Sămânţa adevărului, An 2010, Nr.03

ADEVĂRULUI Revistă creştină  ·  Martie 2010  ·  Gratis În acest număr Să fim ospitalieri! Păstorul şi oile Sale Părintele care se roagă Intraţi pe poarta cea strâmtă Drumul biscuiţilor şi a gemului

Sămânţa adevărului Cuprins 3 Publicată lunar de: Rubrica editorului 5 7 Christian Aid Ministries Să fim ospitalieri! O. P. 1 - Gh. P. 1, 11 Rubrica ‘nvqyqtorului 13 C. P. 1 Suceava 720300 15 [email protected] Planeta Venus Flytrap 16 România Păstorul şi oile Sale 18 Comitetul executiv: Rubrica părinţilor 19 20 David Troyer Curtoazia Paul Weaver David — când un tată este îngăduitor 22 Roman B. Mullet Priviri în Cuvânt 24 James R. Mullet Părintele care se roagă David King 26 Rubrica istorică Comitetul de 28 îndrumare: Aşteaptă cu credinţă în ascultare 31 Intraţi pe poarta cea strâmtă Ernest Hochstetler Importanţa istoriei 33 James Mullet Joe Peachey Rubrica practică 43 Johnny Miller 44 Jonas Miller La început Dumnezeu a creat ... varza sconcs Perry Troyer Sămânţa puternică Phil Beiler Rubrica tineretului Editor De veghe la reparatul podului Alvin Mast Rubrica pentru copii Editor adjunct James K. Nolt Drumul biscuiţilor şi a gemului Ce a învăţat Carla Grafica Rubrica ,,O carte în serial” Gicu Cotleţ Gloria Miller Povestea Sarei Whitcher - Partea a III-a Coordonator traduceri T.M.P. România O poezie pentru azi Foto copertă: I­gor Kondratyuk Ferice e cine-aşteaptă... © 2010 de Christian Aid Beneficiul încurajării Ministries. Nici un text din această publicaţie nu poate fi folosit fără aprobarea scrisă. Toate drepturile rezervate.

,,Puneţi-vă dar în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legaţi ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre, şi să fie ca nişte fruntarii între ochii voştri.” Deut. 11:18 Rubrica Editorului Să fim ospitalieri! Una dintre calităţile creştinului este —Alvin Mast ospitalitatea fără cârtire, fapt ce înseamnă că el este gata să simtă cu sfinţii aflaţi în nevoie 13:4a-5b). Dragostea lui Hristos în noi îi (Romani 12:13; Tit 1:8; 1 Petru 4:9). În vede pe cei străini şi ne face să renunţăm la aceste versete, ospitalitatea este definită drept sine. Dragostea este cea care ne consumă. dragoste pentru fraţii noştri în Hristos pe Hristos le-a vorbit în grădina Ghetsimani cu care nu-i cunoaştem. În calitate de creştini, blândeţe celor care aveau să-i facă rău. Duhul nu avem un loc de adăpost sigur pe acest care era în El proiectează aceeaşi imagine pământ şi suntem pe deplin conştienţi că în prin noi în lumea de acum. această lume suntem doar străini şi călători. Aşa cum un călător ce străbate o ţară străină Suntem vulnerabili în faţa tuturor cunoaşte dezamăgirile şi nevoile tovarăşilor străinilor deoarece dragostea lui Hristos este săi de drum, şi noi recunoaştem nevoile deschisă şi fără prejudecăţi. Dăruim pentru fraţilor noştri de credinţă în locul în care că Hristos a dăruit. Mâinile Sale au atins cu ne-a aşezat Dumnezeu. atâta delicateţe pe cei bolnavi, aducându- le vindecare; la fel trebuie să procedăm şi Noi, care ne-am născut din nou în Hristos, noi. Vocea Sa blândă a adus mângâiere; am fost născuţi în dragoste. Ea, dragostea, a la fel trebuie să aducem şi noi. Străinul pe prins rădăcină în inimile noastre. Această care îl întâlnim reprezintă o ocazie de a forţă absolută ne influenţează sentimentele, sluji în Numele lui Hristos, o ocazie de a-i îndemnându-ne la fapte. Dragostea care transmite acestuia că noi suntem străini pe izvorăşte din Hristos transmite înţelegere şi acest pământ, dar Domnul ne-a oferit un loc simpatie şi îi atinge pe fraţi pentru a le alina de odihnă sigur. Ce a făcut Hristos pentru suferinţele. noi, facem şi noi pentru străinii care ne vin în cale. Îi hrănim, aşa cum Hristos ne-a „Dragostea este îndelung răbdătoare, este hrănit. Le oferim apă pentru spălat, aşa cum plină de bunătate (…) nu caută folosul său, Hristos ne-a spălat. Îi încurajăm, aşa cum nu se mânie, nu se gândeşte la rău” (1 Cor. Hristos ne mângâie în toate lucrurile. Din moment ce Hristos este chipul Dumnezeului “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  3

nevăzut (Coloseni 1:15, Ioan 14:9), noi, în uraţi-i bun venit. Prin aceasta le transmiteţi calitate de fii ai luminii, trebuie să umblăm nou-veniţilor că sunt bine primiţi, acceptaţi, şi în lumină pentru a-L reprezenta pe Isus. Cei că doriţi să faceţi parte din viaţa lor. Totodată, care ne privesc trebuie să declare că noi ne le transmiteţi că doriţi o comunicare deschisă asemănăm cu Hristos pornind de la felul în cu ei. Faceţi-i să simtă că vă bucuraţi de care ne purtăm cu noi înşine până la felul venirea lor şi că sunteţi convinşi că biserica în care ne comportăm cu alţii. Atributele lui va fi întărită avându-i ca membri. Nu uitaţi Hristos vorbesc despre dorinţa de reabilitare că „dragostea nu se gândeşte la rău” (1 Cor. izvorâtă din dragoste. Această dorinţă de a 13:5); de aceea, nu trebuie să-i judecaţi după da înapoi lui Hristos ceea ce ne-a dat trebuie înfăţişare sau după situaţia materială. De să ne motiveze când vedem un străin la multe ori, când îi faceţi pe cei nou-veniţi să uşa noastră. Trebuie să slujim cu acelaşi se simtă bine şi doriţi, ei se vor strădui să fie entuziasm şi prietenilor, şi străinilor. un câştig real pentru biserica şi comunitatea voastră. Ospitalitatea vine din inimă. Trebuie Acceptă oaspeţi în casa ta şi dă-le să Pentru a fi o gazdă mănânce dacă ai posibilitatea. Socoteşte bună, trebuie să Îl aceasta un privilegiu, nicidecum o povară. cunoaştem pe Creatorul Invită-i pe alţii în casa ta cu căldură şi cu o universului. Socoteşte aceasta să dorim sincer să suplinim nevoile un privilegiu, călătorului. Pentru a fi o gazdă bună, nicidecum o povară. trebuie să Îl cunoaştem pe Creatorul universului. Trebuie să-L cunoaştem pe Fiul inimă sinceră. Său. Trebuie să cunoaştem, să înţelegem şi Oamenii politicoşi au o părere sănătoasă să acceptăm Cuvântul Său. Nici o gândire omenească nu trebuie să ne abată de la a ne despre ei înşişi şi despre alţii; de aceea sunt în accepta unii pe alţii şi de a ne sluji reciproc. felul acesta. Această părere nu apare automat. Dumnezeu spune aceasta în Cuvântul Său. Dacă avem pace cu Dumnezeu, fiinţa noastră Cuvântul Său este „da şi amin”. este umplută de un sentiment de bunătate care se revarsă asupra altora. Experimentăm Lumea ne judecă uneori cu asprime. aceleaşi trăiri pe care le-a avut David când a Oamenii se uită la cum ne comportăm cu scris Psalmul 23:5b: „paharul meu este plin alţii şi la felul cum reacţionăm la cei care ne de dă peste el”. Oamenii care au pace cu dispreţuiesc. Judecata lor nu este întotdeauna Dumnezeu, cu ei înşişi şi cu alţii, sunt cele corectă, dar, din nefericire, de multe ori mai bune gazde. Fraţilor, trăiţi în pace între critica lor este dureros de adevărată. Relaţiile voi, fiţi politicoşi şi ospitalieri! personale şi din cadrul comunităţii sunt foarte importante deoarece ele reflectă relaţia „Într-adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, sau lipsa relaţiei noastre cu Mântuitorul Isus oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; de aceea Hristos. şi „Amin”, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.” (2 Corinteni Dacă cineva, creştin sau necreştin, se mută 1:20) în comunitatea voastră, faceţi-i o vizită şi 4  Sămânţa adevărului • Martie 2010

,,Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus.” 2 Tim. 1:13 Rubrica Învăţătorului Planta Venus Flytrap Mecanismul ei ingenios încă îi pune în încurcătură pe darvinişti —Jonathan Sarfati Plantele carnivore Venus Apoi capcana se închide foarte Flytrap au fascinat oamenii repede, cât ai clipi din ochi, din toată lumea. Însă în aproximativ o zecime pe mulţi ar putea să-i dintr-o secundă.1 După surprindă faptul că ele aceea, frunza secretă o cresc în mod natural sevă roşie care digeră doar într-o mică zonă insecta în circa 10 zile, a lumii, într-o arie iar când a terminat, de 1100 de km, de-a se redeschide. După ce lungul coastei Carolina a mâncat trei sau patru de Nord şi Sud. Ele trăiesc insecte, capcana se ofileşte. în mlaştini umede şi însorite, Până recent, oamenii astfel că nu se pot hrăni cu mulţi nutrienţi din sol. De aceea, ele de ştiinţă nu au înţeles cum trebuie să se hrănească cu insecte. Planta funcţionează această capcană. Dar acum, este denumită după zeul păgân roman al cu ajutorul unui aparat de fotografiat foarte dragostei şi implicit al seducţiei. puternic şi matematicii, o echipă condusă de doctorul Mahadevan de la Universitatea Planta creşte în înălţime până la 20-30 cm, Harvard a explicat funcţionarea ei.2 Când produce un ciorchine rotund de flori mici capcana se declanşează, frunza de formă albe şi frunze lungi de 8-15 cm. Aceste frunze convexă (curbată în exterior) devine concavă au nişte capcane care se îndoaie repede de la (curbată în interior). Cercetătorii au arătat mijloc pentru a prinde o insectă imprudentă, că această capcană funcţionează asemenea care atinge una din cele cinci stamine. unei mingi de tenis, tăiată în două, care “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  5

poate să fie întoarsă cu partea dinăuntru în a împrăştia seminţele. Într-adevăr, chiar şi azi, afară atunci când este apăsată cu o anumită unii păianjeni prind polen în pânza lor pentru putere.1 Acest model geometric ingenios ca să se hrănească. Dar ei trebuie să mănânce face predicţii clare şi poate fi mărit la scala şi insecte, deoarece polenului de azi îi lipseşte mecanismelor non-musculare. un nutrient esenţial.5 Se poate ca, înainte ca pământul şi vegetaţia să fie blestemate în urma Închiderea bruscă a acestor plante depinde Căderii (Genesa 3:17), păianjenilor să le fi fost în totalitate de o geometrie foarte precisă. suficient să se hrănească doar cu polen. Dacă raportul este prea mic, capcana se va închide prea lent şi nu imediat; dacă este În al treilea rând, e posibil ca mecanismul prea mare, atunci bariera de energie este prea de prindere să fie o caracteristică latentă înaltă, iar frunzei îi va lua prea mult timp programată de către Creator în genele plantelor. ca să se închidă rapid.3 Planta începe să se El a ştiut dinainte că păcatul adamic va afecta închidă în momentul în care insecta atinge „întreaga creaţie” (Romani 8:19-22).6 staminele, moment în care agită o cantitate mică de apă în frunză ce trece repede de Referinţe şi note bariera de energie. De asemenea, frunza suculentă are multă apă între celule, iar 1. How a Venus flytrap snaps up its victims, New Scientist aceasta emană cu repeziciune vibraţii. 185(2484):17, 29 Ianuarie 2005. Chiar şi Darwin a scris o carte despre 2. Forterre, Y., Skotheim, J.M., Dumais. J. and plantele care prind insecte, iar planta Venus Mahadevan, L., How the Venus flytrap snaps, Nature Flytrap a numit-o „una dintre cele mai 433(7024):421-425, 27 Ianuarie 2005. frumoase din lume.”4 Cel care a condus cercetarea a spus: „Studiul nostru ne-a lăsat 3. Un parametru geometric adimensional = L4K2/h2, nelămuriţi în legătură cu o întrebare care a unde L este mărimea frunzei, k este curbura, iar h este motivat cercetarea şi anume, cum a evoluat grosimea. Sub valoarea critică – 0, 8, frunza se închide acest mecanism?”1 şi a denumit aceste plante lin; peste această valoare, ea plesneşte rapid. „inexplicabilii ingineri hidraulici ai naturii.”2 Bineînţeles, nu există niciun motiv să credem 4. Darwin, C., Insectivorous Plants, Murray, Londra, că ele au evoluat! 1875. Aşadar, cum se potriveşte acest lucru cu 5. White, T., Pollen-eating spiders, Nature Australia învăţătura biblică conform căreia moartea 26(7):5, 1999-2000; Pollen-eating spiders, Creation este rezultatul căderii lui Adam? (Genesa 22(3):5, 2000. 3:19, Romani 8:20-22) 6. Vezi şi Batten, D. (Ed.) et al., The Creation Answers În primul rând, chiar dacă, în limbajul Book, ch. 6, Creation Ministries International, Brisbane, biologiei moderne din vest, insectele Australia; Sarfati, J. Refuting Compromise, Master Books, „trăiesc”, totuşi autorii biblici nu le-au văzut Arkansas, USA, 2004; Death and suffering questions and niciodată astfel. Pentru vertebrate, Biblia answers, <www.creationontheweb.com/curse>; Smith, H., foloseşte o frază specific evreiască (nephesh Cosmic and universal death from Adam’s fall: an exegesis chayyah = suflete/creaturi vii), dar aceasta nu of Romans 8:19-23a, Journal of Creation 21(1):75-85, se referă niciodată la insecte (sau plante). 2007. În al doilea rând, e posibil ca acest mecanism Jonathan Sarfati, B.Sc. (Hons.), Ph.D., F.M. Dr. Sarfati uimitor să fi avut o altă funcţie, ce nu implica este doctor în chimie - fizică, la Universitatea Victoria, prinderea insectelor, spre exemplu, funcţia de Wellington, NZ. El este autorul the best-selling-ulilor Refuting Evolution 1 şi 2, şi Refuting Compromise. Un fost campion de şah din NZ, el este angajat cu normă întreagă la Creation Ministries International în Brisbane, Australia. Din Creation 29(4) sept.-nov. 2007 Creation Ministries International Tradus şi folosit cu permisiune http://www.CreationOnTheWeb.com. 6  Sămânţa adevărului • Martie 2010

Păstorul şi —Samuel Beachy oile Sale 1. Bunul păstor. De ce este numit datorită marii Lui iubiri pentru omenire, nu Isus bunul păstor? Cu siguranţă, a făcut nimic din toate acestea. El a murit pe El merită această denumire. Mulţi cruce pentru păcatele noastre. au profeţit despre Mesia care urma să vină. Isaia 9 ne vorbeşte despre Dumnezeu a folosit oameni răi ca să venirea lui Isus pe pământ în chip împlinească planul mântuirii. „ … Pe care n-a de copilaş. Dar nu acesta era planul cunoscut-o nici unul din fruntaşii veacului final al lui Dumnezeu. Isus trebuia acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi să crească şi să se maturizeze. El a răstignit pe Domnul slavei.” (1 Corinteni venit să facă binele – să vindece 2:8) Când Isus a înviat din morţi, Satan a bolnavii şi să predice Cuvântul lui fost învins. Acum şi noi putem experimenta Dumnezeu. În Isaia 40:11 scrie: puterea învierii în viaţa noastră. Satan a fost „El Îşi va paşte turma ca un Păstor, biruit de sângele lui Isus Hristos. Acum va lua mieii în braţe, îi va duce la nouă ni s-a dat puterea Lui. Satan nu se sânul Lui, şi va călăuzi blând oile poate împotrivi sângelui lui Isus. Pentru care alăptează.” creştini, a proclama sângele lui Isus este cheia biruinţei. „Ei l-au biruit, prin sângele Păstorul şi-a dat viaţa pentru oi. Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.” cel bun îşi dă viaţa pentru oi.” (Ioan 10:11) Isus a făcut un sacrificiu enorm pentru păcatele noastre. El s-a rugat cu ardoare în grădina Ghetsimani. A fost într-o mare agonie. Ştia că Dumnezeu L-a chemat să moară pentru păcatele întregii lumi. Duhul era plin de râvnă, dar trupul Lui era uman. Sudoarea I s-a prefăcut în picături mari de sânge care cădeau pe pământ. Iuda l-a trădat, iar Petru s-a lepădat de El. Când a avut cel mai mult nevoie de ucenicii Lui, aceştia L-au părăsit. A avut parte de o judecată nedreaptă. A fost biciuit, batjocorit şi condamnat să fie răstignit. Isus a suportat o durere extremă. El avea puterea să se coboare de pe cruce şi să-i confrunte pe cei care-L loveau. Avea puterea să dispară când Iuda L-a trădat. Dar, “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  7

