Soţia pastorului

Sotia pastorului 101 Biblie in mainipentru ca tu sa crezi si sa fii mantuit\"Richard s-a apucat s-o citeasca si nu se mai putea opri din citit. Nu stiam ce sa fac.Eram total confuza si nemangaiata.Este foarte greu pentru cineva din afara sa inteleaga cat de putemice pot fl sentimentele anticrestine din inima evreului. Alaturi si dincolo de ratiunile istorice se afla aproapeintotdeauna si motive personate.Copilfiind,trebuiasa maintorc delascoalapelacoltul uneistr^i unde maasteptau adesea douafete mai maridecatmine care ma trageau de p^\"pentru ca esti o mica evreicajegoasa\". Erau crestine.Era un fel dejoc.Mait^iu,c^d devenisem adulta s-a declansat persecutia nazista a evreilor din Germania si din t^ile ocupate. Richard mi-a explicat ca si Isus a fost victima nedreptatilor, dar auzirea acelui nume interzis iesind de pe buzele lui era mult prea dureroasa. \"N-am nevoie de El,i-am spus.Nicitu nu ai nevoie de El.Este nefiresc ce se intampla.Suntem evreisi astainseamna un altfel de viata!\" Cand mi-a spus ca vrea sa se boteze,mi-am pierdut aproape de totcapul.\"Maicurand mor decatsafiu martora crestinarii tale. Este cu totul nefiresc!\" I-am spus ca daca simte atata interes pentru religie nu are decM sa-si practice propria credinta iudaica. Si pentru o vreme chiar a facut-o. Mergea la sinagoga regulat, dar chiar si acolo vorbea tot despre Hristos.Apoi m-am lasatconvinsa,cu ffica,dar sicu putina curiozitate,saintruintr-o biserica.Era plinacuimagini pictate ale sflntilor si mi-a aratat cajumatate dintre ei erau evrei, ca si Isus si sfanta Lui mama,Maria.Poruncile care erau predate fiecarui copil crestin erau cele ce se gaseau in cartea evreiasca a lui Moise.Psalmiicantatiin biserica crestinaeraupsalmii evreiesti aiImparatuluiDavid.Vechiul Testamentera plin de argumente si de profetii referitoare la Hristos.

102 Sabina Wurmbrand \"De fapt,mi-aspus Richard conducandu-mainjurul cladirii cu boltile acelea ciudate, religia crestina nu este decat credinta noastra iudaica d^ita tuturor natiunilor de pe p^ant.\" Cineafacutposibilca valorile,moralasiintelepciuneaiudaica sa patrundasi sa c^tige terenin toatalumea?Puteau ele sa ajunga la atatea sute de milioane de persoane de-a lungul a doua mii de ani? Doar Hristos a putut realiza o astfel de performan^.Datorita lucrarii Sale,Cartea Sfanta a evreilor afost tradusain mii de limbi si dialecte,iar acum Biblia este citita atat de tarani fara prea multa educatie,catsi de unii dintrecei maimarioamenidestim^:Pasteur, 5' > '' Einstein... Cu astfel de argumente pe care mi le-a expus cu rabdare de-a lungul multorseri,lUchard mi-ainlaturatmaitoate obiectiile.M-am apucat si am citit si eu Noul Testament si 1-am admirat si iubit pe Mantuitorul,darsimpatizam,in acelasitimp,cu Gandhicarespusese la un moment dat:\"Din crestinism,dati-mi-L numai pe Hristos,si tot ce ramane p^trati voi.\" Nu vroiam sa am nimic de-a face cu urmasii Lui,cei care produsesera atatde multa suferin^ poporului meu. Richard nu era de acord cu pozitia mea.\"Nu-L poti primi pe Isus si in acelasi timp sa-i respingi pe ucenicii Lui,pentru ca Isus nu-i va abandona pe ei pentru a veni la tine. Si nu poti pretinde ca ii accepti pe ucenici, daca nu-1 numesti prieten chiar si pe luda, asa cum a facut Isus.\" Cutimpul,obiectiile mele intelectuale aufostinlaturate,cele emotionale,insa, stiam ca sunt inca la locul lor. Resentimentele melein loc saslabeascaseintareau pe masuracetreceatimpul.In timp ce mintea imi soptea:\"Are dreptate\",inima si intreaga mea educatieseimpotriveaucutoata vigoarea.Totacestconflictinterior a continuat sa ma macine saptamani de-a randul. Intr-o seara,intorcandu-se de laointalnire derugaciunetinuta la Misiunea pentru evrei a Bisericii Anglicane,Richard mi-a luat

Sotia pastorului 103 mainile cu tandrete in ale sale si mi-a spus ca \"si-a predat inima lui Hristos\". Urma sa fie,foarte curand,botezat. Aveam convingerea ca sunt o personalitate putemica si capabila sa treaca prin crize profunde.Vesteape care mi-a dat-o, insa,s-a doveditafi mai multdecatputeam duce. M-am inchis si am ramassingura,incamera mea,timp de mai multe ore.In final, am hotarat ca in ziua in care el se va boteza eu ma voi sinucide. Cand a sosit acea zi, iar eu am r^as singura in casa, am incuiat usa de la intrare si m-am aruncat pe jos, zguduita de hohotele de plans,care macoplesisera.Launtrul mi-afostnapadit de sentimental unui gel imens, a unui pustiu batut de vant. In disperarea mea, am strigat cu voce tare: \"Isuse, nu pot veni la Tine,nu vreau caRichard sa fie al Tau,nu maipotinduratotce se int^pla! Am ramas socata de violenta propriilor mele strigate siam ramas prabusita acolo timp indelungat,plangand fara sa ma pot opri. Apoi,incet,incet,am inceputsa malinistesc.In launtrul meu se produsese o schimbare, de parca viata imi revenise si punea din nou stapanire pe mine. Cand s-aintors Richard,al carui botez avusese loc intr-o alta localitate,m-am dussa-1 asteptcu flori,lagara.Era atatde fericit! Am stat pana tarziu in noapte,vorbind despre tot ce se petrecuse in acea zi. Mi-am datseama ca,de-a lungul ultimelor saptamani, inaintasem putin cate putin spre aceasta schimbare sub puterea unei forte pe care nu o intelegeam,desi considerasem tot timpul ca mintea mea controleaza si conduce fiecare rationament si framantare prin care treceam. In ciudatransformarii mele launtrice,nu eram inca dispusa sa ma consider o crestina. Eram inca tan^a,imi placea sa merg la petreceri,sa dansez,sa merg la cinematografsi nicidecum sa stau in biserica si sa ascult predici. Pentru a-mi face pe plac, uneori Richard erade-acord.Lao petrecerelacare am mersintr-o duminca

104 Sabina Wurmbrand seara, mi-am dat dintr-o data seama ca nu ma simteam deloc in largul men.Zgomotul,bautura,fumul si glumele mi se pareau de nesuportat.Toate discutiile care se purtau erau fie plictisitoare,fie dezgustatoare.Minteasi preocup^le mele dejanu maierauin acel loo.I-am spus lui Richard:\"Nu putem pleca?\" Spre surprinderea mea,el mi-araspuns ca arfi nepoliticos sa plecam atat de devreme.Ghicind ce se petreceain mintea mea,a reusit, sub diferite pretexte, sa ma mai tina destul de mult timp acolo, pana m-am simtit satula de tot ce ma inconjura, pana am ajuns sa ma simt aproape pang^ta fizic. Tarziu,in noapte, mergand spre casa, am rostit cu patima: \"Richard,vreau sa ma botez chiar acum!\" El a zambit. \"Ai amanat mult timp aceasta. Hai sa mai asteptam macar pana maine.\" A doua zi m-a luat sa-i intalnesc pe noii sai prieteni de la MisiuneaAnglicana,PastorulAdency,un sfantsiPastorul Bllison, care si el mis-a parutcafiind din altalume.Amandoirenuntasera la absoluttotin viata pentru slujirea careia i se dedicasera si de la ei am invatat ca crestinismul inseamna sacrificiu si renuntare de j» ' ' sine. Am fostcuprinsa de o asa de mare fericire incatam simtitca trebuie sa o impartasesc cu cineva. A doua zi dupa botezul meu m-am grabit sa ajung la serviciu si i-am vorbit unei prietene, o fata evreica,fara sa am nici cea mai mica indoiala ca va fi si ea castigata de partea acestui adevar.(Uitasem deja prin ceea ce trecusem eu insumi!) Cu cat ii vorbeam mai mult despre schimbareainimii mele,cu atat maiputin era dispusasa maasculte. \"Va sa zica, te-am pierdut!\" a spus ea si s-a indepartat, plangand. Fuseser^prietene foarte apropiate. Nu a fost decat prima lectie pe care o primeam.

Sotiapastorului 105 Dupa convertirea mea am avut si primul copil. In trecut, nu vroiam sa avem copii, de teama de a nu ne strica placerea vietii mondene pecare o duceam.Fiul nostru,Mihai,s-a nascutin 1939. Deasupra Romaniei se stransesera deja nori negri, pentru ca ne aflaminzonaintereselorlui Hitlersi stiam ca,foarte curand,evreii voravea de suferit.Din perspectiva ratiunii,aveam toate motivele sa evitam nasterea unuicopil.Dar noi1-am nascutpe Mihaisi cat de bucurosi suntem astazi pentru ca-1 avem! Mamalui Richard s-a aratatfo^e mandra de nepotul sau.In prima zi dupa nastere s-a grabit sa-si intalneasca rudele si sa le spuna:\"Este leit Richard si este atat de inteligent!\" Richard mi-aspus,larandulsau:\"Este brunetcatine si extrem de ftumos.Dar nu face nimic altceva decat sa planga; cand o sa spuna si el ceva istet?\"Eram atat de fericiti. Apoi,cand Mihai avea sapte ani, am adoptat un alt baietel, Sandu,al carui tata murise. Au crescut amandoiimpreuna ca doi frati,fiind bucuria si incantarea familiei noastre. Pe cand imi incheiam povestea, seara era pe sfarsite. Prin toate colturile celulei, certurile si ciondanelile isi urmau cursul } ' j > firesc. Mainile si gesticularile nervoase desenau o broderie de unjbre pe tavan iar celula zumzaia asemenea unui stup de albine furioase, pe m^ura ce femeile se pregateau pentru noaptea ce urma. Promisiuni Pe coridor au rasunat deodata voci barbatesti. Bocancii 9 tropaiau cu un sunetenervant.Usa mare aceluleis-a deschis brusc. \"Sculati-va in picioare!\"

106 SabinaWurrabrand Un grup de gardienis-apostatlausa.celuleisi dupa ei au intrat nouaofiteri.S-au asezatinsemicerc chiar la intrare.Purtau decoratii >> » lustruite pe uniformele lor curate si impecabil create. De partea cealalta, un grup de femei in zdrente, cu parul lung,imbacsit de absenteapeisi apieptenului.Nimeninu vorbea.Ofiterii ne priveau cu un dezgustneascuns,unul dintre ei chiar acoperindu-si nasulcu batista.Apoi,dupauntimp,au iesitfarasaspuna nicio vorba macar, tr^tind usa in urma lor. 9 Avuseseram parte de prima si ultima inspectie la Jilava. Mare taraboi! Fiecare avea propria tecrie cu privire la semnificatiaint^plarii,pentrucaininchisoare trei boabe defasole in loc de doua in supa zilnica inseamna enorm. \"Nu ma intreba, draga, de unde stiu, le spunea Viorica prietenelor,dar americanii au datultimatum Moscovei! Mi-aspus cineva chiar ieri,dar n-am crezut.Acum,v-o spun dear voua si sa ramana intre noi!\" 'Secretul'a facut intr-o clipa inconjurul celulei. Vorbaretele femei de pe toate banchetele interpretau variatiuni fara numar pe aceeasi tema. Se vedeau deja libere si aclamate de multimi in 9 •' 9 9 postura de eroine nationale. Soseau americanii! Daca nu cumva venisera deja. Fericirea noastra a durat pana c^d usa s-a deschis din nou cu violenta. 9 \"Veniti sa serviti supa de morcovi,doamnelor!\" Duhoarea oalelor aburinde se simtea inca inaintea sosirii 9 lor. Multe dintre femeile maiin varsta nu s-au sinchisit,insa.Erau, de-cum,multprea slabite.Aceasta dieta letala-desi nu o stiam la vremea aceea-era parte din pregatirea noastra pentru lagarele de muncafortata. li nimicea,efectiv,pe cei mai slabi.'Inspectia',de asemenea, facuse parte din pregatirile acestei miscari. Soarta noastra fiisese hot^ata fara nici o legatura cu America. \"Este adevtot,e o munca de sclav, ne-a spus o invatatoare

