Dicţionar de istoria civilizaţiilor

Ecaterina Ţarălungă DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR

Imagine copertă: hora în Civilizația Lapita și la Sanctuarul Marilor Zei din insula Samothrace, regiunea Trakia, Grecia

Ecaterina Țarălungă DICȚIONAR DE ISTORIA CIVILIZAȚIILOR Editura AGIR București, 2020

ASOCIAȚIA GENERALĂ A INGINERILOR DIN ROMÂNIA Copyright © Autorul, 2020 Toate drepturile asupra acestei ediții sunt rezervate Autorului. Editura AGIR este recunoscută de CNCSIS și ASTR Editura AGIR Calea Victoriei, nr. 118, sector 1, 010093 București, tel: 4021-316 89 92, 4021-316 89 93 4021- 319 49 45 (difuzare); fax 4021-312 55 31 e-mail: [email protected]; www.agir.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ȚARĂLUNGĂ, ECATERINA Dicționar de istoria civilizațiilor / Ecaterina Țarălungă. - Bucureşti : Editura A.G.I.R., 2020 Conţine bibliografie ISBN 978-973-720-788-3 737.1(495.02) Îngrijire editorială: ing. Dan Bogdan Copertă: ing. Ion Marin ISBN 978-973-720-788-3

SINE IRA ET ODIO… Cuvânt înainte Acest proiect a fost iniţiat din nevoia de a pune în faţa publicului românesc aspecte ale preistoriei şi istoriei universale care au condiţionat chiar apariţia şi dezvoltarea lui ca naţie, în componenţa sa majoritară, dar şi împreună cu cele peste 30 de minorităţi etnice stabilite în timp în acest spaţiu geografic şi spiritual. Mai ales că un astfel de orizont, această apartenenţă la uriaşul peisaj al civilizaţiilor omeneşti ne-a fost interzis până acum, ori nu ne-a fost adus explicit la cunoştinţă. Cel puțin nu de către autori români. Originile, încrengăturile, modi- ficările survenite în timp, într-un cuvânt parcursul care ne-a permis nouă, tuturor, să ne definim ca naţiune şi să fim ceea ce suntem astăzi trebuie în sfârşit să ajungă până la noi. Pentru că apartenenţii altor culturi ştiu despre noi lucruri pe care noi nu le ştim, după cum nu ştim nici lucruri importante despre alte civilizaţii omeneşti, aflate în contact cu noi, într-o lume din ce în ce mai polară. Ce înseamnă de fapt „departe în timp”, dacă acest „departe” ne-a produs chiar pe noi, cei de azi, cu felul nostru de a gândi? Şi ce înseamnă vecini, globalizare, identitate, graniţe, rezistenţă, cedare dacă nu ştii bine cine eşti, iar propriile tale reacţii ca entitate se află într-o nebuloasă? Proiecţia pe care o poate oferi acest dicţionar asupra fiecăruia are rolul, în primul rând, să deschidă bariere ale minţii despre care nici nu ştiam că există. Cel puţin aşa crede autoarea, care a traversat ea însăşi incredibila aventură a cunoaşterii celui mai îndepărtat trecut şi a înţeles, cu timpul, că acolo, în sâmburele lui de neatins, se ascund toate fructele din care se vor fi ivit livezile, pădurile, desişurile, dar şi luminile amiezelor civilizaţiei omeneşti de astăzi. Aşadar vouă, tuturor, această carte despre cine suntem, ce suntem, ce şi cine putem deveni şi chiar devenim continuu, fie că vrem sau nu, fie că ştim sau nu, fie că acceptăm sau nu. Dicţionarul oferă opţiunea corectă de a şti, pentru că acest lucru defi- neşte chiar condiţia noastră de oameni, de naţiune şi capacitatea noastră de reacţie la orice fel de stimuli. Rămâne să judecaţi singuri, fiecare, citind despre căile trecutului, dacă civlizaţia este un mod de apărare, o cale de traversare a fluxurilor Timpului, adică, de fapt, o cale de existenţă şi de permanenţă iden- titară a noastră, a tuturor, o imagine pe care o putem face vizibilă pentru alte naţiuni, civilizaţii, lumi... Ecaterina Ţarălungă Bucureşti, martie 2010

După un deceniu... Informația cuprinsă în acest dicționar, adus la forma finală în 2010, dar nepublicat, ci doar afișat on line, a constituit o parte din substanța conținutului Enciclopediei identității românești. Repere (vol. 1, Partea I), publicat în 2019 la Editura AGIR. Românii și România s-au dovedit a fi parte a civilizației acestui continent și a lumii, cu un specific bine fixat în timp și extrem de rafinat prin trecerea atâtor veacuri. Aparținem deopotrivă lumilor vechi ale Mediteranei de Est, Anatoliei, spațiului de formare al limbilor indo-europene, ca și continentului european prin ceea ce este el astăzi (și va fi întotdeauna) ca întreg pornit din rădăcini comune cu ale noastre. Dacă așezarea în pagină a vechilor civilizații este sub formă de dicționar, Bibliografia finală are menirea să indice oricărui cititor ansamblul picturii civilizațiilor omenești în interiorul cărora a apărut și există și civilizația românească definită în timp printr-un întreg arc identitar. Ecaterina Țarălungă București august 2020

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 7 A Euripides, transcrie, în fapt, o alianţă proiectată (între spaţiul grec şi acela Abbasizi – dinastie arabă de califi. A unde s-au format iniţial limbile indo- fost întemeiată de Abu I Abbas, un- europene) pentru a se apăra contra marilor migraţii dinspre Asia. La noi chiul profetului Muhammad (Moham- abazia (triburile abhazilor) a lăsat med), în anul 747 d.H., printr-o răs- numele Baziaș. Scriitorul Petru Dum- coală provocată în Khorasan împo- itriu, născut la Baziaș, a folosit în Eu- triva dinastiei Ommayade şi finalizată ridce. 8 proze, ca personaj auctorial, cu victoria din anul 750. Organizarea Abazia. Ulterior, spre a nu fi cuceriți de califatului, avînd capitala la Bagdad, a Imperiul Bizantin, abhzii s-au aliat cu fost după model persan, cu diwane, perșii. Mai târziu, Colchida a optat adică ministere (și în Țările Române, pentru alianţa cu Bizanţul în detri- în perioada când exista influența mentul Imperiului Persan şi s-a creş- otomană, ministerele s-au numit di- tinat încă din veacul al IV-lea d.H. Teritoriul a aparţinut Georgiei ca re- vane), conduse de viziri. La data giune autonomă, aveau loc conflicte provocării răscoalei califatele arabe legate de originile de locuire în zonă cuceriseră deja Spania şi nordul ale diverselor etnii. Astăzi este inde- Africii, impuseseră un stil de viaţă, o pendentă. cultură şi religia islamică de jur îm- prejurul unei bune părţi a Medi- Abisinia – v. Etiopia teranei. Cei mai importanţi califi abba- sizi au fost Mansur (754-775) şi Harun Aborigen – cuvântul vine din lati- al Rashid (813-833), acesta din urmă nescul “ab origine” (de origine, ori- personaj central în O mie şi una de ginar) şi desemnează populaţiile nopţi. originare ale unui spaţiu geografic, Abhazia – acesta făcea parte din peste care au venit de-a lungul vre- murilor diverse valuri de migraţie, vechiul teritoriu numit de greci astfel încât standardele culturale şi Colchida, alături de calybi și laz, fiind identitare ale prezentului sunt rezul- atestat cu mult î.H., dar, în fapt, tanta unei îndelungate convieţuiri. Dar posedînd vestigii încă din Neolitic. vestigiile trecutului continuă să-i ates- Calybii foloseau tehnici de luptă după modelul turmelor de mistreți. Au dat te pe aborigeni, atât în Africa, Aus- migrația în Peninsula Iberică, plină și tralia, cât şi în Americi, Oceania. Prin astăzi de statui de mistreți. Laz face aborigen nu se înţelege însă un in- parte azi din Turcia (de acolo e terval temporal strict limitat, unii președintele Erdogan). A fost și patria aborigeni fiind atestaţi mai devreme pe originară a Medeii, femeia barbară scala timpului, ca de pildă hobbiţii din Africa ori aborigenii din Australia, alţii care l-a cunoscut pe ionianul Iason, mai târziu, ca aceia din Ţara de Foc, venit în căutarea “lânii de aur”. Căsătorită cu el şi venită în Grecia, şi- în sudul Americii de Sud. La aborigenii a ucis cei doi copii când a aflat că este din Australia apare pentru prima oară trădată în dragoste. Acest mit, su- biectul piesei dramaturgului antic

8 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ în timp mitul dragonului, sub formă de Abydos – numele greco-latin al uneia Şarpele-Curcubeu. E un dragon de apă (la noi balaur, în Occi-tania dintre cele mai vechi necropole ale Egiptului antic, a cărui existenţă se balaruc). întinde între 4000 î.H. şi 300 d.H. Un Abraham – personaj biblic (Geneza, Abydos a existat, fondat de fenicieni 11), părintele legendar al triburilor se- mite. Născut dintr-un amoreu (a X-a înaintea acestuia, în Hellespont, la generaţie după Noe şi a XII-a după Marea de Marmara, care era un lac Adam) în cetatea Ur din Chaldeea, el interior al lumii tracilor. Cel de pe Nil, a devenit patriarh nu doar pentru unde s-au găsit vestigii arheologice creştinism, ci şi pentru islamism, unde din perioada pre-dinastică, se numea este numit Ibrahim, ca şi pentru tri- El Balyana în limba egipteană și a fost burile Edomului şi midianiţilor. Era un- numit Abydos de grecii antici, după chiul lui Lot. A trăit probabil în mileniul acela din Asia Mică și legat de faptul II î.H. (1900 î.H.) şi l-a sacrificat lui că legendele îl acreditau pe Cadmus, Iehova (Iahve, Dumnezeul unic) pe fiul fenicianul, drept fondator al modelului său, Isaac, aşa cum făceau şi ammo- e cetate (după Theba din Beotia). niţii (care credeau în Moloh, zeul Soarelui), reuşind astfel să-şi scoată Numele vechi al locului din Egipt era poporul din robia babiloniană şi să Abdjw, azi Umm el-Qaab. Se află la ajungă în Țara Făgăduinţei promise lui 500 km. sud de Cairo şi 170 km. nord chiar de Iahve, adică în Canaan (patria fenicienilor, semiți și ei). A reuşit să de Luxor. Se practica mai ales cultul distrugă Sodoma şi Gomohrra. Con- lui Osiris (zeul fertilității, care se ocupa form Bibliei ar fi trăit 175 de ani. și de renașterea după moarte), venit Moscheea din Ierusalimul de Est dinspre delta Nilului. Cu acest nume păstrează piatra venerată de trei se desemnează la egipteni primul om, un adevărat Adam, întemeietor de religii, deoarece este locul unde a fost neam. Principala formă a sitului a fost sacrificat şi a curs sângele lui Isaac şi dată de marele Ramses al II-ea, care îşi are acolo cenotaful. este, de asemenea, locul de unde Muhammed s-a înălţat la Cer. Achemenizi – v. Xerxes I Abu Bakr – (570 d.H., probabil Mecca Acropole – numele celei mai înalte – 634 d.H., Medina) – primul calif părţi a Atenei antice, cetate stat și, prin extensie, numele dat de greci părții islamic (632-634 d. H.), lider sunnit, centrale a unei cetăți în lumea antică.. contestat de şiiţi, de origine arabă. El preia ideea feniciană a organizării cetăților în jurul unei părți centrale, Dimitrie Cantemir îl considera, în Is- toria religiei muhammmedane, acela unde numele vehiculat a fost Cad- care a consolidat în chip definitoriu meea. În fapt, nu doar în Mediterana principiile comunităţii islamice sunnite de Est, ci în toate vechil cetăți (Asia de faţă de aceea şiită. Una dintre soţiile SE, China, India) cetățile au fost organizate în jurul unui punct cntral și sale a fost fiica lui Muhammed. au rămas astfel inclusiv în Evul Mediu creștin al Europei și în lumea con-

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 9 temporană de oriunde de pe pământ. în 106 d.H. zona de la răsăritul În perioada de aur al Greciei antice, a Iordanului, unde se afla Petra, vestita lui Pericle, sec. 5 î.H., a fost edificată cetate nabateeană care avea legături, cea mai mare parte a construcţiilor, pe Drumul Mătăsii, cu China. Adevărul dintre care Parthenonul rămas până este că nemulţumirile popoarelor cu- astăzi un model de echilibru arhi- cerite crescuseră într-atât, încât adu- tectonic, făcut după măsura de aur a seseră la lumina zilei creştinismul (prin corpului uman și nu, ca în civilizațiile Constantin cel Mare, împărat cu origini tracice), fapt care ameninţa însuşi fun- anterioare, în chip megalitic. Trebuie spus că Atena era, la origini, o damentul imperiului. Iar lumile vechi, civilizație pelasgo-tracică și construc- ca aceea a dacilor şi semiţilor, conti- torii ei au fost folosiți pentru edificarea nuau să-şi apere identitatea în virtutea noii acropole, cu promisiunea că li se unui nexus ce lega civilizațiile lor de vor da pământuri de muncit. Dar au Asia Minor, Sciţia, Sarmaţia și, dincolo fost alungați de greci, după cum scrie de ele, de India Veche și de Sunda și Herodot.. Sahul. Adamclisi – loc în Dobrogea (numită Adena - cultură a nativilor de pe de greci şi latini Scythia Minor), în România, unde s-a desfăşurat în 101- teritoriul continentului nord-american, de dinainte de venirea vînătorilor 102 d.H. una dintre cele mai crâncene dinspre Asia (inițial trei perechi care au bătălii dintre daci şi romani. Decebal, aliat cu triburi de geţi din sudul Dunării traversat Behringia, în perioada când exista o punte intercontinentală, îna- (Cadrilaterul de mai târziu), veghea inte de apariția Strâmtorii Behring. Ca spaţiul dinspre nord-estul Dobrogei, în perioadă se situează în intervalul 1000 vreme ce romanii au venit cu două - 100 î.H. Este vorba despre epoca armate, una dinspre sud, traversînd pietrei cioplite (trebuie să menţionăm fluviul Istros, iar alta cu ambarcaţiuni, că epocile preistoriei sunt cam cu pe apă. Acolo au fost ucişi 4000 de romani cu şeful oştirii cu tot. În final 2500 de ani mai devreme în Asia însă romanii au ieşit biruitori. În decât în Europa şi restul lumii), cultul amintirea acestei bătălii a fost con- morţilor în morminte megalitice de formă piramidală, credinţa în forţe ale struit în acel loc monumentul Tro- naturiii, personalizate (şamanism). Un paeum Traiani. Metopele originale ale fenomen caracterstic al acestui tip de monumentului se află expuse la mu- şamanism a fost preferinţa pentru Zeul zeul tomitan (mozaic) din Costanţa. Şarpe (vezi şi Aborigen, Șarpele), Romanii obţineau astfel controlul moştenită şi de azteci, ca şi sim- asupra gurilor Dunării şi Mării Negre (Pontul Euxin), după ce obţinuseră şi bolizarea lui în stil megalitic. Ca controlul asupra Porţilor de Fier, origine mitologică, la nivelul tuturor integrînd astfel Dacia spaţiului roman, civilizațiilor, șarpele este reprezen- deoarece împăratul Traian intenţiona să asigure graniţa răsăriteană a Im- tarea de pe uscat a Balaurului (în- periului – ceea ce a şi făcut, cucerind soțiorul lui Okeanos), semnul Poto- pului biblic. La noi a dat Insula Șer- pilor, în Asia Mică a dat Ophius (arie

10 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ locuită de calybi, acesta e numele Afganistan – stat în Asia Centrală. S- grecesc pentru șarpe, preluat de au găsit schelete ale Omului de latini). Cel mai cunoscut sit arheologic este acela de la Grave Creek Mound, Neaderthal, dar abia din Neolitic Ohio, Virginia. urmele de locuire sunt continue. În Adiabene - cetate-stat în Mesopo- mileniul III î.H. făcea comerţ cu Meso- tamia (sec. IV-I î.H.), mărginită de potamia şi Egiptul. Primele cen-tre Ninive, Ecbatana şi Gaugamela. A purtat în timp mai multe nume, cel mai urbane au fost la Mundigak, Deh cunoscut fiind Arbela (astăzi Arbil în Irak, zona kurdă). Aflată sub influenţa Murasi, Ghundai. Milenii la rând acest parţilor, apoi dominată de perşi (dinas- teritoriu a funcţionat ca o poartă de tia Ahemenizilor). Regii cetăţii s-au convertit la cultul mozaic, în virtutea migrare dinspe centrul Asiei spre India faptului că, la origini, triburile lui Abra- și invers. Acesta a fost şi teritoriul de ham veniseră în Canaan din Meso- locuire iniţial al triburilor ariene (ele și- potamia (în Irakul de azi), ca şi pentru au început migraţia spre vest cam în a rezista împreună asalturilor Impe- 2000 î.H.), drept care numele vechi al riului Roman. Afganistanului a fost Ariana. Un alt ADNmc – prescurtare pentru analiza mitocondrială a ADN-ului, un proce- nume vechi folosit mai ales de arabi a deu al geneticii de a detecta evoluţia fost Khorasan. Teritoriul a fost încor- în timp a unui genotip plecînd de la porat Imperiului Persan de către Cyrus invariabila cromozomică Y (care defi- cel Mare în secolul al VI-lea î.H. (perşii neşte linia feminină, maternă, nemodi- o numeau Bactria şi arabii Balkh, a ficabilă în timp). Acest fel de analize a lăsat marea civilizație numită Oxus, dat rezultate notabile despre migraţia după numel de atunci al Amu Dariei; şi stabilitatea populaţiilor de-a lungul arheologii numesc fenomenul BMAC – istoriei, ajungându-se până la conclu- civilizația Bactriana – Margiana – Sog- zia că Homo Sapiens a apărut în diana), iar vechea religie mithraică Africa şi de acolo au început migraţiile planetare. Sau, de pildă, s-a putut (Mithra era zeul Soarelui, în sens larg conchide că 15% din populaţia actuală al focului) funcţiona alături de zoro- a lumii se bazează pe genotipul feni- cian, popor de navigatori şi colonişti, astrism. Trei veacuri mai târziu, Ale- dispărut ca entitate încă din istoria xandru Macedon a cucerit zona şi a timpurie. Prin acest tip de studii se edificat Alexandrupolis (azi Kan- naşte, de fapt, o nouă disciplină care dahar). După moartea lui teritoriul a reuneşte antropologia şi genetica. fost cucerit de Seleucizi, dinastie Adygeia – v. Maikop purceasă dintr-un general al lui Alexandru Macedon, al cărei centru de putere era Babilonul. În 250 î.H. gu- vernatorul grec al Bactriei a declarat teritoriul independent de Seleucizi (Im- periul Greco-Bactrian sau Regatul Kush), a făcut o „confederaţie” după modelul cetăţilor greceşti, dar formată din triburile din zonă, arieni şi kusiţi, un tampon între China, India şi aspiraţiile Imperiului Roman. Acest regat a redeschis Drumul Mătăsii pe rute

