Dumnezeu pe înţelesul ateilor

DUMNEZEU PE ÎNŢELESUL ATEILOR Sf. Ioan Cristodoxul BRAŞOV 2014



CUPRINS Dumnezeu................................................................................ 3 De ce Dumnezeu nu îşi demonstrează existența?................... 9 De ce nu a putut fi demonstrată existența Lui?...................... 9 Cine este Isus?......................................................................... 12 Este ştiinţa compatibilă cu credinţa în Dumnezeu?............... 14 Evoluționismul………………………………………………………………. 19 Problema răului şi suferinţei în lume……………………………….. 22 Poate face Dumnezeu un bolovan pe care să nu îl poată ridica? 23 Cine L-a creat pe Dumnezeu?.................................................. 24 Biblia afirmă lucruri iraţionale................................................ 24 De ce Dumnezeu...?................................................................. 26 De ce nu cred oamenii în Dumnezeu...................................... 27 Dumnezeu este o comoară ascunsă......................................... 28 Consideraţii finale.................................................................... 29



DUMNEZEU Este necesar, înainte de toate, să facem o delimitare a noţiunii de Dumnezeu, deoarece concepţiile despre Dumnezeu sunt foarte diferite. Sunt mulți cei care, având o imagine falsă despre Dumne- zeu, își afirmă credința sau necredința într-un Dumnezeu care nu este, de fapt, Cel adevărat. Dumnezeu NU ESTE: –o forţă sau o energie impersonală care conduce lucrurile spre armonie (sau spre haos); –o lege Karmică; –o scânteie divină pe care o găsim în noi înşine; –un fel de „Moș Crăciun” care ne face daruri, a cărui preocu- pare supremă este să ne meargă nouă bine, şi care în nici un caz nu va arunca pe cineva în Iad; –un duh ca cel din lampa lui Aladin care ne ajută la nevoie, şi al cărui stăpân suntem noi înşine; –un „veghetor sfânt” care abia așteaptă să greşeşti pentru a te pedepsi, Unul care îți interzice orice plăcere şi vrea să-ţi strice ori- ce bucurie; –un concept mitologic însoţit de tradiţii, datini, ritualuri; –o superstiţie care îţi poate aduce noroc sau ghinion, în funcţie de cum te raportezi la ea. Dumnezeul despre care vorbim este Creatorul Uni- versului şi Stăpânul tuturor celor văzute şi a celor nevă- zute, şi faţă de care suntem datori să avem o atitudine de reverenţă. El este o fiinţă reală, vie, veşnică, cu care pu- tem avea o relaţie personală, în anumite condiţii. Biblia Îl prezintă pe Dumnezeul unic ca pe o fiinţă,1 trinitară, constituită deci din trei persoane, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, şi având- dar nelimitându-se la- următoarele atribute:  VEŞNIC. El are o existenţă în Sine, care nu e determinată de factori externi, şi este necuprins. 1 ”Fiinţa lui Dumnezeu” este un subiect foarte complex; aici doar punctăm câteva aspecte majore. 3

 CREATOR. Este creatorul Universului şi legiuitorul tuturor legilor naturale (fizice, chimice, etc) şi morale. El are dreptul să ceară socoteală Creaţiei Sale. Totul Îi aparţine.  SUVERAN (DOMN). El hotărăşte soarta Universului, şi nu dă socoteală decât în faţa Sfinţeniei Lui.  ATOTPUTERNIC (OMNIPOTENT). El are puterea să înfăptuiască tot ce a promis. El are puterea să judece lumea care este Creaţia Sa.  DREPT (judecător drept). El va judeca toate faptele, gândurile și motivațiile oamenilor cu dreptate şi nepărtinire.  SFÂNT. El urăşte cu desăvârşire păcatul, dar îi iubeşte pe păcătoşi. Va veni însă o zi când El va distruge păcatul, iar cei ce nu îl abandonează vor fi distruşi împreună cu el.  BUN, PLIN DE DRAGOSTE, ÎNDURARE, RĂBDARE. Începând de la creaţie El a avut planuri bune pentru Om, de aceea l-a şi făcut pe Adam după chipul şi asemănarea Sa.  ATOTŞTIUTOR (OMNIŞTIENT). El posedă toată cunoştinţa, toată înţelepciunea şi nimic nu este ascuns de cunoştinţa Lui.  OMNIPREZENT. El se află permanent pretutindeni, şi poate comunica simultan cu întreaga creaţie. PROBLEMA CREDINŢEI ÎN DUMNEZEU Căutând motivele pentru care oamenii nu cred în Dumnezeu, am constatat că cele mai obişnuite argumente sunt următoarele: Nu există dovezi ale existenţei lui Dumnezeu Dumnezeu Însuşi nu şi-a demonstrat existenţa Ştiinţa e incompatibilă cu credinţa în Dumnezeu Existenţa unui Dumnezeu bun este incompatibilă cu exis- tenţa răului şi suferinţei în lume La acestea se adaugă întrebări „încuietoare” de genul: Cine l-a creat pe Dumnezeu? Dacă Dumnezeu este Atotputernic, poate crea un bolovan pe care să nu-l poată ridica? Dacă Dumnezeu există, de ce El face, sau de ce nu face anu- mite lucruri, de ce permite sau de ce nu permite anumite lucruri? Sunt şi oameni care afirmă că nu îi interesează dacă Dumne- zeu există sau nu. 4

