printre africanii Lelugu. \u00cen America, cre\u015ftinismul \u015fi odat\u0103 cu el mesajul adventist, au \u00eenceput s\u0103 fie \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fite \u015fi negrilor \u015fi indienilor de c\u0103tre unii misionari protestan\u0163i. Mi\u015fcarea millerit\u0103 Mai mult dec\u00e2t r\u0103sp\u00e2ndirea speran\u0163ei premilenialiste \u00een \u0163\u0103rile men\u0163ionate p\u00e2n\u0103 acum, \u00een Europa sau \u00een \u0163inuturile p\u0103g\u00e2ne unde speran\u0163a a produs rede\u015ftept\u0103ri cu sau f\u0103r\u0103 a\u015fteptarea unei date stabilite \u00een urma studiului profe\u0163iilor, Evanghelia a r\u0103sunat \u00een America. A existat aici \u015fi o oarecare influen\u0163\u0103 britanic\u0103 \u015fi european\u0103 dar mi\u015fcarea american\u0103 este legat\u0103 \u00een special de numele lui William Miller, a c\u0103rui lucrare a fost mai influent\u0103, mai puternic, mai profund\u0103 \u015fi mai pur\u0103 \u015fi mai conform\u0103 cu Biblia dec\u00e2t a celorlal\u0163i premileniali\u015fti contemporani. Ea a creat \u00een Statele Unite o puternic\u0103 efervescen\u0163\u0103 religioas\u0103, ca mi\u015fcare de rede\u015fteptare interconfesional\u0103, influen\u0163\u00e2nd Canada, Anglia, \u015fi poate \u015fi alte zone. Mi\u015fcarea american\u0103 a \u00eenceput cu William Miller (1782-1849), un baptist din Low Hampton (nordul statului New York). \u00cenc\u0103 din copil\u0103rie Miller a manifesta o neobi\u015fnuit\u0103 sete de cunoa\u015ftere. P\u0103rin\u0163ii s\u0103i se distingeau printr-un spirit iubitor de libertate, prin patriotism \u015fi r\u0103bdare. Au trebuit s\u0103 \u00eendure \u00eens\u0103 anumite greut\u0103\u0163i \u015fi William n-a putut s\u0103 frecventeze un co- legiu. Totu\u015fi nu s-a lipsit de lumina cuno\u015ftin\u0163ei. A \u00eenv\u0103\u0163at ca autodidact \u015fi \u015fi-a dezvoltat nu numai cuno\u015ftin\u0163ele, ci un sim\u0163 critic foarte ascu\u0163it. La 1803 s-a c\u0103s\u0103torit cu Lucy P: Smith \u015fi s- a mutat la Boultney-Vermont. Apoi \u00een anturajul unor cet\u0103\u0163eni proeminen\u0163i care era dei\u015fti, Miller \u015fi-a p\u0103r\u0103sit convingerile religioase din familie devenind un ra\u0163ionalist sceptic, un deist. Totu\u015fi \u00ee\u015fi p\u0103strase un caracter irepro\u015fabil \u015fi o foarte bun\u0103 reputa\u0163ie, fiind stimat pentru inte- gritatea, economia \u015fi bun\u0103voin\u0163a sa. \u015ei-a f\u0103cut repede o situa\u0163ie bun\u0103 prin munca sa dar f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi p\u0103r\u0103seasc\u0103 obiceiul de a \u00eenv\u0103\u0163a mereu. Era pasionat \u00een special de istorie. A servit apoi ca locotenent la Low Hampton unde spera s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 o via\u0163\u0103 lini\u015ftit\u0103 ca fermier. A mai servit ca ajutor de \u015ferif \u015fi \u201cjustice of peace\u201d. Dar cu sine \u00eensu\u015fi Miller nu era \u00een pace. De\u015fi avea o conduit\u0103 irepro\u015fabil\u0103 \u015fi f\u0103cea parte dintr-un cerc de dei\u015fti care erau oameni corec\u0163i \u015fi morali, Miller nu era satisf\u0103cut de via\u0163a sa religioas\u0103. La v\u00e2rsta de 34 de ani a devenit foarte tulburat de conflictele dintre mintea sa modelat\u0103 de ra\u0163ionalism \u015fi sentimentele profund religioase pe care le s\u0103dise \u00een el mama sa, care fusese o femeie de o evlavie ad\u00e2nc\u0103. Deismul nu-i oferea nici un viitor. Totul era sub semnul \u00eendoielilor. Cu c\u00e2t g\u00e2ndea mai mult, cu at\u00e2t totul devenea mai nesigur \u015fi s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 \u00eenl\u0103ture din mintea sa orice medita\u0163ie cu privire la asemenea lucruri. Dar nu-\u015fi mai putea controla g\u00e2ndurile care \u00eel dominau. \u00cen aceast\u0103 stare de descurajare a r\u0103mas mai multe luni de zile, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00een mintea sa a ap\u0103rut imaginea biblic\u0103 a unui Dumnezeu personal, care se intereseaz\u0103 de soarta creaturilor Sale, care poate salva de p\u0103cat, a\u015fa cum \u00eenv\u0103\u0163ase \u00een copil\u0103rie. S-a sim\u0163it invitat \u00eenapoi la Dumnezeul pe care-L p\u0103r\u0103sise \u015fi ar fi dorit s\u0103 existe un asemenea Dumnezeu, de\u015fi nu avea certitudini. Apoi a g\u00e2ndit c\u0103 nu poate verifica altfel realitatea cre\u015ftinismului dec\u00e2t printr-un studiu foarte serios al Bibliei, ceea ce s-a \u015fi apucat s\u0103 fac\u0103. Biblia pe care p\u00e2n\u0103 atunci nu o studiase, i-a deschis ochii s\u0103-L vad\u0103 pe M\u00e2ntuitorul de care avea nevoie \u015fi studiind-o s-a convins \u00een totul de inspira\u0163ia divin\u0103 a autorilor ei, profe\u0163ii Domnului. A r\u0103mas profund impresionat de personalitatea \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile lui Iisus; a g\u0103sit \u00een \u00cenv\u0103\u0163\u0103torul galilean pe Cel mai bun prieten, iar \u00een Biblia pe care deismul i-o descrisese at\u00e2t de 270","\u00eentunecat, a g\u0103sit lumina vie\u0163ii sale. Biblia i-a dat satisfac\u0163ie intelectual\u0103 \u015fi sufleteasc\u0103, i-a dat sens vie\u0163ii. Prietenii s\u0103i sceptici \u00eel \u00eenconjurau cu tot felul de \u00eentreb\u0103ri la care deseori nu putea r\u0103spunde, ceea ce l-a determinat s\u0103 studieze \u015fi mai profund Scripturile. Cu ajutorul concordan\u0163ei Cruden \u015fi a cuno\u015ftin\u0163elor sale de istorie, a c\u0103utat s\u0103 p\u0103trund\u0103 c\u00e2t mai mult \u00een tainele istorie \u015fi doctrinei biblice. Apoi, folosind Biblia ca propriul ei interpret, a parcurs \u015fi profe\u0163iile biblice, \u00een special Daniel \u015fi Apocalipsa. \u00cen 1818, dup\u0103 doi ani de studiu, f\u0103r\u0103 rela\u0163ii cu teologii premileniali\u015fti din Anglia \u015fi din Europa, Miller a ajuns la acelea\u015fi concluzii cu privire la Daniel \u015fi Apocalipsa, \u00een punctele esen\u0163iale, ba \u00eenc\u0103 \u00een unele privin\u0163e chiar i-a dep\u0103\u015fit. Preocupat cu tezaurele Bibliei, Miller \u015fi-a pierdut orice interes pentru literatura obi\u015fnuit\u0103 \u015fi a \u00eenceput s\u0103 m\u0103rturiseasc\u0103 public credin\u0163a sa cre\u015ftin\u0103, \u00een ciuda anticre\u015ftinismului prietenilor s\u0103i dei\u015fti. El a f\u0103cut un studiu aprofundat \u015fi original asupra Bibliei, de la prima la ultima carte a ei, dar f\u0103r\u0103 s\u0103 mearg\u0103 mai departe p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu \u00een\u0163elegea principalele probleme. \u00cen acest studiu, Miller nu a dat interpret\u0103ri spiritualiste alegorice, ci se sprijinea pe sensul natural al cuvintelor \u015fi pe pasajele paralele \u00een care dificult\u0103\u0163ile erau adesea rezolvate. \u00cen c\u0103r\u0163ile apocaliptice, Miller a g\u0103sit sensuri potrivite simbolurilor, c\u0103ut\u00e2nd \u00een Biblie chei ale acestui limbaj. El a g\u0103sit c\u0103 p\u0103rerea popular\u0103 postmilenialist\u0103 (c\u0103 Iisus va reveni dup\u0103 un mileniu de progres al Bisericii \u00een lume) nu este biblic\u0103, oric\u00e2t ar fi de pl\u0103cut\u0103. Din contr\u0103, a g\u0103sit c\u0103 Biblia prevede o \u00eenr\u0103ut\u0103\u0163ire a st\u0103rii lumii \u00eenainte de venirea lui Iisus \u015fi c\u0103 domnia milenial\u0103 a M\u00e2ntuitorului are loc dup\u0103 aceea. Ca \u015fi al\u0163i teologi europeni (Miller \u00eei citise doar pe Isaac Newton \u015fi pe Bengel) a v\u0103zut leg\u0103tura dintre cele 70 de s\u0103pt\u0103m\u00e2ni destinate iudeilor p\u00e2n\u0103 la prima venire a lui Mesia, \u015fi cele 2300 de zile ale neevreilor, p\u00e2n\u0103 la timpul sf\u00e2r\u015fitului. El a extras din Biblie regula c\u0103 \u00een profe\u0163iile lui Daniel \u015fi \u00een Apocalipsa, o zi simbolizeaz\u0103 un an. Astfel Miller a ajuns ca mul\u0163i dinte cercet\u0103torii aminti\u0163i mai \u00eenainte, la concluzia c\u0103 cei 2300 de ani din Daniel 8,14 \u00eencep simultan cu cei 490 de ani din Daniel 9,24-27 (\u00een anul 457 \u00ee.Hr) \u015fi se vor sf\u00e2r\u015fi \u00een anul cuprins \u00eentre prim\u0103vara lui 1843 \u015fi prim\u0103vara lui 1844 sau \u201e\u00een ju- rul anului 1843\u201d. Cum aceasta este ultima dat\u0103 profetic\u0103 dincolo de care nu se mai extinde nici o alt\u0103 perioad\u0103 profetic\u0103, el a crezut, ca \u015fi ceilal\u0163i cercet\u0103tori premileniali\u015fti contempo- rani, c\u0103 ea reprezint\u0103 timpul c\u00e2nd Iisus va reveni \u015fi \u00ce\u015fi va \u00eencepe domnia Sa milenial\u0103, f\u0103c\u00e2nd judecat\u0103. Cea ce este caracteristic doctrinei lui Miller, spre deosebire de premileniali\u015ftii britanici \u015fi europeni, este c\u0103 el a \u00een\u0163eles corect c\u0103 venirea Domnului nu inaugureaz\u0103 un timp \u00een care lumea va avea o a doua \u015fans\u0103 de m\u00e2nuire, ci venirea Sa va fi catastrofal\u0103 pentru lume \u015fi sal- vatoare numai pentru cei drep\u0163i. Spre deosebire de premileniali\u015ftii britanici, Miller \u00een\u0163elegea c\u0103 domnia milenial\u0103 este nu a \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei Israelului restaurat \u00eentr-o stare actual\u0103, ci a Israelului spiritual, a sfin\u0163ilor care vor domni \u00eempreun\u0103 cu Christos \u00eentr-o stare nemuritoare. Miller a \u00een- \u0163eles c\u0103 profe\u0163iile referitoare la Israel au fost condi\u0163ionate \u015fi c\u0103 cre\u015ftinii n-au nevoie s\u0103 a\u015ftepte \u00eemplinirea acelor profe\u0163ii \u00een dreptul unui popor care nu mai este \u201epoporul ales\u201d \u00een sensul leg\u0103m\u00e2ntului vechi (Ier. 18,6-10; Is. 2; Zah. 6,15; Luca 7,29-30; Marcu 11,14; 12,9-11; Dan. 9,26, Is. 1,19-20 etc.). Miller a continuat studiul profe\u0163iilor sacrific\u00e2nd uneori din nop\u0163ile sale \u015fi \u015fi-a \u00eent\u0103rit tot mai mult convingerile. A f\u0103cut un studiu profund la cronologiei biblice \u015fi a profe\u0163iilor referi- toare la revenirea Domnului. Dup\u0103 ce ajunse la aceste concluzii \u00eendoi ani de studiu, Miller s-a bucurat mult de perspectiva revenirii Domnului, dar a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 reia studiul Bibliei cu mai mare aten\u0163ie \u015fi consacrare pentru a verifica concluziile \u015fi a nu le face publice p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu are convingerea c\u0103 este corect. Avea un continuu sentiment c\u0103 trebuie s\u0103 fac\u0103 cunoscut lumii acest mare adev\u0103r al revenirii iminente a lui Iisus. A hot\u0103r\u00e2t ca mai \u00eent\u00e2i s\u0103 verifice concluziile sale. A mai petrecut astfel \u00eenc\u0103 cinci ani \u00een studiul aprofundat al Bibliei, dup\u0103 care avertizarea din Ezech. 33,8-9 i-a r\u0103sunat \u00een urechi \u015fi 271","mai puternic. A \u00eenceput s\u0103 popularizeze \u00een particular concluziile la care ajunsese, sper\u00e2nd c\u0103 se va g\u0103si un predicator care s\u0103 simt\u0103 importan\u0163a acestor lucruri \u015fi s\u0103 le vesteasc\u0103 cu putere. Timp de mai mul\u0163i ani, p\u00e2n\u0103 \u00een 1831, Miller n-a \u00eendr\u0103znit s\u0103 predice de\u015fi prin studiu i s-a \u00eent\u0103- rit continuu convingerea c\u0103 sf\u00e2r\u015fitul celor 2300 de ani se apropie \u015fi mai r\u0103m\u00e2n pu\u0163ini ani \u00een care lumea s\u0103 fie avertizat\u0103. La v\u00e2rsta de 50 de ani, la \u00eendemnul prietenilor s\u0103i, de\u015fi neobi\u015fnuit cu predicarea, dup\u0103 o rug\u0103ciune prin care s-a supus voin\u0163ei lui Dumnezeu, Miller a \u00eenceput s\u0103 predice solia reveni- rii Domnului \u00een cur\u00e2nd, \u201e\u00een jurul lui 1843\u201d. S-a hot\u0103r\u00e2t (\u015fi \u015fi-a p\u0103strat mereu aceast\u0103 hot\u0103r\u00e2re) s\u0103 mearg\u0103 s\u0103 predice oriunde va fi invitat. Era deja membru botezat al biserici baptiste \u015fi a \u00eenceput astfel ca evanghelist laic, dup\u0103 ce se luptase mul\u0163i ani \u00eempotriva con\u015ftiin\u0163ei sale care-l silea s\u0103 predice. C\u00e2nd, \u00een sf\u00e2r\u015fit, \u00een rug\u0103ciunea sa Miller a promis Domnului c\u0103 va merge dac\u0103 cineva \u00eel va invita, chiar \u00een momentele acela a fost vizitat de un t\u00e2n\u0103r care \u00eei oferea un cal pentru transport \u015fi invita\u0163ia de a predica \u00een Biserica apropriat\u0103 din Dresden. Aceast\u0103 experi- en\u0163\u0103 l-a decis pe Miller. \u00cencep\u00e2nd cu predica din Dresden, \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een prim\u0103vara anului 1844, Miller a \u0163inut 3200 de predici, zguduind America \u015fi trezind interesul c\u00e2t \u015fi opozi\u0163ia. Ceea ce l-a \u00eencurajat pe Miller s\u0103 continue acest fel de evanghelizare a fost succesul s\u0103u \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput, setea pe care o dovedeau oamenii fa\u0163\u0103 de aceste adev\u0103ruri \u015fi rezultatele care se vedeau \u00een vie\u0163ile lor dup\u0103 primirea acestui mesaj. Niciodat\u0103 n-au avut loc rede\u015ftept\u0103ri mai vii \u015fi poc\u0103in\u0163\u0103 mai ad\u00e2nc\u0103 \u015fi nu s-au manifestat sentimente mai religioase \u015fi interes pentru salvarea altora ca \u00een timpul rede\u015ftept\u0103rii advente ini\u0163iate de Miller. La prima sa predic\u0103 s-au convertit 13 familii \u00eentregi. Converti\u0163ii intrau astfel \u00een bisericile baptiste sau \u00een alte biserici protestante (metodi\u015fti, discipoli). \u00cen cur\u00e2nd, Miller nu mai putea face fa\u0163\u0103 tuturor invita\u0163iilor. P\u0103c\u0103to\u015fii se converteau, credincio\u015fii se trezeau la o via\u0163\u0103 nou\u0103 \u015fi necredincio\u015fii dei\u015fti \u015fi scep- tici erau c\u00e2\u015ftiga\u0163i pentru Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu \u015fi pentru Christos. Oameni pe care al\u0163i predi- catori nu i-au putut trezi au devenit sensibili la predicile lui Miller. El predica conving\u0103tor \u015fi cu un profund sim\u0163 al r\u0103spunderii pentru suflete. Schemele profetice le expunea simplu, clar \u015fi nu intra \u00een dispute zgomotoase. El se adresa conving\u0103tor ra\u0163iunii \u015fi inimii omene\u015fti. \u00cen ora\u015fele prin care trecea, r\u0103m\u00e2neau zeci \u015fi chiar sute de converti\u0163i ca rezultat al pre- dicilor sale. Pastori protestan\u0163i de diferite denomina\u0163iuni \u00eel invitau \u00een bisericile lor \u015fi i se pu- neau mereu la dispozi\u0163ie biserici \u015fi amvoane ale diferitelor biserici. \u00cen cur\u00e2nd, n-a mai putut satisface nici jum\u0103tate din invita\u0163iile care i se f\u0103ceau. Mul\u0163i chiar dintre cei ce nu acceptau ideea c\u0103 Iisus va reveni \u00een 1843-1844 erau totu\u015fi convin\u015fi c\u0103 acest eveniment trebuie s\u0103 se re- alizeze foarte cur\u00e2nd \u015fi c\u0103 au nevoie de profund\u0103 preg\u0103tire. \u00cen unele mari ora\u015fe, \u00een urma pre- dicilor sale avea loc reforme importante: v\u00e2nz\u0103torii de b\u0103uturi alcoolice \u00ee\u015fi p\u0103r\u0103seau ocupa\u0163ia lor p\u0103c\u0103toas\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi transformau localurile \u00een case de rug\u0103ciuni; jocurile de noroc era p\u0103r\u0103site; necredincio\u015fii, dei\u015ftii \u015fi universali\u015ftii \u00eencepeau s\u0103 frecventeze bisericile \u015fi unii dintre cei mai \u00eenr\u0103i\u0163i p\u0103c\u0103to\u015fi veneau la Domnul. bisericile \u00eencepeau s\u0103 \u0163in\u0103 zilnic ore de rug\u0103ciune \u015fi trezire spiritual\u0103. \u015ei toate acestea nu \u00eentr-o excitare extravagant\u0103, ci \u00eentr-u spirit de ad\u00e2nc\u0103 solemni- tate. Miller se adresa judec\u0103\u0163ii omului \u015fi nu obi\u015fnuia s\u0103 excite emo\u0163iile. \u00cen anul 1833 dup\u0103 doi ani de evanghelizare ca predicator laic, Miller a primit din par- tea Bisericii sale baptiste o autoriza\u0163ie de predicator. \u00cen acela\u015fi timp un mare num\u0103r dintre predicatorii bapti\u015fti au aprobat lucrarea sa \u015fi el \u015fi-a continuat lucrarea cu aprobarea lor ofici- al\u0103. Miller avea o familie numeroas\u0103 dar to\u0163i erau cump\u0103ta\u0163i \u015fi harnici. Ne pare r\u0103u c\u0103 nu cunoa\u015ftem mai bine familia sa. \u015etim \u00eens\u0103 c\u0103 doi dintre fiii s\u0103i au fost converti\u0163i \u00eenc\u0103 de la \u00een- ceputul eforturilor sale evanghelistice. Fiii s\u0103i au muncit pentru \u00eentre\u0163inerea fermei \u015fi a fami- liei \u00een timp ce tat\u0103l lor era \u00een misiune. C\u0103l\u0103toriile misionare erau destul de costisitoare \u015fi deoa- rece primea prea pu\u0163in din partea bisericilor, Miller \u00ee\u015fi \u00eempu\u0163ina mereu averea prin lucrarea aceasta. Uneori era silit s\u0103 se ocupe \u015fi de ferma sa. Un am\u0103nunt care dovede\u015fte spiritul s\u0103u 272","gospod\u0103resc \u015fi iubirea sa fa\u0163\u0103 de Biserica sa a fost rezidirea bisericii baptiste din Low Hampton, care fusese distrus\u0103. Miller nu era singurul american care calculase sf\u00e2r\u015fitul celor 2300 de ani \u00ee viitorul apropiat acelei genera\u0163ii. Mul\u0163i al\u0163i \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i care au tr\u0103it \u00eenainte de Miller sau care, de\u015fi con- temporani, nu au luat parte la mi\u015fcarea sa, calculaser\u0103 sf\u00e2r\u015fitul celor 2300 de ani pentru 1843, 1844, 1847, iar c\u00e2\u0163iva pentru 1847-1848. Dar spre deosebire de Miller, ace\u015ftia a\u015fteptau alt eveniment pentru acea dat\u0103. Unii a\u015fteptau o cre\u015ftere puternic\u0103 a drept\u0103\u0163ii pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi a p\u0103cii, care s\u0103 marcheze \u00eenceputul mileniului de aur. Al\u0163ii a\u015fteptau un eveniment care s\u0103 marcheze cur\u0103\u0163irea Templului Bisericii de apostazie \u015fi corup\u0163ie. Al\u0163ii a\u015fteptau distrugerea lui Antihrist, iar al\u0163ii a\u015fteptau o bogat\u0103 rev\u0103rsare a Spiritului Sf\u00e2nt \u015fi o convertire treptat\u0103 a \u00eentregii lumi \u00eenainte de a doua venire a lui Iisus, iar premileniali\u015ftii a\u015fteptau domnia lui Christos pe p\u0103m\u00e2nt cu sfin\u0163ii s\u0103i. \u00centre Miller \u015fi oponen\u0163ii s\u0103i punctul nevralgic nu era fixarea unei date \u015fi nici exactita- tea datei, ci evenimentul a\u015fteptat. \u00cen timp ce Miller \u015fi adep\u0163ii s\u0103i din diverse biserici a\u015fteptau venirea lui Iisus (care dup\u0103 Biblie este condi\u0163ionat\u0103 de preg\u0103tirea Bisericii, vezi 2 Petru 3,11- 12 \u015fi Apoc. 14,15.18) mul\u0163i \u00eenv\u0103\u0163ai, mai ales episcopi anglicani, spuneau c\u0103 \u201epot s\u0103 mai treac\u0103 ere, s\u0103 se ridice \u015fi s\u0103 cad\u0103 imperii\u201d \u00eenainte de a veni Domnul (comp. 2 Petru 3,3.4.9 \u015fi Luca 12,45-46). Principalele personalit\u0103\u0163i americane, care au calculat sf\u00e2r\u015fitul celor 2300 de ani pentru aproximativ aceea\u015fi dat\u0103 ca \u015fi Miller au fost: Dr. Joshua Wilson, moderator al Adun\u0103rii generale Prezbiteriene din Cincinatti; J. P. K. Henshaw, episcop protestant episcopal (Rhode Island); Alexander Campbell, \u00eentemeietorul Bisericii \u201eDiscipolii lui Christos\u201d din Virginia; Timothy Dwight, pre\u015fedintele colegiului Yale; Eliphalet Nott, pre\u015fedintele colegiului Union College, Schenectady; George Junkin, pre\u015fedintele Universit\u0103\u0163ii Miami din Oxford, Ohio; Elias Burdik \u015fi Robert Scott, medici; John Bacon, judec\u0103tor; Elias Boudinot, congresmen \u015fi ministru de finan\u0163e. Totodat\u0103 multe ziare ale vremii se ocupau cu profe\u0163iile biblice, ziare care apar\u0163ineau anglicanilor, prezbiterienilor, discipolilor \u015fi celor de la Christian Connection. Altele erau in- terconfesionale. Miller a \u00eenceput de asemenea s\u0103-\u015fi publice \u015fi n scris concluziile sale, \u00eenc\u0103 din 1832 \u00een s\u0103pt\u0103m\u00e2nalul baptist Vermont Telegraph, apoi din 1833 \u00eentr-o carte de 64 de pagini care a fost retip\u0103rit\u0103 \u015fi completat\u0103 mai t\u00e2rziu cu schi\u0163e \u015fi diagrame profetice (1836). Un eveniment care a impulsionat mult mi\u015fcarea millerit\u0103 a fost marea c\u0103dere de stele (ploaia meteorit)din noaptea de 12 \u201313 nov. 1833. Indiferent de explica\u0163ia \u015ftiin\u0163ific\u0103 a feno- menului, acesta a fost cea mai spectaculoas\u0103 ploaie de meteorii v\u0103zut\u0103 vreodat\u0103. Ea a fost vi- zibil\u0103 de-asupra Americii de Nord \u015fi contemporanii credincio\u015fi au fost convin\u015fi c\u0103 acesta era nul dintre principalele \u015fi ultimele semne cosmice ale revenirii lui Iisus (Mat. 24,29; Apoc. 6,13). Nimeni dintre cei ce au privit aceste fenomene \u00eentreaga noapte \u015fi chiar dup\u0103 ivirea di- mine\u0163ii n-a putut uita vreodat\u0103 minunatul \u015fi \u00eenfrico\u015fatul spectacol. P\u0103rea ca \u015fi cum toate ste- lele cerului, b\u0103tute de furtun\u0103, cad la orizont, amestecate cu globuri de foc izvor\u00e2nd dintr-o anumit\u0103 regiune a cerului. revistele, ziarele \u015fi c\u0103r\u0163ile contemporane descriu acest eveniment care a r\u0103mas \u00eenregistrat \u015fi \u00een diverse publica\u0163ii de specialitate, enciclopedii \u015fi c\u0103r\u0163i de astro- nomie. Nu numai grandoarea fenomenului a atras aten\u0163ia ci \u015fi faptul c\u0103 avea loc \u00een ordinea cronologic\u0103 prezis\u0103 de Bibliei: marele cutremur de p\u0103m\u00e2nt (Lisabona, etc. 1755); \u00eencetarea persecu\u0163iilor religioase (c. 1775); ziua \u00eentunecoas\u0103 \u015fi \u00eenro\u015firea lunii (1780); marea ploaie meteoritic\u0103 (1833, 1866 etc.). 