Americanizarea creştinismului

Isus Hristos printre toate triburile şi limbile pământului. Aceste două concepte sunt total opuse. Unul este modern, celălalt antic. Unul nu face prea mare lucru. Celălalt, când există, nu numai că este minunat, dar este împlinirea scopului pentru care Dumnezeu a creat acest univers! Organizaţiile parabisericeşti sunt inventate de oameni de aproximativ 1oo de ani. Întâlnirea locală a oamenilor lui Dumnezeu a fost în inima lui Dumnezeu înainte de a fi creaţia. Şi, cu siguranţă, înainte de cădere. Înainte ca oamenii să aibă nevoie de slavare. Al doilea secret Cei mai mulţi americani vin în ţara voastră pentru că ei au o slabă speranţă în biserica americană. Ei vor să vină în ţara voastră pentru a ridica o biserică mai bună decât cea de aici. Ironia este aceasta: noi continuăm să vă dăm stilul nostru american. (Poţi da altuia doar ceea ce ai. Cum nu avem nimic mai bun, nu avem de unde să vă dăm ceva mai bun.) Noi vedem biserica din America ca fiind fără absolut nici o speranţă. Aşa că spunem: „Ne vom duce într-o ţară virgină şi ne vom dărui viaţa acelui popor şi vom clădi un creştinism mai bun, superior celui din America! Apoi venim în ţara voastră şi plantăm biserica noastră americană. În cele din urmă, misionarii care vin la voi vă dau ceea ce noi avem aici în America. Vă dau uun serviciu de duminică dimineaţa mizerabil care vă obligă să fiţi nişte spectatori muţi. Un mort înviat care nu împărtăşeşte, nu funcţionează, ci numai apucă să cânte şi să-şi ridice mâinile deasupra capului! Există un sens mai înalt. Este o cale mai bună. Există un al treilea secret. Am trecut cu vederea ceea ce era evident. Secretul eclesiei din primul secol a fost eclesia însuşi. Secretul lor a fost o foarte frumoasă fată. Ce i-a atras pe păgâni? Păgânii din primul secol au fost atraşi la Hristos de un singur lucru. Ei erau copleşiţi de însăşi eclesia şi de dragostea ei pentru El. Lumea nu mai văzuse aşa ceva. Văzând comunitatea de credincioşi, lumea era plină de curiozitate. Mulţi au venit la întâlnirile lor şi rămâneau uimiţi de ceea ce vedeau. Şi oamenii care veneau se integrau cultural în întâlnirile acelea. Necredincioşii se simţeau foarte bine în întâlnirile acelea. Ei nu mai văzuseră aşa ceva. Erau deosebit de atinşi. Deasemenea acolo ei se simţeau acasă. Erau în largul lor. Cu toate că ei erau păgâni în mijlocul unor creştini, era ceva în acele întâlniri care îi făcea să ştie că participau la ceva ce aparţinea ţării, obiceiurilor şi culturii lor. Aşa ceva nu se întâmplă când mergi la serviciul duminical. Nici aici, nici în ţara voastră. Nicăieri. Aceste întâlniri sunt neorganice pentru oricine. Acest lucru este străin oriunde este întâlnit, oriunde pe planetă! În zilele noastre neconvertiţii se plictisesc în întâlnirile noastre. Şi dacă nu se plictisesc în prima întâlnire, se vor plictisi nu peste multă vreme. În cele din urmă, o audienţă care nu participă se plictiseşte indiferent ce se întâmplă în faţă. În zilele acelea ei erau copleşiţi în întâlniri! Şi unii rămâneau să se roage. Acesta - singurul - este marele secret al bisericii primului secol. Cea mai măreaţă modalitate de evanghelizare care a fost vreodată, sau care va fi în viitor, a fost reprezentată de frumuseţea acelor întâlniri ale credincioşilor! Ea era o doamnă cu adevărat frumoasă! Pe de altă parte, noi facem comerţ ambulant cu un servici funerar! Ei bine, serviciile funerare nu sunt uşor de vândut la cei vii. (Iar celor morţi nu le prea pasă de ele!) Dezastrul pe care misionarii şi membri organizaţiilor parabisericeşti americane îl fac dând altora biserica americană este incalculabil, şi noi totuşi continuăm să o facem la scară mondială. Înrăuirea pe care versiunea americană a creştinismului o are asupra altor culturi (cu o totală, absolută, completă lipsă de respect pentru modul de viaţă al acelor oameni, pentru 49

conceptele şi cultura lor) este un rău care ne va necesita secole pentru a fi reparat. Este o tragedie de proporţii incalculabile! Timp de 1oo de ani unii oameni au strigat să se oprească această acţiune imperialistă a creştinismului american. Dar singurii care pot să ne oprească sunt băştinaşii altor ţări. Trei secrete: (1) dacă nu sunt la amvon creştinii americani urăsc să meargă la biserică; (2) noi venim în ţara voastră pentru că noi am renunţat la biserica americană; venim în ţara voastră ca să facem mai bine, dar nu facem decât să repetăm porcăriile din trecut; (3) biserica din primul secol avea un secret pe care noi niciodată nu l-am învăţat: ea însăşi este cel mai bun mijloc de evanghlizare pe care îl poate avea pământul acesta! 50