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 11 străvechi, cimmeriene, folosite și de ca tip cultural este cu mult mai vechi, numeroasele migraţii neolitice ale ţine de civilizaţiile ultimei glaciaţiuni, triburilor asiatice. Imperiul Persan şi-a care s-a sfârşit acum 18.000 de ani, anexat o parte din Regatul Kush în datarea lor fiind, în acest caz, mileniul 11 î.H. (vezi și Yonaguni). Dar astfel secolul al III-lea d.H., iar mogulii din de voci leagă originea omului de nordul Indiei o altă parte. Perşii au fost migraţia dinspre sud-estul Asiei, prin cuceriţi de diverse dinastii arabe, dispariţia continentului Lemuria–Mu (Sundaland). Datarea după medoda musulmane, în secolul al IX-lea. Af- înjumătăţirii carbonului în timp, evocă ganii se consideră până astăzi, ca şi totuşi mileniul V-IV pentru Egiptul iranienii, altceva decât islamici şi so- vechi şi cam 12.000 î.H. pentru mi- cotesc istoria ţării lor ca pe una a luptei graţia lui Homo Sapiens către Asia anti-mu-sulmane. Agatârşii au migrat dinspre Bactria în zona geto-dacică, (via Europa, ori pe calea apei, din insulă în insulă). Evident, acolo, ca şi iar numele Balkh a dat toponime în alte părţi ale Africii, această civi- (Balcani, Balcic, Balc, Balș) şi nume lizaţie a fost precedată de viaţa în proprii (Balc, Balica, Bălcescu, în caverne şi de civilizaţia rupestră, a Occitania Balssa – acesta era numele Omului de Neanderthal, una dintre cel real al lui Balzac). Trecutul zonei este izvor de conflicte permanente până în mai bine reprezentate, mai interesante ca tematică abordată şi mai rafinate de prezent. pe pământ. Principalele bazine cul- Africa – este continentul unde a turale ale Africii au fost Kush (Nubia apărut ca specie omul (Australo- sau Etiopia), Axum (regatul Meroe), pithecus Africanus), cu 5 milioane de ani în urmă, de-a lungul Riftului afro- Algeria, Sahara (care nu era de- şertică), Egipt, Ghana, Kenya, ber- asiatic. Un schelet fosil feminin cvasi berii nomazi, Sudanul, Mali, Shongai complet, Lucy, datînd de 3,5 milioane (Sahel), Swahili (Tanzania), Zim- de ani, a fost descoperit de curând în babwe. Etiopia. De altfel, acum 130.000 de Agatârşi – de la grecescul agatyrsos. ani, tot în lungul Marelui Rift a migrat Populaţie localizată de Herodot la şi Homo Sapiens, din care se trag izvoarele râului Maris (Mureş), în oamenii actuali (Homo Sapiens Dacia, unde se ocupau cu mineritul. S- Sapiens). Vechimea civilizaţiilor Africii au găsit obiecte aparţinînd acestei este diferită de la o zonă la alta, populaţii şi în Moldova de nord. La migraţiile şi contactele au fost nume- roase între sudul, centrul şi nordul origini triburi ariene, conform legendei Africii, între Africa şi Australia pe de o greceşti care spunea că fiii lui Hera- parte, Africa şi Eurasia pe de alta. In kles (zeul focului) erau Skithes şi general, este convenit faptul că Agathyrsos (sciții și agatârșii, iar din civilizaţia egipteană a atins cel mai acesta din urmă s-ar trage grecii înşişi, ridicat vârf dintre toate civilizaţiile indo-europeni şi ei, migraţi din Asia Africii. Şi, deşi acest vârf este perceput spre Europa şi în peninsula azi în mileniul IV î.H., totuşi voci în- grecească, traversând zona balcanică drăzneţe afirmă că modelul piramidei

12 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ şi mergând apoi spre sud în mileniul al Israelul de azi, au fost Ashdod, Ashkelon şi Gaza. Numeroase urme II-lea îH). ale civilizaţiei greceşti există în ele Agra – v. Taj Mahal (Ashkelon este parc arheologic), iar marea aruncă şi astăzi pe ţărm bucăţi Ahei – populaţie indo-europeană lustruite de marmură din edificiile venită dinspre apusul Mării Negre la fostelor cetăţi. sfârşitul mileniului 3 î.H. Au pătruns în Peninsula Balcanică, precum şi în Ahmed al III-lea ((1673-1730) – sultan insulele Mării Egee. Ei erau unul din cele patru triburi de greci menționate al Imperiului Otoman (1703-1730), de Homer, alături de eolieni, ionieni și considerat cel mai important sus- dorieni. Homer considera ca originile ţinător al culturii otomane din întreaga istorie a imperiului. Cretan după mamă lor sunt myceniene. Au locuit în (ca și Cacavelas,dascălul lui Dimitrie Achaia, zonă muntoasă la nord de Cantemir cel care a trăit la Istambul Peloponez, unde există până astăzi sub Ahmed al III-lea, sultan cu o soție mărturii arheologice ale unei civilizații cretană; Cantemir a fost singurul mai vechi, de substrat (pelasgice). voievod român distins cu rangul de După marele cutremur care a distrus pașă cu trei tuiuri). Această perioadă de aur a domniei sale se numeşte insula Thera (azi Santorini) la 1400 î.H., au pătruns şi în Creta şi Cipru Epoca Lalelei, laleaua fiind simbolul (care, cu timpul, au optat pentru iden- otoman cel mai folosit în lumea artelor. tiatea grecească). În liada sunt numiţi Până astăzi bancnotele turceşti sunt danai. Au participat la războiul contra Troiei (numită Illion - de la Willusha ilustrate cu lalele. Brâncoveanu a hittită - în Iliada, unde troienii sunt considerați traco-pelasgi. Războiul folosit acest motiv când a edificat fusese pornit – în sens mitologic – palatul fiilor săi de la Potlogi cu stu- pentru că un prinţ troian, Paris; acesta catură alb pe alb folosind motivul e o poreclă – Ușuraticul, numele era Alaxanduș – Alexandru), o răpise pe lalelei, iar Cantemir a folosit motivul soţia regelui Menelaos al Atenei, blonda Elena. După ce grecii au lalelei în palatul Moldovei (ambasada) pătruns în Egipt alături de Popoarele de la Istanbul. Totuşi, în conflictul Mării, precum tracii și fenicienii –– această perifrază s-a tradus prin ruso- turc, Cantemir a fost de partea filastin în arabă, palestin în latină, ruşilor, adică a creştinătăţii. Ahmed al filistin în ebraică. Filistinii sunt po- III-lea a murit în închisoare, înlăturat meniţi în Biblie, un regat filistin a chiar de otomanii nemulțumiți de existat şi a fost cucerit de semiţi. deschiderile lui către creștini. Astfel, biblicul Goliath era filistin Ahura Mazda – cel mai important zeu (fenician), iar oponentul său, David, în zoroastrism (religia focului). Zo- era semit. Capitalele filistine de pe ţărmul mediteranean de răsărit, în roastru, profetul, a fost acela care l-a proclamat zeu suprem pe Ahura Mazda, zeul focului la perşi. Iniţial era asimilat forţelor Luminii (diferite de ale Întunericului), după modelul chinez (Ying/Yang), fiind zeul Soarelui. Odată

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 13 cu trecerea spre monoteism a devenit Akenathon sau Akhenathen – a zeu suprem. Perşii au fost principalul popor care a răspândit zoroastrismul. devenit faraon al Egiptului în perioada Dar, la origini, indo-arienii vin din Asia Noului Imperiu, cu numele Amenhotep Centrală (sciții, azerii credeau în al IV-lea. De origine feniciană, că- zoroastrism) şi ajung până în India şi sătorit cu frumoasa Nefertiti, a în- în Tracia și Dacia (agatârşii). Zara- cercat să introducă monoteismul în thustra era echivaentul din limba Egipt, invocînd ca unic zeu pe Athon, discul solar (adică un obiect, un corp tracilor a lui Zoroastru. În folosire ceresc): Akenathon înseamnă “cel modernă Mazda este o mare com- care place lui Athon”. A edificat o panie americană de produse electrice. capitală nouă, Tanis sau Tell el Amar- na şi a construit un templu grandios la Ainu – grup etnic din Japonia. Exis- tenţa lui a fost decelată din preistorie. Karnak, dedicat lui Athon. Spre sfâr- Analiza ADNmc indică o ascendenţă şitul domniei însă, din pricina victoriilor hittiţilor asupra regatului Mittani (hurriţi în insulele Andaman (India) provenind aflaţi în nordul Siriei de azi, iar Nefertiti din Africa, via Australia şi apoi trecînd era la origini hurrită), a trebuit să revină la religia tradiţională a Egiptului, prin Tibet. Limba pe care-o vorbesc pentru a obţine o largă aderenţă a este una izolată, are flexiune cu populaţiei în vederea susţinerii unei bătălii cu hittiţii. Dar nu hittiţii, ci postpunerea a ceea ce în limbile indo- Popoarele Mării ameninţau, de fapt, europene sunt prepoziţii şi nu are scriere în sensul obișnuit al cuvântului, Egiptul. dar diverse desene geometrice, mai Akkad – prima atestare despre acest oraş-cetate este a arhivelor hittite şi se ales de pe vase (unghiuri, laturi de referă la mileniul III î.H., când Lugal- pătrat, linii curbe) au fost considerate o formă de comunicare. Acest gen de Zage-Si din Umma a cucerit mai multe mesaje va fi generat arta geometrică oraşe-cetate unind Sumerul (partea de (tracii în sens larg, dar mai ales sud a Mesopotamiei) sub condu-cerea frigienii au excelat). Unul dintre sa. Dar Sargon I cel Mare al Akkadului a atacat capitala Sume-rului, Uruk şi a grupuri, în intervalul de acum 100.000 biruit-o, făcând astfel din Akkad un - 50.000 de ani, a traversat perimetrul regat independent. Akkad este numele mongol şi s-a stabilit în zona Ohotsk. din Vechiul Tes-tament al cetăţii, ea Erau în general blonzi, vânători şi pescari, animişti ca religie (totemul apare ca Agado în arhivele hittite. este și azi ursul). Acestor triburi le-au Perioada de maximă înflorire a fost pe aparţinut primii colonizatori ai Ame- vremea regelui Gudea, care a stăpânit ricilor (care au traversat Behringia şi şi Lagashul. Limba akadiană a folosit Alaska), precum şi triburile Ainu care scrierea silabică în cuneiforme. Akka- au ajuns în Hokkaido (de altfel cucerită dul a dispărut du-pă numai 200 de ani târziu de japonezi), Sahalin şi Kurile. Cultura Jomon a vechilor japonezi îşi în urma atacurilor iranice venite are originea și în cultura ainu. Astăzi populația ainu este protejată în dinspre nord-est (iranic=kurd=gud), prin celebra bătălie din munţii Zagros. Japonia.

14 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ Din punct de vedere cultural, cea mai La origine, regatul Aksum s-a format importantă moştenire akkadiană (şi cu triburi yemenite (numite Saba – ale sumeriană în sens mai larg) este matematica în baza 6 alicată la reginei Sheba, Salhen, Himyar, cosmogonie și orientată după miș- cările stelei duble Sirius, care pro- Raydan, Habashat, Tiamo, Kasu) vocau revărsările apelor și condi- venite din Asia Mică (hamiţi şi semiţi), ționau agricultura: cele 6 zile ale la fel ca şi Meroe (în vechime numit săptămânii, cele 12 luni ale anului, Kush, aflat în Sudan). Benito Musolini cercul de 360 de grade, gruparea a luat cel mai frumos obelisc aksumit perioadelor istorice în intervale de 600 din Lalibela, un monolit, şi l-a dus la de ani, numite sars (milenii), numă- rătoarea în duzini. De asemenea, Roma. El a fost returnat Etiopiei în akkadienii moşteneau legenda Poto- 2005. pului (Noe se numea Xisuthrus, mi- Alani – v. iazygi. leniul IV î.H., în Epopeea lui Ghil- gamesh), începînd de când îşi numă- Alaric I – s-a născut pe o insulă rau regii şi zeii. Vorbeau o limbă din numită de greci Peuce (adică Albă; noi aceeaşi clasă cu limbile semitice. îi spunem Insula Șerpilor) în 370 d.H.(se afla lângă brațul Sulina de azi), Aksum – numele unei cetăţi înflo- la gurile Dunării. A fost regele vizi- ritoare în sec. VI d.H., aflată în nord- goţilor (neam gotic, din Gothaland la origini, Scandinavia - viking deci şi vestul platoului etiopian, în lungul care a migrat spre sud-est, atingînd Marelui Rift African. Semne de locuire Sciţia, unde a aparţinut Culturii Cernia- din mileniul V î.H., de către populaţii africane. Influenţat de Egipt. La Ak- kov, fiind apoi împins de huni din nou sum există o piramidă în trepte (7 spre Europa). A fost şi primul barbar care s-a aliat cu Roma ca „federat”, trepte) ca aceea a lui Djoser, dar cu adică păstrînd structura tribală şi baza mai îngustă și vârful mai înalt. Surse greceşti o menţionează din sec. luptînd numai când era solicitat. A apărat graniţa de răsărit a Imperiului 1 d.H., când rege ar fi fost Zoskales. Roman de Răsărit (Bizanţul) contra hunilor, purtînd bătălii din Epir până în Regatul, avînd deschidere la Marea Roşie, a mijlocit comerţul dintre Im- Siria. A invadat Italia în anul 400 d.H. periul Roman şi Imperiul Persan, mai şi a cucerit Roma în 402. Reşedinţa şi- târziu acolo ancorau corăbiile venite a stabilit-o însă la Ravenna (casăorit pe Drumul Mătăsii, din China. Ezana. Regele Aksumului, a adoptat creşti- cu Galla Placidia), unde vor veni, pe nismul în anul 330 d.H, puţin după urmele lui, şi alte triburi de vizigoţi. A Armenia. Până astăzi creştinismul favorizat intrarea alanilor, vandalilor şi copt din Etiopia păstrează semne ale suevilor în Galia şi Peninsula Iberică, vechimii sale: alături de crucea cu adică a ajutat la căderea Imperiului braţe egale care pleacă precum razele din centrul unei sfere, pe veşmintele Roman de Apus. A mai asediat Roma prelaţilor figurează şi steaua lui David. şi în 408, dar operaţiunea prin care voia să silească imperiul să renunţe la domeniile din nordul Africii, n-a fost finalizată, Alaric murind în 410 d.H.

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 15 Alaska – astăzi unul dintre statele de ticînd sisteme de alianţe momentane, dar cu precădere aliindu-se cu dacii şi nord ale SUA, aflat în nordul Canadei tracii din Peninsula Balcanică. Limba (are legătură cu SUA doar pe apă). A albaneză este surpinzător de apro- fost descoperită de ruşi în 1741 (care piată de limba română. Elita armatei își stabiliseră acolo așezări din 1784) lor medievale era aceea a arbănaşilor, şi a devenit stat american prin votul făcută după modelul hopliţilor din populaţiei, cu sprijinul românului din Grecia antică. Arbănașii au fost folosiţi emigraţie, Pomutz, ambasador al ca mercenari de domnii ţărilor române Americii în Rusia sub țarul Pavel I pentru a se apăra de otomani. Dom- nitorul Vasile Lupu era arbănaș, pe (1754-1801). Nativii din Alaska sunt la numele real Vasile Coci (adică Roș- covanul) şi fost singurul domn al ţărilor origine insulari din Atlantic, peste care române care a schimbat din tron un au venit triburi asiatice, siberiene, în sultan. Civilizaţia albaneză a fost influ- 14.000–10.000 î.H. (Paleolitic) răma- enţată, în perioada de formare, atât de substratul ilir, pelasgic, cât şi de greci se aici, în vreme ce altele au migrat şi romani. Grecii antici credeau că spre Americi, urmînd lanțul Cordi- Titanii mitologiei lor fuseseră iliro-dar- lierilor. Cultura Clovis, asiatică, are dani. În mitologie Dardanus a fost frate urme vizibile în Alaska. Cultura tra- cu Iason și regele fondator al Troiei, iar diţională specifică apare în Alaska în fiul lui, Zakinthos, și-a lăsat numele mileniul IV î.H., iar religia constă, în principal, în şamanism, după cum prin- celei mai mari dintre Insulele Ioniene. cipala ocupație era pescuitul, iar în De altfel, albanezii au apărat, ca şi alte prezent și extracția țițeiului. Vestigiile neoliice se referă la cultul morţilor neamuri balcanice, spiritul unitar al (bijuterii şi vase). Cele mai pregnante culturii şi identității balcanice originare. culturi istorice sunt inuit şi a eschi- Cuceriți de otomani, mulți au devenit moşilor (ai căror strămoşi aparţin cul- din creștini, musulmani. Un musulman turii Thule, din primele veacuri d.H.). ilir originar din Iannina (Epir), Mu- Mai târziu apare şi creştinismul orto- dox. Sub aspect lingvistic există mari hammad Ali Pasha, mare vizir care deosebiri de la un loc la altul, din conducea Egiptul, s-a separat prin cauza slabei comunicări. Dar limbile luptă (1834) de otomani și a fondat vorbite sunt ale insularilor originari, nu statul independent Egipt. Drapelul fac parte din marile familii lingvistice. albanez este vulturul bicefal (prima oară simbolul a fost folosit de Imperiul Albanezi – la origini triburile indo- Hittit, apoi de Bizanț, așezat pe locul hittiților. Astăzi Rusia are și ea vulturul europene de albani erau venite din bicefal pe drapel, dar a fost și simbolul Imperiului Austro-Ungar). Numeroși zona Caucazului. Albania Mare - valahi (în principal aromâni) se află în caucaziană - este Daghestanul de azi. Epir, unde a existat strălucitoarea Albanezii caucazieni sunt menţionaţi civilizație de la Moscopole. Epirul a dat în surse antice alături de ilirii de la o importantă migrație în Țările Româ- sudul Dunării de Mijloc (la origini dardano-iliri, adică traci). Fiind foarte ne, din cauza fugii de islamizare. buni luptători, au reuşit să-şi păstreze identitatea în timp până astăzi, prac-

16 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ Alep – una din cele mai vechi aşezări Alexandru Macedon (356-323 î.H.) – atestate ale lumii, menţionată ca ce- tate de către babilonieni, sub numele supranumit cel Mare, fiul regelui Philip Hala, la sfârşitul mileniului al III-lea al IV-lea Macedoniei şi nepotul lui î.H., când era capitala regatului amorit. Cambyse. Macedonenii nu erau greci, A aparținut Mesopotamiei, iar azi aparține Siriei. A fost cucerit de hittiţi proveneau din Epir (chaonienii, molos- în 1595 î.H. şi a devenit cel mai sienii și thesproții) și au avut limbă și important nod comercial al căilor de scriere proprie până în secolul al VII- uscat dintre Asia şi Europa (pe Drumul Mătăsii). A fost cucerit pe rând de lea dH, în plin Imperiu Bizantin. A fost Asiria, Alexandru Macedon, Seleucizi, mai întâi rege al unui regat numit arabi, romani (care-l numeau, ca și Macedonia (336-323 î.H.), cu numele tracii, Beroea), otomani. Paul din Alep, călător medieval, a ajuns în Țara Alexandru III. Profesorul lui a fost Româneacă și a rămas uimit de fru- Aristotel (născut la Stagira, în Tracia, musețea palatului lui Udriște Năsturel, nu depaarte de Athosul de azi).Dacă despre care scrie că era “nemaivăzut“. principalele bătălii ale tatălui său au Astăzi orșul e o ruină, în principal în urma atacurilor NATO, care susțin fost îndreptate contra Imperiului unele forțe interne, în defavoarea Roman, principalele campanii ale lui altora. Alexandru au fost contra Imperiului Alexandria – cetate fondată de Ale- xandru Macedon în Egipt, la vărsarea Persan (Darius al III-lea, care ajun- Nilului în Mediterana, în 331 î.H., după sese şi el până la Dunăre), imperiu pe care l-a şi cucerit în final, atingînd ce se încoronase faraon. Acolo ur- graniţa Indiei spre răsărit, a Daciei mașul lui, Ptolemeu I, a făcut Farul din (fără s-o atace; doar Darius, împăratul perșilor, o atacase) şi a Porţii de Fier a Alexandria (una din cele 7 minuni ale Caucazului spre nord, a Egiptului spre lumii antice, construit de Sostratos din sud, încercînd să unifice micile regate Cnidus în sec. III îH, 110 m înălțime, lumina era amplificată de oglinzi para- ale Greciei antice sub conducerea sa şi să alcătuiască în zonă o forţă bolice). Nu departe de Alexandria, la capabilă să ţină piept marilor imperii Rozetta, armatele lui Napoleon I au care luptau între ele pentru teritorii: descoperit o piatră scrisă bilingv, în Imperiul Persan şi Imperiul Roman. greacă şi egipteană. Graţie pietrei de Astfel, înainte de apariţia creştinis- la Rozetta, învățatul Champollion a descifrat hieroglifele egiptene. Până mului, care a fost tot un gest protes- astăzi, în apele mici ale golfului tatar faţă de diverși năvălitori, Alexan- Alexandriei se descoperă vestigii dru Macedon a făcut cel mai important însemnate ale perioadei antice (egip- gest al lumii vechi din sud-estul Eu- tene, grecești și romane). Portul a fost ropei pentru apărarea iden-tităţii şi integrităţii civilizaţiei regionale. Tracii, bombardat de britanici în ambele războaie mondiale. sub Lysimach, au format cavaleria ușoară (peltaștii) a armatei lui Ale- xandru Macedon. Este notabil faptul că principalul său sfătuitor arămas Aristotel. Acest lucru a fost observat de Dimitrie Cantemir, care, în cam- pania lui Petru cel Mare al Rusiei din

