Melinda câștigase victoria în această luptă împotriva dependenței de țigări. A câștigat acea victorie pentru noul ei Căpitan și noua ei țară cerească. 51
LECȚIA 12 - RĂSPLĂTIRILE Cântecul lecției: Înainte, soldați creștini Textul lecției: 1 Timotei 6:12 Înainte de începerea poveștii, puneți soldatul pe partea stângă a panoului îmbrăcat cu toată armura, iar pe diavolul în partea dreaptă. A DOUĂSPREZECEA SĂPTĂMÂNĂ: RĂSPLĂTIRILE Soldatul roman, după numărul de ani cerut în serviciul țării sale, era pensionat cu onoruri și o pensie. Pensia este o sumă de bani primită în fiecare lună folosită pentru a cumpăra o casă, de mâncare și îmbrăcăminte, sau alte lucruri de care s-ar putea să aibă nevoie. Soldatul nu trebuia să mai lucreze sau să se îngrijoreze pentru viitoarele sale nevoi, iar această pensie continua până la moartea lui. El era un cetățean de onoare al Imperiului Roman și al orașului în care alegea să locuiască. Mulți tineri mergeau în armată știind că, deși viața unui soldat era grea și însemna să fii departe de casă, în final vor primi înalte onoruri. Tot la fel, soldatul creștin are o recompensă la sfârșitul perioadei sale de slujire. ( Luați-i jos pe soldat și pe Satan). În contrast, soldatul roman slujea numai un anumit număr de ani, dar perioada de serviciu a soldatului creștin este pentru cât timp trăiește. Oricum, partea soldatului creștin este cea mai bună, dintre cei doi, pentru că, în afară de a avea o recompensă la sfârșitul acestei vieți pământești, el are bucuria zilnică a locuirii lui de către Cristos, care îi umple întreaga viață în fiecare zi. Aceasta rezultă într-o energie vitalizantă, vie, de muncă și spirituală care va fi manifestată în el ca și prospețimea și puterea și voioșia tinereții perpetue. Ce fel de recompensă finală va primi soldatul creștin? Pavel o descrie în 2 Timotei 4:7,8. El a fost un exemplu bun de soldat creștin, și el a spus: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” Iacov ne spune în Iacov 1:12 că după ce am răbdat ispita, vom primi „cununa vieții”. Petru ne spune că: „ Şi când Se va arăta Păstorul cel mare (Comandantul și Șeful nostru), veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei.” Aceste minunate cununi ale vieții, neprihănirii și slavei sunt unele dintre recompensele extraordinare păstrate pentru noi. (puneți coroana #9 și mantia #8 pe soldat.) Profetul Ioan ne spune în Apocalipsa 3:21, că celui ce va birui (ca un bun soldat creștin), Dumnezeu îi va da dreptul de a sta cu El pe tron pentru a Îl ajuta să conducă. Biblia ne spune că omul nici nu-și poate imagina lucrurile minunate pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru noi toți care-L iubim (1 52
Corinteni 2:9). Știm că Domnul nostru Isus a pregătit un loc frumos pentru noi în cer. (Ioan 14:2,3). Băieți și fete, fiecare dintre voi care L-ați primit pe Isus Cristos ca Mântuitorul vostru personal, are un loc rezervat în cer. Cerul este descris în Biblie ca un loc de o mare frumusețe. Acolo nu este noapte, pentru că Domnul Dumnezeu Însuși le dă lumina. Un râu curat cu apa vieții, limpede ca cristalul, curge din tronul lui Dumnezeu și al lui Isus. Pe fiecare parte a acestui râu crește pomul vieții cu multele lui feluri de roade. Nici o lacrimă, nici o boală, nici un rău nu vor fi acolo. Și cel mai frumos dintre toate, îi vom vedea Fața lui Dumnezeu și vom putea să Îi mulțumim noi personal pentru dragostea Lui mare pentru noi. Băieți și fete, Dumnezeu ne-a ales să fim soldații Lui. Haideți să luptăm întotdeauna „lupta cea bună a credinței,” pentru că Isus Cristos, Comandantul și Șeful nostru, Și-a dat viața pentru noi. El este minunatul nostru prieten, apărător și Mântuitor. Ce privilegiu să fii în armata Lui! Haideți să luăm armura Lui, și „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea -- şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. (Evrei12:2). 53