16 Cel mai frumos lucru care poate fi spus despre organizaţiile parabisericeşti Aş vrea să vă spun vouă, organizaţiilor parabisericeşti, ceva minunat ce voi aveţi. Şi voi, cei ce nu sunteţi americani, ascultaţi pentru că este ceva important de aflat. Voi, mişcările parabisericeşti, aveţi ceva minunat de care nu sunteţi conştienţi! De fapt, s-ar putea să fie cel mai mununat şi mai puternic lucru pe care îl aveţi! S-ar putea să fie unul din forţele principale care dau dinamism şi atractivitate organizaţiei voastre. Aţi putea ghici ce este această forţă extraordinară? Daţi-mi voie să vă avertizez că n-o puteţi chema când creţi voi, că n-o puteţi controla, că n-o puteţi produce şi n-o puteţi ambala. Vine şi pleacă ca vântul, cu totul în afara influenţei voastre. Voi sunteţi foarte conştienţi că bisericile sunt seci, iar organizaţiile voastre extraordinare. Atât de extraordinare încât mulţi devin epuizaţi. Dar, deasemenea aveţi aur în mijlocul vostru. Adevărata forţă de atracţie a lui Dumnezeu. Iat-o. Din când în când, tinerii din organizaţia voastră ating întâmplător viaţa bisericii. Acele contacte scurte sunt cele mai electrizante şi mai memorabile experienţe din vieţile lor. Din cauza acelor clipe fantastice are credit organizaţia voastră. Tu consideri că ele se întâmplă din cauza „înzestrării cu putere”, sau a şcolilor de pregătire, sau evanghelizării, sau pentru că „fiecare este în Cuvânt”! Nu este de aceea. De fiecare dată se întâmplă fără să se fi făcut ceva venind şi plecând după propria-i voie. Este într-adevăr un lucru divin. Ce este acest fenomen? Este viaţa bisericii manifEstându-se în afara habitatului ei natural. În dormitor sau pe mare, întotdeauna în afara structurii şi manualului vostru. S-ar putea să încercaţi să puneţi mâna pe ea şi să o îmbuteliaţi... şi poate că veţi reuşi, dar a doua zi o vei omorâ. Organizarea voastră, viziunea şi evanghelizarea voastră val-vârtej vor nimici viaţa bisericii chiar şi atunci când încolţeşte în mijlocul vostru!!! O veţi nimici cu regulile şi programele voastre, cu structura lor de comandă şi cu orice altceva ce faceţi voi. Acei copii, peste o generaţie, nu-şi vor mai aduce aminte de numele organizaţiei voastre, chiar dacă îşi vor aduce aminte de „cele şase luni petrecute în misiune”. Însă, cu siguranţă, îşi vor aduce aminte de acele clipe glorioase când au atins viaţa bisericii. 51

17 Organizaţii plantatoare de biserici??? Iată ceva nou pentru mine. Foarte recent am auzit că nişte americani au pus bazele unor organizaţii parabisericeşti non-profit, scutite de impozite căror scop este să ridice biserici!!! Ideea în sine face să ţi se încurce mintea în cap. Poate un gheţar să dea naştere la foc? Poate face stânca un copil? Poate o statuie să devină o frumoasă femeie? O organizaţie care plantează biserici este o contradicţie în sine. Mai degrabă moartea ar da naştere unui copilaş viu. Dacă o organizaţie poate da naştere la o biserică, atunci cea dintâi s-ar sinucide înainte de a se naşte cealaltă! Da, o organizaţie poate da naştere la o organizaţie. Şi chiar aşa ceva fac organizaţiile când se apucă de „plantat biserici”. O organizaţie crează o altă organizaţie. Poţi să lipseşti cuvântul „biserică” pe ea, dar asta nu o face să fie o biserică. O organizaţie parabisericească instituie un servici duminical! Aşa ceva este posibil, este uşor! Pentru ca să fie viaţă trebuie să fie un organism. O organizaţie nu poate da naştere unui organism, după cum o maşină nu poate da naştere unui copil. Aceste organizaţii „plantatoare de biserici” produc biserici cu bănci aşezate în rânduri, cu un vorbitor ce stă în faţă, cu atotprezenta predică şi cu nişte oameni întotdeauna muţi. Asta s-ar putea să fie definiţia americană a bisericii, dar nicidecum un trup indigen de credincioşi. Privind organizaţiile parabisericeşti americane vezi o altă formă de americanizare a credincioşilor din alte ţări. Abia aştept să văd o mie de foşti musulmani care s-au întors la Hristos şi cărora li s-a dat invenţia lui John Calvin pe care creştinii o numesc serviciul duminical. Ei vor zice: „Credeam că a te ruga de cinci ori pe zi privind spre Mecca era greu, dar uită-te la asta! Daţi-mi înapoi ritualul meu musulman şi covoraşul meu de rugăciuni!” Fraţi dragi, servicul bisericesc al lui Calvin nu va avea vânzare între musulmani! Slavă Domnului că unii oameni au ajuns la concluzia că avem nevoie de plantatori de biserici. Dar, domnilor, vă rog nu mai plantaţi acEst tip de biserici. Şi de ce tocmai în câmpul de misiune? Nici aici în America nu avem o biserică organică! Dumnezeu să aibă milă de voi curajoşilor şi să vă arate într-o zi pe fata aceea frumoasă numită eclesia. 52

18 Către cine a fost scrisă această carte Dacă această carte este scrisă pentru misionari şi membri organizaţiilor parabisericeşti, atunci probabil că ea v-ar sugera să veniţi acasă! Veniţi acasă şi începeţi de la capăt cu practicarea şi experimentarea unei expresii americane organice a vieţii bisericii¤ . Este dificilă experimentarea părtăşiei într-o comunitate de credincioşi, descoperirea unei expresii organice şi indigene a vieţii bisericii, fiecare fiind foarte tare expus şi va lua mulţi ani din vieţile bărbaţilor şi femeilor ce conduc aceste organizaţii. Pentru cei mai mulţi americani aceste lucruri par a fi în plus. Nu putem concepe să ne părăsim lucrarea şi să stăm... într-o cameră de zi timp de patru, cinci ani până când scăpăm de mentalitatea actuală. Aşa că cei mai mulţi americani atinşi de cartea aceasta vor face ce ştim noi să facem cel mai bine... vor inova! Domnilor, nu este de ajuns să inovăm. Se va lua o altă direcţie, o altă cale (mai rapidă) va înlocui o astfel de sugestie ciudată ca „Mergeţi acasă şi învăţaţi viaţa bisericii”. Totuşi, adânc în subconştientul nostru noi ştim că nu putem da ce nu avem! De aceea, cred că pe cei mai mulţi din cei ce sunt în câmpul de misiune, această carte îi va face să se oprească puţin şi să reflecteze. Apoi? Probabil unii vor inova. Şi vor schimba puţin. Dar, consider că cei mai mulţi care vor citi această carte nu vor înţelege despre ce-i vorba. Schimbarea trebuie să fie titanică, atotcuprinzătoare şi atotpătrunzătoare. Nu câmpul de misiune ar fi cel mai bun loc pentru a face o schimbare atât de radicală. Dacă veţi încerca o asemenea schimbare veţi fi daţi afară din orice organizaţie a-ţi face parte!!! Cam 17oo de ani din istoria bisericii stau mărturie pentru ce am spus eu. Cât de drastică este schimbarea de care avem nevoie? Cel puţin la fel de extremă ca aceea din timpul Reformaţiei când oamenii au suferit agonia trecerii de la catolicism la protestantism. Cel puţin la fel de radical. Probabil mai radical, cum ar fi trecerea de la catolicism la anabaptişti!!! Dacă voi, misionarii acestui pământ şi voi, lucrătorii organizaţiilor parabisericeşti, doriţi să înţelegeţi puţin cum erau lucrurile în primul secol, daţi-mi voie să sugerez să citiţi istoria... aşa cum este dezvăluită în „Nepovestita istorie a creştinilor din secolul I¤ .” ¤ Efectiv, ce Este viaţa bisericii? Poate cineva defini dragostea, viaţa, chintesenţa sau sinum bonum? Viaţa bisericii Este ceva pe care o experimentezi, chiar te cufunzi în ea. Este imposibilă definirea. Cel mai rău lucru pe care l-aş putea face Este să definesc viaţa bisericii şi, deci, să stabilesc limite şi concepte. Ea defineşte teologiile oamenilor. ¤ Nota editorului: celelalte cărţi, ale aceluiaşi autor, despre activitatea misionară, plantarea de biserici, evnaghelism şi americanizare sunt: „Cum trebuie să fie biserica” (Titlul englez: „How to meet”), apoi: „NepovEstita istorie a creştinilor din secolul I”, (Titlul în engleză: „Revolution”), „Mai mult decât radicali” (Titlul în engleză: „Beyond radical”), ele prezintă o întoarcere la conceptele primului secol privind plantarea de biserici. Americanizarea creştinismului Este despre activitatea misionară, evanghelism şi viaţa bisericii. Prima carte din această serie care vă Este recomandată să o citiţi Este „NepovEstita istorie a creştinilor din secolul I”. 53

