Sămânţa adevărului, An 2010, Nr.10

ADEVĂRULUI Revistă creştină  ·  Octombrie 2010  ·  Gratis În acest număr Vei scrie? Dragoste focalizată Femeia cu un mare gol în suflet Acceptare şi pace Copacul căzut

Sămânţa adevărului Cuprins Publicată lunar de: Rubrica editorului 3 Christian Aid Ministries Vei scrie? O. P. 1 - Gh. P. 1, Rubrica ‘nvqyqtorului 5 C. P. 1 Suceava 720300 9 [email protected] Pace pe dealul Bungalow Lepra din timpurile biblice - Observaţii aspra acestei România boli tulburătoare Comitetul executiv: Rubrica părinţilor 11 David Troyer 15 Paul Weaver Înţelegând procesul de maturizare a copiilor noştri Roman B. Mullet Dragoste focalizată 16 James R. Mullet 21 David King Rubrica istorică 22 Comitetul de Femeia cu un mare gol în suflet îndrumare: Nădejdea vie, un motiv pentru curăţie O credinţă biruitoare Ernest Hochstetler James Mullet Rubrica practică 23 Johnny Miller 24 Jonas Miller La început Dumnezeu a creat ... bufniţele albe Perry Troyer Gospodina econoamă 25 27 Editor Rubrica tineretului 28 Alvin Mast Familia bogată din biserica noastră Un mamifer unic Editor adjunct Acceptare şi pace James K. Nolt Rubrica pentru copii 30 Grafica 31 O pisică îl pedepseşte pe Carson 33 Gicu Cotleţ Kristi Yoder Copacul căzut Coordonator traduceri “Tu nu eşti mama mea” Valentin Hrihorciuc Rubrica ,,O carte în serial” 34 Foto copertă: 42 ©­ istockphoto În căutarea unui cămin - Partea a VII-a © 2010 de Christian Aid Ministries. Pagină publicitară - cărţi cu conţinut creştin Nici un text din această publicaţie nu poate fi folosit fără aprobarea scrisă. O poezie pentru azi 43 Toate drepturile rezervate. Să mergem la luptă Comori zilnice pentru rugăciune 44

,,Puneţi-vă dar în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legaţi ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre, şi să fie ca nişte fruntarii între ochii voştri.” Deut. 11:18 Rubrica Editorului Vei scrie? —Alvin Mast Am încercat să aflu cam câte reviste se pentru lapte. Oamenii au nevoie de case, publică peste tot în lume: o întreprindere prin urmare construim case. Oamenii cer provocatoare, trebuie să recunosc. Nu am material de citit, prin urmare tipărim. putut afla numărul exact şi e lesne de închipuit de ce. Nu toate ţările au literatura foarte bine După ce autorul cărţii Eclesiastul a scris documentată. Singura concluzie la care am despre procesul de îmbătrânire a unei putut ajunge e că în lume se tipăresc peste 200 persoane, în capitolul 12, a continuat cu 000 de reviste. Ce cantitate impresionantă! câteva consideraţii în versetele 9-11: „Pe Dacă atât de multe reviste sunt scoase pe lângă faptul că Eclesiastul a fost înţelept, el piaţă, gândiţi-vă la toţi oamenii care lucrează a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, pentru ele. Gândiţi-vă cât de mulţi oameni a adâncit şi a întocmit un mare număr de le citesc şi la timpul pe care îl petrec citindu- zicători. Eclesiastul a căutat să afle cuvinte le. Şi mai luaţi în calcul şi cărţile, ziarele, plăcute, şi să scrie întocmai cuvintele broşurile, fluturaşii, pliantele publicitare care adevărului. Cuvintele înţelepţilor sunt ca sunt tipărite în fiecare zi. nişte bolduri; şi, strânse la un loc, sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpân.” După ce am văzut cam cât se tipăreşte în lume, următoarea întrebare logică este cam Apoi a încheiat cu următoarele cuvinte: cât din materialele tipărite ar putea lipsi „Încolo, fiule, ia învăţătură din aceste foarte bine din lume. Ce este important? lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, Ce nu este important? Am putea crede că să ştii că n-ai mai isprăvi, şi multă învăţătură partea cea mai mare din ceea ce se tipăreşte oboseşte trupul. Să ascultăm dar încheierea face mai mult rău decât bine. Dar asta tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu depinde de persoana pe care o întrebi şi de şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta e datoria perspectiva ei asupra vieţii. Cererea impune oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice producţia. Oamenii consumă pâine, prin faptă la judecată, şi judecata aceasta se va urmare se coace zilnic pâine. Oamenii au face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, nevoie de lapte, prin urmare, creştem vaci fie rău.” “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   23

Oricine este implicat în a scrie şi a publica Această revistă există pentru că există poate primi sfaturi bune de la Eclesiastul. oameni care s-au decis să scrie pentru Pentru că era înţelept, acesta îi învăţa pe mine şi pentru tine. Au scris pentru a ne oameni. Înţelepciunea pune întrebări şi inspira, pentru a ne corecta şi pentru a ne oferă răspunsuri. Înţelepciunea cere şi ajuta să creştem spiritual. Au fost umpluţi înţelepciunea primeşte. Înţelepciunea dă de inspiraţia divină şi au transpus-o într-o lecţii de viaţă. Oricine poate să ofere ca operă literară aşa încât alte mii sau poate învăţătură lucruri nebuneşti, dar cine va chiar milioane de oameni să fie inspiraţi. dori să aibă cu adevărat înţelepciune? Cine Nu cunosc ceva mai eficient decât scrisul. va scrie cuvinte înţelepte? Unde sunt cei Dictatorii acestei lumi au ştiut acest lucru şi înţelepţi, smeriţi, uşor de înduplecat, gata să au tipărit multă literatură. Sunt liderii lumii, înveţe pe alţii, gata să scrie? din trecut sau din prezent, mai Cine va da atenţie, va căuta înţelepţi decât Biserica? şi va întocmi proverbe? Biserica are nevoie de Cine va scrie cuvinte „Eclesiastul a căutat o viziune clară cu drepte, înţelepte, privire la ceea ce cuvinte ale să afle se poate realiza prin scris. adevărului? A tipări cuvinte plăcute Deşi nu e un proces destul de uşor astăzi şi să scrie întocmai suntem în comparativ cu ceea căutare de ce se întâmpla nu cuvintele noi articole, cu foarte mulţi ani avem totuşi în urmă. Înainte de adevărului.” nevoie de scrieri inventarea tiparniţei, inspirate. Poate că cărţile costau o avere. Eclesiastul 12:10 n-o să poţi să scrii Astăzi ele pot fi tipărite cu o carte sau un articol multă uşurinţă şi cu bani relativ inspirat. Te încurajez însă puţini. Acest fapt a dus la o cantitate să scrii o scrisoare cuiva astăzi. enormă de literatură: şi bună, şi rea. Oferă inspiraţie cuiva şi ei vor fi inspiraţi. Lumea e plină de rele: imoralitate, lăcomie, Scrie despre cum ai fost binecuvântat. Scrie mânie, ură, crime, etc. Nu vrem să ştim despre experienţele tale cu Domnul. Se scriu mai multe despre aceste lucruri. Sunt mulţi suficient de multe lucruri stupide, aşa că scrie oameni care sunt plini de Duhul Sfânt: buni, cu înţelepciunea şi inspiraţia care îţi vin de blânzi, generoşi, gata să se sacrifice pentru la Duhul Sfânt. Atinge sufletul cuiva astăzi! alţii. Trebuie să ştim mai multe despre ei. Fă-ţi timp şi scrie. Nu ai nevoie de editori, Cine le va scrie povestea? Toţi avem nevoie de tehnoredactare sau de un departament de inspiraţie zilnic. Da, Duhul Sfânt ne de design ca să atingi inima cuiva. Tot ce inspiră zi de zi. Da, avem nevoie de părtăşie ai nevoie e inspiraţia şi dragostea pentru cu sfinţii în biserică, dar, în acelaşi timp, am Dumnezeu şi pentru oameni. fost inspirat de multe ori de cărţile despre Scrisoarea ta e importantă chiar dacă va fi fraţii şi surorile care au umblat aproape de citită de o singură persoană. Scrie! Dumnezeu. 4  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010

,,Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus.” 2 Tim. 1:13 Rubrica Învăţătorului Pace pe dealul Bungalow Bud Davids împinse scaunul de la masă mulţime. Ce crezi că mai face Joseph, acum? şi se ridică încet. Un geamăt îi scăpă printre Se pare că plănuieşte să construiască ceva. buze, semn al artritei de care suferea. Soţia îi zâmbi cu compasiune. Acum era rândul Hildei să-şi facă umbră cu mâna. ― Articulaţiile genunchilor mei au nevoie de nişte vaselină, glumi el. ― Sigur! exclamă ea. Dar de ce să vină până aici, atât de departe de celelalte clădiri Se opri să bea puţină apă de la chiuvetă, ale sale? apoi se retrase încet pe veranda din faţă. Aprecia răcoarea dimineţii, un preludiu Bud dădu din umeri. frumos la arşiţa care avea să vină, era sigur, mai târziu. ― Poate vrea să facă o casă mare pentru băieţii lui. El şi soţia lui, Hilda, locuiau de mulţi ani în această casă. Se simţeau foarte bine printre Hilda zâmbi. vecinii lor creştini. Ochii lui scrutară drumul înspre dealul Bungalow, care aproape că ― Păi, chiar ar fi o clădire mare, cu atâţia ascundea cu totul clădirile vecinului Joseph băieţi. Vom trăi şi vom vedea. Se întoarse în Mast. Dealul, pe unde vacile păşteau de casă. ani buni, era acoperit cu margarete. Bud îşi duse mâna streaşină la ochi, continuând să ― Cred şi eu, spuse Bud, deşi nu mai era privească în acea direcţie. nimeni să-l audă. Se aşeză din nou în scaun. Hei! Avea vedenii? Miercuri după-amiază, un camion mare opri la poalele dealului. Aduse câteva utilaje ― Hilda! strigă el, bătând la fereastră grele pentru excavat. În timp ce acestea erau pentru a-i atrage atenţia. Aceasta apăru la descărcate, sosi un alt camion cu utilaje uşă, iar el arătă agitat înspre păşunea lui asemănătoare. Nu după mult timp, maşinile Joseph Mast. uriaşe se puseră pe treabă – zona vibra de zgomote, iar aerul se umplu de praf şi fum. ― Vezi steagurile alea roşii? Sunt o Din locul de unde se afla, pe verandă, Bud Davids privea fascinat cum pământul era scos şi împins în şanţurile lungi, săpate de “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   45

vânt. Curiozitatea lui creştea. Ce se petrecea mutat, pare că se face o nouă autostradă. acolo? Joseph râse. Îşi scoase pălăria, apoi şi-o La ora cinci fix, maşina îşi încetă activitatea, puse iar la loc, puţin pe spate, înainte de-a iar muncitorii plecară. Bud îşi zise că nu i-ar răspunde. strica o plimbare pe drum, să vadă mai de- aproape şantierul. Se deplasa greoi şi n-ar fi ― Nu, nu-i vorba de un drum nou. Cel riscat cu nici un chip să se aventureze într- existent e mai mult decât suficient la traficul acolo, cât timp acei monştri erau în funcţiune, de-aici, nu crezi? Planul nostru este să facem însă acum totul era în regulă. Cu siguranţă nu o crescătorie de porci – o hală mare. mai exista nici un pericol. Brusc, chipul lui Bud căpătă o cu totul altă Între timp, Joseph Mast dădu unele sfaturi nuanţă, iar ochii i se micşorară. băieţilor în privinţa terminării unor treburi, apoi se îndreptă cu ― O crescătorie de porci! îl imită el. paşi mari către locul unde Chiar în faţa casei mele! Cum aşa, muncitorii săpaseră nu toată zona să suporte mirosul, cu mult timp în urmă. până la Forgertown. Şi… şi Ajunse în vârful spune-mi, te rog, ce-o să dealului la timp se întâmple când porcii pentru a-l vedea pe vor scăpa, în masă, vecinul lui, Bud, din închisoarea lor? întorcându-se Curţile şi grădinile şontâc-şontâc pe vecinilor vor fi drumul spre casă. făcute vraişte într-o Îl privi pe bătrân clipită! cum se aşază în scaunul lui de pe Bătrânul se opri verandă şi se hotărî să-şi tragă sufletul. să-i facă o scurtă Apoi continuă cu vizită. înverşunare: ― Bună, vecine! îl ― Cum se face că salută Bud, când Joseph o construieşti aici pe se afla încă pe drum. deal, atât de departe de celelalte clădiri ale tale? ― Bună seara, răspunse Ia uite, o să fie mai aproape Joseph, cu vocea lui groasă. Cum de casa mea decât de a ta! te simţi? Deşi locuiau la mai puţin de un Deja Bud era roşu cu totul. Reuşi kilometru distanţă, familia Mast nu prea avea cum-necum să se ridice în picioare. legături cu vecinul lor, înaintat în vârstă. Bud era un veteran de război pensionat şi îi plăcea Îndreptă degetul către vecinul său, să povestească multe din trecutul său, fapt nu înmărmurit, care nu ştia pe unde să se prea apreciat de vecini. ascundă. ― Bine, bine, răspunse entuziasmat ― Oare Cartea ta cea Bună nu-ţi spune bătrânul. Dar, ia spune-mi, ce ţi-ai pus în cap ceva despre a-ţi iubi aproapele ca pe tine să construieşti acolo? Cu tot pământul acela însuţi? Se îndreptă bodogănind spre casă şi trânti uşa cu toată forţa de care era capabil un om de optzeci de ani. Joseph rămase şocat de întorsătura pe care 6  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010

o luaseră lucrurile, iar acum se întreba ce să un porc nu va umbla slobod. Sigur aşa va facă. Pentru o secundă se gândi să sune la înţelege. sonerie şi să-i dea câteva explicaţii vecinului. Voia să-i spună că acesta era singurul loc din Joseph negă încet din cap. întreaga lui fermă care îndeplinea condiţiile legale de scurgere a apei şi de absorbţie a ― Nu, băieţi, acum nu e momentul să solului. Totodată, proiectul construcţiei făcea ne impunem punctul de vedere. Chiar dacă aproape imposibil ca animalele să scape. Iar Bud dă înapoi acum, e greu de spus ce s-ar mirosul? Sigur nu era aşa de rău precum putea întâmpla în viitor. În plus, cum puteţi prevestise Bud. Joseph ştia că vecinul lui nu fi atât de siguri că nu va scăpa niciodată nici fusese rezonabil, dar ce să facă? un porc? Trebuie să venim cu o soluţie mai bună. Ridică din umeri şi dădu să plece. Înţelese că n-avea nici un rost să-l mai deranjeze cu Mama Mast încuviinţă din cap. Se întoarse nimic pe Bud, în acel moment. Acasă, la masa spre soţul ei: de seară, Joseph povesti cele întâmplate. Şi, pe când relata despre trimiterea făcută de bătrân ― Ce ai de gând să faci? la Biblie, referitor la iubirea aproapelui, unul din băieţii mai tineri interveni. ― Deocamdată nu ştiu. Era un răspuns incomplet, dar era tot ce putea oferi Joseph ― Dacă Bud e aşa de preocupat de felul pe moment. în care ne iubim noi vecinii, zise Robert cu oarecare înverşunare, de ce nu se gândeşte că În acea seară, Joseph se aşeză la masă şi îşi nici el nu-şi iubeşte aproapele? deschise Biblia la Romani 12. Degetul său trecu peste fiecare verset în parte şi se opri la ― Exact, întări Levi. Chiar dacă nu-i cel de-al optsprezecelea. „Întrucât atârnă de convine ideea unei crescătorii de porci sub voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” nasul lui, dacă şi-ar iubi vecinii cu adevărat, ar tăcea din gură. Meditând la situaţia prezentă, îşi puse întrebarea cum ar putea-o rezolva, astfel încât ― În plus, se burzului şi Marvin, construim să continue să trăiască în pace cu vecinul lui pe pământul nostru, nu pe al lui. Ce se leagă de peste deal. atâta de...? Pe măsură ce timpul se scurgea, Joseph Joseph ridică mâna pentru a-şi potoli se simţea tot mai obosit, şi fizic, şi psihic. copiii. Îşi plecă fruntea şi ceru înţelepciune de la Domnul, într-o rugăciune şoptită. Exista ― Hei, hei, băieţi, le atrase el atenţia, nu o soluţie, o ştia, numai că era una foarte aşa se vorbeşte. Nu vă deosebiţi cu nimic de umilitoare. Dar, cu cât mai mult îngăduia el. Trebuie să reţineţi că Bud a pomenit de minţii să mediteze la binecuvântările şi la Biblie, dar nu crede tot ce scrie în ea. Totuşi, pacea pe care aceasta ar fi adus-o, cu atât era ne acordă credit că vrem să trăim ceea ce mai convins că aşa trebuie să facă, pentru că spune Biblia, aşa că mai bine încercăm să s-ar putea să fie singura soluţie. ne asigurăm că tot ceea ce facem vine din dragoste. După ce se hotărî, întocmi în gând o listă cu oamenii cu care trebuia să stea de vorbă. ― Bine, începu Marvin pe un ton mai Primul era Bud Davids. Apoi trebuia să-i calm, atunci de ce nu mergi la el să-i explici dea un telefon lui Max Thomas, omul cu pe îndelete cum stau lucrurile? Spune-i de excavatorul. Dar, pentru moment, cel mai ce construim pe deal, şi mai spune-i că nici bine era să meargă la culcare. Dimineaţa următoare, Joseph trecu iar pe la vecini. Casa părea pustie, în afară de pisica “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   67