DOSS Cu Dumnezeu de partea lui, Doss a intrat în armata Statelor Unite. El nu era un om robust, cu puțină educație dar cu o inimă plină de dragoste pentru Dumnezeu și semenii săi. Instrucția militară a fost dură pentru Doss. Deși el era medicul care avea grijă de oamenii din Regimentul 77, ei aruncau cu papucii în el când se ruga, ei își băteau joc de felul lui de viață, iar un soldat american l-a amenințat că îl omoară sau că va avea grijă sa nu își mai revadă statul natal, Tennessee. În ciuda tuturor acestor lucruri, soldatul Doss, n-avea nici un fel de intenție de a-L scoate pe Isus din viața lui de zi cu zi sau să îi fie rușine să stea în genunchi înaintea Lui. Doss era în mijlocul celui de-al doilea Război Mondial în zona Pacificului de Sud. Aterizarea pe Leyte a fost una dificilă. Ud până la piele de la mersul prin apă până la mal și întâlnindu-se cu mulțimea focurilor de armă ale dușmanilor, Doss știa că va fi un medic ocupat. Mine explozive se aflau peste tot, iar soldații care nu știau de ele chemau imediat primul ajutor. Îngijorat ziua de starea oamenilor lui și gândindu-se la tânăra sa soție, Dorothy, în timpul muncii sale istovitoare, Doss era adesea epuizat din lipsă de odihnă și mâncare suficientă. Pentru Doss, orice om care suferea merita ajutorul, chiar dacă era prieten sau dușman. Copiii răniți de bombe nu erau niciodată în afara grijii sale sau ale celor mai mari eforturi ale lui. Dar când venea vorba de legarea rănilor soldaților dușmani, membrilor plutonului său nu le plăcea și ziceau că îl vor omorî dacă va continua. Prin credincioșia sa, blândețea și respectul său pentru toată omenirea, Doss câștigase respectul superiorilor săi. Deși refuzase să poarte armă pentru apărarea sa ( și ofițerii l-au crezut un laș la început), mai târziu ei știau că acesta era curaj adevărat, nu felul de curaj pe care îl inspiră cuiva armele. Era într-o zi toridă când regimentul 77 a fost trimis, printr-un ordin disperat, să urce pe un deal înalt și să înainteze pentru a arunca în aer cutiile cu medicamente ale inamicului. Doss studia Biblia când veni comandantul și îl rugă să îi acompanieze oamenii la luptă. Fără să își dea seama de seriozitatea rugăminții și de necesitatea acelei ore, răspunse: „Imediat ce termin studiul biblic.”. Comandantul și oamenii așteptară. În timp ce funia atârna de stâncă, Doss îl rugă pe ofițer să se roage împreună Domnului pentru protecție. Îi cerură lui Doss să se roage. Așa că, cu caschetele jos și capetele plecate, acești oameni s-au pus sub scutul lui Dumnezeu. Era o zi aspră – mai rea decât de obicei. Focurile de armă erau așa de dese și precise încât oamenii cădeau peste tot în jurul medicului. În cele din urmă, căpitanul fiind mort, iar subofițerii țintiți unul câte unul, s-au dat ordine pentru retragere. Dar Doss, pentru prima dată, nu s-a supus ordinelor. În loc de 54
asta, se apucase de muncă cu o putere din afara lui, și, fără ajutor din partea altcuiva, a adus 75 de oameni răniți la acea scară. Cu cunoștințele învățate la Boy Scouts (curs de abilități practice pentru ajutorarea oamenilor), făcuse un coș pentru cărat dintr-o funie și îi coborî pe acei oameni pentru îngrijiri medicale pe mai departe, libertate și viață. Oamenii îl porecliseră „parohul”, și, făcând această faptă de seamă, obținuse cele mai înalte laude. Urmărind bătălia de pe deal, Doss era în patrulă, și, în timp ce îi dădea ajutor unui soldat, un țintaș dușman abil îl împușcă pe Doss în picior. Cu un braț în jurul unui camarad, fusese lovit din nou – de această dată în braț. Doss îi arătă camaradului său, un soldat, nu un medic, cum să facă o cârjă din piciorul de la pușca lui, și cu aceasta, soldatul l-a dus pe Doss până la stația de prim- ajutor. În timp ce îl puneau pe Doss pe un avion care îl va fi dus în Hawaii, pentru următoarele îngrijiri medicale, un ofițer i se adresă cu „Caporal Doss.” Câștigă o promovare pentru sârguință, curaj și abilitate medicală. A fi reunit cu Dorothy și a primi îngrijiri medicale excelente în spitalele din Tennesse și Washington, D.C., fusese minunat pentru Doss. Dar apoi veni și contrariul -- și deveni cunoscut faptul că avea TBC și că va fi spitalizat pentru ceva vreme, iar la muncă va trebui să renunțe. În mijlocul suferințelor sale, Doss a ajuns la ziar, căci fusese recomandat pentru Medalia de Onoare a Congresului pentru curajul remarcabil în ajutorarea camarazilor săi răniți în campania feroce Okinawa. „Medalia va fi prezentată de către Președintele Truman la Casa Albă.” Mai spunea, „Doss a primit laudele accentuate ale luptătorilor regimentului 77 - de la generali la soldați.” Doctorii s-au pus în mișcare pentru a îl pregăti pe Doss să își primească onorarea. Dar, adânc în inima lui, Doss știa că nu a câștigat acea onoare de unul singur – Isus Cristos, Mântuitorul lui a fost cu el, apărându-l, și ajutându-i pe toți oamenii care au auzit despre bravura sa remarcabilă să cunoască că aceasta a fost lucrarea lui Dumnezeu. 55
Search