(Apocalipsa 12:11) pentru păcatele noastre. El şi-a dat viaţa Când ne gândim că Isus a murit pentru ca noi să trăim veşnic. Primul pas în viaţa de creştin este să vii la Dumnezeu. Trebuie noi, înţelegem că El este Păstorul cel bun. A să ne mărturisim păcatele şi să renunţăm făcut atâta pentru noi. Lui Îi datorăm toată la Satan şi la lucrările întunericului. Dar inima şi viaţa. Păstorul caută oi care vor să-L nu se opreşte totul aici; pentru copilul lui urmeze. Dumnezeu mai este de lucru. El trebuie să spună celorlalţi despre Păstorul cel bun şi 2. Mielul pierdut. Imaginează-ţi păstorul despre jertfa Lui. care caută mielul pierdut. Păstorul cunoaşte locul unde ar fi putut pleca mielul. Acesta 3. Lupii – duşmanii oilor. Uneori, în a greşit părăsindu-şi turma. La început, Scriptură, „lupii” îi reprezintă pe Satan mielului i se părea că nu ar fi nicio problemă şi urmaşii lui. Noi, creştinii, suntem oi în dacă pleacă. Dar pe măsură ce a mers mai mijlocul lupilor. Faptele Apostolilor 20:29 departe în pădure şi prin tufişuri, fiecare pas spune: „Ştiu bine că, după plecarea mea, se înainte îl îndepărta tot mai mult de locul vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor sigur şi îl apropia de moarte. Trupul i s-a cruţa turma.” Cel rău se bucură să trimită umplut de lovituri şi zgârieturi. Se simţea tot lupi în căminele şi bisericile noastre. El face mai slăbit cu fiecare pas. În cele din urmă, ravagii azi. „Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. şi-a dat seama că s-a pierdut. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.” (Matei A strigat sperând că păstorul îl va auzi. 7:15) Strigătul este primul pas spre libertate. Imaginează-ţi bucuria păstorului şi a Înşelăciunea este foarte răspândită. Este mielului când s-au întâlnit. Tot aşa cum important ca un creştin să o recunoască. În păstorul îşi caută mielul, Bunul păstor, Isus Ioan 10, sunt menţionaţi: hoţul, tâlharii, cel Hristos, îşi caută oile pierdute sau oamenii plătit şi lupul. Aceste nume diferite indică din lume. spre duşmanii oilor. Din cauza planului de răscumpărare, Satan este foarte revoltat pe Viaţa în păcat este grea. Lasă răni şi Bunul păstor şi oile Sale. Satan a fost învins vânătăi în viaţa noastră. Astăzi, mulţi merg când Hristos a înviat din morţi. Acum este pe drumul lor. Ei fug de Păstor. Sunt fii foarte sârguincios în încercarea de a distruge care se îndreaptă spre lumea păcatului, care creştinii. El ia multe forme înşelătoare. domneşte în viaţa lor. Caută permanent ceva Metodele folosite sunt viclene. Unele sunt care să le astâmpere setea interioară. Dar ilustrate prin folosirea unor medicamente păcatul nu aduce împlinire. Unii ascultă din şi unele modalităţi de vindecare. Unele inimă de chemarea lui Dumnezeu, dar se pare metode s-ar putea să aducă vindecare, dar că alţii trebuie să ajungă la capătul propriilor asta nu înseamnă că ele sunt şi corecte. puteri înainte să strige la Dumnezeu. Este important să ţinem tot timpul garda Isus ne invită să venim la El: „Veniţi la sus. Duşmanul ne cunoaşte slăbiciunile. El Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă aruncă furios săgeţile sale înspre noi. Trebuie voi da odihnă.” (Matei 11:28) Bunul păstor să menţinem aprins focul lui Dumnezeu în stă cu braţele deschise, gata să primească viaţa noastră. Se spune că un om singur în pe oricine care cheamă Numele lui Isus. întuneric a fost împrejmuit de lupi. Singura Vino aşa cum eşti; vino şi El te va mântui. lui protecţie era să ţină focul aprins lângă Nu este nicio problemă prea mare pentru el. Pentru că lupilor le este teamă de foc, cu Dumnezeu. Păstorul a murit pe cruce 8  Sămânţa adevărului • Martie 2010

cât este mai puternic focul, cu atât lupii se drumul se va deteriora şi în cele din urmă va vor îndepărta mai mult. Dacă acest om ar fi deveni nepracticabil. stins focul, asta ar fi însemnat moarte. El a fost protejat păstrând focul aprins. Tot aşa este şi în viaţă. Pedeapsa, deşi neplăcută, este esenţială pentru o viaţă Cum putem avea parte de protecţia lui sfântă de creştin. Este nevoie de hrană Dumnezeu? Dacă ţinem focul lui Dumnezeu zilnică pentru a fi credincios lui Dumnezeu. aprins în inima noastră. Rugăciunea, citirea „Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu şi studierea Scripturii sunt un mare ajutor voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe în menţinerea focului arzând. Arde flacăra care nu-l pedepseşte tatăl?” (Evrei 12:7) din inima noastră ca atunci când am crezut? Ce lucruri sting focul nostru? Rugăciunea Domnul îi pedepseşte pe cei pe care îi şi citirea Bibliei sunt un combustibil bun iubeşte. Pentru noi pedeapsa este grea, dar pentru foc. Este foarte important să ne Dumnezeu ne pedepseşte ca să ne crească aţintim privirea spre Isus. Dacă noi tânjim în umblarea cu El. Când o acceptăm ca după lucrurile pe care firea le doreşte, aceasta venind din inima plină de dragoste a va slăbi puterea noastră de a ne împotrivi, Tatălui, noi aducem mai multă roadă pentru iar focul nostru se va stinge. Dumnezeu. Dumnezeu are o turmă pentru oile sale. Şi păstorii trebuie să-şi pedepsească oile Turmele protejează oaia. Ezechiel 34:14: din când în când. Odată, un vizitator s-a „Le voi paşte pe o păşune bună, şi stâna lor oprit să discute cu un păstor şi a observat va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo un mieluţ cu piciorul rupt care stătea lângă se vor odihni într-un staul plăcut, şi vor avea păstor. păşuni grase pe munţii lui Israel.” Dumnezeu i-a promis lui Israel o turmă bună pentru ca — Ce s-a întâmplat cu bietul picioruş al să-l protejeze de duşmani. mielului? întrebă el. Isus ne dă puterea să trăim fără păcat. — Eu l-am rupt, explică păstorul. Avem puterea învierii lui Isus care l-a învins — Cum ai putut face aşa ceva? pe Satan şi aceasta ne dă forţa necesară de a-l — Mielul meu avea un obicei rău, spuse birui pe Satan. el. Rătăcea departe de restul turmei. Nu asculta când eu chemam oile să vină la mine. 4. Pedeapsa păstorului. Isus ne iubeşte, dar În ultimă instanţă, i-am rupt picioruşul. În El ne şi pedepseşte. De ce face asta? Pedeapsa fiecare zi îl iau în braţe şi îl duc la păşune este metoda lui Dumnezeu de a aduce roade şi înapoi. Când i se va vindeca piciorul, va mai bune în viaţa noastră. El vrea să ne facă fi ascultător. Odată cu piciorul, i-am frânt mai curaţi şi mai sfinţi. Pedeapsa va aduce şi încăpăţânarea. Acest miel îmi va fi mai roadă numai dacă este primită. Aşadar, dacă folositor acum, că ascultă de vocea mea. este primită ea produce roada dătătoare de Se poate ca noi să avem experienţe de genul pace a neprihănirii. „picior rupt”. Deşi acestea sunt neplăcute, ele pot da naştere unor roade preţioase. Pedeapsa este asemănătoare cu procesul Poate ne lipsea roada de a ne încrede în construirii unui drum. Când vedem semnul Păstorul nostru şi de a asculta pe deplin de „Drum în construcţie”, ne putem aştepta şi Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu poate pregăti pentru ceva neplăcut. Construirea permite circumstanţe care să ne încerce. S-ar unui drum ia timp. Uneori, călătorii trebuie putea să ne simţim descurajaţi şi supăraţi, să aştepte. Dar fără aceste neplăceri necesare, dar să ne încredem în Dumnezeu. „Seara “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  9

vine plânsul, iar dimineaţa veselia.” (Psalmul sunt împotriva sufletului. 30:5b) Dumnezeu este sfânt datorită sfinţeniei 5. Cunoscându-l pe Păstor. Simpla Sale. El nu poate tolera păcatul. În 1 Petru cunoaştere a Scripturilor nu ne va mântui; 1:15-16 scrie: „Ci, după cum Cel ce v-a noi trebuie să-L cunoaştem pe Dumnezeu. chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată Deşi cunoştinţa este foarte importantă, este purtarea voastră. Căci este scris: «Fiţi sfinţi, absolut important să ne supunem Domnului. căci Eu sunt sfânt.»” Trebuie să ne punem toată încrederea şi Încrederea în Păstor atrage după sine multă nădejdea în El, deşi situaţia prin care trecem pace şi bucurie. El are binecuvântări din este dificilă. belşug pentru copiii Săi. El vrea să deschidă Putem să ne dăm seama dacă oamenii cu ferestrele cerului şi să toarne binecuvântare. care ne întâlnim Îl cunosc pe Păstor. Dacă Trebuie să-L urmăm pe Păstorul nostru ca să Dumnezeu conduce viaţa noastră, cei din primim aceste binecuvântări. jur vor vedea pacea lui Dumnezeu stăpânind Psalmul 23 menţionează privilegiile în inima noastră. Nu putem face ca lumina îmbelşugate oferite de Păstor oilor Sale: noastră să strălucească, ci putem doar să păşuni verzi, ape limpezi, belşug de hrană lăsăm lumina Lui să strălucească prin noi. şi răcorire. Aşa este pentru noi Cuvântul lui Odată, la o întâlnire, oamenii recitau Dumnezeu. El ne restaurează sufletul. Când pe rând pasaje din Scriptură. Un tânăr s-a trecem prin perioade grele, El ne protejează. ridicat şi a recitat Psalmul 23. Ceilalţi au Este important să fim dedicaţi lui Dumnezeu bătut din palme şi s-au bucurat, felicitându-l indiferent de ce ar veni în viaţa noastră. pentru performanţa sa. Apoi, un bătrân Mai mult decât orice, noi avem nădejdea s-a ridicat şi a recitat acelaşi psalm. Buzele vieţii veşnice. Viaţa creştină nu este doar o lui tremurau în timp ce încerca să-l recite. viaţă pentru care se merită să mori, ci una Când a terminat, oamenii erau mişcaţi – pentru care se merită să trăieşti. Isus a făcut unii până la lacrimi. Care era diferenţa între aşa de mult pentru noi. Ce am putea să-I cei doi? Bătrânul nu cunoştea doar psalmul oferim în schimb? Putem să-I dăm multe păstorului, ci şi pe Păstorul Însuşi. lucruri, dar mai presus de orice, El vrea Îl cunoşti pe Păstor? Noi nu-L putem întreaga inimă şi viaţă. Noi Îi datorăm toată cunoaşte alegându-L cu jumătate de inimă. viaţa lui Isus. Fie ca noi să spunem aşa cum Trebuie să Îi dedicăm întreaga viaţă. Pe cale, a răspuns Isaia atunci când Domnul l-a noi trebuie să facem în fiecare zi alegerea chemat: „Iată-mă. Trimite-mă.” de a nu asculta de acele pofte ale cărnii care Din Calvary Messenger Tradus şi folosit cu permisiune. Doamne dă-mi seninătate Doamne dă-mi seninătate să accept lucrurile pe care nu pot să le schimb, curaj să schimb ce pot, şi înţelepciune să fac deosebirea. —Niebuhr 10  Sămânţa adevărului • Martie 2010

,,V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe cel rău.” 1 Ioan 2:14 Rubrica Părinţilor Curtoazia —Ronald Rohrer Cei zece leproşi s-au ridicat entuziasmaţi. Se apropia Marele Medic! Precum untdelemnul politeţii, curtoazia ajută la realizarea relaţiilor dintre oameni, - Învăţătorule, ai milă de noi! au început să punând în practică dragostea. Într-adevăr, dacă strige ei. creştinii sunt copiii Regelui ceresc, manierele lor ar trebui să corespundă Curţii Regale căreia - Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor, a fost îi aparţin. răspunsul lui Isus. Unde învăţăm regulile curtoaziei? În 1922, În timp ce mergeau, ei au fost curăţiţi. Unul Emily Price Post a publicat o carte intitulată dintre ei s-a întors şi, căzând la picioarele lui Isus, Etiquette. Lucrarea ei a captat atenţia întregii L-a glorificat din toată inima pe Dumnezeu. naţiuni, iar regulile instituite acolo au Isus a întrebat: devenit modele de comportament bazat pe bun simţ şi respect pentru celălalt. Totuşi, - Nu au fost curăţiţi toţi zece? Unde sunt Emily Post a întâmpinat câteva probleme; a ceilalţi nouă? trăit într-o societate în schimbare şi a trebuit să-şi revizuiască periodic cartea pentru ca Ce situaţie tipică pentru societatea zilelor s-o adapteze la schimbările din contextul noastre! Mulţi oameni îşi fac timp să ceară ceea social. Ceea ce fusese cu totul de neacceptat ce doresc, dar foarte puţini îşi iau timp ca să în tinereţea ei, a devenit un comportament mulţumească şi să arate respect sau recunoştinţă obişnuit mai târziu. pentru ceea ce au primit. Există însă o altă carte ce conţine reguli privind Ce este curtoazia? Curtoazia este acel tip de bunele maniere, reguli ce nu au fost niciodată comportament ce face referire la atmosfera modificate sau adaptate. Într-adevăr, Scriptura de la o curte împărătească. Deşi mulţi regi nu include reguli culturale inacceptabile. Dar de pe pământ au fost înconjuraţi de curteni ea ne învaţă să ne ridicăm în faţa unei persoane superficiali, mândri şi egoişti, curtoazia rămâne în vârstă. Peste tot se întrevăd regulile de bază definită ca nobleţe, bunătate, graţie în cuvinte şi în fapte. “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  11