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 17 1723 la Marea Caspică (pentru de Sud-Est, Tibet, Mongolia. Până controlul Porţii de Fier a Asiei şi contra astăzi există discul de la Phaistos, în otomanilor) a căutat şi a descoperit Creta, cu o scriere alfabetică nedes- fortificaţiile lui Alexandru Macedon, le- cifrată. Toată Mediterana de Est e plină de alfabete nedescifrate. Chiar a semnalat, a ridicat relevee ale edi- atunci când s-au folosit litere grecești, ficiilor, a executat harta locului (din- textele n-au putut fi descifrate deoa- spre Marea Caspică) şi a copiat in- rece cuvintele nu erau grecești, ci scripţii. Textele se află în Collectanea aparțineau unor limbi neidentificate. Orientalia, în arhivele Cabinetului lui Alfabetul fenician a fost preluat de greci şi, de la ei, de alfabetul latin (pe Petru cel Mare de la Petersburg, dar care-l folosesc şi românii), chirilic şi au fost publicate cu desene cu tot de copt. Mausolos, regele Cariei, a cerut Grigore Tocilescu în ediţia de Opere unificarea lingvistică a Mediteranei de Dimitrie Cantemir, 8 vol., Bucureşti, est sub semnul limbii grecești, o lingua franca, spera el, care să permită și 1878. Mama lui Alexandru Macedon, unitatea de acțiune contra năvalei Olympia (rudă cu Pyrrhus al Epirului), perșilor. Dar n-a reușit, chiar Caria a a fost preoteasă a cultului Șarpelui, dispărut de pe hartă. În ordine tem- drept care secția pentru public a porală, prima scriere (pictografică) descoperită este cea de la Yonaguni Bibliotecii din Alexandria, care i-a fost dedicată, a purtat numele Serapeion. (sit datat 12.000-9500 î.H.), apoi din India şi China (mileniul V-III î.H.), Alfabet – cuvânt de origine gre- Tărtăria și Sumer (mileniul IV îH). cească, venit de la denumirea primelor Diversificarea alfabetelor în Asia Mică două litere ale alfabetului grec, alfa şi beta. Desemnează modul de scriere a avut loc în mileniul al II-lea î.H. (1500 bazat pe transcrierea aceloraşi fone- î.H.). Scrierea s-a făcut iniţial fără a me (sunete articulate) prin aceleaşi respecta o ordine în câmpul vizual. Au semne. În sens larg, modurile de scriere nu sunt numai alfabete, ci şi existat scrieri care mergeau circular, de la centru spre margine, ca o spirală, pictograme, hieroglife (în general scri- scrieri care foloseau aleatoriu spaţiul eri silabice), cuneiforme, glife ş.a. Pri- de scris (egipteană, hittită, incaşă, dar mul alfabet care s-a păstrat a fost cel al limbii arameice, folosită în Sumer şi acestea nu erau alfabete, ci picto- Babilon, care folosea drept semne grame care defineau ordinea mesa- cuneiformele, apărute iniţial ca pic- jelor prin înglobarea în cartuşe a unor tograme, adică reprezentări dese-nate idei, echivalentul propozițiilor de mai ale unui obiect sau acţiuni şi devenite târziu). Astăzi alfabetul grec, slav, latin mai târziu silabe, apoi litere. Feni- se folosesc în scriere de la sânga la dreapta, cel arab şi semitic de la cienii au preluat (prin fenicianul dreapta la stânga. Există „alfabete pierdute” (ex. nabatean, frigian, etrusc Thaautos din Biblos) alfabetul proto- – identic cu acela din insula Lemnos). canaanit şi l-au răspândit în Medite- Mediterana de Est a înregistrat, în rana. Acest alfabet arameic a fost lumea antică, folosirea unor alfabete preluat deopotrivă de semiţi şi arabi, fiind asemănător cu alfabetul brahmi, devenit baza scrierii pentru India, Asia

18 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ încă nedescifrate, deoarece aceleași până la Gibraltar. În secolul 9 î.H. s-au litere, considerate grecești, repro- afirmat în regiune fenicienii, care au duceau limbi diferite. Tracii aveau întemeiat Carthagina (în feniciană Kart inițial o scriere bazată pe linii geo- Hadasht, adică orașul nou). Romanii metric aglutinate (prezentă pe vase le spuneau puni. Acolo, la celălalt neolitice, dar, în același perimetru de capăt al Mediteranei, s-a reeditat bătă- lia dintre romani şi lumile Răsăritului. timp, în insula Andaman, care a dat o Cele trei războiaie punice au păstrat migrație spre Asia), Tipul de comu- până astăzi numele căpeteniei de oşti nicare n-a fost semnalat ca atare la a carthaginezilor, Hannibal, care a trecut Alpii pe elefanţi, prin zăpadă, noi, deci nici descifrat în principal. În sfârşit, trebuie să men-ţionăm faptul ajutat fiind de basci, spre a asedia că scrierea alfabetică, cea mai Roma. În numai câţiva ani romanii au răspândită azi, rămâne numai o parte trecut prin sabie absolut toată cetatea din modul de comunicare folosit în Carthaginei, cea care întemeiase evoluţia civilizaţiilor ome-neşti. V. şi aşezările comerciale Annaba, Skikda, Collo, Jijel, Bejaďa, Dellys, Alger, Scriere. Tipaza, Cherchell, Tč-nes, Bettioua, Ghazaouet şi au înstă-pânit în sudul Algeria – urme de vieţuire pe teritoriul Mediteranei civilizaţia romană. Hanni- acestei ţări din nordul Africii, mărgi- nită de Mediterana la nord, există de bal a fugit în Bithynia, la traci, spre a cere ajutor. Dar aceștia se confruntau acum 400.000 de ani (Paleolitic): nu doar cu romanii, ci și cu perșii. schelete de Atlantothropus există în Acolo s-a sinucis, după modelul tu- lacul preistoric Ternifine. Acest uma- turor regilor antici. Mai târziu vor trece pe aceste locuri vandalii, celţii, os- noid era contemporan cu Pithecan- trogoţii şi vizigoţii, care nu făceau tropus, găsit în insula Jawa şi cu decât să meargă pe urmele foarte Sinanthropus din China. Acest stră- moş cunoştea focul. Dar, din urmă cu vechilor drumuri dinspre Asia spre 90.000 de ani, există urme de locuire Europa şi Africa. Iar în sens opus, continuă pe teritoriul Algeriei de azi de spre Bizanț, au trecut vikingii. Pe către populaţii asiatice, venite din zona pământul Algeriei de azi au venit apoi Caspică, după cum atestă struc-tura arabii şi Islamul. Acolo este activă scheletului. Ei au convieţuit cu aceia până astăzi moşte-nirea vechilor veniţi din zona iberică. În peri-oada straturi de civilizaţie, iar lumile vechi neolitică zona Algeriei suferă influenţe coexistă cu cele noi. Nu există algerieni care să nu știe că ei sunt venite din sud, dinspre Afri-ca. berberi și nu arabi. Numeroase petroglife aflate în deşer- tul Tradart (Tassili n’Ajjer) atestă acest Ali ibn Abi Talib – (600 d.H., Mecca – lucru. Herodot se referă la astfel de 661, Kufa, Irak) – al patrulea calif al Islamului (656 –661 d.H.) şi ultimul vestigii. Începutul vremurilor istorice care i-a avut în subordine, deopotrivă, pe sunniţi şi şiiţi. A fost vărul profetului este marcat de regatul Numi-diei, aflat pe aceste locuri, regat mai mult mitic până la venirea romanilor, dar locuit de berberi, triburi semitice nomade aflate pe o bandă lungă din Iordania

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 19 Mohammed. Conform religiei islami- practicate mici găuri rotunde pe unde ce, figura umană sau divină nu sunt trece lumina în zilele echinocţiilor. Se presupune că serveau drept obiect al imaginii, ci reprezentarea observatoare astronomice şi/sau este figurată doar în scris (numai locuri de cult. Datează din Neolitic (5000-4000 î.H.). consoanele, vocalele fiind interpre- tabile). Numărătoarea anilor pentru cei Altai – munţi formaţi prin coliziune, ca de religie islamică începe de la naș- și Himalaia, odată cu alipirea Indiei la terea lui Mohammed (Muhammad) – continentul asiatic (în Cretacic), aflaţi anii după Hegira, iar calendarul se în centrul Asiei, la întâlnirea graniţelor calculează în funcție de fazele Lunii, dintre Rusia, China, Mongolia şi ca și la semiți. Până astăzi şiiţii se Kazahstan. Este zona de formare a consideră urmaşii lui Ali, aşa cum populaţiilor şi limbilor altaice, ale căror sunniții se reclamă de la Mahommed. subdiviziuni sunt limbile turcice (uiguri, kipceak-kimak, kirghizi, oguzani, ka- Dimitrie Cantemir descrie pe larg zahi, azeri, tadjici, uzbeci, nogai, diferenţa de cult dintre sunniţi şi şiiţi în kaşkai, turci, khazari, balkhari, turk- meni, găgăuzi, tătari, iacuţi), mon- Istoria religiei muhammedane, iar în golice, tunguse şi, în parte, japoneza Collectanea Orientalia desenează şi coreeana. simbolurile religioase ale celor două Altamira – supranumită Capela aripi ale islamismului descoperite de el Sixtină a Cuaternarului (epocă ce ţine inclusiv pe Zidul Caucazian (făcut cu de acum un milion şi opt sute de mii de ani până în prezent, dar vechimea mult înainte de Alexandru Macedon la umană în zonă este de circa 100.000 de ani). Această peşteră bogată în Poarta de Fier a Asiei, în zona Derbent), pe când Petru I, țarul Rusiei, picturi rupestre din Cantabria, Spania, al cărui sfetnic era, cucerea teritoriul aparţine unei rezervaţii arheologice luptînd cu Islamul (1723). mai largi: Santaillana del Mar. Situri în aer liber, ca şi alte peşteri (Salitre, Allah – cuvântul arab pentru Chufín, Juyo la Pila) alcătuiesc unul din cele mai importante spaţii de Dumnezeu. Nu este un nume propriu, locuire ale Paleoliticului din Europa. ci înseamnă Zeul (al este articolul hotărât). Pe vremea politeismului era Amaleciţi – trib nomad de ismaeliţi din şeful ierarhic al celorlalţi zei, ca şi deşertul Neghev, Israel, rude după origini cu edomiții. Numele lor e dat de Zeus în religia grecilor antici, ori numele regelui Amalek, care a luptat Ammon Ra în Egipt. Odată cu trecerea cu fiii lui Israel, conduşi de Moise şi la monoteism a rămas singura divi- Ioshua, conform Bibliei. Tot conform nitate a Islamului. Există alte 99 de ei, originea amaleciților a fost Ham, fiul nume simbolice pentru Allah, dar nici un nume propriu şi, precum la semiţi (verii arabilor după Noe), nici o înfăţişare iconografică. Almendres Cromlech – cel mai important complex megalitic din Europa, aflat în Portugalia. Cuprinde 92 de menhire care au în ele

20 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ lui Noe. Hittiții și palestinienii sunte Siberia şi Oceania. Cei pătrunşi din considerați, la origini, hamiți. Asia, în general vânători nomazi, au intrat pe puntea intercon-tinentală Amazon – cel mai mare bazin fluvial dintre Asia şi Americi înainte de a fi al Americii de Sud: 700.000.000 km2. apărut strâmtoarea Behring şi au lăsat Apele sale udă Bolivia, Brazilia (60% din bazinul fluvial), Peru, Ecuador şi în America de Nord Cultura Clovis Columbia. Este al doilea ca lungime (20.000-13.000 î.H.). Pe la 10.000 î.H. planetară după Nil. Nici până în prezent n-a fost inventariată complet triburile migratoare au atins Capul flora şi fauna Amazonului, dar, prin masa mare de vegetaţie, este un Horn, colonizând astfel ambele Ame- adevărat plâmân al planetei. Populaţia rici şi fiind, în general, culturi ale înăl- acestui teritoriu este formată din ţimilor muntoase. Au fost iden-tificate indigeni, urmaşii celor care au venit odinioară din Asia şi din Polinezia - numeroase culturi arheologice. Ideea de civilizaţie, care înfloreşte odată cu dovezile de locuire au o vechime de aşezarea stabilă într-un te-ritoriu a 12.000 de ani. Până în prezent au fost unor grupuri de oameni, este înre- inventariate cam 200 de triburi, dar gistrată din Paleolitic, în munţii Anzi, în numărul lor total nu e cunoscut. Există America Centrală şi de Sud. Aceste şi populaţii mai noi, venite în timpii civilizaţii au rezistat până în veacul al istorici. Descoperirea recentă, în 2006, a unui străvechi observator astro- XV-lea, la venirea europenilor (Cris- nomic în principal pentru calcularea tofor Columb, 1492 d.H.). În fapt, vi- timpului terestru, la graniţa dintre kingii atinseseră cu mult înainte (sec. Brazilia şi Guyana franceză, format din al X-lea î.H.) coastele Americii de 127 de blocuri megalitice din lemn, Nord, iar despre fenicieni nu se știe nimic, deși s-au găsit ele-mente ale numit de arheologi Woodhenge, în religiei fenicene (statuia zeiței Tanit) pe coasta răsăriteană a Americii de bazinul Amazonului, care precede cu mult civilizaţia Inca, atestînd existenţa Nord. Dar fenicienii sau vikingii n-au a numeroşi locuitori în zonă, pare să aşeze bazinul Amazonului alături de produs vreun impact în registrul celelalte lumi pierdute ale civilizaţiei modificării profunde a stan-dardelor de civilizaţie ale localnicilor. După limbile megalitice (Yona-guni, Almendres vorbite astăzi în Americi, identităţile Cromleh, Stonehenge, Bimini, Atlan- culturale sunt foarte diver-sificate: engleză, spaniolă, portugheză, fran- tis, Egipt, Meroe, Serbia, Dacia). ceză, limbi africane și ale unor triburi din Oceania. Amenhotep IV – v. Akenathon Americo, Vespucci (1454, Florenţa, Italia – 22.02.1512, Sevilla, Spania) – Americile – primele populaţii ale explorator. Locul unde s-a născut Americii de Nord, Centrale, de Sud şi aparținuse civilizației etrusce, de dina- zonei Caraibelor datează de la ultima inte de cucerirea latină. Plecat pe ur- glaciaţiune (50.000-14.000 î.H.) şi mele lui Columb (el însuși ligur după sunt formate prin migraţie dinspre origini, numele în ligură era Kurumbu;

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 21 ligurii provin dintr-o migrație neolitică Amerindieni – nume generic pentru dinspre aria iliro-tracă a Calabriei), a populaţiile de substrat (indigene) ale părăsit Spania (unde fusese trimis din 1492) în 1499 cu 4 corăbii conduse de Americilor de dinaintea venirii lui Co- unul dintre comandanţii lui Columb lumb. Urmași ai lor există și astăzi. (corăbiile fuseseră construite la Bar- Cuvântul este mai ales folosit pentru celona, în Cataluña). A debarcat la cele două Americi, dar şi pentru arhi- gurile Amazonului. A fost conştient că pelagurile din jur. Primele trăsături de n-a găsit Indiile, cum crezuse Columb, ci un nou continent. Americile îi poartă sedentarism apar în 6000-5000 î.H. numele. A revenit în a doua expediţie, (neolitic, după reperele Eurasiei, dar în finanţată de Portugalia, 1501, încer- Americi decalarea temporală a neo- cînd să găsească o strâmtoare care liticului începe cam după 2500 de ani). să-l ducă dincolo de Americi, spre Numele acestor foarte vechi civilizaţii India, dar n- găsit-o. Canalul Panama este o construcție artificială târzie. este, în general, acela al triburilor care Primul care l-a propus a fost Carol cel le-au afirmat: paracas, mochica, mo- Mare, în veacul al XVI-lea, fiindcă era și împărat al Spaniei, care stăpânea xos, nazca, tihuanaco, huari, chimus, Panama. Marea Britanie și Statele maya, olmeci, zapoteci, tolteci, azteci, Unite au avut în vedere construirea unui astfel de canal între Atlantic și inca, toba, wicki, mo-coví, pilagá, Pacific, în veacul al XIX-lea, în pe- chulupí, diaguita, quecua, calchaquí, kolla, kayapo, guarani ş.a. În partea de rioada de expansiune a ideilor legate nord a continentului american – de Europa Națiunilor și de construirea Canada de azi – în afară de populaţii identitară a națiunilor moderne. Con- strucția au început-o francezii în 1881 venite din Asia, mai exact din Siberia, au existat – şi se numesc aborigeni, ca (Ferdinand de Lessepe), cu eforturi în Australia – triburile inuit, originare umane uriașe (lunar mureau cam 200 de muncitori). În 1889 această con- din Alaska (unde au ajuns din nordul strucție a fost întreruptă în prin-cipal Europei). Cu un cuvânt generic, din cauza protestelor Americii, care a tuturor amerindienilor, aborigenilor, început lucrul pe cont propriu în 1903, indigenilor li se spune astăzi, ca semn ca zonă strategică americano- de recunoaştere a rolului lor fondator, panameză, dar a trebuit să blocheze „primele naţiuni”. cu vase intrarea în canal din cauza Amon Ra – cel mai important zeu al pantheonului egiptean, zeul Soarelui protestelor Columbiei (atunci regiune ca sursă de energie (nu zeul discului a statului Panama). După al II-lea solar, Athon, aşa cum preconizase război mondial Canalul Panama a faraonul Akenathon) şi creatorul uni- făcut obiectul unui proces internațional versului. În ceea ce-l priveşte, s-a de proprietate între SUA și Panama. autocreat, răsărind dintr-o floare de lotus (tot astfel, în mitologia tracilor, Într-un final, canalul Panama a fost preluată și de grecii antici, prima finalizat în perioada 2006-2016 și generație a Titanilor se autocrease). aparține statului Panama. Face parte dintre cei opt zei fondatori ai pantheonului egiptean (zodiacul