SUVERANITATEA LUI DUMNEZEU Problema „demonstrării” existenţei lui Dumnezeu e greşit pu- să; cu abordări de genul: „Dumnezeu să îşi demonstreze existenţa” sau „Să ne demonstreze cineva că Dumnezeu există!” suntem, din capul locului, pe o pistă greşită! Cei care au această atitudine nu realizează în ce poziţie se află în faţa Creatorului. Să vă dau o imagine! Dacă începi să modelezi ceva din lut și nu ești mulţumit, îl boţeşti şi îl arunci la coş. Crezi că lutul are „dreptul” să îţi ceară socoteală de ce îl arunci la coş? Are lutul „dreptul” să te evalueze dacă ce faci tu e bine sau rău din perspec- tiva lui? Şi chiar dacă ar face-o, ar conta părerea lui? NU! De ce? Deoarece tu eşti creator şi suveran în raport cu lutul. Aceasta este însă chiar poziţia noastră în raport cu Creatorul: Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.” Așadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă... Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?” Nu este ola- rul stăpân pe lutul lui, ca din aceeași frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o în- trebuinţare de ocară? Rom 9:15-21 Eu sunt Domnul, și nu mai este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu. ...„Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! -Un ciob dintre cioburile pământului! -Oare lutul zice el ce- lui ce-l făţuieşte: „Ce faci?”... Aşa vorbeşte Domnul, Sfântul lui Israel, şi Făcătorul său: „Vrea cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii Mei şi pentru lucra- rea mâinilor Mele? Eu am făcut pământul, şi am făcut pe om pe el; Eu cu mâinile Mele am întins cerurile, şi am aşezat toată oşti- rea lor. Isaia 45:5-12 Poate că este un lucru dureros pentru mândria ta să trebuias- că să recunoşti că eşti o „creatură“, ceva făcut de Altcineva, pentru un scop stabilit de Acela, că există un Creator care are drept de viaţă şi de moarte asupra ta, care poate face orice vrea cu viaţa ta şi că nu există nici o instanţă mai înaltă la care să-ţi revendici vre- un drept de „autodeterminare“. 5

Poate fi enervant să conştientizezi că nu eşti „de capul tău” în acest Univers, că în relaţia cu Dumnezeu nu există democraţie, că nu ceea ce vrei tu e important, ci ceea ce vrea El este determinant atât pentru viaţa ta cât şi pentru întregul Univers, şi că El e atât de Suveran încât nu dă nimănui socoteală de hotărârile Sale. În acest Univers e drept ceea ce El zice că e drept, e bun ceea ce El zice că e bun, e moral ceea ce El consideră moral, e Adevăr ceea ce El nu- meşte Adevăr. In Istoria Universului se va întâmpla ceea ce El a decis, şi deja a afirmat că se va întâmpla. Până nu înţelegi Suveranitatea Sa nu poţi să înţelegi bunăta- tea Sa care te cheamă să faci parte dintr-o familie cerească. Până când nu înţelegi că eşti o fiinţă fără drepturi2, fără merite, că nu poţi revendica nimic, că nu ţi se cuvine nimic, nu te poți raporta corect la Persoana și la Cuvântul Său. In esenţă, Biblia susţine că Isus este ultimul cuvânt adresat de Dumnezeu unei omeniri căzute şi răzvrătite împotriva Lui, care trăieşte în independenţă El, şi acum aşteaptă un răspuns. FRICA DE DOMNUL Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” Psalm 14.1 Începutul înţelepciunii este Frica Domnului; Psalm 111:10 Biblia afirmă că abia atunci când admitem că avem un Stăpân încetăm cu nebunia şi ajungem la începutul adevăratei înţelep- ciuni. Ce inseamnă a nu avea frică de Domnul? Noi dovedim lipsă de respect, nu avem „frică de Domnul”, când avem o atitudine dispreţuitoare la adresa Suveranităţii Sale:  Când judecăm ce face sau ce nu face Dumnezeu: „De ce nu face Dumnezeu cutare lucru?”, sau „Dumnezeu e nedrept pen- tru că permite cutare lucru”  Când judecăm / condamnăm ce fac sau ce nu fac alţii;  Când ne răzbunăm sau ne facem singuri dreptate;  Când trăim în păcat  Când asuprim pe alții sau comitem nedreptate. 2 Toate drepturile pe care le avem ne sunt acordate de către El. 6