ale curtoaziei elementare. la posesiunile celorlalţi creează o atmosferă Să luăm în considerare câteva referinţe prietenească în familie. biblice care promovează în mod clar această Părinţii sunt responsabili cu promovarea practică. „  Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi bunelor maniere în cămin. Cel mai bun mod gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, de a realiza acest lucru este exemplul personal. miloşi, smeriţi.” (1 Petru 3:8) 1 „Astfel, deci, ca Să fi căsătorit nu înseamnă să renunţi la nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, curtoazia practicată înainte de căsătorie; cu îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu atât mai mult e nevoie de ea acum pentru ca bunătate...” (Coloseni 3:12) „Iubiţi-vă unii pe mireasma legăturilor familiale să fie păstrată. alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să „Vrei să deschizi, te rog, uşa?” „Mulţumesc dea întâietate altuia. ” (Romani 12:10) „Aşa pentru masă, mamă!” „Îmi pare rău că ţi-am dar, să urmărim lucrurile care duc la pacea şi vorbit aspru.” „E vreo treabă pe care pot s-o zidirea noastră.” (Romani 14:19) fac pentru tine, mamă /tată?” Acestea nu sunt În ce fel diferă curtoazia divină de curtoazia doar nişte exemple de expresii adecvate. Sunt obişnuită întâlnită în principii biblice practicate societatea noastră? La Familia în viaţa de zi cu zi. suprafaţă, par să se asemene, dar ele izvorăsc din motivaţii 2. În mijlocul fraţilor. Preţuindu-i pe ceilalţi mai diferite. Curtoazia divină este care nu are timp mult decât pe noi înşine, să ne purtăm unii altora expresia dragostei sfinte. pentru curtoazie va poverile ca să împlinim astfel Motivată de Duhul lui legea lui Hristos. Cuvintele Hristos, ea izvorăşte din avea timp pentru de încurajare adresate inimă. Curtoazia comună nepoliteţe. celui singur şi descurajat, este expresia politeţii de complimentele făcute la suprafaţă. Motivată de momentul potrivit, vizitarea eticheta socială, ea are o celor bolnavi sau infirmi, strălucire de suprafaţă. abţinerea de la expunerea publică a greşelilor Curtoazia divină înfloreşte atunci când altora – sunt toate expresii ale curtoaziei soarele nu străluceşte; curtoazia comună divine. păleşte adesea când se apropie furtuna. Aşa cum 3. În lume. Când lumea ne respinge sau calităţile unui caracter rafinat sunt imposibil nu ne înţelege, nu trebuie să renunţăm la de cumpărat, tot aşa curtoazia divină e un dar curtoazia creştină. Cum reacţionăm când ceresc pe care toţi ar trebui să ni-l dorim. ni se spune să părăsim proprietatea cuiva în Care sunt modalităţile practice de a arăta timp ce distribuim literatură creştină? Sau când suntem dispreţuiţi pentru că mărturisim curtoazie sfântă? Evanghelia unui suflet pierdut? Sau când ni se 1. În familie. Părinţii trebuie să-i înveţe pe taie calea în timp ce conducem pe autostradă? copii să respecte intimitatea şi posesiunile Când aşteptăm la nesfârşit în biroul vreunui celorlalţi. Abţinerea de la a deschide scrisorile doctor? Când ceilalţi sunt nepoliticoşi, lipsiţi celorlalţi, respectarea lecturii celuilalt, bătaia de maniere faţă de noi? Testul bunelor maniere în uşă înainte de a deschide uşi închise sunt este să poţi să înduri cu răbdare lipsa de maniere doar câteva exemple. Raportat în mod adecvat a celorlalţi. 1 Ceea ce e tradus prin „smeriţi” în versiunea Să fim gata să-i ajutăm pe bătrâni – Dumitru Cornilescu apare în versiunea engleză drept deschizându-le uşile, ducându-le bagajele sau „courteous”- curtenitori – termen care se potriveşte mai bine contextului. (n.t.) 12  Sămânţa adevărului • Martie 2010

ajutându-i să se îmbrace. Disponibilitatea de a are timp pentru zâmbete, va avea timp pentru ajuta va constitui o binecuvântare atât pentru grimase şi frunţi încruntate. Familia care nu cel care dă, cât şi pentru cel care primeşte. are timp pentru cuvinte pline de dragoste îşi va găsi timp pentru cuvinte aspre, critice. „Ce Până la urmă, curtoazia e o alegere. Nu voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la trebuie să fim stângaci în a ne comporta ca un fel. ” (Luca 6:31) „Ceilalţi nouă, unde sunt?” domn sau ca o doamnă. Curtoazia se dezvoltă prin exerciţiu zilnic. Din Home Horizons, oct. 2004 Eastern Mennonite Publications Familia care nu are timp pentru curtoazie va avea timp pentru nepoliteţe. Familia care nu Tradus şi folosit cu pemisiune. David— când un tată este îngăduitor de Nelson G. Martin Împăratul David îmbătrânea şi îi slăbeau Îngăduinţa extremă a lui David puterile. Zilele de domnie activă erau pe manifestată în educarea copiilor a afectat sfârşite. Adonia, fiul său, s-a bucurat şi a alegerile şi comportamentul fiilor lui, ajunşi declarat: „Voi fi împărat”. la maturitate. Biblia asociază acţiunile îndrăzneţe ale lui Adonia cu eşecul lui David Cum s-a născut planul îndrăzneţ al lui de a-şi controla copiii. Adonia de a uzurpa tronul? O parte a răspunsului la această întrebare o găsim în De ce este un tată tolerant cu 1 Împăraţi 1:6: „Tatăl său nu-l mustrase copiii lui? niciodată în viaţa lui, zicând: «Pentru ce faci aşa?»” Pentru a evita să-şi supere copiii. S-ar putea ca micuţa Doris, de trei anişori, să vrea să Adonia era obişnuit încă din copilărie decidă ea când să meargă la culcare, ce haine să-şi urmeze propriile căi. Aparent, nu să îmbrace sau ce mâncare să mănânce. fusese obligat niciodată să-şi supună voinţa Richard, în vârstă de opt ani, imploră să voii tatălui. David s-a dovedit extrem de fie lăsat să folosească bicicleta lui, cu toate indulgent cu educaţia pe care i-a dat-o că tatăl ştia că nu este în siguranţă pentru fiului lui. un copil să meargă pe bicicletă normală pe străzile aglomerate din localitate. Sarah, de Mai sunt şi alte indicii ale spiritului 16 ani, vrea să-şi schimbe modelul rochiei îngăduitor al lui David. Amnon s-a purtat sau coafura pentru a fi asemenea prietenelor în chip josnic cu sora lui, Tamar. Absalom ei. Robert, de 18 ani, îşi doreşte casete sau s-a gândit atunci să preia controlul şi să se CD-uri nepotrivite sau o maşină sport. răzbune pe fratele său. Mai târziu, Absalom s-a răzvrătit şi împotriva tatălui, aspirând Pentru binele veşnic al familiei, părinţii nu să ajungă împărat, dar pierzându-şi viaţa în trebuie să le permită copiilor tot ce-şi doresc timpul tentativei de detronare. “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  13

aceştia. Cu ajutorul lui Dumnezeu, trebuie să chiar şi atunci când e disponibil. Însă un ne străduim să-i ajutăm pe copii să-şi supună tată responsabil, prezent în mijlocul familiei, voinţa disciplinei părinţilor. Copiii au nevoie trebuie să-şi asume datoria impusă de de reguli şi de călăuzire, iar părinţii trebuie să Dumnezeu de a-şi creşte copiii în „mustrarea le pună în vigoare. şi învăţătura Domnului” (Efeseni 6:4). Uneori, lucru trebuie să mai aştepte, pentru Se poate ca taţii să se dovedească prea buni că nevoile copilului sunt mai importante. În la inimă pentru a tranşa lucrurile. Un tată unele situaţii, în funcţie de vârsta copilului îngăduitor se gândeşte că un copil e mai fericit sau de incident, tatăl trebuie să rezolve dacă e lăsat în voia lui. Evitarea conflictelor anumite probleme care au apărut cât timp a prezente pare o soluţie mai comodă pentru fost plecat. Copiii trebuie să ştie că ceea ce a părinţi şi copil. Totuşi, această abordare a spus tata este lege chiar şi atunci când acesta lucrurilor e o sămânţă rea pentru o recoltă nu e acasă. amară. Îngăduinţa tatălui se mai poate explica prin Un copil care nu a învăţat să-şi supună faptul că efortul depus pentru a-şi îndruma voia părinţilor lui va fi foarte dezavantajat familia l-a obosit foarte tare. Dumnezeu pe parcursul întregii vieţi. Persoanelor cu ştie că tatăl poate ajunge epuizat din cauza o voinţă puternică le e dificil să se supună îndatoririlor ce-i revin. De aceea, Scriptura ne oricărui tip de autoritate. îndeamnă: „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă Taţii se dovedesc toleranţi pentru a câştiga nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9) bunăvoinţa copiilor. Ei gândesc că, dacă se fac Haideţi să înaintăm prin credinţă. Dumnezeu iubiţi de copii, aceştia vor aprecia poveţele şi îi răsplăteşte nu pe taţii care doar au început, deciziile lor. ci pe cei care au făcut totul foarte bine. Parinţii trebuie să formeze Tatăl poate cădea în capcana de a fi prea în copii ascultarea de aspru cu copiii. El trebuie să înveţe să fie poruncile Bibliei. blând fără a fi îngăduitor, căci blândeţea este o roadă a Duhului. Părinţii trebuie să formeze în copii ascultarea de poruncile Bibliei: “Copii, Cum poate un părinte să ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci găsească echilibrul între este drept. „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe toleranţă şi severitate? mama ta”. (Efeseni 6:1, 2a) Copiii învăţaţi să asculte de aceste porunci sunt cu adevărat Nu disciplinaţi niciodată la mânie şi nici binecuvântaţi – ei îşi vor iubi părinţii şi vor nu recurgeţi la strigăte sau ţipete! Copiii simt culege răsplătiri bogate. imediat dacă tata este nervos. Acest lucru ar putea să-i provoace sau să-i mânie. Taţii se pot dovedi îngăduitori din greşeală – prea ocupaţi cu alte îndatoriri pentru a mai Nu-i ironizaţi pe copii, nu-i dispreţuiţi şi pune în aplicare o disciplină adevată. Ce se nici nu le faceţi cunoscute eşecurile! Amintiţi- întâmplă când tata lucrează departe de casă vă: copiii sunt fiinţe umane care au emoţii şi ori trebuie să se implice în diferite activităţi sentimente. Ei simt imediat când părinţii se ale bisericii? În asemenea momente, tatăl poartă nedrept. depinde de sprijinul mamei care poate să-i preia responsabilităţile. Cu ajutorul lui Dumnezeu, tatăl poate să stabilească standarde comportamentale Uneori e chiar mai uşor pentru un tată să fără să fie nevoit să se poarte ca un tiran o lase pe soţia lui să-i disciplineze pe copii, crud. Copiii noştri nu trebuie să creadă 14  Sămânţa adevărului • Martie 2010

că e imposibil să-i mulţumeşti pe părinţi. s-au născut, copiii vor fi şi neascultători Felicitările şi complimentele cu diferite ocazii uneori. Poate vor minţi, vor fura, vor înşela, sunt foarte importante pentru a încuraja un vor fi lipsiţi de respect. De multe ori, astfel de comportament pozitiv în copii. atitudini impun pedepse corporale. A trece cu vederea sau a găsi scuze pentru purtarea Ce directive biblice îi sunt de lor rea nu exprimă dragoste adevărată faţă folos tatălui pentru a evita de copiii noştri. „Cine cruţă nuiaua, urăşte pericolul unui spirit îngăduitor? pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată.” (Proverbe 13:24) În Genesa 18:19b, Dumnezeu spune – referindu-se la Avraam – că „ştiu că are să Confruntaţi cu responsabilitatea de a-şi poruncească fiilor lui şi casei lui după el să creşte copiii în „mustrarea şi învăţătura ţină Calea Domnului”. Domnului”, părinţii îşi pot pune întrebarea: „Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri?” Dumnezeu le-a dat taţilor responsabilitatea (2 Cor. 2:16b) Cele mai multe resurse pentru de a le porunci copiilor „după el”. Scopul o bună instruire a noastră le găsim în Biblie. nostru este să ne ţinem departe de obiceiurile Soţia, la rândul ei, poate oferi un sprijin proaste, negative, ca să putem fi un exemplu preţios şi sugestii valoroase. Împărtăşirea vrednic de urmat pentru copiii noştri. problemelor cu alţi părinţi evlavioşi poate oferi ajutor şi inspiraţie. Şi literatura de „Copilul lăsat de capul lui face ruşine calitate ajută mult. mamei sale.” (Proverbele 29:15b) În mod regretabil, David a învăţat acest adevăr prin Mai mult decât părinţi credincioşi, suferinţă. Copiii noştri nu fac o excepţie Dumnezeu vrea ca fiii şi fiicele noastre să de la acest principiu. În calitate de părinţi, ajungă bărbaţi şi femei cu convingeri creştine trebuie să ştim să le oferim o educaţie bazată puternice care să trăiască în mod consecvent pe dragoste, disciplină şi uneori pedeapsă. pentru Domnul. Haideţi să ne străduim să-i „Nebunia este lipită de inima copilului, dar pregătim pe copiii noştri pentru o viaţă de nuiaua certării o va dezlipi de el.” (Proverbele credincioşie faţă de Domnul, viaţă care să 22:15) Din cauza naturii decăzute cu care sfârşească în eternitate împreună cu El. Priviri Din Home Horizons, Eastern mennonite Publications Tradus şi folosit cu permisiune. în cuvânt Se spune despre oamenii viteji Avem trei mari duşmani: lumea, ai lui David că erau şi dreptaci şi stângaci. firea pământească şi diavolul. Însă avem şi trei Ei erau pe deplin consacraţi; îşi puteau mari prieteni: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. folosi mâna stângă şi mâna dreaptă în slujba împăratului. Asta e ceea ce vrem Excerpts from “Glimpses into the Word,” D. L. Moody şi noi în Londra. Oameni care să lupte şi and His Work, by Rev. W. H. Daniel, Hartford: American cu dreapta, şi cu stânga pentru Împăratul Slavei. Oameni care să poată să-şi folosească Publishing Company, 1875 Domeniul public. ochii, limba, urechile şi orice altceva pentru Domnul Isus. “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  15

Părintele care se roagă — de Sidney M. Carpenter Compozitorul cântării spune: „Rugăciunea „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde.” (Ieremia este respiraţia vitală a creştinului, aerul 33:3) „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi său.” Scopul acestui articol este să motiveze găsi; bateţi, şi vi se va deschide.” (Matei 7:7) părinţii pentru a se ruga. Câteva principii ale rugăciunii regăsite în Efeseni 3 vor fi baza Gândeşte-te la ideile de mai sus şi vei observa gândurilor noastre. că sunt elementele de bază ale rugăciunii. Dumnezeu ni le-a dat prin apostolul Pavel, Elementele rugăciunii un „părinte” extraordinar, rugativ. Pavel se referă la poziţia în rugăciune când Practica rugăciunii afirmă: „îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos” (Efeseni Rugăciunea trebuie să aibă un loc deosebit 3:14). El se vedea cel mai neînsemnat dintre în viaţa fiecărui sfânt – în rugăciunile sfinţi. Această atitudine este punctul de personale, familiale, congregaţionale, pentru plecare al rugăciunii. Noi suntem lipsiţi, prin binecuvântarea mesei şi în vremuri deosebite. urmare, venim în rugăciune la Dumnezeu Pavel a scris în mod simplu: „Rugaţi-vă care este singurul nostru ajutor. neîncetat.” (1 Tesaloniceni 5:17) Ca să avem această dispoziţie înspre rugăciune, trebuie să Rugăciunea atinge resursele veşnice ale lui avem un timp şi un loc unde să ne întâlnim Dumnezeu. Ne rugăm să înţelegem voia şi zilnic cu Dumnezeu. scopul lui Dumnezeu. Rugăciunea ne ajută să îndeplinim planul lui Dumnezeu. Ea ar Ce Îi cerem lui Dumnezeu? În primul trebui să ne unească şi să ne contopească cu rând, venim înaintea Lui cu nevoia noastră scopurile şi caracterul lui Dumnezeu. de sfinţenie şi de har. De asemenea, stăruim înaintea Lui pentru copiii noştri (care sunt Pentru a face aceasta, Dumnezeu ne binecuvântările Lui speciale) înainte şi după oferă harul Său şi „bogăţiile nepătrunse ale naşterea lor. Ne rugăm pentru mântuirea lui Hristos”. Da, toate bogăţiile spirituale lor, pentru puritatea lor, pentru educaţia şi toată înţelepciunea sunt ascunse în Isus lor, pentru credincioşia lor faţă de Domnul, Hristos, iar rugăciunea este cheia de a intra pentru parteneri evlavioşi, dacă Domnul îi în posesia lor. va călăuzi să se căsătorească şi pentru har deosebit dacă El alege altceva. Alături de Rugăciunea are putere doar dacă este Ana, fiecare părinte ar trebui să poată spune: întărită de Duhul lui Dumnezeu. Iuda „Pentru copilul acesta mă rugam”. (1 Samuel vorbeşte despre rugăciunea în Duhul Sfânt. 1:27) Aceasta înseamnă că noi ne dorim Pavel, în Romani 8, spune că Duhul Sfânt copii şi că ne rugăm zilnic pentru ei până mijloceşte la Dumnezeu cu rugăciunile moartea ne desparte. Rugăciunile noastre au noastre. Cu siguranţă, nu este corect să un impact deosebit în viaţa copiilor noştri. rostim rugăciuni ca profeţii lui Baal din 1 Împăraţi 18. Viaţa condusă de Dumnezeu Din viaţa de rugăciune se revarsă laude este cea care apelează la sala tronului din cer. şi mulţumiri. „Mulţumiţi totdeauna 16  Sămânţa adevărului • Martie 2010