V-aş spune că aveţi nevoie, o nevoie disperată, să lăsaţi aceste cărţi să aibe un impact asupra vieţilor voastre şi să vă schimbe viitorul. Fie ca Dumnezeu să vă vorbească mai multe. Personal, eu sper să vă întoarceţi acasă în America şi să învăţaţi viaţa de biserică organică. Învăţaţi ce înseamnă viaţa bisericii în America. Dacă vă întoarceţi înapoi sper să mergeţi împotriva curentului. Deasemenea, sper să urmaţi exemplul lui Pavel şi să lăsaţi pe poporul Domnului să descopere propria lui expresie a vieţii bisericii... aşa cum este reflectată de acel popor. Dacă vei face aceste două lucruri aveţi şanse să pierdeţi aproape pe toţi prietenii pe care i-aţi avut. Vei sfârşi prin a fi o versiune modernă a unui anabaptist... cineva de care nimeni nu are nevoie. Dar, vai, trebuie să vă mărturisesc că am scris această carte în primul rând pentru neoccidentali, adică pentru creştini, care nu sunt anglofoni sau din Europa de Vest. Am scris, deasemenea pentru cei din ţările unde misiunile occidentale nu pot merge. Şi pentru lucrători creştini indigeni. Şi pentru toţi creştinii din Europa de Est! (Voi sunteţi chiar acum în plin proces de americanizare.) China, probabil că tu urmezi. (Am terminat deja americanizarea Americii Latine, Indiei şi a celei mai mari părţi din Asia şi Africa.) Voi, cei din aceste ţări, aveţi nevoie să declanşaţi o revoluţie. Pentru toţi, dar mai ales creştinilor din Europa de Est sunt tentat să vă spun: „Rupeţi toate relaţiile cu misionarii şi organizaţiile parabisericeşti occidentale... cel puţin până vor lepăda această acţiune zorită ce urmăreşte americanizarea a tot şi toate!” Bineînţeles nu spun aşa ceva. Doar vreau să spun aşa ceva. Aşa rare cum sunt, sunt suficiente excepţii care să stea împotriva unei asemenea afirmaţii. Dar, iată ce aş spune: voi n-aveţi nevoie de banii noştri. Bakht Singh, Prem Pradham, Watchman Nee şi alţii au dovedit acest lucru. N-aveţi nevoie de metodele noastre. Dumnezeu ştie că n-aveţi nevoie de metodele, mentalitatea, cultura, comportamentul social sau obiceiurile noastre. Niciuna din ele. N-aveţi nevoie de practicile noastre. Dar misiunile sau evanghelismul „intercultural”? Frumoase cuvinte, dar ele nu înseamnă decât: „daţi-ne voie să vă americanizăm”. Aş accentua: nu vă alăturaţi nici uneia din misiunile sau organizaţiile noastre parabisericeşti. Ele vă vor ruina. Vă vom occidentaliza. Vă vom corupe. Vă vom cumpăra sufletele şi vă vom fura integritatea. Vom face şi mai mult. Dacă vreodată vă veţi alătura... veţi avea nevoie să vă examinaţi inima, motivele, consacrarea voastră lui Hristos! Urmăriţi ce vi se va întâmpla când veţi încerca să copiaţi metodele noastre pline de reclamă, publicitate, propagandă şi „viziuni”. Întrebaţi-vă: „Ce efect are acesta pentru inima mea?” Şi când primiţi banii noştri americani... inima voastră ştie că renunţaţi la ceva sacru din fiinţa voastră doar ca să obţineţi nişte bani... bani primiţi doar pentru că lucraţi pentru noi. Pentru noi! Ceea ce ne defineşte pe noi americanii, mentalitatea noastră colonizatoare, metodele pe care noi le folosim în toate organizaţiile noastre americane şi britanice... nu merită să fie urmate sau copiate. Sunt depăşite. Sterile. Nu aduc nici un beneficiu vouă şi poporului vostru. Puteţi face mai bine. Bakht Singh a ştiut asta. Prem Pradham ştie asta. Voi o puteţi descoperi! Daţi jos costumul nostru. Aruncaţi cravata. Îmbrăcaţi-vă cu hainele obişnuite pe care le purtaţi pe stradă. Întoarceţi-vă acolo unde eraţi înainte de a întâlni ceva occidental! Întoarceţi-vă la cultura voastră. Faceţi o baie şi spălaţi de pe voi religiozitatea şi profesionalismul şi pietatea noastră studiată! Deveniţi voi înşivă. Întoarceţi-vă la ceea ce este normal pentru voi. Descoperiţi ceea ce Domnul v-ar da vouă şi care este unic. 54