22 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ avea și el opt zodii) fiind și el harta cetăţilor vechi de pe marele echivalentul Titanilor, după cum atestă mozaic al catedralei creştinismului imaginile găsite în templul zeiței Ha- timpuriu din Madaba, aflată pe Calea Regilor, în lungul văii Iordanului, pe thor din Dendera (Tentyra, în Egiptul malul său răsăritean. În veacul al IV- de Sus – spre sud – nu departe de lea d.H. a fost episcopat creştin. Cucerită de arabi în secolul al VII-lea Abydos), edificat în timpul primelor d.H., Philadelphia era aproape pustie dinastii. Acesta e semnul cel mai clar al unității mitologiilor cu fundament în veacul al XIII-lea d.H. identitar din Mediterana de Est, Ammoniţi – trib semitic descins din Levant, Mare Carpathicum, Trakia și Anatolia. Lotusul era şi simbolul Ammon, fiul lui Lot, pomenit în Biblie, Egiptului de Sus, dar şi al brahma- ca şi tribul de altfel. Probabil trăiau din nismului (poziţia de meditaţie se nu- pradă. Au fost biruiţi în luptă, deşi se meşte chiar „lotus”). Templele de la aliaseră cu Babilonul, de regele David al triburilor din Canaan. Una din soţiile Abu Simbel aveau coloane terminate regelui Solomon, Naamah, era ammo- cu floare de lotus. Aleea care ducea nită. Credeau în zeul focului, Moloch, spre templu – și care precede în timp după modelul triburilor asiatice (unde via sacra a lumii grecești și apoi latine mai tîziu a apărut mithraismul), căruia - era plină de sfincși avînd cap de îi sacrificau copii. berbec (în Asia zeul Soarelui fusese Amoriţi (amorei) – popor semitic biblic simbolizat printr-un leu, dar la fenicieni trăind într-o zonă muntoasă, în ve- și iliri prin capul de berbec). Cel mai cinătatea Iordanului. Abraham, a X-a generaţie după Noe şi a XII-a după important templu al zeului se afla la Heliopolis (în greacă Helios însemna Adam conform Bibliei (Geneza), era amorit după tată şi hittit după mamă, Soare). născut în Ur, Chaldeea. Mai târziu a făcut alianţe de apărare cu amoriţii Amman – în prezent capitala Iordaniei contra egiptenilor. După hartă, indiciul (țara are 4 milioane de locuitori). A fost este acela al venirii semiților prin navigație de cabotaj după Marele capitala regatului ammonit sub nu- mele de Rabbat Ammon şi este atestat Potop (12.000-1.000 îH.), care avu- cu 4000 de ani î.H. A fost cucerit de sese loc în zona de azi a Indoneziei, unde dispăruse un continent numit de Alexandru Macedon, care l-a numit specialiști Lemuria, în zona Sunda și Philadelphia, după propriul lui supra- Sahul (văzut din satelit în 2005, sub nume: Philadelphus, adică „iubitorul de soră” (în greacă), deoarece, după nivelul apelor Pacificului). Navigatorii cucerirea Egiptului, Macedon se au intrat în Golful Persic, apoi au căsătorise, după modelul faraonilor avansat pe Tigru și Eufrat, întâlnind acolo populații migrate din Asia (blonzi Egiptului, în mod simbolic, cu sora lui, cu ochi albaștri), care dăduseră pe Arsinoe. A făcut parte, în sec. I î.H., din Liga cetăţilor greceşti numită Decapolis. A fost apoi cucerit de romani, care au construit în cetate amfiteatre, terme şi apeducte. Cu numele de Philadelphia apare pe

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 23 luwiți și hurriți. În Sumner și Babilon vechi, macedonenii şi romanii. Alexan- populația era amestecată. dru Macedon a trecut de hittiţi şi de perşi, înaintînd spre estul Asiei şi Anasazi – triburi de amerindieni din India. Anatolia a fost cucerită apoi de sud-vestul Americii de Nord. Au rămas romani, iar în veacul al III-lea d.H., prin numeroase vestigii monu-mentale ale împărţirea lui în două, acolo s-a în- culturii lor. Nu se cunoaşte numele pe stăpânit Bizanţul. În secolul al XI-lea care şi-l dădeau ei înşişi, acesta e d.H. au apărut turcii selgiucizi, iar la cuvântul prin care-l desemnau popu- 1453 Constantinopolul, capitala Bi- laţiile navajo şi însemna „cei mai vechi zanţului, a fost cucerit de turcii oto- duşmani”. Vechimea atestată a locuirii în zonă este de 20.000 de ani, iar mani. În nordul Anatoliei este zona de sedentarizarea datează de 12.000 de ani. Originea populaţiilor anasazi este formare a limbilor indo-europene. incertă, dar tipul de civilizație era Până astăzi Anatolia este una dintre troglodit (civilizație de peșteră carac- teristică Paleoliticului ; tot troglodiți au cele mai complexe regiuni sub aspect fost numiți lși pre-decesorii peonilor cultural şi etno-religios. traci de la sud de Dunăre,în Bulgaria de azi) și acoperă o perioadă mai Andaluzia – provincie aflată în sudul Spaniei, remarcabilă prin cultura pre- târzie (neolitic, 4000-1000 îH). istorică (perioada cavernelor, 30.000 Anatolia – teritoriu aflat în partea îH). Cele mai cunoscute sunt Almería asiatică a Turciei de astăzi, mărginit (peşterile Los Letreros, Vélez Blanco), de estul Mediteranei, Armenia, Iran şi Cordoba, Granada, Cadiz, Malaga. Pe Irak. Numele provine din greaca coasta mediteraneană a Andaluziei au veche, unde însemna „ţara de la răsărit”. Există mărturii de viaţă vechi acostat, în mileniul II îH, fenicienii (numiţi puni de către romani), veche de 300.000 de ani (perioada ca- populaţie de navigatori, care a uni- vernelor), dar, după revoluţia produsă formizat practic civilizaţia de jur îm- graţie agriculturii şi vieţii stabile, în prejurul Mediteranei (au navigat şi în Neolitic, există aşezări care au devenit lungul coastei de vest a Africii până la cetăţi-stat: Djarbekir, Tarsus, Mersin, Capul Bunei Speranţe). Ei au fondat Čatal Hoÿuk ş.a. (mileniile 8-2 î.H.). Prima unificare politică a Anatoliei a Gadir (azi Cadiz), cetatea din Extremul fost înfăptuită de Imperiul Hittit (mile- Occident a lumii cunoscute atunci, niul 2 îH), imperiu avînd capitala la despre care Herodot şi Strabo spu- Hattusha (ale cărei depozite de tăbliţe neau că se află la “Coloanele lui Her- cules” (Gibraltar). Tartessos a fost o scrise au fost descoperite nu de mult altă veche cetate (se crede că limba şi se află la Istanbul) şi care a făcut vorbită nu era indo-europeană, ci acorduri de război cu Urartu, apoi cu izolată). În Biblie i se spunea Tarshish. Mai apoi grecii, romanii, vizigoţii, celţii Asiria, Babilonul (800 î.H.), Phrygia, şi nu în ultimul rând vikingii (care au Lydia, Imperiul Persan. Cu hittiţii au luptat deopotrivă egiptenii, grecii intrat în Mediterana venind dinspre nord, din Atlantic) au trecut prin aceste locuri. Berberii islamizați (cunoscuți de

24 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ istorici sub numele moors, dar se folo- Andronovo – cultură din Epoca sește și numele de arabi, ceea ce nu Bronzului – acolo mileniul II î.H. – este conform cu esența identitară a numită astfel după locul unde a fost descoperită: satul Andronovo, pe berberilor) au avut aici una dintre cele mai importante prize, iar civilizaţia isla- cursul fluviului Enisei, Siberia de Sud. mică şi-a pus o amprentă de neşters Acoperă o bună parte din vestul Asiei asupra Andaluziei, ca şi asupra între- şi cuprinde schelete, vase, locuinţe. gii Spanii. De menţionat este şi migraţia masivă, încă din vechime, a Este aria unde s-au aflat Massagetia ţiganilor, complet asimilaţi şi care, în (Geția Mare) și Dahae (cu triburile Portugalia de azi, au dat muzica Magi). În partea de apus se înve- naţională a fado-urilor - V R[r]omi). cinează cu zona Volga-Ural, iar spre sud cu munţii Pamir şi Tian Shan. Este Abia din veacul al XIII-lea s-a impus, o cultură foarte importantă pentru sub influenţa regatelor de la est şi nord analiza corectă a primei perioade din (de dincolo de Pirinei), creştinismul. existenţa triburilor indo-iranice, gene- Andorra – cel mai mic stat al Europei, ratoare ale limbilor indo-europene (de aflat în Pirinei, la graniţa dintre Ca- grupul cărora ţine majoritatea limbilor taluňa şi Franţa. Descendență ca- actuale ale lumii) şi iranice (perşii şi talană. Are 468 km2 şi este o monarhie multe alte populaţii din Asia Mică). constituţională la care sunt asociaţi şeful statului francez şi al celui spaniol. Grupul culturilor Andronovo se des- Populaţia este sub o sută de mii de făşoară în timp pe mai multe linii: locuitori. Portul popular are căciula frigiană, opincuțe, seamănă cu portul Petrovka-Sintashta (2000 - 1600 î.H.), românesc, catalan, ligur, basc și si- Alakul şi Fedorovo (1500-1300 î.H.) şi cilian (migrația triburilor siculilor și si- celilor s-a produs inițial dinspre Medi- Sargary-Alekseevka (1200-1000 î.H.). terana de Est). Drapelul este identic cu Angkor – centrul cultural al civilizaţiei khmere (50 km2), azi în jungla cam- cel românesc. Primele semne de lo- bodgiană, înfloritor în perioada seco- cuire datează din paleolitic, iar po- pulaţia originară a fost de substrat. A lelor IX-XI dH. A produs capodopere făcut parte din Imperiul Roman, apoi de arhitectură ale civilizaţiei planetare prin zonă au trecut triburi de alani, (72 de temple). Zona aparţine unei vizigoţi, vandali. Carol cel Mare al Franţei a întemeiat statul propriu-zis, perioade culturale care precede, în în anul 805 d.H., ca pe o „marcă” de timp dispariția fluviului Saraswati (ar fi apărare contra berberilor veniţi din izvorât din Himalaia spre a se vărsa Africa şi a arabilor veniţi din estul prin două guri, în Marea Arabiei și în Mediteranei, care înaintau spre Fran- Golful Bengal. El ar fi atins uneori 8 km ţa. Deși sunt catolici, pictura biseri- lăţime şi ar fi dispărut sub pământ pe cească seamănă surprinzător de mult la 1900 î.H. din cauza schimbării un- cu aceea bizantină. ghiului de înclinare al axei Pămâ- ntului). Civilizaţiile din lungul acestui fluviu au comunicat între ele, numele Indiei vine de la Sindi şi evocă spaţiul chinez. Cultura Angkorului se resimte şi ea de influenţa Indiei de dinainte de

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 25 buddhism. De altfel, revolta khmerilor, tracilor, a grecilor antici, a etruscilor și a noastră), unde apa curgătoare făcea care au distrus nu de mult templele granița dintre Lumea noastră și lumea buddhiste ale Angkorului, se explică de Dincolo. În fine, doi șerpi mitici, prin raportarea la un strat și mai vechi figurați pe fațada templelor, vegheau de civilizaţie decât buddhismul: al orizontul dintre lumi. Angkor a fost originii cosmice ale omului ca specie, părăsit de khmeri la jumătatea secolui după cum considerau unele religii al XV-lea d.H., fiind cucerit în veacul al vechi, pe care buddhismul le-a des- XVII-lea de annamiţi (azi vietnamezi). fiinţat. Leul ca simbol solar, dragonul (răspândit ca mit din China veche Animism - ansamblu de credinţe până în Anzi), ca şi piramida în trepte echivalente unei religii a cărei idee de au preexistat buddhismului și, evident, bază este că natura şi omul fac un singur întreg, că sufletul (anima, în Egiptului antic). Planul Angkorului re- latină) conduce deopotrivă toată lu- produce așezarea stelelor din con- mea vie, indiferent de regn. O echi- stelaţia Draco așa cum arăta acum valenţă energetică este aceea care 10.500 de ani (Dragonul, la noi și coordonează sufletele, le permite co- albanezi Drac, arată pe cerul nocturn municarea. În acest sens, moartea nu este un prag, o despărţire definitivă, ci ca un zmeu de hârtie; de altfel, chiar o poartă deschisă către lumea su- fletelor. Aceste credinţe au condus nu- cuvântul zmeu, la slavi zmei, se meroase societăţi tribale, în Paleolitic, raportează la aceeași ființă mitologică: Neolitic şi există până astăzi în zone dragonull). Angkhor era o aşezare din Africa, Oceania, Australia, Indo- pământeană, în oglindă, a ordinei nezia, Siberia, Americi. cereşti (ca și piramidele din Egipt, care se raportau la steaua dublă Sirius). Annamiţi - v. Vietnam Chiar cifra 72 (numărul templelor) înseamnă, pe de o parte, deviaţia în Antarctica – un continent aflat în emisfera sudică a Pământului, în grade planetare longitudine est a mijlocul căruia este şi Polul Sud. Are o Angkhorului faţă de complexul Giza suprafaţă de 13 milioane km2, din Egipt, pe de altă parte reflectă faptul că o dată la 72 de ani se comparativ cu Australia, care are 7,7 schimba cu un grad poziţia aparentă a milioane km2 şi Europa, care are 10,5 Pământului faţă de constelaţii, deci milioane km2. Este format din su- modul de calcul al aşezării lor, ca și al prafeţe insulare unite de gheţuri, iar în calendarelor pământești. Calculul atât de exact l-a făcut pe Carla Sagan să perioada de formare a continentelor conider că trwecutul depărtat al Asiei era unit cu Australia şi Ţara de Foc. În a avut standarde de civilizație despre urmă cu 30 de milioane de ani s-a care lumea prezentului nu bănuiește nimic. Așezarea templelor pe malul separat de Australia, pe atunci nefiind unei ape (ca și Taj Mahal mai târziu) acoperit de gheţuri şi avînd o floră şi o evocă legătura lumii acesteia cu faună comună, identificată astfel până Lumea de Dincolo, intermediată de o apă curgătoare, ca și în toate celelalte în Tasmania (Wallacea). Ceea ce este mitologii vechi (inclusiv a Egiptului, a

26 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ însă surprinzător în legătură cu An- la începuturi până în Evul Mediu tarctica, e faptul că există hărţi ale acestui continent (descoperite şi timpuriu inclusiv. Ea se împarte în Preistorie (de la începuturi până la publicate în veacul al XVIII-lea) al- apariţia scrierii, adică 400.000–6000 cătuite cu mult înainte de ceea ce se î.H.), Antichitatea clasică, din mileniul numește descoperirea lui geografică. al VI-lea î.H. până la Grecia şi Roma Primul care a estimat existanţa unei antică (770-753 î.H.) şi Antichitatea suprafeţe de pământ la Polul Sud a târzie, care merge de la Grecia antică la Evul Mediu timpuriu (împărţirea fost Pythagora, care se gândea la Imperiului Roman în două, secolul al faptul că, după uscatul cunoscut atunci, în comparaţie cu masa pla- IV-lea d.H.). netară pe care o calculase, lipseşte Antikythera – insulă în Marea Egee, ceva. Ptolemeu l-a reconfirmat pe apaţinând arhipelagului Insulelor Pythagora, susţinînd că Pământul ar Ionice, aflată în faţa insulei Kythera trebui să echilibreze uscatul de la (Cythera, la SE de Peloponez, avînd Polul Nord cu un uscat la Polul Sud localități precum Fratsia, Livadi, pentru ca mișcarea de rotație să fie Katouni, adică Frăția, Livada, Cătu- nul), cu o suprafaţă de 20,5 km2 şi aceea care este. Primul care a 44 de locuitori. Ambele insule au fost desenat un contur precis pentru An- colonii ale Cretei în epoca minoică. tarctica (de altfel şi pentru Americi), a Devenită celebră pentru că lângă fost – din ceea ce știm noi, dar nu-i cunoaștem sursele - geograful otoman coastele ei, subacvatic, s-a desco- perit, în 1902, un adevărat calculator Piri Reis (1465-1554), care se născuse în Bithynia. Iar primul care a mecanic al lumii antice bazat pe îmbinare ce roţi dinţate, datînd din sec. publicat harta Antarcticii, la Paris în 1 îH şi făcut din bronz. Era un in- 1737 şi la Londra în 1739, a fost strument pentru navigație. Originalul se află la Muzeul de Arheologie din cartograful francez Philippe Bauche. Atena, iar reconstituirea sa arată cum El a susţinut că n-a avut documente funcţiona. Dimensiunile sunt surprin- mai vechi, ci că s-a bazat pe mărturii zător de mici, funcţiile numeroase, iar marinăreşti. Adevărul este că el fineţea construcţiei a fost ceea ce a desenează continentul aproximativ exact cum este fără gheţuri (ceea ce uimit. Are 33x17x9 cm. Pe el sunt nu confirmă ideea marinarilor ca înscrise, în greacă, 15000 de sursă), deoarece ultima mare glaci- aţiune a fost între 40.000-5000 î.H. De caractere, din care 3000 au fost des- atunci până acum Antarctica este cifrate. Se bănuieşte că a fost făcut la aproape în întregime îngheţată. Abia Rhodos, de către înţeleptul Posi- după publicarea hărţii lui Bauche, donios, ori de către matematicianul James Cook a dat ocol gheţurilor continentale, fără însă a alcătui o Arhimede. Cu el se poate calcula hartă. mişcarea constelaţiilor şi a planetelor sistemului solar după mişcarea lor Antichitate – este acea parte a istoriei aparentă, în funcţie de timpul pă- care se ocupă de civilizaţia umană de mântesc (heliocentric, dar şi după