lui Dumnezeu Tatăl.” (Efeseni 5:20) Avem nevoie de viziune. Ucenicii au spus: Recunoaştem cu bucurie fiecare rugăciune „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm.” (Luca ascultată, precum şi frumuseţea, şi sfinţenia 11:1) Învăţăm prin exerciţiu. Rugându-ne, Dumnezeului nostru, căruia îi place să asculte observăm nevoia de rugăciune. Doar veşnicia şi să răspundă la fiecare cerere. va descoperi deplina valoare a rugăciunii. Adună cerul cu bucurie mireasma rugăciunilor Satan a văzut protecţia lui Dumnezeu în noastre? viaţa lui Iov, care era un tată rugativ. Dragi părinţi, înălţăm noi ziduri de rugăciune în Cum decurge viaţa ta de rugăciune? jurul copiilor noştri? Nimic altceva nu poate Pricepem noi „dragostea lui Hristos, care controla puterea lui Satan. El tremură când îl întrece orice înţelegere”? Suntem „umpluţi cu vede pe cel mai slab sfânt în genunchi. plinătatea lui Dumnezeu”? Stăm noi în picioare înaintea Domnului ca Avraam? Suntem şi Ce lucruri Îl determină pe un părinte să noi asemenea lui Eprafa, care „totdeauna se se roage şi care sunt rezultatele rugăciunii? luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru Problemele ar trebui să dea naştere rugăciunii. ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi Ana a trecut prin provocări asemănătoare. Ea în voia lui Dumnezeu”? (Coloseni 4:12) nu avea copii. Rivala ei îngreuna situaţia şi Lucrarea rugăciunii este cea care aduce progres mai mult. Dumnezeu s-a folosit de aceasta în rugăciune. să-i dea o sarcină grea Anei. Învăţăm noi să fim părinţi rugativi, asemenea Anei, prin Stăruieşte în rugăciune. Moise este un încercările şi ispitele pe care Dumnezeu le exemplu deosebit în această privinţă. El a permite? Satan însuşi ne-ar sta în cale. Lui dorit aşa de mult slava lui Dumnezeu şi îi place să se interpună între Dumnezeu şi binecuvântarea poporului său, încât a fost gata sfântul care se roagă. să-i fie şters numele din Cartea lui Dumnezeu de dragul poporului său. Bucuria sublimă a În timpul şederii israeliţilor în Egipt, Faraon părinţilor rugativi este aceea de a vedea copiii a poruncit: „Să aruncaţi în râu pe orice băiat că aleg şi urmează calea adevărului. (israelit) care se va naşte, şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.” (Exod. 1:22) Cu siguranţă, Desăvârşirea va fi rezultatul final. Rugăciunea rugăciunile părinţilor lui Moise au avut un ne modelează viaţa după chipul lui Dumnezeu. rol însemnat în cruţarea vieţii lui Moise. Rugăciunea ajută la îndepărtarea păcatului, Rugăciunile făcute de trei ori pe zi ale lui detronarea eului şi zădărnicirea greşelilor. Daniel l-au ţinut credincios Domnului şi au Ne aduce în voia desăvârşită şi deplină a lui avut drept rezultat eliberarea lui din groapa Dumnezeu. „Mare putere are rugăciunea cu lei. fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16) Părintele care se roagă ajunge în prezenţa Trebuie să avem toată plinătatea lui Celui care este frumuseţea desăvârşită alături Dumnezeu. Trebuie să conştientizăm puterea de copiii lui, precum şi de cei pentru care se Lui de-a face „nespus mai mult decât cerem roagă! „Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Trebuie să Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de învăţăm să ne transformăm problemele în chipul Tău.” (Psalmul 17:15) Să ne rugăm rugăciuni. Satan vrea să ne umple cu ură; neîncetat şi să nu obosim! noi să cerem dragoste. Principiile şi practica rugăciunii se unesc în scopul rezolvării Din Light of Life, vol. 28 nr. 1 problemelor celui ce se roagă, iar Dumnezeu Rod and Staff Publishers, Inc. este slăvit. Tradus şi folosit cu permisiune. “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  17

,,Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-ţi aminte de îndurările Tale!” Hab. 3:2 Rubrica Istorică Aşteaptă cu credinţă în ascultare „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi din start că poruncile la care se face cuvântul Meu.” (Ioan 14:23) referire nu pot fi ritualuri ale lui Hristos. Ele sunt ritualuri evreieşti – Trebuie să menţionez o obiecţie de care, logic, un creştin nu mai este care, de fapt, nu ţine întru totul legat cu nimic. de acest subiect. Cu toate acestea, pentru că a fost atât de frecvent Aceasta reiese sigur din cuvintele adusă în discuţie, n-o voi neglija imediat următoare: „Nu lua, nu complet. gusta, nu atinge cutare lucru!” (v.21) Toate aceste porunci se referă în mod Obiecţia e că Apostolul Pavel a categoric la ritualurile străvechi ale spus: „Dacă aţi murit împreună legii iudaice, astfel încât obiecţia cu Hristos faţă de învăţăturile aceasta este cea mai şubredă dintre începătoare ale lumii, de ce, ca toate. şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci [ritualuri, în lb. Aşadar, în ciuda tuturor obiecţiilor, engl. – n.t.] ca acestea?” (Col. 2:20) marele adevăr rămâne nezdruncinat: Aşadar, se spune că un creştin, unul toţi cei ce doresc harul lui Dumnezeu care a murit împreună cu Hristos, trebuie să-l aştepte în felul în care El nu trebuie să se mai supună la Însuşi l-a rânduit. ritualuri – instrumente ale harului. Preluat din Renew My Heart, Daily Wisdom Deci, cineva va zice: „Dacă from the Writings of John Wesley sunt creştin, nu mai sunt supus ritualurilor lui Hristos!” Prin însăşi [Pune în mine o inimă nouă, Înţelepciune absurditatea afirmaţiei, se observă zilnică din scrierile lui John Wesley] Culegere de Alice Russie © 2002 by Barbour Publishing, Inc. Tradus şi folosit cu permisiune. 18  Sămânţa adevărului • Martie 2010

Intraţi pe poarta cea strâmtă „Intraţi pe poarta cea strâmtă.” (Matei 7:13) Isus a descris, în textul general numit Predica de pe Munte (Matei 5-7), sfinţenia şi fericirea autentică, adică natura adevăratei religii lăuntrice. Şi i-a catalogat fericiţi pe cei ce merg pe această cale. După ce şi-a avertizat auditoriul despre câteva piedici în calea sfinţeniei (7:1- 12), El începe, în textul de mai sus, să-l îndemne să umble pe calea pe care i-o descrisese. În acelaşi timp, El atrage atenţia asupra unor altfel de piedici: exemplul negativ şi necugetarea. Din cauza acestor piedici, mulţi, poate mii, care odată mergeau bine pe calea Domnului, au fost readuşi într-o stare de condamnare. Şi mulţi dintre aceştia nu erau novici în religie, ci făcuseră unele progrese pe calea neprihănirii. Domnul accentuează cu toată seriozitatea avertismentul împotriva exemplului negativ şi a necugetării. Domnul accentuează cu toată seriozitatea avertismentul împotriva exemplului negativ şi a necugetării. Repetă acest lucru iar şi iar, în diferite expresii, pentru ca noi să pricepem esenţa învăţăturii Sale. Pentru ca să ne păzim eficient împotriva exemplului negativ, El spune: „Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” (Matei 7:13, 14) Ce forţă puternică o reprezintă aceşti mulţi! Oh, să alergăm departe de exemplul lor negativ! Preluat din Renew My Heart, Daily Wisdom from the Writings of John Wesley [Pune în mine o inimă nouă, Înţelepciune zilnică din scrierile lui John Wesley] Culegere de Alice Russie © 2002 by Barbour Publishing, Inc. Tradus şi folosit cu permisiune. “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  19

Importanţa istoriei — de Dean Martin Considerată de unii interesantă, iar de alţii şi ajutorul lui Dumnezeu. plictisitoare, studierea istoriei aduce în mod Istoria ne învaţă că astăzi, esenţa naturii sigur un surplus de bogăţie şi semnificaţie vieţii noastre. omului este aceeaşi ca la începutul lumii. În mod natural, noi ne comportăm în anumite „Mai bine să înţelegi mai târziu decât să-ţi situaţii întocmai cum s-au comportat cei dai cu părerea.” Deşi acest gând este folosit din trecut. Aşadar, ne putem compara cu deseori într-un sens negativ, poate fi folosit orice persoană din Biblie – fie Adam şi şi într-unul pozitiv. Apostolul Pavel a scris Eva, Noe, Avraam, Rut, împăratul David, în 1 Corinteni 10:11: „Aceste lucruri li s-au Isaia şi apostolul Pavel – chiar dacă multe întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au circumstanţe sunt diferite de ale noastre. fost scrise pentru învăţătura noastră, peste În acelaşi fel, noi putem înţelege acţiunile care au venit sfârşiturile veacurilor.” Istoria omului din vremurile biblice. ne învaţă despre natura omului şi despre relaţia lui cu Dumnezeu şi cu semenii. Istoria ne ajută să preţuim moştenirea spirituală şi tradiţiile care ne-au fost transmise Istoria ne învaţă că lumea este într-o de generaţiile trecute. (Deşi principiile revoluţie constantă şi nu într-o evoluţie Bibliei sunt precise şi sigure, aplicaţiile constantă. Aşadar, istoria omenirii coboară acestora sunt specifice fiecărei generaţii.) în spirală de la renaştere la declin. În general, Generaţiile au trebuit să evalueze aspectele aceasta se datorează faptului că natura practice şi implicaţiile principiilor biblice. umană stricată face ca neprihănirea omului Aşadar, moştenirea de credinţă şi practică a să se degradeze. Acest cerc vicios s-a repetat bisericii este într-adevăr o sumă a deciziilor în istoria israeliţilor şi continuă şi în prezent. spirituale luate în trecut. Cercul poate fi întrerupt doar dacă inimile noastre sunt schimbate prin naştere din nou Istoria ne ajută să apreciem greutăţile prin care au trecut strămoşii noştri. Tot confortul 20  Sămânţa adevărului • Martie 2010 şi binecuvântarea de care ne bucurăm azi au fost câştigate cu un mare preţ. Înaintaşii noştri au trebuit să-şi părăsească familiile sau prietenii şi, în multe cazuri, să nu-i mai vadă niciodată. Ei au muncit din greu să lucreze pământul manual. Au trăit în timpul sărăciei, foametei şi medicinei străvechi. Dar credinţa lor puternică în Dumnezeu i-a trecut biruitori. Istoria consemnează şi falimentele

oamenilor. Deşi nu putem cunoaşte toate acestei Biserici. Ei au cucerit teritoriul şi cauzele eşecurilor, putem să învăţăm din au convertit cu forţa populaţia la islamism. greşelile lor evidente şi din consecinţele Mai mult de un million de creştini au fost acestora. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin ucişi. Azi, populaţia Turciei, aşa cum este har, noi putem birui tendinţa firească de a numită acum Asia Mică, este predominant crede că putem face aceleaşi greşeli ca ei, dar musulmană. fără să fim afectaţi. Istoria ne ajută să înţelegem sistemul Unul dintre cele mai importante motive de valori din ţara noastră. Putem analiza pentru a studia istoria este acumularea evoluţia legii britanice ca să înţelegem cum de cunoştinţe. Istoria lumii ne oferă vaste funcţionează sistemul legislativ din America cunoştinţe despre orice zonă geografică şi de Nord. Putem constata degradarea despre cultura complexă a poporului lui alarmantă a societăţii pe măsură ce locuitorii Dumnezeu. Putem înţelege de ce o anumită ţării s-au îndepărtat tot mai mult de regiune a trecut prin războaie. principiile scripturale. De exemplu, gândeşte-te la Asia Mică, Studierea istoriei ne ajută să ne dăm seama localizată între Marea Mediterană şi Marea că noi trebuie să consemnăm propria noastră Neagră şi vecină cu Europa. Populaţia antică istorie pentru că, dacă Domnul întârzie, a acestei regiuni includea hetiţii, menţionaţi generaţiile viitoare să poată cunoaşte în Vechiul Testament. Mai târziu, grecii preocupările şi evenimentele care au avut loc şi apoi romanii au cucerit acest teritoriu, în zilele noastre. impunând arhitectura şi infrastructura lor antică, care este vizibilă şi astăzi. Această Fie ca noi să studiem istoria ca o necesitate. regiune a devenit un bastion al creştinătăţii Pe măsură ce ne trăim viaţa şi privim în cu un număr mare de biserici. Când Imperiul istorie, să stabilim cu atenţie scopul şi ţelul Roman s-a divizat în cel de Răsărit şi cel de nostru pentru viitor şi să ne călăuzească viaţa Apus, Imperiul de Răsărit şi-a stabilit capitala noastră şi a urmaşilor noştri pe drumul cel la Constantinopol, la marginea acestui bun. teritoriu. Mai târziu, Biserica Ortodoxă de Răsărit, după ce s-a despărţit de Biserica Curriculum News and Cues, aug. 2007 Romano-Catolică, s-a concentrat în această Rod and Staff Publishers, Inc. regiune. Oricum, turcii au mutat centrul Tradus şi folosit cu permisiune. Dumnezeu se uită, nu după un om cu abilităţi ci după un om al credinţei; un om care refuză să se îndoiască; un om care crede că Dumnezeu este îndeajuns. El se uită după un om care nu numai crede că Dumnezeu poate, ci este convins că Dumnezeu face. —D. R. Shepson “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  21

,,Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.” Ps. 37:25 PRubrica ractică varza-sconcsLa început, dumnezeu a creat —Kevin Shank Ai auzit vreodată de omul care a încercat de frigul iernii de o glugă roşcat-maronie să mănânce varză-sconcs într-o tocană? A numită bractee. În interiorul acesteia, în jurul lăsat frunzele la uscat timp de o săptămână, florii, planta menţine o temperatură de 22- le-a fiert şi apoi a făcut tocana, împreună cu 23o C. Cum reuşeşte ea aşa ceva? În timp ce multe alte legume. O singură degustare şi n-a ritmul respiraţiei majorităţii plantelor scade mai dorit în veci acea tocană. De fapt, potrivit la frig, cel al verzei-sconcs creşte, producând poveştii, a luat oala în baie şi a aruncat totul căldura necesară pentru ca florile să reziste la toaletă, iar de atunci instalaţia lui sanitară cu brio iernii. Zăpada şi gheaţa se vor topi de n-a mai fost niciodată la fel… bracteea verzei. Dar ce zici de povestea ursului care a ieşit Varza-sconcs conţine un suc acru compus din bârlog şi, în goana lui după hrană, a din cristale de oxalat de calciu. Aceste cristale distrus un cuib de albine, lăsând fără adăpost microscopice sunt foarte ascuţite şi, atunci o întreagă colonie când încă mai era zăpadă pe când varza e consumată, provoacă o senzaţie pământ? Datorită căpăţânilor de varză-sconcs de arsură în gură şi în gât. E ca şi cum ai aflate prin preajmă, unele albine au reuşit să mânca praf de sticlă. Totodată, gustul este ia căldură şi energie de la florile acestei plante extrem de piperat. Vitele mai degrabă ar şi astfel au supravieţuit pentru a clădi un nou muri de foame decât să mănânce frunze de cămin. Deşi sună exagerat, cred totuşi că varză-sconcs, deşi elanii şi urşii o consumă aceasta chiar s-ar fi putut întâmpla. fără probleme. Varza-sconcs este prima plantă ce înfloreşte primăvara. De fapt, florile se formează încă din toamna precedentă. Ele sunt protejate 22  Sămânţa adevărului • Martie 2010

varza - sconcs „Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:11)  Toate părţile verzei-sconcs, atunci când niciodată şi nu devin lemnoase. Alcătuite în sunt atinse, emană un miros urât, similar principal din apă şi aer, ele se dizolvă la fel ca celui emanat de un sconcs. bracteea şi florile.  Bracteea este plină de mici buzunăraşe  Nimeni nu cunoaşte cu exactitate de aer care ajută la păstrarea căldurii în cât de mult poate trăi o varză-sconcs, deşi interiorul plantei. vârsta atinge sute de ani. Sistemul lor masiv de rădăcini este atât de complex, încât e  Frunzele de buruieni perene seamănă cu aproape imposibil de excavat. Felul în care cele ale verzei-sconcs şi pot fi găsite crescând arată rădăcina face ca planta să fie tot mai pe lângă acestea; totuşi, aceste buruieni bine înfiptă în pământ cu fiecare an ce trece. nu au mirosul respingător. Însă ele sunt Aşadar, dacă cineva de-acasă sugerează o extrem de otrăvitoare şi nu trebuie mâncate tocăniţă din frunze de varză-sconcs, fii gata sub nici o formă. Se disting de varză prin mai bine să iei masa la un restaurant… nervurile paralele proeminente din frunzele verzi. Frunzele de varză-sconcs au nervuri Din Nature Friend, martie 2006 ramificate, greu de remarcat. © Dogwood Ridge Outdoors  Frunzele pot ajunge până la 1m. Pe Tradus şi folosit cu permisiune. măsură ce se descompun, ele nu se usucă “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  23