S-ar părea că toţi sunt porniţi să împrăştie felul lor de „biserică” la alte popoare. Dar Pavel a făcut în aşa fel încât fiecare biserică a avut privilegiul să se lanseze în propria ei călătorie pentru găsirea expresiei personale a vieţii bisericii. Urmaţi-l pe Pavel! Chiar faptul că ne considerăm superiori vouă ar trebui să stârnească nemulţumirea în voi. Noi nu chiar vrem să ne simţim superiori. Nu vrem. Noi nu ştim că ne simţim superiori. Aşa suntem noi, atâta tot. Frate, poate că noi ne comportăm ca fiind superiori vouă, dar nu suntem. Puteţi face mai bine. Vorbiţi cu alţii. Îndrăzniţi să faceţi călătoria descoperirii... stilului vostru a vieţii de zi cu zi a eclesiei. Stilul este organic poporului vostru. Dacă veţi părăsi organizaţia noastră? Dacă veţi ridica întrebări privitoare la felul nostru de a proceda? Probabil că vom spune şi vom promite orice doar să vă ţinem în organizaţie. Dacă ne veţi părăsi... puteţi să vă pregătiţi ca toţi creştinii occidentali pe care îi cunoaşteţi să se întoarcă împotriva voastră! Nu ne ascultaţi când vă cerem să rămâneţi. Urmăriţi ceea ce facem. De exemplu: Cine vorbeşte? Cine răspunde de bani? Ale cui sunt proprietăţile? Cine vă plăteşte? Dar, mai ales întrebaţi-vă de ce staţi în rânduri aliniate, toţi privind înainte, cu un vorbitor ce stă în faţă şi voi vedeţi doar ceafa cuiva! Şi de ce auziţi o slujbă plicitisitoare în fiecare săptămână?! La urmă, priviţi în jur. Uitaţi-vă şa creştinii ce provin din ţara voastră. Priviţi la prietenii voştri care s-au alăturat misiunilor sau organizaţiilor paarabisericeşti americane/britanice. Ce s-a schimbat le ei? Îmbrăcămintea? Manierele? Vorbirea? Vocabularul? În moduri subtile, aproape nedetectabile. Dar cei mai mulţi şi-au schimbat mentalitatea!!! Vedeţi un suflet preţios vânzându-se occidentalizării? Mai rău. Un prieten de-al vostru s-a vândut pentru bani? „Viziunea” noastră merită demnitatea sufletului unui credincios! Sufletul vostru! Alăturaţi- vă nouă şi veţi pierde ceva pentru totdeauna. Alăturaţi-vă nouă, faceţi ca noi ţi în cele din urmă naţiunea voastră întreagă va suferi. (Vom afecta viitorul sufletului naţiunii voastre.) La urma urmei, noi introducem o cultură străină în societatea voastră. Se interesează misionarii americani de cultura voastră? Au arătat ei vreodată un interes profund privind înţelegerea obiceiurilor voastre? Cât de interesaţi sunt cel puţin într-un domeniu, cum ar fi cel al muzicii voastre? Înţeleg ei cuvinte ca indigen şi organic? Dar mai ales, cât de mult exercită control asupra vieţilor voastre şi/sau a colegilor lucrători? ŞI PENTRU CÂT TIMP VOR EXERCITA ACEST CONTROL¤ ? Dacă un misionar sau un membru al unei organizaţii parabisericeşti vine în ţara voastră şi nu face următoarele: (1) evanghelizează, (2) pune temelia unei adunări a credincioşilor locali şi apoi (3) pleacă după unul sau doi ani, atunci el nu are mesajul, nu ştie cum să facă, nu are înţelegerea şi revelaţia lui Hristos, nici a eclesiei nici adâncimea spirituală... nici centralitatea lui Hristos în viaţă sau în mesaj... nu are îndeajuns din niciunul din aceste lucruri ca să-şi justifice prezenţa în ţara voastră! De fapt, lipsindu-i aşa ceva, el nu are nici o treabă să fie misionar în ţara voastră! Şi nici în altă parte!!! Ori arde pentru Hristos şi pentru biserică, arde să vadă o eclesie indigenă, organică, este plin de pasiune ca să părăsească eclesia locală şi să o lase în mâinile poporului lui Dumnezeu din ¤ Vezi: „Cum trebuie să fie biserica”. Obiceiul lui Pavel era de a nu sta mai mult de şase luni într-un oraş unde el începea o biserică. 55

acel loc... nelăsând absolut nici o supraveghere occidnetală... sau VA TREBUI SĂ SE ÎNTOARCĂ ACASĂ în America (sau Marea Britanie, sau oriunde altundeva Este originar). Vouă, creştinilor care v-aţi născut, crescut şi trăiţi în propria ţară... vouă vă Este scrisă această carte. În această carte şi în cartea „Cum trebuie să fie biserica” (în engleză: „How to meet”), precum şi în cartea intitulată „Omul cel mai necesar”... am folosit ca exemplu perfect (un laborator) al orbirii activităţii misionare occidentale mica ţară Albania! Şi orbirea noastră - neintenţionată - ne face să ne amestecăm în cultura, sociologia şi izvoarele voastre culturale! Am folosit Albania ca dovadă a neglijenţei crase a lipsei de respect şi a imaturităţii noastre. Folosesc Albania şi pentru a arăta controlul exercitat de noi. Folosesc Albania ca dovadă a lipsei de pricepere şi de dedicare pentru plantarea de biserici în situl primului secol. Pentru noi, americanii, căile lui Pavel sunt de neconceput. Pentru cei ce sunt anglofoni aşa ceva este de neconceput. Nici nu vom încerca să plantăm biserici după cum ne învaţă Scriptura!!! Vom zice numai: „Nu se poate!” Şi poate că avem dreptate. Oamenii necesari plantării de biserici în stilul primului secol au nevoie de o adâncime spirituală şi o zdrobire înaintea lui Dumnezeu care rareori se găseşte în veacul acEsta sau în oricare alt veac! Dar, aceasta nu justifică ceea ce facem noi! Nu există o concluzie. În ţările de pe întreg pământul oameni curajoşi trebuie să înceapă de la început. 56