273","Dac\u0103 \u0163inem seama \u015fi de celelalte fenomene-semne profetice care se \u00eempliniser\u0103 \u00een acele timpuri (r\u0103sp\u00e2ndirea necredin\u0163ei \u00een cre\u015ftin\u0103tate, Revolu\u0163ia Francez\u0103, umilirea papalit\u0103\u0163ii \u00een 1798, predicarea Evangheliei la p\u0103g\u00e2ni \u015fi r\u0103sp\u00e2ndirea Bibliei prin societ\u0103\u0163ile misionare, mesajul revenirii lui Iisus pe toate continentele), marele spectacol meteoritic a confirmat predicarea lui Miller \u015fi mi\u015fcarea s-a intensificat. Oamenii au \u00eenceput s\u0103 se intereseze tot mai mult de studiul profe\u0163iilor. Miller a predicat de atunci continuu \u00een statele din nord-est (Ver- mont, New-York, New England, New Jersey, Pensylvania, Delaware) \u015fi \u00een Canada de Sud. De la 1838 s-au asociat cu Miller al\u0163i predicatori protestan\u0163i, dintre care amintim pe metodistul Josiah Litch \u015fi prezbiterianul Charles Fitch. Josiah Litch s-a distins ca un atent cercet\u0103tor al profe\u0163iilor, fiind \u00een stare s\u0103 corecteze unele detalii ale explica\u0163iilor profetice ale lui Miller. A fost un predicator curajos care a ac- ceptat cu toat\u0103 inima vederile lui Miller \u015fi le-a propagat cu putere. De asemenea a luptat pen- tru temperan\u0163\u0103 \u015fi \u00eempotriva sclaviei, \u00een primele r\u00e2nduri. Era puternic \u00een cuv\u00e2ntul vorbit \u015fi scris, \u00een 1838 a publicat dou\u0103 c\u0103r\u0163i profetice sus\u0163in\u00e2nd vederile lui Miller. Numele s\u0103u este legat mai ales de explicarea profe\u0163iilor din Apoc. 9. Ca \u015fi Miller \u015fi ca al\u0163ii \u00eenaintea lor (reformatorul Bullinger, matematicianul Napier, apoi Joseph Mede, Isaac Newton, Whiston \u015fi Jonathan Edward precum \u015fi al\u0163ii) Licth vedea \u00een calamit\u0103\u0163ile vestite de tr\u00e2mbi\u0163ele 5 \u015fi 6 din Apoc. 9 pedepsirea cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii prin invaziile mu- sulmane. De\u015fi \u00eenv\u0103\u0163a\u0163ii nu aplicau identic perioadele profetice ale celor cinci luni (150 zile- ani) \u015fi \u201eceasul , ziua, luna \u015fi anul acela\u201d (391 ani \u015fi 15 zile), le aplicau totu\u015fi arabilor \u015fi turci- lor, \u00eentr-un mod sau altul. Miller se apropiase cel mai mult de o perioad\u0103 concret\u0103 v\u0103z\u00e2nd \u00een \u201etr\u00e2mbi\u0163a a cincia\u201d marile invazii otomane dintre 1298-1448, iar \u00een \u201etr\u00e2mbi\u0163a a \u015fasea\u201d timpul domina\u0163iei otomane dintre 1448-1838. \u00cen cartea sa din 1838, odat\u0103 cu explica\u0163ia millerit\u0103 a celor 2300 de ani care se vor termina \u00een 1843, Litch a publicat \u015fi comentariul s\u0103u personal al Apocalipsa cap. 9. El a \u00eenceput cele dou\u0103 perioade succesive cu data de 27 iulie 1899 (asaltul asupra Nicomediei, dup\u0103 Ed. Gibbon) \u015fi a calculat c\u0103 sf\u00e2r\u015fitul suprema\u0163iei otomane va avea loc \u00een 1840. \u00cen iulie 1840 Litch a publicat o precizare afirm\u00e2nd c\u0103 dac\u0103 \u00een\u0163elegerea sa este co- rect\u0103, zilele suprema\u0163iei otomane se vor sf\u00e2r\u015fi la 11 august 1840. Publica\u0163ia sa a st\u00e2rnit intere- sul multora \u015fi c\u00e2nd la data de 11 august 1840 Turcia a acceptat protec\u0163ia puterilor Europei cre\u015ftine \u015fi arbitrajul altora \u00een conflictul intern dintre sultan \u015fi Ali pa\u015fa al Egiptului, mul\u0163i americani au devenit interesa\u0163i de mesajul millerit. O serie de oameni proeminen\u0163i s-au unit cu Miller \u00een predicarea mesajului Revenirii, ceea ce a f\u0103cut ca aceast\u0103 lucrare s\u0103 se extind\u0103 rapid. Charles Fitch a acceptat de asemenea solia predicat\u0103 de Miller cu entuziasm. Dar colegii s\u0103i predicatori prezbiterieni, ridiculizau at\u00e2t de mult aceste doctrine \u00eenc\u00e2t Fitch \u015fi-a pierdut pentru un timp \u00eencrederea \u00een solia lui Miller \u015fi a revenit la p\u0103rerea sa anterioar\u0103, c\u0103 trebuie s\u0103 urmeze convertirea lumii \u015fi nu venirea Domnului. Auzind \u00eens\u0103 de experien\u0163a sa, Josiah Litch l-a c\u0103utat \u015fi l-a determinat s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la acceptarea definitiv\u0103 a credin\u0163ei adventiste. \u00cencep\u00e2nd de atunci Fitch a fost unul dintre cei mai zelo\u015fi predicatori adventi\u015fti. \u00cen 1840 el a \u0163inut o serie de conferin\u0163e adventiste la colegiul Oberlin. \u00cempreun\u0103 cu Apollos Hale, Fitch a f\u0103cut prima hart\u0103 adventist\u0103 profetic\u0103, dup\u0103 un sfat inspirat al Bibliei (Hab. 2,2-4 \u015fi Evrei 10,37-38). Tot \u00een 1843 Fitch a \u00eenceput publicarea unei reviste s\u0103pt\u0103m\u00e2nale. \u00cen 1840 s-a unit cu Miller un vestit predicator din Boston, Joshua Himes din Biserica Christian Connection (o ramur\u0103 baptist\u0103 cu tendin\u0163e ecumenice, ca \u015fi Discipolii). Acest om de mare talent organizatoric, a fost de atunci \u00eencolo principalul coordonator al mi\u015fc\u0103rii millerite, slujind solia vestit\u0103 de Miller cu un curaj \u015fi o credincio\u015fie rar \u00eent\u00e2lnite. \u00cen februarie 1840 el a lansat revista Semnele Timpului, cu inten\u0163ia de a difuza mesajul adventist \u00een fiecare ora\u015f ame- rican. Ca \u015fi al\u0163i pionieri ai adventismului american, Himes fusese un militant antialcoolist. De asemenea, fusese ajutorul lui W. L. Garrison \u00een lupta contra sclaviei. capela lui Himes din Boston a fost un centru al multor \u00eent\u00e2lniri pentru diverse reforme. Dup\u0103 ce l-a invitat pe Miller la Boston, Himes a r\u0103mas convins de solia adventist\u0103 \u015fi, mir\u00e2ndu-se de hot\u0103r\u00e2rea lui Miller de 274","a nu predica dec\u00e2t acolo unde este invitat, Himes a hot\u0103r\u00e2t ca aceast\u0103 solie s\u0103 fie predicat\u0103 \u00een toate statele Uniunii Americane (pe atunci p\u00e2n\u0103 la Mississippi). Himes a lansat revista doar prin credin\u0163\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi primit mai \u00eent\u00e2i dona\u0163ii \u015fi f\u0103r\u0103 a avea dec\u00e2t un singur dolar drept capital. Dar revista, ca \u015fi noile edi\u0163ii ale c\u0103r\u0163ii lui Miller, s-a r\u0103sp\u00e2ndit tot mai mult. Totodat\u0103 a publicat \u015fi h\u0103r\u0163i profetice, bro\u015furi, c\u0103r\u0163i de c\u00e2nt\u0103ri, afi\u015fe \u015fi anun\u0163uri. La NewYork a \u00eenceput s\u0103 publice revista s\u0103pt\u0103m\u00e2nal\u0103 Strig\u0103tul de la Miezul nop\u0163ii (vezi Mat. 25,6). Multe exemplare era v\u00e2ndute de b\u0103ie\u0163i pe str\u0103zile ora\u015fului, dar Himes era o putere \u015fi la amvon. A \u0163inut numeroase predici de rede\u015fteptare adventist\u0103. Un mare animator al mi\u015fc\u0103rii, care s-a unit cu Miller a fost Joseph Bates care fusese c\u0103pitan de vapor (ginerele unui armator). Sub influen\u0163a so\u0163iei sale care apar\u0163inea Bisericii \u201ecre\u015ftine\u201d (ca \u015fi Himes) \u015fi impresionat de moartea unui membru al echipajului, c\u0103pitanul Bates s-a predat lui Christos \u015fi a devenit nu numai un avid cercet\u0103tor al Bibliei, ci \u015fi un refor- mator sanitar. El a militat \u00eempotriva b\u0103uturilor spirtoase \u015fi \u00eempotriva tabagismului. \u00cen 1828 el a fondat Societatea de Temperan\u0163\u0103 din Fairhaven. Totodat\u0103 pe vasul s\u0103u era interzis s\u0103 se \u00een- jure \u015fi s\u0103 se profaneze duminica. Tot \u00een Fairhaven Bates a luat ini\u0163iativa fond\u0103rii unei societ\u0103\u0163i antisclavagiste. \u00cen 1839 Bates a primit mesajul revenirii predicat de Miller \u015fi a r\u0103mas credin- cios adventismului p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit, devenind unul dintre p\u0103rin\u0163ii fondatori ai adventismului de ziua a \u015faptea. \u00cen 1843 Bates \u015fi-a v\u00e2ndut averea, chiar \u015fi casa, devot\u00e2nd totul \u00eempreun\u0103 cu via\u0163a sa vestirii revenirii Domnului, \u00eenso\u0163it de c\u00e2nt\u0103re\u0163ul evanghelist H.S. Gurney, a predicat \u00een Marryland. Mul\u0163i al\u0163i protestan\u0163i s-au aliat cu Miller. T\u00e2n\u0103rul Sylvester Bliss, un congrega\u0163ionalist din Hartford (Conn) membru al Societ\u0103\u0163ii Istorice din Boston, om de educa\u0163i liberal\u0103, a deve- nit unul dintre editorii adjunc\u0163i al lui Himes \u015fi a jucat un rol important ca editor dup\u0103 moartea lui Miller. A scris \u015fi comentarii la Apocalipsa precum \u015fi lucr\u0103ri de cronologie. James Springer White, un t\u00e2n\u0103r din Palmyra-Maine, care dup\u0103 tat\u0103 se tr\u0103gea din \u201ep\u0103rin\u0163ii peregrini\u201d, iar dup\u0103 mam\u0103 era descendent al eminentului pastor baptist dr. S. Shepard, s-a unit cu Miller tot \u00een 1842. Preg\u0103tit mai mult ca autodidact dar foarte \u00eensetat dup\u0103 cultur\u0103, dup\u0103 ni\u015fte eforturi deo- sebite fa\u0163\u0103 de condi\u0163iile pe care le avusese (nu reu\u015fise s\u0103 fac\u0103 dec\u00e2t 29 de s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de \u015fcoal\u0103, deoarece p\u00e2n\u0103 la 19 ani fusese bolnav de ochi) devenise \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor de \u015fcoal\u0103 primar\u0103. La v\u00e2rsta de 15 ani se botezase \u00een Biserica p\u0103rin\u0163ilor s\u0103i (cre\u015ftini) \u015fi dup ce, la st\u0103ruin\u0163a mamei, a asistat la adun\u0103rile adventiste din Boaton, a p\u0103r\u0103sit \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul devenind evanghelist laic \u00een mi\u015fca- rea adventist\u0103. Dup\u0103 ce \u015fi-a \u00eensu\u015fit temeinic mesajul profetic, White s-a dus s\u0103 predice \u00eenarmat cu h\u0103r\u0163i profetice \u015fi bor\u015furi \u015fi c\u0103l\u0103torind pe un cal \u00eemprumutat, cu fr\u00e2ul \u015fi \u015faua c\u00e2rpite\u2026 Fiind devotat, curajos, sincer \u015fi inteligent, cu o voce pl\u0103cut\u0103 deci bun c\u00e2nt\u0103re\u0163, a ad\u0103ugat Bisericii \u00een iarna anului 1842-1843 peste o mie de suflete care se convertiser\u0103 la predicile sale. La \u00eentoar- cere, \u00een aprilie 1843, Biserica cre\u015ftin\u0103 din care f\u0103cea parte l-a hirotonisit ca pastor. El este cu- noscut \u00eens\u0103 mai mult din activitatea de p\u0103rinte fondator al adventi\u015ftilor de ziua a \u015faptea. Printre predicatorii adventi\u015fti care activau \u00een 1843 erau \u015fi J.B. Cook, baptist, Freeman G. Brown de asemenea pastor baptist din Worcester-Maine, care a scris dou\u0103 c\u0103r\u0163i cu caracter pastoral \u00een vederea vegherii pentru revenirea Domnului; apoi Apollos Hale pastor metodist \u015fi editor adjunct al revistei adventiste care \u00eempreun\u0103 cu Fitch a realizat harta profetic\u0103 de la 1843; Levi Stockman, pastor metodist din Maine care \u015fi-a cheltuit \u00een \u00eentregime s\u0103n\u0103tatea \u015fi via\u0163a pentru r\u0103sp\u00e2ndirea acestui mesaj; George Storrs, pastor metodist care se retr\u0103sese din slujb\u0103 pentru a predica \u00eempotriva sclaviei \u015fi care, \u00een urma unui studiu al Bibliei scrisese o carte \u00eempotriva concep\u0163iei populare despre nemurirea inerent\u0103 a sufletului \u015fi \u00eempotriva \u201echi- nurilor ve\u015fnice\u201d ale iadului. \u00cen 1842 a \u00eenceput s\u0103 predice adventismul \u015fi nemurirea condi\u0163io- nat\u0103, r\u0103sp\u00e2ndind aceste idei \u015fi printre predicatorii adventi\u015fti. Frederick Wheeler, ordinat ca pastor metodist din1840 \u00een New Hampshire, a primit \u00een 1842 adventismul, fiind apoi un activ 275","predicator adventist \u015fi unul dintre pionierii adventi\u015ftilor de ziua a \u015faptea care au continuat mi\u015fcarea millerit\u0103. S\u0103 mai men\u0163ion\u0103m \u015fi pe: Thomas Preble, pastor al bapti\u015ftilor de voin\u0163\u0103 liber\u0103 din New Hampshire care a devenit cam \u00een acela\u015fi timp un predicator al adeventismului \u015fi mai t\u00e2rziu sus\u0163in\u00e2nd sabatismul. Samuel Rhodes, un t\u00e2n\u0103r predicator s-a unit cu Miller. David Millard, P. Russel, Calvin Franck, D. E. Robinson predicau \u00eenc\u0103 din 1841 al\u0103turi de Miller. Reverendul John Lindsey din Biserica episcopal\u0103 metodist\u0103; P. Kenney \u015fi L. Collins, care au predicat la adun\u0103rile de tab\u0103r\u0103 din 1842, N. Whiting, H. B. Skinner \u015fi L. Cladwell, care au lucrat \u00een est din 1842, erau printre milleri\u0163i. \u00cen 1842 a primit solia adventist\u0103 \u015fi un pastor metodist englez care la \u00eentoarcerea sa \u00een Anglia a predicat acolo \u00eempreun\u0103 cu Frederick Gunner \u015fi cu al\u0163ii, produc\u00e2nd un nou val de trezire premilenialist\u0103 \u00eensufle\u0163itoare pentru mi\u015fcarea din Anglia. Ei aueditat revista Second Advent Harbinger \u00een Bristol. \u00cencep\u00e2nd cu anul 1840 mi\u015fcarea millerit\u0103 a c\u0103p\u0103tat mari propor\u0163ii \u00een SUA, fiind spriji- nit\u0103 de o mul\u0163ime de predicatori de diferite confesiuni \u015fi lucr\u00e2nd \u00eentr-o form\u0103 semiorganizat\u0103. \u00cen octombrie Miller \u015fi al\u0163i predicatori au lansat un apel pentru o \u201eConferin\u0163\u0103 General\u0103 a Cre\u015f- tinilor care a\u015fteapt\u0103 adventul\u201d (venirea Domnului). Aceasta a fost prima \u201eConferin\u0163\u0103 gene- ral\u0103\u201d adventist\u0103. \u00cens\u0103 ea nu era un sinod al uni biserici, nici o institu\u0163ie permanent\u0103 ci un con- gres interconfesional, \u00eentr-un anumit sens ecumenic, la care to\u0163i cre\u015ftinii care aveau vederi premilenialiste erau chema\u0163i s\u0103 ia parte pentru a se ajunge la o mai mare armonie \u015fi pentru a se lua hot\u0103r\u00e2ri de interes general. Conferin\u0163a s-a \u0163inut la Boston \u015fi a luat parte predicatori de diferite confesiuni. \u00cen raportul acestei conferin\u0163e se men\u0163iona c\u0103 \u201ede\u015fi \u00een unele puncte mai pu- \u0163in importante ale acestui subiect grandios nu suntem de acord \u00eentre noi, \u00een special cu privire la fixarea anului celei de a doua veniri a lui Christos, totu\u015fi suntem \u00een acord unanim \u015fi bine stabili\u0163i \u00een acest punct care absoarbe totul \u015fi anume c\u0103 venirea Domnului ca s\u0103 judece lumea este acum \u00een mod special \u201eaproape\u201d. La aceast\u0103 prim\u0103 Conferin\u0163\u0103 general\u0103 a fost ales pre\u015fedinte Henry Dana Ward, un epi- scop metodist-episcopal din New York iar \u00een comitetul s\u0103u era membri: J. Himes, J. Litch, Joseph Bates \u015fi Henry Jones (un congrega\u0163ionalist ales ca secretar). Este vrednic de re\u0163inut c\u0103 Miller n-a urm\u0103rit primul loc \u00een aceast\u0103 structur\u0103; de altfel el mai era necesar pe teren. De asemenea pre\u015fedintele Ward \u015fi secretarul Jones nu au acceptat niciodat\u0103 \u201etimpul fixat\u201d al re- veniri, de\u015fi credeau \u00een apropiata revenire. Tot ei au publicat \u00een 1841 la New York \u201eMartorul celui de-al doilea Advent\u201d. \u00cen iunie 1841 s-a deschis a doua Conferin\u0163\u0103 general\u0103 cu dou\u0103 sute de participan\u0163i. Atunci s-a hot\u0103r\u00e2t \u00eentemeierea de biblioteci \u015fi camere de studiu \u00een fiecare ora\u015f \u015fi s\u0103 se pun\u0103 \u00een circula\u0163ie bro\u015furi numite \u201eBiblioteca Celui de-al Doilea Advent\u201d. S-a fixat apoi o strategie cu urm\u0103toarele puncte: consacrare personal\u0103; lucrare personal\u0103 cu al\u0163ii; clase biblice pentru studiul comun; adun\u0103ri pentru rug\u0103ciune \u015fi \u00eendemnuri; punerea de \u00eentreb\u0103ri pastorilor bisericilor; r\u0103sp\u00e2ndirea c\u0103r\u0163ilor. Multe asemenea conferin\u0163e s-au \u0163inut. A dou\u0103sprezecea, din mai 1842 \u0163inut\u0103 la Boston, a fost prezidat\u0103 de Joseph Bates. \u00cen continuare nu s-a cerut acceptarea datei fixe ca o condi\u0163ie a calit\u0103\u0163ii de membru al conferin\u0163elor; totu\u015fi data de 1843 \u00eencepea s\u0103 fie tot mai popular\u0103. Dar to\u0163i cei ce lep\u0103dau anumite erori cu privire la a doua venire \u015fi mileniu, primind credin\u0163a c\u0103 ve- nirea personal\u0103 a lui Christos \u015fi prima \u00eenviere sunt iminente, puteau face parte din aceast\u0103 fr\u0103\u0163ie cre\u015ftin\u0103 care \u00ee\u015fi avea membrii \u00een diferite biserici. \u00cen 1842 lucrarea a crescut \u015fi mai mult. S-a adoptat harta profetic\u0103 lucrat\u0103 de Charles Fitch \u015fi Apollos Hale, multiplicat\u0103 apoi pentru uzul predicatorilor. Au \u00eenceput s\u0103 se \u0163in\u0103 con- 276","ferin\u0163e \u00een corturi \u00een localit\u0103\u0163ile \u00een care nu erau s\u0103li \u00eenc\u0103p\u0103toare. Prima adunare \u00een cort s-a \u0163inut la Hatley (apoi Bolton) \u00een Canada. La 29 iunie 1842 s-a \u0163inut \u00een SUA prima adunare adven- tist\u0103 de tab\u0103r\u0103, vizitat\u0103 de aproape zece mii de persoane \u015fi dominat\u0103 de ordine \u015fi seriozitate. A asistat cu acea ocazie \u015fi poetul american J. G. Whittier care \u015fi-a publicat mai t\u00e2rziu impresiile \u00een cartea Our First Century (Primul nostru secol). Aceste conferin\u0163e care difuzau vestea fierbinte numit\u0103 \u201eStrig\u0103tul de la miezul nop\u0163ii\u201d, pentru a trezi pe p\u0103c\u0103to\u015fi \u00eenainte de 1843, c\u00e2nd se a\u015ftepta ca Christos s\u0103 vin\u0103 pentru a judeca lumea, au trezit \u00eens\u0103 \u015fi opozi\u0163ie bisericilor. De\u015fi nu intervenise nici o doctrin\u0103 nou\u0103 \u00eenvestirea millerit\u0103, de\u015fi nu exista nici o agita\u0163ie fanatic\u0103, ci mai degrab\u0103 poc\u0103in\u0163\u0103 \u015fi solemnitate, pe m\u0103- sura apropierii timpului bisericile au \u00eenceput s\u0103-\u015fi \u00eenchid\u0103 u\u015file \u00een fa\u0163a mesajului adventist. Cre\u015ftinii lume\u015fti nu aveau pl\u0103cere de revenirea Domnului \u015fi g\u0103seau c\u0103 fixarea unei date este o prob\u0103 suficient\u0103 c\u0103 adventismul este o \u00een\u015fel\u0103ciune. ei Se ocupau cu traficul de sclavi, cu pl\u0103- cerile lumii, cu goana dup\u0103 bani \u015fi ideea c\u0103 lumea se va sf\u00e2r\u015fi foarte cur\u00e2nd, la odat\u0103 fix\u0103 sau necunoscut\u0103, nu le f\u0103cea pl\u0103cere. \u00cen frunte cu p\u0103storii lor, ace\u015fti \u201ecre\u015ftini\u201d \u00ee\u015fi dovedeau \u201ecu- min\u0163enia\u201d batjocorindu-i pe adep\u0163ii adventismului. Ca urmare, campionii adventismului au hot\u0103r\u00e2t confec\u0163ionarea unui cort uria\u015f \u00een care s\u0103 \u00eencap\u0103 4.000 de persoane. Astfel adventi\u015ftii nu mai aveau nevoie de s\u0103lile bisericilor po- pulare. Marile adun\u0103ri \u00een cort care au urmat au f\u0103cut o impresie \u015fi mai puternic\u0103 deoarece oa- menii nu mai v\u0103zuser\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci asemenea adun\u0103ri colosale. De fiecare dat\u0103 se converteau mul\u0163i oameni. Totu\u015fi unele biserici primeau \u00eenc\u0103 predicatori adventi\u015fti iar uneori se predica \u00een aer liber. \u00cen toamna lui 1842 Miller a vorbit la Newark-New York de pe treptele tribunalului, la 5.000 de persoane. \u00cen New York s-a publicat o revist\u0103 timp de o lun\u0103: c\u00e2te 10.000 de exemplare zilnic. La predicile lui Miller \u00een acel timp, ascultau \u00een fiecare sear\u0103 mii de per- soane. Adunarea \u0163inea c\u00e2te dou\u0103 sau trei ore. Solia fost difuzat\u0103 \u00een acel timp \u015fi \u00een Anglia. Apoi a \u00eenceput s\u0103 fie transmis\u0103, mai ales prin publica\u0163ii, p\u00e2n\u0103 \u00een cele mai \u00eendep\u0103rtate locuri de pe p\u0103m\u00e2nt, unde existau sta\u0163iuni misio- nare americane \u015fi britanice. Publica\u0163iile erau date marinarilor pentru a le r\u0103sp\u00e2ndi departe. Miller \u00eencepuse s\u0103 publice c\u0103 este pe deplin convins c\u0103 Domnul va veni \u00eentre 21 martie 1843 \u015fi 21 martie 1844, limitele celui de-al 23000-lea an al perioadei danielice, dup\u0103 calculul s\u0103u. Pe m\u0103sur\u0103 cre\u015fterii interesului popular, s-a trezit \u015fi opozi\u0163ia. Adventi\u015ftii au \u00eenceput s\u0103 fie ridiculiza\u0163i de c\u0103tre teologi \u015fi de c\u0103tre ziari\u015fti iresponsabili care publicau orice zvon pe care-l auzeau. Adventi\u015ftii erau descri\u015fi ca \u015farlatani, fanatici, nebuni, c\u0103 au fixat sf\u00e2r\u015fitul lumii la 23 aprilie 1843, c\u0103 \u015fi-au preg\u0103tit haine albe pentru \u00een\u0103l\u0163area la cer, etc. Prea pu\u0163ini le-au luat ap\u0103rarea \u00een pres\u0103, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 sunt serio\u015fi \u015fi sinceri, \u015fi buni cunosc\u0103tori ai Bibliei. Uneori se publicau predici adventiste cu combateri al\u0103turate, semnate de teologi proeminen\u0163i. \u00cen fa\u0163a opozi\u0163iei se ridica \u015fi problema calit\u0103\u0163ii de membru \u00een bisericile protestante. Unii dintre noii converti\u0163i nu g\u0103seau loc \u00een aceste biserici refractare, al\u0163ii care erau membri nu se mai sim\u0163eau bine \u00eentre cei ce nu iubeau revenirea M\u00e2ntuitorului. \u00cen 1843 Fitch a \u00eenceput s\u0103 exprime ideea necesit\u0103\u0163ii separ\u0103rii, a ie\u015firii din biserici dar mul\u0163i adventi\u015fti nu au acceptat-o, astfel \u00eenc\u00e2t \u00een anul 1843 mi\u015fcarea adventist\u0103 era \u00eenc\u0103 interconfesional\u0103. Oponen\u0163ii adventismului nu puteau avea argumente mai puternice, de aceea apelau la p\u0103rin\u0163ii Bisericii c\u00e2nd nu puteau dovedi cu Biblia \u015fi la batjocori c\u00e2nd nu mai aveau nici un argument. Predicatorii protestan\u0163i f\u0103ceau eforturi serioase pentru a abate min\u0163ile credincio\u015filor de la subiectul acesta. Dac\u0103 credem c\u0103 exist\u0103 un diavol cu o\u015ftile sale de \u00eengeri c\u0103zu\u0163i, putem \u00een\u0163elege c\u0103 \u015fi confedera\u0163ia demonilor se temea c\u0103 Miller ar putea avea dreptate. Astfel se ex- plic\u0103 mai bine opozi\u0163ia stranie a bisericilor care \u00een 1840-1841 erau \u00eenc\u0103 primitoare. Predicato- rii lor au \u00eenceput s\u0103 avertizeze pe credincio\u015fi \u00eempotriva studierii profe\u0163iilor referitoare la a doua venire. Asemenea preocup\u0103ri erau ridiculizate \u015fi considerate chiar o ru\u015fine \u015fi un p\u0103cat! \u00cen loc dea-i instrui pe membri s\u0103 studieze subiectul pentru a deosebi adev\u0103rul de eroare, pasto- rii protestan\u0163i ca \u015fi preo\u0163ii papi\u015fti, vedeau c\u0103 este mai bine ca poporul s\u0103 nu studieze deloc. 