Sămânţa puternică —Lyndon Martin Ai privit vreodată o sămânţă care germinează şi te-ai bucurat de modul lent, Plumula este un muguraş încovoiat, cu dar puternic, în care ea străpunge pământul? frunzuliţe îndoite la capăt. Acestea vor fi Mă îndoiesc. prima tulpină şi primele frunze ale plantei. Celălalt muguraş, numit radicula, va fi Curând grădinarii vor ara pământul şi vor prima rădăcină a plantei. Jumătăţile fasolei aşeza sămânţa în îmbrăţişarea lui caldă. Vor se numesc cotiledoane. Ele conţin hrană grebla uşor pământul deasupra seminţei şi o depozitată pentru a da energie noii plante. vor lăsa într-un mormânt întunecat. Apoi, în linişte, are loc minunea lui Dumnezeu. Viaţa La sămânţa de porumb este un sigur cotiledon puternic. Astfel, porumbul este Fasolea lima numit monocot (un cotiledon), iar fasolea este numită dicot (două cotiledoane). pe care ne place s-o mâncăm este, de fapt, sămânţa unei plante de fasole. Nu-i aşa că sămânţa nu pare vie? Asta pentru că Dumnezeu a făcut sămânţa ca să fie ţâşneşte din sămânţă şi o nouă plantă apare latentă sau inactivă până când condiţiile sunt la suprafaţă. Haideţi să cercetăm o sămânţă prielnice pentru creştere. În felul acesta, noile şi felul în care ea creşte ca o nouă plantă. plante vor avea o şansă să supravieţuiască. O sămânţă este partea reproductivă a unei Germinaţia este procesul de creştere a plante înflorite. Sămânţa se formează din unei seminţe. Seminţele au nevoie de multă flori. Fasolea lima pe care ne place s-o mâncăm apă pentru germinaţie. Încearcă să plantezi este, de fapt, sămânţa unei plante de fasole. seminţe în pământul uscat. Ele nu vor Este o sămânţă indicată pentru cercetare creşte! Au nevoie de o temperatură potrivită şi observare a părţilor ei componente. Poţi (10°C-45°C). De aceea, pentru a le păstra, decoji cu grijă învelişul seminţei. Acest înveliş o metodă bună este să îngheţăm sămânţa acoperă şi protejează tânăra plantă embrion. Embrionul este partea vie a seminţei. Ea Sămânţa conţine tot ce e necesar pentru a creşte o nouă plantă. are nevoie de oxigen şi de un pământ bun pentru a germina. Desfaci fasolea în două jumătăţi cu unghia. La încheietura jumătăţilor vei observa doi – seminţele ţinute la rece nu vor încolţii. muguraşi care vor creşte ca o nouă plantă. Totodată, sămânţa are nevoie de oxigen şi de un pământ bun pentru a germina. Atunci când condiţiile sunt potrivite, 24  Sămânţa adevărului • Martie 2010

sămânţa începe să absoarbă apă din pământ. plantează sămânţa. Apoi aşează-l într-un loc Unele seminţe absorb de două ori mai multă cald şi întunecat. apă decât conţin în mod normal! Dacă nu poţi construi un astfel de vas, Apa înmoaie învelişul seminţei şi provoacă aşează seminţele într-un prosop umed de reacţii chimice în sămânţă. Planta embrionară hârtie ca să germineze. Asigură-te că le începe să se umfle şi iese afară din învelişul menţii umede! seminţei. Radicula se îndreaptă repede spre pământ. Ea produce mici rădăcini ca nişte Seminţele de fasole sunt plăcute la privit. firişoare care absorb apa şi fixează noua plantă (Ia seminţe proaspete, nu din conservă.) în pământ. Plumula înmugureşte, ducând cu Urmăreşte procesul germinaţiei aşa cum ea şi cotiledoanele. Acestea se usucă pe măsură a fost descris mai sus. Plantează seminţe ce sămânţa creşte. Uneori, poţi observa diferite. Seminţele de ridichi dezvoltă multe cotiledoanele zbârcite pe tulpina plantei, firicele de rădăcină. Cele de porumb vor avea mai sus de pământ. Cotiledoanele protejează muguri foarte drepţi. frunzele plantei care se dezvoltă şi dau hrană pentru un scurt timp. Odată ce apar frunzele Întorcând vasul pe o parte, de îndată propriu-zise ale plantei, ele produc hrană şi ce tulpinile au crescut, vei putea observa astfel planta poate supravieţui şi creşte. că rădăcinile cresc întotdeauna în jos iar tulpinile în sus. Tulpina şi rădăcina se vor O metodă bună de a observa seminţele care reorienta treptat conform cu gravitatea. germinează este de a construi un recipient transparent. Foloseşte 4 bucăţi de lemn lat Ce minunat e să obţii seminţe! Plantează- de 5 cm, lung de 30 cm şi gros de 2 cm. le afară şi urmăreşte-le crescând! Mai presus Decupează de-a lungul scândurelelor un de toate, minunează-te de viaţa pe care canal pentru sticlă, lăsând spaţiu suficient Dumnezeul nostru puternic a pus-o într-o pentru pământ şi seminţe. Prinde în cuie sămânţă mică. trei părţi de lemn şi introdu sticla adecvată. Umple 2/3 din acest container cu pământ şi Din Nature Friend Magazine, martie 2007 © Dogwood Ridge Outdoors Tradus şi folosit cu permisiune. “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  25

,,Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.” 1 Tim. 4:12 Rubrica Tineretului De veghe la reparatul podului —Janet Sensenig Emma stătea la masa din bucătărie şi îi răspunse un muncitor lui Glenn. Vom curăţa mere. Unul după altul, merele cădeau lucra noaptea când traficul nu mai e aşa de în ligheanul de pe masă, iar femeia părea intens. cufundată în gânduri. Deodată, un zgomot îi atrase atenţia. — Ştiţi cumva când o să începeţi? întrebă Glenn. — O macara uriaşă, spuse ea cu voce tare, observând maşina care parcase pe autostrada — Cel mai probabil, undeva între apus şi interstatală ce atingea un colţ al pajiştii lor. răsărit, răspunse bărbatul zâmbind. Mă întreb ce au de gând să facă... — Cu alte cuvinte, nu ştiţi exact, conchise Imediat observă şi alte camioane ale Glenn. Departamentului pentru Autostrăzi. — Exact, confirmă celălalt. Orice poate Chiar în acel moment, soţul ei, Glenn, duce la amânarea procesului, aşa că nu pot deschise uşa din spate. spune cu precizie ora la care vom începe. — Ai văzut maşina aceea grea de pe Îndată ce Glenn se întoarse acasă, şcolarii autostradă? întrebă el. o zbughiră pe uşă. — Da! Am auzit zgomotul şi apoi am văzut — Ce e cu macaraua aia parcată pe uriaşul. Ştii cumva ce au de gând să facă? autostradă? întrebă Brian cu vădit interes. — Cred că o să mă duc să aflu, se hotărî — Plănuiesc să înlocuiască un pilon Glenn. Bărbatul traversă pajiştea şi se apropie în timpul nopţii, îi răspunse tatăl fiului de doi bărbaţi care discutau lângă un camion entuziasmat. parcat. — Da’ cum o să vadă noaptea? întrebă — Intenţionăm să înlocuim un pilon curios Brian. care a fost lovit de un camion în primăvară, — O, vor aprinde lumini puternice, răspunse tatăl. O să aibă lumină suficientă. 26  Sămânţa adevărului • Martie 2010

— Oare să stăm treji şi să vedem cum soţii derutaţi. Afară era deja lumină. Glenn vor lucra? Spuse Brian gânditor. Pentru un se uită imediat pe fereastră. copil de şcoală aceasta poate fi considerată oportunitatea anului. — Uite, spuse el nevenindu-i să creadă. Deja au terminat treaba, iar camioanele au — Cred că aşa vom proceda, răspunse tata. plecat. Doar macaraua a mai rămas. Cred că va fi un proces interesant de urmărit. Mai târziu, în timp ce familia era adunată În timpul cinei, sosi la faţa locului un camion la micul dejun, Eugene exclamă: lung, transportând un pilon uriaş de oţel. Se părea că toate utilajele erau gata de lucru. — Incredibil ce mult s-a lucrat în timp ce noi dormeam! Sosi şi ora de culcare, iar mama îi puse pe cei mici în pat. Lui Brian şi fraţilor lui care — Bine c-am ratat doar înlocuirea unui mergeau la şcoală li s-a dat voie să urmărească pilon, îşi consolă tatăl familia. Asta îmi munca. aminteşte de un eveniment mult mai — Cred că vor începe curând, anticipă Faptul că am pierdut Brian. Deja sunt mai puţine maşini. repararea podului e doar o dezamăgire pământească, — Sper că da, spuse Eugene cu un căscat. Sunt obosit şi mi-e somn. dar să nu-l putem Sosi ora zece, apoi ora unsprezece. important despre care ştim că se va întâmpla curând. — Cred că ar trebui să mergeţi la culcare, băieţi. Dacă vedem ceva întâmplându-se o să — Te referi la revenirea lui Isus Hristos? vă chemăm. întrebă Brian. — Sunt dezamăgit, mormăi Brian. Credeam — Da, încuviinţă tatăl! Nu vrem să fim că o să vedem ceva interesant şi nu s-a întâmplat neglijenţi şi să ratăm evenimentul. Faptul nimic. Singurul lucru pe care îl vedem sunt că am pierdut repararea podului e doar o camioanele astea şi luminile aprinse. dezamăgire pământească, dar să nu-l putem întâmpina pe Hristos, la întoarcerea Sa, va — Trebuie să existe un motiv pentru această avea consecinţe veşnice. amânare, le spuse tatăl. Dar e deja prea târziu. Mâine mergeţi la şcoală şi trebuie să vă odihniţi — Aş spune că această experienţă a avut o ca să faceţi faţă lecţiilor. anumită valoare în ciuda dezamăgirii noastre, adăugă mama. Ne-a adus aminte că trebuie Bombănind, copiii se supuseră. să fim gata şi să-L aşteptăm pe Domnul. — Cu siguranţă vor începe imediat, spuse Din Home Horizons, aprilie 2007 Emma când ceasul arătă ora doisprezece. Eastern Mennonite Publications Cosea ceva de mână, iar Glenn citea. Tradus şi folosit cu permisiune. — Poate că ar trebui să mergem şi noi la culcare, spuse Glenn la ora două. Poate că nu vor lucra deloc noaptea asta. — De acord, aprobă Emma. Probabil că vom auzi zgomot. Nu e chiar aşa departe de casa noastră. În curând, toată familia era cufundată în somn. La ora şase, ceasul a sunat, trezindu-i pe “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  27

<Isus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: <Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.” Luca 18:16 Rubrica pentru copii Drumul biscuiţilor şi a gemului — de Jeanne Zornes — Linda, adu-mi te rog un borcan cu gem doar câteva. O să te ajut să le schimbi. de căpşune, ceru mama. Linda se uită cum mama luă bateriile din Uşa ce dădea spre „camera rece” scârţâi în dulapul cu atâtea alte lucruri interesante: timp ce Linda o deschise. Ştia exact unde foarfeci, benzi adezive, elastice, sfori, să găsească gemul. Cu câteva luni înainte, creioane, şuruburi, cuie. Îşi aduse aminte că o ajutase pe mama să pregătească borcanele mama îl numea „sertarul cu rezerve”. cu gem de căpşune pentru iarnă. Păşind pe prima treaptă, Linda încercă să aprindă — Uite, spuse mama, punând bateriile în lanterna. „Camera rece” nu avea electricitate, lanternă. Ar trebui să funcţioneze câteva luni era luminată doar foarte slab de lumina ce bune de-acum înainte. pătrundea prin găurile de aerisire. Ajunsă din nou în beci, Linda numără Apăsă butonul, dar lanterna dădea o borcanele roşii: 23. Apoi se opri ca să admire lumină mult prea difuză. toate borcanele cu fructe şi legume pe care mama ei le conservase. Îşi aminti de zilele — Mama, strigă Linda, lanterna nu fierbinţi când culegea păstăile şi scotea din funcţionează! ele boabele. Altădată, ajutase la ruperea mătăsii porumbului. Cel mai mult i-a plăcut La rândul ei, mama încercă butonul şi se la culesul căpşunelor pentru că putuse mânca lămuri: în timp ce culegea. — Are nevoie de baterii noi şi mai avem 28  Sămânţa adevărului • Martie 2010

În curând – ştia prea bine acest lucru – coşurile urmau să fie umplute de cartofi, dovleci şi mere. În „camera rece” ele se păstrau foarte bine. — Uite gemul, mama, spuse Linda. Vrei să faci biscuiţi? întrebă fetiţa aproape simţindu-le gustul în gură. — Da, răspunse mama, tocmai i-am scos din cuptor. Linda privi cu atenţie cum mama puse câţiva biscuiţi aurii într-o cutie, iar alături borcanul cu gem şi un pachet de unt. — Te rog, du cutia asta doamnei Hintz, îi ceru mama. Linda se uită la tava de copt. Toţi biscuiţii mergeau la vecini. Nu mai rămăsese niciunul pentru ea. — Dar şi mie îmi plac biscuiţii, spuse Linda puţin bosumflată. — Şi mie, spuse mama “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  29

întorcându-se de la chiuvetă. Şi o să mai Linda mamei sale. coc alţii puţin mai târziu. Dar acum cred că doamna Hintz şi copiii ei au nevoie mai — Probabil că de asta am simţit că trebuie mult de ei. să te trimit cu mâncare, spuse mama. Dumnezeu a ştiut că le voi spune şi altora în — Bine, mama, replică Linda cu o voce şi biserică. El vrea ca noi să avem grijă de cei mai morocănoasă. aflaţi în nevoie. Toţi putem face câte ceva. Te rog, adu-mi nişte borcane cu păstăi, piersici Linda abia îşi trăgea picioarele pe drumul şi murături din camera rece. ce ducea spre casa vecinilor ei. Ce urmărea de fapt mama ei? Pe cei din familia Hintz În timp ce Linda lumina şirurile de de-abia dacă îi cunoşteau. Ştia că tatăl lor nu borcane, zăbovi puţin cu lanterna asupra mai locuia cu ei de multă vreme. Nu mergeau borcanelor cu gem de căpşune care-i plăcea la biserică. Doamna Hintz îşi creştea singură atât de mult. Mai erau încă suficient de cei patru copii şi se mutase de curând în multe, chiar şi după ce au dăruit. acestă căsuţă. — Linda! strigă mama din bucătărie. Sapă Din cutie se revărsa o aromă ameţitoare de te rog şi nişte cartofi. Ai un coş lângă uşă. biscuiţi proaspăt scoşi din cuptor. Poate că, se gândi Linda, n-ar fi nimic dacă ar mânca Linda se simţea bine făcând ceva pentru repede un biscuit. Nimeni n-o să ştie. Dar o familia Hintz. Îi plăcea să sape cartofi şi ghici să se cunoască dacă o să deschidă borcanul câţi a găsit în pământul scormonit? Într-un cu gem de căpşune. Linda oftă. De data asta fel, îi aducea aminte de „sertarul cu rezerve”. n-o să ia niciunul. Nu, cu siguranţă nu putea găsi baterii sau elastice în ţărână. Dar Dumnezeu pusese Veranda veche scârţâi în timp ce Linda se în pâmânt mai mult decât aveau ei nevoie. grăbi să ajungă la uşa de la intrare. Şi, chiar acum, cartofii puteau fi de folos familiei Hintz. — Mama v-a trimis asta, îi spuse Linda doamnei Hintz care veni să deschidă uşa. În casă mirosea a friptură când Linda În braţe femeia avea un bebeluş, iar de fusta se întoarse cu cartofii. Se gândea deja ce ei se ţinea un alt copilaş. Doamna Hintz se masă bună or să mânânce copiii din familia uită sub şervetul de bucătărie şi începu să Hintz. plângă. — Mulţumesc, spuse mama îmbrăţişând-o — Nu aveam nimic de mâncare pentru pe Linda. O să mă ajuţi să duc mâncarea asta copiii mei la prânz. Îţi mulţumesc aşa de la ei mai târziu? mult! De data asta, când răpunse afirmativ, Linda Pe drumul spre casă, Linda se gândi cu se simţi fericită. tristeţe şi milă la familia Hintz. Din Story Mates, sept. 2006 — Doamna Hintz a spus că nu aveau Tradus şi folosit cu permisiunea autorului. nimic de mâncare pentru prânz, îi transmise Am învăţat că banii nu sunt măsura unui om, însă adesea ei reprezintă mijlocul prin care poţi afla cât de mic este el. Oswald J. Smith 30  Sămânţa adevărului • Martie 2010