19 A cui e vina? Nu America este problema. Nu americanii sunt problema. Problema este că fiecare din noi este obsedat de superioritatea propriei culturi. Toţi suntem obsedaţi să răspândim propria cultură şi să propagăm propriile idei religioase. Dacă nu s-ar fi descoperit America de Nord şi dacă China ar fi fost cea mai creştină naţiune de pe pământ şi ea ar fi fost bogată şi ar fi dus evanghelia în lumea întreagă... ar fi fost aceeaşi problemă. Chinezii ar fi dat lumii întregi versiunea lor a creştinismului, etc. Am fi avut de-a face cu o chinezare a creştinismului! Ar fi fost aceeaşi situaţia dacă ar fi fost Japonia, sau oricare altă ţară mare, puternică, cu o cultură bogată... şi cu un mic simţământ de superioritate. Vedeţi, noi deasemenea am fost victimele culturalizării de către altă naţiune. Nici noi nu avem o expresie nativă, indigenă, organică a bisericii. Tipul nostru de creştinism este un transplant dintr-o naţiune şi o cultură străină. Englezii, care aveau o cultură bogată şi un complex de superioritate au anglicizat creştinismul din America. (Scoţienii au făcut acelaşi lucru englezilor. John Calvin, un francez a dat-o scoţienilor. Aha! Acum ştim asupra cui să aruncăm vina! Să-i blamăm toţi pe francezi!) Toţi ne-am confruntat cu faptul că cineva din afară ne-a impus un creştinism artificial, inorganic, şi plictisitor! Şi realitatea este că noi nu ştim ce înseamnă „biserica” şi probabil niciodată nu am experimentat adevărata viaţă a bisericii. Haideţi să considerăm că sunteţi din Ungaria. Iată ce se poate întâmpla: ţara voastră este una din centrele importante ale reformaţiei calviniste. Voi sunteţi mândri de acest fapt. Puteţi citi cartea aceasta şi să ziceţi: „Să nu ne lăsăm influenţaţi de americani”. Bine, dar fiţi atenţi! Vă rog, aduceţi-vă aminte: bisericile voastre din Ungaria sunt moarte de acum cinci sute de ani! Mă tem că voi veţi sta cu versiunea voastră a bisericii şi a creştinismului în loc să vă schimbaţi radical. Decât să ţineţi ce aveţi, mai bine aţi imita versiunea americană. Spun aceste lucruri tuturor celor ce citiţi această carte, indiferent de ţara în care trăiţi. Voi aveţi totuşi trei posibilităţi: (1) să rămâneţi aşa cum sunteţi şi să fiţi ocoliţi de timp şi de schimbare; (2) să fiţi americanizaţi; (3) să deveniţi radicali. Voi spune aceste lucruri chiar şi americanilor: (1) rămâneţi cum sunteţi cu un creştinism de tip britanic, sau (2) faceţi schimbări radicale; descoperiţi o expresie indigenă a eclesiei. Mai adaug un lucru: creştini americani, vă rog opriţi-vă să mai daţi altor naţiuni creştinismul american. Cel mai rău lucru pe care toţi îl putem face este să lăsăm lucrurile aşa cum sunt. Rădăcina problemei este concepţia noastră despre eclesia. Este greşit modul în care noi o vedem din punctul de vedere al manifEstării ei. Nimeni, în ultimii 17oo de ani ai istoriei bisericii, nu a propus ca model o biserică organică... unică ca expresie în fiecare loc, diferită în fiecare cultură. Toate teologiile diferitelor denominaţiuni din ultimii 17oo de ani au mers în direcţia unei practici universale a bisericii. Acelaşi ritual şi aceeaşi practică în toată zona lor de influenţă. Asta s-a întâmplat într-o perioadă atât de lungă, 17oo de ani! Toţi trebuie să ne lansăm într-o mare şi nouă aventură pentru descoperirea unei expresii a bisericii care să fie unică pământului nostru natal. 57

Când avem întâlniri ale eclesiei trebuie să ne oprim să mai gândim în termeni universali. Trebuie să începem să ne luptăm pentru o expresie a trupului lui Hristos care să fie locală, să respecte cultura şi sociologia zonei în care se manifestă, să fie biologică şi organică. Dintre toate popoarele, mai ales americanii trebuie să afle propria lor practică unică a bisericii pe pământul american. Americanii trebuie să cinstească faptul că japonezii vor găsi propria lor expresie a eclesiei, unică ţării lor, care „se potriveşte” cu cultura şi conceptele lor sociale... şi cu totul diferită de orice practică americană. La fel cu toate naţiunile şi toate culturile... şi toţi credincioşii... de peste tot. Într-un cuvânt: Toţi trebuie să începem să luăm poziţie pentru ca fiecare zonă, fiecare cultură, fiecare seminţie şi limbă să descopere propria ei expresie unică a vieţii bisericii. O luptă pentru local, indigen, organic şi pentru sfârşitul universalităţii. (America are nevoie să fie prima în această revoluţie!) Această schimbare cere o nouă generaţie de creştini. Tineri şi tinere care sunt o generaţie alesă. O generaţie care refuză „să meargă la biserică”. O generaţie care va întoarce spatele clădirilor, stranelor, amvoanelor, clericilor şi pastorilor, şi care - din dragoste pentru Hristos şi pasiune pentru biserică - vor fi pionieri într-o odisee nouă, măreaţă! O acută căutare a bisericii... exprimată diferit şi unic în fiecare oraş şi naţiune de pe pământ. Şi o generaţie care se va lupta pentru ca elte popoare, din alte ţări, să aibe propria lor odisee pentru descoperirea eclesiei. Toţi să facem un testament că toţi credincioşii din celelalte rase, culori, triburi, limbi şi culturi au un drept la viaţă a bisericii unică care să le fie în întregime proprie. Fie ca tu să pui cartea jos şi să începi acum marea odisee!!! Există o carte care se alătură acesteia: „Cum trebuie să fie biserica”¤ . Aceste două cărţi sunt gândite ca să fie citite împreună. Una arată problema. A doua vă dă un ajutor limpede pentru ca să găsiţi, să aveţi şi să păstraţi o expresie indigenă, organică a vieţii bisericii. ¤ În engleză titlul cărţii Este: „How to meet under the headship of Jesus Christ”. 58