277","Mul\u0163i au fost \u00eempin\u015fi \u00een acest fel pe calea necredin\u0163ei \u015fi a acuza\u0163ia a c\u0103zut tot asupra adventi\u015f- tilor. Dar \u00een timp ce presa pus\u0103 \u00een slujba bisericilor populare \u00eel \u00eennegrea pe Miller, el \u00ee\u015fi continua serios \u015fi neab\u0103tut lucrarea, str\u00e2ng\u00e2nd nu numai oameni de r\u00e2nd, ci \u015fi intelectuali care aveau curajul de a se convinge personal de doctrina \u015fi via\u0163a celor ce a\u015fteptau revenirea Dom- nului. Omul lui Dumnezeu, albit de vreme \u015fi \u00eencerc\u0103ri, care \u00ee\u015fi p\u0103r\u0103sise c\u0103minul confortabil pentru a vesti f\u0103r\u0103 plat\u0103 cea mai important\u0103 \u015fi mai nepopular\u0103 solie cre\u015ftin\u0103, era tratat ca un individ vrednic de tot dispre\u0163ul. Uneori p\u0103c\u0103to\u015fii de r\u00e2nd, ofensa\u0163i de avertiz\u0103rile sale \u00eempo- triva p\u0103catelor lor \u00eendr\u0103gite, se ridicau \u00eempotriva lui. \u00eentr-o anumit\u0103 ocazie s-a \u00eencercat chiar uciderea lui dar f\u0103r\u0103 rezultat. La aceste atacuri, Miller s-a sim\u0163it obligat s\u0103 r\u0103spund\u0103 \u00een momentul c\u00e2nd bisericile au \u00eenceput s\u0103-i exclud\u0103 pe membrii care sus\u0163ineau adventismul. Ce am f\u0103cut noi ca s\u0103 merit\u0103m denun\u0163\u0103ri at\u00e2t de violente de la amvoane \u015fi din pres\u0103 p\u00e2n\u0103 acolo \u00eenc\u00e2t s\u0103 ne exclude\u0163i din bisericile \u015fi din p\u0103rt\u0103\u015fia voastr\u0103?\u2026 dac\u0103 suntem gre\u015fi\u0163i, v\u0103 rug\u0103m s\u0103 ne ar\u0103ta\u0163i \u00een ce const\u0103 gre\u015feala noastr\u0103. Ar\u0103ta\u0163i-ne din Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu c\u0103 suntem \u00een eroare. Am fost batjocori\u0163i destul dar aceasta nu ne poate convinge niciodat\u0103 c\u0103 suntem r\u0103t\u0103ci\u0163i; numai Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu ne poate schimba concep\u0163ia. Concluziile noastre au fost formate \u00een mod deliberat \u015fi cu rug\u0103ciune, a\u015fa cum am \u00een\u0163eles dovezile Scriptu- rilor. C\u00e2nd \u00een urm\u0103 cu aproape dou\u0103 mii de ani s-a anun\u0163at \u00een Ierusalim primul advent al Domnului (na\u015fterea), foarte pu\u0163ini s-au bucurat, mul\u0163i au fost indiferen\u0163i \u015fi destui s-au ridicat \u00eempotriv\u0103. Nu este de mirare c\u0103 vestea celui de-al doilea advent, mult mai important. S\u0103 tre- zeasc\u0103 o \u015fi mai hot\u0103r\u00e2t\u0103 opozi\u0163ie. \u201eNimeni nu cunoa\u015fte ziua \u015fi ceasul!\u201d \u2013 strigau adversarii, cit\u00e2nd textul biblic. Dar nici unul dintre ei nu reu\u015fea s\u0103 explice profe\u0163ia lui Daniel, \u00eentr-un mod rezonabil. To\u0163i p\u0103reau s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 de obicei unde gre\u015feau adventi\u015ftii, dar nici unul nu era bucuros s\u0103 \u015ftie unde au ei dreptate. Dumnezeu \u015ei-a f\u0103cut lucrarea de obicei prin oamenii pe care i-a socotit cei mai potrivi\u0163i. El nu le-a dat toat\u0103 cuno\u015ftin\u0163a \u015fi nici ei n-au fost \u00een stare s\u0103 priceap\u0103 mai mult. Dumnezeu \u015ei-a atins adesea scopurile, nu doar prin cuno\u015ftin\u0163ele solilor S\u0103i, ci \u015fi prin gre\u015felile lor, sau prin ceea ce ei n-au \u00een\u0163eles. C\u00e2nd Iisus a intrat \u00een Ierusalim, la sf\u00e2r\u015fitul misiunii Lui, la \u00eenceputul s\u0103pt\u0103m\u00e2nii patimilor, mul\u0163imea celor ce crezuser\u0103 \u00een El, \u00een frunte cu cei doisprezece, L-au aclamat ca \u00eemp\u0103rat, fiind convin\u015fi c\u0103, intr\u00e2nd \u00eencetate, El va fi \u00eencoronat ca \u00cemp\u0103rat al \u00eemp\u0103ra\u0163ilor \u015fi \u00ce\u015fi va inaugura astfel domnia universal\u0103 care era spe- ran\u0163a religiei adev\u0103rate \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput. Iisus \u015ftia c\u0103 \u00een loc de tron \u00cel a\u015fteapt\u0103 o cruce dar n-a oprit pe discipolii S\u0103i de a-L aclama \u015fi proclama \u00eemp\u0103rat, aduc\u00e2nd-I slav\u0103, ba \u00eenc\u0103 i-a \u00eencura- jat. Ucenici lui Iisus \u015ftiau c\u0103 se \u00eempliniser\u0103 cei 490 de ani care trebuiau s\u0103 treac\u0103 p\u00e2n\u0103 la \u00eem- p\u0103r\u0103\u0163ia lui Christos (Marcu 1,15 vezi \u015fi trimiterea). Dar \u00een ciuda faptului c\u0103 Iisus \u00eei avertizase de at\u00e2tea ori c\u0103 la Ierusalim \u00cel a\u015fteapt\u0103 moartea, ei erau at\u00e2t de obi\u015fnui\u0163i cu ideea unui Mesia triumf\u0103tor \u015fi at\u00e2t de convin\u015fi de divinitatea Sa \u00eenc\u00e2t nu \u00een\u0163elegeau avertizarea. De aceea, pentru c\u0103 \u201ejum\u0103tatea ultimei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni\u201d din Daniel 9 venise, Iisus a \u00eenc\u0103le- cat pe m\u0103g\u0103ru\u015f, a\u015fa cum profetizase Zaharia (cap. 9,9) \u015fi a permis poporului entuziasmat s\u0103-L conduc\u0103 \u00een aclama\u0163ii \u015fi imnuri p\u00e2n\u0103 \u00een Ierusalim, la templu, pentru a atrage astfel aten\u0163ia asu- pra misiunii Sale tainice. Dac\u0103 ucenicii ar fi \u015ftiut care este adev\u0103ratul eveniment care inaugu- reaz\u0103 \u00eentemeierea \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei harului, probabil c\u0103 n-ar fi vestit venirea acelei \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ii. Iat\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 preo\u0163ii \u015fi c\u0103rturarii poporului lui Dumnezeu se \u00eenfurie \u015fi se opun acestei vestiri. De ce? Pur \u015fi simplu pentru c\u0103 ei nu voiau un astfel de Mesia\u2026 Erau \u00eens\u0103 ucenicii ni\u015fte \u00een\u015fel\u0103tori sau chiar erau \u00een\u015fela\u0163i, manipula\u0163i, c\u00e2nd strigau, sub privirile lui Christos, venirea \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei Sale? Orice cre\u015ftin sincer s\u0103 judece. Dac\u0103 sf\u00e2r\u015fitul celor 2300 de ani marca un alt eveniment escatologic \u015fi nu \u00een revenirea lui Iisus pe p\u0103m\u00e2nt, erau oare adventi\u015ftii ni\u015fte \u00een\u015fel\u0103tori pentru c\u0103 atr\u0103geau aten\u0163ia asupra unei date fixate? \u015ei cum se face c\u0103 \u00een acelea\u015fi timp se predica \u00een mod independent de Miller, data 278","fix\u0103 a revenirii \u015fi pe alte continente? Era, oare, o simpl\u0103 coinciden\u0163\u0103, c\u0103 zeci de cercet\u0103tori ai profe\u0163iilor ajunseser\u0103 la acela\u015fi rezultat \u00een esen\u0163\u0103? De unde a venit aceast\u0103 mi\u015fcare mondial\u0103? \u015ei de ce tocmai \u00een acel timp? Oponen\u0163ii strigau c\u0103 profe\u0163ia este sigilat\u0103 dar nu vedeau c\u0103 Biblia prezicea c\u0103 \u00een timpul sf\u00e2r\u015fitului se va fi descifrat\u0103, c\u0103 mul\u0163i o vor cerceta \u015fi cuno\u015ftin\u0163a se va \u00eenmul\u0163i (Dan. 12,4.9.10) \u015fi c\u0103 studiul Apocalipsei este o datorie cre\u015ftin\u0103 binecuv\u00e2ntat\u0103 (Apoc. 1,3). Pe m\u0103sura apropierii de data a\u015fteptat\u0103, credincio\u015fii deveneau \u015fi mai activi \u015fi mai seri- o\u015fi. Anul 1843 a fost petrecut \u00eentr-o a\u015fteptare activ\u0103. Se predica pe vapoare, \u00een corturi, \u00een s\u0103li \u015fi \u00een aer liber, se r\u0103sp\u00e2ndeau publica\u0163ii\u2026 La \u00eenceputul anului 1844 s-au \u0163inut adun\u0103ri \u00een Wa- shington la care au participat \u015fi membri ai parlamentului. \u00centregul ora\u015f a fost mi\u015fcat. P\u00e2n\u0103 \u00een martie 184 predicatorii al\u0103turi de Miller au f\u0103cut eforturi supraomene\u015fti pentru avertizarea oamenilor. La 13 martie b\u0103tr\u00e2nul Miller s-a \u00eenapoiat la Low Hampton cu con\u015ftiin\u0163a c\u0103 \u015fi-a \u00een- cheiat misiunea. Din 1831 de c\u00e2nd \u00eencepuse s\u0103 vorbeasc\u0103 \u00een public, \u0163inuse 3200 de predici. \u00cempreun\u0103 cu colaboratorii s\u0103i zguduie America \u015fi d\u0103duse un nou impus mi\u015fc\u0103rii din Anglia \u015fi din misiunile externe. \u00cen SUA num\u0103rul credincio\u015filor se ridicase la aproape 100.000 afar\u0103 de aproximativ un milion de simpatizan\u0163i. Odat\u0103 cu luna mai 1844 a devenit evident c\u0103 timpul fixat de Miller a trecut f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eent\u00e2mple ceva. Cum era clar c\u0103 undeva era o gre\u015feal\u0103. Miller s-a ridicat cu demnitate \u015fi cu credin\u0163\u0103 c\u0103 totu\u015fi venirea Domnului este aproape. A f\u0103cut un nou tur evanghelistic \u00eempreun\u0103 cu Himes \u015fi cu al\u0163ii. Adventismul era mult mai mult dec\u00e2t credin\u0163a \u00eentr-o dat\u0103 fixat\u0103 de aceea aceast\u0103 dezam\u0103gire nu a dezintegrat mi\u015fcarea. Cei mai mul\u0163i au r\u0103mas \u00een credin\u0163\u0103 dar \u015fi-au pierdut zelul \u015fi au r\u0103mas \u00eencurca\u0163i. Miller \u015fi-a recunoscut gre\u015feala \u015fi a publicat \u00eendemnul de a r\u0103m\u00e2ne statornici, \u00een ciuda gre\u015felii omene\u015fti. \u00cen vara anului 1843 opozi\u0163ia bisericilor se dovedise decisiv\u0103. Primii au fost metodi\u015ftii care, \u00een urma unei conferin\u0163e din Bath-Maine, au hot\u0103r\u00e2t excluderea tuturor celor ce au primit \u201eerezia\u201d adventist\u0103, \u201eideile dezastruoase ale lui Miller\u201d. Decizia s-a executat cu severitate \u015fi mul\u0163i membri au fost exclu\u015fi sau sili\u0163i s\u0103 se retrag\u0103. Printre cei exclu\u015fi dintre metodi\u015fti se afla \u015fi familia Harmon din Portland, ai c\u0103rei copii experimentaser\u0103 o rena\u015ftere spiritual\u0103, frecven- t\u00e2nd adun\u0103rile adventiste \u015fi care au dat lumii pe viitoarea scriitoare spiritual\u0103 Ellen White, care va deveni unul dintre fondatorii adventismului sabatist. C\u00e2nd predicatorul metodist Stockman a murit, o revist\u0103 metodist\u0103 anun\u0163a c\u0103 \u00een via\u0163a sa nu avusese dec\u00e2t o singur\u0103 pat\u0103: acceptarea millerismului. Miller a f\u0103cut apel la biserici s\u0103 p\u0103streze unitatea, dar \u00een zadar. \u201eErezia\u201d trebuia scoas\u0103 din r\u0103d\u0103cini. La \u00eenceputul verii anului 1844, mi\u015fcarea adventist\u0103 s-a pomenit marginalizat\u0103 \u015fi apoi condamnat\u0103 de toate bisericile americane. De aceea, de\u015fi Miller nu voia separarea, (\u00eentruc\u00e2t el pusese \u00een mi\u015fcare un curent interconfesional, nu inten\u0163iona lansarea unei noi biserici!), unii conduc\u0103tori ai mi\u015fc\u0103rii adventiste au \u00eenceput s\u0103 vad\u0103 necesitatea unei desp\u0103r\u0163iri. Charles Fitch \u015fi Joshua Himes au fost primii care, \u00een vara anului 1844 au lansat \u00een revist\u0103 apelul: \u201eIe\u015fi\u0163i!\u201d Mi\u015fcarea millerit\u0103, care se recunoscuse pe sine \u00een simbolul primului \u00eenger din Apoc. 14 cu solia venirii ceasului judec\u0103\u0163ii, ajunsese la punctul unei puternice opozi\u0163ii din partea bisericilor protestante. De aceea, dup\u0103 cum protestan\u0163ii numeau Biserica Roman\u0103 cu numele apocaliptic de Babilon (pentru c\u0103 se unise cu Roma p\u0103g\u00e2n\u0103, continu\u00e2nd spiritul \u015fi chiar unele din formele ei), adventi\u015ftii au aplicat la fel numele de Babilon tuturor celorlalte biserici americane care se opuneau mesajului adventist, \u015fi care sus\u0163ineau sclavagismul, postmilenialismul, diverse r\u0103t\u0103ciri mai vechi sau mai noi, \u015fi iubeau mai mult lumea aceasta, dec\u00e2t \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu. De aceea, Fitch \u015fi Himes au \u00eenceput s\u0103 rosteasc\u0103 solia celui de-al doilea \u00eenger din Apoc. 14 \u00een dreptul cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii protestante, \u00eempreun\u0103 cu apelul implicit: \u201eIe\u015fi\u0163i din Babilon!\u201d (vezi \u015fi Apoc. 18,1-3). \u00cen acela\u015fi an 1844, bapti\u015ftii, metodi\u015ftii \u015fi al\u0163ii care fuseser\u0103 lumina\u0163i de solia millerit\u0103, acum respins\u0103, ajunseser\u0103 \u00eentr-o stare de dec\u0103dere spiritual\u0103, care a dus la separ\u0103ri interne 279","\u00eentre ei (de nord \u015fi de sud) pe tema sclavagismului etc. bisericile care au respins rede\u015fteptarea lui Miller n-au mai experimentat vreodat\u0103 o asemenea trezire. \u00cencep\u00e2nd de atunci mi\u015fcarea adventist\u0103 respinge cu hot\u0103r\u00e2re orice tendin\u0163\u0103 ecumenist\u0103, orice apel la unire cu protestan\u0163ii \u015fi cu toate c\u0103 adventi\u015ftii cred c\u0103 Dumnezeu are \u00eenc\u0103 oameni ai Lui \u00een toate sectoarele Babilonului religios, printre protestan\u0163i, catolici sau chiar printre p\u0103g\u00e2ni, ei sus\u0163in c\u0103 Biserica lor este Biserica lui Dumnezeu \u00eentr-un sens special, \u015fi c\u0103 misiunea lor este de a preg\u0103ti calea revenirii lui Iisus, asemenea lui Ioan Botez\u0103torul. Totu\u015fi adventi\u015ftii erau con\u015ftien\u0163i c\u0103 aplicarea mesajului \u201ecelui de-al doilea \u00eenger\u201d (\u201eA c\u0103zut Babilonul!\u201d) cu referire la protestantism nu era perfect\u0103 \u00een 1844. Respingerea adventismului marca doar \u00eenceputul dec\u0103- derii bisericilor. \u015ei ideea c\u0103 \u201etoate neamurile au b\u0103ut din vinul desfr\u00e2ului Babilonului\u201d nu putea fi \u00eenc\u0103 aplicat\u0103 la protestantism. Abia c\u00e2nd dec\u0103derea religioas\u0103 avea s\u0103 se coac\u0103 \u015fi c\u00e2nd ecumenismul, abandonarea Bibliei \u015fi interesele politice aveau s\u0103 fac\u0103 din protestantism \u015fi din America influen\u0163a dominant\u0103 \u00een lume, \u00eencuraj\u00e2nd revenirea la sistemul politico-religios anterior Revolu\u0163iei, abia atunci bisericile vor merita pe deplin numele de Babilon. Vara anului 1844 a r\u0103mas \u00een istoria adventi\u015ftilor ca fiind timpul \u201eadormirii\u201d spirituale. Trecerea timpului fixat, opozi\u0163ia bisericilor, i-au surprins \u015fi i-au l\u0103sat \u00eencurca\u0163i pe mul\u0163i. Evanghelizarea \u00eencetase aproape cu totul \u015fi se adunau doar pentru cultul obi\u015fnuit \u015fi pentru a men\u0163ine flac\u0103ra credin\u0163ei. Odat\u0103 cu aceast\u0103 stagnare, printre adventi\u015fti a \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 fa- natismul. \u00cen loc de a cerceta mai serios Biblia \u015fi a se ruga mai st\u0103ruitor pentru a fi lumina\u0163i de Dumnezeu, unii l\u0103sau Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu \u015fi, \u00eenchipuindu-\u015fi c\u0103 sunt condu\u015fi direct de Du- hul Sf\u00e2nt, se l\u0103sau controla\u0163i de emo\u0163iile \u015fi impresiile lor. Unii dintre ace\u015ftia manifestau un zel s\u0103lbatic, denun\u0163\u00e2nd pe to\u0163i cei care nu aprobau purtarea lor. Asemenea cazuri \u00eens\u0103 n-au fost tipice adventismului. Mi\u015fcarea millerit\u0103 se opunea puternic fanatismului \u015fi tendin\u0163ele acestea au fost \u00eenl\u0103turate din timp. Chiar \u015fi \u00een acest timp de amor\u0163ire au fost unii care au continuat cu zel studiul Bibliei, rug\u0103ciunea \u015fi evanghelizarea. \u00cen august, a \u00eenceput o nou\u0103 rede\u015fteptare a adventismului dar de data aceasta ea n-a pornit de la conduc\u0103torii mi\u015fc\u0103rii, ci mai de jos. Deja Apollos Hale \u015fi Syl- vester Bliss \u00een\u0163eleseser\u0103 c\u0103 Miller f\u0103cuse o eroare matematic\u0103 de un an datorit\u0103 diferen\u0163ei din- tre anul istoric \u015fi anul matematic-astronomic c\u00e2nd se calculase durata perioadelor care se ex- tinde \u00een ambele ere istorice. Aceasta \u00eensemna c\u0103 cei 2300 de ani din profe\u0163ie care \u00eencepuser\u0103 \u00een 457 \u00ee.Hr. avea s\u0103 se \u00eencheie \u00een 1844. Chiar \u00eenainte de prima dezam\u0103gire, la 16 februarie 1844, un t\u00e2n\u0103r pastor adventist care fusese congrega\u0163ionalist, apoi sceptic, \u00eenainte de a \u00eembr\u0103- \u0163i\u015fa solia lui Miller, a propus o dat\u0103 mai precis\u0103, \u00eentemeiat\u0103 pe un calcul care era exact din punct de vedere istoric, matematic, tipologic \u015fi profetic. Este prea mult s\u0103 expunem aici ra\u0163io- namentele lui Samuel Snow, descoperitorul timpului exact; concluzia sa era c\u0103 cei 2300 de ani se \u00eencheie \u00een ziua a zece a lunii a \u015faptea din calendarul ebraic (karait), \u015fi care dup\u0103 calculele lui corespundea cu data de 22 oct. 1844. Una dintre ideile care l-au condus pe Snow la aceast\u0103 concluzie \u00eei fusese sugerat\u0103 chiar de Miller, \u00eentr-o scrisoare din 3 mai 1843. Miller b\u0103nuise c\u0103 timpul se va sf\u00e2r\u015fi toamna dar se g\u00e2ndise probabil la toamna anului 1843. Studiind pilda celor zece fecioare \u015fi Habacuc 2,1-4, Snow a descoperit un timp de \u201e\u00eent\u00e2rziere a Mirelui\u201d (Mat. 25,5) \u015fi un timp de \u201ea\u0163ipire\u201d a a\u015ftept\u0103rilor revenirii. Consider\u00e2nd noaptea din pild\u0103 ca fiind \u00eentunericul spiritual al lumii p\u00e2n\u0103 la adev\u0103ratul timp al revenirii (22 octombrie) Samuel Snow a \u00eenceput s\u0103 predice pilda celor zece fecioare \u015fi data de 22 octom- brie. La \u00eenceput, nu a captat interesul credincio\u015filor dar \u00een predica din august 1844 din Exeter New Hampshitre solia lui Snow a aprins iar\u0103\u015fi, cu putere, speran\u0163a revenirii. El ar\u0103ta c\u0103 expe- rien\u0163a lor \u00eempline\u015fte perfect am\u0103nuntele parabolei, chiar \u015fi \u00een exactitatea timpului. Dup\u0103 prin- cipiul interpret\u0103rii profetice \u00een care o zi simbolizeaz\u0103 un an \u015fi deci 12 ore ar simboliza \u015fase luni, Snow a asem\u0103nat durata nop\u0163ii din pild\u0103 cu durata dintre mai \u015fi octombrie a acelui an \u00een care ei adormiser\u0103 din punct de vedere spiritual, iar descoperirea datei exacte a \u00eemplinirii celor 280","2300 de ani \u015fi predicarea acestei noi solii ca fiind adev\u0103ratul strig\u0103t de la miezul nop\u0163ii, deoa- rece descoper\u0103 data corect\u0103 \u015fi se face auzit\u0103 chiar la mijlocul acelei \u201enop\u0163i profetice\u201d, adic\u0103 \u00een august. Tot mai mul\u0163i adventi\u015fti s-au trezit \u00een urma