Ce a învăţat Carla —Diane Smit — Mamă, nu-mi mai place de Rachel lucruri urâte despre ea. Ştiu că nu trebuie să şi Megan, spuse Carla, fetiţa de opt ani, fiu supărată pe prietenii mei, dar Dumnezeu trântindu-se pe canapea. Nu sunt prietenele vrea să-i iubim pe fiecare, nu? pe care le credeam. — Da, cu siguranţă! spuse mama, Mama se încruntă. îmbrăţişând-o pe Carla. Mă bucur că-ţi dai — S-a întâmplat ceva azi la şcoală? Zilele seama de greşeala pe care ele o fac. Este bine trecute eraţi prietene. să urăşti faptele rele şi să le iubeşti pe cele Carla încuviinţă. bune. — S-a întâmplat ceva îngrozitor. Mama îşi puse cartea de reţete deoparte şi Ochii Carlei se făcură mari. se aşeză pe canapea lângă Carla. — Mâine, când merg la şcoală, o să le spun — Mamă, ele au fost foarte răutăcioase că ceea ce au făcut este greşit, afirmă ea. cu o fată nouă din clasa noastră pentru că — Dar trebuie să-ţi aminteşti, rosti mama, purta o cârjă şi nu putea merge ca noi. Nu că Dumnezeu vrea ca tu să le iubeşti pe pot să cred că Rachel şi Megan se uitau la Rachel şi pe Megan, chiar dacă fac lucruri ea fără să-i vorbească. Mi-au spus chiar şi “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  31

rele. Şi uneori, faptele vorbesc mai tare decât — Încântată de cunoştinţă, zise ea. Vrei să cuvintele. Dacă ele văd că tu eşti drăguţă te aşezi aici? Stai să-mi mut cârja. cu noua fată, o să-şi aducă aminte că şi ele trebuie să facă la fel. În câteva minute, Carla şi Laura povesteau şi râdeau. Chiar atunci, Andrew, frăţiorul de doi anişori ale Carlei, intră în cameră. Ţinea în A doua zi, pe când celelalte fete din clasă se mână căţeluşul de pluş favorit al Carlei. jucau în curtea şcolii, Carla stătea cu Laura. Aşa a aflat că Laura are o soră mică, de vârsta Carla ţipă înspăimântată. lui Andrew, şi că îi place să scrie poezii. — Andrew, dă-mi-l pe Benny imediat. N-ai voie să-l atingi. Bunica mi l-a dat mie şi — Ce faci? şopti Rachel mai târziu. Ea vreau să-l păstrez ca nou. nu e ca noi. Nu poate fugi şi nu poate să se Carla încercă să tragă căţeluşul lăţos din joace. Dacă stai numai cu ea, o să-ţi pierzi mâinile lui Andrew. Dar el îl ţinea cu putere prietenii. şi îl strânse mai tare. — Carla, dacă vorbeşti frumos cu Andrew, Carla se încruntă. o să ţi-l dea, zise mama. El ţine strâns jucăria — Încerc să fac ceea ce este bine şi corect. pentru că vrea s-o protejeze. Cred că Isus ar vrea să fim drăguţi cu Laura, Carla se gândi un moment. Mama avea nu? dreptate. Ar fi mai bine dacă s-ar purta Rachel lăsă capul în jos şi zise: drăguţ cu Andrew. Îşi trase răsuflarea: — Cred că aşa e! — Andrew, te rog, vrei să-mi dai căţeluşul Până la sfârşitul zilei, Carla şi Laura au înapoi? întrebă ea politicos. Apoi, dacă vrei, devenit bune prietene. Curând, celelalte ne putem juca de-a şcoala împreună. fete au urmat exemplul bun al Carlei. Chiar Andrew zâmbi. Întinse mâna să-i dea Rachel şi Megan au înţeles că Laura nu era căţeluşul Carlei, mângâindu-l. chiar aşa de diferită de ele. Chiar dacă nu Carla îi mulţumi cu un zâmbet. putea să fugă împreună cu ceilalţi copii, — Mulţumesc, Andew, spuse ea cu Laurei îi plăcea să-i privească şi să-i încurajeze bunătate. Vrei să ne jucăm de-a şcoala acum când aceştia se jucau. Îi plăcea, de asemenea, cu celelalte jucării? să le asculte pe fetele care povesteau. Andrew dădu din cap. — Mamă, spuse Carla, am învăţat ceva — De-a şcoala, zise el, repetând cuvintele săptămâna asta. Carlei. Apoi merse vesel după Carla în — Ce anume? întrebă mama. camera ei. — Am învăţat că un exemplu bun prin Ziua următoare, fata nouă, Laura, se cuvintele şi faptele mele îi poate ajuta pe aşeză să-şi ia prânzul. Pe când citea o carte, alţii să facă ce este bine. Când am vorbit îşi puse cârja lângă ea, pe bancă. Rachel şi frumos cu Andrew şi m-am purtat drăguţ cu Megan o priveau lung pe Laura. Începură să prietenele mele, totul s-a schimbat în bine. şuşotească. Carla se supără, dar nu le certă, ci Mama o îmbrăţişă pe Carla. merse direct spre Laura. — Şi dacă toată lumea ar face aşa, cred că — Salut, numele meu este Carla, începu Dumnezeu ar fi tare mulţumit, afirmă ea. ea discuţia. Laura zâmbi. Din Story Mates, martie 2008 Tradus şi folosit cu permisiunea autorului.. 32  Sămânţa adevărului • Martie 2010

,,Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” Ecl. 12:13 Rubrica “O carte în serial” Povestea Sarei Whitcher Partea a III-a —Elizabeth Yates Pierdută în pădure grămadă de lucruri. Când foamea începu s-o chinuie rău, fetiţa – continuare se opri din joacă şi începu să caute ceva de Îndepărtându-se de malul nisipos şi mâncare. Pe lângă pârâu creştea creson, iar apropiindu-se de un loc în care apa se Sara smulse câteva fire şi gustă. Planta nu rostogolea cu zgomot peste pietrele netede, avea gust rău, dar nici nu-i alunga senzaţia Sara începu să construiască un dig. Dacă ar fi de foame. fost şi fraţii ei prin preajmă, Reuben ar fi găsit cu siguranţă o modalitate de a construi şi o Urmări cu atenţie o pasăre ce se oprise roată de moară care să învârtă apa. lângă pârâu ca să bea apă, şi care apoi zbură deasupra ierburilor şi dispăru. Sara se — Ollie, adu-i cu tine pe Joseph, Reuben şi îndreptă spre locul unde o văzuse dispărând John, strigă fetiţa. şi dădu la o parte iarba înaltă ca să vadă mai bine. În acel moment, pasărea, ce-şi avea Când termină de construit, privi cu cuibul pe pământ, se înălţă în zbor, ciripind mulţumire la micul bazin cu apă ce putea fi gălăgioasă. Sara se uită în jos şi văzu cinci ouă un loc ideal pentru spălat rufe sau vase. pestriţe într-un cuib mic şi curat. Se aplecă şi le atinse. Erau adevărate, la fel de reale ca — Şi, Ollie, ai putea să-i aduci şi pe Betsey, cele pe care le culegea din cuibar, acasă, şi şi bebeluşul Henry. Ar putea spăla aici o erau calde. Duse unul la gură, sparse coaja “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  33

cu dinţii şi, lăsându-şi capul pe spate, sorbi Mormăitul încetă, iar dinspre Ollie nu se tot conţinutul. Bău pe rând toate ouăle, iar mai auzea acum decât un şuierat slab. Nu senzaţia de foame care îi strângea stomacul mai era timp pentru poveşti pentru că Sara dispăru. era obosită şi adormi repede. În dimineaţa următoare, când se trezi, Ollie dispăruse. Îşi petrecu toată ziua căutând de mâncare, Uitându-se printre pleoapele pe jumătate iar când Ollie se întoarse, în amurg, nu-i mai deschise, nu-l zări nici măcar dispărând în era deloc foame. Fetiţa era încântată să-l revadă depărtare, aşa cum se întâmplase în celelalte şi chiar avea chef de‑o hârjoneală bună. Acasă, dimineţi. rostogolindu-se pe podeaua din lemn, îl apuca adesea pe Ollie de coadă şi, dacă uneori lucrul Un timp rămase nemişcată. Ollie o ăsta îl supăra, câinele nu-şi arăta niciodată abandonase şi, de vreme ce nu-i adusese încă iritarea. Acum, în pădure, în întunericul ce pe mama şi pe tata, înseamnă că trebuia să-i se adâncea tot mai mult, animalul se purta găsească ea. Pârâul Berry nu era foarte departe, diferit. Nu părea să aibă chef de joacă. Fetiţa se deşi nu prea semăna cu cel care curgea pe târî sub el, dar „câinele” se întoarse brusc şi se lângă casa lor. Era mai lat, iar apa curgea mai aşeză în altă parte. Râzând, Sara se duse lângă repede. Se hotărî să o ia de-a lungul apei, el, dar animalul se ridică repede atunci când gândindu‑se că poate va da de pârâul pe care fata încercă să-i apuce coada. Sara se trezi nas îl cunoştea atât de bine şi care-i putea arăta în nas cu el. Era ca un joc de-a cine cedează drumul spre casă. primul. Cu cât Sara era mai hotărâtă să ajungă la coada lui Ollie, cu atât Ollie se încăpăţâna Ollie o abandonase şi, de să nu-i dea voie. Rotindu-se în cerc şi râzând, Sara ajunse cu mâna acolo unde trebuia să vreme ce nu-i adusese încă pe mama fie coada lui Ollie. În următoarea clipă însă, şi pe tata, înseamnă că trebuia să-i o labă grea o culcă pe Sara la pământ, iar găsească ea. animalul începu să mârâie ameninţător. Se târî afară din grotă şi se ridică în picioare. — Ollie, ce s-a întâmplat cu coada ta? Nu Îşi netezi rochia care acum era foarte murdară cred că mai ai coadă! şi ruptă în mai multe locuri, şi o luă spre apă. Se spălă pe faţă, bău câteva înghiţituri, Mormăitul continuă. Mai întâi cu o labă, apoi îşi muie şi picioarele şi se întrebă dacă apoi cu cealaltă, Ollie o rostogoli de mai nu era bine să-şi spele şi rochiţa. Avea acum multe ori până când intră într-o scobitură din un miros ciudat. Mirosea a Ollie. În loc să pământ. Punându-şi botul sub ea, o aruncă în o spele, preferă mai degrabă să caute ceva aer, aşa cum arunca tata o furcă de fân. Ateriză de mâncare şi culese tot ce i se oferea: ferigi, pe pământ lângă nişte pietre ascuţite. Capul îi flori, licheni, pe care tata îi numea „pâinea vâjâia şi stomacul începu s-o doară foarte tare. săracului”. Din când în când, nimerea vreo Pentru prima dată simţi ghearele lui Ollie şi plantă amară pe care o scuipa imediat afară. privi uimită cum din zgârâieturile de pe mâini şi picioare începu să curgă sânge. Ziua era caldă, chiar şi cu briza răcoroasă de pe malul apei, iar fetiţei i se făcu somn. În clipa următoare, Ollie se culcă lângă ea şi Îndepărtându-se de cursul apei, se întoarse începu să-i lingă rănile. Fetiţa îşi îngropă faţa în pădure, împiedicându-se adesea, de parcă în blana miţoasă şi îi promise că nu va mai avea pietre legate de picioare. Căzu o dată şi, încerca niciodată să se joace cu coada lui. ridicându-se, văzu o altă gaură în rochie. Căzu — Dar te rog, Ollie, adu-i mâine pe mama şi pe tata. 34  Sămânţa adevărului • Martie 2010

din nou, împiedicându-se de un buştean, dar fost stabilite noi direcţii de căutare. Câţiva nu se mai ridică, ci rămase aşa, pentru multă dintre bărbaţii care locuiau la mare distanţă au vreme, până după-amiază. fost nevoiţi să se întoarcă la treburile lor, dar locul le-a fost luat de mama şi cei trei băieţi Când se ridică, văzu în depărtare ceva ce ai familiei Whitcher. Niciunul nu se îndoia semăna cu un adăpost, aşa că o luă într- – mai încrezător decât toţi era John – că acolo. Susurul apei se auzea din ce în ce mai urmau s-o găsească pe Sara în acea zi. Când au stins în spatele ei, iar fetiţa percepea tot mai început căutarea, micuţul John apăru trăgând clar zgomotele din pădure: un amestec de căruciorul cu roţi de lemn la care lucrase voci şi sunete de corn. Le auzise atât de des în împreună cu fraţii lui. ultimele zile, încât acum păreau că fac parte din pădure. Uneori le auzea foarte aproape, — Pământul e prea bolovănos, fiule, spuse alteori foarte îndepărtate, erau precum vântul tata. Sunt multe tufe joase şi movile de pământ. care trecea prin copacii din pădure, pentru a Când o să ajungem mai sus, vor fi şi stânci. Nu se pierde în cele din urmă în înaltul cerului. vom avea deloc parte de cărări drepte. Sara se opri şi se frecă la ochi ca să vadă — Dar poate că va fi obosită şi nu va putea mai bine. Când ajunse la ţintă, adăpostul merge. se dovedi a fi vârful unui pin doborât de o furtună recentă. Acele erau încă verzi, iar — Dacă va fi aşa, o vom duce pe umeri. seva din trunchiul copacului răspândea — Pot s-o duc eu în spate, tată? un miros puternic. Făcându-şi loc printre — O s-o duceţi pe rând. crengile copacului, se întrebă dacă Ollie John se grăbi să-i lase căruciorul pentru va fi în stare s-o găsească. Era însă prea întreaga zi lui Betsey. Fetiţa a fost extrem de obosită şi flămândă ca să se mai gândească încântată: era ca un soi de compensaţie pentru la ce va urma. Punându-şi mâna sub cap şi faptul că nu i se permisese să-i însoţească. Mama îi încredinţase nu doar responsabilitatea — Mâine, te rog supravegherii lui Henry, ci şi pe cea a casei. — Trebuie să rămâi acasă, Betsey, e nevoie să-i aduci pe mama şi pe tata. de tine aici, iar Ollie te va ajuta. — Da, mamă. cuibărindu-se cu genunchii la bărbie, Sara Doamna Patch şi doamna Richardson, adormi. Soarele încă nu apusese, iar lumina însoţite fiecare de câte un copilaş, sosiră la era destul de puternică. casa familiei Whitcher ca să gătească mâncarea pentru toţi cei implicaţi în căutarea Sarei. Ollie o găsi după câteva ore bune şi, Aflată lângă ele, Betsey urmări cu privirea aşezându-se lângă ea, începu să sforăie grupurile de bărbaţi care o luară în direcţii încetişor. Sara deschise ochii o clipă şi întinse diferite. Sunetele cornului se auzeau din ce în mâna ca să-l atingă. ce mai stins, mai îndepărtate, iar la răstimpuri erau ca gemetele vântului printre ramurile — Mâine, te rog să-i aduci pe mama şi pe copacilor. tata.Te rog, Doamne! şopti fetiţa, cuibărindu- — Mi-ar fi plăcut să fiu cu ei, spuse doamna se în blana caldă a lui Ollie. Patch. — Da, şi mie, întări doamna Richardson, Visul străinului dar cineva trebuie să aibă grijă de foc şi să supravegheze mâncarea. De îndată ce soarele s-a ivit deasupra munţilor, promiţând o nouă zi senină, au “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  35