Concluzie Aflaţi vă rog, că (1) bisericile americane şi organizaţiile parabisericeşti au intrat în afaceri. Exportăm. Voi sunteţi importatorii. (2) Aceste două instituţii americane vă vor americaniza. (3) Când noi venim la voi nu ştim nimic despre adevărata viaţă a bisericii. (4) Vom călca în picioare cultura voastră. (5) Dacă vreodată veţi aştepta să vedeţi o biserică indigenă, organică în ţara voastră... să nu o aşteptaţi de la o organizaţie parabisericească! Nu vă vom da aşa ceva. Nu putem. Niciodată nu am văzut aşa ceva! Produsul exportat de către biserica instituţionalizată şi de către organizaţiile parabisericeşti nu este altceva decât expresia creştinismului american din zilele noastre. Când sunt combinate, aceste două forţe devin o maşinărie gigantică. Bordurile de misiune denominaţionale şi misionarii lor Brodurile de misiune independente şi misionarii lor Evanghelistul ce călătoreşte şi oamenii lui Biserica tradiţională şi cumplitul ei servici bisericesc Organizaţiile parabisericeşti cu zecile de mii de membri. Toţi lucrând cu febrilitate ca să americanizeze credinţa creştină... din lumea întreagă... incluzindu-vă şi pe voi! Dacă nu se întâmplă ceva extrem care să schimbe acest atac violent, concluzia inevitabilă este americanizarea creştinismului de pe cinci continente, insulel mărilor lumii şi a celor două calote polare. Lumea este pe cale să vadă una din experienţele cele mai demne de milă din paginile istoriei creştine, creştinismul american devenind expresia mondială a creştinismului! Asta ar putea fi catastrofa veacurilor! Teama mea? Acest tip de creştinism va fi atât de acceptat ca fiind expresia creştină... încât alte tipuri de expresii ale credinţei, alte expresii ale eclesiei vor deveni subiecte ale persecuţiei. Vreau să spun că orice experimentare a bisericii ce nu poartă semnul creştinismului american va fi considerată ca fiind eretică şi ocultă. În cele din urmă vom fi la fel de hărţuiţi, vom avea aceeaşi opoziţie, vom fi defăimaţi şi marginalizaţi... şi (aproape) la fel de persecutaţi ca şi credincioşii ce au trăit în cele mai negre zile ale Evului Mediu. Acele zile au fost întunecate pentru că era acceptată doar o expresie a credinţei creştine şi a bisericii. Oamenii au trăit tirania unei singure versiuni a bisericii. Orice altceva care purta emblema creştinismului era dispreţuit, privit cu suspiciune şi blamat. Fie ca ceva să se schimbe, şi degrabă. Dacă nu, fie ca Dumnezeu să ridice oameni care să aibe atât viziunea bisericii şi experienţei vieţii bisericii, cât şi a centralităţii lui Hristos, care să fie o alternativă a acestei maşinării care înghite tot. 59

Astfel de bărbaţi trebuie să aibe curajul şi capacitatea să facă faţă unei opoziţii copleşitoare. Opoziţie din partea celor pentru care definiţia bisericii este bănci aliniate în rânduri, un amvon, predica fără sfârşit, nişte oameni muţi care nu funcţionează... plus evanghelismul fulger care se împiedică de lucruri cum ar fi adevărata experienţă a vieţii bisericii. Fie ca aceşti oameni să-şi dea vieţile lor ca să vadă o expresie a eclesiei care să origineze de jos, din descoperirea făcută de către membri bisericii. Oameni devotaţi indigenului şi organicului. Domnilor, dacă se ridică astfel de oameni, aşteptaţi-vă la o furtună din partea creştinilor occidentali. Va fi cea mai mare ameninţare posibilă la adresa creştinismului occidental/american/britanic. Vom lupta împotriva voastră. Pentru voi va fi o problemă de viaţă şi de moarte. Veţi urma o expreise vie, indigenă a trupului lui Hristos care este întru-totul a voastră? Sau vă veţi minuna peste măsură de practicile noastre prefabricate, moarte, pe care le puteţi pur şi simplu copia cu un minimum de efort şi responsabilitate? Este în balanţă viitorul vieţii voastre creştine. Creştinii din toate naţiunile - inclusiv America - trebuie să stea împotriva valului credinţei americanizate. Dar cel mai mare rău al creştinismului americanizat este următorul: după ce credinţa creştină a fost americanizată va apărea o mentalitate mondială atât de înrădăcinată, atât de înfumurată şi de jalnică, încât cineva, când va citi în Noul Testament, nu va vedea decât creştinismul din zilele noastre. Atunci, cu adevărat, vom retrăi Evul Mediu. Indiferent că vor fi americani sau din alte naţiuni, piatra de încercare a credinţei creştine se găseşte acum în mâinile celor ce se decid să fie radicali, dorind o practică nouă, mai înaltă a credinţei creştine. 60

O provocare Iată provocarea mea. Acum suntem în anul 1994. Chiar acum sunt aproximativ opt biserici evanghelice în Albania. Peste zece ani (în 2oo4) voi publica în aceste pagini următoarele informaţii: În anul 2oo4 veţi citi: I Câţi luctărori creştini, albanezi de origine, sunt în Albania în anul 2oo4. Mă refer la lucrători creştini care au fost mântuiţi după ce Albania s-a deschis în 1991. II Câţi din aceşti lucrători creştini albanezi nu aparţin nici unei organizaţii britanice, americane sau Vest-europene! III Câţi lucrători băştinaşi sunt implicaţi într-o lucrare nativă, indigenă! Nu vestică, nici americană. IV Câte biserici din Albania nu se întâlnesc după modelul bănci-amvon, pastor-laici! Şi câte nu au un pastor! V Câte biserici din Albania nu au nici un lucrător occidental! VI Câte biserici din Albania se întâlnesc în case! (Nu în clădiri de biserică şi în case. Doar în case!) VII Mai presus de toate, câte din bisericile din Albania au o experienţă minunată inexplicabilă, glorioasă numită „comunitatea de credincioşi”! (Cu alte cuvinte... câtă viaţă de biserică este în Albania!) VIII 61

Câte biserici nu primesc nici un ajutor financiar occidental! IX În cele din urmă, voi da un scurt sumar al reacţiei faţă de această carte a misiunilor occidentale din Albania! X Şi din întreaga lume! La urma urmei, această revoluţie este deasemenea necesară în România, America Latină, Africa şi Asia. Şi Europa de Vest. Ce crezi, cum va arăta raportul pe care îl voi face în anul 2oo4? În acelaşi timp, pentru toţi creştinii din lumea întreagă ce citesc această carte... să nu aveţi nimic de-a face cu procesul americanizării creştinismului. Nu este nevoie de contribuţia voastră la americanizarea credinţei voastre. Găsiţi-vă propria expresie a credinţei şi bisericii creştine - propriul vostru stil! 2oo4 d. C. IATĂ-NE! 62