Sotiapastorului 107 tanara.Dar la Canal ti se dau vreo 500 de grame de paine pe zi si macaroane!\" A Incantator! Jilava era invadata de totfelul de zvonuri.Fiecare nou venitaveaceva de adaugatcu privire la minunile de la Canal. Imensul proiect, al carui cost se ridica la miliarde, era de mult subiectul principal al multor discutii. Canalul urma sa aiba o lungime de aproximativ 70de kilometri,unind Dunareacu Marea Neagra. Milioane de tone de piatra trebuiau sa fie dislocate.Fusesera construite fabrici de ciment special pentru a servi acest santier. Din Rusia fusese inchiriat echipament de constructii la pretori exorbitante. 0 armata de ingineri, functionari si administratori lucradejalafatalocului.Fusese alcatuitunintreg nou departament guvemamentalsiintreaga economie aRom^eiera afectata avand cumva,intr-un fel sau altul, de-a face cu Canalul. Se spunea ca in lagarele de munca fortata, construite de-a lungul traseului urmat de Canal,se puteau primi pachete. \"Orice vrei sa primesti de acasa!\" \"Ciocolata!\" Ciocolata era visul dulce al oric^ei detinute. De asemenea > se spxmea ca aveaila discretieimbracaminte cMduroasa siingrijire medicala. Faptul de-a dreptul imbucurator era acela-dupa cum se spunea-ca la Canal iti puteai vedea copiii si sotul, si nu doar pentru o scurta vizita,ci o zi intreaga. Noi chiar le credeam pe toate acestea si gandul nu ne mai statea la nimic altceva. \"Darnu vor aveatoate dreptul de a merge,a avertizat Viorica. Ofiterul politic mi-a spus alaltaieri ca,'intr-o societate socialists munca este o favoare de care banditii nu au parte.'\" Suprapopularea de la Jilava devenise insuportabila. Spatiul Celulei 4 era conceput pentru treizeci de persoane. In jurul craciunului din anul 1950 erau deja optzeci. Nu puteai face nici

108 Sabina Wurmbrand un pas macar fara sa calci pe trupul vreunei detinute intinsa pe culoarul dintre banchete, iar aerul era irespirabil si un miros ingrozitor se simtea permanentin celula. Ne-am bucuratcand,intr-o dimineata,am fostscoase pentru a face bale. Dar si aceasta bucurie,asemenea tuturor 'placerilor' dininchisoare nu a avut viatalunga.Mergeam grabite de-alungul coridoarelor intunecate,impinse si lovite cu pumnii de gardieni b^bati.Acestexercitiu neasteptats-a doveditafi multprea dificil pentru femeile care isi petrecusera ultimele luni intinse pe banchetele lor si unele dintre ele au cedat fizic si nerves. ) 9 \"Cinci minute! Cinci minute! urla neintrerupt un locotenent tan^cu aspect de tigan. Va dezbracati,faceti dus si va intoarceti in celula. Si daca vreuna dintre voi scoate vreo vorba, veti fi 9 '9 pedepsite toate.\" Aproape imediat o femeie a tipat, dupa care s-a inters spre cea din spatele ei. \"M-ai calcat pe rana de la calcM!\" Cea 'vinevata' a murmurat neintarziat e scuza. \"Prebabil ca nu stii cine sunt eu?\" 9 Dar stiam teate: era una dintre cele mai inraite infermateare 9 din celula.Cucalm,desirespirand cu mare greutateinca,din cauza cursei infemale de pe cerideare, cea care-i gresise, si care avea apreape saptezeci de ani,i-a replicat: \"Draga mea,cu greu pet spime ca stiu cine sunt eu insumi. Cum as putea sa stiu cine esti tu?\" Un fluierat asurziter a rasunat deedata in jurul nestru. Lecetenentul sufla cu sMbaticie in fluierul sau. Resu de furie, a 9' inceput sa strige: \"Nici un dus! Inapei in celule! Misca!\" Am pernit inapei, de-a lungul cerideareler intunecate miresind a urina, cu gardienii la pesturi, levind cu pumnii si injurand.

Sotia pastorului 109 Inapoi in Celula 4, am auzit strigate de la up urmatoare. Unelefemeicereau cainformatoareasafie pedepsita.Altele voiau s-o pedepseasca pe batr^a doamna care,se pare,era sotia unui fost conducator al Partidului National Tar^esc,unul dintre cei mai mari democrati ai tarii. Biata doamna Mihalache!Nu ajucat decat un rol cu totul accidental in toata aceasta farsa. Adevarul s-a aflat ceva mai tarziu. Dusurile, de fapt, nu functionau. Se stricasera instalatiile, dar ordinul venit de sus era categoric:baie!Cum se puteauspalaatatde multefemeif^amacar un strop de apa? Seful garzii a gasit solutia, aranjand cu informatoarea sa creeze un pretext. Oricum,raspunsul picant al doamnei Mihalache s-a raspandit rapid prin intreaga inchisoare.Cum mai puteam sti cine suntem? Familiile, posesiunile, identitatile, totul ne fusese luat. Dar stie oareoomidacaurmeazasadevinaunfluture?Probabilcain Celula 4,infapratein coconul suferintei,erau in formare viitoare sfinte. Caporal Georgescu si-a facut apari'ia a doua zi dimineata cu o foaie de hartie in mana.\"Toate da pa lista asta trebe'sa fie gata imediat sa sa mute!\" Asteptare tacuta. \"Am putea sti cine este pe aceasta lista?\"aindraznitdoamna s Gavriloiu. \"Nu-mi da mie ordine! i-a replicat ea furioasa, apucand-o amenin^tor de rochie pe doamna Gavriloiu.la! citeste-le-o si lor. Sunt satula pana peste cap de voi!\" a continuat Georgescu. Ea citea cu mare greutate,iar lista era scrisa de mana. Aufost citite numele cu voce tare si grupul celor de pe lista a parasit celula. Nu ni s-a spus nimic cu privire la motivul plecmi lor. Putine se mai asteptau, de-acum,sa li se dea drumul acasa. Nimic,insa, nu era mai rau decat Jilava! Le-am privit cu oarecare gelozie. Fiind cuprinse de mila, femeile care plecau le lasau celor ramase tot felul de mici lucruri care valorau,insa, mult in acele conditii.

110 Sabina Wurmbrand \"Ti-ar placea batista aceasta,Sabina? Mi-e teama ca nu este prea curata.\" Doanuia loanid mi-a oferit astfel obiectul care ii slujise ca prosop,servet de masa si multe altele. Sora Veronici calugarite,mi-a daruit unjupon lung,negru. \"la-I,ia-1! ainsistatea.Eu maiam unulsi afaracred casuntminus zece grade.\" L-am luat. Fiindu-milung il taram pejos,dar aceasta nu ma deranja,fiindcaimiincalzea picioarele.SoraVeronica m-asarutat cu duiosie si s-a grabit sa piece,probabil spre propria moarte. Am asteptat zile in sir sa mi se strige si mie numele. imi amintesc bine ziua de 6 ianuarie 1951, cand stateam intinsa pe bancheta mea,cufundata cu totul in amintiri; era ziua aniversariilui Mihai.Richard hotarase,incainainte de nastere,ca vom avea un baiat si chiar si momentulc^d va veni.Intr-o seara mi-aspus:\"Am asteptatdestul.Dacanu apare panalaera9,chem untaxisite due la spital.\"\"Dar nu am contractiiinca.\"\"Eu decid in familia aceastacand aicontractii!\"Asaca m-a dusla spital siin dimineata urmatoare cand a venit,si-a vazut baiatul. Dupa o nastere dificila ma aflam in camera de terapie intensiva.\"Ce zici de inca unul, a zis el. Mi-ar placea sa avem doi. Dar ceva mai repede de data aceasta.\" Am zambit si i-am spus:\"imipare rau,dar nu vafi asa.\"Totusi,eram atat de fericiti! Mihaiimplineaacum doisprezece ani.Chiarin aceazinumele meu afosttrecut pe lista.Am iesit din Celula4la ora8 dimineata si am inceput sa asteptam pe coridor. Mi s-a inapoiatjacheta de vara care-mi fusese confiscata la intrarea in Jilava. Georgescu si celelalte gardience aratauchiaropolitetecaraghioasafata delungul sir defemeiin asteptare.Nu stiau nici ele mai mult decatnoicare ne este destinul pe mai departe.Se gandeau ca ne-ar puteaintalni vreodata, intr-o situatie diferita. Si americanii ar putea,inca, sa soseasca! Am petrecutintreagazi asteptand,intr-unfrig teribil.Nis-au alaturat si femei din alte celule. Pana la urma am fost urcate in

Sotia pastorului 111 camioanele care ne-au dus m Ghencea, loc de tranzit pentru detinuti, m apropierea Bucurestiului. Am vazut baracile m care munceau b^bati si femei.Calcam pe pamantulinghetat,sub cerul mstelataliemii.Ceparadis!Dupa at^t de multe luni petrecute m subteranele Jilavei, puteam privi acum luna plutind printre norii mici si inofensivi. Prietena mdragostitilor!Decate orinu neindatorase ascunz^du-sichipul, in trecut,c^d Richard ma stota pe strada! Ghencea era o veche tabara militara germana,ozonaintinsa de teren inconjurata cu sarma ghimpata,in mijlocul careia abia mai rezistau niste baraci darapanate de lemn de a c^or peretii exteriori atamau niste chiuvete,la fel de hodorogite. Disciplina era multmailejera acolo.Puteai sate plimbiin voie sisa vorbesti cu un detinut dintr-o alta baraca. Pentru scurt timp nefericirea noastra a fost data uitarii. Prin aerul clar si inghetat au rasunat strigate de salut. \"Eliberare?! a strigato fata inalta cu ochi negri,cand aauzit discutiile vesele si pline de speranta ale noilor sositi. Ce idee! Aicinu-idecatunloc de plecare spre Canal.Vetifitrimise pachet intr-acolo in dear cateva zile.\" A^ In sfarsit puteam obtine mai multe informatii cu privire la Canal.De-alungul traseului se ridicasera o multime de lagare de munca si chiar localitati noi. La Tasaul era in constructie un nou port l1 a mare.Intreaga vale Carasu'urma sa fie secata.' A treia zi am fost dusa inaintea comandantului, capitanul Zaharia loan, membru al Partidului Comunist inca din anii *20. Isideplasatrupulfirav cu oarecaregreutateincarapaceauniformei lui pretentioase. Aveam, probabil, o privire uimita, pentru ca a simtit nevoia sa-mi precizeze,zambind de sub chelia pronuntata: \"Stii de ce arat asa? Fiindca am facut foamea in inchisoare sub burghezi! Oameni ca tine!\" I-am spus ca-mi pare rau daca a fost inchis pe nedrept,\"dar

112 Sabina Wurmbrand eu nu fac parte dintre cei pe care ii numiti burghezi\". S-a uitat lung la mine,cu un aer ganditor. \"Vreau sa-ti fac o oferta.\" In loc sa plec la Canal,puteam ram^e ca detinut favorizat pentru a ma bucura de confortul ceva mai bun din Ghencea.Tot ce trebuia safac erasa li dau,in taina,din cand inc^d,informatii referitoare la ceilalti detinuti. \"Multumesc,i-am r^puns. Dar in Biblie, puteti citi despre doi tradatori,unul care 1-a tradat pe imparatul David si unul care L-a tradat pe Isus.Amandoi s-au spanzurat.Nu vreau sa sf^sesc la fel, asa ca nu voi deveni informator.\" \"Atunci n-ai sa mai fii libera niciodata!\" Bietul capitan Zaharia Ion avea sa descopere ca nici unul dintre persecutoriilui'burghezi'nu a aratatatatalipsa deindurare precum tovarasii lui comunisti, care 1-au arestat peste un timp oarecare pe baza unor acuzatii false lasandu-1 sa moara in inchisoare. in prezent este, oficial, 'reabilitat'. Va putea oferi aceasta 'reabilitare', insa, vreo mangaiere sufletului in a c^i existenta nu a crezut nici el si nici violentii lui stapani? intr-un final, intr-o mica gara de triaj de la marginea Bucurestiului am fost inc^cate intr-un tren cu destinatia Canal. Vagonul-inchisoare, lung si negru, era umplut pana la refuz nu doar cu 'politice', ci si cu hoate, prostituate si tiganci. Gardieni nervosi ne impingeau prin usile neincapMoare.O data urcate am asteptat plecarea,intr-o lumina semiobscura oferita cu zgarcenie de niste ferestre mici,acoperite cu gratii asezate la mareinMtime pe peretii vagonului.in sfarsit,scrasnind sub greutatea pe care o ducea,trenul a pomit agale spre sud. La un momentdatam surprins imaginea unuirau a carui apa strMuceaintre malurile acoperitecu straturi de iarba verde.Mi-am amintit atunci de Prut, raul care curgea prin apropierea orasului meu natal.Mergeamin paduresaculegemfragipe care le mancam apoi amestecate cu zah^ si sm^tana.

Sotia pastorului 113 Dupa multe ceasuri trenul a oprit, iar noi ne-am ingramadit pe usi,afara,obosite siintepenite.Deasupra peronului gmi,pe o pancarda attoata statea sens,CERNAVODA,un mic oras de pe malul Dunarii. Lagtol in care urma sa mergem se afla la mai multi kilometri distanta. Am inceput marsul istovitor in noaptea neagrasi geroasa aiemii siam incheiat*dnmietia'noctumatrecand printr-o poarta'tesuta' din sarma ghimpata siflancata de foisoare de paza inalte. Proiectoare putemice isi aruncau lumina asupra simrilor de baraci identice.