Betsey o trase pe doamna Patch de fustă. la apa ce fierbea cu bulbuci maronii acum. — Odată am găsit un trifoi cu patru foi — Poate că unii dintre ei nici n-o să aibă pe pajişte, mărturisi ea. Dacă m-ar fi lăsat să merg cu ei, aş fi putut-o găsi şi pe sora mea. chef să mănânce. Sunt sigură că aş fi găsit‑o, spuse ea ridicând — Sper că nu. Vreau să cred că astăzi vor privirea. — Drăguţ din partea ta, copilă, dar cred că avea succes şi că se vor întoarce cu o poftă e nevoie de mai mult decât norocul de a găsi demnă de ceea ce le pregătim noi în ceaun. trifoi cu patru foi. Femeia o îmbrăţişă pe fetiţă, dându-şi seama de nevoia ei de mângâiere, — Bărbatul meu spunea că e imposibil ca după care îi dădu drumul repede. fetiţa să fi supravieţuit o singură noapte în — Să ne apucăm de treabă acum, pentru pădure, nu patru. Zilele or fi ele călduroase, că avem toate câte ceva de făcut. Betsey, adu dar nopţile sunt extrem de friguroase. Iar găleţile ca să avem apă la îndemână, apoi să micuţa nu avea pe ea decât o rochiţă subţire de bumbac! — Bărbatul meu spunea că e Doamna Patch nu făcu niciun comentariu. imposibil ca fetiţa să fi supravieţuit — Niciunul dintre cei care au scotocit o singură noapte în pădure, nu munţii zilele trecute nu crede că o mai pot găsi patru.. în viaţă. — Ba da, e unul care crede că o vor găsi vie, fii mereu cu ochii pe copii ca niciunul să nu replică scurt doamna Patch. John Whitcher. se apropie prea mult de foc. Pe prâslea al — Bine, el e tatăl! meu îl găseşti unde nu te aştepţi, dacă nu-l Când era aproape ora prânzului, femeile îi supraveghezi cu atenţie. strigară pe copii, iar aceştia veniră la masă. Mai era terci de la micul dejun şi lapte din Betsey aduse găleţile, apoi îl înhămă pe Ollie belşug. Aroma ce venea dinspre ceaun începea la cărucior, îi îmbarcă pe cei doi musafiri şi să umple aerul, iar Betsey inspiră încântată. pe micuţul Henry şi o luă spre un loc umbros — O să mâncăm şi noi fasole, nu-i aşa? aflat la marginea pajiştei. Avea de gând să le — Da, copilă, e suficientă mâncare pentru spună poveşti şi să le cânte. Când micuţii patruzeci de oameni, deşi nu toţi o să aibă începură să-şi piardă răbdarea, interveni poftă de mâncare. Ollie. Îi distra enorm când îşi flutura coada, Când doamna Richardson îi adună pe iar copiii se jucau cu ea ca şi cum ar fi fost copii pentru somnul de după-amiază, Betsey o funie; când câinele se întindea, copiii se obiectă: urcau imediat pe spatele lui. — Mama mi-a zis că eu trebuie să am grijă. Vreau să stau aici cu voi. Cele două femei se aşezară pe banca de — Da, aşa e, dar o să ne fii de mai mare ajutor lângă casă, trecându-şi degetele prin baniţa mai târziu, dacă te odihneşti puţin acum. Hai, cu fasole după resturi de frunze sau coji. du-te, nu ne mişcăm de aici de pe bancă până când nu te trezeşti. Şi după aceea, n-o să mai Când apa din ceaunul aflat pe foc începu dureze mult şi o să apară şi căutătorii noştri. să fiarbă, puseră fasolea în ea, apoi adăugară — Cu Sara. o bucată zdravănă de carne de porc sărată şi Nu era o întrebare, aşa că doamna Richardson cam o duzină de cepe. nu răspunse. În câteva clipe, copiii erau în pat, sub — Peste cinci ore o să avem o mâncare pătură. Betsey îl luă pe Henry lângă ea, pentru delicioasă, spuse doamna Parch, uitându-se 36  Sămânţa adevărului • Martie 2010

ca bebeluşul doamnei Patch să poată dormi Cele două femei se priviră uimite, apoi în leagăn. Ollie se întinse pe pragul uşii de doamna Richardson interveni din nou: la intrare. — Dacă patruzeci de oameni care cunosc — O să fie linişte o oră sau două. munţii aceştia ca pe propriul buzunar n-au — După care o să vrea ceva de mâncare. putut-o găsi pe Sara Whitcher, cum crezi că o — Păi o să le dăm puţină ciorbă. vei găsi tu? Cele două femei stăteau aşezate pe bancă cu spatele lipit de peretele căsuţei, încercând — Vă rog, vin tocmai din Plymouth. Nu să se odihnească puţin. În pădure, se auzea m-am oprit deloc pe drum. Daţi‑mi ceva să din când în când sunetele cornului cu care mănânc. se obişnuiseră deja. Ceea ce îi atrase atenţia doamnei Patch a fost un alt fel de zgomot. Pe — Avem o mâncare de fasole pregătită cărare se auzeau paşi. Oare mai dorea cineva pentru cina bărbaţilor, spuse doamna Patch, să se alăture căutării? Sau se întorcea cu veşti umplând castronul, pe care îl puse apoi în vreunul din cei plecaţi? faţa străinului. Cu mâncarea asta o să prindeţi Câteva clipe mai târziu, în luminiş se ivi putere. un tânăr, iar femeile îşi dădură imediat seama că era străin de locurile lor. Cu taşca din piele — Staţi jos acum şi mâncaţi. pusă pe umăr, părea a fi un om al drumurilor, Doamna Richardson se grăbi să-i întindă un călător. tânărului şi o cană cu apă. — Poate că are nevoie de vreo îndrumare, — Asta e ultima zi de căutare. şopti doamna Richardson. Bărbatul luă cana şi se înclină respectuos în — El este foarte slab, adăugă doamna faţa femeilor. Patch. Pare să fie epuizat. — Numele meu este Heath, spuse el şi vă Femeile îl întâmpinară în linişte. mulţumesc pentru bunătate. Dându-şi jos de — Vin din Plymouth, spuse el, cu un aer pe umăr geanta de piele, străinul se aşeză pe obosit. banca de lângă casă. Bău pe nerăsuflate apa — Pe jos? Păi, până acolo sunt aproape şi mai ceru o cană, apoi se apucă să mănânce patruzeci şi cinci de kilometri. fiertura de fasole. Bărbatul încuviinţă din cap. — Mă îndoiesc că o s-o găsească pe Sara, — Şi ce te aduce pe-aici? spuse cu tristeţe doamna Richardson, dar — Am venit să o găsesc pe fetiţă. măcar să-i aşteptăm cu o masă bună când se — Pe fetiţă? exclamară uimite femeile. vor întoarce. — Daţi-mi ceva de mâncare şi nişte apă — O s-o găsesc eu, spuse liniştit domnul pentru că sunt lihnit de foame, apoi arătaţi- Heath. mi cărarea ce o ia spre nord. — Tu! — Ai venit s-o găseşti pe Sara? întrebă — Noaptea trecută, pe când mă aflam la un doamna Richardson. han în Plymouth, am auzit vorbindu-se de un — Dacă ăsta e numele ei!... copil pierdut. Am făcut o rugăciune pentru ea, — Sper că ştii munţii. iar în timpul nopţii am visat că am găsit-o. Bărbatul scutură din cap. — Un vis! exclamă doamna Richardson, — Nu am ajuns niciodată atât de departe apoi izbucni în râs. E nevoie de mai mult decât către nord. de un vis ca s-o găsim pe Sara acum. Fără să pară deranjat de râsul femeii şi oarecum înviorat de mâncarea primită şi de odihnă, domnul Heath continuă relatarea: “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  37

— Nu a fost un vis obişnuit. M-am trezit scutură el cu putere din cap. Fetiţa pe care am din somn nu o dată, ci de trei ori. văzut-o avea părul roşcat. — Şi ai văzut-o pe Sara în vis? întrebă Betsey, trezită de-a binelea acum, se îndreptă nerăbdătoare doamna Patch. către domnul Heath. — Da. Fetiţa se afla într-un adăpost făcut — O s-o găseşti pe surioara mea mai mică? din crengi şi era păzită de un urs. Se purta — Da, dacă cineva o să-mi arate cărarea ce cu ea ca şi cum ar fi fost mama ei. Mama ei, duce spre nord, încuviinţă el, aplecându-se să- repetă bărbatul. şi lege şireturile bocancilor. Chiar în acel moment, Joseph Patch ieşea — Era vie sau moartă? întrebă doamna din pădure şi se apropia de casă. În mâna Richardson cu răsuflarea tăiată. dreaptă avea o puşcă şi un corn umed de-atâta suflat. — Visul îmi arăta doar locul unde putea — Bărbate, strigă soţia, omul ăsta a venit s-o fi găsită. găsească pe Sara. —Nimeni nu mai poate. Nu acum. — Facă Domnul ca visul tău să fie —Ascultă o clipă. Tânărul acesta a avut un adevărat. vis minunat. Ştie locul în care se află copila. Şi o să ţi-l arate. — Şi zici că te-ai trezit de trei ori? continuă Joseph Patch dădu din cap obosit. Apucându-l curioasă doamna Patch. de braţ, femeia îl conduse spre casă. Tonul i se schimba de la încântarea aproape copilărească, — Da. Şi de fiecare dată am văzut totul la confesiune gravă. — Cred că trebuie să-l asculţi, dragul meu. — Facă Domnu ca visul tău Joseph Patch se uită lung la străinul care îl aştepta pe banca din faţa casei, încercând să să fie adevărat. creadă că mai există speranţă. — Deci? mult mai clar, întocmai ca o pasăre ce vede Domnul Heath se ridică şi îl întâmpină. ţinutul deasupra căruia zboară. — Puteţi să-mi arătaţi drumul care duce spre nord şi care trece peste un râu destul de lat? — Am văzut casa şi cărarea ce duce spre ea, — Ăsta trebuie să fie Râul Oliverian. Da, am văzut apoi o cărăruie ce intră în pădure şi ştiu locul. o ia spre nord, am văzut un loc în care se află Vorbind rar, ca pentru a se face înţeles, nişte copaci căzuţi şi sub maldărul de crengi domnul Heath continuă: un copil. — La câţiva paşi mai spre sud de acel loc se află un pin căzut. Copila s-a adăpostit sub — Când ai plecat din Plymouth? crengile lui. — Păi, cred că pe la miezul nopţii, răspunse — Locul de care vorbeşti se află cam la o oră bărbatul. de mers. — Şi ai urmat cursul râului Baker! Apoi ai — Nu contează. luat-o de-a lungul pârâului Berry. Prea obosit ca să mai pună întrebări, prea — Nu le cunosc numele. obosit chiar ca să se mai îndoiască, Joseph În acel moment, Betsey, trezită de Patch făcu un semn aprobator din cap către glasurile lor, se ivi în pragul uşii, frecându- şi somnoroasă ochii. Domnul Heath o privi lung. Aplecându-se pentru a o studia mai aproape, clătină din cap. — Ăsta e copilul pe care l-ai văzut? întrebă doamna Richardson. — Nu, dar există o asemănare foarte mare. Pentru o clipă aşa am crezut, dar nu, nu! 38  Sămânţa adevărului • Martie 2010

soţia sa, apoi se întoarse cu faţa spre pădure dar buzele erau uşor întredeschise, iar pieptul şi spuse: i se mişca în ritmul bătăilor inimii. — O să-ţi arăt locul. —Tu trebuie să o trezeşti, spuse în şoaptă Fără să mai spună niciun cuvânt, domnul domnul Heath. Probabil că-ţi cunoaşte faţa, Heath păşi în urma lui şi cei doi bărbaţi se iar eu nu sunt decât un străin pentru ea. îndepărtară spre creasta dealului, păşind sacadat, cu mâinile fluturând pe lângă trup. —Mă cunoaşte tot aşa de bine cum mă cunosc copilaşii mei, spuse Patch întinzându-i Căutarea ia sfârşit puşca lui Heath. După ce o s-o iau în braţe, trage. Semnalul e trei focuri succesive, apoi Pe drum schimbară puţine cuvinte. Urcară numeri până la cinci, după care tragi alte două colina, apoi o luară pe drumul ce ducea spre focuri, rapid, unul după altul. Asta înseamnă: nord. S-au oprit doar o dată, exact acolo găsită în viaţă. unde poteca se intersecta cu Râul Oliverian. Bărbaţii îngenuncheară să bea apă şi să-şi Domnul Patch îşi făcu loc printre crengi împrospăteze forţele. până la locul în care dormea Sara. Îşi puse braţul sub ea şi o ridică uşor. Sara deschise După ce trecură dincolo de râu, Joseph ochii: Patch spuse: — Vreau la mama, murmură fetiţa. — Acum o iei tu înainte. Punându-şi capul pe umărul bărbatului, — Da, răspunse domnul Heath. Însă, şopti: după ce făcu câţiva paşi, se întoarse şi o luă la — Du-mă acasă, la mama. stânga prin nişte tufe joase şi dese. Străinul trase de trei ori în aer, aşteptă să — Nu e niciun drum acolo. Cred că trebuie treacă timpul stabilit, apoi mai trase două să te întorci. focuri, care încheiară povestea. Ca un ecou — Ăsta e drumul. Pe aici trebuie s-o iau. uriaş, muntele se umplu de zgomot: se auzeau Atras de siguranţa şi fermitatea străinului şi împuşcături, sunete de corn, strigăte de împins de dorinţa de a nu se pierde unul de bucurie. celălalt, Joseph Patch îl urmă. Cei doi bărbaţi se întoarseră printre — Cât de departe trebuie să mergem aşa? tufişurile dese, la poteca ce se intersecta cu — Doar câţiva metri. Ţine-o spre sud şi fii Râul Oliverian şi, cât aşteptară acolo, Joseph atent la vocea mea. Patch îi dădu Sarei să bea câteva guri de apă În faţa lui, domnul Heath văzu un proaspătă şi rece. În curând erau înconjuraţi pin uriaş, cu o coroană stufoasă, căzut la de oameni ce veneau din toate direcţiile: de pământ. Copacul fusese doborât probabil de sus, de jos, din pădure – toţi nerăbdători s-o o furtună recentă, iar ceea ce mai rămăsese vadă pe fetiţă. din trunchi se căsca acum precum o rană — E adevărat! Copila a fost găsită! deschisă. Nerăbdător, îşi făcu repede drum — Trăieşte! Domnul să fie lăudat! spre mormanul de crengi şi văzu fetiţa exact Bărbaţii care în sinea lor fuseseră convinşi că aşa cum îi apăruse în vis, dormind. Singură fetiţa nu va mai putea fi găsită vreodată, nu-şi însă. Bărbatul aşteptă până când Joseph Patch puteau explica minunea. Aşa că se întoarseră ajunse lângă el şi amândoi o priviră uimiţi către domnul Heath pentru explicaţii. Acesta pe Sara Whitcher, copila pierdută şi găsită repeta mereu şi mereu aceleaşi cuvinte. acum. Faţa îi era murdară, rochia sfâşiată, —Am văzut-o într-un vis. Domnul Patch mâinuţele şi picioruşele pline de zgârieturi, mi-a arătat locul. “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  39