Este necesar să înțelegem că Dumnezeu ar putea distruge într-o clipă tot ce a creat fără să dea nimănui socoteală, şi ar fi chi- ar îndreptăţit să o facă. Biblia afirmă că noi suntem vrăjmaşi cu Dumnezeu, datorită naturii noastre alterate, luciferice. (Iacov 4:4, Romani 5.8 și 8:7, Coloseni 1.21) Pe scurt, luciferismul se exprimă în acea atitudine de a vrea să facem numai ce vrem noi, să avem tot ce vrem noi, ceilalţi să facă ce vrem noi, şi dacă s-ar putea, întregul Univers să facă ce vrem noi. De aceea ne şi enervăm când lucrurile nu ies cum vrem noi, sau ceilalţi nu se comportă cum ne convine nouă. Mai mult, noi nu vrem să ne supunem nimănui şi nu suntem niciodată de vină. Noi nu vrem să recunoaştem când greşim deoarece idolul Eului nostru s-ar clătina. Vedeți, noi omorâm țânțarul datorită naturii sale, nu datorită faptelor sale; noi nu aşteptăm să fim mușcați pentru a avea un motiv întemeiat să-l strivim. Tot aşa, doar datorită naturii noastre afectate de luciferism, noi nu merităm altceva decât să fim striviţi. Tot ce merităm este moartea veşnică în Iad. Dumnezeu nu ne este dator cu nimic: nici să se reveleze, nici să ne ajute la nevoie, sau să fie bun cu noi, să curme răul şi sufe- rinţa din lume, să ne ierte sau să ne salveze. Uită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, cât de sus sunt față de tine? Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Și când păcatele ți se înmulţesc, ce-i faci Lui? Dacă eşti drept, ce-i dai Lui? Ce primeşte El din mâna ta? Iov 35:5-7 Noi nu-i facem nici un favor lui Dumnezeu dacă credem şi nu- i facem nici o pagubă dacă nu credem! Noi suntem cei care au ne- voie de Dumnezeu, nu El de noi. In relaţia cu Dumnezeu nu există democraţie. Noi trebuie să pricepem că întreaga existență se desfășoară în condițiile Lui, nu noi stabilim legile Universului. Mai mult, Dumnezeu fiind Creator şi Suveran ar fi putut să ne creeze de la bun început pentru distru- gere, dacă ar fi vrut. Până nu înţelegem suveranitatea Lui, nu putem avea o relaţie corectă cu El. 7