PARTEAADOUA Canalul Nici nu intraseram bine intr-una dintre baracile de la capatul sirului la care fuseseram duse,cand un strigat bucuros de saluts-a auzit din mijlocul multimii stranse inauntru. \"Valia! Bunamea Valia!\" Valia era o tiganca de vreo dou^eci si sase de ani,hoata cu multa experienta in domeniu. Multe tiganci furau,dar realizarile in domeniu ale Valiei ii adusesera acesteia marefaima.Afostluata imediatsub aripa ocrotitoare a sefei tigancilor,o femeie ceva mai in varsta,cu un nas acvilin dragutsi cu un belsug de suvite de p^ negru.I-au gasit imediat un pat,i-au dat mancare si s-au asezatla taclale asemenea unor grauri. Eu nu cunosteam pe nimeni de acolo sinimeninu macunostea pe mine. Si nici nu s-a uitat cineva la mine. Era s^bata seara si toate femeile se odihneau dupa munca zilei. M-am uitat in jur dupa un loc liber, dar erau deja prea multe detinute pentru cele cateva paturi disponibile, asa ca m-am asezat pe podea, si fara nici o introducere, o femeie din patul alaturat a inceput sa-mi povesteasca despre fiica sa. Nu stia daca fata fusese si ea arestata sau aruncata pur si simplu in strada. \"Oricum,eel maibunlucm aici este ca putem sperala vorbitor

S0tia pastorului 115 (permisiunea oficiala de a primi vizite din partea rudelor).Putem chiar sa le cerem sa ne aduca haine!\" La gandul ca-1 voi putea vedea pe Mihai n-am inchis un ochi toata noaptea.Mintea mise intorcea continuu spre el.Aproape de rasaritulzorilor am reusitsa atipesc,dar m-am trezitla putin timp, cu inima batandu-mi cu putere. Se auzea ceva fiigind si chitaind prin intuneric. \"Bestie!a strigatfemeia delanga mine.Asmtpe patul men!\" Am recunoscut mirosul acela acru de animal. Sobolani! y Vocea imei femei educate s-a facut auzita la ceva distanta: \"Chiar asa,sobolaniisuntmaiindreptatiti decatnoisaneconsidere ca pe niste intrusi nedoriti. Ei locuiesc aici de mai mult timp,de cateva generatii.\" O alta femeie a adaugat cu glas bland:\"Ar trebui sa p^trezi cateva bucatele de paine pentm ei. Asta-i face macar sa nu mai muste.\" y Duminica dimineata, dupa o noapte petrecuta pe scandura dusumelei,nadajduiam sa ma pot odihni si totodata sa-mi spM si sa-mi dreg putin hainele. A fost,insa,o alta nadejde desarta. Intreaga sectie afemeilor din lagar era condusa de o detinuta cu un cazier extrem de begat. Rina,o fiinta complect conrupta, fiisese aleasa de comandantul lag^lui din cauza urii pe care o nutrea fata de detinutele politice. in timp ce detinutele de drept comuntr^daveau pe unde apucau,'politicele'stateau pe genunchi curatand si frecand podeaua.\"Toate nou-venitele sa se stranga afara pentm a merge la bale\" a strigat ea. Ne-am aliniat si am pornit pasind pe noroiul inghetat, inconjurate de o escorta de gardieni inarmati. Alaturi de femei educate sifete bine crescute se g^eausicatevaprostituate.Acestea strigau,chitaiau siii distrau pe gardienicutotfelul de obscenit^i. Rina isi invelise capul intr-o esarfa rosie, din care ii iesea nasul mic asemenea unuiratde pore sicu sunete ca de gainafurioasa ne striga sa inaintam.

116 Sabina Wurmbrand Deodata am simtit cum p^antul se mvarte cu mine. Am avut senzatia ca podeaua de ciment umed se ridica si ma izbeste cu putere. Oboseala drumului,foamea si rusinea ma coplesisera. M-au dus inapoi la baraca si m-au asezat pe un pat,dupa care s-a petrecut un lucru neobisnuit. Au aruncat pe mine o jacheta si o fusta din material de sac,de un gri murdar cu dungi albe. Ciorapii imi erau plini de gauri, dar inca purtam juponul plisat si lung pe care mi-1 daduse calugarita la* Jilava. Cu parul meu negru si infatisarea de evreica,aratam,probabil,destul de ciudat.Politicele m-au privit si au hotaratca nu sunt una de-a lor.Prin urmare,s-au gandit tigancile, trebuie ca sunt una de-a lor. Eu am insistat spunandu-le:\"Va asigurca nu sunt.Nici macar nu potvorbilimba voastra.\"Pemeia cu nasul coroiat m-a privit cu un aer intelept si m-a m^gaiat pe mana spunandu-mi: \"Stim,draga. Stim.\" Erau convinse ca, dintr-un motiv oarecare, mcercam sa-mi ascund originea. Din acel moment,la Cemavoda,am devenit o tiganca adoptata. Oriundetraiesc,tiganiiauo viata alor,aparte.InzonaEuropei de Est, insa, tara pe care o prefera este Romania. Bat drumurile fara incetare in caravanele lor, barbatii purtand p^l lung si uns din abundenta cu uleiuri, iar femeile avand fuste lungi pana la glezne,umflate de numeroaselejupoane purtate pe dedesubt.Sunt oameni frumosi,insa multi dintre ei fura tot ce ating. Comunistii i-au trimis cu miile in inchisorisau in lagarele de munca, unde au continuat sa fiire. Era imposibil sa lasi undeva vreo haina veche sau chiar o zdreanta.Absolut totul disparea sub acele jupoane atotincapatoare. Am fost aproape singura dintre prizonierele politice de la Canal careia nu i s-a furat nimic. Richardsicu minei-am ajutatpetiganicandfiigeau dinlagarele naziste la sfarsitul razboiului. Acum mi-am primit rasplata. Ghicitoarelelor mi-auspusca voifi din nouimpreunacu sotul sicu copilulsicavom cMatoripeste marisitari pentru a ne gasifericirea.

Sotia pastorului 117 Nu m-am gandit, msa,ca voi avea de asteptat cincisprezece ani pana la aceasta fericita reunire. Tigancile faceau afaceri bune cu ghicitul. Femeile erau gata sa renunte la painea zilnica doar de dragul de a auzi ca vor fi eliberate curand si ca familiile lor vor prospera, Tigancile de la Canalnu aveaucM,darghiceau viitorul printr-un procedeu mult mai vechi,care-si avea originea in vremea lui Tamerlan sau a lui Gingis Han.Aruncau un pumn de boabe de porumb pe podea si apoi descopereau in formele sugerate de boabele imprastiate, o multime de semne datatoare de nadejdi. Fiind un popor nomad,tiganii nu se asezau nicaieri defmitiv. Chiarsiin inchisoare ei traiau cao mare familie.Maitarziu,cand nis-a permis satrimitem cartipostale rudelor,am facutpe scribul pentru ele-nici una nu stia sa scrie si nici sa citeasca-si fiecare mesajscristrebuiasainceapacu cuvintele:\"Salutarituturorfratilor tigani!\" Uneori izbucneau intre ele certuri pline de fiirie;nu este doar o legenda faptul ca uneori tig^cile luptandu-se una cu alta, isi folosesc copiii ca pe bate cu care se lovesc,si nu se opresc pana cand amandoicopiiimor.Aici,in detentie,furialorplinadepasiune isigaseaalte modalitatide exprimare,iaratuncic^d erau cuprinse de tristete se puneau pe dans,c^tand cu pasiimesalbatica pentru a uita unde sunt. Cu timpul am ajuns sa le cunosc pe toate locatarele baracii noastre,chiar si pe prostituate.Unele dintre ele aveau un suflet ales si cand au auzit despre chemarea lui Isus au facut tot ce le-a statin putin^ pentru a se smulge din noroiul moral in care le anincase viata. »« Inziuaurmatoaresosirii,dimineatafoarte devreme,amparasit lagarul.Dinspre Marea Neagrabateapestecampul deschisun vant rece. Gardienii isi frecau mainile in timp ce asteptau sa pomim, boscorodind nervosi ca trebuie sa-si paraseasca baracile calde.

118 Sabina Wurmbrand Dacaieseam din rand isi descarcau nemultumirea cuimbrancituri >» ' si injuraturi. Odata ajunsi la poarta,sub foisoarele metalice,gardianul sef striga:\"Scoatem din unitate 2.000 de criminali si contrarevolu- tionari!\" Sau oricare ar fi fost numarul zilei respective. Vantul naprasnic ne biciuia fetele si ne desfacea hainele. Coloana detinutilor p^ea nesf^sita. M-am uitatin fata si nu am putut vedea decat randuri de prizonieri flancati de gardieni inarmati.Uneori mai aruncam cate o privirea inapoi-ceea ce era interzis-si vedeam coloanaintinzandu-se pana departe asemenea unui balaur enorm,o entitate avand propria ei existenta.0fiara oarbasineajutorata,sumatuturoracelortrupurisi mainisipicioare, neav^d nici un altscopin afaratrudei panala epuizare.Imaginea ma ducea cu gandul la sclavii din antichitate,lastramosii mei din Egipt care munceau la realizarea proiectelor lui Faraon. Lucram la construirea unui dig,barbati si femei laolalta. Eu trebuia sa umplu mereu o roaba cu pamant. De fiecare datacand roaba era plina,un b^bat,detinutsi el,trebuia s-o duca la vreo 60 de metri distan^,apoi sa urce in fuga o rampa pana la nivelul parapetului digului.Rastuma p^^tulsi apoiseintorcea pentru ao umple din nou.Responsabilitatileincredintete barbatilor erau mai grele decat ale noastre, dar dupa primele cateva roabe umplute ma clatinam ori de cate oriincercam sa ridic lopata grea cu pamant deasupra roabei. Fiecare echipa de lucru avea un 'brigadier-sef care,insotit de cateva ajutoare verificacatde multpoti munci.'Norma'ceruta puteaajunge panalaoptmetricubipezi.Dacain urmaunorefortun enorme reuseam sa ne facem norma, in ziua urmatoare aceasta eracrescutacu un numarsubstantial deroabe.Daca de data aceasta nu mai reuseam s-o indeplinim,eram pedepsiti. 'Brigadierii'erau detinutideincredere.Aveau ratie alimentara speciala, si chiar salariu. Ei insisi nu depuneau nici un strop de

Sotia pastorului 119 munca.Conduceau si supravegheau doar,avand drept de viata si de moarte asupra celorlalti detinuti. Rina isi folosea acest drept f^a nici un fel de rezerve. Discutiile si orice alt soi de contactuman erau interzise,dar mi-am asumatriscul de a-i spune celui ce cara roaba,in timp ce i-o umpleam,cateva vorbe deincurajare si citate biblice. M-aprivit surprins;era un barbat de varsta mijlocie cu aspectul unuicm de latara.Si-a apucatroabasiaplecatcu ea.A venitun altbarbat,cu o alta roaba. Un altul. Apoi un altul. Cel de-al patrulea mi-aspus:\"Contele Rakoti va multumeste pentru cuvintele fhimoase si doreste sa stie cine sunteti.\" *T^anurerafaimosul aristocratungur din Transilvania.Am fost atat de surprinsa,incat,pentru o clipa,am ramas nemiscata, cu cazmaua infipta in pamant. \"Haide! Scoala sus!\" a rasunat vocea Rinei de la cinci-sase metri distanta.\"Vrei sa-ti petreci noaptea in carcera?\" Am inceputsa sap cu multafrenezie.Omulsi-a luatroaba si s-a indepartat.'Carcera'era un cuvant care-ti ingheta sangele in vene.Era,de fapt,o cutie de vreo doi metri inaltime si mai putin de un metru latime,siconstituiapedeapsa obisnuitainlagarele de la Canal. Trebuia sa stai in ea, dupa o zi de munca,f^a sa poti face vreo miscare intreaga noapte.Ziua urmatoare te intorceai la miuicaobisnuita,unde era foarte probabil ca din cauza oboseliisa nu-ti faci norma si sa'capeti'o noua noapte in carcera. Ni se dadeau, la amiaza,4-500 de grame de paine cu orez fiert.Eraceva maibine decatla Jilava,dar erao bataie dejocfata de sperantele noastre.Cu aceasta ratie trebuia sa muncim pana la sf^situl zilei. Uit^du-ma injur si vazand cat de slabiti erau tovarasii mei de suferinta, m-am g^dit ca nu este de mirare sa nu-1 fl putut remarca pe conte. Era greu sa faci diferenta intre un om si altul. Toti purtau haine zdrentuite si peticite. Toti purtau pe fetele lor

120 Sabina Wurmbrand aceleasi expresii altemante de blazare si frica. Unii dintre ei fiisesera profesori universitari,editori, preoti,oameni de afaceri sau fiinctionari de statcu rang inalt.In conditiile in care ne aflam era imposibil sa-i deosebesti de hotii, proxenetii sau hotii de buzunare care lucrau alaturi de ei. Am trudit alte patru ore. A inceput sa se intunece si lunga coloanas-aformatdin nou pentruareveniin lagar.Pe dmm,cativa detinuti au cazut epuizati.Unul chiar langa mine;f^a un cuvant, do'i barbati mai putemici 1-au ridicat, i-au trecut bratele pe dupa umerii lor si au continuat drumul. O femeie in v^sta, cocosata din nastere,'isi tragea picioarele amortite protejate doar de niste ciorapi plini de gauri. Un alta b^bat a cazut si nu a mai putut fi trezit din lesin.L-au tras la marginea drumuluiabandonandu-1 pe zbarciturile'atreicoame de pamantinghetatinintunericultotmai adanc al serii. Si vantul batea fara oprire! Odata ajunsi la poarta, gardianul sefa strigat din nou celor de la poarta:\"Se intorc 2.000 de banditi.\" Se facuse de-acum intuneric. Spre vest, cerul inca mai stralucea cu reflexe rosiatice. \"Ah, ce briza invioratoare!\" a murmuratincantatunul dintre gardieni,infasuratbinein hainalui groasa si cMduroasa. Mie imi inghetase si maduva in oase. Mainile si picioarele imi erau pline de bataturi.Aveam dureri ascutite in toti muschii, iar capul mi-1 simteam de parca era al altcuiva.Ma asteptam ca a doua zi sa fiu cuprinsa de o raceala violenta. Acum trebuiasa asteptam,oturmaintunecata,inghesuitiunul in altulin bataia vantului,ca cei din capulcoloaneisa patrunda pe porti.Altecoloanesoseauin acelasitimp dela alte puncte delucru intalnindu-ne cutotiiinfataintrarii,ceeace ducealalungiasteptari. Cand,in sfarsit,am ajuns in baraca noastra s-a si declansat o cearta. Una dintre prostituate descoperise ca ii lipsea ceva ce ascunsese sub saltea.