acestei ultime alarme. Dar nu to\u0163i au ac- ceptat data fixat\u0103. Conduc\u0103torii mi\u015fc\u0103rii, dup\u0103 dezam\u0103girea din prim\u0103var\u0103, nu erau bucuro\u015fi s\u0103 mai accepte o dat\u0103 fix\u0103. Aceast\u0103 nou\u0103 trezire \u00eens\u0103 avea un caracter at\u00e2t de profund \u015fi de conving\u0103tor, atr\u0103gea dup\u0103 sine at\u00e2ta consacrare \u015fi spirit cre\u015ftin, \u00eenc\u00e2t \u00een cele din urm\u0103 \u015fi con- duc\u0103torii au acceptat solia ca fiind de la Dumnezeu. Cu dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eenainte de 22 octom- brie Miller \u015fi Himes au acceptat oficial data calculat\u0103 de Snow. Noua solie fusese difuzat\u0103 prin reviste, predici \u015fi din gur\u0103 \u00een gur\u0103. Aceast\u0103 mi\u015fcare din vara \u015fi toamna anului 1844 a fost mai profund\u0103 dec\u00e2t valul ante- rior. Nu era un entuziasm g\u0103l\u0103gios, iar fanatismul adormise odat\u0103 cu trezirea credincio\u015filor la un nou studiu \u015fi poc\u0103in\u0163\u0103. Noua mi\u015fcare era caracterizat\u0103 printr-un spirit de armonie spiritu- al\u0103, unire, toleran\u0163\u0103. Credincio\u015fii f\u0103ceau ultimele lor preg\u0103tiri spirituale, ultimele rug\u0103ciuni fierbin\u0163i pentru salvarea celor dragi ai lor, ultimele eforturi de a ajunge la inimile \u00eempietrite ale oamenilor. \u00cen interesul evangheliz\u0103rii, mul\u0163i \u00ee\u015fi v\u00e2nduser\u0103 propriet\u0103\u0163ile \u015fi \u00eencetaser\u0103 orice preg\u0103tiri materiale pentru iarn\u0103 pentru ca s\u0103 devoteze timp preg\u0103tirii \u015fi evangheliz\u0103rii, ulti- mele zile care mai r\u0103m\u0103seser\u0103 p\u00e2n\u0103 la 22 octombrie 1844. Seara se culcau numai dup\u0103 ce aveau asigurarea iert\u0103rii \u015fi adesea petreceau noaptea \u00een rug\u0103ciune. \u00cen scopul \u00eemplinirii \u00een totul a voin\u0163ei lui Dumnezeu, adventi\u015ftii erau bucuro\u015fi s\u0103-\u015fi p\u0103- r\u0103seasc\u0103 erorile doctrinale mo\u015ftenite din bisericile din care proveniser\u0103, dac\u0103 li se dovedea cu Biblia \u015fi s\u0103 accepte orice corectare \u015fi orice \u201elumin\u0103 nou\u0103\u201d. Prin influen\u0163a predicatorului George Storrs, mul\u0163i dintre predicatori \u015fi laici au lep\u0103dat credin\u0163a popular\u0103 \u00een nemurirea su- fletului \u015fi \u00een chinurile ve\u015fnice ale iadului, primind credin\u0163a biblic\u0103 a nemuririi numai prin \u00een- viere, ca \u015fi a distrugerii complete a nelegiui\u0163ilor. Pastorul Wheeler din Washington NH a \u00een- ceput s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 Sabatul biblic \u00een urma unui studiu la care fusese \u00eendemnat de Rachel Oakes- Preston, o baptist\u0103 de ziua a \u015faptea. Apoi al\u0163ii din comunitatea sa i-au urmat exemplul. Miller a renun\u0163at \u015fi el la unele opinii ale sale cu privire la profe\u0163ii, \u00een urma sfatului colegilor s\u0103i. Dumnezeu \u00censu\u015fi voia s\u0103 binecuv\u00e2nteze cu nou\u0103 lumin\u0103 \u015fi putere pe poporul S\u0103u, \u00een m\u0103sura \u00een care pre\u0163uia lumina primit\u0103 deja, a\u015fa cum f\u0103g\u0103duiser\u0103 profe\u0163ii c\u0103 \u00een zilele dinaintea revenirii Domnului se va \u00eent\u00e2mpla, odat\u0103 cu rev\u0103rsarea Spiritului Sf\u00e2nt care va fi \u00eemp\u0103r\u0163it unora dintre cei credincio\u015fi (chiar unora de condi\u0163ie umil\u0103) \u2013 darul profe\u0163iei, adic\u0103 o capaci- tate supranatural\u0103, cea mai mare \u00eenzestrare spiritual\u0103, care const\u0103 \u00een comunicarea de descope- riri divine prin intermediul viziunilor sau visurilor profetice, pentru folosul Bisericii. Acesta este calea prin care Dumnezeu a comunicat \u00eentotdeauna cu oamenii \u015fi prin care ne-au parvenit scrierile canonice ale Bibliei (Ioel 2,28-31; Fapte 2,17.39; 1 Cor. 1,6-8; Ef. 4,11-13; Apoc. 12,17; 19,10 u.p.; 2 Petru 1,10-21). \u00cen prima Biseric\u0103 cre\u015ftin\u0103, ca \u015fi \u00een vechiul Israel, au existat profe\u0163i canonici (autorii scrierilor Bibliei), dar \u015fi profe\u0163i necanonici (ca Ilie, Elisei, Gad, Hulda, Ioan Botez\u0103torul, Agag, fetele lui Filip etc.). Unii dintre ace\u015ftia au scris c\u0103r\u0163i care n-au fost \u00eenscrise \u00een canonul Bibliei sau n-au scris deloc c\u0103r\u0163i. Dar autoritatea profetic\u0103 \u015fi gradul de inspira\u0163ie este acela\u015fi. Ilie sau Ioan Botez\u0103torul nu au fost cu nimic mai prejos dec\u00e2t Samuel sau Iacov. Totu\u015fi pro- fetismul a fost dat pentru \u00eent\u0103rirea autorit\u0103\u0163ii Cuv\u00e2ntului scris, pentru a-i lumina pe oameni \u015fi a-i \u00eentoarce la Biblie \u015fi nu pentru a stabili noi teste doctrinare \u00een afara Bibliei sau superioare Bibliei. \u00cen mi\u015fcarea millerit\u0103 nu a fost risip\u0103 de darul profe\u0163iei. Conduc\u0103torii mi\u015fc\u0103rii erau foarte suspicio\u015fi cu privire la orice idei noi care ap\u0103reau. \u015ei cu toate c\u0103 erau toleran\u0163i, se te- meau de fanatism ca nu cumva lucrarea lor s\u0103 fie blamat\u0103 \u015fi mai mult de lumea cre\u015ftin\u0103. \u00cen Anglia \u015fi \u00een alte locuri, unii dintre cei ce pretindeau c\u0103 a\u015fteapt\u0103 venirea lui Iisus c\u0103zuser\u0103 \u00een fanatism, sus\u0163in\u00e2nd \u015fi practic\u00e2nd anumite ciud\u0103\u0163enii datorit\u0103 unora care se pretindeau profe\u0163i. 281","Totu\u015fi avertiz\u0103rile serioase date de Iisus cu privire la \u00eenmul\u0163irea fal\u015filor profe\u0163i \u00een zilele din urm\u0103, n-ar avea nici un sens dac\u0103 El n-ar fi inten\u0163ionat s\u0103 trimit\u0103 \u015fi profe\u0163i adev\u0103ra\u0163i! \u00cen mi\u015fca- rea millerit\u0103 au ap\u0103rut dou\u0103 cazuri de acest fel, mai pu\u0163in cunoscute dar foarte semnificative pentru experien\u0163a acelei genera\u0163ii. William Ellis Foy \u2013 un profesor adventist de culoare a avut asemenea experien\u0163e su- pranaturale, \u00eencep\u00e2nd cu 1842. Era un om \u00eenalt \u015fi un vorbitor elocvent. Dup\u0103 ce se convertise \u00een 1835, Foy a intrat \u00een Biserica bapti\u015ftilor de voin\u0163\u0103 liber\u0103. \u00cen 1842, pe c\u00e2nd se preg\u0103tea s\u0103 intre ca pastor \u00een Biserica episcopal\u0103, Foy a avut dou\u0103 viziuni profetice cu privire la apropie- rea venirii lui Iisus \u015fi la ultimele evenimente. P\u00e2n\u0103 atunci Foy nu acceptase solia lui Miller. Prima sa viziune a avut loc la 18 ianuarie 1842 \u00een timp ce lua parte la o or\u0103 de rug\u0103ciune \u00een Boston. Dup\u0103 m\u0103rturia celor prezen\u0163i, el a r\u0103mas \u00een extaz profetic timp de dou\u0103 ore \u015fi jum\u0103- tate, timp \u00een care nu a respirat deloc \u015fi nu d\u0103dea nici un semn de via\u0163\u0103 \u00een afar\u0103 de inima care \u00eei b\u0103tea. Dup\u0103 declara\u0163ia sa, \u00een acea prim\u0103 viziune lui Foy i s-a ar\u0103tat r\u0103splata celor drep\u0163i \u015fi pe- deapsa celor nedrep\u0163i la apropiata revenire a lui Iisus. Dup\u0103 ce s-a trezit din viziune, Foy nu a relatat cele v\u0103zute, \u015ftiind c\u00e2t de r\u0103u sunt privi\u0163i de obicei aceia care pretind a avea asemenea experien\u0163e. El g\u00e2ndea c\u0103 nu este dator s\u0103-\u015fi relateze experien\u0163a deoarece \u00een viziune nu fusese instruit s\u0103 fac\u0103 astfel. Fiind totu\u015fi presat de con\u015ftiin\u0163\u0103 s\u0103 descopere lumii ce i s-a ar\u0103tat, Foy a publicat viziunea dar \u00eentr-o form\u0103 rezumat\u0103. La 4 februarie 1842 Foy a avut o a doua viziune \u00een care a v\u0103zut cu claritate imaginile revenirii lui Iisus, \u00een special \u00eenvierea drep\u0163ilor \u015fi mul\u0163imea celor transforma\u0163i care nu vor trece prin moarte. De data aceasta Foy a fost instruit de \u00eengerul Domnului s\u0103 fac\u0103 cunoscut lumii ce i s-a ar\u0103tat \u015fi s\u0103-i avertizeze pe semenii s\u0103i s\u0103 \u201efug\u0103 de m\u00e2nia viitoare\u201d. El \u00eens\u0103 a fost foarte sup\u0103rat c\u0103 trebuie s\u0103 relateze o asemenea experien\u0163\u0103. Nu numai prejudecata milleri\u0163ilor fa\u0163\u0103 de darul profe\u0163iei \u00eel \u00eempiedica, ci \u015fi faptul c\u0103 tocmai el, un mulatru, s\u0103 fac\u0103 pe profetul \u015fui Dum- nezeu \u00eentr-un timp c\u00e2nd dispre\u0163ul fa\u0163\u0103 de negri era la culme. El se mira c\u0103 tocmai lui i-a fost dat\u0103 o asemenea misiune grea. (este tipic faptul c\u0103 fal\u015fii profe\u0163i sunt \u00eentotdeauna mul\u0163i \u015fi des- tul de gr\u0103bi\u0163i s\u0103-\u015fi publice mesajele, pe c\u00e2nd experien\u0163ele de origine divin\u0103 sunt foarte rare \u015fi nu se potrivesc cu mentalitatea omeneasc\u0103). La 6 februarie 1842, un pastor din Boston i-a cerut lui Foy s\u0103 relateze experien\u0163a sa \u00een Biserica acestuia. \u00cen cele din urm\u0103 Foy a consim\u0163it s\u0103 relateze experien\u0163a sa \u00een public \u00een dup\u0103- amiaza urm\u0103toare. La data fixat\u0103, o mare mul\u0163ime a\u015ftepta \u00een sal\u0103 \u015fi \u00een timp ce Foy povestea, senza\u0163ia aceea de team\u0103 l-a p\u0103r\u0103sit \u015fi a relatat cu deosebit\u0103 libertate \u015fi putere cele v\u0103zute. Dup\u0103 aceast\u0103 experien\u0163\u0103, Foy a continuat s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 \u015fi s\u0103 predice solia adventist\u0103 \u00een bisericile arhipline ale diverselor confesiuni protestante, timp de trei luni. Ca vorbitor, purta ve\u015fmintele caracteristice clerului episcopal. Mul\u0163i erau c\u00e2\u015ftiga\u0163i \u00een timp ce descria viziunea lumii cere\u015fti a Noului Ierusalim, a iubirii lui Iisus \u015fi-i sf\u0103tuia pe cei neconverti\u0163i s\u0103-L caute pe Dumnezeu. Din cauz\u0103 c\u0103 familia sa avea nevoie de sprijinul s\u0103u, Foy s-a re\u00eentors ca s\u0103 lucreze cu m\u00e2inile, c\u0103ci nu era sprijinit material de Biseric\u0103. De regul\u0103, predicatorii de pe atunci nu erau pl\u0103ti\u0163i. Evanghelizarea \u00eei sec\u0103tuise din punct de vedere material. \u00cen toamna anului 1842, Foy s-a ridicat din nou s\u0103 predice, s\u0103-\u015fi \u00eemplineasc\u0103 misiunea sa. El a avut apoi o a treia viziune \u00een 1844, cu pu\u0163in \u00eenainte de 22 octombrie. De data aceasta el a v\u0103zut \u00een viziune trei platforme ascendente, corespunz\u0103toare celor trei solii \u00eengere\u015fti din Apoc. 14 (adventi\u015ftii erau de acord c\u0103 prima solie reprezenta primul val al avertiz\u0103rii millerite, iar a doua solie \u00eencepea cu vestirea din vara \u015fi toamna lui 1844. Dar nici unul dintre cei de atunci nu a v\u0103zut rostul celei de a treia solii, deoarece ei a\u015fteptau ca Domnul s\u0103 vin\u0103 la 22 octombrie 1844). Pentru Foy aceast\u0103 viziune a fost o lovitur\u0103. El nu o putea \u00een\u0163elege \u00een lumina credin\u0163ei c\u0103 Iisus trebuie s\u0103 vin\u0103 \u00een c\u00e2teva zile. \u00cencurcat, el a p\u0103r\u0103sit activitatea public\u0103. Nu mult dup\u0103 aceea, probabil \u00een 1845, el a murit \u00een puterea v\u00e2rstei, nu se \u015ftie \u00een ce condi\u0163ii. C\u00e2nd Ellen 282","Harmon a relatat primele ei viziuni din decembrie 1844, Foy, care a fost prezent la o aseme- nea adunare, a declarat c\u0103 ea spune exact ceea ce i se ar\u0103tase \u015fi lui. Al doilea caz \u00een care s-a manifestat darul profe\u0163iei autentice a fost acela al lui Hazen Foss, un t\u00e2n\u0103r din Portland Maine, care primise cu toat\u0103 convingerea ideea revenirii lui Iisus la 22 oct. 1844. Cu aproape o lun\u0103 \u00eenainte de timpul fixat el a avut o viziune profetic\u0103 \u00een care a v\u0103zut c\u0103l\u0103toria adventi\u015ftilor p\u00e2n\u0103 la Noul Ierusalim descris \u00een Apocalipsa. De asemenea i s- au ar\u0103tat toate \u00eencerc\u0103rile \u015fi nepl\u0103cerile prin care urma s\u0103 treac\u0103 dup\u0103 ce va predica cele de- scoperite lui. din m\u00e2ndrie \u015fi tem\u00e2ndu-se de consecin\u0163ele ar\u0103tate, Foss s-a r\u0103zvr\u0103tit \u00een inima sa contra lui Dumnezeu, ca \u015fi cum Dumnezeu l-ar fi \u00een\u015felat. I s-a dat apoi o nou\u0103 viziune \u00een care a fost avertizat c\u0103 dac\u0103 refuz\u0103 s\u0103-\u015fi \u00eemplineasc\u0103 \u00eens\u0103rcinarea, povara aceasta \u00eei va fi luat\u0103 \u015fi dat\u0103 unuia dintre cei mai slabi dintre copiii lui Dumnezeu. Dar Foss se ru\u015fina \u015fi se temea s\u0103 fac\u0103 cunoscut\u0103 experien\u0163a sa deoarece conduc\u0103torii mi\u015fc\u0103rii luaser\u0103 pozi\u0163ie \u00eempotriva acestor manifest\u0103ri. Cu o anumit\u0103 ocazie un grup se adu- nase invit\u00e2ndu-l s\u0103 povesteasc\u0103 experien\u0163a sa, s\u0103 spun\u0103 ce i s-a ar\u0103tat \u00eens\u0103 el a refuzat s\u0103 rela- teze. Era foarte dezam\u0103git pentru c\u0103 Domnul nu venise \u015fi era at\u00e2t de sup\u0103rat pe Dumnezeu \u00eenc\u00e2t voia s\u0103 moar\u0103. \u00cen timp ce \u00eentre\u0163inea asemenea g\u00e2nduri negre care dovedeau orgoliu \u015fi r\u0103zvr\u0103tire, \u00eentr-o zi a fost apucat dintr-o dat\u0103 de un straniu sentiment \u015fi a auzit o voce zic\u00e2ndu- i: \u201eAi \u00eentristat peste m\u0103sur\u0103 Duhul lui Dumnezeu!\u201d Apoi a fost cuprins de sim\u0163\u0103m\u00e2ntul unei mari vinov\u0103\u0163ii \u015fi al spaimei, \u00een\u0163eleg\u00e2nd nebunia atitudinii sale. \u00cengrozit dar \u00eenc\u0103 poc\u0103it, a pro- mis lui Dumnezeu c\u0103 va relata imediat viziunea. A convocat o adunare \u00een acest scop dar \u00een momentul c\u00e2nd a \u00eencercat s\u0103 povesteasc\u0103 experien\u0163a sa, nu \u015fi-a mai putut aminti nimic. Dup\u0103 mai multe \u00eencerc\u0103ri penibile, de a-\u015fi aminti, Foss a \u0163ipat \u00eengrozit: \u201eS-a dus de la mine! Nu mai pot spune nimic! Duhul lui Dumnezeu m-a p\u0103r\u0103sit!\u201d Cei prezen\u0163i au declarat c\u0103 aceasta a fost cea mai teribil\u0103 adunare la care au participat. Dumnezeu a voit s\u0103 pedepseasc\u0103 m\u00e2ndria lui Foss care cauzase tot necazul. Ar fi fost necesar\u0103 o profund\u0103 poc\u0103in\u0163\u0103 \u00eenainte de a convoca acea adunare. Hot\u0103r\u00e2rea de a relata, care fusese inspirat\u0103 mai mult de groaz\u0103, nu putea \u015fterge vina sa. De aceea Dumnezeu i-a luat din memorie viziunea, pentru a-l umili. Poate c\u0103 \u015fi \u00een acest caz, dac\u0103 s-ar fi umilit \u00eenaintea lui Dumnezeu \u015fi ar fi m\u0103rturisit public p\u0103catul s\u0103u pentru care fusese pedepsit at\u00e2t de ru\u015finos, dac\u0103 ar fi cerut iertarea lui Dumnezeu \u015fi sprijinul celorlal\u0163i \u00een rug\u0103ciune pentru ca Dumnezeu s\u0103-i descopere iar\u0103\u015fi viziunea lui \u00eensu\u015fi sau altuia, dup\u0103 cum voie\u015fte, cazul s\u0103u n-ar fi fost at\u00e2t de tragic. \u00cen schimb, Foss, \u015fi mai mult r\u0103nit \u00een m\u00e2ndria lui, a p\u0103r\u0103sit de tot credin\u0163a. \u00cen decembrie 1844, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi aflat \u00eenc\u0103 de cazul Foss, Ellen Harmon din Portland- Maine, o t\u00e2n\u0103r\u0103 firav\u0103 de 17 ani, a avut o viziune \u201en timp ce era la rug\u0103ciune cu \u00eenc\u0103 patru femei credincioase. C\u00e2nd a vizitat adunarea din Portland \u00een februarie 1845, dup\u0103 ce relatase descoperirile ei \u015fi \u00een alte comunit\u0103\u0163i, Hazen Foss a fost invitat special ca s\u0103 o aud\u0103. El a ac- ceptat invita\u0163ia dar na vrut s\u0103 intre \u00een sal\u0103, ci a stat s\u0103 asculte la u\u015f\u0103. A doua zi Foss a invitat-o \u00een c\u0103minul surorii ei din Portland \u015fi ia declarat toat\u0103 experien\u0163a sa stranie precum \u015fi faptul c\u0103 a recunoscut \u00een relatarea ei exact viziunea c\u0103l\u0103toriei poporului lui Dumnezeu pe care o avusese el. R\u0103m\u00e2n\u00e2nd pentru totdeauna cu sentimentul c\u0103 este pierdut, Foss a \u00eendemnat-o pe Ellen s\u0103 nu urmeze exemplul lui. el a tr\u0103it p\u00e2n\u0103 \u00een 1893 dar n-a mai sim\u0163it niciodat\u0103 interes pentru lu- crurile religioase Aceste dou\u0103 prime cazuri de profetism autentic, Foy \u015fi Foss, dovedesc faptul c\u0103, \u00een ciuda p\u0103c\u0103to\u015feniei omene\u015fti, Dumnezeu voia s\u0103 conduc\u0103 poporul dincolo de dezam\u0103girea cea mare care avea s\u0103 urmeze la 22 oct. 1844. Chiar dac\u0103 nu erau \u00eenc\u0103 \u00een\u0163elese, acele descoperiri, dac\u0103 ar fi fost clar publicate, ar fi fost \u00een\u0163elese imediat dup\u0103 22 oct. \u015fi mi\u015fcarea nu ar fi suferit at\u00e2t de mult. Zilele de preg\u0103tire \u015fi a\u015fteptare se scurgeau \u015fi chiar neadventi\u015ftii se ab\u0163ineau s\u0103-i batjo- coreasc\u0103 pe cei ce a\u015fteptau venirea Domnului, \u00een anumite locuri. Ocupa\u0163iile p\u0103m\u00e2nte\u015fti fuse- 283","ser\u0103 p\u0103r\u0103site, revistele adventiste se r\u0103sp\u00e2ndeau acum gratuit, c\u0103ci mi\u015fcarea nu mai avea ne- voie de fonduri. \u00cen ziua fixat\u0103, adventi\u015ftii de pretutindeni erau aduna\u0163i \u00een locurile de rug\u0103ciune. Nu erau explozii de veselie, dar nici de groaz\u0103. De\u015fi lumea se temea \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103 c\u0103 adventi\u015ftii ar avea dreptate, s-au g\u0103sit unii care s\u0103-i batjocoreasc\u0103 chiar \u00een ajunul zilei a\u015ftep- tate. \u00cen Paris-Maine doi dintre ace\u015fti huligani au avut ideea de a parodia \u00een\u0103l\u0163area la cer a ad- venti\u015ftilor. \u00cembr\u0103ca\u0163i \u00een alb, s-au urcat pe acoperi\u015ful bisericii, c\u00e2nt\u00e2nd imnuri cre\u015ftine \u015fi atr\u0103g\u00e2nd aten\u0163ia oamenilor, care se amuzau astfel pe seama credincio\u015filor, care se rugau \u00een\u0103untru. Cu c\u00e2teva zile \u00eenainte, unii comercian\u0163i batjocoritori puseser\u0103 \u00een vitrinele lor reclame ca acestea: \u201eVindem haine albe pentru \u00een\u0103l\u0163area la cer!