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 27 mişcările Lunii). A mai existat și insula originea în religia animistă a vechilor Thera (azi Santorini), din care triburi Taíno. Geologic vorbind, arhi- jumătate a dispărut sub ape în urma pelagul se află la limita a două plăci tectonice (Caraibe şi Nazca) iar arhe- izbucnirii unui vulcan, în perioada de ologia subacvatică a descoperit ves- început a Neoliticului (5000 îH), când tigii megalitice. clima Mediteranei de Est s-a schimbat Antiohia – cetate fondată de dramatic, a apărut Marea de Marmara, iar numeroase triburi au migrat către Antigonus, general al lui Alexandru Macedon şi mărită în 307 î.H. de Mediterana de Vest (istoricii numesc Seleucus, un alt general al aceluiaşi, perioada Marea Criză de sfârșit a care a denumit-o după numele soţiei Epocii Bronzului și de încput a Epocii sale, Antiohia, de origine tracă. Ceta- tea ar fi fost făcută pe locul uneia Fierului). Yves Cousteau a considerat persane, numită de greci Artemis că acolo fusese Atlantida și a făcut cercetări subacvatice. Persana, iar de localnici Meroe (alta Antile – arhipelag aflat în apropiere de decât Meroe din Africa, de la coastele Americilor, închizînd Marea cataractele Nilului). Mai târziu romanii Caraibilor şi separînd-o de Oceanul au numit această Antiohia „de pe Atlantic. După aria circulară, geologic Orontes”, după numele râului care se poate bănui că a fost vorba de un vulcan și de colapsul uscatului din trecea pe acolo, spre a o deosebi de mijloc. Este compus din Antilele Mari multe alte Antiohii ale lumii antice: şi Antilele Mici. Antilele Mari cuprind Cuba, Hispaniola (statele Haiti şi Antiohia Mygdonia, în vechea Trakia Republica Dominicană), Porto Rico, (după Homr mygdonii erau pelasgi), Jamaica, Insulele Cayman. Antilele Antiohia Pisidia în Phrigya, Antiohia în Mici cuprind Anguilla, Antigua, Aruba, Lydia, Antiohia în Troia, Antiohia în Cydnus (pe râul Cydnus. Se numea şi Barbados, Barbuda, Bonaire, Insulele Tarsus și se afla în centrul-sud al Virgine, Curaçao, Dominica, Grenada, Turciei de azi), Antiohia în Taurus (munți aflați în Turcia în lungul țărmului Guadelupe, Martinica, Montserrat, Mediteranei, în vreme ce anti-Taurus Antilele Olandeze, Redonda, Saba, Sf. Bartolomeu, Sfinţii Kitts şi Nevis, sunt în Tunisia), Antiohia în Susiana, Sf. Lucia, Sf. Martin, Sf. Vincent, Sf. Antiohia Semiramis (Accra, azi Akko, Eustatius, Trinidad-Tobago. Popula- în Israel), Antiohia Margiana, azi Merv ţiile precolumbiene care au locuit în Turkmenistan, oază în deşertul aceste insule se numeau Taíno şi lim- ba vorbită de ei se înrudea cu a Karakum, Antiohia în Scythia (în Uzbekistan, lângă Taşkentul de azi) araucanilor din America de Sud ş.a. Situaţia lingvistică a Antiohiei pare (amerindienii). Acest tip de cultură a să probeze faptul că ea transcende cu coexistat – practic cu aceea colum- mult în timp şi spaţiu numele soţiei biană - până la venirea lui Cristofor generalului Seleucus. Dimitrie Cante- Columb. O parte din triburile Taíno a migrat în America Centrală şi de Nord mir, care a studiat mai în profunzime (Florida). Ritualurile voodoo îşi au migraţia toponimelor pe planetă, afirmă, în Istoria Imperiului Otoman,

28 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ că ele migrează de la Est spre Vest, creştinismului în ortodox şi catolic. ca şi populaţiile, adică în sens invers Antiohiile au aparţinut în principal Bi- mişcării de rotaţie a pământului, fiind- zanţului şi ortodoxiei orientale. Nici că această direcţie dă mai multă chiar faptul că arabii au cucerit Ieru- stabilitate mişcării (e vorba de civi- lizaţia calului, sub imperiul căreia salimul (Salladin, 1187 dH), iar Con- suntem până astăzi) şi este mai favorabilă adaptarii organismului la stantinopolul a cerut ajutor Romei, n-a un alt fus orar. Aşa pare să se fi mai putut reface integritatea creş- întâmplat şi cu numele Antiohiei, care tinismuluii. Schisma s-a pronunţat în 1204 d.H., după Cruciada a III-a, când vine dinspre centrul Asiei spre Asia apusenii au preluat cetatea Bizanțului Mică. Oricum, numele se dădea la iar urmaşii ei (mulţi refugiaţi în Cipru şi traci și îl reproduce de asemenea pe de acolo în zonele Veneto şi Friuli din Peninsula Italică) au reproşat întot- cel folosit de greci. Marea Antiohie, deauna Romei (care fusese fondată cetate creştină a începuturilor, a fost de etrusci) căderea cetăţii în mâinile Antiohia pe Orontes (la baza muntelui otomanilor la 1453. Sipilus, unde Leda i-a născut pe Apollo și Artemis, ambii zei cu rădăcini Antropologie – ansamblu de dis- tracice și hittite înainte de asta, azi în cipline ştiinţifice care se ocupă de Turcia, nu departe de graniţa cu Siria studiul omului ca entitate fizică (evo- - fosta Mesopotamia). O legendă luţie, adică paleoantropologie; anato- spune că Tigran, întemeietorul Arme- mie; fiziologie; patologie), socială, culturală (cultura materială şi spi- niei, ar fi curtat-o pe frumoasa Anti- rituală, deci tehnica şi tehnologia, cre- ohia, ceea ce, în ordine simbolic creş- aţia de orice fel, inclusiv religia), etno- tină, poate fi adevărat, Armenia fiind logică. Descinde ca preocupare din creştină ca stat încă din 302 d.H. Secolul Luminilor, dar se consideră că Pentru creştinism este importantă din este pe deplin un produs al veacului al cauza celor trei drumuri ale sfântului XIX-lea, modernizator şi care pune, Pavel (Saul, după numele ebraic), pentru prima oară în istoria acestui însoţit de Baraba cipriotul (semn al ciclu al umanităţii, chestiunea unei alianţei iniţiale a lumii din Mediterana viziuni globale asupra fiinţei omeneşti de Est contra stăpânirii romane – de ca specie planetară. altfel chiar împărţirea în două a creş- tinismului poartă pecetea acestei falii Anzi – cel mai lung lanţ muntos al iniţiale, pre-creştine). Răsăritenii sim- planetei, aşezat în lungul coastei ţeau creştinismul apusean ca pe o tentativă a Imperiului Roman de a-şi vestice a Americii de Sud, având peste păstra identitatea prin aneanizarea 7000 km lungime şi 500 km lăţime (în civilizațiilor mai vechi ca el). Sf. Pavel medie). Înălţimile sunt mari (4 km în a propovăduit creştinismul în sec. I dH medie), acest lanţ fiind comparabil cu mergând prin toată regiunea dintre Munţii Stâncoşi din America de Nord, Antiohia, Troia şi Cipru. Mai târziu cele pe care-i continuă ca linie, precum şi şase cruciade (în principal ale Franţei) cu Munţii Himalaia din Asia. Cel mai spre Bizanț au consfinţit separarea

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 29 înalt vârf este Aconcagua, înalt de Brix(i)a (Brescia), fondată tot de aproape 7 km. Acest lanţ muntos s-a etrusci (ca Perus[i]a, Clusium – și noi format în Paleozoic prin încreţire, la avem un Cluj etc.), ca și pe Drumul confluenţa a trei mari plăci tectonice: Caraibe, Nazca şi Antarctică. Mai Chihlimbarului de la varegi la greci, multe civilizaţii au înflorit în aceşti fiind, în esența ei, un nod strategic munţi aparent neprimitori: Inca, Naz- între identitarii cu aceiași origine: aria ca, civilizaţii a căror origine este sibe- romanșă (din Elveția de azi), ligură, riană. După descoperirea Americii de iliră și etruscă. Acest nod strategic a către Columb și impactul european s- fost vizat și, în final, spart de au format civilizaţiile de azi ale papalitate (și de catolicism în sens Americii Latine, care numesc acest larg). Napleon I, pe care Ingres l-a lanţ muntos Cordiliera Andină. Carac- teristica ei este dată de numeroşii pictat ca pe Julius Caesar, a încercat să folosească în scop personal vulcani activi. Mișcarea Iliră, păstrînd doar numele ei și arondîndu-și teritoriile aferente. În Aquilea – patriarhat catolic care s-a perioada antică a avut un rol însemnat condus după principiile Bisericii Orto- în timpul războaielor ilire ale regatului lui Ardiaes (soția lui se numea Tauta – doxe (orientale), fiind independent de Papă până în veacul al XIII-lea dH. e un nume fenician) cu Imperiul Pictura interioară a catedralei e bi- Roman. Pe vremea Bizanțului (Aqui- zantină, iar turla ei amintește de lea a fost cucerită de Belisarie, general structura bisericilor ortodoxe. Primul cu origini tracice, pentru Justinian) se împărat roman care a vizitat-o a fost Iulius Caesar (el însuși dintr-o familie numea Exarchatul de Aquilea (exar- etruscă la origini, din Alba Longa). Aquilea se află puțin la NV de Pe- chul era delegatul teritorial al îm- ninsula Istria, iar patriarhatul a făcut păratului bizantin) și cuprindea, sub jurisdicția sa, o bună parte din fosta parte, începînd cu Justinian din Im- arie iliro-tracică a Peninsulei Italice: Roma, Veneția, Calabria, Napoli, Pe- periul Bizantin. De altfel, locuitorii rugia (Perusa etruscă – Perun era la înșiși aparțineau triburilor liburno-ilire sarmato-sciți zeul Focului), Lucania (anticii spuneau Luca, Lyciei) ș.a. numite taurisci (muntenii), iar zonei i Creștinismul ortodox românesc păs- treză până astăzi, pentru împărțirile se spunea Rasena (etruscii se nu- meau astfel pe ei înșiși), fiind azi parte sale Exista exarchatul de Ravenna, a Croației numită Rasna, unde portul popular și obiceiurile tradiționale le aflat la sud de Aquilea, în Italia de azi amintec pe ale noastre și unde, în (locul unde a avut loc, după căderea veacul al XVIII-lea, a început Mișcarea Bizanțului, în 1453, marea migrație Iliră, de regenerare unitară a identității bizantină și a început Renașterea nu- zonei dintre Valahia Moravă și Serbia- mită grecească – v. Ravenna – de Muntenegru, avînd la bază compo- regenerare a Europei însăși). Bizanțul nenta slavă. Aquilea se afla pe ruta – mai ales învățații lui – au considerat, dintre Liguria și Veneto-Friuli, la fel ca până la Cruciade, că partea de vest a Imperiului Roman recunoaște iden- titatea de fundament tracic a întregului

30 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ imperiu și vestul va ajuta la supra- Siria, Liban, Palestina, Irak, Iordania, viețuirea estului atacat de Marile Migrații (Arrianus din Bithynia a scris Israel, Egipt, Algeria). lucrări de strategie militară pentru împăratul Hadrianus). După cucerirea Aram - desemnează, tradiţional, lombardă (de către franci, care erau germanici), Aquilea a fost împărțită în terioriul regatului lui Aram, unul din două, iar partea de nord arondată nepoţii lui Noe, localizat pe pământul Papei. Apoi, la reunirea celor două părți, întregul patriarhat a intrat sub Siriei de azi. Cu timpul locuitorii au jurisdicția Papalității, iar misiunea ei identitară a dispărut. migrat spre sud, spre Levant (mileniul al II-lea î.H.). Vorbeau limba arameică, Arabia – teritoriu locuit de arabi, siriaca de azi fiind derivată din ea. populaţie fără contur statal precis, definită prin suma vorbitorilor de Patriarhul evreilor, Abraham din Ur, arabă, cu toate variantele ei. Rădăcina provenea, după tată, din acei aramei cuvântului, în arabă, înseamnă „locu- itor al deşertului” şi, la origini, este (iar mama era de neam hittit). Ba- bilonul şi toată Asiria vorbeau ara- vorba despre triburi nomade care trăiau din pastoralism. Conform Bibliei, meica. Pe baza alfabetului arameic, arabii sunt ismaeliţi, urmaşi ai lui inventat de fenicienii din Byblos din Ismail, unul din fiii lui Abraham (deci, scrierea lor originar cuneiformă și la origine, sunt urmași ai lui Noe și veri silabică, s-au format toate alfabetele cu semiții, avînd și ei tot 12 triburi). Dacă chestiunea este abordată etnic, limbilor actuale. atunci se recunosc drept arabi 250 de Arameică – limbă semitică a milioane de locuitori ai planetei. Dacă fencienilor şi vechilor evrei. La fel ca însă ne referim la Liga Arabă, aceasta toate limbile vechi, în arameică (ates- admite ca locuitori ai unor ţări arabe tată cu 3000 de ani î.H.) se scriau doar (fără diaspora) 300 de milioane de oameni. Centrul de ira-diere iniţial a consoanele, vocalele fiind interpre- fost Peninsula Arabică (unde sunt tabile. Această neînţelegere a şi dus la pomeniţi în texte din se-colul al IX-lea î.H.) până în Siria (Mesopotamia). Ei legenda Turnului Babel din Biblie. au migrat în timp în toată Asia Mică, în Este şi limba Talmudului. Arameica a nordul Africii. Ira-dierea s-a produs şi fost prima limbă cu alfabet fonetic şi spre estul Asiei, însemnate populaţii scriere provenită din cea cuneiformă. arabe existînd astăzi în India, China şi A fost limba administraţiei pentru popoarele Asiei Mici (graţie puterii Indonezia. Arabii sunt musulmani sun- Asiriei în zonă şi înlocuind astfel akka- niţi (îl recunosc pe Iisus ca profet, însă diana), până în secolul al VI-lea, la con-sideră că după el a apărut un alt cucerirea arabă. Stă la originea tuturor pro-fet, Muhammad), dar şi creştini (în alfabetelor moderne: grec, latin, slav. Legenda fenicianului Cadmus (Kad- mos) care a întemeiat Theba aruncînd peste cap dinţii balaurului, este legen- da transmiterii literelor alfabetului arameic. Balaurul avea, în imaginarul colectiv al lumilor vechi, puteri magice: era dragonul la chinezi şi semnul distinctiv a numeroase societăţi se-

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 31 crete europene până în Evul Mediu. îndreptat săgeţile către Ararat. Istoria creştină timpurie a Armeniei este Cavaleri ai Ordinului Dragonului, ordin strâns legată de vecinătatea Muntelui de luptă antiotomană cu sediul la Ararat. Armenia a dat o uriașă dias- Viena, fondat de Ludovic de Lu- pora în lume, mai ales din cauza lup- xemburg după Cruciade, au fost telor pentru supraviețuire a neamului membri și Iancu de Hunedoara, Mihai confruntat cu atacuri atât dinspre est Viteazul, Constantin Brâncoveanu. (perșii), cât și dinspre vest. La noi, Dar puţini fac legătura cu civilizaţia prima migrație a fost în neolitic, apoi în arameică, deşi dragonul figura şi pe diverse valuri, până la primul război scuturile de luptă ale romanilor, ca şi mondial inclusiv (după genocidul pe ale grecilor antici. Au derivat din ea provocat de otomani). Armenia a devenit stat unitar creștin din 302 dH, limbile vorbite în Armenia, Azerbai- înaintea oricărei schisme. djan, Georgia, Rusia, Iran, Irak, Israel, Araucani – populaţie originară găsită Liban, Siria, Turcia. În antichitate a pe teritoriul actualului Chile de fost vorbită şi de nabateeni și berberi, spanioli, în a doua jumătate a veacului iar acum mai este şi limba cultului al XVI-lea, odată cu înaintarea spre mandean din Siria. Diaspora vorbi- sudul continentului. Originea lor este torilor de arameică a dus această Patagonia. Aparțin populației mapu- limbă, încă din perioada antică, în che (în limba proprie, care definește nordul Africii şi sud-vestul Europei. V. un întreg grup lingvistic, însemna Dragonul. băștinași, nativi), iar araucani este pe- Ararat – munte vulcanic care are cel iorativ, în limba lor însemna rebel, mai mare volum de pe Pământ (Ara- haiduc. Primele atestări sunt din ratul Mare și Araratul Mic). Se află în Turcia, la graniţa cu Armenia (căreia i- secolul al VI-lea îH. În total erau cam a aparţinut. Și azi apare pe stema un milion de araucani, împărţiţi în Armeniei, în vreme ce tricolorul are triburile huilliche, picunche, mapuche. aceleași culori ca și drapelul Originea lor este incertă, probabil au românesc, dar puse în altă ordine), venit din Oceania. Existenţa lor o Iranul şi Nahicevanul. La poalele lui a precede în timp pe aceea a incaşilor, existat unul dintre cele mai vechi care i-au cucerit în veacul al XV-lea regate, Urartu, şi tot acolo este locul d.H. După mai multe bătălii între diverşi generali spanioli pentru cuce- de formare al limbilor indo-europene. rirea teritoriului, araucanii au reuşit să Se crede că acolo a debarcat Noe pună o barieră între ei şi spanioli, după potop, deşi există şi alte locaţii aprinzînd în toate aşezările lor un brâu de foc în lungul râului Bio-Bio, după legendare. Araratul Mare are peste care triburile au continuat să se 5 km înălţime şi cel Mic 3,5 km. În dezvolte în veacul al XVII-lea în partea antichitate, acolo a fost cunoscutul de sud a statului Chile de azi şi încă regat Urartu. Zona a fost considerată sunt numeroşi chilieni care se declară fabuloasă de multe regate şi imperii care au dorit s-o cucerească. Alexan- araucani. dru Macedon (care n-a reuşit), perşii, Imperiul Roman (care n-a reuşit) şi-au

32 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ Arcaim – v. Arkaim descoperiţi în Mongolia. Nativii au lăsat urme începînd cu Paleoliticul Arganthonios (630-550 î.H) – cel mai (40.000 îH, inclusiv în extrema sudică important dintre regii cetăţii Tartessos, – Țara Focului). Înainte de venirea colonie feniciană aflată în sud-estul Spaniei de azi. De fapt acesta pare să spaniolilor predominau triburile dia- fie un supranume, în etruscă arcnti guita şi guarani, care s-au apărat bine de tendinţele de extindere ale in- însemna argint, sud-estul iberic fiind caşilor. De asemenea, primii spanioli foarte bogat în acest metal, după cum veniţi la începutul veacului al XVI-lea poate aminti şi de Arghishti, regele din au fost ucişi. Cucerirea teritoriului a durat cam o jumătate de secol. S-a Urartu. Herodot descrie domnia trecut la creştinarea obligatorie a acestui rege – el compara Tartessos băştinaşilor, ceea ce a dus la păs- cu Atlantis prin rafinamentul civili- trarea culturii native numai în cercuri zaţiei – peste un ţinut care cuprindea restrânse, dar și la infuzia în creș- Andaluzia de azi şi o parte din tinismul locului a unor credințe ale Valencia. A fost înfrânt de cartaginezi nativilor. Triburile quechua în nord- (adică tot de fenicieni). Limba vest şi mapuche în Patagonia sunt tartessienilor era una izolată, nu aparţinea nici unei familii cunoscute cele mai relevante în acest sens. Din (cuvinte din această limbă au fost combinaţia atâtor forme de cultură s-a transcrise şi s-au păstrat mai ales format noua entitate argentiniană. graţie fenicienilor şi grecilor), iar astăzi Limba predominantă este spaniola. este dispărută. V. și Tartessos. Independenţa faţă de spanioli a fost obţinută în 1816. Argentina – stat aflat în partea de Arheologie – este o disciplină, parte a sud- vest a Americii de Sud, între Chile istoriei după unii, a antropologiei după şi Uruguay. Suprafaţa este de alţii, care studiază cele mai vechi 2.767.000 km2, populaţia de conexiuni de civilizație ale existenţei 40.000.000 de locuitori. Sunt mai umane materiale, de obicei prin multe regiuni, dintre care menţionăm săpături numite arheologice. O parte Mesopotamia şi Patagonia (populație deosebită a arheologiei o constituie formată la origini din triburile mapuche arheologia maritimă, care stabileşte – v. și Araucani) pentru rezonanţa lor existenţa siturilor arheologice aflate culturală. Numele țării ar fi fost dat de Americo Vespucci, după un munte cândva deasupra nivelului apelor, iar fabulos, considerat a fi din argint. acum subacvatice. În cadrul arheo- Cultura este stratificată în timp, ca şi logiei subacvatice relevăm, pentru rasial. Există amerindieni (proveniţi amplitudinea culturală şi de civilizaţie din Oceania, ca şi originari din Siberia, a fenomenului, descoperirea – şi veniţi cu 13.000 de ani î.H.) pe puntea alcătuirea unor baze de date – a de uscat a Behringiei, negri, albi şi acelor situri care indică existenţa unui metişi. Preistoria locului indică faptul strat de civilizaţie megalitic, foarte că acolo au trăit acum 150.000.000 de vechi, de dinaintea ultimei glaciaţiuni, ani dinozauri asemănători cu cei acoperit astăzi de ape. Este seria de