Sotia pastorului 121 \"Tig^ci hoate, a strigat ea. Poate ca sunt o curva, dar eel putin nu pun mana pe ce nu-i al men!\" Cuvinte care au stmit-o pe Tania,una dintre tiganci,care i-a replicatf^azabava:\"Eu poate cafiir,dareel putin nu m-am culcat niciodata cu altcineva in afara de barbatul meu.\" Liza,o moldoveanca,a s^tsi ea:\"Si,cine-i ala? Frati-tu?\" izbucnind apoi in ras de propria ei gluma amara, Tiganii dorm adeseaintr-o singuracamera:sot,sotie,mama,soacra,nora;uneori chiar si in acelasi pat. Dar Liza era o criminals. 0 ucisese prin impuscare, din gelozie, pe amanta sotului sau. \"la nu ma-nvatetu pa minecum sa traiesc!\"i-aintors-o Tania. \"Eu pot dainapoi ce iau,daca vreau.Dar tu ai luat viate unui om, 0 mai poti da inapoi?\" Am incercat sa-mi astup urechile la acest argument de o asa inalta moralitate.Dupaalte catevaschimburidereplicirautacioase, Tania s-a retras in coltul hoatelor. Celelalte au primit-o cu incuviintari pe care ea le-a acceptatzambind cu satisfactie. Inalta si dragu^,cu un par negru stralucitor,Tania se bucura de multrespect din partea colegelor sale si in acelasi timp inspira si teama. Aventurile pe care le povestea cu atata savoare ii ca^tigasera porecla de Tania Mana-Neagra.Oricine ii aducea vreo ofensa risca excluderea din grup. Oricine ar fi inselat-o risca o noapte in carcera, pentru ca Tania nu se dadea inapoi de la a-i informa pe gardieni cu privire la vreo abatere reala sau inventata pentru a-si pedepsi vreun dusman. in acelasi timp loialitatea pe care o dovedea fata de prietenele sale era absoluta si miscatoare, iar ea era extrem de incantata de abilitatile ei. Povestea loviturii 9 date de ea cu prilejul careia golise aproape jumatate dintr-un magazin de haine le faceape cele maitinere sarada panalalacrimi. Le alesese pe cele mai istete dintre ele pentru a le instrui in mod particular si dovedea un discemamant foarte ascutit in evaluarea caracterelor.

122 SabinaWurmbrand Fetele cazusera mtr-o admiratie aproape mistica fata de capacitatile sale. Obisnuiau sa spuna ca Tania\"citea intotdeauna c^i si alte chestii\" cand era afara din mchisoare si ca odata, a »> ' intratintr-o casain absenta proprietarilortrezindu-sein biblioteca. A inceput sa citeasca fiind cu totul absorbita de lectura sa pana intr-acolo incat la un moment dat a atipit in fotoliu cu cartea in m^a,iar proprietarii au gasit-o acolo cand s-au inters de lateatru. Tania nu recunostea niciodata ca stie sa citeasca, considerand ca daca s-ar afla,reputatia de care se bucura in lumea lor ar avea de suferit. Ajungi destul de repede sa faci deosebirea intre hoate, prostituate,membre ale unor diferite bande si alte soiuri de femei de felul acesta.Aniipetrecutiin practicarea unui anume pacatlasa urme adanci si vizibile asupra sufletului unui om.Dupa expresiile folosite si dupa comportamentul specific poti sti imediat,fara sa fie nevoie sa intrebi ceva,cu cine anume ai de-aface.Tania,insa, era o fire independentssifiintasa degajaun anume soi de noblete. Obisnuia sa-mispuna in gluma:\"Sa nu crezi ca noi,hoatele, nu avem principii morale. Din cauza sim^lui meu moral sunt impotrivaoricarui fiirtsavarsitde oricare banda,alta decata mea.\" Am incercat cu multa precautie sa bat la usa inimii ei. Am dorits-o inteleg maibine.Am intrebat-o daca,apcum multi evrei si alte persoane care incercau sa fiiga de comunism paraseau Romania,nu i-ar placea si ei sa iasa din tara. \"Pe dracu!\" M-a privit cu indignare.\"Tot ce-mi doresc este sa ies din mizeria asta si sa flu impreuna cu prietenul meu.Pe el n-au putut sa-1 prinda! Vreau sa le arat nenorocitilor de comunisti ce putem face noi.\"Vorbea la nesfarsit,fara nici o retinere despre toate aventurile ei interlope, despre infatisarea si abilitatile ei. Ce era cu parintii ei? \"Oh,/7an/i?//mei!\"mi-araspimscu un aer de parca arfi vorbit despre nipe obiecte de mobilier. \"Buni d-aruncat la gunoi.

Sotiapastorului 123 Maica-mea arata bine ca fata, asa c-a fost cu mai multi b^bati. Apoi m-a avut pa mine. Tata s-a uschit rapid! Oricine o fi fost. Pana la urma aramas cu un mosjegos si betiv care o cotonogeain fiecare seara. Si o multime da alti plozi.\" Tania isi condimenta vorbirea cu atat de multe obscenitati, incat, dupa un timp, incetai sa le mai auzi. Ca atunci cand te obisnuiesti cu un defect de vorbire. Mi-era mila de ea.Imi doream 59 sa reusesc sa ating macar o coarda a sufletului ei si, pomind de-acolo,sa o potface sa vibreze.Nu puteam suferi sa o vad cum le corupe pe altele injurul eif^a nici o umbra de regret. Si marele sau iubit, dupa cum s-a aflat pana la urma,nu era altul decat cumnatul sau. Sageata prostituatei nu nimerise prea departe de tinta. Dormea in aceeasi camera cu alte sase persoane si in acelasi pat cu sora ei si cu barbatul acesteia. Asa ca s-a 9 9^ 9 9 intamplat. Avea doisprezece ani la acea vreme si invatase sa fure c^d avea numai cinci. Intr-o zi a izbucnit: \"Da, stiu: 'sa nu furi'. Asta mi-au spus politistii cand m-au prins si m-au batut,bestiile d... Le-am spus:'vo/sunteti niste hoti... Ati pus laba pa toate pamanturile,toate casele,toata tara asta... Voi imi spuneti mie ce sa fac? Stati pe c... vostru gras,in birouri calde. Incercatisa dormiti vara siiamapesub podurile Bucurestiului si pa urma sa-mi spuneti mie sa nu fur.\"Dupa care a r^ cu pofla.\"Oh, au dat in mine; nu s-au jucat. Mi-am pierdut toti dintii din fata. Acum mi-am pus placa asta noua.\" Si-a scos-o ca sa mi-o arate. Ochiiii strMuceau.Cateva dintre admiratoarele eicare se stransesera injurul nostru au aprobat-o cu simpatie. \"Tania,esti formidabila. Niciodata nu am avut atata tupeu,\" i-aspusloana,ofata subtirica,fosta concubina a unui interlop din Bucuresti. Acesta a abandonat-o in mana politiei dupa care s-a stabilit in Paris,la loc sigur. Celelalte fete ma priveau asteptand sa arat aceeasi atitudine aprobatoare.Am zis:

124 SabinaWurmbrand \"Tania,ai,intr-adevar,multcuraj. Cu energia si cu istetimea ta ai putea realiza lucruri mult maibune.Faptul ca parintii taisunt niste ratati nu inseamna ca tu trebuie sa le calci pe urme. Multi »j ^j dintre oamenii mari din aceasta lume au avut parinti ca vai de ei sau au crescutca orfani.Daca ti-aiindrepta vointain directia buna, ai putea realiza si tu lucruri mari.\" \"Eu,saajung mare!Fac^dce?\"Siacontinuatinsir^d cateva dintre activitatile certate cu legea.\"Nu ma intelege gresit. iMI PLACE sa fur.Asta-i viata mea,am fost nascuta pentru asta!\" M-am aventurat putin mai departe, incerc^d un exemplu. \"Unul dintre oamenii mari despre care iti spuneam si-a inceput viata ca escroc, ca profitor. II chema Matei. Cand L-a intalnit, insa, pe Domnul, a fost atat de impresionat, atat de incantat de bunatatea Lui incat a abandonat tot ce avea si a devenit Matei, ucenicul lui Isus.Hotul s-a transformatintr-un sfant,iertatsi iubit de toti oamenii,de-alungul anilor.A ajunssa moarapentm credinta lui si este autorul evangheliei citita in intreaga lume.\" \"Ucenic, sfant, martir! Da unde gasesti tu sa iei toate cuvintele-astea?\"Si-a batut Taniajoc. Rareori putea fi traversata prapastia dintre detinutele de drept comun si cele politice(toate femeile arestate din motive religioase erau considerate si ele, politice).intotdeauna cele de dreptcomun obtineau slujbele de supraveghetoare sau de sefe de camera fac^du-le viata un iad celor din vechea clasa de mijloc sau din vechea aristocratie. Hoatele li se adresau in batjocura cu'Madam' si gaseau sute de mici artificii prin care sase razbune,chinuindu-le. Politicele nici nu vroiau si nici nu incercau macar sa stabileasca vreun canal de comunicare cu semenele lor. Situandu-ma undeva pe la mijlocul distantei dintre cele doua grupuri — ca o crestina tiganca-evreicace se adresa cu dragoste celor maiinraite criminale din baraca si le confrunta cu pacatele lor pe doamnele din inalta societate - mi-am castigat in mod natural antipatii din mai multe directii.

^ Sotia pastorului 125 Cemavoda era plin de nume faimoase care, dupa obiceiul lumii in care traisera, puteau oferi suficiente subiecte pentru mtretinerea imei coloane 'Mondene' a unui eventual ziar local: \"Asteptand la coada la toaleta,o martora a surprins-o pe contesa X clevetind impreuna cu fosta doanina de onoare, baroneasa Y, asupra ultimelorzvonuri din bucatariecum ca vorfi deschise toate mormintele personalitatilor controversate ale societatii si lise vor confisca aurul si bijuteriile in folosul statului.\" Ce intalniri ciudate mi-a fost dat sa vad! Unul dintre cele mai active grupuri era eel al femeilor foste fasciste. Lidera lor era doamna Codreanu, sotia conducatorului Garzii de Fier, organizatie care a avut un rol major in realizarea aliantei dintre Romania si Germania nazista. El se lauda intr-una dintre cartile sale ca nu a strans niciodata m^a vreunui evreu si nici nu a intrat in magazinul vreunui evreu. Acum, doamna Codreanu muncea fortat pentru comunisti alaturi de femei evreice, dar prejudecatile antisemite ii erau neschimbate. \"Criminalul ala de Churchill!\" scrasnea ea.\"Un sionist, un figurantjidan!SiRoosevelt,cu sigurantasieltotjidan!Din cauza lor suntem astazi aici.\" Gardienii nu aveau nici o retinere fata de aceste femei, iar celelalte detinute se luau mereu de ele. Aceste doamne dadeau, insa,dovada de multcuraj.Una dintre ele,ca urmare afaptuluica am incercat sa le arat intelegere si dragoste mi-a spus intr-o zi: \"Draga,prietenele meie si cu mine am hot^at ca in ziua in care toti evreii din Romania vor fi lichidati, tu si familia ta veti fi crutati.\" S-a aratat surprinsa ca nu am primit aceasta veste cu entuziasm. Sotii ale altor politicieni si femei care fusesera ele insele implicate in politica purtau lungi discutii despre cum ar trebui condusa lumea. Una dintre ele mi-a spus o data:\"Am stat treaza toata noaptea punand lacale un plan pentru viitor.Vrei sa-1 auzi?\"

126 Sabina Wurmbrand Nu mi s-a oferit altemativa. \"In primulrand trebuierealizata6reforma militaracompleta. Toate uniformeie trebuie sa fie de un albastru regal cu chipiuri malte../' M-am grabit sa-i r^pund: \"Multumesc mult de tot; nu-i nevoie sa-mi explici mai mult de-atat.Dacatoate uniformeie vor avea culoarea albastru regal,totul este ca si rezolvat.\" Dar,uneori,oamenicare pareau de-o mare rautate sau pareau sa bata campiicu totfelul de idei aiurite ofereau cate o lectie care merita retinuta. O calugarita ortodoxa din baraca noastra injura, spunea bancuri deocheate si fura ca o tiganca. Am intrebat-o:\"Cum crezi tu ca vei fi mantuita daca faci toate astea?\" Mi-araspunsr^and:\"Uncalugar m-ainvatatcesafac pentru afi mantuita.Trebuie satin fara greseala doua porunci.Niciodata nu judec pe nimeni si ii iert intotdeauna pe cei care pacatuiesc impotriva mea.In felul acesta Dumnezeu vafi obligatsa maierte si El pe mine.\" Nu era expresia celei maicorecte teologii,dar m-am bucurat s-o aud pentru ca avea,intr-adevar,virtutile cu care se lauda. in 1951 au inceput sa-si faca aparitia in inchisori si lagarele de munca fortata tot mai multe femei comuniste. La Cemavoda amintabiit-o pe MarioaraDragoescu,o activistacarefiiseseinchisa pe vremeafostuluiregimfiind considerataorevolutionara de elita. Acum fusese condamnata la munca silnica de catre tovarasii ei, fiind acuzata de actiuni'contrarevolutionare'. N-ar fi renuntat, insa, pentru nimic in lume la idealul sau comunist.Mareatasocietate marxistaerala doipasi.!ninchisoarea din Mislea,una dintre cele mai mari inchisori de femei,ii fusese ingaduit sa-si alapteze copilul de numai doua luni, dupa care i-a fost luat si intemat intr-un orfelinat al statului. Nu stia daca il va mai vedea vreodata. Simpatizase si ii tinuse partea lui George