portocalie, mare, care stătea la fereastră. Bătu A doua zi de dimineaţă, Bud se trezi într-o la uşă, dar nici un răspuns. Bătu iar. Tăcere. dispoziţie proastă. Se încruntă încă de la primii zori ce luminară creasta dealului. Se gândi ce să facă. Privi neliniştit peste drum, unde utilajele grele aşteptau tăcute. ― Dezgustător! se înfurie el. Acest proiect Dorise mult să discute mai întâi cu Bud, să-l este atât de important pentru Joseph, încât i-a informeze de decizia lui. Nu reuşise pentru pus pe oameni să lucreze jumătate de noapte. că nu era nimeni acasă. Nu-l interesează decât să-şi umple stomacul şi buzunarele. Se întoarse să plece, însă, brusc, îi veni o idee. Scoase din buzunar stiloul şi o bucată Cioc! cioc! Cazanul de furie al lui Bud de hârtie rătăcită. În câteva cuvinte, aşternu fu potolit de o bătaie fermă în uşă. O privi pe ea decizia luată. Strecură bileţelul pe sub întrebător pe Hilda. Cine putea fi la ora asta uşă, dar imediat auzi un zgomot înfundat. matinală? Abia atunci observă că pisica plecase de la fereastră. Fără ca el să ştie, mişcarea Hilda recunoscu vocea lui Joseph şi zâmbetul bileţelului atrăsese atenţia pisicii, iar ea îl lui jovial. Se temea pentru soţul ei şi spera înhăţase. Într-un minut, distrusese singura din toată inima ca acesta să se stăpânească. dovadă a vizitei lui Joseph. Din bucătărie de unde se afla, nu auzea ce se vorbeşte, însă tonul suna prietenos. În câteva Max Thomas se afla în birou, cu telefonul minute, uşa se închise, iar Bud apăru din încă în mână. Scutura nedumerit din cap. camera alăturată. Pe faţă avea un zâmbet larg. ― N-am auzit niciodată aşa ceva, îşi zise. ― Vino aici o clipă, Hilda, spuse el, Dar s-a oferit să-mi plătească pentru ce-am făcându-i semn. Vreau să-ţi arăt ceva. O duse lucrat până acum, aşa că nu văd ce-aş avea în faţa ferestrei şi trase perdeaua. Se făcuse de pierdut. Dădu iar din cap. lumină de-acum, iar dealul Bungalow se vedea foarte bine. Din scaunul lui de pe verandă, Bud Davids privea cu interes tot ceea ce se făcuse cu o zi Hildei îi scăpă un oftat. În afara punctelor înainte pe dealul Bungalow. Era deja după- golaşe de ici-colo, dealul părea la fel ca în amiază şi se întreba de ce utilajele nu erau urmă cu o săptămână. pornite. Însă exact când intră în casă pentru gustarea de seară, motoarele diesel începură ― Joseph a fost aici, explică Bud, şi mi-a zis să huruie. Zgomotul părea ca o ameninţare. că nu mai face nici o crescătorie de porci. Zice el că Biblia îl învaţă să trăiască în pace cu toţi Bătrânul se întoarse. oamenii, iar asta l-a făcut să renunţe complet la planurile sale. Incredibil! ― Cum? Toată ziua n-au făcut nimic şi acum vor să-mi strice seara! Aruncă o privire ― Ce ai acolo?, îl întrebă Hilda, arătând pe fereastră, dar nu zăbovi mult. Era atât de spre cutia pe care Bud o ţinea sub braţ. agitat, încât îi pieri pofta de orice. ― O, exclamă Bud sfios, l-am judecat greşit Pe măsură ce seara se scurgea, tensiunea pe Joseph ca fiind interesat numai de stomacul din casa bătrânilor creştea. Maşinile lui. Desfăcu cutia arătându-i soţiei ce era în ea. continuară să huruie în întuneric. Luminile ce săltau încoace şi încolo erau dovada durităţii În mâinile sale ţinea o pâine proaspătă şi un solului. Pentru Bud, ora târzie şi zgomotul borcan cu dulceaţă de casă. continuu nu însemnau decât un singur lucru – Joseph Mast sfida pe faţă obiecţiile vecinului Din Family Life, nov 2006 şi îşi continua planurile în mare grabă. Pathway Publishers Tradus şi folosit cu permisiune. 8  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010

Lepra din timpurile biblice - Observaţii asupra acestei boli tulburătoare —Alan L. Gillen, Ed.D. Boala aminteşte permanent cât de mult Multe secole de-a rândul, a fost considerată s-au schimbat lucrurile de când Dumnezeu un blestem al lui Dumnezeu, asociat de obicei a blestemat pământul. La început, totul era cu păcatul. Ea nu ucide, dar nici nu dispare. „foarte bun”, dar păcatul lui Adam a adus Dimpotrivă, ea persistă în timp, făcând ca moartea şi decăderea în lume. ţesuturile să degenereze şi să deformeze trupul. Unul dintre cele mai cunoscute exemple de Mulţi au considerat lepra o boală a pielii. boli din această creaţie aflată sub blestemul Însă este mai bine clasificată ca fiind o boală păcatului este Mycobacterium leprae, agentul a sistemului nervos pentru că bacteria leprei bacteriei infecţioase a leprei. Boala de lepră atacă nervii. Agentul leprei, M.leprae, este apare deseori în Biblie. Chiar dacă definiţia o bacterie în formă de bastonaş asemenea modernă diferă de cea din vremurile biblice, bacteriei tuberculozei. Lepra se răspândeşte nu există nicio îndoială că definiţiile se prin contacte multiple de piele şi prin lichide suprapun, iar forma modernă a bolii ilustrează provenind din tractele respiratorii superioare, şi azi lecţii sprituale valoroase. precum secreţii nazale care sunt transmise de la persoană la persoană. Termenii „lepră” şi „lepros” apar de 68 de ori în Biblie: de 55 de ori în Vechiul Testament Simptomele leprei apar mai întâi pe piele şi (evreieşte = tsara’ath) şi de 13 ori în Noul sistemul nervos periferic (la suprafaţa creierului Testament (greceşte = lepros, lepra). În Vechiul şi a măduvei spinării), apoi se răspândesc în Testament, dovada leprei era reprezentată cel celelate părţi, cum ar fi mâini, picioare, faţă şi mai probabil de o varietate de boli infecţioase urechi. Bolnavii de lepră suferă de desfigurări ale pielii şi chiar de un mucegai şi o ciupercă de piele şi oase, deformări ale membrelor şi pe haine şi pereţi. Înţelesul strict al leprei din îndoirea degetelor, formând mâna-gheară care Vechiul şi Noul Testament este încă dezbătut, este caracteristică bolii. Schimbările faciale dar probabil include şi boala Hansen (mai ales includ subţierea urechii exterioare şi căderea în Noul Testament), precum şi boli infecţioase nasului. ale pielii. Pot apărea tumori asemănătoare unor Termenul „boala Hansen” a apărut în 1873, umflături, numite leproma, pe piele şi în când Gerhard Henrik Armauer Hansen tractul respirator, iar nervul optic se poate a descris bacilul leprei (termenul medical deteriora. Cel mai mare număr de diformităţi pentru bacterie). Acela a fost primul moment apar în urma lipsei senzaţiei de durere datorată când s-a dat o definiţie clară leprei. deteriorării nervoase. De exemplu, bolnavii neatenţi pot ridica o oală de apă clocotită fără Originea bolii Hansen (Lepra) a tresări. Lepra a înspăimântat omenirea din timpuri Activitatea cu bolnavii de lepră desfăşurată antice şi a fost înregistrată de timpuriu, din de Dr. Paul Brand (doctorul ortoped chirurg şi anul 600 î. Hr., în India, China şi Egipt. Ea specializat în lepră, vestit în toată lumea) a fost încă este o problemă majoră de sănătate în cea care a ilustrat în parte valoarea senzaţiei de multe părţi din Africa, Asia şi America Latină. durere din această lume. Bacilul leprei distruge “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   89

terminaţiile nervoase care transmit semnalul a unui mucegai foarte toxic (Stachybotrys de durere; aşadar, bolnavii într-un stadiu sp.), care contaminează clădirile şi provoacă avansat de lepră nu simt deloc durerea fizică. dificultăţi respiratorii, pierderea memoriei şi Când aceşti oameni nu pot simţi sau suferi urticarii, vine în sprijinul includerii mucegaiului de durere, ei au tendinţa de a se leza sau de a în traducerea lui tsara’ath. Aşa cum am fi inconştienţi de leziunea unui agent extern. observat, tsara’ath grupează o serie de termeni contemporani, incluzând boala Hansen, boli De fapt, unii leproşi şi-au pierdut degetele infecţioase ale pielii şi boala mucegaiului (sau pentru că au fost mâncate de şobolani în chiar ciupercile). timp ce ei nu aveau habar despre ceea ce se întâmplă; lipsa receptorilor durerii nu au Referinţele la lepră din Noul Testament au un putut să-i avertizeze cu privire la pericol. alt accent. Ele subliniază dorinţa lui Dumnezeu de a vindeca. Isus a atins fără teamă oamenii cu Conform dr. Brand, cel mai bun exemplu lepră. Dacă leproşii sufereau în mod tradiţional din Biblie al bolii Hansen este omul cu mâna de marginalizare din partea familiei şi a uscată (Marcu 3:5; Matei 12:13; Luca 6:10). vecinilor, Isus s-a comportat diferit. El i-a tratat Probabil că suferea de lepra tuberculoidă. pe leproşi cu milă, atingându-i şi vindecându-i. Lepra din timpurile biblice şi Deşi nu putem cunoaşte toate motivele boala Hansen pentru care Dumnezeu îngăduie boala în viaţa noastră, lepra din timpurile biblice este un Alături de durere şi desfigurare, lepra simbol puternic care ne aminteşte de răspândirea din timpurile biblice şi boala Hansen sunt păcatului şi de consecinţele lui respingătoare. amândouă înspăimântătoare, iar oamenii au Asemenea leprei, păcatul nu are proporţii mari fost uluiţi din cauza lor. Substantivul tsara’ath la început, dar apoi se răspândeşte, ducând la apare de aproximativ 20 de ori în textul ebraic. alte păcate şi stricând relaţia cu Dumnezeu şi cu ceilalţi. Aşa cum am menţionat mai devreme, lepra din timpurile biblice are un sens mai Studierea leprei ne ajută să vedem de ce larg al termenului de lepră (boala Hansen), durerea este un „dar” valoros, un mecanism de cunoscută astăzi. Evreiescul tsara’ath include o supravieţuire care ne avertizează cu privire la varietate de boli şi apare mai frecvent în Levitic, pericol în această lume blestemată. Fără durere unde referinţa imediată este la necurăţia sau şi suferinţă, putem fi ca leproşii, neştiind că cusururile în raport cu standardele biblice. un lucru este dăunător şi că avem nevoie de Un om care avea orice pată albă pe piele era atingerea vindecătoare a lui Dumnezeu. Aşa tsara’ath. Simbolismul s-a extins la putrefacţia cum spunea dr. Brand: „Nu mă pot gândi la un sau pata de pe piele, de pe pereţii casei sau de dar mai mare pentru pacienţii mei leproşi decât pe haina care acoperea ţesuturile bolnave. Alte durerea.” referinţe din Vechiul Testament cu privire la lepră sunt asociate cu pedeapsa sau consecinţa Să nu ne grăbim să înlăturăm durerea fizică, păcatului. emoţională, socială sau spirituală din viaţa noastră. Ea poate fi megafonul lui Dumnezeu În Septuaginta, traducerea grecească a prin care ne atrage atenţia că ceva este foarte Bibliei ebraice, tsara’ath a fost tradusă cu aphe greşit şi că trebuie să fugim înspre Cel care ne-a lepras. Aceste cuvinte din greacă presupuneau creat. o stare a pielii care se întindea pe tot corpul. Din Answers, iulie-septembrie 2007 Answers in Genesis Alţii au sugerat că traducerea tsara’ath face referire la „mucegaiuri”. Descoperirea recentă www.answeringenesis.org Tradus şi folosit cu permisiune. 10  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010

,,V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe cel rău.” 1 Ioan 2:14 Rubrica Părinţilor Înţelegând procesul de maturizare a copiilor noştri —Dale Horst Ca să devină adult, un nou-născut are nevoie Ereditatea copilului înseamnă trăsăturile de aproximativ douăzeci de ani de creştere şi genetice cu care acesta s-a născut. Ele îi dezvoltare treptată. În tot acest timp, copilul determină caracteristicile şi statura. Îi stabilesc se maturizează din punct de vedere fizic, social, tiparul de dezvoltare precum şi vârsta la care emoţional, intelectual şi spiritual (vezi Luca devine matur din punct de vedere fizic. 2:52, 18:15; Galateni 4:1, 2; Efeseni 4:14). Îi determină culoarea părului şi a ochilor, metabolismul corpului şi modul în care Biblia împarte anii din dezvoltarea unui foloseşte energia dată de hrana consumată. copil în trei stadii: pruncie, copilărie şi tinereţe. Îi determină abilităţile mentale, precum şi În cultura vremurilor biblice, pruncia însemna puterea şi rezistenţa fizică. Un copil nu-şi perioada de la naşterea unui copil până la vârsta poate alege nici ereditatea şi nici părinţii. de doi sau trei ani. Copilăria începe de la vârsta Ereditatea îi este oferită de Dumnezeu. la care copilul poate să meargă şi să-şi comunice verbal dorinţele şi nevoile până când trupul Ca parte a moştenirii sale genetice, fiecare începe să înregistreze modificările caracteristice copil se naşte cu o natură adamică, predispusă vârstei adulte. Aceasta înseamnă perioada de la la egoism. Această tendinţă moştenită poate trei până la doisprezece ani. În general, noi mai fi văzută de timpuriu în viaţa copilului, fiind folosim o subdivizare a perioadei copilăriei: evidentă în fiecare stadiu al procesului de copilărie timpurie, care înseamnă copilăria maturizare. preşcolară şi copilărie târzie care include anii de gimnaziu. Anii adolescenţei înseamnă deja Mediul copilului este dat de factorii care trecerea la o altă etapă: tinereţea. condiţionează viaţa acestuia. Prin controlul exercitat asupra mediului copilului, aducem Pe măsură ce un copil se dezvoltă de-a în procesul de dezvoltare propria noastră lungul acestor trei stadii de viaţă, trei factori influenţă. Nu putem schimba potenţialul îi influenţează într-o foarte mare măsură moştenit al copilului, dar putem să-l ajutăm dezvoltarea: ereditatea, mediul şi propria să-l folosească în cel mai bun mod cu putinţă voinţă. şi putem să diminuăm tendinţa spre greşeală. “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   110

Voinţa copilului intervine şi ea în construirea înainte ca maturizarea completă a creierului vieţii. Voinţa aparţine copilului. Dumnezeu i-a să i le dicteze. dat copilului ereditatea, noi îi oferim mediul de trai. Totuşi voinţa aparţine copilului. Pe De asemenea, aceste mişcări contribuie la parcursul vieţii, el va lua decizii cu ajutorul dezvoltarea controlului voluntar al muşchilor. voinţei. Reflexul de a apuca încurajează folosirea mâinii. Reflexele gurii stimulează folosirea Nu putem controla voinţa copilului. muşchilor necesari pentru a vorbi. Refexul Altfel, nu ar fi un agent moral liber şi nu ar mişcării gâtului e necesar pentru punerea putea deveni niciodată responsabil înaintea în funcţiune a trupului ca întreg în vederea lui Dumnezeu pentru propriile acţiuni. Dar pregătirii pentru activităţi precum mersul putem să-l controlăm pe copil prin ceea ce-i de-a buşilea sau mersul în picioare. permitem, prin ceea ce vede în noi şi prin ceea ce îl învăţăm. Până când ajunge suficient de Reflexele pruncului sunt reţeaua lui nativă, matur ca să răspundă înaintea lui Dumnezeu dar dezvoltarea lui depinde de permanenta de propriile sale alegeri, noi suntem stimulare. Importanţa stimulării se vede răspunzători în faţa lui Dumnezeu de felul în foarte clar în studiile făcute în orfelinate, care îl călăuzim. Controlându-l, îi direcţionăm unde asistentele au la dispoziţie doar un voinţa şi îi oferim o foarte bună bază pe care timp limitat de petrecut cu fiecare copil. să-şi întemeieze alegerile corecte, dar, în final, Aceşti bebeluşi stau foarte mult timp întinşi el decide pentru sine însuşi ce va face. pe spate, înconjuraţi de lenjerie albă, cu stimulare vizuală sau auditivă foarte puţină Am vorbit despre cele trei stadii din sau deloc. Rămân de obicei în urmă cu dezvoltarea unui copil şi despre cei trei factori mersul de-a buşilea sau mersul în picioare care îi influenţează viaţa. În continuare, vom şi, în general, au o foarte proastă coordonare urmări procesul de maturizare a copilului pe motorie. Totuşi, copiii care sunt ţinuţi în măsură ce trece de la pruncie, la vârsta adultă. braţe, cu care cineva se joacă, vorbeşte, care sunt legănaţi şi forţaţi să privească într-o Pruncia. Multe lucruri ne impresionează parte şi alta, primesc stimulii care le dezvoltă atunci când ţinem un nou-născut în braţe. deprinderile fundamentale. Unul este mişcarea. Pentru un observator ocazional, mişcarea poate să pară cumva Un alt lucru impresionant în legătură cu dezordonată şi ciudată, dar, la o privire mai un nou-născut este plânsul lui. Acesta e foarte atentă, descoperim nişte tipare de bază. Dacă îi important pentru copil, pentru că, prin atingi obrazul, va întoarce capul în direcţia de plâns, îşi comunică nevoile. Tot prin plâns îşi unde a venit atingerea. Dacă îi atingi buzele, va dezvoltă respiraţia şi controlul asupra vocii, începe să sugă. Dacă îl aşezi pe podea şi îl apleci punând bazele capacităţii de a vorbi. înainte uşor, va simula mişcarea de a păşi. Dacă îl gâdili la picioare, degetele lui se vor răsfira ca De la plânsul bebeluşului, capacitatea un evantai. Dacă îi atingi podul palmei, îşi va de a comunica se dezvoltă de-a lungul închide mânuţa. Când un copil stă întins pe mai multor stadii. La vârsta de două luni, spate, cu capul întors într-o parte, îşi va întinde gângureşte. La şase luni, bolboroseşte ceva. braţul şi piciorul de pe partea la care se uită şi În jurul vârstei de un an începe să folosească va îndoi celălalt braţ şi picior. Dacă îi întorci cuvinte disparate. La cincisprezece luni, are capul pentru a-i orienta privirea în cealaltă un vocabular de vreo zece cuvinte, iar la direcţie, corpul lui se va repoziţiona. Aceste douăzeci de luni, de cincizeci de cuvinte. Din mişcări reflexe reprezintă „instalaţia electrică” acest punct, vocabularul lui se dezvoltă rapid. nativă a copilului, care îi controlează mişcările Dar începutul tuturor acestor lucruri se află în plânsul copilului. 12  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010