\u201d De la aceste acte de prost gust ale adversarilor s-a r\u0103sp\u00e2ndit zvonul c\u0103 adventi\u015ftii \u015fi-au preg\u0103tit haine albe pentru a se \u00een\u0103l\u0163a la cer. Dup\u0103 Dezam\u0103gire, c\u00e2nd conduc\u0103torii adventi\u015ftii au promis un premiu substan\u0163ial celui ce va putea dovedi temeinicia acestui zvon. Nu s-a prezentat nimeni nici m\u0103car vreun ziarist \u00eendr\u0103zne\u0163 care bravase p\u00e2n\u0103 atunci \u00een fel \u015fi chip. Dup\u0103 scurgerea orelor intense ale zilei de 22 octombrie 1844, pe m\u0103sur\u0103 ce se apropia diminea\u0163a zilei urm\u0103toare, am\u0103r\u0103ciunea dezam\u0103girii i-a lovit pe adventi\u015ftii din toate statele americane \u015fi din toate locurile unde s-a a\u015fteptat revenirea M\u00e2ntuitorului \u00een ziua aceea. Cre- dincio\u015fii au \u00eenceput s\u0103 se retrag\u0103 pe c\u0103i ocolite la casele lor, pentru a nu fi recunoscu\u0163i de c\u0103tre oameni. Dezam\u0103girea fiec\u0103ruia era pe m\u0103sura credin\u0163ei pe care o avusese. Aceast\u0103 \u00eencercare a dat pe fa\u0163\u0103 adev\u0103ratul caracter al fiec\u0103ruia mai mult dec\u00e2t orice test\u2026. Dintre conduc\u0103tori, cei ce fuseser\u0103 ultimii \u00een acceptarea datei fixe, au fost acum primii care au ar\u0103tat c\u0103 fixarea datei n-a fost corect\u0103. Cei ce se poc\u0103iser\u0103 mai mult de team\u0103 intrau din nou \u00een r\u00e2ndurile lumii batjo- coritoare, f\u0103c\u00e2nd totul ca s\u0103 se \u015ftie c\u0103 de fapt ei n-au crezut cu adev\u0103rat ci doar din curiozitate au frecventat aceste \u00eent\u00e2lniri. To\u0163i cei ce nu studiaser\u0103 personal lucrurile, ci s-au \u00eentemeiat numai pe predici \u015fipe cu- rentul popular, chiar dac\u0103 fuseser\u0103 sinceri, acum acuzau pe al\u0163ii c\u0103 au fost \u00een\u015fela\u0163i. Nu numai sentimentele fr\u0103\u0163e\u015fti au fost distruse \u00een multe cazuri, ci \u015fi atitudinea fa\u0163\u0103 de Dumnezeu. ca \u015fi Hazen Foss, mul\u0163i s-au sup\u0103rat pe Dumnezeu. Unii \u015fi-au p\u0103r\u0103sit credin\u0163a \u00een profe\u0163ii, al\u0163ii au p\u0103r\u0103sit orice fel de credin\u0163\u0103. Totu\u015fi au fost credincio\u015fi care, de\u015fi dezam\u0103gi\u0163i, nu s-au descura- jat, ci au c\u0103utat s\u0103 \u00eencurajeze \u015fi pe al\u0163ii \u015fi s\u0103 vin\u0103 \u00een ajutorul celor ce s\u0103r\u0103ciser\u0103 pentru Evan- ghelie. Conduc\u0103torii mi\u015fc\u0103rii, chiar \u015fi unii dintre cei ce nu luaser\u0103 parte la mi\u015fcarea din oc- tombrie, v\u0103z\u00e2nd rezultatele, au sus\u0163inut c\u0103 Dumnezeu s-a folosit de \u201edata fix\u0103\u201d ca o \u00eencercare a caracterelor lor, \u201eTaica\u201d Miller a scris apoi lui Himes: De\u015fi am fost de dou\u0103 ori dezam\u0103git, \u00eenc\u0103 nu sunt dobor\u00e2t sau descurajat. Speran\u0163a mea \u00een venirea lui Christos este la fel de puternic\u0103. Am f\u0103cut doar ceea ce, dup\u0103 ani de cercetare serioas\u0103, am sim\u0163it c\u0103 estre datoria mea s\u0103 fac\u2026 Acum mi-am fixat mintea asupra altui timp \u015fi \u00een\u0163eleg s\u0103 stau pe aceast\u0103 pozi\u0163ie p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd Dumnezeu \u00eemi va da mai mult\u0103 lumin\u0103. \u015ei acest timp este ast\u0103zi! Ast\u0103zi \u015fi iar ast\u0103zi, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd va veni El, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00cel voi vedea pe Acela dup\u0103 care t\u00e2nje\u015fte sufletul meu. (10 nov. 1844). Totu\u015fi Miller nu s-a dezlipit de ideea c\u0103 anul iudaic al 2300-lea este anul venirii Domnului, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd acela an nu s-a \u00eencheiat \u00een prim\u0103vara lui 1845. Apoi Miller a p\u0103r\u0103sit credin\u0163a c\u0103 mi\u015fcarea din toamna anului 1844 a fost o \u00eemplinire a profe\u0163iei \u00een vreun fel. Dac\u0103 ar fi studiat \u00een continuare profe\u0163iile ar fi observat c\u0103 Apocalipsa 10, care prezice descifrarea \u015fi publicarea unui timp fixat, prelu\u00e2nd expresii \u015fi imagini din Daniel 12, prezisese de asemenea \u015fi o ascundere (pecetluire) a unor evenimente care aveau s\u0103 aib\u0103 loc cu acea ocazie, \u015fi o dezam\u0103gire amar\u0103, dup\u0103 care trebuia s\u0103 urmeze o avertizare cu adev\u0103rat mondial\u0103, \u00een paralel cu \u201em\u0103surarea templului \u015fi a \u00eenchin\u0103torilor\u201d (Apoc. 10 \u015fi 11,1-2). Continuarea studiului profe\u0163iilor l-ar fi f\u0103cut s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 nu numai motivul dezam\u0103girii \u015fi corectitudinea datei de 222 oct. 1844, dar \u015fi adev\u0103ratul eveniment care trebuia s\u0103 aib\u0103 loc \u015fi noile obliga\u0163ii pe care 284","Dumnezeu voia s\u0103 le pun\u0103 pe umerii poporului advent care \u00eencepuse s\u0103 ias\u0103 din Babilon dar care avea \u00eenc\u0103 erori de doctrin\u0103 \u015fi practic\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie con\u015ftien\u0163i de aceasta. Mai mult, avertizarea lumii nu fusese deloc suficient\u0103 \u015fi chiar caracterele lor mai aveau nevoie de prelucrare. B\u0103tr\u00e2nul Miller \u00eens\u0103, obosit de toate acestea \u015fi tem\u00e2ndu-se de r\u0103t\u0103cire, pentru sine \u015fi pentru turma sa, din prim\u0103vara lui 1845 s-a declarat pe sine \u00een opozi\u0163ie cu orice teorii noi care ap\u0103ruser\u0103 deja \u00eentre adventi\u015fti sau care vor mai apare. El \u015fi-a p\u0103strat \u00een continuare doctrina nemurii sufletului \u015fi a chinurilor ve\u015fnice, s-a opus profetismului care \u00eencepuse s\u0103 apar\u0103 \u00eentre adventi\u015fti, s-a opus doctrinei despre templul ceresc care a \u00eenceput s\u0103 fie cur\u0103\u0163it din 1844 (adic\u0103 faptul c\u0103 judecata din cer precede a doua venire \u015fi c\u0103 aceast\u0103 judecat\u0103 a \u00eenceput la 22 oct. 1844 \u2013 vezi Evrei 9,3-7.23-28; Apoc. 11,1.19; Dan. 8,14). Miller s-a opus de asemenea \u015fi sabatului biblic care \u00eencepuse s\u0103 se practice printre adventi\u015fti. Fiind orbit de o serie de erezii care izbucniser\u0103 printre credincio\u015fii s\u0103i dup\u0103 dezam\u0103gire, el s-a temut de orice lumin\u0103 nou\u0103 care ar mai apare \u015fi s-a opus din principiu. P\u00e2n\u0103 la moartea sa \u00een 1849, Miller a r\u0103mas pe aceast\u0103 pozi\u0163ie, \u00eentr-o literal\u0103 a\u015fteptate a veniri lui Iisus, tr\u0103ind o via\u0163\u0103 curat\u0103, dar refuz\u00e2nd orice explica\u0163ii \u015fi cercet\u0103ri \u015fi crez\u00e2nd c\u0103 dezam\u0103girea s-ar explica prin cine \u015ftie ce eroare cronologic\u0103 neobservat\u0103. Dup\u0103 dezam\u0103gire Miller a avut un vis care l-a \u00eencurajat de\u015fi nu i-a \u00een\u0163eles deplina \u00eensemn\u0103tate. \u00cen visul s\u0103u Bi- blia era asem\u0103nat\u0103 cu o caset\u0103 plin\u0103 de pietre scumpe de toate dimensiunile pe care el o des- chisese pe mas\u0103. La invita\u0163ia s au venit unul c\u00e2te unul, apoi tot mai mul\u0163i oameni curio\u015fi s\u0103 vad\u0103 \u015fi s\u0103 ating\u0103 nestematele. Pe m\u0103sura cre\u015fterii interesului \u00eens\u0103, veneau mul\u0163i curio\u015fi \u015fi ne- chibzui\u0163i care nu pre\u0163uiau valoarea nestematelor \u015fi se jucau cu ele pierz\u00e2ndu-le. Al\u0163ii aduceau cu ei noroi pe picioare \u015fi gunoaie. \u00cengrozit, Miller \u00eei implora s\u0103 fie aten\u0163i cu pre\u0163ioasele co- mori dar \u00een zadar. \u00cen scurt tip totul era pierdut \u00een aparen\u0163\u0103 \u00een masa de gunoi \u015fi c\u0103lcat \u00een pi- cioare. A ap\u0103rut \u00eens\u0103 un om impun\u0103tor \u00eenarmat cu o m\u0103tur\u0103 f\u0103c\u00e2nd nori de praf. Miller \u00eei striga \u00eengrozit, tem\u00e2ndu-se de pierderea definitiv\u0103 a nestematelor; dar, dup\u0103 cur\u0103\u0163enie, str\u0103inul i-a ar\u0103tat din nou nestematele, chiar \u015fi pe cele mai mici, a\u015fezate la loc \u015fi str\u0103lucind mai frumos ca \u00eenainte. Ceilal\u0163i conduc\u0103tori \u015fi predicatori au trecut de asemenea cu greu prin decep\u0163ie \u015fi ironia lumii, lovind \u00een orgoliul lor, i-a f\u0103cut s\u0103 sufere mult. Faptul c\u0103 dup\u0103 dezam\u0103gire nu a mai fost acela\u015fi interes pentru studiu \u015fi rug\u0103ciune a dus la apari\u0163ia unor teorii \u015fi atitudini eronate, care au ap\u0103rut \u00een acela\u015fi timp cu noile adev\u0103ruri descoperite dup\u0103 22 oct. 1844. Nepopularitatea noilor adev\u0103ruri \u015fi nepl\u0103cerea de a duce mai departe crucea adev\u0103ratului cre\u015ftinism, i-a de- terminat pe mul\u0163i s\u0103 se opun\u0103 \u201eluminii noi\u201d \u015fi apoi s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 chiar adventismul. Numai Dumnezeu poate judeca motivele fiec\u0103ruia, pentru a-i fixa soarta ve\u015fnic\u0103. Dar pentru exemplificare, iat\u0103 cursul vie\u0163ii celor mai cunoscu\u0163i dintre ei, dup\u0103 1844. Foss, pe care Dumnezeu voise s\u0103-l fac\u0103 profet, s-a sup\u0103rat pe Dumnezeu \u015fi a p\u0103r\u0103sit orice leg\u0103tur\u0103 cu credin\u0163a. Foy care fusese chemat la aceea\u015fi slujb\u0103, devenind \u00eencurcat \u015fi dez- am\u0103git \u00een urma unei viziuni \u015fi \u00een urma decep\u0163iei comune, moare \u00een condi\u0163ii obscure \u00een anul urm\u0103tor. Litch, mare expert \u00een profe\u0163ii, care se unise cu Miller \u00eenaintea celorlal\u0163i \u015fi care sco- sese la lumin\u0103 multe nestemate profetice, a p\u0103r\u0103sit imediat dup\u0103 dezam\u0103gire credin\u0163a c\u0103 cei 2300 de ani s-au sf\u00e2r\u015fit \u00een 1844; a respins doctrina nemurii condi\u0163ionate, prefer\u00e2nd s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 la crezul popular al nemurii naturale a sufletului; a devenit apoi medic dar a p\u0103r\u0103sit dup\u0103 c\u00e2\u0163iva ani orice leg\u0103tur\u0103 cu adventi\u015ftii, iar \u00een privin\u0163a profe\u0163iilor a devenit futurist, lep\u0103d\u00e2nd sistemul protestant de interpretare \u015fi aplic\u00e2nd la viitor toate profe\u0163iile de la Apoc. 5 la Apoc. 22. Himes, marele animator \u015fi organizator al mi\u015fc\u0103rii advente, care nu luase parte \u00een mi\u015f- carea din toamna anului 1844, dar ca \u015fi Miller acceptase cu pu\u0163in timp \u00eenainte validitatea da- tei, dup\u0103 dezam\u0103gire a luat aceea\u015fi pozi\u0163ie ca \u015fi Miller, nerecunosc\u00e2nd mi\u015fcarea din octombrie ca fiind inten\u0163ionat\u0103 de Dumnezeu. El a ini\u0163iat \u00een continuare organizarea grupului principal de adventi\u015fti dup\u0103 1845 \u015fi dup\u0103 moartea lui Miller a fost liderul mi\u015fc\u0103rii. \u00cen 1863 el a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat 285","doctrina nou\u0103 ap\u0103rut\u0103 \u00eentre adventi\u015fti, a nemurii condi\u0163ionate, lep\u0103d\u00e2nd teoria nebiblic\u0103 a ne- murii sufleului. \u015ei-a continuat lucrarea ca editor trec\u00e2nd apoi \u00eentr-un alt grup de adventi\u015fti, dar refuz\u00e2nd lumina nou\u0103 a Sabatului biblic \u015fi a Sanctuarului ceresc. Dup\u0103 1870, s-a separat cu totul de adventism, devenind cleric episcopal p\u00e2n\u0103 la moarte. Totu\u015fi \u00een ultimii s\u0103i ani a \u00eentre- \u0163inut rela\u0163ii de prietenie cu adventi\u015ftii de ziua a \u015faptea. S. Bliss, editorul \u201eSemnelor Timpului\u201d, \u015fi-a continuat activitatea ca editor, f\u0103r\u0103 a se preocupa de vreun studiu care ar fi explicat dezam\u0103girea. Ca \u015fi Miller a preferat s\u0103-\u015fi p\u0103streze concep\u0163ia despre nemurirea sufletului r\u0103m\u00e2n\u00e2nd definitiv pe aceast\u0103 pozi\u0163ie. \u00cen continuare a editat \u015fi \u201eMemoriile lui Miller\u201d \u015fi unele scrieri profetice. J. B. Cook, a slujit ca editor dup\u0103 dezam\u0103gire \u015fi \u00een 1846 a sus\u0163inut Sabatul biblic. Dar \u00een 1849 a \u00eenceput din contr\u0103 s\u0103 \u00eenve\u0163e c\u0103 Sabatul nu este pentru cre\u015ftini, ci este doar un tip al mileniului. Apoi s-a \u00eempotrivit puternic \u00een pres\u0103 adventi\u015ftilor care acceptaser\u0103 Sabatul. Apollos Hale, predicator \u015fi editor, care reu\u015fise s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00eenaintea altora unele adev\u0103ruri pro- fetice, a sus\u0163inut un timp validitatea mi\u015fc\u0103rii din octombrie, dup\u0103 dezam\u0103gire, reu\u015find s\u0103 \u00een- \u0163eleag\u0103 chiar semnifica\u0163ia real\u0103 a datei profetice din 1844 \u015fi continu\u00e2nd s\u0103-L a\u015ftepte pe Dom- nul ca \u015fi Miller. Dar dup\u0103 1845, influen\u0163at de majoritatea grupei de adventi\u015fti care erau \u00eem- preun\u0103 cu Miller \u015fi Himes, a \u00eencetat s\u0103 mai sus\u0163in\u0103 adev\u0103rul pe care el \u00eensu\u015fi \u00eel descoperise. George Storrs care r\u0103sp\u00e2ndise primul printre adventi\u015fti doctrina nemurii condi\u0163ionate \u015fi care sus\u0163inuse energic mi\u015fcarea din octombrie, dup\u0103 dezam\u0103gire, a p\u0103r\u0103sit mi\u015fcarea millerit\u0103 pun\u00e2nd trezirea care avusese loc pe seama unei \u201einfluen\u0163a mesmerice\u201d a\u015fa cum ex- plicaser\u0103 mul\u0163i adversari ai milleri\u015filor care puneau aceast\u0103 rede\u015fteptare pe aceea\u015fi treapt\u0103 cu isteria \u015fi ocultismul. \u00cen 1845 Storrs a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat interpretarea premileniali\u015ftilor care sus\u0163ineau c\u0103 mileniul este realizarea unei \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ii a evreilor la Ierusalim dar mai t\u00e2rziu a accepta o alt\u0103 r\u0103t\u0103cire: c\u0103 nelegiui\u0163ii mor\u0163i nu vor mai \u00eenvia deloc pentru a fi pedepsii. Totu\u015fi mai t\u00e2rziu Storrs a revenit la \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura biblic\u0103 despre pedepsirea mor\u0163ilor nelegiui\u0163i dup\u0103 \u00eenviere. T. Preble a fost printre primii predicatori adventi\u015fti care au acceptat Sabatul biblic \u015fi primul care a tip\u0103rit un articol asupra acestui subiect \u00een prim\u0103vara lui 1845. Dar dup\u0103 1847, Preble a p\u0103r\u0103sit Sabatul biblic \u015fi a scris articole \u015fi chiar o carte \u00eempotriva zilei a \u015faptea, sus\u0163i- n\u00e2nd sabatul popular al zilei \u00eent\u00e2i. De\u015fi adventi\u015ftii r\u0103m\u0103seser\u0103 deocamdat\u0103 un singur grup p\u00e2n\u0103 \u00een 1845, ei s-au separat treptat \u00een dou\u0103 direc\u0163ii spirituale: o grupare majoritar\u0103 \u00een frunte cu Miller, Himes \u015fi al\u0163ii, care \u00een cele din urm\u0103 s-a divizat la r\u00e2ndul ei form\u00e2nd grup\u0103ri r\u0103mase ne\u00eensemnate; \u015fi o grupare mi- noritar\u0103 \u00een frunte cu Joseph Bates, James White, Ellen Gould White (n\u0103scut\u0103 Harmon), Hiram Edson, Frederick Wheeler \u015fi al\u0163i predicatori \u015fi laici milleri\u0163i, care s-au unit treptat p\u00e2n\u0103 la 1848 pe baza unor doctrine distinctive comune, pe care ceilal\u0163i le-au respins. Aceste puncte distinctive cuprindeau: doctrina \u201ecur\u0103\u0163iri sanctuarului\u201d sau a \u201ejudec\u0103\u0163ii premileniale\u201d \u00eencep\u00e2nd cu 22 oct. 1844; acceptarea Sabatului biblic ca \u201esemn\u201d al lui Dumnezeu \u00een locul duminicii tradi\u0163ionale, care nu-\u015fi are originea \u00een veacul apostolilor; abandonarea credin\u0163ei populare \u00een nemurirea sufletului \u015fi \u00een chinurile ve\u015fnice ale iadului; acceptarea doctrinei c\u0103 Dumnezeu a f\u0103g\u0103duit s\u0103 vorbeasc\u0103 prin spiritul profe\u0163iei \u015fi \u00een era cre\u015ftin\u0103, \u00een special pentru restaurarea Bisericii \u00eenaintea revenirii Sale. \u00cen anii care au urmat, ace\u015ftia au \u00eenceput s\u0103 accentueze anumite reforme sanitare, importan\u0163a organiza\u0163iei dup\u0103 model biblic, Evanghelia \u00eendrept\u0103\u0163irii prin credin\u0163\u0103, evanghelizarea \u00eentregii lumi prin puterea Spiritului Sf\u00e2nt etc. Totodat\u0103 au fost \u00eenarma\u0163i treptat cu o mai complet\u0103 privire asupra viitorului, asupra evenimentelor finale. Este foarte semnificativ c\u0103 \u00een timp ce grupul majoritar a crescut foarte slab din punct de vedere numeric (ast\u0103zi, to\u0163i ace\u015ftia lua\u0163i la un loc formeaz\u0103 cel mult c\u00e2teva zeci de mii, afla\u0163i mai ales \u00een SUA), grupul minoritar de sabati\u015fti, care \u00een 1860 s-au numit Adventi\u015fti de Ziua a \u015eaptea, a crescut la m\u0103rimea unei mi\u015fc\u0103ri mondiale, organizat\u0103 ca 286","Biseric\u0103, num\u0103r\u00e2nd circa 5,5 milioane de membri boteza\u0163i7 \u015fi mai multe milioane de neboteza\u0163i, \u00eempr\u0103\u015ftia\u0163i prin toate \u0163\u0103rile lumii. Primul punct care a dus la disensiune dup\u0103 1844 a fost: cum explic\u0103m timpul fixat la data de 22 oct. 1844? A fost corect calculul? A fost c\u0103l\u0103uzit\u0103 de Dumnezeu mi\u015fcarea din anul 1844 sau a fost o agita\u0163ie omeneasc\u0103 de inspira\u0163ie satanic\u0103? Cei mai serio\u015fi, care experimenta- ser\u0103 \u00eenviorarea spiritual\u0103, determinat\u0103 de ocazia aceea, n-au putut uita u\u015for profunzimea experien\u0163ei lor. Ei nu puteau crede c\u0103 a fost o isterie colectiv\u0103, cum \u00eencercau al\u0163ii s\u0103 expice fenomenul. Mai mult, reluarea cu aten\u0163ie a calculelor, dup\u0103 toate exigen\u0163ele biblice, istorice \u015fi matematice, duceau la aceea\u015fi concluzie: 22 oct. 1844. Chiar oponen\u0163i de frunte ai milleri\u0163ilor erau de acord cu exactitatea datei. De\u015fi adversarii nu intraser\u0103 \u00een detalii cu privire la timpul exact, erau de acord c\u0103 1843-1844 reprezint\u0103 cel mai probabil sf\u00e2r\u015fitul celor 2300 de ani din profe\u0163ie. \u00centr-o scrisoare adresat\u0103 lui Miller \u015fi publicat\u0103 de adventi\u015fti \u00een presa lor, prin martie 1844. Dr. George Buch, profesor de ebraic\u0103 \u015fi literatur\u0103 oriental\u0103 de la Universitatea din New York scria: Nu este nimic de obiectat, dup\u0103 cum cred eu, nici dvs., nici prietenilor dvs., c\u0103 a\u0163i devotat mult timp \u015fi mult\u0103 aten\u0163ie studiului cronologiei profetice \u015fi c\u0103 a\u0163i muncit mult ca s\u0103 determina\u0163i \u00eenceputul \u015fi sf\u00e2r\u015fitul marilor perioade. Dac\u0103 aceste perioade sunt date \u00een realitate de Duhul Sf\u00e2nt \u00een c\u0103r\u0163ile profetice, aceasta este f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 cu scopul ca ele s\u0103 fie studiate \u015fi probabil, \u00een cele din urm\u0103 \u00een\u0163elese pe deplin; nici un om nu trebuie acuzat de nebunia \u00eencumet\u0103rii, fiindc\u0103 \u00eencearc\u0103 respectuos s\u0103 fac\u0103 o asemenea cercetare. Consider\u00e2nd o zi ca fiind termenul profetic pentru un an, \u00een aceasta eu cred c\u0103 sunte\u0163i sus\u0163inut de exegeza cea mai s\u0103n\u0103toas\u0103 \u015fi totodat\u0103 sus\u0163inut de nume mari ca Joseph Medem sir Issac Newton, episcopul Thomas Newton, Kirby, Robert Scott, Alexander Keith \u015fi mul\u0163i al\u0163ii care de mult\u0103 vreme au ajuns la acelea\u015fi concluzii, \u00een esen\u0163\u0103, ca \u015fi dumneavoastr\u0103 asupra acestui subiect. To\u0163i ace\u015ftia sunt de acord c\u0103 perioadele principale men\u0163ionate de Daniel \u015fi Ioan, trebuie s\u0103 se \u00eencheie cam \u00een genera\u0163ia noastr\u0103. A\u015fadar, ar fi o logic\u0103 ciudat\u0103 aceea care ar putea s\u0103 v\u0103 conving\u0103 de erezie pentru c\u0103 sus\u0163ine\u0163i \u00een fapt acelea\u015fi vederi care sunt at\u00e2t de proeminente \u00een scrierile acestor teologi eminen\u0163i\u2026 Rezultatele dvs. \u00een acest domeniu nu m\u0103 surprind at\u00e2t de mult ca \u015fi cum ar afecta cumva marile interese ale adev\u0103rului \u015fi datoriei\u2026 Dup\u0103 cum \u00een\u0163eleg eu, eroarea dvs. const\u0103 \u00een alt\u0103 direc\u0163ie dec\u00e2t \u00een calculul profetic\u2026 Dvs. v\u0103 \u00een\u015fela\u0163i cu totul asupra naturii evenimentelor care trebuie s\u0103 se \u00eent\u00e2mple la \u00eencheierea acestor perioade. \u00cen aceasta const\u0103, \u00een principal, tot scandalul produs de interpretarea dumneavoastr\u0103. Nu este aici locul pentru a demonstra soliditatea teologic\u0103 a explica\u0163iei descoperit\u0103 de unii adventi\u015fti dup\u0103 trecerea timpului fixat. Dorim s\u0103 ar\u0103t\u0103m doar apari\u0163ia istoric\u0103 a acestei doctrine care st\u0103 la baza adventismului de ziua a \u015faptea. Exist\u0103 dou\u0103 p\u0103reri populare la fel de eronate cu privire la originea \u015fi motiva\u0163ia noii interpret\u0103ri a semnifica\u0163iei datei profetice c\u0103 liderii mi\u015fc\u0103rii au n\u0103scocit o nou\u0103 interpretare, dup\u0103 22 octombrie, pentru a sp\u0103la ru\u015finea dez- am\u0103girii sau c\u0103 ideea ar proveni din viziunile Ellenei White. \u00cen realitate, lucrurile s-au petre- cut cu totul diferit. Dup\u0103 trecerea timpului fixat, dup\u0103 miezul nop\u0163ii 22-23 octombrie, c\u00e2nd adventi\u015ftii din Port Gibson-New York s-au r\u0103sp\u00e2ndit \u00eentrista\u0163i la casele lor, unul dintre ace\u015ftia Hiram Edson, care \u00een timpul a\u015ftept\u0103rii din octombrie avusese cea mai profund\u0103 experien\u0163\u0103 cre\u015ftin\u0103 din via\u0163a sa, a avut ideea de a chema la rug\u0103ciune pe pu\u0163inii care r\u0103m\u0103seser\u0103. Intr\u00e2nd \u00een hambarul pe care l-au folosit ca loc de adunare, fiindc\u0103 nu aveau cas\u0103 de rug\u0103ciune, au \u00eengenunchiat \u015fi s-au rugat p\u00e2n\u0103 au c\u0103p\u0103tat convingerea c\u0103 Dumnezeu i-a ascultat, ca s\u0103 le dea lumin\u0103 asupra cauzei dezam\u0103girii lor. Dup\u0103 ce au c\u0103p\u0103tat aceast\u0103 \u00eencurajare cu \u00eencrederea c\u0103 Dumnezeu va 7 Statistica aceasta este veche. Ast\u0103zi num\u0103rul adventi\u015ftilor se apropie de 20 de milioane de membri boteza\u0163i, \u00een afar\u0103 de apar\u0163in\u0103tori \u015fi simpatizan\u0163i. 287","r\u0103spunde la timpul potrivit, s-au desp\u0103r\u0163it. Dar Edson l-a re\u0163inut pe unul dintre ei, pe nume O. R. L: Crozier, din Canandaigua NY, un laic ca \u015fi Edson, pentru a merge \u00eempreun\u0103 s\u0103 \u00eencurajeze \u015fi pe al\u0163i fra\u0163i. Evit\u00e2nd drumul obi\u015fnuit pentru a nu se \u00eent\u00e2lni cu oameni batjocoritori, au luat-o de-a dreptul prin lanul de porumb. \u00cen timp ce mergeau t\u0103cu\u0163i am\u00e2ndoi al\u0103turi, Edson s-a oprit deo- dat\u0103 str\u0103fulgerat de o idee care i-a venit cu claritate \u00een minte. \u00cen clipa aceea el a \u00een\u0163eles c\u0103 Ii- sus ca Mare preot nu urma s\u0103 ias\u0103 din sanctuarul ceresc la sf\u00e2r\u015fitul celor 23000 de ani, ci s\u0103 intre \u00een Locul prea Sf\u00e2nt pentru efectuarea \u201ecur\u0103\u0163irii sanctuarului\u201d, \u00eenainte de a ie\u015fi de acolo pentru a reveni \u00een \u201ecurtea sanctuarului ceresc\u201d, adic\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt. El a \u00een\u0163eles \u00een clipa aceea c\u0103 Mirele Iisus, conform pildei din Matei 25, venise \u00eentr- adev\u0103r la nunta Sa, la 22 oct. 1844 dar c\u0103 aceast\u0103 venire a Sa nu era revenirea Sa pe p\u0103m\u00e2nt, ci o intrare solemn\u0103 \u00eenaintea Celui Vechi de zile pentru a primii \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia universal\u0103 \u015fi apoi a se \u00eentoarce pe p\u0103m\u00e2nt. El a f\u0103cut \u00een mintea sa leg\u0103tura dintre simbolul nun\u0163ii \u015fi realitatea pri- mirii \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei care au aceea\u015fi semnifica\u0163ie (vezi Apoc. 19,6-7; 21,2.9-10 \u015fi Luca 19,12; 12,36; Mat. 25,10; Dan. 7,9-10.13-14). Aceasta \u00eensemna c\u0103 cei credincio\u015fi numai au de a\u015fteptat o perioad\u0103 fix\u0103, ci s\u0103 vegheze p\u00e2n\u0103 la \u00eencheierea lucr\u0103rii simbolizate prin cur\u0103\u0163irea Sanctuarului \u015fi prin \u201enunta Mielului\u201d sau primirea \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei. De asemenea, \u00een acea diminea\u0163\u0103 memorabil\u0103 mintea lui Edson a fost fra- pat\u0103 de prezicerea dezam\u0103girii adventi\u015ftilor \u00een Apoc. 10 \u015fi de leg\u0103tura cu problema deschide- rii Sanctuarului ceresc \u015fi anume a Locului prea Sf\u00e2nt \u00een care se afl\u0103 chivotul Legii divine (Apoc. 11,1-19). Acestea au fost principalele idei care au n\u0103v\u0103lit \u00een mintea lui Edson \u00een timpce se oprise st\u00e2nd \u00een picioare, \u00een medita\u0163ie, \u00een mijlocul lanului de porumb, \u00een timpce Crozier \u00ee\u015fi continua drumul f\u0103r\u0103 s\u0103 observe c\u0103 tovar\u0103\u015ful lui se orpise. C\u00e2nd Crozier l-a obser- vat oprit \u00een loc \u015fi l-a \u00eentrebat ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, Edson a putut r\u0103spunde: \u201eDomnul a r\u0103spuns acum la rug\u0103ciunea noastr\u0103 de diminea\u0163\u0103 d\u00e2ndu-ne lumin\u0103 asupra cauzei dezam\u0103girii noastre.