Sotia pastorului 127 Cristescu,unuldintrefondatoriipartidului,carefacuse prima data inchisoare pentm convingerile lui socialiste in 1907. Fusese, de asemenea,primul Secretar GeneralalPartidului Comunist.Acum, lasaptezecisi doi de ani,muncea alaturi de noipe santier dinzori si pana in noapte,pe zapada,ploaie si v^t. Uneoriseint^plasa-iincarc euroabacu p^ant,Tragea de ea ca o fiara. Era mai usor s-o tragi decat s-o impingi peste denivel^leinghetate.Mi-am amintitcevace-mispusese Richard cu putin timpinaintea arestariiluisii-amimpart^itsi lui:\"Sub o tiranie,inchisoarea este eel mai onorabil loc in care te poti afla.\" Un mic zambet i-a luminat o clipa fata. Un gardian a strigat laelsis-a grabitsaseindeparteze,tragandu-siincarcatura.Adoua zi,cand ne-am reintalnit,i-am soptit:\"imi pare rau ca v-am creat necazuri cu vorb^ia mea.\" \"Nu,continua sa vorbesti! Sa poti auzi si altceva, dupa atat de multtimp,decatineptiile sirautatile de care seface atatarisipa pe aici, este ca si cum ai asculta o muzica frumoasa.Tanjeam sa maiaud o voce blanda si calda la fel de multpe cattanjesc sa mai pot vedea si alte culori,dupa atat de mult gri.\" Dupa un timp mi-a imp^asit deziluziile pe care le traise. \"Comunismul pe care-1 practica ei nu este idealul pentru care 2im luptat si am suferit eu.Am simtit ca n-ar fi cinstit din partea mea daca nu as lua pozitie.\" Noi,ceicare eram credinciosi ne-am datseama pentru prima data catde bogatisuntem.Cei maitineri si maislabi dintre crestini se bucurau de 'mai multe resurse la ca're sa faca apel decat cj ele mai bogate doamne in varsta si decat cei mai rafinati intelectuali. Oamenicu o minte de invidiat,cu educatie aleasa,capabili,o data lipsiti de cartile lor,de concertele cu care erau obisnuiti,p^eausa se ofileasca asemenea unor plante de interior scoase in bataia vantului.Inima si mintea le era goala. Doamna Nailescu, sotia unui profesor din Cluj, mi-a spus intr-o zi:

128 Sabina Wurmbrand \"Cat de fericite sunteti voi ca puteti continua sa ganditi tinandu-va minteatreaza si mg^du-va!Euunanu reusesc.Incerc sa-miamintesccateo poezie sitocmaiatunciaparecateim gardian urland.Intr-o clipa minteaimirevine la acestlag^vesnic.Nu ma pot concentra.Nu ma pot disciplina defel.\" Femeile'delume'erau adesea cele maide compatimit.Viata se arata fata de ele mai aspra decat fata de oricine altcineva. Din punct de vedere material, pierdusera eel mai mult si aveau cele mai sarace resurse launtrice cu care sa umple golul r^as. Tot soiuldefranturi de amintiri ale unor vechijocuride bridge,palarii, hoteluri,experience nuptiale,weekenduriirositesiiubitile agasau mintea asemenea unor arcuri rupte in speteaza scaunului. Nervii lor au fost cei care au cedat primii,impreuna cu mainile lor albe. Dupa munca zilei, femeile veneau adesea la noi, detinutele credincioase,sine rugau,chiar insistau uneori,sa le spunem orice neputeam aminti dinBiblie.Cuvantulleofereanadejde,mangaiere si viata. Nu se gasea nici urma de Biblie la Canal. Noi, cele credincioase,infometam dupa ea mai mult decat dupa paine. Cat imi doream sa fi inv^at mai mult din ea pe dinafara! Repetam zilnic pasajele pe care le cunosteam si noaptea la fel, cand ram^eam treze pentru cate untimp de rugaciune.Maierau si alte credincioase asemenea mie,care memorasera intentionat pasaje lungi, stiind ca momentul arest^ii lor va sosi cur^d. Au adus astfel bog^ii nespuse in inchisoare.in timp ce unele detinute se certau sise bateau,noineintindeam pe saltelele noastre sifoloseam ceea ce stiam din Biblie pentru a ne indemna si a ne motiva rugaciunile si meditatia. Ne repetam versetele cunoscute unele altora ceasuri intregi de-a lungul noptilor. Ascultam ce aduceau noile venite si le invatam la randul nostru ce stiam noi. In felul acesta prin inchisorile din Romania circulau adev^ate Biblii nescrise.

Sotiapastorului 129 Meditatia are puterea de acoboriin profunziminebanuite.In primafaza,ceeace meditezinu esti tu insuti,ciceeace ai presupus in mod gresitca esti tuinsuti-adica un amestec neomogen aceea ce stii din ziare, carti si fiime. Partea din tine insuti implicata la acest nivel este minuscula.In a doua faza a meditatiei,trebuie sa 9' renunti tot mai multla ceea ce nu esti tu,la ceea ce aiimprumutat, pentru a reusi sa ajungi la realitatea fmala din tine. Odata ce ai devenit din nou tu insuti, este destul de usor sa comxmici cu o '5 9 persoana pe care o iubesti. La un moment dat, asa cum o idee capata forma unei imaginiin mintea scriitorului,ajungi sa-L vezi si tu pe eel la care meditezi. Isus a spus: \"Binecuvdntatisunt cei cu inima curatd cdci ei II vor vedea pe Dumnezeu\", dar nu doar pe Dumnezeu. Am conversatadeseoricu Richard,in specialin anii detentiei lui solitare.Imitransmitea mesaje si aveam o convingere profunda ca suntem in contact, ca el este prezent cumva, langa mine. Si eram sigura ca si gandurile mele ajung la el. Aceste stari de comimiuneintimas-au repetatadesea de-aIxmgulcelor paisprezece aniin care a fostinchis si multtimp dupa ce eu am fost eliberata. Am 0 notita in Biblia mea,scrisa cu creionul in 1953,la cateva luni dupa intoarcerea acasa: Richard a venitsd md vadd astdzi; s-a aplecat asupra mea in timp ce citeam. Intotdeauna am trait cu teama ca si el s-ar putea sa fi fost trimis intr-unul din lagarele de munca fortata. Cum ar fi putut el face fata unei astfel de munci? Scrisul si predicatul il epuizau complet.Cu toate acestea,cand o femeie mi-a spus ca a murit,nu am crezut-o. intrebam pe toatalumeacu care vorbeam la Canal daca avea vreo veste despre Richard. Aveam inima stransa de teama unui raspuns dureros, dar nimeni nu stia nimic. Apoi, la un moment dat, au sosit trei femei de la Vacaresti, o inchisoare la care erau dusi multi dintre detinutii bolnavi. Fiecare nou venit la Canal era

130 SabinaWurmbrand pentru noiasemeneaunuipostas.II asaltamcuintrebarile obipuite, nadajduind sa afl^ ceva despre rudele pe care mai toti le aveam in diferite inchisori din tara. Nimeni nu auzise de Richard. y Catevazile mait^iu,ofemeie din grupul de care am amintit m-a cautat sa-mi vorbeasca. \"Defiecare datacand vorbesti despre Dumnezeuimi amintesti de Vac^esti,mi-aspus ea.Am fostacolo pentru o perioada scurta, dar am avut si acolo parte de un predicator.\" Vacarestiul era o fosta m^^tire transformata in inchisoare. y Zidurile dintre chiliile calugmlorfiisesera demolate pentru aface lor unor celule mai largi. Fusesera insa pastrate cateva dintre ele unde erau izolati detinuti cu regim special. \"Asteptam pe coridor sa intram la baie,imi povesteafemeia, c^d, din spatele imei usi incuiate, s-a auzit vocea unui barbat vorbind. Spunea;'lubiti-L pe Isus si incredeti-va in bunatatea lui Dumnezeu.' Am rtoas uimite. Toata lumea din inchisoare se intreba cine poate fi acel om. Dar, desigur, numele ii era tinut secret.\" Acum c^d m-a intalnit, femeia era sigura ca nu putea fi altcineva decat Richard. Mi-a spus ca parea foarte bolnav si ca dupa cateva zile s-a oprit din predicat. Se zvonise ca a murit. Gate lacrimi au curs,in taina, din ochii mei! Cat de sfasiata mi-a fost inima! Dar in toiul acestei dureri, a rasarit crescand o nadejde noua.Am continuatsa marog siI-am cerutDomnului sa-i mai daruiasca ani si sanatate barbatului care L-a slujit cu atata credinciosie chiar si in *Izolator'. »y Eram ingrijorata la gandul ca si Mihai ar fi putut fi arestat si trimis la Canal. Avea doisprezece ani si mai erau acolo baieti de v^sta lui. In fiecare zi il vedeam pe xm baiat, pe nume Marin Mota,de-o seama cu el,impreuna cu sora lui de paisprezece ani. Tatal lor fusese unui dintre fostii conducatori ai G^zii de Pier.In

Sotiapastorului 131 ideologiape care o slujise,amestecase antisemitismul cu o adanca credinta ortodoxa. Cand,in timpul Razboiului Civil din Spania, anarhistii au pangaritbisericile,el a declarat:\"II lovesc pe Hristos peste faXa. Nu mai pot indura asa ceva.\" A plecat in Spania si a murit acolo luptand de partea viitorului dictator,Franco. Ce contradictii isi pot gasi salami in inima omului! A lasat un foarte finmostestamentcrestin,in care a declarat printre altele: \"Cand Hristos a promis ca portile iadului nu-I vor birui Biserica, a avut in vedere lupta activa a Bisericii. Aceasta promisiune nu ramane in picioare daca crestinii nu-si fac datoria.\" Cat de adevtota este aceasta afirmatie! Sotia si copiii lui erau inchisi doar pentru cafusesera...ai lui. Doamna Mota avea acum o ideeflxd:'Fiul meu,Marin,va deveni regele Romaniei dupa ce va fi rastumat comunismul, deoarece Regele Mihai aflatin exil nu se va maiintoarce niciodataintara.\" De altfel, intreaga miscare a Garzii de Fier era plina de contradictii. Fondatorul ei,Codreanu,aucis si a ordonat uciderea ' . .. f unor oameni care nu comisesera nici macar greseala de a fi fost evrei. Totusi,printre ultimele sale cuvinte au fost si acestea:\"Nu conteazacum moare un om;importanteste doarcum invie el.\"El insusi a fost strangulat de adversarii sai. In lagarul de la Cemavoda ne-au dat la un moment dat carti postale si ni s-a spus ca putem scrie pentru a ne invita familiile sa ne viziteze intr-o anumita duminica. Imediat i-am suspectat de vreun viclesug: nu cumva eram pacaliti sa dam la iveala numele vreunui prieten pe care ei sa-1 puna sub observatie pentru ca apoi sa fie urm^it de Securitate? M-am intrebatzile in sir cui as putea sa scriu. Si cei carora le-as scrie mai locuiesc acolo unde stiu eu ' ' . '. pentru ca sa primeasca misiva mea?Fusesera arestati atat de multi dintre cunoscuti! 9 Toata lumea injurul meu isi folosea cartile postale primite. Fiecare se intreba daca mai era cineva acasa pentru a raspunde

^32 Sabina Wurmbrand sau...daca maiexista'acasa'.Copiiiputeau sa-sifipierdutcredinta sau sa fl fost arestati si ei, iar barbatii puteau fi in inchisoare sau sa traiasca deja cu alte femei.Am privitcu ochii mintiiin viitor si am zarit multe tragedii la orizont. Cand a sosit, insa, marea zi, nu ne-a fost revelata nici o tragedie; pentru ca desi rudele au venit, nu ni s-a permis sa le intMnim. M-am trezit in acea duminica cu mult inainte de a suna desteptarea, la era 5 fix. Lumina era aprinsa (era interzis s-o stingem) si afara intunericul era la fel de adanc ca si in miezul noptii. Pervazul geamului era acoperit cu gheata.Abia asteptam sa se faca dimineata. 9 Si, pana la urma, s-a facut! Am alergat nerabdatoare afara sperand sa-i vad pe vizitatori astept^d in spatiul imprejmuit din zona portilor. Era im loc aflat la mare distanta de noi,separat de lagarul propriu-zis de trei garduri de sarma ghimpata urmate de un teren viran exterior - pamantul nimanui.- pe care nu avea nimeni voie sa paseasca. L-am zarit acolo pe fiul meu.Maiinalt,maislab,imbracatin haine s^acacioase. L-am recunoscut si pe barbatul de langa el, pastorul bisericii noastre.(De atunci,anumite evenimente tragice au sapato prapastie adancaintre el si noi,dar noicontinuesa ne amintim si sa fim recunoscatori pentru ajutorul enorm pe care ni 1-a datimpreuna cu sotia lui in vremuri grele si daca el ne uraste astazi,noi,de partea noastra,nu vom inceta niciodata sa-1iubim.) Le-am facutcu m^a,iar si iar,dar n-au reusitsa maz^easca printre toate celelalte femei'insirate pe langa'gardul de sarma. M-am intors grabita la baraca pentru a-mi impart^i bucuria cu doamna al carei patse afla l^ga al meu.Ea s-a uitat cu atentie la mine,la rochia mea decolorata sizdren^ita,la pantofii scalciati, la ramasitelejachetei mele de vara,la sfoara care-mi tinea loc de curea.