Suntem, de asemenea, impresionaţi de cu ceea ce era înainte. neputinţa şi totala dependenţă a nou- Vârsta de trei ani e una dintre acele opriri născutului. Dumnezeu aşază copilul în familiile noastre în această stare de neajutorare pentru potrivite. Când copilul are trei ani, el a ca, pe măsură ce ne îngrijim de el, să-şi poată parcurs deja un drum lung în dezvoltarea dezvolta un sentiment de încredere în noi şi deprinderilor lui motorii. Muşchii şi nervii i să se poată simţi în siguranţă în grija noastră. s-au dezvoltat considerabil, la fel şi mişcările În timp ce îl ţinem în braţe, îl îmbrăţişăm, de coordonare a lor. îl îngrijim, clădim, de fapt, temelia pentru sănătatea lui emoţională. În pruncie, bebeluşul a învăţat să se târască, să se caţere şi să umble, dar acum poate să De asemenea, copilul este aşezat în familiile alerge, să se legene pe un picior, să sară, să noastre într-o condiţie fizică slabă pentru păşească pe vârfuri şi să pedaleze pe o tricicletă. ca noi să-l păzim să nu se lovească sau să-i A învăţat să ajungă la diverse lucruri şi să le lovească pe alţii. Copilul are în mod natural manevreze. Mai întâi şi-a apucat jucăria cu o voinţă egoistă. Când copilul poposeşte toată mâna, apoi doar cu degetele. A învăţat în braţele noastre el nu are nici un fel de mai târziu cum să dea drumul strânsorii reţinere, nu are nici un fel de educaţie. Există pentru a-şi poziţiona jucăria acolo unde în el, în stare latentă, un viitor temperament doreşte. Acum poate să construiască turnuri, violent şi tendinţa de-a face greşeli oribile. În să completeze jocuri de puzzle, să înşire pruncie însă, este cruţat de aceste lucruri prin mărgele sau să modeleze plastilina. slăbiciunea lui fizică. Copilul de trei ani a parcurs un drum lung Pruncia este vârsta exercitării controlului în ceea ce priveşte dezvoltarea abilităţilor de asupra copilului. Cât de bine reuşim să-l a vorbi. La această vârstă e capabil să lege controlăm în acest stadiu va determina cât de cuvinte pentru a face scurte propoziţii. În bine îl vom putea învăţa în timpul copilăriei, următorii trei ani, va învăţa să vorbească în vârsta educaţiei, şi cât de bine îl vom putea propoziţii mai lungi şi mai complicate, iar la conduce în timpul adolescenţei, vârsta vârsta de cinci şi şase ani va fi în stare să-şi călăuzirii. exprime destul de liber gândurile. În acelaşi timp, Dumnezeu a aşezat un copil La trei ani, copilul şi-a dezvoltat şi neajutorat în familiile noastre pentru ca noi capacitatea de a gândi. Aceasta se dezvoltă să-l putem creşte şi educa în direcţia în care ar pe măsură ce creierul lui se maturizează trebui să se îndrepte. Trecând de la neajutorare şi pe măsură ce copilul câştigă experienţă. la maturitate, trebuie nu doar să-l împiedicăm Mobilitatea lui îmbunătăţită îl pune tot mai să facă ceva rău, ci să şi dezvolte virtuţi, aşa mult în contact cu ceea ce e în jurul lui, iar încât, atunci când va avea mintea şi puterea de abilităţile sale lingvistice îl ajută să obţină a-şi urma impulsurile native egoiste, să nu-şi avantaje de pe urma cuvintelor rostite. mai dorească acest lucru. Una din caracteristicile care marchează Copilăria. Într-un anumit sens, dezvoltarea intrarea unui prunc în copilăria timpurie este copilului în primii trei ani de viaţă e foarte felul în care îşi exprimă independenţa. Vine rapidă. Părinţii abia îşi pot da seama cât de o vreme când copilaşul de doi ani va spune repede a crescut bebeluşul lor. Şi, totuşi, „nu” când i se va cere să facă un anumit lucru. creşterea e foarte regulată. Unele schimbări se produc atât de lent, încât părinţii nu‑şi dau Aceasta este dovada că mintea şi mobilitatea seama că s-au întâmplat, până într-o zi când se lui s-au dezvoltat suficient pentru a simţi că el opresc şi compară nivelul la care a ajuns copilul este o persoană diferită de părinţii lui. Totuşi, e încă neajutorat şi dependent de noi, iar noi avem încă răspunderea de a-l constrânge şi de “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   132

a-l pedepsi când face un lucru rău. Nu trebuie şcolii. Aici el învaţă să citească şi să lucreze cu să-i permitem să-şi exprime revolta spunând numerele. Cunoaşterea lumii se îmbogăţeşte nu, bătând din picior, aruncându-şi jucăriile prin citit, teme, recapitulare, memorare şi teste. pe jos sau luând jucăriile altor copii. Acestea Acumulării de fapte el îi adaugă, pe măsură ce sunt semne negative ale independenţei se dezvoltă, situaţii în care poate folosi şi aplica dobândite în urma dezvoltării. acele concepte. Copilul dezvoltă deprinderi de studiu în mediul organizat al clasei. Un alt semn al copilăriei timpurii este capacitatea de-a face mai multe alegeri. Experienţa şcolii contribuie, de asemenea, la Dumnezeu îi dă copilului această capacitate dezvoltarea socială a copilului. A învăţa să se ca un element vital în procesul de maturizare. raporteze într-o manieră adecvată la ceilalţi e Desigur, copilul trebuie asistat şi călăuzit o parte importantă a procesului de maturizare. să ia deciziile morale adecvate, dar când nu Copilul trebuie să înveţe să se raporteze la e vorba de decizii morale, el poate alege în persoane din alte familii, comportându-se funcţie de preferinţele lui. De exemplu, poate adecvat. Trebuie să înveţe să relaţioneze cu hotărî cu ce jucării să se joace sau ce cărţi să autorităţile delegate. Aceasta îl pregăteşte pe ia de pe raft. copil să se raporteze la autoritatea din biserică şi din ţară atunci când va deveni adult. De Cu această nouă libertate, vine însă şi o asemenea, trebuie să ştie cum să se raporteze nouă responsabilitate. Dacă îşi ia jucăriile din la cei de-o vârstă cu el, care sunt însărcinaţi dulap, trebuie să le şi pună la loc. Lăsându-l pe cu anumite responsabilităţi, şi trebuie să copil să decidă anumite lucruri şi învăţându-l înveţe să lucreze în echipe în care elevii îşi dau în acelaşi timp să fie responsabil în urma directive unul altuia. Toate acestea sunt lucruri acestor alegeri, punem temelia maturizării. valoroase care-l pregătesc pe copil pentru responsabilităţile care-i revin în frăţietate. Copilăria timpurie este şi oportunitatea dată nouă de a începe să educăm copilul să În acelaşi timp, şcoala are un efect benefic înţeleagă ceea ce e bine şi ceea ce e rău. Ne- asupra relaţiilor cu părinţii. Frecventarea şcolii am constrâns copilul ţinându-l bine lângă îi dă copilului o mare măsură de independenţă, noi, dar, în perioada copilăriei, copilul are ţinându-l, în acelaşi timp, în grija şi sub suficiente abilităţi să raţioneze şi să observe ca observaţia părinţilor. să înceapă să înţeleagă ce e bine şi ce e rău. În toţi aceşti ani, suntem într-o bătălie aprinsă O parte din procesul de maturizare este pentru a-l învăţa principiile de bază cu privire conştientizarea de către copil a transformărilor la bine şi la rău. miraculoase ale propriului corp. Părinţii trebuie să dea în mod discret copilului informaţia de Perioada cuprinsă între vârsta de şase care are nevoie şi să-l supravegheze în anumite şi unsprezece ani se numeşte copilărie domenii. Să nu faci acest lucru înseamnă să-l târzie. Sunt anii studiilor primare şi parţial condamni pe copil la dezinformare şi vină, gimnaziale. În această perioadă copilul lucruri care îi vor afecta dezvoltarea emoţională continuă să crească în mod constant, dar şi socială. dezvoltarea fizică îşi încetineşte procesul. E ca o odihnă între dezvoltarea rapidă a primilor – Text selectat din Turning the Hearts of the Children, publicat ani şi izbucnirea din anii adolescenţei. de Brotherhood Publications, Hagerstown, Maryland. Cartea este Această perioadă de odihnă fizică reprezintă disponibilă prin Rod and Staff Publishers. Această selecţie a fost o ocazie excelentă pentru ca fiecare copil să tradusă şi folosită cu permisiune. acumuleze deprinderi academice. O foarte semnificativă parte a vieţii copilului se Din The Christian Contender, iunie 2006 concentrează, în această perioadă, în jurul Rod and Staff Publishers, Inc. Tradus şi folosit cu permisiune. 14  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010

Dragoste focalizată —Isaac D. Martin „Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul pentru Împărăţia Lui care îi vor nedumeri nostru, este singurul Domn. Să iubeşti pe pe unii. Cuplul care este tulburat mereu Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima de suspiciuni, separare şi îndoială este lipsit ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.” de putere. Din nou, lucrurile stau la fel în (Deuteronom 6:4, 5) Isus a spus că aceasta e ceea ce priveşte relaţia noastră de dragoste prima şi cea mai mare poruncă. Dumnezeu cu Tatăl. Când Dumnezeu reprezintă totul vrea o iubire focalizată – o dragoste care pentru noi, lumea nu ne mai poate atrage în înfierbântă inima, umple sufletul şi duce la o vreun fel. Firea nu ne mai poate trage prea conduită sfântă. De ce ar cere Dumnezeu aşa mult în jos pentru că acum Îl iubim din ceva? Ca să-şi satisfacă nişte capricii egoiste toată inima pe Dumnezeu. Gândiţi-vă la tot sau pentru vreun beneficiu al omului? potenţialul zugrăvit în 1Corinteni 13. Dragostea focalizată îi dă omului cea Dragostea focalizată e pentru binele nostru. Noi suntem cei care primim libertatea mai mare libertate. Soţul care îşi păstrează atunci când Îl iubim pe Dumnezeu din toată dragostea maritală concentrată exclusiv inima. Noi suntem cei care primim puterea asupra soţiei se va bucura de cea mai mare de a umbla în această lume fără lanţurile libertate în relaţia cu soţia sa. El are posibilităţi poftelor. Noi suntem cei care putem imita în nemăsurate în cadrul acestei legături. În mod liber caracterul lui Dumnezeu aici, pe acelaşi timp, dacă face loc anumitor pofte şi Pământ. Dumnezeu are doar planuri foarte se gândeşte şi la virtuţile sau calităţile altei bune pentru copiii Lui. Ei experimentează femei, nu mai poate fi complet liber în relaţia doar ce-i mai bun atunci când dragostea lor cu soţia lui. Promisiunea făcută acesteia a fost este concentrată numai asupra Lui. încălcată. Trăieşte într-o stare de ipocrizie. Trebuie să simuleze devotamentul total faţă Isus a afirmat următorul lucru: „Ochiul de soţia sa. Nu mai poate fi complet liber este lumina trupului. Dacă ochiul tău până când nu se căieşte şi nu-şi scoate din este sănătos, tot trupul tău va fi plin de minte orice evaluare a altei persoane. La fel lumină,  dar dacă ochiul tău este rău, tot este şi cu relaţia dintre om şi Dumnezeu. Cei trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, devotaţi lui Dumnezeu şi voii Lui se bucură dacă lumina care este în tine este întuneric, de o mare libertate şi de un mare potenţial cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! în perimetrul dragostei focalizate. Dacă ne Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci lăsăm conduşi de pofte după lucrurile acestei sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau lumi, ne pierdem libertatea şi puterea. va ţine la unul, şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” Dragostea focalizată dă putere şi (Matei 6:22-24) intensitate relaţiei. Când un soţ şi o soţie În multe biserici apar probleme care îşi sunt strâns legaţi în dragoste, ei au un mariaj au rădăcina în iubirea de sine şi iubirea de puternic. Pentru ca rugăciunile să nu fie lume. Dragostea de sine poate reprezenta împiedicate ei se pot ruga împreună. Pot face anumite lucruri pentru Dumnezeu şi Continuare la pagina 21 “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   154

,,Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-ţi aminte de îndurările Tale!” Hab. 3:2 Rubrica Istorică Femeia cu un mare gol în suflet La început, a încercat să flateze. Alexandria —Harvey Yoder ştia că flata, dar nu-i păsa. Era obişnuită cu arta de a face pe cineva să se simtă bine — Tonya, cunosc câţiva dintre cei mai ca să-şi atingă scopul. Toţi făceau la fel. buni profesori de canto din acest oraş. Ştiu De la funcţionarul superior din Partidul că aş putea să-i determin să te instruiască Comunist şi până la cea de-a treia secretară şi să te educe potrivit cu vocea ta. Apoi ai din birou. Pentru ei era un mod de viaţă. putea merge la operă. Cine ştie, poate într-o zi o să poţi merge să studiezi la Moscova! îi — Tonya, ai o voce aşa de frumoasă! zâmbi Alexandria cu bunăvoinţă elevei care Cânţi foarte bine la chitară. Te-am auzit în trebuia să termine şcoala. Ţi-ar plăcea? aula şcolii. Cu siguranţă vrei să-ţi dezvolţi talentul şi să studiezi cu cei mai buni — Nu sunt sigură, ezită Tonya. Trebuie să profesori sovietici. Nu trebuie să-ţi îngropi vorbesc cu părinţii mei. Nu ştiu sigur ce voi talentele. Ea se simţi bine mai ales când face după absolvire. rosti ultima afirmaţie. Folosi o expresie cu rezonanţă religioasă ca să-şi facă înţeleasă — Haide! Nu ar trebui să şovăi. Tot ce opinia. trebuie să faci este să te înscrii în gruparea de tineret Komsomol, iar viitorul tău Tonya o privi zâmbind. este asigurat. O să fac eu aranjamentele necesare. Părinţii tăi nu au avut niciodată — Mulţumesc, spuse ea simplu. Îmi place posibilitatea de a avansa, aşa ca tine. Lasă-i să cânt şi vreau să folosesc talentele mele în pace cu ideile lor de modă veche. Pentru pentru a sluji Domnului. ei s-ar putea să fie bune, dar ne aflăm în anii 1980, când totul progresează. Partidul Alexandria tresări puţin când Numele nostru avansează rapid, iar oamenii noştri de Domnului a fost menţionat. Dar trebuia ştiinţă sunt printre cei mai buni din lume. să fie atentă. Era datoria ei să o convingă Trebuie să ne dedicăm viaţa progresului pe această fată să renunţe la credinţa ei în societăţii noastre sovietice glorioase! Dumnezeu şi să transfere acest devotament înspre partid. Trebuia să fie precaută. Dar, spre dezamăgirea Alexandriei, izbucnirea ei înflăcărată aduse doar rezultate 16  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010

negative. Tonya dădu încet din cap şi spuse: sarcasm spuse: „Cer, cer, cer! Eu vreau cerul acum, nu după ce mor. Sunt sigură că n-o — Nu, nu o să renunţ niciodată la să mor degrabă şi vreau să mă bucur de tot învăţăturile părinţilor mei. Dumnezeul lor ce-mi oferă viaţa şi cel mai bun mod de a face este şi Dumnezeul meu. Eu sunt creştină şi asta e să fiu membră a Partidului Comunist. aleg să-L slujesc pe Domnul Isus. Cât despre tine, tu trebuie să te duci la un psihiatru!” — Dar Tonya! ridică Alexandria vocea. Dându-şi părul roşcat, atent pieptănat, la o Ştia că a greşit. Tonya nu intenţiona să-şi parte, ea continuă. Ţi-ai ieşit din minţi! Ai o schimbe modul de gândire. viaţă aşa de sumbră – mergi la biserică, stai acasă, nu te alături activităţilor tinereşti şi — O să-ţi fac o programare la psihiatru. îţi îngropi frumuseţea şi talentul în casa ta Religia ta te-a dus la nebunie! mohorâtă. Mulţi băieţi şi fete ar fi fericiţi să te scoată în oraş şi să aveţi un timp fain, dacă Dar, înăuntrul fiinţei ei, Alexandria ştia ai renunţa la unele din ideile tale stupide – că nu are nici un rost. Tonya pur şi simplu de fapt... vreau să spun, de modă veche şi nu ar fi mers la acea programare. dacă te-ai distra... Când am fost tânără, am fost deşteaptă ca tine. Am obţinut poziţia Alexandria îşi întoarse capul cu o mişcare asta pentru că am văzut oportunităţile bruscă spre uşă. disponibile pentru cei destul de îndrăzneţi ca să pună mâna pe ele. Poţi face la fel! — Eşti liberă! Tonya nu spuse nimic. Alexandria putea Avea şi alte lucruri de făcut decât să să observe că tânăra stătea tare pe poziţie piardă timpul cu o fanatică religioasă. în convingerile ei. Exasperată, Alexandria Responsabilităţile ei de şefă de departament continuă: presupuneau o muncă grea. Dar îi plăcea să muncească. Ajunsese repede la poziţia — Mergi la biserica aia care nici măcar nu înaltă pe care o avea şi plănuia să râmână are încălzire. Pe frigul ăsta, vrei să stai acolo, acolo. Însă, în timp ce o privea pe fata de 17 în picioare, timp de câteva ore, ascultând ani care părăsea biroul, un gând nu o lăsa un om care spune poveşti? Nu pot crede în pace. A mişcat-o convingerea interioară că cineva aşa de inteligent şi educat ca puternică pe care a văzut-o în această tânără tine poate gândi că are un viitor cu o aşa fată. adunătură. Tonya, de ce continui să-ţi ruinezi viaţa? Douăzeci de ani mai târziu. — Eu nu cred că-mi ruinez viaţa. Viaţa Nu avea de gând să se mai întoarcă. Prima trăită pentru Hristos merită orice sacrificiu. dată când a mers la biserică cu Tamara, Mă pregătesc pentru viitorul meu din cer. nu fusese deloc impresionată. I-a plăcut Am un viitor. Unul măreţ! cântarea, dar predicatorul a fost un om fără inspiraţie, cu o voce slabă, care nu a Alexandria renunţă dezgustată. mişcat-o. — Voi toţi sunteţi la fel! Am vorbit cu — Ai putea să predici mai bine decât el! liderii voştrii şi chiar am semnat actul care Tamara, de ce nu te ridici să vorbeşti data l-a trimis în închisoare pe pastorul vostru, viitoare oamenilor? Când vorbesc cu tine iar voi toţi vorbiţi doar despre „cer şi viaţa pricep mai multe decât de la el. mai bună din viitor.” Cu o grimasă şi Tamara îi zâmbi. “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   167