\u201d Nou lumin\u0103 pe care au primit-o le-a inundat sufletele de bucurie. Dar ei nu s-au mul- \u0163umit cu at\u00e2t. \u00cen toamna \u015fi iarna aceea timp de c\u00e2teva luni, Edson, Crozier \u015fi F.B. Hahn au studiat intens Biblia, \u00cen casa lui Hahn din Canadaigua New York. Studiul lor care a cuprins aproape tot ce spune Biblia cu privire la sanctuarul p\u0103m\u00e2ntesc tipic \u015fi cu privire la cel ceresc, le-a stabilit definitiv convingerea c\u0103 dup\u0103 cum Pa\u015ftele fusese o prefigurare a r\u0103scump\u0103r\u0103rii prin jertfirea pe cruce a lui Iisus tot a\u015fa Ziua Isp\u0103\u015firii era un tip al judec\u0103\u0163ii de apoi. Acest eveniment numit \u00een sens figurat \u201ecur\u0103\u0163irea sanctuarului\u201d \u00eencepuse de la 1844 \u00een ceruri, \u00een mod necesar \u00eenainte de revenirea lui Iisus ca \u00eemp\u0103rat al \u00eemp\u0103ra\u0163ilor care va aduce cu Sine r\u0103spl\u0103ti- rile hot\u0103r\u00e2te \u00een timpul judec\u0103\u0163ii. Totu\u015fi \u00een studiul lor, cei trei cercet\u0103tori n-au f\u0103cut \u00eenc\u0103 leg\u0103tur\u0103 dintre cur\u0103\u0163irea sanc- tuarului \u015fi judecat\u0103. Ideea tradi\u0163ional\u0103 \u00een cre\u015ftinism p\u00e2n\u0103 atunci era c\u0103 Judecata are loc odat\u0103 cu venirea Domnului. De aici \u015fi confuzia celor dou\u0103 evenimente a\u015fteptate s\u0103 se \u00eent\u00e2mple si- multan la 1844. Mai mult, nu se f\u0103cea nici o distinc\u0163ie clar\u0103 \u00eentre procesul de cercetare a cazu- rilor, descris \u00een Daniel 7 \u015fi executarea sentin\u0163ei, adic\u0103 pedeapsa propriu-zis\u0103. Miller \u00een\u0163elesese de mult c\u0103 la 1843-1844 trebuie s\u0103 aib\u0103 loc \u201ecur\u0103\u0163irea sanctuarului\u201d (Ziua Isp\u0103\u015firii) sau ziua judec\u0103\u0163ii, de unde \u015fi solia care fusese difuzat\u0103 \u00een cuvintele primului \u00eenger din Apoc. 14: \u201ete- me\u0163i-v\u0103 de Dumnezeu \u015fi da\u0163i-I slav\u0103 c\u0103ci a sosit ceasul judec\u0103\u0163ii Lui\u2026\u201d Miller \u015fi adep\u0163ii lui a\u015fteptaser\u0103 ca \u00een ziua aceea Marele Preot Iisus s\u0103 \u201eias\u0103 din sanc- tuar\u201d \u015fi s\u0103 binecuv\u00e2nteze pe poporul S\u0103u prin revenirea pe p\u0103m\u00e2nt. \u00cens\u0103 chiar dup\u0103 dezam\u0103gi- rea din prim\u0103vara lui 1844, Josiah Litch care se dovedise a fi un cercet\u0103tor destul de serios, \u00eencepuse s\u0103 aib\u0103 \u00eendoieli cu privire la identificarea confuz\u0103 a sanctuarului cu p\u0103m\u00e2ntul. Pe vremea aceea se crede c\u0103 Palestina este locul sf\u00e2nt \u015fi Cerul este locul prea sf\u00e2nt al sanctuaru- lui lui Dumnezeu. cur\u0103\u0163irea sanctuarului era deci \u00een\u0163eleas\u0103 ca o judecat\u0103 prin foc, ce nu putea avea loc dup\u0103 Biblie dec\u00e2t la revenirea lui Iisus. Litch \u00een\u0163elesese \u00eenc\u0103 din 1841 c\u0103 trebuie s\u0103 aib\u0103 loc \u015fi un proces judiciar \u00eenainte de executarea judec\u0103\u0163ii, \u00eenainte de \u00eenviere \u015fi c\u0103 cele \u015fapte 288","pl\u0103gi descrise \u00een Apocalipsa ca rev\u0103rsate \u00eenaintea de revenirea lui Iisus era \u00eenc\u0103 viitoare, nu a\u015fa cum le credeau \u00een general milleri\u0163ii, ca fiind paralele cu pedepsele \u201ecelor \u015fapte tr\u00e2mbi\u0163e\u201d istorice. Litch \u00een\u0163elesese de asemenea, c\u0103 \u201eu\u015fa \u00eendur\u0103rii\u201d avea s\u0103 se \u00eenchis\u0103 cu un oarecare timp \u00eenainte de revenirea Domnului (Luca 13,25; Apoc. 15,8; 22,11.12). Dar descoperirile lui Litch trecuser\u0103 aproape neobservate. Chiar el \u00eensu\u015fi nu le-a mai sus\u0163inut dup\u0103 dezam\u0103girea astfel \u00eenc\u00e2t Edson, Crozier \u015fi Hahn nu au putut face atunci nici o leg\u0103tur\u0103 cu opiniile lui Litch (pe care poate nici nu le cuno\u015fteau). Este interesant\u0103 \u015fi observa\u0163ia lui Miller din martie 1845, scris\u0103 pe vremea c\u00e2nd \u00eenc\u0103 nu p\u0103r\u0103sise ideea corectitudinii datei de 222 oct. 1844. El \u00eencepuse s\u0103 \u00eentrez\u0103reasc\u0103 faptul c\u0103 \u00een toamna lui 1844, la sf\u00e2r\u015fitul celor 2300 de ani,a \u00eenceput o judecat\u0103 de cercetare a cazurilor \u00een ceruri, \u00eenainte de a veni Iisus; c\u0103 muritorii nu vor vedea scena procesului , ci numai scena execut\u0103rii judec\u0103\u0163ii, c\u00e2nd El va veni. Apoi a \u00eencheiat: \u201eDac\u0103 aceast\u0103 concluzie este corect\u0103, cine poate spune c\u0103 Dumnezeu nu-\u015ei \u00eendrept\u0103\u0163e\u015fte deja sanctuarul S\u0103u \u015fi c\u0103 nu ne va \u00eendrep- t\u0103\u0163i \u015fi pe noi c\u0103 am predicat timpul fixat?\u201d Cuvintele lui Miller au fost publicate \u00een aprilie 1845. Dup\u0103 cum reiese din fapte, grupul de cercet\u0103tori care au format nucleul mi\u015fc\u0103rii adven- tiste de ziua a \u015faptea n-au observat atunci leg\u0103tura \u00eentre concluziile lor \u015fi taton\u0103rile lui Miller \u015fi ale lui Litch. Chiar \u00een 1846, dup\u0103 ce publicaser\u0103 deja \u00een 1845 \u015fi \u00een februarie 1846 rezultatele cercet\u0103rilor lor, grupul celor trei nu f\u0103ceau leg\u0103tura \u00eentre \u201ecur\u0103\u0163irea sanctuarului\u201d (ziua isp\u0103\u015fi- rii) \u015fi judecat\u0103, de\u015fi Crozier men\u0163ionase c\u0103 Iisus ca Mare Preot, \u00een acest timp al cur\u0103\u0163irii Sanctuarului, poart\u0103 pieptarul Judec\u0103\u0163ii (Exod 28,15.30). Este posibil ca ideea lui Crozier despre pieptarul judec\u0103\u0163ii s\u0103 fie derivat\u0103 de la Enoch Jacobs, pastor millerit dintre protestan\u0163ii metodi\u015fti din Cincinatti, care \u00een noiembrie 1844, su- gerase posibilitatea ca la 22 oct. Iisus s\u0103 fi \u00eenceput judecata (procesul) \u015fi c\u0103 era pe cale de a veni \u015fi executa sentin\u0163a. La r\u00e2ndul s\u0103u, Jacobs poate s\u0103 fi derivat aceast\u0103 idee dintr-o scrisoare a lui Miller primit\u0103 cu c\u00e2teva zile \u00eenainte \u00een care b\u0103tr\u00e2nul apostol al adventismului scrisese c\u0103 Christos va veni ca Judec\u0103tor pentru a ne \u00eendep\u0103rta p\u0103catele \u015fi c\u0103 \u201ep\u0103catele noastre nu pot fi \u015fterse p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd Christos va veni s\u0103 judece pe poporul S\u0103u a\u015fa cum reiese din Rom. 14,10; 2 Cor. 5,10; Rom. 2,6). Toate aceste idei referitoare la \u015ftergerea p\u0103catelor, \u00eendep\u0103rtarea p\u0103cate- lor, examinarea c\u0103r\u0163ilor cere\u015fti, cur\u0103\u0163irea sanctuarului de p\u0103cate, judecata era prezente \u00een mod separat \u00een g\u00e2ndirea millerit\u0103 dup\u0103 dezam\u0103gire dar sinteza s-a f\u0103cut \u00een cursul a c\u00e2\u0163iva ani \u00een grupul adventi\u015ftilor sabati\u015fti. Ellen White, care a avut viziuni supranaturale, le-a publicat \u00eencep\u00e2nd cu anul 1849. \u00cen aceste publica\u0163ii, se \u00eentrez\u0103re\u015fte pentru prima dat\u0103 identitatea dintre cur\u0103\u0163irea sanctuarului \u015fi deciderea tuturor cazurilor, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a numi acest proces Judecata de Cercetare. \u00cen acela\u015fi an David Arnold (adventist care acceptase sabatul dup\u0103 1844) \u015fi James White, au publicat ideea c\u0103 intrarea Mirelui la nunt\u0103 (Mat. 25) reprezint\u0103 intrarea Marelui Preot Iisus \u00een locul Prea Sf\u00e2nt, pentru a \u015fterge p\u0103catele acelora ale c\u0103ror nume sunt gravate pe pieptarul S\u0103u (Ex. 18,29); dar nici atunci \u015fi nici \u00een 1851 James White nu men\u0163iona judecata. Ideea nu apare nici \u00een articolele lui John Andrews din 1853 \u015fi abia \u00een anul 1854, \u00een articolul semnat de John Loughborough, unde autorul face \u00een mod explicit rela\u0163ia de identitate \u00eentre cur\u0103\u0163irea Sanctuarului \u015fi procesul judec\u0103\u0163ii. Ideea va fi dezvoltat\u0103 \u00een 1855 de c\u0103tre Uriah Smith \u015fi completat\u0103 \u00een 1856 de c\u0103tre Ja- mes White care denume\u015fte pentru prima dat\u0103 acest proces al cur\u0103\u0163irii Sanctuarului ceresc drept Judecata de Cercetare. Sau judecata Casei lui Dumnezeu (1 Petru 4,17.8). Se mai nu- me\u015fte Judecata premilenial\u0103 deoarece are loc \u00eenainte de revenirea lui Iisus, \u00eenainte de judecata viitoare din timpul mileniului. Cunoa\u015fterea timpului ei este de importan\u0163\u0103 uria\u015f\u0103 deoarece treze\u015fte lumea la preg\u0103tire complet\u0103 \u00een vederea crizei complexe extraordinare care se va sf\u00e2r\u015fi cu revenirea lui Iisus \u015fi r\u0103spl\u0103tirea celor dou\u0103 clase de muritori. Mesajul aceasta atrage aten\u0163ia asupra Legii lui Dumnezeu (Apoc. 11,19) \u015fi asupra sfin\u0163irii vie\u0163ii prin s\u00e2ngele lui Christos. Adventi\u015ftii au \u00eenceput s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 faptul c\u0103 nu erau preg\u0103ti\u0163i \u00eenc\u0103 pentru venirea Domnului \u00een 289","1844, iar mai t\u00e2rziu au \u00een\u0163eles c\u0103 trebuiau s\u0103-i preg\u0103teasc\u0103 \u015fi pe al\u0163ii \u015fi c\u0103 data revenirii este condi\u0163ionat\u0103 de \u00eencheierea acestei lucr\u0103ri prin puterea lui Dumnezeu \u015fi nu este o dat\u0103 fix\u0103, fie ea tainic\u0103 fie descoperit\u0103. \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu aceast\u0103 doctrin\u0103, o alt\u0103 idee disputat\u0103 a fost aceea a \u201eu\u015fii \u00eenchise\u201d. Mil- ler interpretase \u00eenchiderea u\u015fii din Matei 25,10 ca fiind \u00eencheierea timpului mijlocirii lui Iisus \u00een favoarea p\u0103c\u0103to\u015filor. El crezuse c\u0103 acest eveniment are loc la venirea Domnului. \u00cen opozi\u0163ie cu premileniali\u015ftii din alte p\u0103r\u0163i al lumii care prelungeau posibilitatea poc\u0103in\u0163ei \u00een timpul mi- leniului, Miller era convins c\u0103 la venirea lui Iisus s-a terminat orice posibilitate de iertare. De aceea avusese at\u00e2ta energie pentru a face o avertizare mult mai puternic\u0103 dec\u00e2t Erving \u015fi Wolff. Dup\u0103 22 octombrie 1844, Miller \u015fi al\u0163ii au crezut pentru un timp c\u0103 la data aceea se \u00eencheiase u\u015fa harului \u015fi c\u0103 \u00een cur\u00e2nd Domnul va veni. Atitudinea lumii fa\u0163\u0103 de ei \u015fi se p\u0103rea o dovad\u0103 a acestui fapt. Dar dup\u0103 prim\u0103vara lui 1845, Miller \u00eempreun\u0103 cu corpul principal al adventi\u015ftilor a p\u0103r\u0103sit aceast\u0103 idee odat\u0103 cu p\u0103r\u0103sirea definitiv\u0103 a datei de 22 octombrie 1844, ca dat\u0103 profetic\u0103. Apoi au \u00eenceput s\u0103 cread\u0103 iar\u0103\u015fi \u00een posibilitatea de salvare a unora. Dup\u0103 care au conchis c\u0103 oricine ar sus\u0163ine c\u0103 la 1844 s-a \u00eenchis u\u015fa, este gre\u015fit. Expresia \u201eu\u015f\u0103 \u00een- chis\u0103\u201d a devenit repede un epitet pentru cei ce r\u0103m\u0103seser\u0103 \u00een ideea c\u0103 \u00een 1844 s-a \u00eenchis vreo u\u015f\u0103. Unii au sus\u0163inut \u00een continuare c\u0103 este vorba de u\u015fa accesului la ascult\u0103tori, iar al\u0163ii c\u0103 este u\u015fa harului. Disputa aceasta nefericit\u0103 a creat destul\u0103 confuzie deoarece grupul celor ce p\u0103s- traser\u0103 validitatea datei din 1844 \u015fi credeau c\u0103 pilda celor zece fecioare din Matei 25 s-a \u00eem- plinit \u00een mi\u015fcarea din octombrie, credeau de asemenea c\u0103 \u201eu\u015fa s-a \u00eenchis\u201d \u00eens\u0103 nu u\u015fa harului pentru convertirea altora. Unii spiritualizaser\u0103 venirea Domnului socotind c\u0103 El a venit \u015fa 1844 dar \u00een spirit nu \u00een trup \u015fi deci u\u015fa harului pentru cei nepreg\u0103ti\u0163i este \u00eenchis\u0103. \u00cen 1849 Ellen White a avut o viziune despre sanctuarul ceresc \u00een care i s-a atras aten\u0163ia asupra textului din Apoc. 3,7-8 unde Bisericii Filadelfia i se pune \u00eenainte o u\u015f\u0103 deschis\u0103. I s-a prezentat imaginea Sanctuarului cu cele dou\u0103 s\u0103li care reprezint\u0103 cele dou\u0103 faze ale lucr\u0103rii lui Christos \u00een cer \u015fi i s-a ar\u0103tat c\u0103 \u00eenchiderea u\u015fii din Locul Sf\u00e2nt nu este sf\u00e2r\u015fitul, ci \u00eencheierea unei faze concomitent cu deschiderea celei de-a doua \u015fi anume ultima faz\u0103 a slujbei de Mare Preot a lui Iisus, \u00een care se face judecata poporului lui Dumnezeu, a celor mor\u0163i \u015fi a celor vii, \u00een paralel cu o ultim\u0103 avertizare a lumi \u015fi o continu\u0103 cur\u0103\u0163ire a poporului lui Dumnezeu. U\u015fa deschis\u0103 de aici a fost v\u0103zut\u0103 ca fiind cea din Apoc. 11,19 unde \u00een Locul prea Sf\u00e2nt s-a putut vedea Legea lui Dumnezeu\u201d a\u015fa cum fusese luminat \u015fi Hiram Edson \u00een lanul de porumb. Este interesant de \u015ftiut c\u0103 de\u015fi milleri\u0163ii aplicaser\u0103 le acei \u00een\u015fi\u015fi tipul Bisericii Filadelfia din Apoc. 3, nu sesizaser\u0103 importan\u0163a \u201eu\u015fii deschide\u201d. O alt\u0103 lumin\u0103 nou\u0103 care a ap\u0103rut atunci a fost problema zilei de odihn\u0103. Nici \u00een acest caz descoperirea n-a venit prin viziuni sau prin dispozi\u0163ii ierarhice, ci pe calea cea mai obi\u015f- nuit\u0103 de Dumnezeu, prin studiul Bibliei. Dup\u0103 cum s-a men\u0163ionat \u00een paginile anterioare, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu trezirea interesului pentru revenirea Domnului \u00een cur\u00e2nd, a ap\u0103rut \u015fi interesul unora pentru respectarea Sabatului biblic, cum a fost Ramos Mezia din Argentina \u015fi gruparea lui Lindermann de l\u00e2ng\u0103 Wuppertal \u00een Germania. Tot \u00een acest timp, problema fusese pus\u0103 \u00een discu\u0163ie de c\u0103tre J.A. Begg din Glasgow-Sco\u0163ia, un scriitor de c\u0103r\u0163i despre a doua venire care adresase scrisori revistei millerite \u201eSemnele Timpului\u201d. Pe de alt\u0103 parte, bapti\u015ftii de ziua a \u015faptea care-\u015fi organizeaz\u0103 o Conferin\u0163\u0103 General\u0103 \u00een America \u00eenc\u0103 din 1802 (cu 1130 de membri), \u00eencepuser\u0103 s\u0103 publice revista Sabbath Recorder \u015fi apelul lor din iarna 1844-1845 pentru o reform\u0103 \u00een privin\u0163a zilei de odihn\u0103 a fost citit de mai mul\u0163i adventi\u015fti dup\u0103 dezam\u0103gire. \u00cen Washington NH o baptist\u0103 de ziua a \u015faptea (Rachel Oakes-Prston) intrase \u00een leg\u0103tur\u0103 cu comunitatea adventist\u0103 de acolo \u00een prim\u0103vara lui 1844. Ea a tras aten\u0163ia predicatorului Wheeler asupra Sabatului \u015fi dup\u0103 ce acesta a studiat argumentele prezentate, a \u00eenceput s\u0103 \u0163in\u0103 Sabatul \u00eencuraj\u00e2nd \u015fi pe al\u0163ii. Dup\u0103 dezam\u0103girea din 290","octombrie acesta a fost prima comunitatea de adventi\u015fti care \u00een frunte cu pastorul lor, a \u0163inut Sabatul. De la ace\u015ftia, probabil sau oricum \u00een aceea\u015fi vreme, prin august 1844 a primit Sabatul Thomas Preble, un predicator adventist care apoi a dezb\u0103tut acest subiect \u00eentr-un articol \u015fi \u00eentr-un tractat din februarie 1845. Articolul acesta a trezit aten\u0163ia lui Joseph Bates, fostul c\u0103- pitan de vapor care devenise predicator millerit \u015fi fusese pre\u015fedinte al unei dintre conferin\u0163ele generale. Acest om totdeauna deschis spre reformele s\u0103n\u0103toase, care, dup\u0103 ce \u015fi-a predat via\u0163a lui Christos, a p\u0103r\u0103sit alcoolul \u015fi tutunul, apoi a determinat \u015fi pe al\u0163ii s\u0103 adopte obiceiurile vie- \u0163uirii s\u0103n\u0103toase, a devenit cel mai entuziast propagator al doctrinei Sabatului, dup\u0103 ce s-a con- vins c\u0103 acesta este adev\u0103rul, dup\u0103 cum reiese din Genesa 2,1-3, din cele Zece Porunci (Ex. 20) \u015fi din inten\u0163ia lui Dumnezeu ca neamurile s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 aceea\u015fi zi cu evreii (Is. 56,1-8; 58,12- 14), din exemplul lui Iisus care a fost cel mai mare reformator al Sabatului (Mat. 12,8; Luca 4,16), precum \u015fi din exemplul primilor cre\u015ftini (Luca 23,55-56; Mat. 24,20; Fapte 16,12- 13.20-21; 17,2; 18,3.4; 22,12). Studiul istoriei cre\u015ftinismului, pe parcurs, l-a convins tot mai mult de acest adev\u0103r. \u00cen timp ce unii adventi\u015fti care au primit atunci Sabatul ca pe o noutate, l-au p\u0103r\u0103sit, devenind chiar adversari (Proble, Cook, Crozier), Joseph Bates l-a sus\u0163inut cu toat\u0103 inima p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r- \u015fit. \u00cent\u00e2lnindu-se cu Edson \u00eentr-una din comunit\u0103\u0163i, Bates a primit doctrina lui Edson despre sanctuar iar Edson a primit pe loc doctrina sabatului \u00een urma predic\u0103rii lui Bates. Atunci a \u00een- \u0163eles Edson mai bine necesitatea deschiderii u\u015fii din Apoc. 11,19 pentru a se vedea clar im- portan\u0163a \u015fi neschimbabilitatea tuturor poruncilor lui Dumnezeu \u00een sanctuarul Noului leg\u0103m\u00e2nt. Cei din Washington NH primiser\u0103 Sabatul a\u015fa cum \u00eel \u00een\u0163elegeau bapti\u015ftii de ziua a \u015faptea dar \u00een lumina doctrinei sanctuarului \u015fi a judec\u0103\u0163ii de cercetare apoi \u00een lumina profe\u0163iilor care preziseser\u0103 c\u0103 Antihristul papal va face o schimbare de Lege (Dan. 7,25) \u015fi c\u0103 falsul sa- bat inventat de Antihrist ca semn al autorit\u0103\u0163ii sale de a modifica legile divine, dup\u0103 cum pre- tinde, va deveni un test escatologic, o prob\u0103 final\u0103 a oamenilor, \u00een contextul ultimei avertiz\u0103ri \u015fi al ultimului conflict dintre adev\u0103r \u015fi r\u0103t\u0103cire (Apoc. 13,3.5-8.14-17). \u00centr-o bro\u015fur\u0103 din ia- nuarie 1847, Bates a declarat c\u0103 \u201esemnul fiarei\u201d din Apocalipsa reprezint\u0103 prima zi a s\u0103pt\u0103- m\u00e2nii aleas\u0103 \u00een locul Sabatul zilei a \u015faptea \u015fi ordonat\u0103 mai t\u00e2rziu de sinoade \u015fi de papi ca s\u0103r- b\u0103toare cre\u015ftin\u0103 cu \u00eencetarea activit\u0103\u0163ii; \u015fi condamnarea Sabatului biblic. James White \u015fi Ellen Harmon, care era logodi\u0163i pe vremea aceasta, nu s-au gr\u0103bit s\u0103 primeasc\u0103 solia Sabatului pe care le-a prezentat-o Bates \u00een 1846. Ellen White nu primise nici o viziune cu privire la acest subiect iar James White nu descoperise \u00eenc\u0103 acest adev\u0103r. Dup\u0103 ce s-au c\u0103s\u0103torit la 30 august 1846, primind o copie a tractatului scris de Bates cu mari sacri- ficii materiale, so\u0163ii White au \u00eenceput s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 importan\u0163a chestiunii, studiind dovezile ofe- rite de Bates \u015fi cercet\u00e2nd \u00een continuare subiectul. Ca urmare, \u00een toamna anului 1846 ei au \u00een- ceput s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 s\u00e2mb\u0103ta, s\u0103 \u00eenve\u0163e \u015fi s\u0103 apere acest adev\u0103r. Abia \u00een aprilie 1847 a avut Ellen White prima viziune despre Sabat. \u00cencep\u00e2nd din 1848 cei ce primiser\u0103 Sabatul au \u00eenceput s\u0103 se adune la ni\u015fte \u00eent\u00e2lniri pe- riodice numite conferin\u0163e de sabat, \u00een care se studiau diferite puncte de doctrin\u0103, \u00een special Sabatul \u015fi unde cei ce primiser\u0103 