ADDENDA 63

Addenda O boală de ochi pe care noi, americanii, v-o putem da vouă Unul din primele lucruri pe care noi, americanii, le facem când venim în ţara voastră este să vă spunem: „Am venit aici ca să vă arătăm cum să fiţi centraţi în Biblie. Ghidaţi-vă întotdeauna după Noul Testament şi ascultaţi de ce spune. Citiţi Biblia. Fiţi ascultători de Cuvânt”. Asta implică că noi întotdeauna facem cum scrie în Noul Testament şi metodele noastre sunt din el. Nu?! Metodele noastre au apărut din tradiţiile noastre. S-au format la întâmplare, accidental în timpul istoriei bisericii. În ultimii 17oo de ani noi am adunat o mulţime de tradiţii. Noi, protestanţii, cele mai multe tradiţii le avem din perioada Reformaţiei sau de după ea. Noi încercăm acum să le justificăm cu Noul Testament, forţând Noul Testament să le conţină, cu toate că ele nu se găsesc deloc acolo. Facem aceasta luând versete şi fragmente de versete şi făcând ce vrem noi cu ele. Nu ştiu cum reuşim să găsim organizaţiile americane în Noul Testament. Dar dacă vei participa la un curs de pregătire al unei organizaţii parabisericeşti, vei descoperi o astfel de organizaţie pe fiecare pagină a Noului Testament. Uimitor! O vedere coerentă, panoramică a eclesiei din primul secol nu permite o asemenea manipulare. Istoria completă a primilor creştini, văzută de la un capăt la celălalt, ni se prezintă într-un mod cu totul diferit de ceea ce noi avem astăzi. Este o imagine minunată a eclesiei, atât de diferită faţă de cea la care noi participăm sau „mergem”. În istoria ei vastă, dramatică, completă nu vei găsi niciodată nimic dintr-o organizaţie parabisericească! Ajungem astfel la boala de ochi pe care noi v-o putem da vouă. Boala aceasta, odată luată, este aproape incurabilă. Cei mai mulţi slujitori americani - inclusiv misionarii din ţările străine - suferă grav de boala aceasta. (Fiţi atenţi, este cel mai rău lucru pe care îl puteţi lua de la un american. Contractarea acestei boli poate fi fatală chiar şi pentru dezvoltarea vieţii voastre creştine.) Ce este blestemul acesta teribil? Boala Noi, americanii, vă vom învăţa să citiţi Noul Testament în aşa fel încât veţi găsi creştinismul american pe fiecare pagină a cărţii! Oh, este clar că nu se găseşte în Noul Testament creştinismul epocii moderne. Dar noi, americanii, oricum îl găsim. Aceasta este boala noastră de ochi. Boala este atât de avansată încât noi nu numai că vedem creştinismul american pe fiecare pagină a Noului Testament, dar nici nu mai putem vedea ce scrie, în special despre evanghelizare, biserică şi viaţa bisericii. Puteţi înţelege acest paradox? Noi, americanii, găsim în Noul Testament ceva ce nu există în el. Însă noi, nu putem găsi ceea ce este cu adevărat. 64

Chiar mai rău. Putem să vă dăm şi vouă această abilitate ciudată. Iată trei lucruri şocante cu care veţi avea de-a face. Unu: metodele evanghelismului american nu sunt nici sfinte, nici biblice, nici nu sunt efective pe termen lung. Doi: bisericile noastre sunt îmbibate de o plictiseală plină de ritualuri. Trei: toate lucrurile pe care noi le facem astăzi le găsim scrise în Noul Testament. Găsim pe creştinii primului secol să fac ceea ce noi facem! Deschidem Noul Testament şi vedem oameni tipic americani care fac ceea ce noi facem în ţările voastre! Şi voi vreţi să imitaţi creştinismul american? Noi, americanii, am inventat şcolile biblice. Şcolile biblice sunt foarte centrate în jurul Bibliei. Totuşi, cele mai multe din aceste şcoli nu văd locul central al eclesiei. În schimb, ele fie fac reclamă unui creştinism lipsit de biserică, fie unui servici bisericesc protestant care a fost inventat în urmă cu 45o de ani! Şcolile biblice găsesc în Noul Testament fie credinţa creştină fără biserică, fie un servici bisericesc inventat de liderii Reformaţiei. Este foarte greu pentru noi să fim centraţi în Hristos. Suntem nişte anteprenori perfecţi, aşa că ne încântă să acţionăm pe scară mare. Din cauza aceasta este greu să fim centraţi în Hristos şi în lucrurile spirituale. Ne place să facem. Nu ne place să fim. E nevoie de prea mult timp pentru aşa ceva. Fără să vrem am inventat Noul Testament! Acesta este plin de tot felul de metode americane. Oh, aţi observat cumva că în Noul Testament nu este vorba de şcoli biblice? După ce noi am inventat Noul Testament - şi şcoala biblică - am găsit-o pe aceasta din urmă peste tot în Noul Testament!!! Ţineţi minte, deasemenea, că am inventat organizaţiile parabisericeşti în 1886. Prima organizaţie parabisericească era atât de americană, era nostimă! A fost o mişcare de tineret. Motto-ul ei era „Evanghelizarea lumii într-o singură generaţie”. Această mişcare i-a captivat pe tinerii din toată America. A fost numită „Mişcarea Voluntară Studenţească”. Această organizaţie a dat naştere ideii de organizaţie parabisericească care s-a dezvoltat din plin după cel de-al doilea război mondial. Concepţia acestei mişcări s-a răspândit şi a avut succes. De fiecare dată când apărem cu ceva mare şi plin de succes, repede vedem că şi în Noul Testament este aşa ceva! Aşa suntem. Aşa procedăm. Organizaţiile parabisericeşti nu au avut aproape nici un interes în biserică. Doar în evanghelizare: evanghelizare în forţă; evanghelizare fulger. Singurul scop al acelei organizaţii a fost salvarea sufletelor. „Mişcarea Voluntară Studenţească” a trebuit să interpreteze Noul Testament aşa încât să nu se vadă biserica. Au reinventat Noul Testament în aşa fel încât sigurele lucruri pe care le găseau în el erau evanghelizarea, misiunile şi organizaţia parabisericească. Această mentalitate „Nou Testamentală” este acum în sângele şi ADN-ul modului american de gândire. Totuşi această mişcare, care nu era o biserică a avut o problemă. Nu avea fonduri. La început doar bisericile şi denominaţiunile trimiteau misionari. Banii proveneau de la biserici. S-a inventat o soluţie pentru această problemă. Invenţia s-a numit „cartierul general”. Cartierul general era locul unde scrisorile de rugăciuni, listele de adrese, scrisorile de solicitări, administraţia, biroul de publicitate, relaţiile publice se strângeau toate sub un singur acoperiş cu scopul de a strânge bani. Organizaţiile parabisericeşti au trimis „membri”, nu misionari. Banii, în cea mai mare parte, proveneau din alte surse decât bisericile, şi anume de la indivizi. Mentalitatea evnaghelică americană începea să acţioneze în domeniul în care mentalitatea americană îşi spunea cel mai tare cuvântul: în zona individualismului, a liberului spirit întreprinzător. Ce făceau aceste organizaţii? Reclamă! Pentru bani!!! Cam de atunci a început Noul Testament să arate foarte american. Foarte individualist. Şi foarte întreprinzător. 65