„NU MĂ INTERESEAZĂ ACEST SUBIECT” Unii gândesc: „Nu mă preocupă dacă Dumnezeu există sau nu. Chiar dacă există, El e cu ale Lui, eu cu ale mele”. Această ati- tudine este similară situației în care cineva te avertizează că îţi arde casa şi tu spui că nu te interesează subiectul. Dumnezeu există indiferent dacă noi credem sau nu, şi Îşi va duce la îndeplinire planurile Sale, indiferent de ceea ce credem, facem sau plănuim noi. Pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte?...Cel ce şade în ceruri râde, Domnul râde de ei, ne spune Psalmul 2:1-4 . Noi ne preocupăm cu lucruri deşarte! Noi credem că avem o viață de trăit și că avem dreptul să trăim această viaţă du- pă placul nostru. Ne preocupă cum să câştigăm mai mulţi bani, vrem o casă mai mare, o maşină mai bună, ne gândim cum să fim mai împliniţi şi cum să ne distrăm mai bine. Ne preocupă copiii noştri, ca ei să aibă o carieră, o familie, copii, apoi ne cumpărăm loc de veci. In acelaşi timp, credem că oamenii de ştiinţă descifrea- ză tainele Universului şi dezvoltă tehnologia pentru a ne face viaţa mai confortabilă, în timp ce oameni politici importanţi stabilesc viitorul planetei. Realitatea însă, este că, dincolo de toate acestea, există un Dumnezeu Creator care are şi El nişte planuri, şi asta e tot ce contează. Dincolo de realitatea vizibilă, Dum- nezeu conduce istoria pentru a-Şi împlini planurile Sale veşnice. El Îşi va înfăptui şi salvgarda opera Sa, după ca- re „pământul cu tot ce e pe el va arde” 2 Petru 3.10. Rezultatul final al Istoriei îi este destinat lui Dumne- zeu. „Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile” (Romani 11.36; v si Evrei 1.3, Apocalipsa 4:11) Noi nu suntem pe cont propriu în acest Univers. A nu te interesa de acest subiect este cea mai mare greşeală pe care o poţi face în viaţă! Nu este greşit să ai o carieră, casă şi maşină, dar întrebarea e cum stai cu priorităţile? Unora li se pare că „chestia asta cu Dumnezeu” este ceva cul- tural, ceva ce ţine de tradiţii, ritualuri, faţă de care trebuie să ară- tăm respect, dar care nu are nimic de-a face cu realitatea. E o mare greşeală să gândim astfel! Dumnezeu este VIU şi REAL, şi cu asta nu e de glumit! Să răspundem acum câtorva din întrebările care se ridică: 8

1. DE CE DUMNEZEU NU ÎŞI DEMONSTREAZĂ EXISTENŢA? Dumnezeu nu îşi demonstrează existenţa pentru că nu vrea. Dumnezeu nu datorează nimănui nimic! Şi nu are nevo- ie să demonstreze nimănui, nimic. El nu are nevoie de apro- barea omului ca să fie Dumnezeu. El există, e Suveran şi as- ta e! Mulţi îşi creează mental un Dumnezeu după părerea lor, atri- buindu-I caracteristici pe care le consideră ei potrivite cu acest statut. Dar Dumnezeu nu e după părerea lor. Dumnezeu este Cel ce Este şi nu are nevoie de acordul nimănui pentru a fi Cel ce Este. Omul nu se află în poziţia de a-i pune condiţii sau de a-i cere soco- teală lui Dumnezeu. Noi nu îi facem nici un favor lui Dumnezeu crezând în El, şi nu-i facem nici un rău dacă nu credem. El ne face un favor că nu ne-a exterminat până acum, având în vedere cât de păcătoşi suntem. Deși Dumnezeu nu e dator nimănui să demonstreze că El există, El a declarat că va veni o zi când o va face, dar atunci va fi prea târziu să „crezi” în El. Nu poţi să mai „crezi” după ce Îl „vezi”. Ceea ce e „prin vedere” nu mai e „prin credinţă.” Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că ori- ce genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.” Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. Romani 14:11 2. DE CE NU A PUTUT FI DEMONSTRATĂ EXIS- TENŢA LUI? Dumnezeu „se ascunde” datorită păcatului nostru. Profetul Isaia afirmă: Tu ești un Dumnezeu care Te as- cunzi,...Mântuitorule. Isaia 45:15 … iar apostolul Pavel confirmă: El a făcut ca toţi oamenii, ... să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-l găsească bîjbăind, măcar că nu este departe de fie- care din noi. Fapte 17:26,27 Dumnezeu ne cheamă prin gura Profetului Ieremia: Mă veți căuta, și Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul; Ieremia 29:13,14 9