Ruşinat oarecum de neîncrederea pe care o o şoaptă divină, ca o pecetluire a minunii ce arătase la început, domnul Patch interveni: tocmai avusese loc. —Ar fi găsit locul şi singur. Aşa de sigur Apoi începură să coboare poteca, conduşi a fost. fiind de familia Whitcher. Când sosi şi familia Whitcher, obosiţi şi — Vreau să merg pe jos, spuse Sara aflată abia respirând din cauza alergăturii, toţi le în braţele mamei. Vreau să merg cu ceilalţi făcură loc să treacă. Începură să vorbească în oameni. acelaşi timp despre vis, despre străin, arătând cu mâinile spre el. Joseph Patch o puse pe — Nu, până când fraţii tăi nu te vor purta Sara în braţele mamei ei. pe rând pe umeri, interveni tatăl zâmbind. Apoi o ridică şi o puse pe umerii lui John. —Sara! Sara! Copila noastră dragă! începu După câţiva metri o luă şi o puse pe umerii să plângă mama. Cuvintele erau de prisos lui Reuben şi apoi în cârca lui Joseph. şi lacrimi de bucurie inundară ochii femeii. Apoi Sara îl zări şi pe tatăl ei şi întinse — Unde e Ollie? mânuţele spre el. Bărbatul o luă în braţe şi — Te aşteaptă acasă. Făcură o oră până acasă, dar uluitoarea veste — Sara! Sara! ajunsese înaintea lor. Semnalul auzit şi înţeles de către femei a fost primit cu mare bucurie Copila noastră dragă! şi cu graba de a termina cât mai repede începu să plângă mama. mâncarea. Când cei trei băieţi se iviră gâfâind în luminiş, femeile ascultară nerăbdătoare o ridică sus, în aer, în timp ce toţi oamenii povestea. Nimic nu le împiedica să lase focul adunaţi începură să strige de bucurie: şi fiertura în seama băieţilor şi s-o ia în sus, pe creastă, ca s-o întâmpine pe fetiţă. — Am găsit-o pe Sara! Domnul Heath păşea în spatele părinţilor — Au găsit-o pe sora noastră! strigau şi Sarei, uitându-se la părul roşcat al fetiţei băieţii ţopăind veseli în jurul ei. purtate pe umeri de tatăl ei. Copila acceptase Străinul stătea lângă domnul Patch şi o bucată de pâine pe care cineva i-o pusese în privea la toată explozia aceea de fericire. Tatăl mână, dar nu mânca mult din ea. Prea fericită Sarei merse la el şi îi strânse cu putere mâna. ca să se străduiască să înghită mai mult şi Îl privi lung în ochi, fără să fie în stare să entuziasmată de toată atenţia pe care o primea, rostească vreun cuvânt. Ca o adiere de vânt Sara îi întinse pâinea domnului Heath care o care se opreşte brusc, liniştea se aşternu peste luă cu un cuvânt de mulţumire. mulţime. Nu se auzea decât clipocitul apei ce Toţi voiau s-o atingă pe Sara. Toţi erau spăla pietrele râului. nerăbdători să afle cum s-a descurcat în — N-am ştiut ce va face Domnul sau cum pădure. va lucra, spuse John Whitcher. Dar am fost — Nu ţi-a fost frică? sigur că El va face ceva. Şi a făcut. — Ai fost singură? Linişte adâncă din nou, apa curge liniştit la Auzea mereu aceleaşi întrebări de la cei vale, iar deodată liniştea a fost tulburată de care continuau să vină din munţi şi păduri, vocea cristalină a unui copil care spunea: alăturându-se grupului ce creştea văzând cu — El a făcut totul bine. ochii. Pentru toţi, Sara avea acelaşi răspuns: — Amin, şopti cineva din marginea — Ollie a venit la mine în fiecare noapte şi grupului. Şi cuvântul a fost repetat de toţi ca mi-a ţinut de cald. Când le-a dezvăluit acest lucru pentru 40  Sămânţa adevărului • Martie 2010

prima dată, tata i-a aruncat o privire scurtă lângă el. mamei. Ollie fusese acasă în tot acest timp — S-o lăsăm să se odihnească, spuse mama. păzind turma noaptea, iar dacă s-ar fi dus în pădure, cu siguranţă ar fi adus-o pe Sara acasă O să am timp să-i spăl hainele şi să mă ocup aşa cum făcea cu vreun miel sau viţel rătăcit. de ea după ce mâncăm ceva. Mama ştia ce însemna privirea tatălui. — E obosită de agitaţia din jur, încuviinţă Cocoţată pe umerii laţi ai tatălui ei, Sara doamna Patch, în timp ce doamna Richardson începu să fredoneze un cântecel despre nu se mai sătura s-o privească. câinele ei cu blană mare, un câine negru pe care-l chema Ollie Oliverian şi a cărui blană Tânărul se îndreptă către banca de lemn era mai caldă decât orice plapumă. pentru a-şi lua tolba. O puse pe umăr şi îşi făcu loc printre cei adunaţi în jurul focului. Când în faţa ochilor le apăru casa din lemn, Sara îl zări pe Ollie în pragul uşii, lângă — Nu rămâneţi, domnule Heath, ca să Betsey şi îl rugă pe tata să o lase jos. Cu paşi mâncaţi ceva cu noi? interveni veselă mama. nesiguri la început, apoi luând-o la fugă spre — Mulţumesc, doamnă, dar eu am mâncat — Ollie a venit la mine deja o porţie bună. Cred că trebuie să pornesc cât mai repede înapoi. Mă aşteaptă un drum în fiecare noapte şi mi-a lung, spuse tânărul zâmbind, apoi se întoarse ţinut de cald. către domnul Whitcher. casă, Sara începu să-şi strige „prietenul”. Cei doi bărbaţi îşi strânseră mâinile cu Câinele nu se mişcă. Îşi flutura doar puţin putere. încurcat coada. Mama şi tata îl urmăriră cum urca în pas Când ajunse aproape de el, Sara exclamă: grăbit creasta muntelui. Când ajunse sus, se — Ce mic te-ai făcut, Ollie! Ce s-a întoarse şi le făcu semn cu mâna. Cei rămaşi jos fluturară şi ei mâinile până când bărbatul întâmplat cu tine? dispăru din privirile lor. Doamna Patch şi Ollie făcu câţiva paşi spre ea, apoi se opri. doamna Richardson umplură castroanele cu mâncarea din ceaun, dar nimeni nu Cu urechile pe spate, îşi întinse gâtul până începu să mănânce până când tata nu rosti când o atinse cu botul pe Sara şi începu s-o binecuvântarea. Apoi cântară cu toţii un imn adulmece insistent. Un mârâit nemulţumit de mulţumire. se auzi din gâtul câinelui. Bărbaţi, femei şi copii cântară aşa cum Sara îl cuprinse cu braţele, tânjind să se n-o mai făcuseră niciodată înainte, iar vocea ghemuiască lângă trupul lui cald: domnului Whitcher părea să se audă deasupra tuturor. — Cântă-mi, Ollie, aşa cum îmi cântai în pădure. Sunetele armonioase ale cântecului de bucurie ajungeau până la domnul Heath, care Tata şi mama se apropiară şi ei. Ollie se cobora acum colina domoală. uită la ei cu o privire nedumerită. Părea să-l deranjeze mirosul acela puternic de mosc, ce Sfârşit... însemna întotdeauna pentru el, un singur lucru. Din Sarah Whitcher’Story ©1994 by BJU Press — Să ai grijă de ea, Ollie, îl îndemnă tata. Ollie se întinse pe pământ, iar Sara se aşeză Tradus şi tipărit cu permisiunea BJU Press “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic;” (Ioan 6:63a).  41

Istorisiri din „Oglinda Martirilor” de John S. Ozer şi Robert S. Kreider. \"DFBTUʅ
DBSUF
EFTDSJF
P
JTUPSJF
DBSF
OV
BS
USFCVJ
VJUBUʅ
FB
BSBUʅ
MFHʅUVSB
EJOUSF
NJʰDʅSJMF
CJTFSJDJJ
QPQPBSFMPS
EFB
MVOHVM
TFDPMFMPS
·O
FB
WFʴJ
HʅTJ
JTUPSJTJSJ
QMJOF
EF
DVSBK
SFQPWFTUJUF
DV
JOTQJSBʴJF
EFTQSF
BOBCBQUJʰUJJ
TFDPMVMVJ
BM
97*MFB
DBSF
ʰJBV
EBU
WJBʴB
QFOUSV
DSFEJOʴB
MPS
$BSUFB
ÔJ
BOBMJ[FB[ʅ
QF
BDFʰUJ
NBSUJSJ
ʰJ
SFQSPEVDF
QFTUF
USFJ[FDJ
EF
HSBWVSJ
GʅDVUF
EF
BSUJTUVM
BOJMPS

+BO
-JZLFO
DBSF
B
TVSQSJOT
TDFOFMF
UPSUVSJJ
QVCMJDF
ʰJ
BMF
NPSʴJJ
SF[VMUBUF
DB
P
DPOTFDJOʴʅ
B
DPOWJOHFSJMPS
BDFTUPS
NBSUJSJ

w
Y
w

NN
Y

NN

QBHJOJ

DPQFSUʅ. RO3010...12 Lei Doctrinele Bibliei $BSUFB
BDFBTUB
Wʅ
QSF[JOUʅ
QSJODJQJJMF
TʅOʅUPBTF
BMF
4ĕOUFMPS
4DSJQUVSJ
BUÉU
EF
OFDFTBSF
#JTFSJDJJ
MVJ
*TVT
)SJTUPT
EJO
[JMFMF
OPBTUSF
·O
DBSUFB
%PDUSJOFMF
#JCMJFJ
WFʴJ
HʅTJ
NJF[VM
BEFWʅSVMVJ
QF
DBSF
ÔM
EFʴJOF
4DSJQUVSB
ÔO
QSJWJOʴB
VOPS
TVCJFDUF
DB
%VNOF[FV
PNVM
ʴJOVUVSJMF
ÔOUVOFSJDVMVJ
QMBOVM
EF
NÉOUVJSF
BM
MVJ
%VNOF[FV
#JTFSJDB
WJBʴB
EF
DSFʰUJO
ʰJ
WJJUPSVM

QBHJOJ
RO2019...22 Lei Tiparul Divin pentru viaţa de familie Autor Ray Wenger. v#JTFSJDJMF
OPBTUSF
DÉU
ʰJ
ÔOUSFBHB
TPDJFUBUF
ÔO
DBSF
USʅJN
SʅNÉO
OFEVNFSJUF
DV
QSJWJSF
MB
NPEVM
DPSFDU
EF
DPNQPSUBSF
ʰJ
FEVDBSF
B
DPQJJMPSw
TDSJB
BVUPSVM
\"DPMP
VOEF
PBNFOJJ
CÉKCÉJF
ÔOʴFMFQDJVOFB
MVJ
%VNOF[FV
PGFSʅ
TJHVSBOʴʅ
ʰJ
DMBSJUBUF
4DPQVM
BDFTUFJ
DʅSʴJ
FTUF
EF
B
DMBSJĕDB
QSJODJQJJMF
MVJ
%VNOF[FV
DV
QSJWJSF
MB
GBNJMJF
\"TDVMUÉOE
EF
%VNOF[FV
QʅSJOʴJJ
WPS
ÔOWʅʴB
Tʅ
BQMJDF
-FHFB
MVJ
%VNOF[FV
ÔO
NPE
DSFBUJW
ʰJ
BEFDWBU
ĕFDʅSFJ
TJUVBʴJJ
$POʴJOF

EF
QBHJOJ

DPQFSUʅ
RO2005...12 Lei Iudita /
*
4BMPČ
o
\"TUBLIPČ
·O
BDFBTUʅ
DBSUF
BVUPSVM
SFMBUFB[ʅ
NʅSUVSJB
VOFJ
NBSUJSF
*VEJUB
P
GBUʅ
DVNJOUF
TFSJPBTʅ
B
ÔNCSʅʴJʰBU
P
DSFEJOʴʅ
DF
BWFB
Tʅ
P
DPTUF
UPU
DF
BWFB
NBJ
TDVNQ
GBNJMJB
BWFSFB
QSJFUFOJ

QBHJOJ
RO3002...9 Lei “Cumpără toate cele 4 cărţi pentru numai 46 de lei.” Produs # $BOU %FTDSJFSF Preţ Total Comandă astăzi prin poştă, fax, telefon sau e-mail! 5\"9&
10ɮ5\"-& 
-FJ 
-FJ  
-FJ
-FJ 
-FJ 4VNB
UPUBMʅ
QSPEVTF  
-FJ
-FJ 
-FJ 5BYF
QPʰUBMF NBJ
NBSJ
EF

-FJ  505\"- Nu expediem comenzi în Moldova şi Ukraina. Trimitem în EU comenzi /VNFMF
ʰJ
QSFOVNFMF
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ plătite în avans. $/1
/V
MJWSʅN
DPNFO[J
GʅSʅ
$/1@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ 1MBUB
TF
GBDF
3\".#634
TBV
ÔO
4US
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@/S
@@@@@ BWBOT
QSJO
WJSBNFOU
CBODBS
ÔO
DPOUVM
3
#53-


*

#MPD
@@@@@@@@@@@@
4DBSB
@@@@@@@@
&UBK
@@@@@@@
\"Q
@@@@@@ 
#\"/$\"
$PE
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
-PDBMJUBUFB
@@@@@@@@@@@@@@@@@ 53\"/4*-7\"/*\"
4VDFBWB
3PNÉOJB +VE
4FDUPS
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
5FM
@@@@@@@@@@@@@@@@@ *$\".
.BSWJO
.JMMFS 1SPHSBN
EF
MVDSV
t

o

-VOJ
o
7JOFSJ 4US
$ÉNQVMVJ
/S
\" 5FMFGPO



t
'BY



t
&NBJM
DPNBOEB!JDBNSPPSH 4VDFBWB
$PE
 \"DFTUF
QSFʴVSJ
TVOU
WBMBCJMF
QÉOʅ
MB
BQBSJʴJB
VOFJ
OPJ
PGFSUF
3PNÉOJB 42  Sămânţa adevărului • Martie 2010

Fericit e cine-aşteaptă... Fericit e cine-aşteaptă, în tăcere şi răbdare, Ajutorul care vine de la Dumnezeu cel mare. Domnul are bunătate şi-ndurări fără sfârşit, Cu sărmanul care poartă crucea grea în duh smerit. Fericit e cel ce plânge când aruncă bobii-n glie; Cel ce seamănă cu lacrimi, secera-va bucurie. Gura care tace-n valea umbrelor de beznă grea, Domnul sus pe înălţime cu cântări o va umplea. Fericit în veci e omul care-n Domnul se încrede, Ca măslinul plin de roadă el urmaşii săi şi-i vede; Când ajunge în necazuri, Dumnezeu îi spune-aşa: “Te iubesc şi niciodată singur nu te voi lăsa!” Este bine, scrie-n Carte, să-ai un jug în tinereţe, Ca să porţi apoi toiagul de-ndurări la bătrâneţe; Stai mai bine-n rugăciune, fără sfatul gălăgios, Ca să ştii unde-i comoara, care-i voia lui Hristos. Fericit e cine ştie cum să-şi rânduiască viaţa, Când de vorbe-nşelătoare şi gunoaie-i plină piaţa. Târgoveţi de pofte rele din pământ parcă răsar, Fii atent, să nu te prindă laţul cu păcat amar. Atunci gura, cu ţărână mai degrabă să ţi-o umpli, Dar să nu te laşi de Domnul, ci pe Calea Lui să umbli. Poate lumea să tot râdă, tu fii treaz, milos şi blând, Şi aşteaptă cu nădejde ajutorul Celui Sfânt! de Valentin Popovici Notă: Pentru toate textele biblice din revistă s-a folosit traducerea Cornilescu cu textul corectat gramatical (BISI).

Beneficiul încurajării Odată, când un foc puternic a izbucnit la miezul nopţii, şi oamenii gândeau că toţi locatarii au fost salvaţi, la etajul cinci a fost zărit un copilaş strigând după ajutor. S-a înălţat o scară şi un pompier a urcat imediat spre locul respectiv. În timp ce se apropia de etajul doi, flăcările au izbucnit cu furie prin fereastră, iar mulţimea aproape că şi-a pierdut speranţa că acel copil va fi salvat. Curajosul om a ezitat, însă un coleg de jos l-a încurajat, iar apoi, rând pe rând, mulţimea s-a unit în urale pentru a-l susţine. A urcat pe scară şi l-a salvat pe copilaş pentru că a fost încurajat. Dacă nu poţi merge chiar tu prin învălmăşeala luptei, dacă nu poţi merge pe câmpul plin de recolte ca să munceşti zi de zi, poţi totuşi să-i încurajezi pe cei care lucrează pentru Stăpân. — Moody Din Sword Scrapbook.