Sotia pastorului 133 \"II vei speria pe bietul baiat daca te va vedea in halul asta,\" mi-a spus ea.\"la bluzajtnea,eel putin este dintr-o bucata si nu are petice. Tania mi-a oferito fUstalunga,tiganeasca. Valia mi-ainvelit capulintr-un sal alb. Mi-au datsosete sichiar sio batista murdara. A. ' >» J In timp ce admiram impreuna noua si eleganta mea toaleta, in camera a navalit un grup de gardieni. Rinase aflain mijlocul lor,jubiland.Urmasafim pedepsite. In saptamana care tocmai trecuse, atat de multe persoane nu-si indeplinisera norma incat vizita a fost anulata. Rudele si prietenii calatorisera toata noaptea venind de la Bucuresti sau din alte localitati, si-si cheltuisera economiile de care aveau atata nevoie,pentru nimic. Nu ne-am putut vorbi, nu am putut nici macar primi hainele si mancarea pe care ni le adusesera. Grupul de vizitatori,in jur de treizeci de persoane, a asteptattoataziuain fataportilorin sperantacatotusi comandantul se va razgandi.Nu a facut-o.Nu ni s-a mai permis nici macar sa-i privim sau sa le facem cu mana.Intreagazi gardienii ne-au gonit depelangagard,iarmitralierelecelordinfoisoare austatindreptate spre noi.Dincandin c^d,cate ofemeie care reuseasase strecoare pana in apropierea gardului ne anunta:\"Suntinca acolo!\" Seara, insa,au plecat. Parea imposibil sa ajung sa-1 vad pe Mihai vreodata,daca ei continuau sa pretinda ca toata lumea sa-si implineasca norma. Venisera multi detinuti de la Jilava. Foamea si boala ii slabisera multprea multpentru casa maipoatareusisasatisfaca pretentiile crescande ale conducatorilor lagarului. Ni s-a permis,totusi, sa scriem din nou. Ni s-au dat din nou carti de vizita.Peste cateva duminci,Mihai afacut din nou drumul panala Cemavoda.De data aceasta,nus-a maidatniciopedeapsa. Vizitele insa se desfasurau in ordinea alfabetica a detinutilor si numelui meu ii venea r^dul abia la sf^sit. Se putea s'curge ziua

134 Sabina Wurmbrand intreaga f^a ca mie sa-mi vina randui. Hainele imprumutate treceau de la o femeie la alta. \"Cumarat?\" \"Perfect!\" Cele mai multe dintre ele isi petrecusera mtreaga noapte gandindu-se ce vor spune,repetandu-si cuvintele la nesfarsit.De regula insa, cand sosea momentul intalnirii, erau prea coplesite pentm a mai putea vorbi. Daca incercai sa intrebi ceva despre soarta altorrude sau prieteni,gardieniite opreau imediat.Chiarsi pachetele cu haine,despre care ni se spusese ca ni se va permite sa le primim,erau respinse sub diferite pretexte. Intalnirile le-au cauzatmultora dintre noi maimultnecazdecatbucurie.Se grabeau sa se intoarca pentru ainapoia lucrurile imprumutate,in timp ce persoana urmatoare aproape le smulgea. Cele ce nu primiseravizite ne priveau cu tristete.Probabil,in urmatoarea zi de vizita — peste doua luni — va veni si r^dul lor. Am fostduseintr-o alta baraca,in apropierea portilor.Nu era vorba,bineinteles,de'o ziintreaga cu familiile voastre' asa cum ni se promisese la Jilava. Aveam dear cincisprezece minute la dispozitie sa stam in aceeasi camera, la aproximativ trei metri distanta unulfata de celalalt,cu fiecare cuvant ascultatsi cantarit j» ' de gardieni. Dar c^d 1-am vazut pe fiul meu,am uitata ca eram detinuta, cum aratam siunde maaflam si1-amimbratisatcu privirea.Ce slab arata si ce series! L-am privit cu intensitate si el pe mine si cele cincisprezece minute au trecut fulgerator. Emotia noastra a sters scurgerea timpului.Am vorbit putin.Nu pentru ca n-am fi pututsa ne spunem lucruri mai personale. imi amintesc ca i-am strigat peste spatiul care ne desp^ea: \"Mihai,crede in Isus din toata inima ta!\" dandu-i astfel eel mai bun sfat pe care i-1 puteam oferi, stiind din experienta din inchisoafe,cu atatde multioameniinjur,tineri si batrani,ca dear

Sotia pastorului 135 Hristos poate oferi nadejdea ce aduce lumina in locurile cele mai intunecoase. Ramasese si el,asemenea alter mil de baieti si fete,fara nici o ca-1l-auz^a iAn visata. Comunistii vor profita de lJuc>rul a'cesta. Asa cum s-a intamplatin parabola fiului risipitor care a cheltuit tot ce avea si apoi s-a indreptat spre un semen care 1-a facut pazitor de porci,comunistiisiin generaloamenii&aDumnezeu,ii amagesc pe tinerisa traiascape bazaunorideipotrivite porcilor.I-am spus: \"Crede in Isus\" stiind ca doar Isus are cuvintele vietii vesnice si ' '' ' El este calauza cea mai buna pentru un copil f^a mama. Mi-aap^tcafiind foarte firumos;fiecare mamaeste convinsa ca fiul ei este eel mai chipes. Valoarea acestei scurte intrevederi a iesitlaiveala multmaitarziu,asemenea unuicopac ce creste greu darsigur dintr-o mica samanta.Efectul cuvintelor mele asupralui aveam sa il aflu abia dupa eliberarea mea. Am fost impinsa cu brutalitate de umar si scoasa de catre gardieni. In baraca s-au strans toate in jurul meu intrebandu-ma ce a spus Mihai si cum a fost intalnirea. N-am putut decat sa dau dincap.Oreintregi n-am pututscoate un cuvant.Maaflam undeva in alta parte. Nu eram in inchisoare. Seara multe dintre femei au trait durerea de a fi asteptat pe cineva care nu sosise. Acum plangeau nem^gaiate, fiecare pe salteaua ei de paie. Carcera Noaptea,infiecare baraca,cate ofemeie trebuiasasteatreaza, ca planton.Nu nis-a explicatniciodata asupra ce anume ar trebui sa veghem(banuiesc ca era o incercare de apreveni sinuciderile).

136 Sabina Wurmbrand dar trebuia,in orice caz,sa ramai treaza.Pedepsele aplicate celor prinse ca dorm erau extrem de brutale. Un bee simplu,atto^d in mijlocul camerei,se legana user in bataia curentului. Randuri intregi de femei se foiau si se intorceau de peo peirte pecealalta.Unele sforaiauzgomotos.Unele pl^geau chinuite de cosmamrile visate. Fata fiecarei femei din baracapurtasemnele suferinteisialefricii.Catde greuse scurgeau orele!Cedeprimantse auzea^ieratul v^tuluiafara.Avea,parca, cevaincomuncu toata aceastaadunare pestrita,ciudata,defemei: unele in varsta, altele tinere,femeiin pas cu moda si vagaboande de pe sub podurile Bucurestiului. Numitcrul lor comun era suferinta. Cand eram copil nu-miplacea de loc noaptea.Acum o astept cu nerabdare,capeo eliberare de muncaucigatoare pecare suntem siliti sa oindeplinim.Totusi,cand intunericul sosea,in sfarsit,eu nu puteam adormi. Ma sculam si ma rugam pentru femeile din baraca noastra,din lag^,pentru milioanele de detinuti din lumea comunista si de asemenea pentru crestinii care dormeau fara griji in vest, cat si pentru cei despre care imi imaginam ca se roaga pentru noi. 0 data, flind oricum treaza, m-am oferit sa preiau eu un schimb alplantonului.ErarandulTanieisinueraoproblemapentru ea sa se culce si sa adoarma.Dar m-a refuzat cu hot^are. Mi-a spus:\"Culca-te imediat.\"A facut-o insa cu bl^dete. Mait^ziu,v^and casuntincatreaza,a venitsi s-a asezatpe patul meu. Am inceput sa vorbim in soapta si s-a apucat sa-mi povesteasca una dintre intamplarile ei de hoata. Fusese bagata intr-o inchisoare alaturi de alte 4.000 de detinute. Printre ele se aflaunacarefusese,pe vremeavechiuluiregim,chiarguvematoare a acelei inchisori. \"Contribuise la intemnitarea comunistilor in timpul razboiului, povestea Tania,si acum se afla ea inauntru,exact in

Sotiapastorului 137 locul pe care-l merita.Nudoarpentruca *aranjaregistrele'siciupea din banii pentru m^care.Totifaceau chestii din astea.Darfemeia asta,obisnuia sa le elibereze pentru cateva zile pa fetele cele mai descurcate pentru ca apoi sa le aducS tnapoi si sa-si opreasca o parte din ce furasera.\" Cand am incercat sa-i vorbesc despre Dumnezeu,Tania mi-a raspuns: \"Pana sa ajungi la Dumnezeu,te man^ca sfintii!\" O vorbafaimoasain Romania!Nu lipsea reverenta exterioara indreptata spre sfinti, dar puto dintre practicanti aveau vreo idee despre cine au fost ei cu adev^at. I-am spus ca sfintii ne ajuta si mijlocesc pentru noisichiarpotsaneconducalaDumnezeu.Sfintii nu fac rau nimanui. I-am spus:\"Exista doualumi:una materiala si alta spirituala. Dar porunca dumnezeiasca si omeneasca, \"Sd nufuri \"■ este de gasit doar in cea materiala. In lumea spirituala, regula este sa furi tot ce poti. Fura orice cunostinta, exemplu de traire sau intelepciune poti. in lumea materiala, daca fiiri de la mine, eu am de pierdut. Dar in lumea spirituala nu pierd nimic. Acolo nu am nimic impotriva sa fii o hoata. Problema este ca nu stii ce sa fiiri. Or, ceea ce iei ast^i vei pierde sigur, daca nu maine, eel mai t^ziu la mparte. Dar intelepciunea si cunoasterea lui Dumnezeu, odata luate de la cineva, le vei avea vesnic.\" Probabil ca aceste cuvinte nu au cazut in gol. Ingropata undeva in ad&icul fiintei noastre, se gaseste convingerea ca \"Sd nufuri\", cu exceptia de mai sus, este regula fiindamentala a acestui univers. Ceva din launtrul nostru ne spune: \"Sa nu poftesti bunul altuia. Si fii discret. Nu doar bunurile lui, dar si propria lui fiinta este proprietatea lui sacra.\" Dumnezeu a poruncit ca oamenii, asemenea stelelor de pe cer, sa stea la o oarecare distanta unul de celMalt. El ne-a daruit sentimente de timiditate, rusine, mandrie, frica, demnitate, ca un gard de protectie al individualitatii fiec^ia si

138 Sabina Wurmbrand nimeni nu are voie sa sara peste acest gard. Fiecare om este asemenea unui atom care nu poate fi penetratcu forta decat daca este dezintegrat, ceea ce duce la descatusarea unor energii revolutionare si distructive,care pot distruge intreaga lume. Desi chinuita ea insasi de foame,adeseori, Tania nu uita sa hraneasca pasarelele. Toate detinutele isi mancau micile ratii de paine pe pat, culegand toate firmiturile cu multa grija. Fiecare f^ama era deosebit de valoroasa,fiind singurul aliment solid pe care il puteam m^ca. Tania insa, lua gramada de firmituri si o impr^tia pe pervazul ferestrei,pentru a hr^i porumbeii. O data i-a zis unei colege de baraca: \"Crestine ce sunteti! Numai gura de voi.Niciodata nu dati nimic pasarelelor.\" Vaz^d o fata ca ea renuntand la acele resturi pretioase,am ajuns sa cred ca nici un om nu este depravat in totalitatea lui. Natura umana, lasata de capul ei, poate dovedi o tendinta spre bunatate macar in astfel de lucruri f^a insenmatate, cum ar fi hranirea unor pas^ele, atunci c^d persoanei insesi ii lipseste hrana. Amfostimpresionata descoperindin caracterul acestorfemei carefuraucu atatausurintaotr^aturaspecificatibetanilor,oameni care de-alungul a miide ani,si-au dezvoltatpoate cea maiadanca sensibilitate metafizica.Sven Hedin povesteste ca in timp ce noi, europenii,hranim doar pasarile domestice cu scopul de a ne hrani mai tarziu cu ele, tibetanii obisnuiesc sa puna pe stanci mici prajituri, ca hrana pentru pasarile sMbatice, gandind ca viata salbaticiiuiilor este si ea o parte din Brahman,marele Tot.Ratacit fiind prin tinuturile lor, Sven. Hedin insusi s-a hranit cu aceste prajituri. Lafemeile vinovate de crimacasi la orice altfel de raufacator » dininchisoare puteaigasio micafarama de bunatatea dezinteresata. La Cemavoda,in fiecare dumineca, atunci cand tanjeam si nadajduiam sane putem odihniputin,trebuiasasuport^prelegeri tinute in scopul indoctrinarii. Dupa-amiaza, sefa de camera ne