— Nu aş predica la o adunare, îi spuse cu Voronkov, ar merge din propria iniţiativă la sinceritate noii sale prietene. Biblia interzice o adunare? femeii să predice într-un loc public. Corul începu să cânte. Mai mult de treizeci Alexandria strâmbă din nas. de oameni erau aşezaţi pe rândurile din faţă şi cântau într-o armonie perfectă. În timp — Nu ştiu vreun lucru pe care o femeie ce minunatele note umpleau încăperea, să nu-l poată face tot aşa de bine ca un sufletul Alexandriei se înfioră. Fiorul bărbat. Am învăţat acest lucru cu mult timp muzicii o copleşise. Ce sunete înălţătoare! în urmă. Partidul... , apoi tăcu pentru că Vocile celor de la sopran se distingeau mai Partidul nu mai era. Şi acest lucru i se părea bine decât ale celorlalţi, iar apoi celelalte ciudat. Cu patru ani în urmă, guvernul voci se auzeau mai tare, apoi mai încet, lor trecuse printr-o revoluţie. Desigur, unduind cuvintele într-o împletire bogată şi o revoluţie paşnică. Când Ucraina şi-a glorioasă. Un sentiment de uimire cuprinse declarat independenţa faţă de Rusia, totul inima Alexandriei. s-a schimbat. Mai ales pentru Alexandria. Când se gândea, parcă tot nu-i venea să Ca şi când ar fi fost în transă, se relaxă, creadă. Partidul nu mai deţinea controlul. în timp ce sunetul pătrundea în sufletul ei. Nu mai avea poziţie. Era doar o femeie Îi privi pe cântăreţi. Toţi se uitau la dirijor, singură, în vârstă; singură, cu nepotul ei de atenţi la fiecare gest. Cântau din toată 9 ani. inima, concentraţi, şi totuşi cu reverenţă. Poate de asta a ascultat-o pe Tamara şi a Una din feţe îi atrăgea mereu şi mereu mers cu ea la biserică pentru prima dată, atenţia. Ceva la una din femeile de la acum două luni. Ceva dinăuntrul ei o sopran o făcea pe Alexandria să nu-şi poată îndemna să caute răspunsuri şi adevăruri. desprinde privirea de la ea. Viaţa ei de până atunci nu-i oferise nimic. Simţea un gol în suflet din pricina anilor în Se uita la femeia ce cânta. Probabil că care a lucrat pentru idealurile comuniste în are vreo 30 de ani, gândi Alexandria. Avea care a crezut. o înfăţişare plină de pace şi mulţumire. Tocmai aceste trăsături o făceau deosebită, Tamara a invitat-o la biserică din nou. De pentru că, de altfel, era îmbrăcată cuviincios această dată, Tamara îi spuse că un pastor în ciuda vremii călduroase. Femeia dădea vizitator va avea o serie de întâlniri. Trebuia impresia că ceea ce cânta, cuvintele să vină. cântării, însemnau foarte mult pentru ea. Continuând să asculte, Alexandria putea Aşadar, iat-o stând în sală lângă Tamara, să-şi dea seama că acele versuri erau reale ascultând alături de alte câteva sute de pentru ea. oameni. Îşi roti privirea prin clădire. Era comic, aproape ridicol, gândi ea. Aceeaşi ...Ţi-ai dat viaţa pentru mine! Ai făcut clădire, care ani de-a rândul a fost folosită toate astea pentru mine! pentru alegeri, era folosită acum de această comunitate pentru a ţine servicii religioase. Era o lacrimă în ochii femeii? Era prea Cu cinci ani în urmă, nimeni nu ar fi crezut departe ca să poată spune cu siguranţă. că aşa ceva ar fi posibil. Acum însă totul se schimba, inclusiv ea. — Cine este acea femeie de la soprano? şopti ea, cea cu fustă albastru închis şi cu Cine s-ar fi gândit că ea, Alexandria părul castaniu deschis? 18  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010 Tamara îi analiză cu atenţie pe corişti.

— Este Tatiana Timofevnia. De ce? Ei bine, ea a fost un lider. De fapt, aşa de influentă, încât copiii au înţeles din Alexandria dădu din cap. copilărie că mama conducea casa. Şi soţul a înţeles acest lucru şi a lăsat-o pe ea să ia — Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că o deciziile şi să conducă familia prin voinţa cunosc. Parcă am mai întâlnit-o cândva! sa puternică. Cântarea se sfârşi şi pastorul se ridică să — Înainte de a ne chema la el, uneori, vorbească. Dumnezeu permite să mergem singuri pe drumul vieţii. Dar când problemele continuă — Isus este specialist în vindecarea să se adune şi când ne dăm seama imediat că inimilor rănite! El vrea să-ţi ia toate nu ne mai putem controla viaţa, El este acolo problemele şi să le poarte în locul tău! să ne primească în braţele Lui şi să ne accepte când ne pocăim de păcatele noastre. Vorbirea lui directă şi clară îi captă imediat atenţia Alexandriei. „Problemele continuă să se adune”, afirmase predicatorul. Iar problemele ei cu — Acum mulţi cred că, de vreme ce suntem siguranţă deveniseră mai grave. liberi, problemele noastre vor dispărea. Aşa este? Nu! Pentru mulţi oameni, viaţa este „Tu nu ai nevoie de soţ. Le ştii pe toate”, mai rea ca înainte. Şomajul, lipsa banilor, i-a spus soţul când a părăsit-o. „Acum ai dezorientarea după schimbările rapide – mii familia ta şi nu mai vrei alţi copii, îţi poţi de oameni din întreaga Ucraină se confruntă purta de grijă singură. Serviciul tău este mai cu toate aceste probleme. Problemele bun decât al meu şi abia dacă te mai văd pe sociale continuă: beţia, abuzul de droguri, acasă.” Aşa că s-a mutat şi s-a recăsătorit cu prostituţia şi răzvrătirea tinerilor. cineva care avea într-adevăr nevoie de el. Dar Isus a venit să rezolve aceste probleme. Când i-a plecat fata, aceasta i-a spus: A venit să ne ofere răspunsuri la nevoile din „Idealurile tale nu mă împlinesc suficient. jur. El este specialist în aceasta. Vreau să mă distrez.” Nu vroia să audă de planurile mamei şi să facă la fel. „Probleme”, suspină Alexandria ... Cuvintele erau rostite chiar pentru ea. Iar când a părăsit-o, fiul ei a spus: „Plec la Problemele reprezentau o povară aşa de lucru în portul din Odessa!” mare, încât simţea că nu le mai putea suporta. I se părea că nu are nicio rezolvare. Încetul cu încetul, viaţa ei securizată se Se simţea pustiită şi nu avea putere să lupte. destrămă. Au apărut probleme la serviciu. Nu mai era şefă şi, dintr-o dată, rămase Se gândi cu tristeţe la ultimii douăzeci aproape fără bani. de ani. Îşi aminti cum ajunsese pe culmile succesului. Căsătorită, mamă a unui fiu — Este trist când oamenii îşi petrec întreaga şi a unei fiice, şefa departamentului de la viaţă încercând să realizeze ceva doar ca să-şi serviciu, ea simţea cu adevărat că a obţinut dea seama la bătrâneţe că munca lor e luată ceea ce şi-a dorit. Serviciul ei părea sigur de vânt. Solomon a scris despre aceasta în şi familia un exemplu al strânsei legături Eclesiastul. „Totul este deşertăciune şi goană comuniste. Înaintând cu greu, ajunsese o după vânt.” El a crezut că bogăţiile, faima şi femeie cu influenţă în comunitate. Gustase femeile îi vor împlini sufletul, dar la sfârşitul succesul şi era mândră de ea. Acestea erau vieţii şi-a dat seama cât de deşarte erau aceste idealurile comuniste, gândi ea. Femeile lucruri. Nu era nimic care să-i umple golul puteau să-şi conducă singure viaţa şi să devină lideri puternici. “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   198

din inimă. nu ar fi aflat mai nimeni. Dar nepotul ei, Pavel, s-ar fi dat jos din pat şi s-ar fi dus la „Gol..., lipsă..., pustiu..., nimic!” baie. „Nu pot” îşi spuse ea în acea noapte Cuvintele predicatorului răsunau în mintea întunecată. „El ar fi primul care m-ar găsi. Alexandriei. Exact aşa se simţea când a Ce se va-ntâmpla cu el dacă-şi va găsi bunica primit telefonul de la staţia de poliţie. moartă în cadă?” „Trebuie să veniţi să semnaţi internarea fiicei dumneavoastră la centrul de reabilitare. Aşa că s-a dus la staţia de poliţie şi a Este atât de dependentă de droguri, încât semnat înscrierea fiicei ei în programul de nici nu mai poate vorbi.” Ofiţerul de poliţie reabilitare, apoi s-a întors la apartament, fusese direct şi crud. hotărâtă să-i ofere o viaţă nepotului ei. Ce fel de viaţă? Nu ştia. Eşuase faţă de proprii Alexandria pusese telefonul în furcă şi se ei copii, de soţul ei şi, da, faţă de ea însăşi. agăţă de masa din bucătărie să se sprijine. Simţea un mare gol în suflet. Se cutremură şi încercă să uite acea noapte îngrozitoare de acum câteva luni. Întreaga Era aşa de preocupată de aceste gânduri, sa viaţă îi trecu prin faţa ochilor cu o încât ceea ce spunea pastorul părea să-i claritate detaliată. Îşi aminti copilăria şi treacă pe lângă urechi. În timp ce-şi depăna fragmente din conversaţia părinţilor ei care amintirile din viaţă, auzi un mesaj explicit. se bucurară atunci când mâna puternică Ceea ce spunea pastorul se potrivea exact cu a comunismului schimbă pentru prima viaţa ei. Cum se putea aşa ceva? dată ceva în societatea lor. Şi-o aminti vag pe bunica aruncând icoanele pe podea, — Isus te aşteaptă! Te cheamă să te pocăieşti călcându-le în picioare şi declarându-se de viaţa ta egoistă, păcătoasă, încăpăţânată şi atee. „Nu este Dumnezeu! Partidul este să aduci toate necazurile înaintea Lui. Dacă dumnezeul nostru!” Duhul Sfânt te cheamă, ascultă-I vocea. Apoi, se duse cu mintea la succesele ei Cine era pastorul acesta? Cum de ştia el socialiste, la eforturile pe care ofiţerii le totul despre viaţa ei? Nu era o şmecherie?! făceau pentru a-i atrage atenţia: îi spuneau că este frumoasă şi o făceau să se simtă — I-ai spus pastorului despre problemele împlinită prin faptul că era populară. mele? o întrebă în şoaptă pe Tamara. Dar acum totul se ruinase. Divorţată, Tamara zâmbi. crescând copilul nelegitim al fiicei sale, fără slujbă, şi acum primise şi acel telefon. — Nu, şopti ea. Domnul este Cel care îţi vorbeşte! Cum stătea în biserică, îşi aminti ce credea despre sfârşitul vieţii ei. La început, se vedea Alexandria se uită cu uimire spre prietena aruncându-se de la fereastra apartamentului ei. De ce se mai deranja Tamara cu ea? ei de la etajul trei. Se imagina făcând un salt Prima dată a întâlnit-o într-un spital după nimicitor pe trotuar. un accident de maşină şi, din acel moment, a vizitat-o periodic, chiar dacă Alexandria Respinsese ideea aceasta pentru că, din s-a întors acasă. Ea era cea care a invitat-o diverse motive, nu vroia ca vecinii să-i pe Alexandria la biserică. Acum Tamara îi vadă trupul zdrobit şi fără viaţă. Aşa că îşi spunea că Dumnezeu era cel care îi vorbea. planificase să-şi ia viaţa înecându-se în cadă. Aşa ar fi fost mai bine, hotărî ea, pentru că Va urma... 20  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010 Din They Would Not Be Silent ©2001 TGS International A subsidiary of Christian Aid Ministries

Dragoste focalizată Continuare de la pagina 15 „faţa” unei probleme. Dar înţelepciunea de ne-a iubit. „Dacă iubeşte cineva lumea, la Dumnezeu ne face neprihăniţi, aducători dragostea Tatălui nu este în El.” (1 Ioan de pace, blânzi, uşori de înduplecat, plini 2:15b) Dumnezeu poate fi atât de implicat de milă şi de fapte bune, imparţiali şi – iubeşte-L în mod exclusiv ca să descoperi nefăţarnici. (vezi Iacov 3:17) puterea, harul şi gloria Lui! Fii devotat în a cultiva prietenia cu El şi strălucirea lumii îşi Este dragostea ta focalizată sau doar va pierde puterea de atracţie. Dacă vrem să simulezi dragostea? Încercăm să ne împărţim ajungem în cer, avem nevoie de o dragoste iubirea între Dumnezeu şi Mamona, între focalizată! Dumnezeu şi sine? Nu-L putem păcăli pe Dumnezeu. Multe probleme umane Din The Christian Contender, feb.2007 dispar atunci când începem să-L iubim Rod and Staff Publishers, Inc. pe Dumnezeu cu toată inima noastră şi pe ceilalţi cu intensitatea cu care Hristos Tradus şi folosit cu permisiune. Nădejdea vie, un motiv pentru curăţie „Oricine are nădejdea aceasta în El, se aceasta, el va putea renunţa nu doar la curăţeşte, după cum El este curat.” (1 Ioan 3:3) lucrarea întunericului, ci şi la orice poftă şi dorinţă care nu este supusă legii lui Cel care are o nădejde vie de la Dumnezeu Dumnezeu. Oricine are această nădejde, rămâne statornic de-a lungul vieţii sale. Nu spune Ioan, se curăţeşte, după cum El este este nici descurajat de disciplina Domnului, curat. Preocuparea zilnică a credinciosului şi nici nu dispreţuieşte bogăţiile bunătăţii este de a-şi curăţi, prin harul lui Dumnezeu Sale. El nu percepe greutăţile alergării sale în Hristos şi prin sângele legământului, ca fiind mai mari decât puterea lui de a le ungherele ascunse ale sufletului său de depăşi şi nici nu se aşteaptă ca acestea să fie poftele care l-au stăpânit şi pervertit. El ştie aşa de mici, încât să câştige concursul înainte bine că trupul său este Templul Duhului de a-şi da toată osteneala. Experienţa pe care Sfânt şi că nu trebuie să permită nimic în a dobândit-o deja în lupta creştină îl asigură casa în care Duhul sfinţeniei găseşte de că nu poate obţine niciun avantaj dacă nu cuviinţă să locuiască. urmează acelaşi drum ca apostolul: „Eu, deci, alerg… mă lupt… şi-l ţin (trupul meu) Luat din Renew My Heart, Daily Wisdom from în stăpânire, ca nu cumva … eu însumi să the Writings of John Wesley fiu lepădat.” (vezi 1 Corinteni 9:26, 27) [Reînnoieşte inima mea, Înţelepciune zilnică din Prin aceeaşi disciplină, fiecare soldat scrierile lui John Wesley] devotat al lui Hristos se obişnuieşte să îndure greutăţile. Întărit şi motivat de Compilat de Alice Russie © 2002 by Barbour Publishing, Inc. Tradus şi folosit cu permisiune. “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   210

O credinţă biruitoare „Ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este importante care spun: „Hristos Isus a venit credinţa noastră.” (1 Ioan 5:4b) în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi” şi „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, O credinţă mare, insuflată de Dumnezeu, pe lemn”. Pe lângă acestea este vorba şi de răstoarnă „izvodirile minţii” şi „orice gând îl revelaţia lui Hristos în inimile noastre; o facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni convingere de dragostea Sa nemeritată 10:5). Orice lucru este cu putinţă celui ce şi fără plată, dăruită mie, un păcătos; o are o astfel de credinţă. Ochii minţii îi sunt încredere fermă în mila Sa iertătoare care luminaţi. El îşi poate înţelege chemarea de îşi face lucrarea deplină în inimă prin a-L slăvi pe Dumnezeu care l-a cumpărat cu Duhul Sfânt; o încredere prin care fiecare un preţ aşa de mare; de a-L slăvi pe Dumnezeu credincios este împuternicit să-L vestească în trupul şi duhul lui care aparţin acum lui pe Hristos: „Ştiu că Răscumpărătorul meu Dumnezeu atât prin actul de răscumpărare, e viu şi că Isus Hristos cel neprihănit este cât şi prin creaţie. El înţelege măreţia jertfa de ispăşire pentru păcatele mele. El extraordinară a puterii lui Dumnezeu, aceea m-a împăcat şi pe mine cu Dumnezeu şi care L-a înviat pe Hristos dintre cei morţi, am primit răscumpărare prin Sângele Său şi astfel încât El poate să ne învieze şi pe noi, chiar iertare de păcate”. cei morţi în păcat, prin Duhul Său cel Sfânt care trăieşte în noi. Preluat din Renew My Heart, Daily Wisdom from the Writings of John Wesley Şi „ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră.” Această credinţă nu [Reînnoieşte inima mea, înţelepciune zilnică din scrierile lui este doar o încredere neclintită în tot ceea John Wesley] ce Dumnezeu ne-a revelat prin Scriptură, o încredere în special în acele cuvinte Compilat de Alice Russie © 2002 by Barbour Publishing, Inc. Tradus şi folosit cu permisiune. “Când nu ţi-a mai rămas nimic decât Dumnezeu, atunci ai realizat pentru prima dată că Dumnezeu îţi este îndeajuns.” —Maude Royden 22  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010