Organizaţiile parabisericeşti inventate de americani au inventat Noul Testament fără să schimbe nici un cuvânt din el! E o boală serioasă, nu-i aşa? Ţineţi minte, organizaţiile religioase pun accent pe a fi centrat în jurul Bibliei; totuşi ele au o evanghelie fără biserică şi o concepţie fără nimic indigen sau organic. O evanghelie atât de îngustă este oarbă la ce spune cea mai mare parte a Noului Testament. O organizaţie care vede doar eceste elemente, nu vede contextul şi istoria care este În Noul Testament. Când ne dăm jos din avion purtăm un Nou Testament cu conţinut american şi cu inventivitatea americană în minţile noastre. De acolo zorim spre oraşele voastre ca să vă dăm creştinismul american/britanic. Ritualurile noastre. Tradiţiile noastre. Cultura noastră. Practicile noastre. Personalitatea noastră. Structura noastră. Năravurile noastre. Obiceiurile noastre sociale. Muzica noastră. Acestea vi le aducem. Şi pe toate le găsim în Noul Testament. De exemplu, deschidem Noul Testament şi trecem în fugă pe lângă conceptul de biserică şi pe lângă multe altele - ce se găsesc într-un Nou Testament neinventat. Nu vrem să facem nici un rău. Nu o facem intenţionat. Dar asta e tot ce ştim; aşa gândim noi. Asta e boala de ochi pe care o avem, aşa că acţionăm ca atare. Şi am procedat aşa tot timpul, în toată lumea!!! Cultura voastră nici nu e băgată în seamă! Mai e nevie să subliniez că creştinismul american nu se prea găseşte în Noul Testament? Aceasta e ceea ce vreţi? Dacă nu, dacă vreţi mai mult, vă aşteaptă o sarcină uriaşă. Să faceţi ceva care este în întregime al vostru. Ceva care este biserica, în stilul primului secol!!! Aveţi două posibilităţi; noi şi boala noastră de ochi sau calea lui Pavel. Neconvertiţii din zilele lui Pavel nu erau atraşi la Hristos de evanghelismul fulger al zilelor noastre şi nici de creştinismul american, fiţi siguri. Nu erau atraşi de niciunul din celelalte lucruri pe care noi le-am inventat de atunci încoace. Chiar dacă ne-am jura că facem ceea ce au făcut creştinii din primul secol, tot n-ar fi adevărat. Bărbaţii Noului Testament au făcut un singur lucru. Ei au ridicat comunitatea credincioşilor... eclesia! 66

Pasul următor Dacă vreţi să începeţi de la început... radical... terminând cu toate tradiţiile şi practicile trecutului... ce veţi face în continuare? Vă recomandăm insistent să citiţi de la acelaşi autor: „Cum trebuie să fie biserica”, („How to Meet Under the Headship of Jesus Christ” - titlul englez). Citiţi apoi: „Mai mult decât radical”, („Beyond Radical” - titlul englez). Şi după aceea, citiţi: „Nepovestita istorie a creştinilor din secolul I.”, („Revolution - the story of the early church” - titlul englez) Când veţi termina veţi fi probabil radicali şi veţi şti ce să faceţi. Pentru cărţi în limba maghiară scrieţi la adresa: Keresztyén Kiadó Kft. 21oo Gödöllő Blaháné u. 268 Hungary Tel./Fax: oo-36-28-432-574 Tel.: oo-36-6o-314-822 67

Dacă doriţi să luaţi legătura cu autorul acestei cărţi pentru a-i comunica impresiile dumneavoastră în urma lecturării ei, o puteţi face la adresa: ASOCIAŢIA SEMĂNĂTORILOR Cornel Paunovici Str. Lidia nr. 78 sc. A l, ap. 8. 19oo Timişoara, România Tel.: (o56) - 188255 sau în mod direct: SeedSowers P.O. Box 285, Sargent, GA 3O275 SUA (Deasemenea la această adresă puteţi comanda cărţi în limba engleză.) 68

CĂRŢI APĂRUTE ÎN LIMBA ROMÂNĂ DE GENE EDWARDS: DIVINA IUBIRE PRIZONIERUL DIN CELULA A TREIA AMERICANIZAREA CREŞTINISMULUI ŞI O CARTE SPIRITUALĂ DEOSEBITĂ: EXPERIMENTAREA PROFUNZIMII LUI ISUS HRISTOS, SCRISĂ DE JEANNE GUYON Cărţile pot fi comandate la adresa: LIFE PUBLISHERS INTERNATIONAL Str. Ady Endre nr. 33, 37oo Oradea România Tel.: (o59) - 136264, fax: (o59) - 134286 69

Nu am vrut să scriu această carte, dar tot timpul îmi trecea prin minte un gând. „Din zilele lui Constantin cel Mare, când creştinătatea a fost deviată complet de la calea pe care începuse, nu există nici o mărturie că cineva şi-a ridicat glasul în semn de protEst pentru ceea ce el făcea”. PEste o mie de ani oamenii se vor minuna de ce nimeni nu şi-a ridicat glasul să protEsteze împotriva americanizării creştinismului. Este cineva care îşi va lua sarcina atragerii atenţiei liderilor creştini la ceea ce noi, americanii facem credinţei creştine? Va fi cineva care va spune misionarilor, bordurilor de misiune şi organizaţiilor parareligioase că suntem pe cale să avem o biserică americană mondială? Este cineva care îşi va ridica glasul împotriva conceptului universal al întrunirii bisericii, pentru o expresie unică, indigenă şi organică a bisericii din fiecare localitate? Îşi va ridica cineva glasul pentru descoperirea vieţii bisericii de către cei care se strâng, în loc să le fie impusă de către ritualul universal al zilelor noastre? Tirajul acEstei cărţi a fost foarte limitat. Aş fi dorit ca să nu fie necesară publicarea acEstei cărţi, indiferent de cât de puţine exemplare s-au tipărit. Dacă alţii vor lua sarcina punerii în practică a mesajului despre indigen şi organic, nimeni nu va fi mai bucuros ca mine să vadă această carte scoasă din tipărire. Cu siguranţă cineva va merge pe căi care sunt mult mai apropiate de cele ale lui Pavel decât cele ce se practică astăzi. Această carte aşteaptă să fie scoasă din tipărire. 70

71