Sotia pastorului 139 A ducea in sala mare unde o femeie venea sa ne vorbeasca.Incepea de obicei prin a ne spune ce gandeste ea despre Dumnezeu,ceea ce nu dura prea mult si ne avertiza ca oricine va vorbi despre El, va fl pedepsit. \"Afara,toti sunt comunisti acum,ne explica ea.Doar voi va maiincapatanatiin aceastanebuniereligioasa sinoisuntem hotarati sa va educ^pentru a scapa de ea.Partidul este la putere acum si el stie eel mai bine.Aici nu suntetiin inchisoare. Nici nu vreau sa aud acest cuv^t!Suntetiintr-o institutie de reeducare si nufaceti ' .. ' .. ' .. decatsa va construiti fericirea viitoare! Mxmciti pentru generatiile care vin! Si depasindu-va normele de lucru care v-au foststabilite, v-ati putea grabi eliberarea ca cetateni reabilitati.\" Apoi urma un concertin scop propagandistic. Printre noi se aflau c^tarete de cabaret si actrite,unele dintre ele provenind din mijlocul minoritatii germane.Brau fortate sa interpreteze cantece comuniste in care Germania era batjocorita,iar victoriile Uniunii Sovietice ridicate in slavi. Am simtit durerea umilintei la care au fost supuse.Durerea flzica trece si dupa cateva ore sau zile poate fi uitata.Umilinta,insa,chiar daca areoinfatisarejosnica,iti arde inima.Abiain acesteimprejurariaminceputsainteleg de ce vorbea Isus despre a fi\"batjocorit si crucificat\". Maintrebasem de multe ori inainte de ce a trebuit sa fie mentionata batjocura in aceeasi expresie.Acum mi-am datseama cat de ad^c poate rani si cat de departe pot merge umilinta si batjocura. O femeie de etnie germana se afla pe scena de la capatul sMii. Erade varsta mijlocie sise parecafiisese odinioaraplmutasidragute. Intimp ce canta,isiinclesta mainileintr-un gestpatetic,iar voceaii pierealanoteleinalte. Ofiteriide peranduldinfatase prapadeau de ras.Ce putea fi mai caraghios decato ^fraulein' ofilita care isi bate Joe de ea ins^i? in timp ce se straduia sa-si duca la capat bucata muzicala,lacrimile ii siroiau pe obraji.Apoi a urmato alta femeie, inca tanara, care a citit o poezie de recunostinta fa^ de sovietici

140 Sabina Wurmbrand pentru eliberareapecare ne-au adus-o desub tiranianazista;\"Maica Rusia,iti multumesc/ Pentru ce ai facut in aceste zile!/ Glorioasa Armata Rosie/Ne-a aratat calea...\"etc.,etc. Aceasta prostioara artistica a fost apreciata cu voce tare de toti cei prezenti sub conducerea sefei de camera. Oricine parea lipsit de entuziasm avea necazul asigurat. Informatorii vegheau cu vigilenta pentru a observa orice reactie *antisociala'. Nule puteam condamnapefemeile careluau parte la aceasta sarada. Erau distruse de suferinta si,ceea ce pentru noi era o ora de plictiseala, pentru altele era o ora de evadare din iad. Apoi, toata lumea facea acest lucru: nu si-a convertit pana si eel mai faimos autor religios reman,Aurel Baranga, pentru a scrie ode comuniste? Ceicare refuzaseraflisesera marginalizatisauinchisi. Putiniau rezistat.larceicare au reusit,n-au ramascu totul neatinsi dje aceste ceasur.i de Amdoctri.nar'e care se derulau in fieca're dumineca aproapein toate lag^ele de la Canal.Parte din gunoiul pe care-1 aruncau pe noi era menit sa adere si sa r^^a. Nu puteam sa aplaud la aceste intalniri. Toate femeile imi spuneau;\"Prefa-te si tu, ce mai conteaza acum? Chiar vrei sa fii batuta?\"Darnu o puteam face cand auzeam trivialitatile si calomniile adresate lui Dumnezeu si tmi mele natale. Erau mereu persoane care se asezauin spatele sdiiin grupuri mai aglomerate sireuseam sa ma amestec si eu printre ei. Dar nu am reusit sa scap. Cineva m-a reclamat si seara am fost dusa in biroul comandantei. Ma privea fix fara sa clipeasca de sub boneta de pe varfiil capului. \"Am fostinformataca nu ai aplaudatdupaprelegerea si dupa ora de reeducare de astazi dupa-amiaza,Wurmbrand.intregul tau comportament de aici din lagar te da de gol ca fiind o forta contrarevolutionara si impotrivitoare unei bune reeduc^i.\" Si-a verbalizat ea propozitiile rituale,dupa care si-a lins buzele.\"Am incercatsaiti aratmn bunavointa,dar acum vom folosi alte metode cu tine.\"

Sotia pastorului 141 A In acea noapte nu mi s-a mai permis sa ma mtorc in baraca. Am fost dusa la camera de garda si de acolo la carcera. Carcera era un fel de nisain perete,in care nu puteai sta decatin picioare. Usa metalica era prevazuta cu cateva orificii prin care patrundea aeml,iar mancareaiti eradataprintr-ofanta dela baza ei.Carcerele erau prezente in toate inchisorile. Aveau scopul de a frange rezistenta detinutilor inainte de a li se smulge o marturie mincinoasa.La Canal,aceasta era pedeapsa aplicata eel mai des. Dupa cateva ore,picioarele imi ardeau. Sangele imi bateain tample cuzvacnituriincete si dureroase. Gate ore ma vortine aici? Cati ani voi putea rezista in aceste conditii? Ma gandeam atunci ca raul acesta se raspandea incet,incet peste intreaga lume si va ajunge sa tortureze milioane de oameni. Nici unul nu va scapa. Mi-am datinsaseamacaam pasitpe drumul care duce la nebunie. Cunosteam persoane careisipierduserasanatatea mentalain aceste cutii. Permisesera acestor ganduri negre sa ii copleseasca. Dar cum sa scapi de ele? Richard imi povestise despre calug^i de pe Muntele Athos, care practica f^a incetare asa zisa *rugaciune a inimii'. Repeta impreuna cu fiecare bataie a inimii: \"Doamne Isuse, Fiul lui Dumnezeu,ai mila de mine.\"Am apelatsieu la aceastarugaciune. Apoi mi-am amintit de serile in care Richard ma ajuta sa inteleg tainele numerelorbiblice.Nicievreiisinicigrecii nu aveau semne grafice care sa desemneze numerele asacum aveau pentru litere.Prin urmare,literele folositein Biblie au o valoare numerica (a= 1,b=2si asa mai departe)sifiecare numar are sio valoare de simbol.Asa ca am incercat saimi ocup mintea cu acestea. Din tavanul carcerei in care ma aflam cadeau picaturi de. Faceau un sunet deprimant.Am inceputsale numar pentru a face timpul sa curga mai usor. Unu: exista un singur Dumnezeu. Doi: sunt doua table ale Legii.

142 Sabina Wurmbrand Trei: este numarul Trinitatii Divine. 9 Patru: Hristos isi va aduna alesii din cele patru coltoi ale pamantului. Cinci; cele Cinci Carti ale lui Moise. 9 Sase; numarul fiarei din Apocalipsa este 666. Sapte: este numtol sfant. Dar sunetul picaturilor de apa continua fara incetare si cand ajungeam la cincisprezece, saisprezece, numerele nu mai aveau nici o semnificatie si trebuia s-o iau de la capat: unu, doi, trei, patru... Nu-mi amintesc cattimp am reusit sa fac acest lucru,dar stiu ca la un moment dat am inceput pur si simplu sa strig tare pentru a-miinlatura sentimentul disperarii. \"Unu, doi, trei, patru,\" strigam si din nou,\"Unu, doi, trei, patru...\"Dupa un timp am inceputsa rostesc cuvinte nearticulate. Nu maistiam ce spun. Minteaimi intrase intr-o stare de relaxare, de odihna. Nu mai participa la ceea ce faceam eu. Totusi duhul meu continua sa I se adreseze lui Dumnezeu. Trebuie sa dau cateva explicatii suplimentare aici,pentru ca ceea ce am trait atunci reprezinta una dintre cheile supravie^irii in detentie.Din cauza suferintei si a situatiei mizerabile,ti-ai dori j >» i .. . ca mintea sa-ti fie cumva decuplata de la realitatea imediata si sa nu mai fie implicata in ceea ce traiesti. Cauti cu disperare sa evadezi, dar esti haituit, in acelasi timp, si obsedat de ganduri care potduce la afectiuniserioase ale mintii.Exactin acelasi mod in care un picior fracturat este pus in ghips pentru a fi imobilizat si obligat sa intre in repaus,o minte tulburata, bolnava, afectata de remuscari are nevoie de odihna pentru a-si pastra sau recapata s^atatea. Este cunoscut faptul ca in Biserica primara se manifesta adesea un fenomen numit glosolalie, adica vorbirea in limbi necunoscute. Sentimentul religios nu-si poate gasi niciodata expresia deplinadoarincuvinte.Delainceputurile omeniriiacesta

Sotia pastorului 143 s-a manifestat si prin muzica, dans si pictura. Limbajul este o unealta imperfecta: c^d spun ca iubesc placinta cu mere, imi iubescsotiasau IIiubescpeDumnezeu,exprim prin acelasicuvant trei sentimente total diferite. Intre dragoste si ura se gaseste o varietate foarte mare de nuante ale simtirii care nu pot fl numite in cuvinte,asemenea fractiilor dintre numerele intregi unu si doi. O mamanu poate exprimaprin cuvinte totce simte fata de copilul sau,si prea adesea nici nuincearcasa le foloseasca.II alintacu tot felul de expresii fara sens si copilul pare foarte fericit cand le aude. La fel este si cu acest fenomen al glosolaliei, al limbilor neintelese^ al cuvintelor nearticulate.in momente de extazsau de suferinta profunda, din ad^cul inimii razbat sunete si expresii ale dragostei fata de Dumnezeu si fata de semeni exprimate in cuvinte ce nu se gasescin nici un dictionar. Mintea iese din scena, sau asa cum se exprima Biblia: \"Cel ce vorbeste in limbi necunoscute nu se adreseazd oamenilor, ci lui Dumnezeu.\" in carcera,aceasta retragerein odihnaa mintiicare a datfrau liber sunetelor irationale sa iasa din adancul subconstientului mi-a j> salvat sanatatea, Dupa un ceas sau doua, ratiunea mi-a revenit, proaspatasirevigorata.Am descoperitcu aceastaocazie ca vorbirea in limbi neintelese mai are un mare avantaj: in starea aceasta nu poti niciodata sa minti,nu poti sa inseli pe nimeni. intr-o buna zi, la putin timp dupa experienta Carcerii, ColonelulAlbon a facut un tur de inspectie oficiala in lagarele de la Canal. Un tur scurt si rapid. S-a plimbat in jurul localitatii Cemavoda f^a sa rosteasca vreun cuvant, a aruncat o privire dispretuitoare inspre sirurile de femei slabe si cenusii,fiind gata sapiece cand o tigancat^araa alergat apropiindu-se de el. Nu i-a trebuit multsa-i spunace avea de spus.Avusese o legaturasecreta cu un locotenent al Securitatii si ramasese insarcinata.

144 Sabina Wurmbrand Consecintaimediata a acestuifaptafostim raportinaintatde Albon la Bucuresti care a generat o ancheta, care la r^dul ei a dusla producerea unorschimbari.Toatefemeile aufost mutate de la Cemavoda intr-o colonie de munca separata de a b^batilor la cativa kilometri maijos,de-alungulCanalului.Se numeaLagtol 'Kilometrul 4\\ Lagarul K4:larna Am iesitdinlagardimineata devreme pentru a muncipe malul Dunarii, unde trebuia ridicat un pat de pietre pe fimdul apei. De dimineata pana searaincarcam pietre grele la bordulimei\"alupe, care eraapoitrasain mijloculfluviului unde pietrele eraur^tumate in apa. Era imposibil sa facem lucrul acestaf^a sa sara o imensa cantitate de apa de jur imprejur, ap ca, in dear cateva minute dupace pomeam treaba,eram ude leoarca.Vantulcumplitde rece care batea peste Baragan ne ingheta hainele ude si ne facea sa ne simtim ca sicum am fifostimbracatein armuri de metal.Degetele imi erau umflate si crapate de frig si zdrobite de pietrele grele pe care le manuiam. Searacand neintorceam la baraca pentru aneculca,nu aveam decat hainele ude de pe noi. Nu aveam nici un loc in care sa le putem usca,si dacati-ai fiintins peste noapte vreun lucrula uscat, puteai fi sigur ca ramai fara el. De obicei,la culcare,imi apzam rochia uda drept pema sub cap,iar dimineata o imbracam la loc, inca uda. Se usca pe drumul spre pntier tocmai la timp pentru a se uda din nou. Cat de mult tanjeam dupa putin soare,tremurand in vantul care ne balansa ^alupa. Eu eram slaba ca un gard de nuiele si mi se p^ea ca v^tul bate direct prin mine.