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 33 cetăţi numite „Atlantis”, răspândite din Cer, renaşterea, eroul etc.). Lumea Okinawa până în Cuba (Yonaguni, contemporană beneficiază în plus de Bimini, una lângă Ceylon, alta la gura mitică de vărsare a fostului fluviu simboluri la tot pasul, numite de ghidaj Saraswati, din India ș.a.) şi care și nu arhetipale (alfabetele, semnele corespund ca standarde unor cetăţi de circulație, siglele firmelor etc.) megalitice rămase pe uscat (Stone- Arhimede (Archimedes în greaca henge, Woodhenge, piramidele din doriană, cea mai veche, 287 î.H., Serbia, din Egipt). Syracusa, în Sicilia, colonie a Corintului – 212 î.H., Siracusa) – Arhetip – este un concept al matematician şi fizician al antichităţii psihologiei şi desemnează prototipul greceşti. Siculii și sicelii, triburile din Sicilia, erau, după Thucidides, înrudiți universal pentru o idee, un com- cu ligurii, aveau origini iliro-dardane și portament. Simbolistica este bazată veniseră din Mediterana de Est în perioada așa numitei crize de sfârșit a pe arhetipuri. Primul care a fun- Epocii Bronzului, când clima Medite- damentat arhetipul ca model de com- ranei de Est s-a modificat dramatic). portament a fost Platon (428/427 sau S-a format la Alexandria, în Egipt, ca 424/423 îH, Atena - 348/347 îH, elev al lui Conon din Samos (insula Atena). Sigmund Freud (1856-1939) a aparținea Ioniei, dar cuvântul e fe- definit fiinţele umane în funcţie de nician: înalt, stâncos) și Erathostenes din Cyrene (șeful Bibliotecii din arhetipuri, iar Carl Yung (1875-1961) a definit societăţile omeneşti în funcţie Alexandria, primul care a calculat circumferința Pământului). Vechea de arhetipul colectiv, care cuprinde matematică latină şi europeană, cea animus (înclinația masculină a fiin- arabă se reclamă deopotrivă de la ţelor, indiferent de sex) şi anima (în- lucrările lui Arhimede, despre care se clinația feminină a fiinţelor indiferent bănuieşte că a avut surse şi mai vechi, de sex), sinele (esenţa umană a dispărute odată cu bibliotecile din fiinţelor) şi umbra (spiritul critic al fiinţei Ninive şi Alexandria. S-au păstrat şi umane). Arhetipurile se manifestă prin reeditat de numeroase ori lucrări ale sale precum: Despre sferă şi cilindru, simboluri, deoarece, fiind subcon- Calcularea cercului, Despre şuruburi, ştiente, adică stocate într-o parte pasivă a minţii care adăpostește in- Despre corpurile plutitoare, Cvadra- formaţia asupra evoluţiei speciei, ies la tura parabolei. Este de menţionat suprafaţă în condiţii-limită şi sunt faptul că Arhimede a rezolvat „acordate” de creier cu ambientul coti- probleme care veneau din realitatea dian. George Frazer 1854-1941) în nemijlocită, legate de orientarea în spaţiu după corpurile cereşti, de cartea Creanga de aur a studiat uni- calendar, de ridicarea şi transportul versul simbolic al umanităţii, com- unor mari greutăţi pe uscat şi pe apă, parînd diverse civilizaţii, din care a de pompa hidraulică, pârghia com- pusă, scripetele. Pythagora a fost una extras simbolurile arhetipale, acelea care coordonează chiar dezvoltarea în timp a umanităţii: arhetipurile mito- logico-religioase (potopul, şarpele, dragonul, Adam şi Eva, zeii veniţi din

34 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ din sursele sale. Tot el este acela care triburile Kshatria (şi se spune că ei a pus foc corăbiilor romane care au sunt ţiganii blonzi). Perşii au alcătuit atacat Syracusa (21 îH) cu ajutorul marele imperiu sassanid, iar Cyrus al unor oglinzi parabolice mari, așezate II-lea a ajuns până la Dunăre. Au avut pe țărm, care captau razele soarelui și confruntări numeroase cu grecii şi le focalizau asupra corabiilor (modelul Imperiul Roman (vreme de 300 de era Farul din Alexandria, una din cele ani). Toate triburile ariene au dus cu șapte minuni ale lumii antice, care ele religia originară, cel mai important multiplica lumina tot prin oglinzi zeu fiind zeul Mithra, al focului, deoarce pământul originar al triburilor parabolice. era plin de gaze naturale care ieşeau din pământ şi luau foc. Celelalte zeităţi Arian – apartenent la totalitatea erau tot întruchipări ale unor feno- triburilor iranice care au trăit în Asia Centrală în urmă cu 8000 de ani îH, mene naturale, terestre. Nu se ra- identificate prin civilizaţia petroglifelor, portau la Cer, precum alte civilizaţii. ca şi printr-un tip de scriere aparţinînd Numai perşii şi-au schimbat în timp accentul credinţei, sub influenţa ambi- grupului de limbi numit mai târziu entului pe care voiau să-l asimileze, iranic. Migraţia acestor triburi a fost sintetizînd focul terestru şi focul ce- spre sud-est (India), spre sud-vest resc, solar, în figura lui Zoroastru (la (Marea Caspică), spre sud (Iranul) şi spre nord (sciți, siberieni). Cei care au origini Zarthosht, la germanici mers spre India s-au amestecat cu Zarathustra). Zoroastrismul a ajuns triburile locale (civilizaţiile din câmpia până în Dacia odată cu agatârşii şi indo-gangetică) şi, în confruntările ulterioare cu perşii, au fost apărători ai apoi în nordul Europei. Este interesant graniţelor (Kshatria), înfrânţi şi de ştiut că zeul Mithra se considera că deveniţi nomazi (sunt şatrele ţiganilor se născuse la solstiţiul de iarnă, iar care se mişcă anual, în mod ritual, acest fapt a fost preluat de creştinism începând cu luna mai, dinspre răsărit cu sărbătoarea Crăciunului, Mithra fiind parțial asimilat lui Iisus. Triburile spre apus). Cei care au mers spre Marea Caspică erau mezii, parţii şi ariene care au luat-o spre Nord îi au perşii. Ei au intenţionat să cucerească drept urmaşi pe sciți, sarmați, traci, Peninsula Arabică şi să atingă Mediterana şi nordul Africii. Unii dintre scandinavi (vikingi), germani, letoni, ei sau stabilit în Iran şi sudul Azer- baidjanului de azi şi vorbesc vechea lituanieni, estonieni, finnici. limbă iranică parsi (farsi), care se vorbeşte şi în India. Acum 1400 de ani Arianism – o interpretare a creş- aceştia au fost cuceriţi de arabi şi tinismului al cărei nume derivă de la trecuţi cu forţa la islamism. Alexandru Macedon purtase bătălii în acea zonă. preotul Arius din Alexandria, (libyan, a O parte dintre oştenii lui traci au rămas acolo după moartea sa, unii definitiv, practicat în Egipt, secolul al IV- lea alţii s-au întors în Tracia prin Epir, cu dH). Conform ei, Tatăl (Dumnezeu) şi Fiul (Iisus) n-ar fi co-participanţi egali la Eternitate, fiindcă acest lucru ar însemna că Fiul nu este creat de tată, ci este o pre-încarnare divină. După legalizarea creştinismului de către

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 35 împăratul Constantin I al Bizanțului ciclu al civilizaţiei umane purcede din antichitatea greacă. Aristotel însă n-a (Conciliul de la Nikea, în Bithynia, 325 fost grec. Tatăl său, Nikomachos dH), a apărut un puternic conflict dintre (după zeița tracică a victoriei, Nike), a creștinismul oficializat și arieni, în fost fizicianul regelui Amyntas al Ma- principal cu Trinitarienii (pentru care cedoniei. El însuşi a fost elevul lui interpretarea cea mai importantă era Platon la Atena şi profesorul lui asupra naturii Sfintei Treimi). Misio- Alexandru Macedon (nici macedonenii narul Ulfila i-a creştinat pe goţi în nu erau la origine greci, ci epiroți). L-a însoţit pe acesta în expediţiile sale spiritul Arianismului, astfel încât, la contra perșilor și a inventat pentru el cucerirea romană, aceştia erau de un veac creştini. În interiorul Imperiului catapulta. El a fost acela care a Roman arianismul a câştigat teren analizat şi fixat pentru vecie categoriile logice ale gândirii omeneşti, modul de mereu mai spre sud. Vandalii, burgunzii, lombarzii şi francii au raportare a omului ca entitate la rea- adoptat creştinismul arian. Mai târziu, lităţile cotidiene, la semeni, la alte tema a devenit una disputată și între popoare, la istorie şi la Univers. A fost ortodocși și catolici. deopotrivă preluat de filiera arabă şi romană, a modelat gândirea Evului Aristarc(hus) din Samos (≈310 – 230 Mediu, a Renașterii, a fost transmis în îH, insula Samos) – astronom, primul Americi odată cu marile descoperiri care a afirmat că sistemul nostru geografice, iar, prin creştinism (care-l planetar este heliocentric, că Pă- combătea), s-a răspândit în toată lumea şi a modelat chiar felul de a mântul se învârte în jurul Soarelui, după cum a afirmat şi că se învârte în gândi al omului ca specie. Trebuie jurul propriului său ax, însumînd, într- menționat că, la căderea Bizanțului o rotaţie completă, o zi şi o noapte. A (1453), călugării de la Athos au copiat realizat echivalenţa matematică a toate scrierile lui Aristotel și, migrînd acestor afirmaţii, bazat pe matematica către Peninsula Italică (aria inițial iliro- lui Euclid. Plinius cel Bătrân, Seneca dardană din nord-vest) le-au tradus în și Copernic au urmat această teorie, latină și au fondat astfel ceea ce s-a opusă celei geocentrice, formulată de numit renașterea grecească a Evului Aristotel. A făcut parte din şcoala de Mediu timpuriu, baza marii Renașteri a matematică de la Atena, unde i-au fost Italiei și a Europei. Astfel, de la profesori Straton şi Lampascus (şef al Aristotel s-au păstrat cele mai nume- şcolii peripatetice). A fost numit un Copernic al antichităţii. roase titluri de autor din lumea veche. Lucrări: Despre suflet, Constituţia Aristotel (384, Stagira, Peninsula Chalcidică, Trakia – 322 î.H., Eubeea) Atenei (328-325 îH), Geneza ani- – filosof al antichităţii care a influenţat, malelor, Istoria animalelor, Tratat prin scrierile sale, întreaga istorie asupra părţilor animalelor, Geneza ulterioară a civilizaţiei omeneşti, în corupţiei, Metafizica, Meteorologice, principal europene, în asemenea Organon, Fizica, Poetica, Politica, măsură, încât se spune că actualul Retorica, Probleme homerice, Tratat asupra Cerului. Poetul Ovidiu, în

36 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ Metamorfoze, lucrare în care prefigu- Soarele cu raze era inițial parte cen- rează naturalismul medieval, s-a trală a mandalei; a fost simbol ilir, inspirat din Aristotel (v. Ovidiu). Pe macedonean, dardan, tracic, ceea ce fresca exterioară a mînăstirii Voroneț, atestă unitatea de origine cu aria indo- unde este înfățișat Raiul, poate fi ariană). Era înconjurată de două zduri văzut, alături de Sf. Petru, Aristotel, de apărare, cu lăţimea de aproximativ pictat ca un mare sfânt pre-creștin al 4 m fiecare. Locuinţele erau rectan- gulare, avînd suprafeţe între 25 şi 140 neamului. m2. Necropolele (kurgane) erau con- Ariuşd, cultura – numele unei culturi cepute pe etaje, în partea de jos fiind neolitice din Carpaţii de curbură, războinicul, iar în cea de sus calul său, judeţul Harghita, dat după numele ambii echipaţi ca pentru luptă. Este localităţii unde s-au făcut descoperiri considerată cea mai strălucitoare încă din 1909. Datările cu metoda carbonului indică o vechime a şezării cetate a Epocii Bronzului, fiind în situată în intervalul 15.000 – 3000 î.H., acelaşi timp fortăreaţă, templu, ob- mai pregnant din Epoca Bronzului servator astronomic. Grupuri de (contemporană cu Troia), ceea ce cercuri săpate în piatră, cu sens atestă unitatea de civilizaţie a spaţiului nedescifrat încă, au fost decoperite şi considerate asemănătoare cu acelea dintre culturile Tripolije (Republica Moldova) şi Insula Banului (pe din Babilon, Egipt, Sarmisegetusa, Dunăre, în faţa oraşului Turnu Stonehenge (aflat la ace-eași lati- tudine ca și Arkaim), toate provenind Severin), Macedonia, Bosnia, Albania din Neolitic, ceea ce duce la bănuiala că vechimea sitului este mult mai mare (Maliq), Morava, Sesklo (7000 îH) din şi ar putea fi, ca şi Troia, aşezat în mai Sudul Greciei, cele mai renumite la noi multe straturi. fiind Tripolije, Cucuteni, Ariuşd, Malnaş, Brosneu Mare, Petreşti, Armenia – se crede că numele vechi Tisza-polgár-Româneşti, Deva, Reci, al ţării, Hayastan, vine de la stră- Gorneşti, Cheile Turzii, Beba Veche, strănepotul lui Noe, Haiq (filiaţia Noe – Cenad, Sânpetru German, Curtici ş.a. Iaphet – Gomer – Togarmah - Haiq), Vetrele locuinţelor erau de tip cu terminaţia sanskrită – stan (ţară). megaron, acoperite cu ţigle din lut ars. Haiq a fost unul dintre regii din Urartu. Arkaim – cetate descoperită în 1987, cu suprafaţa de 20.000 m2, din care s- Între 4000-1000 îH regatul atinge au decopertat 800 m2, aflată în sudul Munţilor Ural, în Asia, avînd drept maximum de extindere. Numele vechime atestată 3800 î.H. şi apar- regatului provine din akkadiană. ţinând culturii Sintashta-Arkaim a Urartu este originea Armeniei. Pe vechilor indo-arieni (central-asiatici, muntele Ararat ar fi debarcat – susțin adică sciți). A fost o cetate circulară, armenii – Noe după potop. Se pare că (conform Vedantei indiene mandala armenii erau cel mai puternic trib, asigură echilibrul vieții prin înscrierea condus de Aram (stră-nepotului lui Haiq), care şi-a impus numele asupra în cerc a tuturor parametrilor vitali. întregului teritoriu a ceea ce a devenit Armenia Mare, spaţiul din jurul lacului

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 37 Van (azi în Turcia), până la Ararat. tinismul s-a altoit pe vechi credinţe Toată această istorie se află scrisă în solare şi pe o cosmogonie întâlnită în limba arameică pe piatra de la Behi- multe părţi ale Asiei. Astfel, Pomul stun, în Iranul de azi, datată fiind 521 Vieţii (exista și în Vedanta și avea î.H. Şi se mai spune că Noe trăise în Țara Paradisului (sunt areheologi care origini tamile) era simbolizat deja ca o susțin că a fost în Bahreinul de azi), după ce trecuse 7 porţi (strâmtori), cruce în clipa când sfântul Grigore a intrat pe teritoriul ei şi a obţinut ceea ce duce spre India ori chiar creştinarea masivă. Diaspora armea- nă în lume este cam de 8 milioane de dincolo de ea, spre continentul dispărut în mileniul al XII-lea îH în oameni. În prezent Armenia este o perimetrul Pacificului unde se află republică democrată (din 1991), ca- pitala este Erevan, populaţia atinge 3 acum Indonezia, continent numit de specialiști Lemuria (parte a Sunda și milioane de locuitori. O parte a Ar- Sahul). Fondatorul Armeniei, dincolo meniei istorice, inclusiv lacul Van, este înglobată în Turcia. Armenii au migrat de orice trecut legendar, este Argishti, spre spațiul fostei Dacii în mai multe regele urartian, în legătură cu care există o inscripţie păstrată în muzeul valuri, primul a fost în neolitic, cel mai din Erevan. Despre el se spune că provine din ţara Khaldi (Chaldeea) şi important a fost în Evul Mediu (în Țările Române), când au devenit în în 782 î.H. a fondat regatul care se va numi, după numele lui, Armenia. principal constructori de biserici, iar ultimul val după genocidul din Imperiul Dinastia Orontes a fost aceea care s- a impus asupra triburilor şi cel mai Otoman. important rege al ei a fost Tigran cel Aromâni – vorbesc unul din cele patru Mare (95-66 î.H.). Aşezarea strategică a ţării la Poarta de Fier a Asiei, poartă dialecte ale limbii române (mai sunt de control continental aflată între daco-româna de la nord de Dunăre, pe Marea Caspică şi Munţii Caucaz baza căreia s-a format limba română (Tarsus), i-a adus numeroase bătălii literară, istroromâna şi meglenoro- şi i-a silit pe locuitorii ei la forme de mâna, ambele la sud de Dunăre, ca și rezistenţă care au produs faima şi aromâna, tot la sud de Dunăre, dar cu o mare migrație la noi). În prezent tragedia acestui popor de-a lungul aromâna are puternice influenţe gre- ceşti. Există câteva graiuri principale timpului. Asirienii, grecii, Alexandru ale aromânilor: grămuştenii (după localitatea Gramoștea din Epirul de Macedon, romanii, bizantinii, arabii, Nord), pindenii (numiţi şi cuţo-vlahi, cu mongolii, perşii, otomanii, turcii (care originea în Munții Pindului din Grecia), au provocat un genocid uriaş în 1915- fărşeroţii (din aria Frașari, Albania), 1918) şi ruşii au încercat pe rând controlul asupra acestei Porţi a aromânii din Thessalia (mai ales sărăcăcianii, numiți astfel după sarica Caucazului. În tentativa de a rezista, ciobănească), cei de pe muntele Pa- armenii au făcut cele mai neaşteptate alianţe, dar, mai presus de orice, şi-au naitopoulos (la sud de Olimp), cei din fosta Trakia (aria Salonicului, dar și unificat idealurile devenind primul stat creştin din istorie (302 d.H.). Creş- spre nord, în actuala regiune gre-