,,Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.” Ps. 37:25 Rubrica Practică La început Dumnezeu a creat . . . bufniţele albe M-am aşezat pe un banc de nisip din —Michael Power apropierea golfului îngheţat. Soarele apunea. Deodată, poc! Ceva mă lovi cu putere în cap. corpului între 38°C şi 40°C, chiar dacă afară M-am aplecat instinctiv şi apoi m-am uitat sunt –51°C. repede în sus. O pereche de aripi uriaşe băteau furioase deasupra mea, apoi se îndepărtară, Moţul de pene nu e vizibil la bufniţele lăsându-mi pălăria la vreo doi metri distanţă. albe. E foarte mic, aşa încât capul bufniţei pare rotund. Ochii ei, mari şi galbeni, sunt Bufniţa albă mă pocnise destul de tare! Mă atacase? De ce oare? Tot gândindu-mă la acest incident pe drum spre casă, mi-am dat seama că aveam o mulţime de întrebări în legătură cu bufniţa albă. Această pasăre, denumită ştiinţific Nyctia Scandiaca, este înaltă de aproximativ 60 cm, are o deschidere a aripilor de aproape 1,5 m şi cântăreşte între 1,5 şi 3 kg. Masculii adulţi sunt aproape albi. Femelele sunt mai închise la culoare, penele lor albe fiind stropite de pete maro închis. Spre deosebire de multe alte specii, femela este mai mare decât masculul. Un strat gros de puf acoperit de pene groase protejează întreg corpul păsării, inclusiv picioarele şi ghearele. Acest lucru face ca bufniţa să-şi poată menţine temperatura “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   223

înconjuraţi de discuri din pene rigide care Nord. Într-o mică scobitură din pământ sunt transmit undele sonore spre deschizăturile depuse între cinci şi opt ouă. urechilor. Auzul excelent al bufniţei albe ajută pasărea să detecteze prada atunci când Dieta principală a bufniţelor o reprezintă vederea este limitată. lemingii – şapte până la doisprezece pe zi şi în jur de 350 pe lună. Se pot hrăni, de asemenea, Toate bufniţele au o trăsătură comună. cu iepuri de câmp sau păsări de mare. Ochii lor sunt imobili în interiorul orbitelor. Pentru a privi într-o parte ori în alta sau Bufniţele albe au foarte puţini prădători pentru a urmări un obiect în mişcare, naturali. Ele sunt în stare să se apere singure. bufniţele trebuie să-şi învârtă capul. Ochii lor Sunt extrem de agresive atunci când e vorba conţin mult mai multe celule pentru vedere să-şi apere cuiburile: şuieră, ţipă, lovesc cu decât ochii umani, fapt care le permite să ciocul, se năpustesc şi chiar îi lovesc cu putere detecteze obiecte aflate în mişcare la distanţe pe intruşi. Atunci când nu sunt în perioada foarte mari. de depunere a ouălor, sunt de obicei mai liniştite. Picioarele bufniţelor sunt echipate cu gheare răsucite care le permit acestora să Întâlnirea mea cu bufniţa albă n-a fost un apuce prada fără greş. Bufniţa albă vânează atac. În timpul migraţiei către sud, bufniţa atât ziua, cât şi noaptea, probabil pentru că îşi stabileşte un teritoriu de vânătoare de-a perioada de depunere a ouălor e în tundra lungul ţărmului şi caută o prăjină potrivită. arctică. În interiorul Cercului Polar, în Silueta mea semăna probabil cu un trunchi perioada verii, lumina zilei este permanentă. de copac, pe care bufniţa l-a luat drept un loc Iarna, când întunericul durează aproape 24 bun de cocoţare. Fără îndoială că am speriat-o de ore pe zi, multe bufniţe migrează în părţile la fel de tare cât m-a şi speriat ea pe mine! sudice ale Canadei şi în regiunile adiacente ale Statelor Unite. „Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apoc. 4:11b) Bufniţele albe îşi clocesc ouăle în tundra arctică atât din Eurasia, cât şi din America de Din Nature Friend, oct.2007 © Dogwood Ridge Outdoors Tradus şi folosit cu permisiune. Gospodina econoamă Ce poţi face cu nişte cearşafuri combinezoane pentru fete. Partea deteriorată uzate? poate fi tăiată în mai multe bucăţi care vor fi folosite drept cârpe de praf. – Wilda Hege Cearşafurile se uzează mai întâi în mijloc. Dacă părţile laterale nu sunt prea subţiate, Cearşafurile roase pot fi decupate în pătrate ele pot fi folosite drept căptuşeală pentru de 20 cm şi folosite în locul prosoapelor rochii sau, în alte cazuri, ca „recipiente” de hârtie pentru a şterge picăturile de pe pentru închegat brânza. – Cherilyn Peters duşumeaua din bucătărie. – Elaine Plett. Părţile mai bune ale unor cearşafuri vechi Din Home Horizons, oct.2007 pot fi folosite pentru confecţionarea unor Eastern Mennonite Publications Tradus şi folosit cu permisiune. 24  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010

,,Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.” 1 Tim. 4:12 Rubrica Tineretului Familia bogată din biserica noastră —Eddie Ogan Niciodată nu voi uita Paştele din anul 1946. suporturi pentru ulcioare în valoare de un Aveam 14 ani, sora mea mai mică, Ocy, avea dolar. Am adunat 20 de dolari din vânzarea 12, iar sora cea mai mare, Darlene, 16. Locuiam suporturilor pentru ulcioare. acasă cu mama şi noi, cei patru, ştiam cum e să Săptămâna aceea a fost una din cele mai trăieşti în lipsuri. frumoase din viaţa noastră. Am numărat banii Tatăl meu murise cu cinci ani în urmă, lăsând-o în fiecare zi să vedem câţi bani am strâns. pe mama să crească şapte copii şcolari fără nici un Noaptea, obişnuiam să stăm pe întuneric şi să ban. Până în 1946 surorile mele mai mari s-au vorbim despre cât de bucuroasă va fi familia căsătorit, iar fraţii mei au plecat de acasă. săracă să primească banii pe care biserica urma să îi ofere. În biserică aveam în jur de 80 de Cu o lună înainte de ziua de Paşte, pastorul oameni, aşa că ne-am gândit că, indiferent câţi bisericii noastre a anunţat că se va face o colectă bani am avea să oferim, colecta va fi sigur de specială de Paşte pentru a ajuta o familie săracă. 20 de ori mai mare. La urma urmei, pastorul El a cerut tuturor să economisească şi să dea cu a amintit tuturor, în fiecare duminică, să pună mărinimie. deoparte pentru colecta de binefacere. Când am ajuns acasă, am început să vorbim În ziua dinaintea Paştelui, eu şi Ocy am mers ce putem face. Am decis să cumpărăm 23 de la aprozar şi i-am cerut patronului să ne dea kilograme de cartofi şi am mâncat din ei timp de trei bancnote de 20 de dolari şi una de 10 în o lună. Aceasta ne-a permis să economisim 20 de schimbul mărunţişului strâns. dolari din banii care erau pentru legume, pentru a avea la colectă. În acea noapte am fost aşa de entuziasmaţi încât cu greu am putut adormi. Nu ne păsa că Apoi, ne-am gândit că, dacă ţinem luminile nu vom avea haine noi pentru Paşte; aveam 70 stinse cât mai mult timp posibil, am economisi de dolari de oferit pentru colectă. Aşteptam cu bani din factura de la curent pentru acea lună. nerăbdare să mergem la biserică! Darlene a muncit la curăţenie în casă şi în curte la cât mai mulţi aveau nevoie şi amândouă am În acea dimineaţă de duminică ploua. Nu lucrat ca îngrijitoare de copii pentru cât mai aveam umbrelă şi biserica era la aproape 2 km multă lume. Pentru 15 cenţi, am putut cumpăra depărtare de casă, însă nu ne păsa cum urma să suficiente şervete de bumbac pentru a face trei ajungem acolo. Darlene avea carton în pantofii “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   254

ei pentru a astupa găurile. Acesta s-a rupt şi ea dacă ceilalţi de la şcoală ştiau că suntem săraci. s-a udat la picioare. Însă eram bucuroşi în timp M-am decis că aş putea să renunţ la şcoală ce stăteam în biserică. I-am auzit pe unii tineri pentru că oricum am terminat clasa a 8-a. Legea vorbind despre fetele Smith că purtau aceleaşi pe atunci cerea opt clase obligatorii. rochii învechite. M-am uitat la ei şi la hainele lor noi, însă m-am simţit bogată. Am rămas în linişte pentru mult timp. Apoi s-a făcut noaptea şi ne-am dus la culcare. Toată Când colecta s-a strâns, noi stăteam pe al săptămâna aceea, noi fetele am mers la şcoală, doilea rând din faţă. am venit acasă şi nici una dintre noi nu a vorbit mult. În cele din urmă, duminica, mama ne-a Mama a dat bancnota de 10 dolari, iar noi, întrebat ce vrem să facem cu banii. Ce fac fiecare din fete am pus o bancnotă de 20 de oamenii săraci cu banii? Nu ştiam. Până atunci dolari. De obicei când ne întorceam acasă de n-am ştiut niciodată că suntem săraci. la biserică, cântam tot drumul. La prânz mama ne-a făcut o supriză. Cumpărase un cofraj de N-am vrut să mergem la biserică duminica, ouă şi am servit ouă cu cartofi prăjiţi! dar mama ne-a spus că trebuie. Cu toate că era o zi însorită, n-am vorbit pe drum. Mama a Mai târziu, în acea după amiază, pastorul început să cânte, dar nimeni nu i s-a alăturat, iar ne-a făcut o vizită cu maşina. Mama s-a dus la după o strofă s-a oprit. uşă, a vorbit cu el puţin şi apoi s-a întors cu un plic în mână. Am întrebat ce este, însă nu ne-a La biserică venise un vorbitor misionar. spus un cuvânt. A deschis plicul şi a scos un Vorbise despre credincioşii din Africa care teanc de bani. Erau şi trei bancnote de 20 de construiesc clădiri din chirpici, însă au nevoie dolari, una de 10 dolari şi alte 17. de bani pentru a cumpăra acoperişul. El a spus că 100 de dolari ar fi suficient pentru a plăti Mama a pus banii înapoi în plic. Am amuţit, acoperişul unei biserici. Pastorul a spus: „N-am ne-am aşezat şi am rămas cu ochii în podea. putea face un sacrificiu pentru a-i ajuta pe aceşti Într-o clipă ne-am simţit milionari, apoi săraci oameni săraci?” lipiţi pământului. Ne-am uitat una la alta şi am zâmbit pentru Noi, copiii, avusem o viaţă fericită şi ne părea prima oară în acea săptămână. Mama a băgat rău pentru oricine care nu avea o mamă şi un mâna în poşetă şi a scos plicul. L-a dat Darlenei, tată şi o casă plină de fraţi şi surori şi unde Darlena, mie, iar eu l-am dat lui Ocy. Ocy l-a nu veneau alţi copii în vizită mai tot timpul. pus la colectă. Credeam că e plăcut să împarţi tacâmul cu cineva şi să te asiguri că aveam toţi furculiţa Când s-au numărat banii din colectă, pastorul sau lingura, cum se întâmpla în acea seară. a anunţat că s-au strâns ceva mai mult de 100 Aveam două cuţite pe care le dădeam de la de dolari. Misionarul a fost bucuros. Nu s-a unul la altul la oricine avea nevoie. Ştiam că nu aşteptat să primească o aşa de mare sumă de bani aveam multe lucruri pe care alţii le aveau, dar de la bisericuţa noastră. A spus: „Trebuie că aveţi nu m-am gândit niciodată că eram săraci. În nişte oameni bogaţi în biserică!” acea zi de Paşte am aflat că eram! Pastorul ne adusese banii strânşi pentru familia săracă, aşa Dintr-o dată am înţeles! Noi am dat 87 de că trebuia să fim săraci! dolari din cei „ceva mai mult de 100 de dolari ”. Noi eram familia bogată din biserică. Nu aşa a Nu-mi plăcea să fiu săracă. M-am uitat la spus misionarul? rochia mea şi la pantofii mei uzaţi şi m-am simţit aşa de ruşinată, încât nu am vrut să mă Din acea zi încoace, nu am mai fost niciodată duc din nou la biserică. Cred că toată lumea a săracă. Întotdeauna îmi aminteam cât de bogată aflat că eram săraci! M-am gândit la şcoală! sunt pentru că îl am pe Isus. Eram în clasa a noua şi eram prima din clasa Tradus şi folosit cu permisiunea autorului. mea, din cei peste 100 de elevi. Mă întrebam 26  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010

Un mamifer unic —Rebecca Martin Care patruped are picioarele din faţă atât de scurte, încât poate alerga mai bine fără ele? Poate ar trebui să spun că acest animal sare mici. Ups, uite că mi-a scăpat numele lui. mai bine pe două picioare decât pe patru. Dar nu contează, pentru că probabil n-ai Când se află în pericol, se îndepărtează în mai auzit de această vieţuitoare până acum. salturi uriaşe, de până la trei metri, şi cu o Cât am învăţat despre el, în mintea mea a viteză incredibilă. Nu, nu este cangurul, deşi stăruit o întrebare: cum poate această făptură asta s-ar crede. Misteriosul nostru animal să trăiască în cele mai toride locuri de pe este mult mai mic decât cangurul. Diferitele pământ? Singurul răspuns e că Dumnezeu specii variază în lungime de la 4 la 18 cm, a înzestrat-o cu mijloace de subzistenţă. asta fără a include şi coada, adeseori de două Este uimitor cum poate supravieţui jerboa ori mai mare ca trupul. Coada este specială în astfel de condiţii dure. După cum ştii, – ajută la menţinerea echilibrului în timpul cele mai multe deşerturi au un anotimp salturilor şi la susţinere în momentele de ploios, când ierburile şi celelalte plante cresc şedere. (Atât de tare este această „proptea”, rapid. În timpul acestui sezon, jerboa nu are încât mi s-a spus că animalul poate dormi în probleme cu procurarea hranei. poziţia şezând!) Dar pe cât de repede cresc aceste plante Încă mai pare a fi vorba despre cangur, verzi, tot atât de repede se ofilesc şi mor. Ce nu-i aşa? Dar, după cum am spus, animalul se întâmplă apoi? Jerboa sapă în pământ şi e mult mai mic. În plus, consider cangurii a scoate afară rădăcinile plantelor, hrănindu- fi animale frumoase, iar cel la care mă refer, se cu ele până ce şi acestea se usucă. Apoi nici pe departe. Are nişte labe slabe de tot în trece la seminţe uscate. Dar cum se descurcă prelungirea unor picioare subţiri, ochii prea cu apa? Uimitor, jerboa poate trăi doar cu mari pentru faţa lui, iar urechile şi ele mai apa existentă în aceste seminţe. Desigur, mari decât te-ai aştepta la un animal atât de faptul că nu iese afară în timpul zilei joacă mic. Misteriosul mamifer trăieşte în deşert un rol important. Totodată, mersul în salturi şi se hrăneşte cu plante de deşert. În timpul implică puţin efort, astfel că n-are nevoie de zilei este prea cald pentru a ieşi pe afară, aşa multă hrană şi apă pentru a produce energie. că stă în vizuină şi doarme. Ba chiar închide uşa după el, cu un bulgăre de pământ, Fiind animal nocturn, jerboa este arareori aparent pentru a păstra răcoare. văzut. Totuşi, cercetătorii au făcut suficiente cercetări pentru a stabili că el dă naştere la Buun! Deci ai auzit de şobolanii cangur doi pui în fiecare an. Dacă al doilea pui se din deşerturile nord americane. Deşi eşti naşte prea aproape de sezonul secetos, nu pe-aproape, încă n-ai dat răspunsul final, supravieţuieşte. Puii de jerboa cresc mai deoarece acest animal trăieşte doar în greu decât ai altor rozătoare. Şobolanii, de deşerturile din nordul Africii şi Asia. De fapt, exemplu, ajung maturi la şapte săptămâni, se aseamănă foarte mult cu şobolanii cangur. însă la jerboa e necesară o perioadă dublă Principala diferenţă este că jerboa sunt mai de timp. Destul de interesant, ei trăiesc şi “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   267

aproximativ de două ori mai mult decât nisip, în căutarea hranei. şobolanii, care adeseori nu ating decât trei Sunt uimit mereu de varietatea creaţiei lui ani de viaţă. Dumnezeu. Dumnezeu nu s-a limitat să facă Jerboa sapă cu repeziciune. Foloseşte o singură specie de jerboa. Oamenii de ştiinţă picioarele din faţă, apoi, cu cele posterioare, au identificat 25 de specii diferite! Fii atent împinge pământul deoparte. Până şi nasul îl la câteva din numele lor – fiecare conţine o ajută să împingă bulgării de pământ. Unele descriere a trăsăturii care îl diferenţiază de specii au un fel de mască naturală, pentru a ceilalţi. Cea mai cunoscută specie este jerboa le proteja nasul în timp ce sapă: o bucată de cu trei degete – este şi cel mai mare, cu o piele pe care o pot trage în jos peste nas. lungime a trupului de 18 cm. Acesta se poate deplasa cu peste şaizeci de kilometri pe oră Este adevărat că jerboa n-are nevoie de în salturile sale! Alte soiuri sunt jerboa cu picioarele din faţă pentru a fugi din calea coada groasă, jerboa cu coada subţire, jerboa duşmanilor, asta pentru că poate sări foarte pitic şi jerboa cu urechi mari. Toate aceste rapid cu cele din spate. Însă, în timp ce se soiuri diferite de şobolani-canguri trăiesc în hrăneşte, el stă pe toate patru picioarele. deşerturile lumii! E drept, nu arată deloc estetic în astfel de momente. Picioarele lungi din spate trebuie Din Nature Friend Magazine să se îndoaie, pentru ca cele mici din faţă să © Dogwood Ridge Outdoors atingă pământul. Cu coada atârnând în urmă, Tradus şi folosit cu permisiune. cu nasul în pământ, jerboa scormoneşte prin Acceptare şi Pace Cu ochii plini de lacrimi, Lori ridică —Rosene Jenner mecanic încă un vraf de vase murdare şi le puse în apa de spălat vase. Afară, o pasăre negre. Îşi şterse în grabă mâinile şi ridică ciripea vesel, iar soarele strălucea puternic pe receptorul. cerul fără nori. — Mamă, strigă ea câteva minute mai târziu, E aşa de plăcut afară, oftă Lori. De ce oare intrând în camera de zi. nu pot să mă simt şi eu la fel? Gândul îi zbură imediat la ultimele săptămâni. — Da, ce este? îşi ridică mama privirea de pe scrisoarea pe care o citea. De ce, o, de ce mama trebuie să fie atât de bolnavă? continuă ea. Trebuie să se facă bine! — A sunat mătuşa Edna, răspunse Lori în Avem nevoie de ea. timp ce trăgea storurile la fereastră. Lumina soarelui inundă încăperea. Lacrimile i se prelingeau pe obraji în timp ce medita la cuvintele doctorului. Acesta — Ce-a dorit? prescrisese odihnă totală; dar chiar şi în — A spus că ne va pregăti ea masa de seară această situaţie, riscul unui infarct nu era astăzi, veni răspunsul fetiţei. complet înlăturat. — Ce drăguţ din partea ei! se bucură mama. — Da, este… îngână Lori cu jumătate de Soneria telefonului îi întrerupse gândurile gură. — Care e problema ta? o întrebă mama mirată. — Păi… eu… doresc aşa de mult să te faci 28  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010