doctrina Sanctuarului \u015fi p\u0103straser\u0103 validitatea datei de 1844 \u015fi a mi\u015fc\u0103rii din octombrie, s-au asociat astfel pe baza c\u00e2torva doctrine care \u00eei deosebeau de cor- pul principal al milleri\u0163ilor. Problema importan\u0163ei Sabatului a \u00eenceput s\u0103 fie v\u0103zut\u0103 \u00een lumina soliei \u00eengerului al treilea din Apoc. 14,9-12, ba \u00eenc\u0103 chiar primele dou\u0103 solii pe care acum le mo\u015ftenea acest grup, au fost v\u0103zute \u00eentr-o lumin\u0103 mai clar\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Sabatul (vezi v. 6-8). \u00cen nov. 1848, Ellen White a identificat Sabatul cu sigiliul lui Dumnezeu din Apoc. 7,2 \u015fi 14,1 el fiind semnul lui Dumnezeu (Exod 31,17-18) \u00een opozi\u0163ie cu \u201esemnul fiarei\u201d. Dar El- len White a f\u0103cut o precizare important\u0103 c\u0103 p\u0103zirea tradi\u0163ional\u0103 a duminicii nu \u00eenseamn\u0103 ac- ceptarea semnului fiarei, ci primirea semnului fiarei urmeaz\u0103 refuz\u0103rii semnului lui Dumne- 291","zeu \u015fi acceptarea deliberat\u0103 a sabatului tradi\u0163ional nebiblic \u00een contextul unei legi duminicale care va deveni universal\u0103 prin apostazia complet\u0103 a Babilonului cre\u015ftin, \u00een timp ce va r\u0103suna o ultim\u0103 avertizare care va lumina tot p\u0103m\u00e2ntul, mult mai puternic\u0103 dec\u00e2t cea din 1844 (Apoc. 18,1). Asupra acestor subiecte ea a scris mai pe larg dup\u0103 ce a primit descoperiri speciale. Astfel sabatul zilei a \u015faptea a devenit un punct distinctiv al doctrinei acelor adventi\u015fti care erau minoritari \u00een 1845 (\u00een 1863 abia deveniser\u0103 3500) \u015fi care, \u00een ciuda tuturor dificult\u0103\u0163ilor sociale, economice, ridicate de p\u0103zirea Sabatului \u015fi de alte practici deosebite, au crescut astfel \u00eenc\u00e2t reprezint\u0103 ast\u0103zi pe adev\u0103ra\u0163ii continuatori ai adventismului millerit \u2013 continuatori nu doar \u00een succesiunea timpului \u00een p\u0103strarea doctrinelor speciale millerite, ci \u015fi \u00een sensul perfec- \u0163ion\u0103rii doctrinale, orgazi\u0163ionale etc. Acest nucleu care s-a separat treptat de corpul principal al milleri\u0163ilor a primit de ase- menea ca doctrin\u0103 distinctiv\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura predicat\u0103 de Storrs care stabilea pe baza Bibliei doc- trina \u00eenvierii, lep\u0103d\u00e2nd teoria popular\u0103 despre starea con\u015ftient\u0103 a mor\u0163ilor \u015fi chinurile ve\u015fnice ale iadului \u00eentemeiat\u0103 pe tradi\u0163ia de origine filozofic\u0103 greac\u0103. De\u015fi Litch \u015fi al\u0163ii, adventi\u015ftii sabati\u015fti au primit to\u0163i aceast\u0103 doctrin\u0103 \u00een urma studierii Bibliei. De asemenea a primit aceast\u0103 doctrin\u0103 o parte bun\u0103 dintre adventi\u015ftii duminicali\u015fti. Primul predicator adventist care a primit doctrina nemuririi condi\u0163ionate a fost Charles Fitch, \u00een ianuarie 1844. (Fitch a murit cu pu\u0163in timp \u00eenainte de 22 octombrie, \u00eemboln\u0103vindu-se \u00een urma multelor botezuri pe care le efectuase). Pastorul metodist Storrs, care devenise predi- cator adventist, \u00eembr\u0103\u0163i\u015fase aceast\u0103 doctrin\u0103 prin citirea unui tractat scris de un cercet\u0103tor protestant al Biblie, Henry Grew, \u00een 1835. Grew sus\u0163inea c\u0103 la moarte, omul moare ca \u00eentreg, c\u0103 omul nu are un \u201esuflet nemuritor\u201d. Numai Dumnezeu este nemuritor (1 Tim. 6,16). Sufle- tul, omul \u00eensu\u015fi, este muritor (Ezech. 18,4), iar nemurirea este condi\u0163ionat\u0103 de ascultare \u015fi credin\u0163\u0103 (Gen. 2,17; 3,22; Ioan 11,25-27) \u015fi se acord\u0103 gratuit la \u00eenvierea drep\u0163ilor (Ioan 5,25- 29). P\u00e2n\u0103 atunci to\u0163i mor\u0163ii sunt ca \u00eentr-un somn (Ioan 11,11-25; Dan. 12,13). \u00cen cer nu exist\u0103 al\u0163i sfin\u0163i dec\u00e2t cei ce au fost deja \u00eenvia\u0163i sau r\u0103pi\u0163i (Enoh, Ilie, Moise \u015fi mul\u0163imea din Matei 27,53; Mat. 17,2-3. \u201eFocul ve\u015fnic\u201d este un simbol al distrugerii complete \u015fi definitive a p\u0103c\u0103to\u015filor la sf\u00e2r- \u015fit (Iuda 7; Apoc. 20,13-15) \u015fi nu loc subteran actual (2 Petru 3,19-12). P\u0103c\u0103to\u015fii nu vor arde la infinit, ci vor fi apoi ca \u015fi c\u00e2nd n-ar fi fost (Obadia 1,16; Apoc. 21,5). Ei vor fi pedepsi\u0163i nu \u00een mod egal, ci fiec\u0103ruia dup\u0103 faptele lui (Apoc. 20,13; Mal. 4,1). Aceast\u0103 doctrin\u0103 sus\u0163inut\u0103 de Biserica veche \u015fi de alte biserici din secolele urm\u0103toare, s-a pierdut aproape total pe parcurs, ca \u015fi Sabatul dar de la Reforma\u0163iunea secolului al XVI- lea a \u00eenceput s\u0103 fie sus\u0163inut\u0103 de mul\u0163i predicatori \u015fi \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i. Totu\u015fi concep\u0163iile populare tradi- \u0163ionale au predominat \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t ast\u0103zi numai c\u00e2teva biserici de tradi\u0163ie adventist\u0103 millerit\u0103 sus\u0163in acest adev\u0103r ca doctrin\u0103 obligatorie. Exist\u0103 \u015fi unii \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i protestan\u0163i care fac opinie separat\u0103 de bisericile lor \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103. Aceast\u0103 doctrin\u0103 care la prima vedere ar p\u0103rea o teorie neimportant\u0103, are multe implica\u0163ii teologice \u015fi chiar practice. Odat\u0103 cu izbucni- rea spiritismului american \u00een 1848, adventi\u015ftii au \u00een\u0163eles \u015fi mai bine pericolul sus\u0163inerii acestei erezii a descarn\u0103rii sufletului con\u015ftient. Doctrina predicat\u0103 de Storrs a produs mare agita\u0163ie printre adventi\u015fti \u00eenainte de 1844. \u00cen acel tip a primit-o \u015fi familia Harmon, metodi\u015fti ca \u015fi Storrs, \u015fi a fost o mare m\u00e2ng\u00e2iere pentru t\u00e2n\u0103ra Harmon care p\u00e2n\u0103 atunci fusese \u00eengrozit\u0103 de imaginea fl\u0103c\u0103rilor ve\u015fnice care f\u0103ceau s\u0103 nu mai \u00een\u0163eleag\u0103 bun\u0103tatea \u015fi dreptatea lui Iisus. Doctrina s-a r\u0103sp\u00e2ndit \u00eens\u0103 printre sabati\u015fti \u00eenainte ca Ellen Harmon White s\u0103 aib\u0103 vreo descoperire asupra acestui subiect. Pri- mii adventi\u015ftii sabati\u015fti proeminen\u0163i care au subliniat-o au fost Joseph Bates, James White \u015fi ceilal\u0163i care au format nucleul acestei mi\u015fc\u0103ri. O alt\u0103 doctrin\u0103 nou\u0103 fa\u0163\u0103 de tradi\u0163ia millerit\u0103 \u015fi promovat\u0103 de adventi\u015ftii sabati\u015fti este recunoa\u015fterea darurilor Duhului Sf\u00e2nt, \u00een special darul profetismului ca fiind nu numai nece- 292","sar \u00een continuare, ci totodat\u0103 fiind un semn de recunoa\u015ftere al adev\u0103ratei biserici din timpul sf\u00e2r\u015fitului. \u00cen rede\u015ftept\u0103rile premilenialiste contemporane din Anglia \u015fi din alte locuri, ideea restaur\u0103rii darurilor spirituale \u00een Biseric\u0103 \u00eenainte de revenirea Domnului d\u0103duse na\u015ftere unui interes pentru vise \u015fi descoperiri. Dar mi\u015fcarea din Anglia a c\u0103zut repede \u00een fanatism, ceea ce a pus sub semnul \u00eentreb\u0103rii aceste manifest\u0103ri. \u00cen America \u00eens\u0103, Miller \u015fi colegii s\u0103i nu voiau s\u0103 mai repete gre\u015feala altor contemporani, astfel c\u0103 au blocat prin concluziile lor dogmatice orice cale legal\u0103 pe care s\u0103 apar\u0103 viziuni profetice. Darul profetismului dat lui William Foy \u015fi Hazen Foss a fost apreciat de prea pu\u0163ini milleri\u0163i \u015fi dintre cei doi, Foss nu-a pre\u0163uit deloc. Foy a murit \u00een 1845 (poate \u00eenc\u0103 descurajat) iar Foss a fost lep\u0103dat de Dumnezeu \u015fi n-a mai primit nici o viziune profetic\u0103. \u00cencep\u00e2nd cu decembrie 1844 a \u00eenceput s\u0103 aib\u0103 descoperiri profetice prin vise \u015fi viziuni Ellen Gould Harmon din Portland-Maine, o fat\u0103 de 17 ani de o religiozitate deosebit\u0103 \u015fi de un caracter irepro\u015fabil, fiica unui diacon metodist, de meserie p\u0103l\u0103rier. Fusese convertit\u0103 \u00een tim- pul conferin\u0163elor \u0163inute de Miller \u015fi botezat\u0103 la cererea ei prin cufundare, la v\u00e2rsta de 15 ani. Dup\u0103 convertire \u015fi acceptarea adventismului, a devenit membr\u0103 a comunit\u0103\u0163ii metodiste \u015fi o sus\u0163in\u0103toare a adventismului. Imediat dup\u0103 convertire a dovedit un interes neobi\u015fnuit pentru salvarea altor tineri din jurul ei \u015fi iubea at\u00e2t de mult venirea Domnului, \u00eenc\u00e2t a \u00eenceput s\u0103 lu- creze cu tat\u0103l ei pentru a str\u00e2nge bani pe care s\u0103-i dea predicatorilor milleri\u0163i pentru c\u0103l\u0103toriile lor misionare. \u00cen septembrie 1843 ea a fost exclus\u0103 din comunitatea metodist\u0103 \u00eempreun\u0103 cu toat\u0103 familia pentru singurul motiv c\u0103 sus\u0163inea vederile lui Miller, pe care le acceptaser\u0103 \u015fi unii pastori metodi\u015fti, de exemplu Stockman. Ea a suferit \u00eempreun\u0103 cu ceilal\u0163i adventi\u015fti din Portland dezam\u0103girile din 1844. Dup\u0103 22 octombrie s-a aflat printre cei ce s-au adunat ca s\u0103-L caute pe Dumnezeu pentru mai mult\u0103 lumin\u0103. Prima viziunea profetic\u0103 a fost tr\u0103it\u0103 de Ellen Harmion \u00eentr-o diminea\u0163\u0103 de decembrie 1844 \u00een timp ce se ruga \u00eempreun\u0103 cu alte patru femei \u00eencasa unei prietene. Cu aceast\u0103 ocazie ea a primit exact viziunea pe care Hazen Foss refuzase s-o relateze. Adventi\u015ftii din Portland au recunoscut \u00een profe\u0163ia transmis\u0103 de ea o lumin\u0103 din partea lui Dumnezeu. cu toate c\u0103 dintre era timid\u0103, Ellen n-a \u00eendr\u0103znit s\u0103 se opun\u0103 voiei lui Dumnezeu, ci a continuat s\u0103 fac\u0103 cunoscut \u015fi altor grupe de adventi\u015fti ceea ce Dumnezeu \u00eei descoperise. \u00centre anii 1844-1884 ea a primit viziuni fiind r\u0103pit\u0103 \u00een extaz profetic, de obicei \u00een \u00eent\u00e2lniri \u015fi adun\u0103ri publice. \u00centre 1884 \u015fi 4 martie 1915 ea a primit viziuni \u015fi vise profetice numai \u00een timpul nop\u0163ii. Durata st\u0103rilor de ex- taz profetic \u00een viziunile ei publice era de la c\u00e2teva minute p\u00e2n\u0103 la aproape patru ore. Multe dintre viziunile primite \u00een public au fost \u00eenso\u0163ite de fenomene fizice inexplicabile. Primul semn al r\u0103pirii \u00een viziune profetic\u0103 era un puternic \u201eSlav\u0103 lui Dumnezeu!\u201d ros- tit cu demnitate, apoi expresia acesta era repetat\u0103 \u00eenc\u0103 de dou\u0103 ori, cu voce tot mai sc\u0103zut\u0103, dup\u0103 care nu mai era con\u015ftient\u0103 de nimic din cele ce se petreceau \u00een jurul ei. Dar niciodat\u0103 n-a c\u0103zut pe jos \u015fi nu a manifestat str\u00e2mb\u0103turi \u015fi scutur\u0103turi dizgra\u0163ioase cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu mediumi spiriti\u015fti sau cu bolnavii. R\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een genunchi (sau \u00een picioare uneori dac\u0103 se \u00een- t\u00e2mpla s\u0103 fie la amvon \u00een timpul predicii) ea privea fix \u00eenainte, cu o expresie demn\u0103 a fe\u0163ei dar nu vedea dec\u00e2t ceea ce i se ar\u0103ta pe cale supranatural\u0103. Uneori ar\u0103ta cu m\u00e2na \u00eentr-o anumit\u0103 direc\u0163ie iar \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea fe\u0163ei \u015fi privire se schimbau dup\u0103 emo\u0163iile pe care le tr\u0103ia. Nu era nimic zgomotos \u015fi dizgra\u0163ios. \u00cen timpul acesta respira\u0163ia ei \u00eenceta complet dar inima continua s\u0103 bat\u0103. Adesea m\u00e2inile ei aveau \u00een acest timp o for\u0163\u0103 neobi\u015fnuit\u0103, put\u00e2nd \u0163ine sus \u00eentr-o m\u00e2n\u0103 o Biblie mare de peste opt kilograme, pe toat\u0103 durata viziunii \u015fi neput\u00e2nd fi mi\u015fcate de altci- neva. Lipsa respira\u0163iei \u00een tot acest timp a fost demonstrat\u0103 de unii medici necredincio\u015fi \u015fi de mul\u0163i al\u0163i martori care au voit s\u0103 se conving\u0103 pun\u00e2nd o oglind\u0103 \u00een fa\u0163a gurii ei sau o lum\u00e2nare aprins\u0103. Fa\u0163a \u00ee\u015fi p\u0103stra culoarea natural\u0103 iar s\u00e2ngele circula normal. \u00cen unele cazuri fa\u0163a i-a fost luminat\u0103 de o radia\u0163ie neobi\u015fnuit\u0103. Niciodat\u0103 \u00eens\u0103 nu era con\u015ftient\u0103 de ceea ce se petrece \u00een jurul ei. \u00cenf\u0103\u0163i\u015farea ei \u00een timpul viziunii inspira respect ad\u00e2nc celor prezen\u0163i. Aceste experi- 293","en\u0163e supranaturale aveau asupra ei \u015fi alte efecte. Adesea odat\u0103 cu extazul profetic era vinde- cat\u0103 de suferin\u0163i fizice. \u00cen unele cazuri, la rug\u0103ciunea \u015fi cuv\u00e2ntul ei au fost vindeca\u0163i anumi\u0163i bolnavi. Via\u0163a ei a fost \u00eenso\u0163it\u0103 de o prezen\u0163\u0103 special\u0103 a ajutorului divin. De-a lungul vie\u0163ii a avut \u00een total aprox. 2000 de viziuni exprimare \u00een timpul rug\u0103ciunii, \u00een timpul scrisului sau \u00een timpul predic\u0103rii. Viziunile Ellenei White cuprindeau descoperiri referitoare la doctrine biblice, scene ale trecutului \u00eendep\u0103rtat \u015fi ale desf\u0103\u015fur\u0103rii viitorului p\u00e2n\u0103 la rezolvarea conflictului final dintre bine \u015fi r\u0103u, scene din prezent necunoscute altora care descoperite altora \u00eei aducea la poc\u0103in\u0163\u0103, sfaturi \u015fi directive din partea lui Dumnezeu pentru toate problemele referitoare la bunul mers al lucr\u0103rii lui Dumnezeu pe p\u0103m\u00e2nt, sfaturi personale \u015fi m\u0103rturii date altora. Deseori uita cele ar\u0103tate \u00een viziune dar \u00ee\u015fi aducea amine exact c\u00e2nd era timpul cel mai potrivit de a relata cele v\u0103zute. Ea a recunoscut persoane pe care nu le mai v\u0103zuse dec\u00e2t \u00een viziune \u015fi le-a f\u0103cut cu- noscut lucruri pe care nu le cuno\u015ftea nimeni altcineva. Toate descoperirile au ajutat-o s\u0103 \u00een\u0163e- leag\u0103 bine voia lui Dumnezeu pentru Biseric\u0103 \u015fi a vorbit \u00eentotdeauna cu autoritate de profet, de\u015fi niciodat\u0103 nu s-a ar\u0103tat s\u0103 determine pe al\u0163ii s\u0103 cread\u0103 c\u0103 este un profet. Ea s-a numit sim- plu un \u201esol al lui Dumnezeu\u201d \u015fi a declarat c\u0103 nu se auto-intituleaz\u0103 profet pentru dou\u0103 motive: 1. exist\u0103 deja mul\u0163i pretin\u015fi profe\u0163i; 2. lucrarea ei a fost mai cuprinz\u0103toare dec\u00e2t darul profetic. A fost \u015fi o reformatoare, o predicatoare, o scriitoare, un consilier spiritual pentru lideri, pastori \u015fi laici etc. \u00centre 1845-1915 a scris peste 100.000 de pagini care formeaz\u0103 un teanc de c\u0103r\u0163i de m\u0103- rimea unui om, plus articole scrisori personale \u015fi jurnalul ei zilnic. De\u015fi timid\u0103 la \u00eenceput, El- len a devenit o vorbitoare de mare influen\u0163\u0103. Vocea ei clar\u0103 \u015fi p\u0103trunz\u0103toare putea fi auzit\u0103 de un public de mii de persoane, f\u0103r\u0103 strig\u0103te dizgra\u0163ioase. Nu avea o vorbire retoric\u0103 \u015fi poetic\u0103 dar corect\u0103, plin\u0103 de solemnitate, conving\u0103toare, plin\u0103 de c\u0103ldur\u0103 \u015fi pasiune. Nimeni dintre cei ce au ascultat-o n-au putut uita predicile ei care nu numai c\u0103 produceau treziri \u00een Biseric\u0103 \u015fi determinau ac\u0163iuni nobile \u015fi corect\u0103ri, dar adesea converteau mul\u0163i str\u0103ini care luau parte la adunare. Ellen White nu a fost o conduc\u0103toare a mi\u015fc\u0103rii adventi\u015ftilor sabati\u015fti. \u00cempreun\u0103 cu so\u0163ul ei a sus\u0163inut organizarea Bisericii pe temei biblic, dup\u0103 anul 1860 dar ea nu a ocupat nici o func\u0163ie \u00een conducerea Bisericii. Chiar so\u0163ul ei, pastorul James White, a refuzat la \u00eenceput, timp de mai mul\u0163i ani, s\u0103 ocupe func\u0163ia de pre\u015fedinte, de\u015fi fusese ales cu unanimitate de vo- turi. Ellen White a ap\u0103rat prin scrierile \u015fi m\u0103rturiile ei personale demnitatea femeii dar nu a fost o militant\u0103 feminist\u0103. Ea nu a administrat niciodat\u0103 sacramentele, a tr\u0103it o via\u0163\u0103 de familie f\u0103r\u0103 repro\u015f \u015fi nu a nesocotit niciodat\u0103 autoritatea so\u0163ului, sub motivul c\u0103 ar fi direct condus\u0103 de Dumnezeu. At\u00e2t ea, c\u00e2t \u015fi so\u0163ul ei au crezut cu t\u0103rie \u00een viziunile pe care i le d\u0103dea Dumnezeu; totu\u015fi nu le-au a\u015fezat niciodat\u0103 ca autoritate care poate \u00eenlocui Biblia. Ellen White era o femeie nu prea \u00eenalt\u0103, nici solid\u0103; era negricioas\u0103, cu p\u0103rul castaniu \u015fi ochii cenu\u015fii. \u00centotdeauna avea bun\u0103 dispozi\u0163ie, era deschis\u0103 \u015fi neegoist\u0103. Era cunoscut\u0103 ca o atent\u0103 gospodin\u0103, o cump\u0103r\u0103toare foarte econom\u0103, o gazd\u0103 deosebit de ospitalier\u0103, o so\u0163ie \u015fi mam\u0103 foarte sensibil\u0103 \u015fi iubitoare. A avut patru b\u0103ie\u0163i dintre care doi au murit, iar ceilal\u0163i au devenit personalit\u0103\u0163i adventiste (misionar \u015fi lider-consilier). Era prietenoas\u0103 cu copiii \u015fi cu toate c\u0103 misiunea \u00eencredin\u0163at\u0103 de Dumnezeu o trimitea s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 departe \u015fi mult, \u00een con- di\u0163ii nepl\u0103cute, era continuu preocupat\u0103 de fericirea \u015fi educa\u0163ia copiilor ei, c\u0103rora le scria adesea. Era preocupat\u0103 s\u0103 fac\u0103 din c\u0103min cel mai pl\u0103cut loc pentru copii. Era prietenoas\u0103 cu vecinii \u015fi cunoscut\u0103 ca binef\u0103c\u0103toare pentru nevoia\u015fi. \u00cen primii ani de c\u0103s\u0103torie, so\u0163ii White au trecut prin mari greut\u0103\u0163i familiale. Pe atunci predicatorii nu erau salaria\u0163i, nu exista nici un sistem organizat \u00eentre adventi\u015fti, a\u015fa cum fu- sese \u015fi \u00een mi\u015fcarea millerit\u0103. So\u0163ii White au tr\u0103it \u00eentr-o s\u0103r\u0103cie lucie mult\u0103 vreme, \u00een acela\u015fi timp muncind cu bra\u0163ele \u015fi fiind \u00een stare s\u0103dea ultimul ban pentru avansarea \u201esoliei \u00eengerului al treilea\u201d. 294","Ellen White \u015fi-a sprijinit mult so\u0163ul din punct de vedere moral. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd au \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 se \u00eencread\u0103 cu totul \u00een Dumnezeu, so\u0163ii White au trecut uneori prin mari descuraj\u0103ri, \u00eenchipuindu-\u015fi c\u0103 Dumnezeu \u00eei p\u0103r\u0103sise, c\u00e2nd erau lovi\u0163i puternic de s\u0103r\u0103cie sau boal\u0103. Nu lip- seau nici greut\u0103\u0163ile morale care veneau din partea unora cu vederi fanatice \u015fi lipsi\u0163i de jude- cat\u0103 s\u0103n\u0103toas\u0103. Ellen White a devotat cea mai mare parte a vie\u0163ii ei scrisului \u015fi predic\u0103rii dar nu pu\u0163in timp \u00ee\u015fi lua pentru rug\u0103ciune \u015fi studiul Bibliei. Adesea se trezea noaptea \u015fi se ruga. \u00cen anii di- nainte de 1860 trebuia s\u0103-\u015fi ia destul timp pentru lucr\u0103rile casnice, pentru confec\u0163ionarea unei veste sau unei perechi de pantaloni pentru copii, timp pentru gr\u0103din\u0103 \u015fi ocazional pentru le- g\u0103toria tipografiei fondante de so\u0163ul ei. Uneori anumi\u0163i trec\u0103tori care era obi\u015fnui\u0163i s\u0103 o aud\u0103 predic\u00e2nd, r\u0103m\u00e2neau uimi\u0163i v\u0103z\u00e2nd-o lucr\u00e2nd \u00eempreun\u0103 cu fiul ei \u015fi cu so\u0163ul ei bolnav la str\u00e2ns f\u00e2nul sau st\u00e2nd \u00een v\u00e2rful unei c\u0103pi\u0163e pe jum\u0103tate f\u0103cute \u015fi c\u0103lc\u00e2nd-o ca s\u0103 se \u00eendese. Adesea \u00een casa lor au g\u0103zduit tineri lipsi\u0163i de c\u0103min sau oameni afla\u0163i \u00een necaz. \u00centr-o zi localnicii au v\u0103- zut-o duc\u00e2ndu-\u015fi vaca pe un drum de \u0163ar\u0103 la un om ai c\u0103rui copii aveau nevoie de lapte. Mult timp dup\u0103 moartea ei, cultivatorii de vii californieni din vecin\u0103tatea ei (ultimii ani i-a petrecut \u00een California) \u00ee\u015fi aminteau \u00eenc\u0103 de \u201eb\u0103tr\u00e2nica aceea cu p\u0103r alb care vorbea \u00eentotdeauna cu at\u00e2ta drag de Iisus\u201d. Ellen White nu a avut o inteligen\u0163\u0103 deosebit\u0103 de la natur\u0103. Mai mult, un accident sufe- rit la v\u00e2rsta de 9 ani, care o l\u0103sase desfigurat\u0103, bolnav\u0103 \u015fi sl\u0103bit\u0103, a silit-o s\u0103-\u015fi \u00eentrerup\u0103 stu- diile dup\u0103 numai doi ani de \u015fcoal\u0103 elementar\u0103 \u015fi aceast\u0103 \u00eent\u00e2mplare nefericit\u0103 i-a redus mult capacitatea de concentrare. Toate cuno\u015ftin\u0163ele ei provin din timpul de mai t\u00e2rziu, de la so\u0163ul ei \u015fi de la ceilal\u0163i pionieri adventi\u015fti, din viziunile ei \u015fi mai t\u00e2rziu, din c\u0103r\u0163ile pe care le-a studiat. \u00cen anii 1845-1848 nu era \u00een stare s\u0103 judece problemele doctrinale care se studiau \u00een comun \u015fi se dezb\u0103teau liber \u00een cercul format de James White, Bates, Edson, Pierce etc. De aceea c\u00e2nd prin descoperirile ei supranaturale ace\u015fti fondatori ai Bisericii reu\u015feau s\u0103 vad\u0103 solu\u0163ia \u00een Cu- v\u00e2ntul lui Dumnezeu, erau determina\u0163i astfel s\u0103 se conving\u0103 de adev\u0103rata natur\u0103 a descoperi- rilor \u015fi viziunile ei. Ellen White a fost eliberat\u0103 de aceast\u0103 dificultate intelectual\u0103 pe cale supranatural\u0103 \u00een momentul c\u00e2nd, la rug\u0103ciunea cuv\u00e2ntului ei, a fost vindecat \u201etaica Andrews\u201d, tat\u0103l vestitului c\u0103rturar \u015fi misionar adventist. \u00cen clipa aceea camera s-a umplut de o lumin\u0103 neobi\u015fnuit\u0103; cei prezen\u0163i au tr\u0103it sentimentul unei neuitate solemnit\u0103\u0163i, iar Ellen a putut \u00een\u0163elege din ziua aceea orice subiect care era dezb\u0103tut \u00eentre ace\u015fti cercet\u0103tori ai Biblie. \u00cen timp ce mul\u0163i a\u015fa-zi\u015fi pro- fe\u0163i moderni dispre\u0163uiesc munca, organismul omenesc sau avansarea intelectual\u0103 \u015fi \u015ftiin\u0163a, Ellen White se deosebe\u015fte de ei prin toate acestea. Orice cercet\u0103tor sincer se poate convinge de natura divin\u0103 a descoperirilor ei studiind-i via\u0163a \u015fi activitatea care, dup\u0103 aprecierile noastre, au \u00eentrecut orice alt\u0103 personalitate modern\u0103 din domeniul religios. Ea d\u0103 multe \u00eendemnuri \u015fi sfaturi referitoare la dezvoltarea intelectual\u0103 (de la leag\u0103n p\u00e2n\u0103 la universitate), toate acestea av\u00e2ndu-\u015fi centrul \u00een dezvoltarea studiului Bibliei. sfaturile ei care n-au fost niciodat\u0103 directive proprii, ci descoperiri ale voin\u0163ei lui Dumnezeu, au dus la fondarea solid\u0103 a unei organiza\u0163ii mondiale, dotat\u0103 cu \u015fcoli de toate gradele, biserici spitale, fabrici de alimente dietetice etc. Pe scurt, o lume aparte ivit\u0103 pe nea\u015fteptate \u015fi \u00een continuu progres, dup\u0103 marea dezam\u0103gire de la 22 octombrie 1844. Ellen White \u00eens\u0103 este cunoscut\u0103 \u00een lume mai ales ca o reformatoare sanitar\u0103. Multe din descoperirile ei referitoare la temperan\u0163\u0103, alimenta\u0163ie \u015fi legi naturale, au fost confirmate cu stupefac\u0163ie de \u015ftiin\u0163a care le-a ajuns din urm\u0103 dup\u0103 multe decenii. \u00cen ciuda faptului c\u0103 Ellen White a st\u00e2rnit, din principiu, opozi\u0163ie cre\u015ftinilor lume\u015fti dintre protestan\u0163i \u015fi dintre adventi\u015fti, \u00een ciuda faptului c\u0103 chiar printre adventi\u015ftii sabati\u015fti au existat continuu credincio\u015fi care (sub pretextul c\u0103 nu le mai trebuie nimic \u00een afar\u0103 de Bibliei) au ignorat scrierile ei, personalitatea ei a fost adesea admirat\u0103 de oamenii serio\u015fi din lume \u015fi unii scriitori neadventi\u015fti au scris biografii \u015fi studii deosebit de favorabile. Cu ocazia mor\u0163ii ei 295","ziarul american The Independent din 23 august 1915 a publicat un articol cuprinz\u0103tor \u00een care, dup\u0103 ce prezint\u0103 biografia \u015fi influen\u0163a ei asupra dezvolt\u0103rii neobi\u015fnuite a adventi\u015ftilor de ziua a \u015faptea, dup\u0103 ce laud\u0103 religiozitatea adventi\u015ftilor (\u201eNici un corp de cre\u015ftini nu-i dep\u0103\u015fe\u015fte \u00een caracter moral \u015fi seriozitate religioas\u0103\u201d), dup\u0103 ce descrie cre\u015fterea editurilor, bisericilor \u015fi sanatoriilor, adaug\u0103: \u2026\u015fi \u00een toate acestea Ellen White a fost inspirator \u015fi ghid. Iat\u0103 un record nobil care merit\u0103 mare onoare\u2026 A primit ea \u00eentr-adev\u0103r viziuni divine \u015fi a fost ea aleas\u0103 \u00eentr-adev\u0103r de Duhul Sf\u00e2nt pentru a fi \u00eenzestrat\u0103 cu harisma (darul) profe\u0163iei? Sau a fost victima unei imagina\u0163ii excitate?\u2026 De ce tocmai noi trebuie s\u0103 r\u0103spundem? Doctrina pe care cineva \u015fi-a \u00eentemeiat-o pe Biblie poate afecta concluzia. \u00cen orice caz, ea a fost absolut cinstit\u0103 \u00een credin\u0163a \u00een revela\u0163ii primite de ea. Via\u0163a ei a fost vrednic\u0103 de ele. Nu a dat pe fa\u0163\u0103 nici o m\u00e2ndrie spiritual\u0103 \u015fi n-a urm\u0103rit nici un profit necurat. Ea a tr\u0103it via\u0163a \u015fi a f\u0103cut lucrarea unei profetese vrednice, fiind cea mai admirabil\u0103 profetes\u0103 de origine american\u0103. Adventi\u015ftii nu au mai avut un profet viu \u00een mijlocul lor dup\u0103 1915. Anna Philips care s-a pretins pentru un timp profetes\u0103, s-a poc\u0103it de preten\u0163iile ei \u015fi a renun\u0163at la teoriile stranii pe care \u00eencepuse s\u0103 le difuzeze. Margarete Rowen, care s-a pretind continuatoarea dup\u0103 1915, \u015fi-a dat arama pe fa\u0163\u0103 prin fraud\u0103, discordie \u015fi ac\u0163iuni criminale, fiind arestat\u0103 pentru faptele ei. Al\u0163i b\u0103rba\u0163i \u015fi alte femei care au pretins sau mai pretind ast\u0103zi printre adventi\u015fti sau din grupuri adventiste separate, c\u0103 ar avea descoperiri supranaturale, au dat na\u015ftere unor mi\u015fc\u0103ri turbulente care s-au \u00eempotmolit \u00een propriile lor ac\u0163iuni, adesea sf\u00e2r\u015findu-se odat\u0103 cu pretinsul profet. De\u015fi \u00eentre adventi\u015ftii sabati\u015fti au avut loc adesea fenomene supranaturale, \u00een special legate de misionarism, iar unii au avut vise importante sau au fost vindeca\u0163i pe cale supranatural\u0103, de\u015fi Biserica a avut mereu personalit\u0103\u0163i de profund\u0103 religiozitate \u015fi a a\u015fteptat o ultim\u0103 \u00eenviorare a adev\u0103ratului cre\u015ftinism \u00een lume, nimeni nu a mai avut viziuni profetice \u015fi nim\u0103nui nu i-a mai \u00eencredin\u0163at Dumnezeu o asemenea misiune \u00een Biseric\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een prezent. Cu toate acestea, din punct de vedere doctrinal, posibilitatea r\u0103m\u00e2ne permanent deschis\u0103. Adventi\u015ftii sabati\u015fti recunosc \u00een mod oficial \u015fi categoric adeziunea lor la scrierile Ellenei White, care pentru ei au autoritate divin\u0103, \u00een sprijinul clarific\u0103rii \u00eenv\u0103\u0163\u0103turilor Bibliei. Ei cred c\u0103 dup\u0103 cum Duhul Sf\u00e2nt nu \u00eenlocuie\u015fte lucrarea lui Christos, ci o aplic\u0103 \u015fi o face efectiv\u0103, conduc\u00e2nd pe p\u0103c\u0103tos la Iisus, tot astfel m\u0103rturiile semnate de Ellen White nu \u00eenlocuiesc Biblia, ci o confirm\u0103 \u015fi o aplic\u0103 \u00een timpurile noastre. Dintre pionierii fondatori ai mi\u015fc\u0103rii adventi\u015ftilor sabati\u015fti, cei mai mari au fost f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 James White \u015fi Joseph Bates, care fuseser\u0103 printre cei mai activi \u00een mi\u015fcarea millerit\u0103. James White a cunoscut-o pe Ellen Harmon \u00een 1845 pe c\u00e2nd ea c\u0103l\u0103torea prin r\u0103s\u0103- ritul statului Maine ca s\u0103 combat\u0103 fanatismul. White fusese determinat s\u0103 \u00eembr\u0103\u0163i\u015feze misiu- nea de predicator de c\u0103tre Miller, Himes \u015fi Preble. La v\u00e2rsta de 21 de ani \u00ee\u015fi dovedise zelul misionar cu o for\u0163\u0103 spiritual\u0103 rar \u00eent\u00e2lnit\u0103. El o v\u0103zuse pentru prima dat\u0103 pe Ellen \u00eenainte de 22 octombrie 1844, la Portland. \u00cent\u00e2lnindu-se pe acela\u015fi drum al unei datorii sfinte, s-au \u00eem- prietenit \u015fi dup\u0103 ce au c\u0103p\u0103tat convingerea c\u0103 unirea drumurilor lor este \u00een providen\u0163a lui Dumnezeu, au f\u0103cut cununia civil\u0103 la 30 august 1846. Notele istorice nu men\u0163ioneaz\u0103 nici o festivitate religioas\u0103, de\u015fi se poate c\u0103 au primit o binecuv\u00e2ntare prin rug\u0103ciunea unui pastor. Cuvintele lui James White din autobiografia sa sunt suficiente: Ne-am c\u0103s\u0103torit la 30 august 1846, \u015fi din ceasul acela p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi ea a fost coroana bucuriei mele. Am \u00eent\u00e2lnit-o pentru prima dat\u0103 \u00een ora\u015ful Portland, \u00een statul Maine. Era o cre\u015ftin\u0103 foarte devotat\u0103. De\u015fi nu avea dec\u00e2t 16 ani, era o lucr\u0103toare pentru cauza lui Dumnezeu, \u00een public \u015fi din cas\u0103 \u00een cas\u0103. Era o adventist\u0103 hot\u0103r\u00e2t\u0103 \u015fi experien\u0163a ei era at\u00e2t de bogat\u0103, iar m\u0103rturia ei at\u00e2t de puternic\u0103, \u00eenc\u00e2t pastori \u015fi conduc\u0103tori din diferite biserici o invitau s\u0103 vorbeasc\u0103 \u00een multe din adun\u0103rile lor. Pe atunci \u00eens\u0103 era foarte timid\u0103 \u00eenc\u0103 \u015fi nici nu b\u0103nuia c\u0103 avea s\u0103 ajung\u0103 s\u0103 vorbeasc\u0103 unui public de mii de persoane. 296","So\u0163ii White au lucrat \u00een colaborare \u00een mod continuu. \u00cen 1848, James White a primit prin intermediul so\u0163iei sale o \u00eendrumare din partea lui Dumnezeu s\u0103 \u00eenceap\u0103 editarea unei mici reviste care s\u0103 popularizeze doctrinele distinctive ale lor dovedite cu Biblia. Dar White nu avea bani \u015fi nici ceilal\u0163i sabati\u015fti nu era \u00een stare s\u0103-l sus\u0163in\u0103. Num\u0103rul lor total nu trecea de 200 de membri. \u00cen iulie 1849 James White a \u00eenceput publicarea primei reviste sub numele de \u201ePrezent Truth\u201d (Adev\u0103rul Prezent). \u00cen interesul misiunii lor au fost nevoi\u0163i s\u0103 se multe me- reu: Gorban-Maine, Oswego \u2013 New York, paris-maine, Saragota Springs NY, Rochester NY, Battle Creek \u2013 Michigan. Ace\u015ftia au fost ani de greut\u0103\u0163i teribile, boal\u0103 \u015fi descurajare \u015fi de c\u0103- l\u0103torii intense pentru a \u00eent\u0103ri pe credincio\u015fii risipi\u0163i, a lupta contra fanatismului care a p\u0103ruse \u00een acele zile dup\u0103 1844. Dup\u0103 mutarea la Battle Creek s\u0103n\u0103tatea so\u0163ilor White \u015fi starea financiar\u0103 s-au \u00eembu- n\u0103t\u0103\u0163it iar lucrarea de publica\u0163ii a \u00eenceput s\u0103 mearg\u0103 mai bine. Trecuser\u0103 aproape zece ani de necazuri. \u00cen anii 1860 White se \u00eemboln\u0103vise de munc\u0103 peste m\u0103sur\u0103, alimenta\u0163ie nepotrivit\u0103 \u015fi \u00eengrijor\u0103ri. \u00cen 1863 Ellen White a avut o viziune \u00een care Dumnezeu i-a prezentat pentru prima dat\u0103 principiile reformei sanitare \u015fi i-a ar\u0103tat c\u0103 so\u0163ul ei nu trebuie s\u0103 se a\u015ftepte la minuni din partea Lui dac\u0103 neglijeaz\u0103 s\u0103 cunoasc\u0103 legile naturale ale s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii \u015fi s\u0103 le practice. Ei au pu- blicat \u00een 1865 acest adev\u0103r care a devenit apoi una din doctrinele specifice ale adventi\u015ftilor de ziua a \u015faptea. \u00centre 1860-1863 a fost organizat\u0103 Biserica dup\u0103 modelul biblic \u015fi a devenit ofi- cial\u0103 sub numele de \u201eAdventi\u015fti de ziua a \u015faptea\u201d cu singurul crez m\u0103rturisit fiind Biblia. \u00cen 1865 James White a fost lovit puternic de paralizie \u015fi medicii nu prea-i d\u0103deau spe- ran\u0163e de refacere. So\u0163ia sa l-a dus \u00een clinica renumitului medic hidroterapeut dr. Jackson dar nu la \u0163inut mult\u0103 vreme acolo deoarece nu era de acord cu filozofia medicului care contrazicea descoperirile primite de ea \u00een domeniul s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii. Medicul spunea c\u0103 domnul White trebuie s\u0103 evite orice munc\u0103 fizic\u0103 sau mintal\u0103 dac\u0103 vrea s\u0103-\u015fi revin\u0103. Ellene White se descoperise \u00eens\u0103 c\u0103 pentru restabilirea s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii, so\u0163ul ei are nevoie de un exerci\u0163iu fizic \u015fi mintale, totu\u015fi mai moderat. Dup\u0103 metoda transmis\u0103 de so\u0163ia sa, White s-a restabilit pe deplin \u00een perioada 1866- 1868. \u00cen 1871 James White a \u00eenceput s\u0103 publice revista \u201ereformatorul sanitar\u201d. \u00cen 1874 ad- venti\u015ftii de ziua a \u015faptea au \u00eentemeiat prima institu\u0163ie de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt, Colegiul Battle Creek, sub \u00eendrumarea lui James White care fusese sf\u0103tuit de so\u0163ia sa. James White a fost mul\u0163i ani pre\u015fedinte al Conferin\u0163ei Generale a adventi\u015ftilor de ziua a \u015faptea \u015fi editor \u015fef. A muncit enorm ca scriitor, predicator \u015fi ca supraveghetor al lucr\u0103rii ge- nerale. C\u00e2nd munca tindea s\u0103-l doboare obi\u015fnuia s\u0103 mearg\u0103 cu familia \u00een Mun\u0163ii Asf\u00e2nco\u015fi. \u00cempreun\u0103 cu so\u0163ia sa au extins lucrarea \u015fi pe coastele Pacificului unde a \u00eentemeiat revista \u201eSemnele Timpurlui\u201d. \u00cen apropiere de anul 1880, pe m\u0103sur\u0103 ce se apropia de 60 de ani, James White devenea tot mai epuizat. Sim\u0163ind c\u0103 nu este nimeni binevoitor s\u0103 poarte toat\u0103 aceste poveri, le-a dus singur p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a c\u0103zut iar\u0103\u015fi bolnav \u00een 1881, murind apoi \u00een sanatoriul \u00een- fiin\u0163at sub conducerea sa, la Battle Creek \u015fi l\u0103s\u00e2nd \u00een urma sa o puternic\u0103 lucrare de editur\u0103. \u00cen revistele editate, White are multe articole semnate de el. Venitul s\u0103u consta din 4 dolari pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, dup\u01031850, cresc\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la 12 dolari \u00een timpul dinaintea mor\u0163ii. Drepturile de autor din scrierile lui \u015fi ale so\u0163iei sale au fost invertite continuu \u00een nevoile Evangheliei pe care a iubit-o \u015fi pentru care a trudit continuu. De asemenea era cunoscut ca unul care ajuta pe s\u0103raci. Numele s\u0103u se \u00eent\u00e2lne\u015fte prin- tre primii donatori c\u00e2nd era nevoie de construirea unei biserici, de ajutorarea unui coleg pas- tor, de \u00eentemeierea unei \u015fcoli. White a luptat pentru organizarea Bisericii dar nu era un insti- tu\u0163ionalist \u00een\u0163epenit. Numai la \u00eendemnul so\u0163iei a lucrat pentru organizare deoarece el personal se temuse c\u0103 acest ar putea degenera n formalism sau abuz de autoritate. Ca lider al mi\u015fc\u0103rii \u015fi al editurii adventiste, James White a organizat \u00eentemeierea unui fiind special pentru distribui- rea gratuit\u0103 de publica\u0163ii celor ce nu sunt \u00een stare s\u0103 le cumpere. White a fost un autodidact, foarte influent dar nu dictator \u015fi un excelent administrator. Era un om al rug\u0103ciunii care se retr\u0103gea adesea ca s\u0103 comunice cu Dumnezeu. Era sensibil la 297","Cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu \u015fi la soliile venite prin so\u0163ia sa. Nu refuza s\u0103 fie sf\u0103tuit \u015fi cerea p\u0103re- rile altora. Ea bl\u00e2nd \u015fi \u00een\u0163eleg\u0103tor \u015fi trezea \u00eencrederea poporului. Pozi\u0163ia sa ferm\u0103 \u00eempotriva fanaticilor care tulburau uneori comunit\u0103\u0163ile i-au atras du\u015fm\u0103nia unora dintre ace\u015ftia care au creat mi\u015fc\u0103ri separate. Era \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 pornit \u00eempotriva celor ce voiau s\u0103 conduc\u0103 Bise- rica mai repede dec\u00e2t o conducea Dumnezeu \u015fi \u00eempotriva celor indolen\u0163i care trebuiau mereu trezi\u0163i la ac\u0163iune. El a fost lider al Bisericii timp de zece ani, cu intermiten\u0163e \u00een care au condus al\u0163ii. El a fondat publica\u0163ia Review and Herald, care continu\u0103 alte reviste fondate mai demult. White a crezut cu fermitate \u00een descoperirile supranaturale ale so\u0163iei sale \u015fi le-a urmat. Dar ca \u015fi so\u0163ia sa el a ar\u0103tat clar c\u0103 orice doctrin\u0103 trebuie sus\u0163inut\u0103 cu Biblia, nu pe baza unor descoperiri speciale. El a primit soliile transmise prin so\u0163ia sa chiar atunci c\u00e2ne ele mustrau vreo atitudine de-a sa. \u00cen unele cazuri, c\u00e2nd era prea sigur c\u0103 are vreo pozi\u0163ie bun\u0103, nu era dis- pus s\u0103 primeasc\u0103 at\u00e2t de repede sfatul. Dar dup\u0103 ce se ruga era convins de valoarea sfatului. Atitudinea sa fa\u0163\u0103 de m\u0103rturiile divine transmise prin Ellen a avut o mare influen\u0163\u0103 \u00een stabili- rea \u00eencrederii poporului, pe l\u00e2ng\u0103 toate argumentele biblice \u015fi ra\u0163ionale. James White a fost apreciat \u015fi de influen\u0163i observatori neadventi\u015fti. Cu ocazia anun\u0163\u0103- rii mor\u0163ii sale, editorul George Willard, fost membru al Congresului american, descria \u00een Battle Creek Journal (aug. 1881) caracterul \u015fi opera sa constructiv\u0103 excep\u0163ional\u0103 \u00een fruntea adventi\u015ftilor de ziua a \u015faptea, dup\u0103 care \u00eencheia: De aceea asemenea altor adev\u0103ra\u0163i fondatori de comunit\u0103\u0163i, via\u0163a sa nu este un st\u00e2lp pr\u0103bu\u015fit, ci o coloan\u0103 durabil\u0103 pe care al\u0163ii urmeaz\u0103 s\u0103 construiasc\u0103. El a tr\u0103it s\u0103 vad\u0103 denomina\u0163iunea adventist\u0103 \u015fi toate diversele ei instituii cu care el s-a identificat ca fondator \u015fi executiv principal, stabilite pe o temelie neclintit\u0103. Prin moartea sa, \u201eprezbiterul White\u201d l\u0103sa \u00een urm\u0103 o so\u0163ie care nu s-a mai rec\u0103s\u0103torit \u015fi care a f\u0103g\u0103duit solemn \u00eenaintea sicriului so\u0163ului, s\u0103 duc\u0103 p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit, al\u0103tri de Dumnezeu, cu energie, marea misiune \u00eencredin\u0163at\u0103. Dintre cei doi b\u0103ie\u0163i, James Edson White a devenit un editor, compozitor \u015fi misionar talentat \u00een statele din sud, mo\u015ftenind tradi\u0163ia muzical\u0103 a familiei (James tat\u0103l \u015fi Elen aveau voci admirabile) iar William Clarance White a \u00eenso\u0163it \u00een continuare pe mama sa \u015fi a fost principalul administrator al manuscriselor mamei sale. Al treilea mare pionier al adventi\u015ftilor sabati\u015fti este fostul c\u0103pitan Joseph Bates, care dintre to\u0163i ace\u015fti sabati\u015fti avusese un rol proeminent \u00eentre predicatorii milleri\u0163i. El a primit sa- batul biblic la scurt timp dup\u0103 dezam\u0103gire, cu un an \u015fi jum\u0103tate \u00eenainte de so\u0163ii White. De asemenea, el era un sus\u0163in\u0103tor al reformelor sanitare \u00eenc\u0103 \u00eenainte de a fi adventist. \u00ce\u015fi cheltuise toat\u0103 averea n evanghelizarea febril\u0103 din 1840-1844 \u015fi \u00een 1845, f\u0103r\u0103 nici un ban \u00een buzunar \u015fi spre disperarea so\u0163iei sale care se \u00eentreba din ce vor tr\u0103i, s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 scrie \u015fi s\u0103 publice o carte care s\u0103 sus\u0163in\u0103 Sabatul biblic. So\u0163ia lui, Prudence, a primit Sabatul mai t\u00e2rziu, dup\u0103 ce s- a convins de ajutorul Providen\u0163ei \u015fi de dovezile biblice. Bates a scris o serie de c\u0103r\u0163i doctrinale \u015fi a f\u0103cut unele descoperiri \u00een domeniul cercet\u0103- rii Apocalipsei. \u00cen special a fost un predicator zelos \u015fi un fondator de comunit\u0103\u0163i. La Battle Creek a f\u0103cut s\u0103 p\u0103trund\u0103 misiunea adventist\u0103, \u00eentreb\u00e2nd mai \u00eent\u00e2i un oficiant po\u015ftal \u201ecare este cel mai cinstit om din Battle Creek?\u201d dup\u0103 ce i-a fost indicat numele lui David Hewitt (un prezbiterian), pastorul Bates s-a \u00eenfiin\u0163at la u\u015fa acestuia \u015fi dup\u0103 ce a b\u0103tut la u\u015f\u0103 i-a spus c\u0103 are un important adev\u0103r biblic pentru el. Astfel familia Hewitt, dintr-o dat\u0103, ca \u015fi \u00een zilele apostolilor, a primit credin\u0163a adventist\u0103 fiind primii adventi\u015ftii de ziua a \u015faptea din Battle Creek. Bates era cel mai \u00een v\u00e2rst\u0103 dintre cei trei mari fondatori ai Bisericii. El a condus confe- rin\u0163a din 1860. Dar principala sa activitate a fost aceea de predicator. \u00cen\u0163elesese cu mult timp \u00eenainte de descoperirile Ellenei, White, valoarea reformei sanitare \u015fi dup\u0103 1844 a renun\u0163at la ceaiul chinezesc, la cafea \u015fi la alte elemente d\u0103un\u0103toare. La tutun \u015fi alcool renun\u0163ase \u00eenc\u0103 de c\u00e2nd nu era adventist. \u00cen 1843 renun\u0163ase la carne iar la descoperirea noi lumina reformei sa- 298"]