38 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ cească Trakia, în Macedonia (mace- la Atena şi Nicopole, unde a fost elevul do-români – Caragiale provenea din lui Epictet, cel născut în Frigia). A fost acea arie), până în Cehia (Valahia profesorul viitorului împărat roman Ha- Moravă), cei din Carpații Albi (goralii – drianus, născut în Peninsula Iberică adică muntenii – din Silezia), din (venit pe tron imediat după împăratul Ucraina (bolohoveni sau valahi), În Traian, originar tot din Iberia). Lu- Evul Mediu li se spunea tuturor foștilor crarea cea mai importantă este Ana- basis, cuprinzând istoria vieţii şi traci (inclusiv dacii) vlahi (de la blah, în greacă, după cartierul Blacherne din luptelor lui Alexandru Macedon. A mai lăsat: Indica, o descriere a Indiei, Constantinopol, locuit mai ales de scrisă în greaca ionică (folosită și de valahi). În veacul al XII-lea d.H. s-a Herodot), Techne Taktike (despre format Ţaratul Vlaho-Bulgar al fraţilor tacticile de cavalerie), Kynēgetikos Petru şi Asan, care se considerau (despre vânătoare), Ektaxis kata descendenţi ai dinastiilor Bizanţului şi Alanon (bătălia contra alanilor), i-au cerut Papei, ca și Bizanțului, recunoaşterea calităţii lor de împărați. Periplus at Euxinus, o lucrare despre Marea Neagră pentru uzul lui Ha- Papa de la Roma i-a recunoscut ca drianus. A fost interesat de felul cum regat, dar, în conflictul iscat cu Imperiul Roman reuşea să facă faţă Bizanţul şi-au pierdut nu doar regatul, năvălirilor barbare: alanii, parţii. ci nu li s-a mai recunoscut nici măcar Arrubium – cetate geto-dacică, teritoriul de locuire. Ulterioarele con- menţionată în sec. III î.H. la Pontul flicte din Imperiul Otoman i-au îm- Euxin, în Scythia Minor, aproape de prăştiat în toată Peninsula Bal-canică Măcinul de astăzi. Făcea parte dintr-o uniune tribală condusă fie de Rhe- (Albania, Bulgaria, Serbia, Coasta Dalmată), mulţi au emigrat în spaţiul maxos, fie de Zyaraxes, care se în- tinde spre nord, cuprinzând toată românesc (ex. Emanoil Gojdu, Floria Delta Dunării (Istros). Scythia Minor Capsali, Caragiali, Iorga, Șaguna, era o etapă importantă în drumul antic Goga, Macedonski, familiile Papahagi, al chihlimbarului, de la varegi (vikingi) Djuvara şi Minovici, Alecsandri, Ne- la greci. Locuinţele dacice tradiţionale, gruzzi, Odobescu, Caragiu ș.a. au fost de formă dreptunghiulară, sunt aici aromâni). Astăzi în Serbia li se spune însoţite de locuinţe circulare, tip celtic. vlahi și românilor de pe Valea Abia uniunea tribală a lui Burebista Timocului şi nu sunt recunoscuţi ca înlătură pe celţi. Cucerirea romană a români, deşi sunt, prin limbă, chiar vizat această cetate-port. Urmele daco-români ca noi şi nu aromâni. Mai există şi teoria că aromâna nu este un castrului roman, 100-305 dH, al Le- dialect al limbii române, ci o limbă giunii a V-a Macedonica, dublată de distinctă, fapt nesusţinut de standardele lingvistice și identitare. efective de dardani (triburi de traci din sudul Dunării), se văd până astăzi. Arrianus, Lucius Flavius ( ̴ 96-180 Locul era important fiindcă păstra dH) – filosof care s-a născut și a trăit dechiderea Imperiului Roman către Pontul Euxin şi de acolo, prin în cetatea Nicomedia, în Bithynia tracică (cu excepţia tinereţii petrecute

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 39 Marmara, spre Mediterana şi Asia continentală în întregul său se Mică, deoarece Imperiul avea graniţa numește Eurasia. Numele provine de la răsărit de râul Iordan şi viza la triburile de sciți asi, iar Homer Armenia. Dar, în acelaşi timp, re- menționează faptul că Asios troianul, zistenţa subterană a triburilor locale la ordinea romană a dus la infiltrarea fiul lui Hyrtacus, era comandant peste foarte timpurie a creştinismului în mai multe cetăţi de pe acel continent. Scythia Minor (sec. II-III d.H.) și apoi Cuvântul exista și în hittită, unde chiar la abandonarea daciei (271 dH). Assuva (mileniul al II-lea î.H.) însemna ligă, confederaţie de cetăţi. Grecii Ashoka cel Mare – împărat indian. În antici nu cunoşteau mărimea conti- sanskrită numele înseamnă “cel neîntristat“. A condus (302-232 îH) Im- nentului asiatic, ci se refereau doar la periul Maurya (după numele tatălui ţinutul de la nordul Mării Caspice, său, fondatorul dinastiei) care cuprin- căruia îi spuneau Cimmeria (vezi dea sudul Asiei (cu Persia, Bengalul, Geografia lui Strabo. Asia cuprinde cel Assam, impunînd buddhismul în toată mai înalt platou planetar (Tibet) şi cele această arie. În el a fost absorbit și mai înalte vârfuri muntoase (Himalaia, regatul vedic Pancãla dintre Himalaia și Gange, format dintr-un amestec de Pamir). În mod simbolic Asia este dravidieni și arieni, poartă de migrație împărţită în mai multe regiuni: Nord, spre Göbekli Tepe (v. Turci), pomenit Vest, Est, Sud, Sud-Est. Cuprinde cele mai vechi civilizaţii ale planetei - în Mahabharata. Capitala lui Ashoka existenţa continuă a unora merge la 25.000 de ani î.H. - şi a fost zona care era la Patna. A construit altare (stupa) a populat, prin migraţie, tot Pământul. pentru bud-dhiștii care predicau armo- nia între oameni și a cultivat ideea Toate perioadele (Paleolitic, Neolitic, religiilor pre-brahmane că existența pământească se supune normelor Epoca Bronzului etc.) sunt cam cu cosmice, iar in-dividul este parte a 2500 de ani mai timpurii în Asia decât Marelui Univers ca entitate energetică. în Europa occidentală. Tehnici medicale bazate pe folosirea Asia Mică – este numită partea de plexului solar al omului, ca și a celor sud-vest a Asiei, o peninsulă aflată la șase chakre, s-au dezvoltat de atunci. sudul Mării Negre şi vecină cu Asia – cel mai mare şi mai populat Mediterana. Atestarea primilor oameni continent al planetei (numai o singură datează din Pliocen (omul de ţară, China, are peste un miliard de locuitori, dar şi India, Indonezia, Rusia, Neanderthal), dar istoria cea mai Pakistanul, Bangladesh şi Japonia complexă şi mai bogată în urmări sunt foarte populate). Este despărţit pentru civilizaţia zonei s-a desfăşurat de Europa prin Canalul de Suez, cu începere din mileniul al XI-lea î.H. Marea Caspică, Munţii Caucaz, Munţii Ural. Geologic însă, Europa este o Pe platoul Anatoliei s-a descoperit peninsulă a Asiei, drept care masa cetatea de la Cayonu Tepesi, avînd o vechime de 8000 de ani, de dinainte de Urartu, Ur, Ugarit, aparţinînd stră- moşilor hittiţilor. De altfel, Asia Mică a excelat prin câteva mari ci-vilizaţii: calybii, huriţii, hatti, Urartu, Bithynia,

40 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ Misia, Phrigia, Lydia, Ionia, Lycia, (triburile birgi, iliro-dardane) care s-au Miletul, Pergamul ș.a. Huriţii au avut infiltrat în zona hittită şi Urartu, pe urmele luwiţilor, devenind importanţi un areal care cuprindea nordul din veacul al VIII-lea î.H. Vorbeau o Mesopotamiei, Armenia. Vorbeau o limbă indo-europeană, aveau scriere, limbă aglutinantă, diferită de limbile dar ea a rămas nedescifrată. Capitala indo-europene. În mileniul al II-lea î.H. Phrigiei a fost Gordion (în limbile slave avea să dea gorod – oraș, cetate, ca regatele hurrite au fuzionat sub și gord la vikingi). S-au aliat cu Troia în conducere indo-ariană şi limba de lupta contra grecilor. Asirienii îi comunicare a devenit sanskrita. Majoritatea zeilor preluați de grecii numeau mushki sau moski. De altfel antici (veniți în zona de locuire în numele oraşului Moscopole are o rezonanţă care aminteşte de aceste mileniul al II-lea îH) cu atributele lor, provin din acest spațiu. Erau buni origini illiro-dardane ale phrygienilor). călăreţi şi buni luptători. Regatul lor s- a numit Mitanni, iar capitala, încă Cel mai cunoscut rege phrygian a fost nedescoperită, Washukanni, era între Tigru şi Eufrat. Au făcut alianţe cu foarte bogatul Midas. Phrigienii au fost cuceriţi de lydieni şi perşi. Ionienii Egiptul pentru a lupta cu regatul hittit. Hittiţii cuprind mai multe triburi indo- (triburi de greci) au intrat dinspre Eu- europene (luwiţii, palaiţii, nesiţii). Lu- ropa, după al doilea val al migraţiei wiţii veneau dinspre Tracia (aria pelasgică), ceilalţi din Asia. Regatul vechilor triburi aheene (numite pe- hittit cuprindea, la sfârşitul mileniului al lasgice de Homer) şi s-au aşezat atât II-lea î.H., bazinul lacului Urmia şi al în insulele Mării Egee (Mare Car- pathicum), cât şi în Asia Mică. Cele Siriei septentrionale de azi, la nord de mai cunoscute cetăţi ioniene au fost fluviul Orontes (în arameică Typhon, după numele dragonului protector al Milet, Efes, Colophon, Phoceea, Hali- apei, aşa cum scrie Strabo. Și Nilul carnas, insulele Chios şi Samos. Tre- avea un dragon protector, înfățișat ca buie să menţionăm faptul că toate hipopotam.). Au purtat bătălii cu coloniile greceşti de pe ţărmul Pontului armenii vechi (numiţi Azzi-Hayasa). Capitala era Hattusha. Au fost cuceriţi Euxin, din Scythia Minor (Dobrogea de azi) au fost ale Miletului și erau o de Ramses al II-lea al Egiptului. barieră pentru apărarea spatelui, în Scrierea hittită folosea hieroglife condițiile în care, din față, năvăleau reunite în cartuş, ca şi cea egipteană perșii. Coloniile datează din veacul al ori mayaşă, numai că erau alt fel de VII-lea î.H. Marele Cresus al ionienilor hieroglife. Asiria a fost un regat a fost biruit de Cyrus, conducătorul important în secolul al IX-lea î.H. şi a perşilor şi numeroşi ionieni au migrat dispărut din cauza navălirii mezilor şi din cetăţile lor mai ales spre Tracia, sciţilor. Se întindea în valea Araxisului, dar şi spre Corsica şi Sardinia. Lycia, în Azerbaidjanul iranian şi în Turcia de aflată la sudul Lydiei, era situată chiar răsărit de azi, înglobînd lacurile Van şi pe ţărmul muntos al Mediteranei şi Sevan. Este considerat strămoşul sta- fluviul Xanthos trecea pe teritoriul ei. tului armean. Phrigienii sunt balcanici N-a strălucit mai mult de un veac (al VI-lea î.H.), fiind cucerită de perşi. Cel mai cunoscut rege a fost Mausolos

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 41 (secolul al IV-lea î.H.), care a rămas în partea de nord a Mesopotamiei, în istorie prin cuvântul „mausoleu”, spaţiul care cuprindea, din zonele mormântul său funerar (a fost des- coperit; era făcut din lemn de stejar, actuale, Siria de la vest de Eufrat, care a fost sfânt pentru toți tracii, deoarece stejarul veghea porțile de Turcia de la nord de Harran, Edessa, trecere către Lumea de Dincolo). Mausolos a avut ideea unificării Diyarbekir, lacul Van, Iranul de la est de lacul Urmia, Irakul până la sud de lingvistice în Mediterana de Est Kirkuk. A început cu un regat-cetate, (folosind greaca drept lingua franca), Ninive şi s-a întins, cucerind sau ca linie de unificare și de apărare edificînd alte cetăţi: Ashur, Nimrod, Arrapka (numite după conducătorii contra invaziei persane. Lycienii au lor). În sudul Bagdadului de azi se mai avut un moment de înflorire, în secolul al II-lea î.H, când au alcătuit o învecina cu Babilonul. Asirienii erau confederaţie formată din 23 de cetăţi, populaţii semitice şi caucaziene, care Letoon (Leto era, în ordine mitologică, vorbeau limba akkadiană, scrisă în de neam trac, era mama lui Apollo şi a zeiței Artemis, numiți astfel și în cuneiforme. Cum scrierea venise oda- mitologia greacă). Regatul lydian s-a tă cu limba arameică, aceasta a fost a caracterizat prin spiritul de luptători şi doua limbă vorbită a regatului asirian. simţul practic al locuitorilor săi. La Vechea religie asiriană îl avea drept origine sunt arieni (indo-iranici). Grecii zeu suprem pe Ashur, fondatorul, fiul îi considerau foarte bogaţi. Au avut lui Sem şi nepotul lui Noe, dar creş- tinismul a prins încă de la începuturi, acorduri diplomatice cu Asiria, cu asirienii fiind creştinaţi în anul 33 d.H. mezii, perşii, Egiptul. Arta lor a de către apostolii Toma, Tadeu şi influenţat-o pe acea a ahemenizilor Bartolomeu, care se îndrep-tau către (persană). Acestea au fost regatele Armenia. În perioada de maximă neo-hittite ale Asiei Mici de dinainte de extensie Asiria a devenit un imperiu ce valul persan. Ar mai trebui menţionat a dominat zona din jurul Tigrului şi Eufratului până la vărsarea în Golful sanctuarul de pe muntele Nemrut Dag Persic (deci a inclus şi fostul Sumer), (Nimrod a fost marele rege al Asiriei), estul Mediteranei (Canaanul), precum din munţii Ankar, la est de Caucaz. El şi delta Nilului (adică nordul Egiptului). cuprinde statui ce reprezintă cultul El a dispărut în secolul al VI-lea î.H. solar la numeroase populaţii din Asia odată cu impactul persan. După Mică: Apollo, Mithra, Helios, Ahura- creştinare se mai poate vorbi despre asirieni încă o mie cinci sute de ani, Mazda. Numai capetele zeilor s-au perioadă în care au întreţinut relaţii conservat şi ele sunt, se spune, repro- culturale şi comerciale cu Bizanţul şi duceri ale unor personaje reale: stră- se poate vorbi despre influenţe re- moşii zeificași, traci şi iranici, ai ve- chilor locuitori din cetăţile Asiei Mici. ciproce. Job din Edessa a dezvoltat o teorie asupra Universului bazată pe Asiria – s-a dezvoltat în mileniul al III- relaţia dintre forţe (energii), care o lea î.H. (cu un mileniu după Sumer, precede în timp pe a lui Aristotel (şi se spune că acesta din urmă, cunoscînd care era sudul Mesopotamiei) în

42 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ Biblioteca din Ninive, ar fi avut acces documente despre Asia şi, mai ales, la lucrările asiriene). După 1300 d.H. Asia Mică, despre artele şi ştiinţele de numeroşi asirieni au fost forţaţi de până la el. 35 din acestea erau ver- către arabi să treacă la islamism. Aşadar, populaţii musul-mane astăzi siuni ale Epopeii lui Ghilgamesh (cu după religie, au cu totul alt substrat legenda originilor umanităţii, adică identitar decât cel arab şi au suferit un adevărat genocid, pier-zînd controlul Potopul). A organizat o cercetare asupra propriului lor spaţiu de locuire, sistematică a Cerului de către astro- asupra propriei lor identități şi asupra logi, care aveau posturi fixe pe toată propriului lor destin. întinderea regatului. S-a recuperat o tăbliță care configurează harta Cerului Aspelta – cel mai cunoscut rege al nocturn. În ultimii ani ai vieţii a pierdut kushiţilor, celebru prin bogăţia lui. stăpânirea asupra Egiptului şi n-a reuşit să facă faţă năvălirii sciţilor. Regatul Kush (sau Nubia) a fost râvnit Assuva (mileniul al II-lea î.H.) – de egipteni pentru minele de aur. cuvânt hittit adoptat de greci, atestat Aspelta era nepotul lui Taraqa, regele din mileniul al II-lea î.H. A fost o care a dat codul de legi al vechiului confederație de cetăți. Dar în hittită era un cuvânt de origine pre-persană, care Kush. Piramida lui Aspelta a fost desemna o cetate pelasgică din Creta ultima care s-a construit. Peste 200 de de dinainte de intrarea grecilor în obiecte din aur au fost găsite în ea. Mediterana, loc unde s-ar fi aflat un Sarcofagul este atât de greu, încât a trebuit aşezat la subsolul Muzeului de templu dedicat Soarelui, mai târziu Arheologie din Boston, fiindcă nici un planşeu n-ar fi rezistat. Prin profil, identificat de greci cu Zeus. În piramidele kusite amintesc de acelea traducere cuvântul ar fi însemnat nabateene, suprafeţele lor fiind triun- „locul cu pământ bun”. Georgicas, ghiuri isoscele cu unghiuri ascuţite care povesteşte despre această ce- orientate în sus, şi nu triunghiuri echi- tate, menţionează că, după venirea grecilor în Creta, aceştia, orientîndu- laterale, ca în Egipt. Dimitrie Cantemir se după răsăritul Soarelui, au deschis vorbeşte pe larg despre kusiţi în Istoria o rută maritimă ce traversa strâmtorile Imperiului Otoman, numindu-i „negrii Mării Egee, Dardanelele, Marea galbeni”. Marmara şi Marea Neagră, au trecut prin strâmtoarea Kerci ajungând până Assurbanipal – rege al Asiriei (668- în Marea de Azov, ceea ce atestă 627 î.H.), în vreme ce fratele său mai faptul că Iason, ionianul din Milet, cel plecat în căutarea Lânii de Aur, n-a mare devenea regele Babilonului, ceea ce a creat condiţii pentru crearea avut un demers singular, ci a mers pe imperiului asirian. Era numit Sarda- o rută maritimă cunoscută și deschisă napal de greci. El a alcătuit Biblioteca din Ninive (capitala regatului) cuprin- cu mult înaintea ionienilor. Iason a zînd, după estimări, 25.000 de tăblițe mers pe calea recuperării teritoriului de lut cu scriere cuneiformă, ce conțin originar de unde veniseră triburile de greci, trecînd şi peste teritoriul tracilor.

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 43 Astarte – zeiţa feniciană a dragostei şi Neagră de azi (Marea Barieră Inter- fertilităţii. Pronunţia derivă din akka- continentală). În mileniul II-l îH zona a diană, dar în Mesopotamia i se spunea fost invadată de triburile indo-eu- Ishtar şi, ca tip de zeitate, cu aceleași ropene ale aheenilor, veniţi dinspre atribuţii, poate fi întâlnită în mitologia Asia Mică, urmate de eolieni, ionieni şi mai multor popoare din Asia şi Africa. dorieni, iar din acest amestec de triburi La egipteni a fost Isis, la greci Afrodita, s-au organizat cetăţile greceşti. În iar la romani Venus. antichitate Atena avea 300.000 de locuitori, care se identificau cu tăbliţe Atena – fondată de pelagi, cucerită de din bronz, unde figura numele lor şi al la ei de greci, astăzi capitala Greciei părinţilor (un fel de buletine de identitate!). Prin urmare populaţia (3.700.000 de locuitori). A fost una cetăţii era înregistrată. Acolo s-au dintre cele mai vechi cetăţi ale născut prima constituţie (atribuită lui antichităţii greceşti, locul unde s-a născut democraţia la care se rapor- Aristotel), primul sistem administrativ, tează până astăzi toate civilizaţiile ideea de opţiune prin vot (se vota cu jetoane individuale din lut ars şi exista lumii. Thomas Mann, în romanul Iosif un juriu de numărare a voturilor). şi fraţii săi, susţine – din acest motiv Nativii cetăţii se numeau cetățeni, iar - că ne aflăm în interiorul unui ciclu al civilizaţiei umane care începe cu ideea de barbar (nu inferior, ci doar Grecia antică, iar primul orizont aflat în afara cetăţii) a apărut tot atunci Atena a atins maxima strălucire cul- temporal la care ne putem referi din turală în mileniul I î.H., dar mai ales în punct de vedere uman este Atlantis. epoca lui Pericle (secolul al V-lea î.H.), Atena poartă numele zeiţei înţelep- care a format o ligă de cetăţi, Liga din Delos (comercială, militară şi cul- ciunii a grecilor, fiica lui Zeus. Numele turală), pentru a rezista mai bine Atenei vine de la rădăcina indo- năvălirilor dinspre răsărit. În secolul al europeană ath-, care însemna vârf, IV-lea î.H. a fost cucerită de Filip al IV- lea al Macedoniei (tatăl lui Alexandru probabil din cauza Acropolei, ori fiindcă, după legendă, zeița Atena Macedon), iar în secolul I î.H. de ieșise din capul lui Zeus. Cetatea romani. Împăratul Hadrianus (urmașul Atena, dedicată zeiței Atena, reunea în profilul său simboluri pelasgo- lui Traian; l-a avut ca profesor pe tracice (grifonul, șarpele), fiind fondată de pelasgi și preluată de greci. Semne Lucius Flavius Arrianus din Bithynia. de locuire există din Neolitic, pe colina Hadianus a făcut însemnate lucrări de numită Acropole. De altfel, în acea urbanizare a cetăţii, mai ales aduc- perioadă Marea Egee se numea ţiunea de apă. Creştinismul n-a prins Mare Carpahticum (v. și Carp). Ea făcea parte din același proces de imediat, cum s-a întâmplat în Meso- orogeneză ca și munții Carpați (ridicați potamia ori Armenia, iar sub stăpâ- în jurul Mării Sarmatice) sau linia nirea bizantină Atena a rămas un mic oraş de provincie. A devenit sediul apelor primordiale care se afla, în unui episcopat creştin în veacul al IX- Carbonifer, între Mările Baltică și lea dH.