bine, ca oamenii să nu mai trebuiască să ne — Ei, se pare că mătuşa Edna şi Kendra vor ajute în felul acesta. De ce oare eşti dumneata avea o după-amiază frumoasă. cea care te-ai îmbolnăvit? Nu mi se pare corect, conchise Lori pe un ton categoric. Lori tresări de îndată ce auzi glasul surorii sale. — Lori, viaţa e nedreaptă, admise mama. Dar Dumnezeu are un motiv pentru care m-a — Cred şi eu, încuviinţă ea, smulgând cu lăsat astfel. Trebuie să acceptăm voia Lui în greu o buruiană încăpăţânată. Nu e drept. viaţa noastră. După o clipă de tăcere, izbucni: De ce trebuie să fie mama noastră bolnavă? Fata încuviinţă din cap şi părăsi încăperea. Mai târziu în acea după-amiază, când se afla în — Şi ţie-ţi vine greu să accepţi boala mamei? grădină, printre rândurile de morcovi, gândul întrebă Linda, aplecându-se după buruieni îi fugi la ceea ce îi spusese mama dimineaţa. lângă sora sa. Adică să accept că va fi mereu bolnavă? Cum se poate aşa ceva? Se răzvrăti cu întreaga ei fiinţă la Lori o privi surprinsă. acest gând. — Ai avut aceeaşi problemă? — Da, răspunse Linda. Şi încă mă mai Îşi ridică privirea şi văzu o maşină apropiindu- încearcă uneori. se. Uite-o pe mătuşa Edna, îşi zise. Curăţă în — Dar cum o putem accepta? continuă grabă lutul de pe mâini şi rochie, apoi traversă Lori. Mama era atât de puternică şi de pajiştea înspre maşina mătuşii. sănătoasă. — Lori, Dumnezeu are un plan desăvârşit — Nu-ţi fă probleme cu cina, începu mătuşa pentru fiecare om, iar planul Său pentru bine dispusă. Pregătesc eu totul, iar apoi voi mama este ca ea să aibă o sănătate şubredă. pune caserola în cuptor. Kendra, du-te s-o ajuţi Nu putem înţelege acum de ce e aşa, dar ştim pe Lori în grădină. că Dumnezeu are un motiv bine întemeiat. Dacă refuzăm să acceptăm voia Lui în viaţa Cele două verişoare au discutat în voie cât noastră, nu facem decât să luptăm împotriva timp au smuls buruienile. Lui. Şi nu putem avea pace cât timp nu acceptăm voia Sa. — Hei, Lori, ghici unde vom merge eu şi Linda se opri pentru o clipă, apoi continuă: mama în după-amiaza asta? exclamă Kendra — Înţelegi ce încerc să-ţi spun? luptându-se cu un bulgăre de pământ. — Da, cred că da, răspunse încet Lori. Şi doresc să am iarăşi pace în inimă. — Păi, de unde să ştiu? replică Lori. — Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute, — Să cumpărăm nişte stofe şi pânzeturi, o încurajă Linda. În fiecare zi trebuie să ne spuse voioasă Kendra. A trecut o veşnicie de luptăm pentru a accepta voia Lui în viaţa când n-am mai mers împreună la cumpărături. noastră, dar harul lui Dumnezeu ne este de Vara e mereu atât de aglomerată, ştii doar. ajuns. Sperăm să găsim material pentru perdelele de Lori plecă fruntea. „O, Doamne”, se rugă la dormitorul meu. ea, „iartă-mă că am luptat împotriva voii Tale. — Ce frumos! comentă Lori, sperând că Ajută-mă să accept boala mamei.” verişoara nu-i observase tremurul din glas. Pacea umplu inima fetei, iar de pe buzele ei Iar când mătuşa Edna şi Kendra plecară, Lori se înălţă o cântare de voioşie. continuă să smulgă buruieni, cu mintea plină de frământări. Nu este drept. Mama Kendrei Din Partners, aprilie 2007 este puternică şi sănătoasă. Pot face multe lucruri Tradus şi folosit cu permisiunea autorului. împreună. Iar eu trudesc de dimineaţa până seara pentru că mama este atât de bolnavă. Abia aştept s-o văd pe Linda venind acasă de la lucru. “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   298

<Isus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: <Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.” Luca 18:16 Rubrica pentru copii O pisică îl pedepseşte pe Carson Băieţelul de 4 anişori, Carson, stătea pe —Sue Hooley terasă şi îl mângâia pe Tiger, motanul cu blana vărgată. Apoi luă o bucată de Carson începu să alerge din nou. De data sfoară. Ce mult îi plăcea lui Tiger asta ţinea aţa sus-sus, iar Tiger sărea ca să să alerge după firele de aţă! ajungă la ea. Băieţelul începu să râdă: — Hai, Tiger, vino să alergi — Ce pisică prostuţă! după ea!, spuse Carson Se distra aşa de bine, rupând-o la fugă în curte, încât uită că trebuie să cu pisica după el. se pregătească pentru a pleca în oraş. — Tiger, eşti aşa de Ce-ar fi să arunc comic! Chiar când eşti pisica în pârâu, se aproape să prinzi aţa, o gândi Carson în scapi. timp ce păşi pe podeţul de peste În curând, în pragul apă. Ştia însă că lui uşii apăru mama: Tiger nu-i plăcea să se ude. Dar nu prea — Carson, vino la are nevoie de o baie mine! acum, cumpăni băiatul. Îl luă în braţe pe Tiger — Sunt aici, mama, ce şi se apropie de marginea vrei? întrebă Carson. pârâului, pregătindu-se să-i — Vreau să te pregăteşti să facă vânt în apă. Chiar când era mergem în oraş la cumpărături. cât pe ce să „zboare” din braţele lui Carson, pisica se arcui şi îşi înfipse ghearele Carson mormăi ceva bosumflat. Se în umerii şi obrajii băieţelului. distra aşa de bine şi nu voia să renunţe la joc. O să alerg în jurul casei încă o dată, îşi spuse el, şi după aceea o să mă duc să mă schimb. 30  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010

— Au! Au! Au! strigă Carson, lăsând avem o atitudine plină de compasiune pisica jos şi ducându-şi mâna la cap. Din faţă de animale. Şi, de asemenea, ai fost zgârâieturile de pe obraji începu să-i curgă neascultător. Dacă ai fi ascultat şi ai fi venit sânge. Băiatul plângea acum şi mai tare. în casă imediat, nu ţi-ar mai fi trecut prin minte să-l arunci pe Tiger în apă. Iar el nu — Ce este? Ce s-a întâmplat? întrebă te-ar mai fi zgâriat. mama, grăbindu-se să pună un unguent cu antibiotic peste rănile copilului. Printre — Au, încă mă doaaare! se plânse Carson. suspine, Carson îi relată întreaga poveste. — Ştiu că doare, dar în curând o să te simţi mai bine, îl linişti mama. — Gata, spuse mama după ce acoperi Ea îşi puse braţul în jurul umerilor lui rănile cu un plasture. Sângerarea ar trebui să Carson şi îl sfătui: se oprească. Dar, Carson, continuă ea, ştii că — Data viitoare, când îţi vine să nu dacă ai fi venit în casă chiar atunci când te- asculţi, aminteşte-ţi de zgârieturile dureroase am chemat, toate astea nu s-ar fi întâmplat? ale pisicii. — O să încerc, spuse Carson începând să — Dar e vina lui Tiger, încercă să se se pregătească pentru plecarea în oraş. dezvinovăţească băiatul, cu ochii în lacrimi. N-o să mă mai joc niciodată cu el. E rău! Din Story Mates, nov.2008 Tradus şi folosit cu permisiunea autorului. — Nu, Carson, nu e vina lui Tiger. E vina ta din două motive. Tu te-ai purtat urât cu pisica. Dumnezeu vrea ca noi să Copacul căzut —Lorie Byford Trosc! Tyler îşi aranjă pijamaua pe care erau imprimate trenuleţe. Se cuibări în pat cu Tyler, băieţelul de cinci ani, se mama. Cearşaful flanelat era moale şi cald. trezi tresărind. Rafale de vânt izbeau ferestrele. Era întuneric în — Mama, de ce e aşa de întuneric? camera lui. Îşi căută perna lui preferată care avea forma unui trenuleţ. O înşfăcă şi sări — A căzut curentul electric, spuse mama. din pat, apoi păşi pe hol cu braţele întinse. Femeia deschise sertarul de la noptieră, Nu putea să vadă pentru că era întuneric scoase o lanternă şi o aprinse. E mai bine beznă. Se ţinea de pereţii care dădeau în aşa? camera părinţilor. Tyler dădu din cap în semn că nu. — Mama! Am auzit ceva! M-am speriat! strigă Tyler din pragul uşii. — Mai bine aprinde o lumânare, te rog. — Tyler, vino aici, lângă mama. Eu Mama se dădu jos din pat şi merse până la o să merg jos, spuse tatăl, căutând dulap. Scoase un chibrit şi aprinse o lumânare întrerupătorul pentru a aprinde lumina. galbenă. Umbrele lumânării pâlpâiau pe Cred că a căzut un copac pe casă. perete. Tyler asculta vântul care vuia afară, printre copacii din spatele casei. Se auzea ca “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   301

şi cum un tren încărcat gonea prin curte. — Da, încuviinţă tata. Băieţelul îşi strânse perna la piept. — Dumnezeu ne-a protejat, nu-i aşa? Bebeluşul Joe se trezi plângând. Mama îl întrebă Tyler. luă în braţe din pătuţul lui. Îl legănă până se opri din plâns. — Da, răspunse tata. Suntem cu toţii în siguranţă. Tyler auzi un sunet ca un fluierat puternic. — Şi e călduţ în pat. Pot rămâne aici în noaptea asta? întrebă Tyler. — Mamă, ce e asta? — Da, încuviinţă mama. — Poate e maşina de găurit a lui tati, spuse mama. Tyler căscă şi adormi. Dimineaţa se trezi în patul părinţilor. Cineva stinsese lumânarea. — Ce face el cu bormaşina? Întrebă Printre perdele pătrundea lumina gri a Tyler. zorilor. Tyler auzi respiraţia părinţilor. Chiar şi pe a bebeluşului. Şi totuşi, parcă lipsea — Nu ştiu, spuse mama. ceva. — Mi-e teamă, şopti Tyler. — Mama! Tata! S-a oprit vântul! spuse Tyler sărind pe pat. — Ce putem face când ne este frică? întrebă mama. Ea se urcă cu Joe din nou Tata deschise ochii. în pat, apoi trase plapuma şi îi acoperi pe copii. — Ai dreptate. — Ne putem ruga, spuse Tyler — Pot să ies afară să văd copacul? întrebă cuibărindu-se lângă mama sa. Tyler. — Da, ne putem ruga, încuviinţă — Bineînţeles. Tata se dădu jos din pat şi mama. Cu capul plecat, Tyler îşi împreună îl trase şi pe Tyler. Acesta îşi înşfăcă pernuţa mânuţele pentru rugăciune. Mama se rugă: în formă de trenuleţ. ­—­ Doamne drag, te rog să veghezi şi să ai Bebeluşul începu să scâncească. Mama se grijă de noi în noaptea aceasta. Mulţumesc îndreptă spre pătuţ. că nu ai lăsat ca acel copac să cadă în unul din dormitoarele noastre. Amin. Tata îl înveli pe Tyler într-o pătură şi îl duse la parter, unde Tyler văzu fereastra — Şi nu lăsa ca vântul să mai doboare alţi crăpată de deasupra chiuvetei. Tata deschise copaci. Amin, adăugă Tyler. Mama, te rog uşa din spate. Afară, Tyler văzu pinul uriaş să cânţi cântarea „Prin noapte”. din pădure care fusese doborât de vânt. Căzu pieziş şi ajunse până la fereastra de la Mama o cântă. Bebeluşul Joe îşi închise bucătărie. Mirosul de pin umed plutea în ochişorii. Mama îl puse din nou în pătuţul aer. lui. Tyler se uită înspre pădure. Nici un alt Tyler căscă în timp ce urmărea cu privirea copac nu mai căzuse. Privi şi în curtea jocul flăcării de la lumânare. vecinilor. Nu era nici un copac căzut. Tata se întoarse şi spuse: Tyler se întoarse spre tata: — Un copac s-a izbit în fereastra de la — Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunea, bucătărie. Geamul s-a crăpat, dar abajurul spuse el. N-au mai căzut şi alţi copaci. nu a permis să se spargă de tot. Am acoperit fereastra cu nişte scânduri. Tradus şi Din Story Mates, anuotvo.r2u0lu0i8. folosit cu permisiunea — De asta ai folosit maşina de găurit? 32  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010

“Tu nu eşti mama mea” by L. G. M. — Andrew şi Wanda, am sunat-o pe Lucy din dulap un cuţit ascuţit. azi dimineaţă să văd dacă mă poate ajuta astăzi să fac sos de mere, spuse mama într-o Andrew o privi pe Lucy cum cojea merele. dimineaţă. Părea că face un lucru aşa de plăcut! — O, ce bine! Vrea să vină? întrebă Andrew interesat. — Cred că aş putea să te ajut să tai merele, — Da, a zis că va veni. spuse Andrew în timp ce se îndrepta spre Ar trebui să sosească în orice moment. Voi, sertarul cu cuţite. copii, duceţi-vă să vedeţi câte mere — Andrew, interveni Lucy cu fermitate, puteţi spăla înainte ca să apară ea. nu vreau să iei nici un cuţit. Te rog închide — Da, haide! Îmi sertarul. place când Lucy vine să ne ajute! exclamă Andrew închise sertarul. Buzele lui Wanda, împingând un scaun spre chiuveta plină de tremurau. mere. — Tu nu eşti mama — O văd pe Lucy venind! exclamă Andrew puţin mai târziu. mea, spuse el. — Salut, Lucy! o întâmpină Andrew, Chiar atunci veni deschizând uşa exterioară. mama de la sfoara de — Salut, Andrew! Ce mai faci? întrebă Lucy. uscat rufe. Ea aruncă — Bine, răspunse Andrew bucuros. O să o privire prin bucătărie. ne ajuţi să facem sos de mere, nu? Observă că Andrew nu era — Da, răspunse Lucy. prea dispus. — Vrei să vezi câte mere am spălat eu cu Wanda pentru mama? întrebă Andrew, — Ce s-a întâmplat, Andrew? întrebă ea. arătând cu degetul înspre chiuveta plină de mere spălate. — Lucy mi-a interzis să iau un cuţit. Ea nu — Bravo! spuse Lucy. e mama mea, răspunse Andrew în şoaptă. O — Lucy, poţi începe să tai merele în patru, lacrimă i se prelinse pe obraz. o îndrumă mama. Trebuie să ies să întind nişte haine. — Andrew, vino cu mine, îi spuse mama, — Bine, răspunse Lucy cu voioşie, scoţând conducându-l spre dormitor. Andrew, Lucy nu este mama ta, dar ori de câte ori cineva mai mare ca tine îţi spune ceva, atâta timp cât nu e un lucru rău, tu trebuie să asculţi cu plăcere. Înţelegi? întrebă mama. Andrew dădu din cap cu sobrietate. — Ar fi fost periculos ca tu să foloseşti un cuţit ascuţit, spuse mama. Te-ai fi putut tăia. Acum hai să ne întoarcem în bucătărie să vedem dacă găsim altceva de făcut pentru tine. Din Wee Lambs, oct. 2005 Rod and Staff Publishers, Inc. Tradus şi folosit cu permisiune. “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   323

,,Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” Ecl. 12:13 Rubrica “O carte în serial” În căutarea unui cămin —Harvey Yoder Partea a VII-a Abia mult mai târziu, Sofia a putut să se adune o să ne lase în pace”, mi-a spus el. ca să spună ce s-a întâmplat. Cei doi băieţi, — Nu pot să cred ce aud! „Nu”, am extenuaţi, adormiseră între timp pe canapea. Copiii lui Zumrat erau deja în pat, când a sunat răspuns eu, „n-o să pot face asta niciodată.” Sofia la uşă, aşa că nu i-au auzit intrând. Mama Următoarele minute au fost îngrozitoare. lui Abdullah şi Zumrat ascultau îngrozite cele Oamenii insistau ca eu să renunţ la Hristos. Fă povestite de Sofia. ca soţul tău. Spune-ne că eşti musulmană. Ori de câte ori încercam să vorbesc cu Aziz, ei zbierau — Ne-au înconjurat casa. Când au strigat şi zbierau. Îmi dădeam seama după privirea lui, numele lui Aziz, mi-a fost teamă de ce ar putea să-i că îi era teamă. „Spune-le asta şi o să ne lase în facă. Mulţimea s-a strâns în jurul lui şi îi auzeam pace!”, repeta el. Apoi am văzut cum un bărbat strigând şi urlând la el. M-am uitat pe fereastră şi îi prinde braţul şi i-l răsuceşte la spate. Am ţipat am văzut că mai mulţi bărbaţi îl loveau. Am sunat şi am încercat să ajung la el, dar nu m-au lăsat. imediat la poliţie şi ei au spus că o să trimită pe Până la urmă, chircit de durere, Aziz a strigat: cineva. Cum n-a apărut nimeni, am sunat din „Nu este soţia mea! Mă dezic de ea!” nou şi mi-au spus: „Doamnă, am trimis deja pe cineva.” După vreo jumătate de oră, l-am auzit Sofia se opri din povestit, plângând cu amar. pe Aziz strigându-mă: „Sofia, adu copiii şi ieşi Cele două femei au încercat s-o mângâie. afară!” Oh, Zumrat, nu-mi venea să cred ce se Mama lui Abdullah se legăna înainte şi înapoi, întâmplă, începu să plângă Sofia încetişor, ca să cuprinsă de spaimă şi gânduri. nu-şi trezească băieţii. Auzeam voci în mulţime: „Doamne, Isuse, ajută-ne! Oh, ajută-l pe Aziz Leapădă-te de Isus! Până şi femeile în vârstă strigau şi nu-i ţine în seamă păcatul ăsta. Ai milă de asta. M-am uitat la Aziz şi l-am văzut cu capul sufletul lui! plecat. „Spune-le că renunţi la credinţa în Isus şi — S-a lepădat de mine. L-a abandonat pe Domnul! 34  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010