Sotiapastorului 145 In a douasaptamana am fostpusasa mcarc pietrein roabe,in timp ce alte femei le duceau la\"alupe si le rastumau in Dun^e. Celputinramaneam neudata!Pietrele,insa,aveaucol^risi muchii si ne taiau mereu pielea mainilor.Articulatiile degetelorimi erau toatejulite, iar unghiile rupte si sangerande. Epuizarea fizica ma facea sa nu simt durerea. Dar aveam mereu impresia ca plutesc undeva la cativa centimetri deasuprapamantului,ca intr-un vis. Ridic o piatra. O due- ma apleaca sub greutatea ei- vreo saizeci de metri. O pun in grtoada. Ridic o piatra... ma intreb daca voi mai putea vreodata sa-mi indrept spatele. Dupa-amiaza,la orizont apare o masina.Femeile ii arunca o privire fiigarasiinfricosata.Nimeninu scoate niciim cuvant.Chiar si gardienilor le este teama.Lumina straluceste pe capota ei. Este o masina noua,lustruita perfect.Nu poateinsemna decatunlucru: Securitatea.Vin dupa vreo detinuta pe care o vorsupxme unui nou interogatoriu. Fiecare femeie din acel loc se ruga in sinea sa. Orice,numai nu inapoi in celule,cu acele nopti de tortura insuportabila! Deodata gardienii auinceputsastrige.Verificatorii de norme, care aratauintotdeaunao rautate chiar mai mare decatastap^ilor lor, au inceput sa urle cat ii tinea gura. De data aceasta, insa, spre usurarea noastra, nu au luat pe nimeni,ci au incredintat gardienilor pe o t^^afemeie.Vantul ii lipearochia de bumbac de silueta eislaba.Palidalafata,ne privea ingrozita. Noi eram toate inalbite de praful pietrelor, iar ochii ne ieseau in evidenta ca niste m^ti mortuare de camaval. » > >> Gardienii i-au dat un branci impingand-o spre noi. Am observatatuncicaera desculta.Ainceputsa munceasca.Te napMea mila privind-o. A reusit sa miste o piatra cativa centimetri mai incolo. Apoi picioarele au inceput sa-i tremure si a cazut in genunchi, zdrelindu-i. S-a chinuit sa se ridice si a mai inaintat cativa centimetri.Paloarea cadaverica afetei ei sugeraca petrecuse luni sau poate ani de zile in celule aflate sub p^^t.

146 SabinaWurmbrand A fost imposibil sa pot vorbi cu ea in acea dupa-amiaza. A reusit,incredibil,sasupravie^iasca marsuluiepuizantinapoispre lagar. Am trecut pe langa tumurile de control de la poarta si gardianul care conducea coloana a strigat:\"Raportezintoarcerea a 350 de banditi.\" Seara tarziu, dupa ce am curatat cartofi timp de doua ore, m-am intors in baraca si am gasit-o pe fata intinsa pe patul ei, inghesuit in graba intre al men si urmatorul. Praful alb facuse o crusta compacta pe fata ei l^and doar doua urme ca niste canale, pe unde i se scursesera lacrimile. I-am adus putina apa si am ajutat-o sa se spele. A clipit din ochi si s-a uitat scrutator spre mine cu expresia uneia pejumatate oarba. Cand si-a mai revenit putin,celelalte detinute s-au strans in jurul ei. \"Biata faptura,nu are nici treizeci de ani!\" \"Este tare draguta,nu-i ap?\" \"Trebuie sa-i gasim ceva de incaltat.\" \"Si rochia asta-nu-i decat o zdreanta.\" Una dintre actritele germane,Clara Strauss, a cotrobait prin hantele ei si a scos la iveala o rochie veche mototolita.Altcineva a venit cu o pereche de sandale. Aceste mici comori, daruite cu atata generozitate, au provocat un suvoi proaspat de lacrimi in ochii ei. Incet,incet a inceput sa ne istoriseasca povestea ei. Timp de doi ani fusese inchisa singura intr-o celula din subsolul Ministerului de Interne. In timpul acestei anchete desf^urate in Buciu-esti,a fost tinuta si zece zile f^a sa doarma, » >' s > ' in timp ce anchetatoriilucrauin schimburi.Ziuasi noapteatineau indreptate asupra eilumini si reflectoare putemice.Acum nu mai putea vedea decat obiectele aflate la o distan^ de ojxunatate de metru. Nimic din toate acestea nu pareau insa s-o afecteze prea mult,fiind chinuita de o singura intrebare: \"Este adevaratca aici putem sa ne vedem copiii?Am un bmat

Sotiapastorului 147 si o fata si nu i-am mai vazut de doi ani si nici nu mai stiu nimic ' ' ' ' . despre ei.I-am l^atcu mama mea,dar ea avea aproape saptezeci de ani si nu statea prea bine cu sanMatea.Este vreo posibilitate de a primi ceva vesti de la ei?\" Ne bombarda cu mtrebari, fiind nerabdatoare sa afle raspunsul. Am incercat s-o mangaiem. I-am povestit despre intalnirea mea cu Mihai,dar s-a dovedit a fi o greseala. \"Vrei sa spui ca vom fi separati de lungimea unei camere! Dar eu nu pot sa vad atat de departe!\" A inceput sa planga si si-a inters fata spre pema cenusie. Zilele urmatoare, unele femei au tot incercat sa afle restul povestii ei, dar ea se retr^ese in ea, ca in spatele unui zid de tacere. Vazand-o atat de cumplit de slabita incercam toate s-o ajutam cat puteam la munca in cariera de piatra. Am facut-o sa manance putin din painea mea si am inceput sa conversez cu ea. \"Vezi,i-am spus,abiaacum intelegem de ce,in timpul ultimei cine,a binecuvantat painea si apoi paharul cu vin. De obicei,se mulfemeste la inceputul intregii mese si cu asta basta. Dar abia aici am invatatca fiecare parte a meniului are valoarea ei proprie. Nimeni nu spune aici *am mancat niste ciorba de fasole', daca a avutsi o bucatica de paine alaturi. Cise spune,*am mancatciorba cu paine'. li multumim lui Dumnezeu pentru fiecare in parte.\" S-a aruncat in bratele mele plangand in hohote. Dupa o vreme,a reusit sa se linisteasca. \"Mama mea,e si eareligioasa,catine.Catde multimi doresc s-o pot intMni acum. Are o putere launtrica atat de mare. A fost intotdeauna stanca solida de care ne-am tinut, noi copiii. lar eu am fost atat de proasta. Daca as fi ascultat!\" Elena Coliu, mi-a depanat apoi restul istoriei ei care nu era decato variatie pe aceeasitematragicaceserepetatot maifrecvent: aceea a unui comunist convins si dedicat. In 1951 o multime de yj membri de partid au inceput sa intre in inchisori,arestati fiind de

148 Sabina Wurmbrand fostii lor tovar^i. Confuzia m care se gaseau te umplea de mila. Fascistii s-au putut scalda in dispret si ura; si-au avut ziua lor de glorie. Crestinii potiubi;ziua lor de glorie va veni odata in viitor. Femeile comuniste aflate in detentie nu aveau,insa,nici un punct de sprijin. Crezusera in Partid ca in Dumnezeu.Acum asistau la ceeace se intampla calaun masacru al celor nevinovati. Sufereau mai mult decat cei ca mine,care erau pregatiti pentru ce avea sa urmeze pentru ca intelesesera inca de la inceput ce soi de regim politic se instaurase peste tara. Biata Elena!Avusese o pozitie inaltain Ministerul Bducatiei. So^l era si el un membm loial al Partidului, detinand o functie ' ' 'j j buna in cadrul guvemului.Elena a tmditcu multa daruire pentru cauza comUnista.'Spiritul proletar'ii fusese cuvantul de ordine. Avea doi copii pe care ii crescuse ca pe niste mici comunisti, membri credinciosi ai organizatiei de pioneri. \"Eram in mod sincer gatasa morpentru comunism,mi-a spus ea. Am crezut din toata inima ca odata ce partidul s-a instalat la putere viata in Romania va fi ca in paradis.\" Apoi s-a indragostit de un sculptor si i-a devenit concubina. \"Era un artistdesucces,dacajudecai dupa numarul busturilor lui Stalin pe care reusea sa le produca in decurs de o saptam^a.\" Sculptorul s-a plictisit de ea dupa un timp si a parasit-o. Elena, care luase relatia in serios,a fostfoarte afectata. intr-un moment de furie i-a spus unei prietene, si ea comunista fanatica: \"e un tradator care-i ajuta pe partizanii din munti. Mi-am irosit timpul si sentimentele cu un contrarevolutionar.\" Prietena 1-a denuntat » ii pe sculptor la Securitate unde a fost torturat cu salbaticie,pana a innebunit. Apoi a fost arestata si Elena pentru ca se culcase cu acestom si erala curentcu relatia acestuia cu contrarevolu-tionarii. 99 9 Acum trebuia sa spune ce stie! Nu i-a folosit la nimic sa le spuna ca inventase totul intr-un moment de furie si ca ea era o membra 9 absolut loiala Partidului.Pana la urma a ajuns in acest cosmar al lagtolui,in care a trait urmatorii doi ani.

Sotia pastoru 1 ui 149 In final a fost adusa inainteajudecatorilor. L-au adus si pe sculptor tinandu-1 in sala pentru cele zece minute in care i-a fost pronuntata sentinta: zece ani de privare de libertate. Omul era complet distrus. Nu i-a aruncat nici o privire si nici o vorbain tot timpui procesului. Mairea decatorice afostprezenta sotului si a celor doicopii in sala de judecata. Securitatea nu i-a crutat de toata aceasta mizerie. El si-a pierdut slujba, iar copiii au fost dati afara de la scoala si batuti pe strada de prietenii dejoaca. \"Visez lucmrile acestea in fiecare noapte. Chiar si in timpui zilei am uneori halucinatiicu Grigore.II vad asa.cum aratain sala tribunalului,palid sicu ochii mortica ai unui peste.Dece atrebuit sa fac asta? De ce ne-am cimoscut?\" Mi-am amintit din nou cuvintele luiRichard:\"ladulinseamna sa stai singur in intuneric si sa-ti amintesti pacatele savarsite. Amintirile ard cafocul.Nu potisate ascunzi nicaieri:niciin carti, nici in radio,nici in distractii de vreun fel sau altul. Nu ai nici un locin care sate ducisau safaciceva pentru a scapacand ele vin si te napadesc. Aici amagirea de sine inceteaza. Teoriile modeme despre morala nu mai ajutala nimic.In acest loc intelegi ca noua moralitate nu este decat vechea atractie pentru desfrau. Remusc^ile Blenei erau teribile. Stiam ce simte. ' > Aproape toate femeile din inchisoare erau chinuite de astfel de remuscm usturatoare. intr-o masura mai mare sau mai mica toate traiau oformade religiozitate.Ateisteconvinsesesurprindeau implorandu-L pe Dumnezeu. Toate doreau sa le fie ascultate rugaciunile. Dar rugaciunile lor nu erau potrivite. Era ca si cum te-ai mga cadoisicu doisaaibaunaltrezultatdecatpatm.Strangereapacatelor unul dupa altul nu aduce decat nefericire si remuscare. Regretele cele mai dureroase erau cauzate de greselile de natura sexuala: adultere, tradari, avorturi. Femeile simteau o dorinta ad^ca sa 44

150 Sabina Wurmbrand A vorbeasca despre ele si sa-si usureze suferinta launtrica. Imi aminteam adeseacuvintele scrise deDavidin urmaproprieicMeri: \"Fericiteste eel...alcaruipacateste acoperit.\"Atatdebine acoperit de Dumnezeu incat nu mai are nevoie sa fie descoperit inaintea oamenilor. In baraca noastra erasi doamnaRadu,sotia unui binecunoscut ' '« fost om de afaceri. Fusese o femeie de societate cu faima in perioada dinaintea r^boiului, dar vechii ei prieteni n-ar mai fi recunoscut-o azi defel pe stralucitoarea Zenaida Radu,ale c^ei palarii, rochii frantuzesti si bijuterii stameau invidia tuturor. Accentul monden din vorbirea ei suna tare straniu venind dinspre acest chip ravasit. Intr-o seara,in timp ce stateam pe saltelele noastre de paie, m-avazutprivindinjurla acestamalgam decriminale,prostituate, cMug^ite,taranci si profesoare. \"Care ti-e concluzik?\"m-aintrebatea,dandu-sip^l,ingr^at de nespalare, pe spate, cu un gest al mainii care amintea de *conduita'sa de odinioara.\"Dupa ce ai vazutsi le-ai trait pe toate acestea, ce crezi? In ce ma priveste, sunt stapanita de un singxir gand: daca as putea sa ma intorc in libertate, as trai fericita doar cu o coaja de paine pentru tot restul vietii.\" Asemenea multor femei de genul ei, era stapanita de un sentimentad^c de vinovatie pentru felulin care-si risipise viata. Imi vorbea de multe ori pe un ton ezitant — venind si asezandu-se pe patui meu sau privindu-ma cu atentie din alt colt al camerei- fac^d aluzii la o suferinta launtrica despre care ar fi dorit sa-mi vorbeasca.De fiecare data ii zambeam cu prietenie. Dupa cateva saptamani, mi-a spus ce o framanta. Cand comunistii au preluat puterea, a r^as vaduva cu un copil mic. S-aincheiatcu petrecerile,banii s-au dus,frumusetea eise trecea cufiecare zi.\"Mi-aufostluate toate lucrurile pe care le iubeam.A trebuitsa muncesc si muncafizica mi-a distrus mainile.Toti vechii 9 J ^ - 99 prieteni ma evitau.Dar atunci a ap^tsansa de a ma recasaton.