44 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ Athon – numele discului solar în cuvântul aur). A aparţinut Macedoniei mitologia egipteană. A fost iniţial unul până în Evul Mediu. Importanţa locului este aceea de a adăposti cea mai din atributele zeului Ra (Soarele), apoi veche comunitate monastică din lume, care aparţine ortodoxiei răsăritene, a devenit zeu unic al Egiptului sub fondată de Bizanț pe locul unei comunități de magi ai tracilor. Marea Amenhotep al IV-lea (sau Akhenathon Lavra a fost construită în 963 d.H. de singurul faraon semit, fenician după către Atanasios Athonitul. Modelul a mamă), care a încercat să introducă rămas al vechilor magi, tribul sacru al indo-arienilor din Massagetia și monoteismul folosind discul solar ca Dahae. Și la traci și daci conducerea cetăţilor era duală, laică şi religioasă, zeu. El a mutat capitala regatului la cea religioasă raportându-se la „magii” aflaţi pe înălţimi muntoase. Există în Tell el Amarna, cetate pe care a jur de 20 de mânăstiri, terminale edificat-o şi a încercat să înlocuiască fortificate ale ortodoxiilor răsăritene, al ascendentul preoţilor asupra popu- căror centru administrativ este satul laţiei cu propria sa dominaţie (cu atât Karyes (aminteşte de vechiul regat Caria, ultim refugiu al hittiţilor, de unde mai mult cu cât, fiind al doilea fiu al faraonului Tutmoses, îi fusese sortită era originar Herodot). Comunitatea viaţa de mare preot. Dar fratele lui mai monastică deține manuscrise extrem mare, primul născut şi urmaşul la tron, de vechi , unicate de mare valoare și care susțin apartenența acestui spațiu a murit de mic). Athon, Adon(ai), Aten la aceeași identitate a începuturilor. au fost şi unele din numele sub care Există și anahoreţi (călugări solitari). Arta acestor mânăstiri cuprinde în fapt evreii vechi îl numeau pe Iahve, unicul istoria traversată: şcoala bizantină Dumnezeu şi el îşi găsea cores- (mozaicul), macedoneană, cretană, est-europeană, grecească, după cum pondent în zeul focului (Baal) din ortodoxia din diverse locuri a făcut religia Mesopotamiei, ca şi în credinţa danii Muntelui Athos. Apărută odată mithraică şi zoroastrism (Ahura cu marele impact persan și apoi Mazda). Această foarte timpurie ten- tativă de unificare religioasă a musulman asupra Mediteranei de Est, populaţiilor din Asia Mică şi Nordul acest tip de comunitate a fost păs- trătoarea unor valori şi credinţe tradi- Africii sub copertina unui unic zeu, ţionale care transcend Bizanţului. Dincolo de tot putem ghici rezistenţa care era unul obiectual, vizibil, concret identitară prin religie a unor vechi a corespuns unei tentative profunde popoare ale zonei la orice nou val de de instaurare a păcii în acea veşnic migraţie, rezistenţă ce consfinţeşte, în fragmentată zonă a tuturor migraţiilor. acelaşi timp, faptul că Mediterana de Religia n-a prins, iar faraonul a fost Est este altceva decât Mediterana de înlăturat de mişcarea preoţilor Egip- Vest, că există două creştinisme ne- tului care au reinstaurat credința în triadele de zei. Athos - munte aflat pe braţul răsăritean al Peninsulei Chalcidice (în greacă Halkidiki), în estul Greciei. În greacă i se spune Agios Oros, cu rezonanţe indo-europene provenind din Asia Mică (Orontes etc.; la români există Oros ca nume propriu, a dat și

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 45 reconciliate unul cu altul, ambele deri- (unde o aşeza şi Platon), descoperit vate din sfărâmarea Imperiului Ro- abia în 2005, fiind localizată din man. Nu trebuie uitată contribuţia sub- stanţială a vechilor civilizaţii din estul satelit), cetatea din Golful Cambay Mediteranei la dispariţia Imperiului (sudul Indiei), Yonaguni de lângă Roman, protestul faţă de unifor- mizarea culturală, faţă de un tip de insula Ryukyu (azi sub nivelul globalizare a civilizaţiei (Constantin oceanului, edificată probabil de cel Mare avea un tată născut în Dacia refugiații scăpați din cataclismul scu- Ripensis). Sultanul Mahommed însuşi fundării Lemuriei)) sunt toate posibile a consfinţit dreptul la existenţă al aces- tei comunităţi care se auto-guver- Atlantide. Înaintea lor a existat un nează. El recunoştea astfel un protest continent astăzi dispărut, în Pacific, care unise triburi şi lumi diferite una de întra Asia de SE și Australia, numit de alta sub noul drapel creştin răsăritean, cercetători Lemuria, despre care tolerant şi dispus să accepte identităţi mărturisesc scrierile tamile din mi- diferite ca origine şi esenţă umană. leniul al II-lea îH ca fiind chiar originea Atlantida – nu se ştie dacă denu- tamililor. Alți specialiști au numit meşte un vechi continet, o insulă, o Sunda și Sahul puntea continentală cetate sau este denumirea generică a mai multor cetăţi asemănătoare prin Asia-Australia. Ceea ce au în comun tipul de civilizaţie care-l precede în timp pe al nostru și care este con- toate Atlantidele este structura me- galitică şi faptul că îşi găsesc cores- siderat unitar începînd cu Grecia pondenţe în structuri megalitice de antică. Referirea la Atlantida (Alantis) vechime comparabilă rămase pe us- apare pentru prima dată la Platon, sec. cat (una dintre locaţiile „de uscat” este al IV-lea î.H., în dialogurile Critias şi şi sistemul de piramide desco-perite în Timaeus. Datarea pe care o dă el actuala Serbia). Comună le este chiar aşezării ar fi 9000 de ani, ceea ce ar ideea de piramidă. Studiul comparat al însemna, astăzi, cam 11.000 de ani. locaţiilor atestă geometrii pe care unii Iar descrierea corespunde unei cetăţi cercetători le consideră sugestive şi circulare de tipul Arkaim. Pentru acel care presupun o viziune asupra spa- palier temporal există vestigii arheo- ţiului de deasupra planetei, deoarece logice ale unei multitudini de cetăţi cu aşezarea piramidelor (Chi-na, Egipt) structură megalitică, plauzibil, în opi- reproduce în oglindă aşezarea stelelor nia unora sau altora dintre cercetători, în constelaţii (Drako, steaua dublă să fi fost Atlantis. În fapt, a existat, se pare, o civilizaţie care a dispărut cam Sirius). atunci, atestată fiind de o bază de date Atlas – unul dintre Titani, conform coroborate la nivel planetar în cadrul mitologiei greceşti, născut de Gaia proiectului desfășurat de Metropolitan (Pământul) şi Uranos (Cerul), conform Theogoniei lui Hesiod. În bătălia dintre Museum: Bimini în Caraibe (scu- Titani şi generaţia următoare, a Zeilor, fundată), Atlantisul de lângă Gibraltar înfrângerea lui Atlas, conducătorul Titanilor, a însemnat condamnarera lui veşnică, de către Zeus, la sprijinirea Cerului pe umeri. Din cauza acestei conexiuni Atlas a fost perceput drept

46 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ acela care studia Cerul şi constelaţiile, excelenți călăreți și luptători. Numele real al lui Attila nu ni s-a păstrat. În un super-zeu al Astronomiei (cf. lui tinereţe a trăit la Ravenna, ca ostatic Pausanias). Pleiadele ar fi fost fiicele al Imperiului Roman de Apus. Îm- lui Atlas, aruncate în Cer şi devenite preună cu fratele său, Bleda, a dus o constelaţie după înfrângerea Titanilor politică de unificare a triburilor de huni de către Zei. Atlas ar fi avut trei fii: întinse între Caucaz şi Rhin. Trebuie Prometeu, Epimetheu şi Menoitis. menţionat faptul că, în acelaşi Hercule, la sfatul lui Prometeu, a fost permietru de timp, vandalii cucereau ajutat de Atlas în unele dintre muncile Carthagina, iar Sassanizii atacau Ar- menia. După ce a considerat că acest sale (furtul merelor Hesperidelor). Se obiectiv e îndeplinit, Attila şi-a ucis credea, conform mitologiei, că Perseu fratele. A atacat Gallia în 451 şi a fost înfrânt în Cataluňa. În următorii doi ani l-a transformat pe Atlas într-un munte a atacat Italia, dar n-a reuşit să ajungă (de unde și numele Munților Atlas pe până la Roma, fiind ucis în noaptea coasta de nord a Africii) arătându-i nunţii sale cu prinţesa Krimhield capul Meduzei pe care o ucisese. (Ildikó), sora lui Siegfried (episod Atlas – munte aflat în Libya – nordul descris în Cântecul Niebelungilor). I-a Africii – de altfel Osiris – Busiris după urmat la tron fiul său, Ernac. greci – şi Aigyptos (Egipt) sunt parte din istoria Titanului Atlas, cel care și-a Aurignacian – denumeşte perioada lăsat numele unor munți. Un lucru e Paleoliticului superior (situată între cert: că Atlas aparţinea, după greci, Musterian şi Solutrean) din Europa şi unei lumi puternice şi gigantice (pro- Asia de sud-vest până în Siberia. Este perioada pietrei cioplite, cuprinsă în- babil megalitice), care existase pe pământ înaintea oamenilor şi a zeilor tre 40.000-23.000 de ani îH, cunos- lor. Munţii Atlas africani se împart în cută ca fiind a omului de Cro-Magnon. Atlasul de Vest şi Atlasul de Est, Zona din lungul Dunării, ca şi aceea intra-carpatică excelează prin mărturii aproximativ paralel cu Mediterana, pe coasta nordică a Africii (Maroc, din Aurignacian (Giurgiu, Turnu Se- Algeria, Tunisia), fiind o porţiune de verin, Ţara Haţegului) ca și prin ates- uscat foarte veche, ca şi Marele Rift tări ale Omului de Neanderthal. African, de pe vremea derivei iniţiale a continentelor şi a formării Mediteranei Australia – continent în emisfera însăşi. Parte din masiv e cufundată azi sudică (austral în latină însemna în mare şi formează insule (ex. sudic) a Pământului. Deşi Vasco da Gama a mers către India ocolind Corsica, Malta). Africa pe la sud, pe la Capul Bunei Attila (406-453 d.H.) – este porecla Speranţe (1497), avea să treacă mai devenită faimoasă a ultimului şi cel bine de un secol până când un mai cunoscut conducător hun de hoarde. Attli însemna „cel bătrân”. A european va aborda coasta de vest a condus între 433-453 d.H. pe huni Australiei (1616, englezul Dirk (triburi uralice) şi a reuşit să alcă- Hartog), realizînd astfel faptul că se tuiască un adevărat imperiu. Erau

DICŢIONAR DE ISTORIA CIVILIZAŢIILOR 47 află în faţa unui nou continent. Com- identifică pe om ca apartenent al aces- plexul de insule care leagă Australia tui continent special, legat iniţial de Africa (este de menţionat cultura de Asia de sud a fost apoi investigat Lapita, care aminteşte de Lapiţi, pe rând (deşi unele insule fuseseră descoperite înaintea continentului) şi personaje ale mitologiei antice gre- regiunea a fost împărţită între puterile ceşti). Mai trebuie să remarcăm şi faptul că, după ultima glaciaţiune, pun- navale ale epocii: Marea Britanie tea insulelor care leagă Australia de (Cook, 1768-1772) şi Olanda (Dam- China şi de India a funcţionat ca un pier, 1688-1699), care-şi adjudecase- pod de comunicare culturală, astfel ră şi India, Indonezia. După războiul încât, începînd cu Paleoliticul şi Ne- de Independenţă al Americii (1782), oliticul, devin vizibile influenţele cul- planul de colonizare al Australiei a fost turale ale celorlalte continente. V. Hobbți, Homo Florensiensis, Lapita. primul (Matra, 1783) care exterioriza intenţiile noii puteri. Sydney a fost Austrasia – v. Franţa fondat în 1788. Din punctul de vedere Australasia – este denumirea geo- al istoriei civilizaţiei, Australia contea- grafică a unei regiuni insulare din ză pentru tot ceea ce a existat înaintea emisfera sudică a Pământului. In- marilor descoperiri geografice. Acesta sulele din sud ale planetei se împart în este unul dintre primele suprafeţe de uscat ale planetei, a făcut parte din Oceania, Micronezia, Polinezia, Aus- compexul Laurasia (care unea întregul tralasia. Australasia cuprinde Mela- uscat planetar) şi s-a separat de Africa nezia (Noua Guinee şi împrejurimile după desprinderea celorlalte conti- ei, până la Sulawesi şi Lombok, care nente, păstrînd faună şi floră cu totul aparţin Indoneziei), continentul Aus- specifică şi care-şi datorează conser- tralia (cu Noua Zeelandă şi Tas- varea nu numai climei, ci şi condiţiilor mania). Linia de demarcaţie faţă de de insulă ale Australiei. Această Asia e dată de insulele Borneo şi Bali separare a faunei și florei a fost (Wallace line, care indică migrația analizată de biologul englez Alfred Russel Wallace și Linia Wallace dinspre Asia spre Australasia de acum definește Wallacea, adică separarea 40.000 de ani – ultima glaciațiune – între flora și fauna Asiei de SE și din Paleolitic). Cea mai mare parte a aceea a Australiei. Sunda ar fi fostul continent numit și Lemuria, iar Sahul Australasiei este parte a platoului ar fi fost Australia. Dincolo de acest indo-australian, flancat de Oceanul In- fapt, trebuie remarcat că omul ca entitate a beneficiat şi el de conser- dian, de Oceanul Austral, de Platoul eurasiatic şi de Platoul Pacific. Toată vatorismul insulei. Astfel, în Australia această zonă este ceea ce a rămas s-au păstrat specii vii diferite de restul prin scufundarea unui continent stră- vechi, pe care unii cercetători îl nu- planetei (ex. ornitorincul, cangurul), ca mesc adevăratul Atlantis sau Lemuria, și un tip uman pitic, de numai un metru înălţime, numit hobbit, din care provin Mu. Din punctul de vedere al istoriei boşimanii de astăzi. De asemenea, a civilizaţiei, zona a fost influenţată de păstrat forme de cult şi de artă care-l

48 ECATERINA ȚARĂLUNGĂ civilizaţiile africane din sud (migrația vechi indică faptul că unii dintre lui Homo Sapiens), de civilizaţiile pre- hephtaliţi au migrat spre China, înte- harappeene din India, ca şi de meind Imperiul Gansu (nord-vestul contacte cu insule din Oceania, be- neficiind însă din plin de standardele Chinei de azi) ori spre India (Punjab). Alţii au migrat către Poarta de Fier a pe care le oferea relativa ei izolare Caucazului, au traversat Asia Mică, în tentativa de a-i birui pe perşi şi au in- pentru a dezvolta coordonate spe- cifice, atât în registrul vieţii cotidiene, trat în Tracia, apoi în Dacia. Prin acord tehnologiilor (bumerangul e o invenţie cu împăratul Justinian (din tribul trac al integral australiană), cât şi al artei. taúrilor din Confederația Dardanilor, devenit împărat al Bizanțului), care Austronezia – arie planetară unde se spera să apere astfel graniţa răsă- riteană a Imperiului Roman de năvala vorbesc limbi din grupul austronezian, slavilor, avarii au obţinut (secolul al VI- cuprinzând insulele Oceaniei dintre lea d.H.) dreptul de a locui în Scythia Madagascar şi Insula Paştelui. Fac Minor. Făceau incursiuni scurte, au luptat cu longobarzii (triburi de celţi) parte din familia limbilor indo-eu- din podişul transilvan şi i-au înfrânt, ropene şi uralice. Primii vorbitori în unii dintre aceştia plecînd către Peninsula Italică, alţii asimilîndu-se în timp ai acestei limbi au migrat din masa populaţiei geto-dacice, a cărei Taiwan cam în 6000 î.H., dar veniseră romanizare începuse (de pildă topo- aici din Asia, în urmă cu 12.000 de ani. Migraţia s-a îndreptat spre Philippine, nimul Bran vine de la celtul Brennus). Au luptat de asemenea cu gepizii şi Sulawesi, Madagascar, Borneo, Jawa, sclavinii (slavii). Au reuşit să alcă- tuiască, sub Baian, un adevărat im- Sumatra, Malaezia, sudul Vietna- periu (khaganat, în română hanat) centrat pe stăpânirea Porţii de Fier a mului, Micronezia, Polinezia, Hawaii, Dunării. Supravegheau extragerea şi Noua Zeelandă (v. Sunda și Sahul). comercializarea sării şi mineralelor din Dacia (din Apuseni, zonă folosită cu Avari – triburi numite de europeni mult înainte de ei de către agatârşi). năvălitoare, originare din spaţiul aflat Imperiul Roman i-a orientat apoi către la sud de lacul Baikal până la frontiera Apus, aruncîndu-i în luptă contra fran- Iranului (aflată la nord de deşertul cilor (tot triburi de celţi), pe care n-au Taklamakan) şi care s-au pus în miş- reuşit să-i biruie, fiind asimilaţi în care către vest în veacul al V-lea î.H. secolul al IX-lea d.H. de Charlemagne Chinezii le spuneau ruran, iar nea- în regatul său. Au rămas avari şi în Asia, în zona originară, limba avară se murile turcice avari. Au fost triburi vorbeşte şi astăzi (cam 600.000 de turanice, ca şi hunii. Triburile originare oameni), a existat o Republică Avară ale tuturor acestora se numeau heph- pe teritoriul Uniunii Sovietice, azi taliţi, iar avarii erau ramura hephta- numită Daghestan. Există vorbitori de liţilor albi. În documente găsite la avară şi în Azerbaidjan. Femeile erau Bactriana (Balckh), aceste triburi erau numite čbodalo. Diferenţele de pro- nunţie provin din faptul că în limbile vechi scrierea folosea numai con- soane, iar vocalele (de obicei în număr de trei) erau deduse. Izvoare chineze