Zumrat i-a povestit lui Abdullah totul, când greu pe fratele tău, care nu putea merge. acesta a sunat mai târziu. — Ce i-au făcut? întrebă Abdullah cu — Tot nu ştim ce s-a întâmplat cu Abdulatip răsuflarea tăiată. şi Olubek, adăugă ea la sfârşit. Oh, Abdullah, — L-au bătut atât de rău, încât de-abia mai roagă-te pentru noi! Oare o să ne distrugă pe toţi? poate merge, spuse Zumrat după o scurtă Cu lacrimi în ochi, Abdullah încercă să-şi pauză. Faţa îi este umflată şi are răni pe tot liniştească soţia, dar în inima lui se temea: pentru corpul. L-au bătut îngrozitor! Nu ştim dacă va soţia şi copiii lui, pentru rudele lui, pentru supravieţui. biserică. Se simţea atât de neputincios, atât de departe... Abdullah simţi cum i se face brusc frig. Gemu şi se rugă cu voce tare: O, Doamne, ai milă de — Lui Heinrich şi lui Zina li s-a spus să fratele meu! stea în casă. Se vorbeşte mult despre faptul că sunt străini, continuă Zumrat. Frica şi haosul — Olubek ne-a spus că i-au dus în diferite domnesc peste tot. locuri şi strigau tare ca să atragă atenţia, apoi îi băteau, continuă Zumrat după ce îşi recăpătă După ce şi-a luat rămas bun de la soţia lui, vocea. La un moment dat i-au dus într-un Abdullah s-a rugat şi a plâns până noaptea târziu. cimitir şi au încercat să-i împingă într-un Ştia că şi credincioşii din Osh fac la fel. mormânt deschis. Olubek ne-a spus că era convins că urma să fie îngropaţi de vii. Cum Mulţi dintre cei veniţi la conferinţă s-au rugat aveau cătuşe la mâini, nu puteau face nimic. împreună cu el. Biserica lui Isus Hristos era Cred că soţia groparului a auzit agitaţia, a ieşit prigonită. afară şi a strigat la ei. Aşa că i-au tras afară, i-au târât după ei pe drum şi i-au împins într-un La cine să mă duc, Doamne? Nu înţeleg nimic canal de scurgere. din ce se întâmplă, nu ştiu de ce se întâmplă, dar mă încred în Tine. Nu am alt loc unde să mă duc. Abdullah schimbă receptorul în cealaltă Vin la Tine cu credinţă. Deşi se întâmplă lucruri mână. Ţinuse atât de strâns receptorul la ureche îngrozitoare, Doamne, aleg să cred în Tine! încât începuse să-l doară mâna. Oftând adânc, Zumrat continuă: Apoi, aducându-şi aminte de Aziz, se rugă cu suspine şi gemete ca soţul Sofiei să se căiască de — Când Olubek şi-a mai revenit puţin, a ceea ce a făcut. încercat să-l ridice pe Abdulatip, dar fratele tău era inconştient. Aşa că l-a scos cum a putut şi — Zumrat, mă bucur să-ţi aud vocea! Cum l-a adus aici. sunteţi? Ai aflat ce s-a întâmplat cu Abdulatip şi Olubek? se revărsară ca un torent întrebările — Aveau cătuşele la mâini? din gura lui Abdullah, în clipa în care Zumrat — Nu. După ce au ieşit din cimitir, le-au răspunse la telefon. scos cătuşele. Cred că se gândeau că oricum o să moară. Oh, Abdullah, aş vrea să fii aici. Nu — E groaznic aici, spuse Zumrat cu voce ştiu ce-o să se întâmple cu noi. Se zvoneşte că tremurândă. Abdullah, ce se întâmplă aici e pur musulmanii au declarat jihad tuturor celorlalte şi simplu îngrozitor. religii. Nu suntem deloc în siguranţă aici. Abdullah îşi aminti brusc de un prieten drag Abdullah încercase toată dimineaţa să sune din ţara învecinată cu Uzbekistanul. acasă din Suedia. În cele din urmă, după ora zece, — Ascultă, Zumrat, plecaţi cât de mulţi a reuşit s-o prindă pe Zumrat. puteţi în Tashkent. O să-l sun pe Ahmed şi el o să vă găsească un loc în care să staţi. Ia-i pe copii — Primele veşti pe care le-am auzit despre şi du-te! Ai bani suficienţi? fraţi au venit azi-noapte pe la ora trei, îi spuse — Da, am, răspunse Zumrat, încântată de Zumrat. Eram încă acasă la mama ta, încercând idee. s-o liniştim pe Sofia, când nişte zgomote din faţa uşii ne-au atras atenţia. Era Olubek. Îl căra cu “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   345

— O să mă sfătuiesc şi cu fraţii de aici, continuă Doamne, te rog ocroteşte-ne, dar cel mai mult Abdullah. Unii îmi sugerează să rămân în Suedia te rog să ne păstrezi puternici în credinţă. Mă şi să aplic pentru statutul de refugiat. O să mă rog pentru toţi copiii Tăi. Plânse când se gândi rog pentru asta, dar, între timp, cumpără bilete şi ce mare durere a fost pentru biserică atunci duceţi-vă cât de mulţi puteţi în Tashkent. când Aziz şi-a aruncat soţia şi copiii în stradă. Musulmanii l-au torturat pe Aziz până când — Dar ce facem cu Abdulatip? El nu poate acesta s-a dezis de tot. Unii povesteau că i-au călători. pus ţigări aprinse pe trup până când acesta urla de durere. — Cu siguranţă Olga o să aibă grijă de soţul ei. Chiar dacă nu e creştină, o să-şi facă datoria. — Leapădă-te! i-au strigat ei stingând ţigările aprinse de trupul lui. — Sper, spuse Zumrat cu îndoială în glas. A venit aici azi-dimineaţă şi abia de-a scos două Când Aziz a cedat în cele din urmă, el s-a vorbe. Părea foarte supărată. întors împotriva soţiei lui. — Trebuie să închid, Zumrat, o să-l sun pe — Nu mai e soţia mea dacă nu renunţă Ahmed. Du-te cât de repede poţi! O să te sun la Hristos, a declarat el spre marea bucurie a acolo! torţionarilor. Era bine să fie din nou acasă....şi totuşi, Aziz refuza acum să se întâlnească cu vreun Abdullah se simţea tulburat. Păşi afară din casa credincios şi striga la ei furios dacă vreunul scufundată în întuneric şi trase uşa după el. Simţi încerca să-l caute la telefon. în nări aerul cald al nopţii. Abdullah respiră adânc şi o luă în jos, pe drum. Îi făcea bine să Abdullah continua să meargă gânditor, ia puţin aer proaspăt după ce stătuse închis în simţindu-şi inima copleşită de poveri. casă toată ziua. Avea nevoie de un loc în care să Responsabilitatea pe care o avea faţă de biserică mediteze şi să se roage. Închise poarta după el, era mare şi Abdullah o simţea din plin pe puse lanţul şi trase zăvorul aşa încât să pară că umerii lui. nimeni nu fusese pe-acolo. Apoi se îndepărtă cu paşi repezi de centrul oraşului Osh. În timp ce Abdullah s-a plimbat, s-a rugat şi a strigat mergea, simţea că mintea i se limpezeşte. către Dumnezeu până târziu în noapte. Apoi a luat-o înapoi spre casă. La început nu ştia ce să facă. Să rămână în Suedia, aşa cum îl îndemnau unii fraţi şi să — Psssst, auzi bărbatul un zgomot insistent încerce să ajungă în Naţiunile Unite ca refugiat? din spatele porţii vecinului. „Ei te vor ajuta şi se vor ocupa de actele pentru întregirea familiei. Acolo poţi să locuieşti în — Ranut? întrebă încet Abdullah. pace”, i-au spus fraţii. — Vino aici! Poarta se deschise şi Abdullah îl văzu pe Dar, după ce s-a rugat, Abdullah nu s-a simţit vecinul lui făcându-i semn cu mâna. împăcat cu această idee. După ce intră, Ranut închise cu grijă poarta. — Au fost aici şi au întrebat de tine. — Trebuie să mă întorc la familia mea, i-a — Când? vru să ştie Abdullah şi un fior rece anunţat el. Trebuie să fim împreună. Aşa că a îi străbătu trupul. luat avionul până în Tashkent şi s-a întâlnit cu — În seara asta, după lăsarea întunericului. Zumrat şi cu copiii acolo. Patru bărbaţi şi cred că erau toţi înarmaţi. — Ce au spus? întrebă Abdullah cu un nod Ahmed s-a ţinut de cuvânt şi le-a dat o cameră în gât. în apartamentul lui. Erau însă prea mulţi şi, după Ranut se aplecă şi îi şopti: câteva săptămâni, Abdullah şi Zumrat s-au decis — Tot întrebau când ai fost ultima oară să se întoarcă în Osh. Violenţele păreau să se fi aici. Au vrut să ştie dacă a mai intrat sau a ieşit stins. Păşind pe trotuar, Abdullah se ruga: O, 36  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010

cineva de aici după ce ai plecat din oraş. Nu le- fi venit la voi după ajutor într-un asemenea am spus nimic. Le-am spus că eu nu am timp moment. Poate că n-ar fi trebuit să ne întoarcem să-ţi supraveghez casa. Am treburile mele şi că şi în Osh. Vecinul meu mi-a spus că patru bărbaţi ei ar trebui să-şi vadă de treaba lor. Abdullah, e au întrebat de mine în seara asta. foarte periculos să stai aici. De ce te-ai întors? — Erau înarmaţi, a adăugat Zumrat. — Îţi mulţumesc, Ranut, pentru că m-ai — Se creează un fel de coaliţie împotriva avertizat. Acum trebuie să plec să văd dacă creştinilor, spuse Heinrich. Aţi auzit ce s-a Zumrat şi copiii sunt bine, spuse bărbatul şi se întâmplat luni? grăbi să ajungă acasă. — Nu, spuse Abdullah, dând din cap. — Ţi-o aminteşti pe Zinop, din micul grup Casa era cufundată în linişte şi întuneric. de credincioşi ce se adunau în partea de nord a Abdullah îi era foarte recunoscător lui Zumrat că oraşului? Nişte musulmani extremişti au venit sugerase ca măcar în prima zi să stea în casă şi să acasă la ei şi l-au bătut pe soţul femeii pentru nu dea niciun semn că s-au întors. Ea insistase că o lasă pe soţia lui să meargă la biserică. L-au asupra faptului că era posibil să fie urmăriţi. bătut atât de rău, încât a fost nevoie să meargă la spital. După ce a stat în spital mai multe zile, — Zumrat, copiii dorm? întrebă Abdullah de s-a întors acasă şi, încă o dată, musulmanii s-au îndată ce intră în casă. legat de el. Peste tot unde mergea, oamenii făceau glume pe seama lui, îşi băteau joc de el — Da, de ce? zicându-i că are o soţie nesupusă. Şi uite aşa, — Trezeşte-i şi îmbracă-i în linişte. Trebuie luni, ceva trebuie să se fi întâmplat, pentru că el să plecăm. Ne supraveghează casa şi aşteaptă să a luat un topor şi a ucis-o pe Zinop. ne întoarcem. L-au luat la întrebări pe Ranut în — Şi-a ucis propria soţie? strigă alarmată seara asta. Zumrat, în timp ce Zina plângea încetişor. Gândurile lui Abdullah se întoarseră înapoi, — Intraţi, le deschise Heinrich uşa larg pentru în timp, la momentul în care şi el se gândise a-l primi pe Abdullah şi familia lui. Ce s-a să-şi ucidă soţia. întâmplat? O, Doamne, ai milă, gemu bărbatul. — A încercat s-o îngroape în spatele casei, Abdullah aşteptă ca Zumrat şi copiii să intre dar vecinii au văzut urme de sânge şi aşa a în hol, apoi, după ce Heinrich încuie uşa, spuse: ieşit la iveală întreaga poveste. Poliţia însă n-a intervenit absolut deloc. — Suntem urmăriţi. — Deci guvernul ştie ce se întâmplă, dar nu — Intraţi în living, îi invită Heinrich, dând la face nimic ca să oprească abuzurile, remarcă o parte nişte cutii de carton. Abdullah. E aşa cum m-am gândit. N-o să Zina apăru şi ea în uşa dormitorului, cu ochii primim niciun fel de ajutor de la poliţie sau împăienjeniţi de somn. guvern. — Zumrat, ce s-a întâmplat? întrebă femeia, — Mâine plecăm înapoi în Ucraina, continuă după ce s-au îmbrăţişat. Heinrich. Suntem nemţi din Rusia, iar ei s-au — Putem să dormim noaptea asta aici? întrebă uitat peste hârtiile noastre şi au spus că nu Abdullah. putem sta. Eu cred însă că e doar o scuză şi că A urmat, bineînţeles, o mică agitaţie, până în realitate vor să scape de noi pentru că suntem când femeile au reuşit să încropească locuri de creştini. De vreme ce nu suntem cetăţeni ai dormit pentru fiecare copil în parte. Kârgâzstanului, nu avem ce face, trebuie să — Plecaţi undeva? întrebă Abdullah văzând plecăm. geamantanele deschise pe podeaua din sufragerie. Cele două familii au petrecut restul nopţii în — Mâine trebuie să părăsim oraşul, le spuse Heinrich. Am primit o somaţie oficială acum două zile. — N-am ştiut, spuse Abdullah, altfel n-am “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   367

rugăciune. Viitorul se arăta întunecat şi nesigur. Se uită la fraţi cu o privire întrebătoare. În necazul lor, s-au întors către Dumnezeu. Nu — Soţul Galinei a ucis un musulman. aveau altundeva unde să se ducă. La fel ca Petru, — Aseară! altădată, s-au întrebat şi ei: „Doamne” ... „la cine Pe măsură ce auzea povestea, inima lui să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.” Abdullah devenea din ce în ce mai grea. — Situaţia se înrăutăţeşte, remarcă într-o zi Galina, o tânără femeie care auzise despre Zumrat, deznădăjduită. Daniel mi-a spus azi că la şcoală, profesorii şi colegii îşi bat joc în Evanghelie şi se pocăise, era foarte sinceră în mod constant de el şi îl şicanează. Creştinii sunt credinţa ei. Soţul ei, Girod, nu îmbrăţişase agresaţi, şi ştii că te caută şi pe tine?! În special pe credinţa soţiei, dar nici nu s-a împotrivit. tine te vor cu înverşunare. Acum că Heinrich a plecat, vor să scape şi de tine. Se gândesc probabil — Ea singură să-şi aleagă cui să se închine, le că biserica se va destrăma foarte uşor odată ce nu spunea el vecinilor şi rudelor. va mai avea păstor. Dar musulmanii radicali nu i-au lăsat în Abdullah nu răspunse nimic. pace. Au venit de mai multe ori la ei acasă şi — Ne mutăm întruna, continuă Zumrat. i-au hărţuit. În ciuda protestelor lui Girod, ei Acum stăm la mama mea, dar ştim că nici aici susţineau că, atâta vreme cât nu făcea nimic nu putem locui foarte mult timp. Astăzi m-a împotriva convingerilor soţiei lui, îi susţinea şi întrebat cât vom sta, spuse femeia legănându-şi el pe creştini. în braţe băieţelul. Zafar avea acum doi anişori. În toată nebunia Cu o seară înainte, un musulman venise încă din ultimul an, fusese târât dintr-un loc în altul o dată la ei acasă, de data asta cu o abordare împreună cu ceilalţi frăţiori ai lui. diferită. — Mă întreb dacă ştie ce înseamnă să ai o casă. — Înţeleg, spuse cu blândeţe Abdullah, — Soţia ta trebuie să plătească o amendă punându-şi mâna peste a ei. Mă rog în continuare pentru că a abandonat credinţa strămoşilor pentru o direcţie şi încă nu ştiu ce să fac. noştri. De acum toţi creştinii vor fi amendaţi. — Îmi pare rău, spuse Zumrat jucându-se cu părul lui Zafar, nu am vrut să sune ca şi cum m-aş Nu era ceva nou. Oameni care se dădeau drept plânge. reprezentanţi ai autorităţilor şi care încercau — Am fost pe la casa noastră astăzi şi am găsit să obţină bani de la credincioşi abordaseră în semne că cineva a fost pe-acolo. Am văzut urme felul acesta mai mulţi creştini. Cei din poliţie de cizme pe pământ. Încă nu cred că e o idee pur şi simplu ignorau plângerile care denunţau bună să ne întoarcem acolo. asemenea hărţuieli. — Nu, cu siguranţă, negă Zumrat energic. — Mâine dimineaţă, la ora patru, mă întâlnesc Girod a stat de vorbă cu acel musulman afară, cu nişte fraţi ca să cerem îndrumarea lui apoi i-a spus: Dumnezeu prin rugăciune, spuse Abdullah. Nu ne putem aştepta la vreun ajutor de la autorităţi. — Aşteaptă aici, o să mă întorc cu amenda. Ne dau doar promisiuni vagi şi ne spun că Dar, în loc să vină înapoi cu banii, s-a întors exagerăm. ţinând la spate un topor. — Uite amenda, a strigat el şi i-a dat o — Ce s-a întâmplat? întrebă Abdullah de lovitură puternică în umăr. îndată ce intră în cameră în dimineaţa următoare. Bărbatul musulman a căzut la pământ, iar sângele a început să-i curgă dintr-o arteră tăiată. A sângerat până când a murit şi, după cum se zvoneşte, mai mulţi musulmani s-au adunat ca să-l bată pe Girod. Acesta însă îşi flutura toporul şi striga înnebunit de furie: „Hai, veniţi, o să vă primesc pe toţi în acelaşi fel!” Era atât de pornit, încât n-a mai îndrăznit nimeni să se ia de el. 38  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010