Existenţa Lui nu poate fi demonstrată prin experimente şti- inţifice. El a ales să se descopere personal, printr-o experiență spi- rituală, subiectivă, celor care Îl caută din toată inima. În acelaşi timp, trebuie să remarcăm că nici inexistenţa Lui nu a putut fi demonstrată; din contră, fizica cuantică afirmă că există un spirit creator si volitiv implicat in creaţia Universului. Deşi „se ascunde” datorită păcatului nostru, El nu ne-a lăsat fără mărturii ale existenţei Sale: ARGUMENTUL MORAL In procesul de la Nuernberg naziștii s-au apărat cu următorul argument: ‘Voi ne judecați pe noi pentru că aţi fost mai tari, nu pentru că aveţi dreptate. Dacă noi învingeam, noi vă judecam pe voi (legea junglei). Pe ce bază susţineţi voi că ceea ce am încercat noi să facem (rasa ariană ) nu a fost bine?’ În fapt, argumentul lor se bazează pe doctrina evoluţionistă: supravieţuirea celui mai adaptat, a celui mai tare. ÎNTREBARE FUNDAMENTALĂ: De unde ştim noi ce e bine şi ce e rău ? În tsunami-ul din 2004 din Indonezia au murit 168000 per- soane. Cineva a exclamat: Ce viaţă nedreaptă ! Întrebare: Dacă viaţa a apărut „din întâmplare”, de ce ne ofensăm când ea dispare tot „din întâmplare” ? Este drept ca tu să-ţi câştigi existenţa muncind din greu, iar alţii să o ducă mult mai bine înşelând pe alţii, furând, sau abuzând de poziţia lor? Probabil vei răspunde: e nedrept. ÎNTREBARE FUNDAMENTALĂ: De unde ştim noi ce e drept şi ce e nedrept? Un proaspăt ieşit din penitenciar nu are nici o şansă de anga- jare. Astfel el este silit să fure, iar dacă i te împotriveşti e constrâns să te lovească sau chiar să te ucidă. Ţie nu îţi pasă de el, dacă tră- iește sau nu, dacă are sau nu ce să mănânce? Lui de ce să-i pese de tine? 10

Este moral ca cineva să-ţi violeze fiica adolescentă? Sau să ţi-o răpească pentru recoltare de organe? De ce nu? Peste 200 de ani vom fi toţi morţi; cui îi va mai păsa de fiica ta? ÎNTREBARE FUNDAMENTALĂ: De unde ştim noi ce e moral şi ce e imoral? De unde a apărut această noţiune şi ce rost are ea? Cum am putea evalua noi ce este bine/rău, moral/imoral, drept/nedrept dacă nu ar exista ceva obiectiv, exterior nouă, ca punct de referinţă la care să ne putem raporta? Legile societăţii arată ce ar trebui să facă oamenii, nu ceea ce fac; de unde această idee despre cum ar trebui să fie ? In noi există ceva care ştie că există Dumnezeu, şi aceasta este conştiinţa noastră. În ea au fost înscrise repere cu privire ce este bine-rău, drept-nedrept, moral-imoral, chiar dacă acum, din cauza înmulţirii păcatului, ele încep să se estompeze. Dacă Dumnezeu nu ar exista, noţiunile de Moral-Imoral, Bi- ne-Rău, Drept-Nedrept s-ar goli de orice conţinut şi şi-ar pierde sensul, fiindcă dacă Dumnezeu nu există pot face orice vreau. Căci chiar dacă unii sunt de altă părere decât mine în ceea ce eu fac, nu există nici o bază pe care să afirme că ei au dreptate şi nu eu. Chiar şi legislaţia care stabilește ceva diferit de ce vreau eu, o pot considera greşită. Dacă Dumnezeu nu există, tu eşti un accident biolo- gic, (ai apărut ”din întâmplare”, ca toată rasa umană dealtfel), n-ai nici un sens în viaţă şi nici o valoare. Orice ţi s-ar întâmpla e o „întâmplare“ şi n-ai nici un drept să spui că eşti nedreptăţit sau abuzat. Dacă mori mai de- vreme sau mai târziu, şi în ce fel, sunt doar ”întâmplări”, egale cu aceea de a te fi născut. Oricum peste 200 de ani nimeni nu va mai şti că tu ai existat şi nimănui nu-i va mai păsa ce viaţă ai dus tu, ce te-a frământat, ce te-a bu- curat, ce te-a întristat. *** Un alt argument puternic este cel legat de persoana Celui cu- noscut în istorie sub numele de Isus Cristos. 11