— Acum poate că or să ne lase în pace, spuse mereu răspunsul lui prietenesc. un tânăr, uitându-se la Abdullah. — Dildora, poţi să te dai puţin mai aproape — Nu, chiar dacă Girod nu este creştin, faptul de sora ta? Hai să facem loc şi pentru Anya pe acesta nu va fi trecut cu vederea, prezise Abdullah. bancă, o îndemnă Ahmed pe fetiţă cu un gest Poate că a băgat frica în ei pentru o vreme, dar se al mâinii. vor întoarce înapoi cu toată forţa. Camera părea plină de copii. De fapt erau doar Cu inimile împovărate, bărbaţii s-au plecat pe nouă, dar nouă copii într-o cameră nu foarte genunchi. încăpătoare pot crea impresia de înghesuială în special dacă au locuit în acelaşi apartament După rugăciune se făcu tăcere pentru un timp, împreună cu părinţii lor şi alţi adulţi în ultimele cugetau la voia lui Dumnezeu pentru ei. trei luni. —Trebuie să plecăm de-aici, vorbi Abdullah. — Sunteţi toţi gata? Hai, unu, doi, trei! În Biblie Isus vorbeşte despre sfârşitul veacului. Binecuvântăm Numele Tău Doamne! Ne-a avertizat cu privire la persecuţiile care vor Înălţăm vocile noastre spre Tine! veni şi a spus că dacă ne vor prigoni într-un Ne încredinţăm vieţile noastre în braţele Tale. oraş, să fugim în altul. Eu cred că noi trăim acele Primeşte închinarea noastră astăzi! vremuri. Ahmed îi dirija, iar glasurile copiilor umpleau camera micuţă şi făceau aerul să vibreze. Cu inimile îndurerate, fraţii îi dădură dreptate. În încăperea alăturată, Abullah încerca să-şi — Trebuie să-i ajutăm pe aceia care vor să pregătească mesajul pentru serviciul religios de plece, continuă Abdullah. Nu vom forţa pe a doua zi. Biblia stătea deschisă pe masă, dar nimeni, dar, în ce mă priveşte, eu şi familia mea privirea lui trecea dincolo de paginile din faţa vom pleca. Ahmed ne-a invitat să ne mutăm în lui. Zumrat intră în cameră ţinând în braţe Tashkent. un vraf de haine împăturite pe care le aşeză Cu lacrimi în ochi, îmbrăţişându-se strâns, deasupra unui dulap. Când se întoarse să plece, fraţii s-au despărţit. Ştiau că musulmanii radicali se împiedică de colţul unui covor şi, răsucindu- se vor regrupa şi, cu încuviinţarea tacită a se, alunecă pe pat. guvernului, îi vor ataca din nou pe credincioşi. — Eşti bine? întrebă Abdullah preocupat. Sosise timpul să se despartă. — Da, zâmbi Zumrat. A fost bine că am avut — Ce-o să facă Maria şi Alexandru? Ce se va patul aproape. Trebuie să fiu mai atentă. Pe-aici întâmpla cu ei? îl întrebă Zumrat pe Abdullah abia dacă avem loc de mers. când acesta se întoarse acasă cu veştile despre Sprijinindu-şi capul în mâini, Abdullah şopti: crima recentă şi decizia plecării. — M-am tot rugat în legătură cu ceea ce ar — Alexandru şi-a făcut deja planuri de plecare. trebui să facem în continuare. Nu cred că mai Se duc în Rusia sau în Ucraina. De acolo nu mai putem rămâne aici prea multă vreme. ştiu încotro o vor lua. — Sper că nu te gândeşti să ne întoarcem în — Dacă Alexandru şi-ar preda inima Osh, nu? întrebă îngrijorată Zumrat. Domnului, ce bine ar fi! se plânse Zumrat. Maria — Nu, nu. Lucrurile nu s-au liniştit acolo. are o credinţă extraordinară, dar ce frumos ar fi Am aflat că sunt mulţi care „ne vizitează” destul dacă ar crede şi el! de des, deci cred că suntem încă sub urmărire. — Da, aprobă Abdullah. Ezită încă, dar o Musulmanii au reuşit să se organizeze destul susţine pe Maria în credinţa ei şi e gata să plece de bine sub conducerea lui Rakhmatula. Mă de dragul ei. tem pentru vieţile tuturor creştinilor care mai Îl durea inima pentru prietenul lui, dar ştia că locuiesc încă acolo. întoarcerea lui la Hristos trebuie să fie în primul rând lucrarea Duhului Sfânt. De foarte multe ori îi vorbise despre Isus. „Nu sunt gata încă”, venea “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   398

Zumrat netezi gânditoare cuvertura de pe pat. Daniel dormea pe jos, împreună cu verişorii lui, — Ce facem? Ahmed şi Tatyana sunt nişte Sherzat şi Begzod. Bărbaţii şi băieţii dormeau gazde perfecte, dar, totuşi, cincisprezece oameni într-o cameră, iar fetele erau într-o altă cameră. într-un apartament de patru camere? Suntem aici de mai bine de trei luni. Auzi scâncetele fetiţei abia născute, — Dacă am putea vinde casa din Osh, poate Marchamat. Avea doar o lună şi era extrem ne-am putea cumpăra una aici, oftă Abdullah. de agitată. Zumrat încerca din răsputeri să În momentul de faţă, bani avem foarte puţini. o liniştească, dar Abdullah era convins că Trăim practic din bunăvoinţa lui Ahmed şi a bebeluşul reflecta în comportamentul lui starea Tatyanei. În plus, vom avea încă un copil, aşa de nelinişte şi agitaţia prin care trecuse mama lui. că va trebui să ne găsim un alt loc, continuă Ce mamă ar putea face faţă mutărilor permanente Abdullah trecându-şi mâna prin păr. dintr-un loc în altul? se întrebă Abdullah. Patru În camera alăturată, copiii continuau să cânte. luni în apartamentul lui Ahmed, apoi două luni Apoi murmurul vocilor la unison anunţă că în apartamentul ăsta. Doar două luni! sosise timpul de memorare a versetelor. — Dacă n-ar fi organizaţia de aici, am fi încă Când o femeie care aflase despre condiţiile în într-o situaţie şi mai proastă, spuse zâmbind care locuiau le-a oferit apartamentul ei cu cinci Zumrat. Copiii primesc învăţături bune din camere, li s-a părut prea bun ca să fie adevărat. Biblie şi învaţă multe cântări. Asta e cu siguranţă Cinci camere! o binecuvântare! Când familia lui Abdullah, Sofia şi cei doi — Nimeni nu locuieşte acolo, acum, le spuse băieţi ai ei, precum şi mama lui Abdullah s‑au Anastasiya. Puteţi să staţi până când... păi, nu mutat împreună cu Ahmed, Tatyana şi cei trei ştiu până când. Vă convine? copii ai lor, schimbarea aceasta a fost o încântare pentru copii. Dar când zilele s-au transformat La început lucrurile au mers foarte bine. în săptămâni, iar săptămânile în luni, toţi au Apoi Abdullah şi Zumrat au înţeles ce voia realizat că era nevoie de un program pentru a ţine tânăra femeie de la ei. Să aibă grijă, gratis, şi lucrurile în ordine. de copiii ei. Asta nu i-a deranjat. I-au luat pe Acum zilele erau planificate minuţios de copii în apartament şi, în cele din urmă, copiii dimineaţă până seara. Nu puteau mânca toţi în au ajuns să stea tot timpul acolo. Anastasiya îi bucătărie, aşa că au făcut programări pentru ca lăsa dimineaţa şi îi lua seara târziu, sau chiar fiecare familie să mănânce pe rând. Mama lui uita să-i mai ia. Abdulah mânca împreună cu familia fiului ei. Femeile au stabilit şi un program de gătit şi de Trei copii mici care nu avuseseră parte de spălat rufele, iar când Ahmed era plecat la muncă, nicio educaţie puteau crea haos, dezordine, într- Abdullah se ocupa de copii. Sistemul funcţiona, un timp foarte scurt. A fost nevoie ca Abdullah dar lucrurile nu puteau continua aşa la nesfârşit. şi Zumrat să-şi unească eforturile pentru a-i struni pe copii şi pentru a păstra ordinea. După Gemetele lui Abdulatip încetară pentru câteva o perioadă agitată, cei trei copii mici au început clipe, dar Abdullah încă îi mai auzea suspinele. să beneficieze de educaţia primită de la părinţii Cât oare o să reziste aşa? lor adoptivi şi au devenit mult mai liniştiţi şi mai organizaţi. Încercă să se roage, dar cuvintele nu-i veneau pe buze. Doamne Isuse, ajută-ne, a fost tot ce a — Ştii, Anastasiya, îi spuse Abdullah putut să spună. proprietarei într-o zi, într-unul din rarele momente când s-a arătat. Nu poţi să-i ignori Evenimentele din ultima lună i se derulau fără pe copii atât de mult timp şi să te aştepţi la o încetare în minte. Se uită la băieţii care dormeau: relaţie sănătoasă cu ei. Eşti mama lor, iar ei au nevoie de tine. Din acel punct, conversaţia s-a deteriorat, iar rezultatul a fost unul neaşteptat. — Am nevoie de apartament până mâine, i-a 40  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010

anunţat ea scurt. să cer statutul de refugiat? Aşa că acum erau în acest apartament de două Întrebările îi potopeau mintea, gândurile erau camere împreună cu Sofia şi cu băieţii ei. Zece copleşitoare. Doamne, de ce îl laşi pe Abdulatip oameni. Plus Abdulatip. Fratele lui Abdullah nu să sufere aşa? O, te rog, nu îngădui să-şi piardă şi-a revenit niciodată complet de pe urma bătăii minţile. Tu ştii că e bolnav şi are nevoie de Tine. pe care a primit-o şi de pe urma faptului că a fost Eşti tot ce i-a rămas, Doamne! părăsit de soţia lui. Abdullah nu ştia sigur ce-l afecta mai tare pe Abdulatip. Olga a avut grijă de Începu să plângă. Îmi pare rău, Doamne. soţul ei până când acesta s-a mai înzdrăvenit, dar Asta e tot ce pot să spun. Îmi pare rău chiar şi i-a spus foarte clar că, dacă voia să fie împreună în pentru greşelile pe care nu le ştiu. Aş vrea să mă viitor, trebuia să renunţe la credinţa creştină şi să binecuvântezi, Doamne. Doamne Isuse, am arate foarte clar acest lucru mergând la moschee nevoie de prezenţa Ta în viaţa mea, altfel nu voi pentru rugăciune. supravieţui. Ce-o să facem? Ce se va întâmpla cu Sofia şi cu băieţii ei? Ce se va întâmpla cu — Nu pot să fac asta, a refuzat Abdulatip. Nu Abdulatip şi cu mama mea? Cum o să am grijă de mă pot lepăda de Isus. familia mea când suntem atât de dezrădăcinaţi? Când l-a dat afară din casă, Abdullah i-a spus Nu-l mai mângâia nici măcar faptul că, cel să vină în Tashkent. Acum era acolo, cu ei, dar puţin, aveau pâine să mănânce. Creştinii din suferinţa lui fizică şi psihică era încă destul de localitate puneau deoparte câte ceva din salariile mare. lor mici pentru a ajuta familiile care veniseră în mijlocul lor, dar nu era deloc uşor. Totul părea Abdullah se simţi prins într-un soi de capcană, întunecat şi lipsit de speranţă. de parcă pereţii se strângeau din ce în ce mai mult în jurul lui. Afară, noaptea era întunecată, iar Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine zgomotele oraşului ajungeau la el prin fereastra să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: deschisă. Înăuntru, aerul părea greu şi îmbâcsit. de cine să-mi fie frică? Somnul nu voia să vină. Cuvintele sunau foarte limpede. Le rostise Deznădăjduit, se rugă: Doamne, le predic altora cineva? şi îi îndemn să se încreadă în Tine. De ce am acum acest sentiment de neputinţă şi descurajare? De ce, M-a scos din groapa pierii, din fundul mocirlei, Doamne? mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Trase adânc aer în piept, în timp ce o pală Dumnezeul nostru... uşoară de vânt intră pe fereastră. În cele din urmă, se ridică în picioare şi ascultă atent. Cu un oftat De unde veneau aceste versete? Cine i le de uşurare, părăsi camera. Abdulatip dormea! adusese în gând atât de repede? — Ies puţin afară, îi spuse el lui Zumrat care În minte îi răsună un cor de voci de copii. o legăna pe fetiţă în cealaltă cameră. Vreau să mă Erau cuvintele pe care copiii le memoraseră cât duc să mă rog. au stat în casa lui Ahmed. Chiar el îi învăţase pe copii aceste versete. Acum Dumnezeu le Cu un zâmbet obosit, Zumrat încuviinţă. folosea ca să-i vorbească prin ele lui Abdullah, Abdullah o sărută pe frunte şi ieşi afară. în mijlocul disperării şi necazului. Malul înverzit al râului era locul perfect pentru Va urma... bărbatul istovit. Auzea apa curgând în albia râului alimentat de izvoarele care veneau din munte, de Din In Search of Home la o mare altitudine. 2008 TGS International Subsidiar al Christian Aid Minsitries Ce am făcut? se întrebă Abdullah ridicându-şi ochii înlăcrimaţi spre ceruri. Doamne, oare am greşit că am plecat din Suedia şi m-am întors la familia mea? Oare ar fi trebuit să ascult de fraţi şi “Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii.” (1 Petru 4:8a)   410

Nou! Evadări palpitante în noapte Citind cartea aceasta credinţa ta v-a creşte şi vei fi încurajat urmărindu-l pe William Tyndale şi ajutoarele lui prin pasajele subterane, castelele tâlharilor, pădurile dese, câmpiile întinse, printre gloanţe fluierând prin aer în timp ce ei fugeau din calea vrăjmaşilor lor. Tu vei fi încurajat de credinţa lor fermă în Dumnezeu şi de minunata Lui ocrotire. 297 de pagini. RO3013...20 Lei Văzându-L pe Domnul Isus Hristos în Cortul Întâlnirii Autor – Ervin N. Hershberger. „Am citit despre cortul întâlniri din Vechiul Testament...Deodată am avut impresia că un văl se ridică din faţa mea şi am început să-L văd pe Domnul Isus . . .” – Simon Schrock. 125 pagini. RO2012...7 Lei Eliberează-te de Mânie John Coblentz. Cartea aceasta explică de ce oamenii ajung mânioşi şi efectul dezastruos pe care mânia îl are asupra celui ce-a ajuns în această stare. Dar mai mult, această carte arată cum credinţa, iertarea şi dragostea pot învinge această plagă. 139 pagini. RO2011...9 Lei Doctrinele Bibliei Cartea aceasta vă prezintă principiile sănătoase ale Sfintelor Scripturi, atât de necesare Bisericii lui Isus Hristos din zilele noastre. În cartea Doctrinele Bibliei veţi găsi miezul adevărului pe care îl deţine Scriptura în privinţa unor subiecte ca: Dumnezeu, omul, ţinuturile întunericului, planul de mântuire al lui Dumnezeu, Biserica, viaţa de creştin şi viitorul. 642 pagini. RO2019...22 Lei. “Cumpără toate cele 4 cărţi pentru numai 50 de lei.” Produs # Cant. Descriere Preţ Total Comandă astăzi prin poştă, fax, telefon sau e-mail! TAXE POŞTALE Suma totală produse 0-20 Lei 4 Lei Taxe poştale 20,01 Lei-50 Lei 6 Lei TOTAL 50,01 Lei-125 Lei 8 Lei mai mari de 125 Lei 10% Numele şi prenumele ________________________________ Nu expediem comenzi în Moldova C.N.P. Nu livrăm comenzi fără CNP_______________________ sau Ukraina. În U.E. expediem doar comenzi plătite în avans. Str. _______________________________________Nr. _____ Plata se face RAMBURS. Bloc ____________ Scara ________ Etaj _______ Ap. ______ Cod ____________________ Localitatea _________________ ICAM (CARŢI) Jud./ Sector ____________________ Tel. _________________ O.P. 1 – Gh. P. 1, Program de lucru • 8:00 – 17:00 Luni – Vineri C. P. 1 Suceava 720300 Telefon: 0230/ 533 032 • Fax: 0230/ 533 000 • E-mail: [email protected] Aceste preţuri sunt valabile până la apariţia unei noi oferte. Romania 42  Sămânţa adevărului • Octombrie 2010

Să mergem la luptă Să mergem cu toţii grămadă În viforul luptei de-apoi, Sub steagul Luminii eterne Căci Domnul Isus e cu noi. Mai aprigi, mai vii, înainte Cu ochii spre cruce, mai sus! Privirile noastre să zboare: Cu noi este Domnul Isus. Isus - Pentru El să ne strângem În focul războiului sfânt. Piroanele Lui ne adună Ne-nalţă mai sus pe pământ. Să sângere frunţile noastre Că El pentru noi s-a jertfit, Şi braţele-n praf să ne cadă În lupta în care-am pornit. Un nume prin flăcări ne poartă Un nume ce umple vecia. În mâinile Lui ne e viaţa El este Isus - bucuria. de C. Goran Notă: Pentru toate textele biblice din revistă s-a folosit traducerea Cornilescu cu textul corectat gramatical (BISI).

Comori zilnice pentru rugăciune —Lester Troyer Unitatea noastră este în Hristos, Păstorul nostru. Turma este una singură, deşi există o diversitate de oi. Păşunea din care se hrănesc aceste oi este Cuvântul lui Dumnezeu. A aparţine unei singure turme şi a urma pe un singur Păstor înseamnă a depăşi bariere geografice şi diferenţe individuale. Înseamnă crearea unei frăţii creştine prin unitatea noastră în Hristos; frăţia creştină transcende toate barierele. Ea nu cunoaşte grupări, rase, pături sociale, naţionalităţi sau confesiuni religioase. Într-o diversitate de idei, tradiţii şi experienţe, dragostea uneşte diferenţele şi dezvoltă comunităţi şi frăţii unite. Rugăciune: Tatăl nostru, ne rugăm, prin Duhul Sfânt, pentru ca dragostea lui Hristos să fie reală în viaţa noastră. Ne rugăm să nu existe contradicţii între ceea ce spunem şi ceea ce facem. Arată-ni-L pe Păstorul, Isus Hristos, în care şi prin care ne unim inimile în rugăciune, în unitatea credinţei. Amin. Din Daily Devotional Treasures Tradus şi folosit cu permisiune.