CINE ESTE ISUS? Întrebarea nu se referă la istoricitatea persoanei Isus ci la identitatea acestuia. Isus este poate singurul om din istorie care nu a fost condamnat la moarte pentru vreo faptă reprobabilă ci pentru identitatea pe care şi-a asumat-o. Isus este considerat un mare învăţător şi profet, dar El în repetate rânduri a susţinut că este Însuşi Dumne- zeu. Cine a fost Isus?  A fost Isus (doar) un mare profet? Întreaga sa viață și activitate Îl recomandă pe Isus ca pe un mare profet. Totuși, nu am putea să-l numim un mare profet şi învăţător pe unul care, pe de o parte propovăduia smerenia şi pe de alta se pretindea Dum- nezeu. Înseamnă că ori a fost nebun, ori mincinos, ori chiar a spus adevărul.  A fost Isus un mincinos? Această ipoteză nu stă în pici- oare. Caracterul lui a fost întotdeauna în concordanţă cu afir- maţiile lui. Nu ai putea fi recunoscut ca un mare profet şi învăţător în domeniul moralei dacă în punctul central al învăţăturii tale ai fi un mincinos. ”Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?” Ioan 8.45,46 , i-a provocat Isus pe contemporanii săi.  A fost Isus un nebun? Această ipoteză n-are nici un su- port. În toată viaţa lui nu a existat nici un indiciu de dezechilibru, nebunie, megalomanie, lucruri care ar fi trebuit să însoţească pe unul care s-ar fi pretins Dumnezeu şi care, bazându-se doar pe sărăcia şi pe vorbele sale, să vrea să răstoarne orice altă religie şi să pretindă închinare chiar şi după moartea Sa, ba mai mult chiar să pretindă celorlalţi sacrificiu până la moarte pentru el.  Isus chiar este Dumnezeu. Deşi unii nu vor să admită, aceasta este singura alternativă care rămâne şi care este susţinută de argumente imposibil de demontat: oN-a avut păcat: ”Cine din voi Mă poate dovedi că am pă- cat?” Ioan 8.45,46 , i-a provocat Isus pe contemporanii săi. oA împlinit profeţiile, chiar şi pe cele care nu depindeau de voinţa lui (locul naşterii, seminţia, naşterea din fecioară, etc). oA făcut minuni (Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea Ioan 10. 37,38): a liniştit furtuna, a transformat apa în vin, a hrănit 5000 de oameni cu 5 pâini şi 2 peşti, a înviat morţi, a vindecat mii de oameni, a scos demoni. 12

oA înviat din morţi, dar într-un altfel de trup, un trup de slavă). Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porun- ceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentrucă a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi...” Fapte 17:30-31 Biblia ne prezintă 10 arătări distincte ale lui Isus după înviere, dintre care unele unor persoane particulare (Petru, Iacov), apoi ucenicilor ca grup, şi în cele din urmă unui grup de peste 500 de adepţi, întâlniri la care a vorbit cu ucenicii, a mâncat cu ei, a fost pipăit de Toma. Toma şi ceilalţi apostoli nu ar fi murit ca martiri dacă Isus ar fi fost un mincinos, sau un nebun, sau dacă învie- rea Lui ar fi fost o minciună. “Ucenicii au pecetluit mărturia lor că Cristos a înviat cu în- suşi sângele lor. Ei au coborât în mormintele lor afirmând că evenimentele care la care au fost martori, s-au întâmplat în rea- litate. ... nimeni nu este gata să moară pentru ceva care ştie că este o minciună! Dacă a ştiut cineva că Isus a fost viu după învie- rea Sa, aceştia au fost ucenicii Lui. Ei au fost într-o poziţie istori- că unică care le-a permis să ştie dacă ce spuneau ei era adevărat sau nu. ... Ei au fost acolo! “ subliniază Charlie Campbell, pastor. Prin Învierea Lui, Isus a demonstrat că într-adevăr viaţa veşnică, într-un trup nemuritor, alături de Creator, este o realitate. Dintre întemeietorii de religii, Isus e singurul care a afirmat despre sine că este Dumnezeu. Şi pentru că El este cu adevărat Dumnezeu, ar trebui să facem cum zice El, nu cum spun ceilalţi întemeietori de religii, care sunt doar oameni. Un tânăr judecător, Frank Morison , a cercetat după procedurile juridice toate dovezile existente, cu scopul declarat de a arăta o dată pentru totdeauna că învierea lui Isus este o farsă. El dorea să scrie totul într-o carte în care să explice cum s-au întâm- plat în realitate lucrurile. După mulţi ani de cercetări a scris într- adevăr o carte cu titlul “Who moved the stone” (Cine a mutat pia- tra) în care demonstrează însă, fără putinţă de echivoc, că Isus 13

într-adevăr a înviat. Lucrarea începe cu un capitol intitulat “Car- tea care a refuzat să fie scrisă“, cu referire la intenţia lui iniţială. Aşadar, cea mai bună dovadă că Dumnezeu există es- te aceea că El s-a întrupat şi a trăit ca Om în mijlocul nos- tru, a murit pe o cruce pentru ca noi să putem fi salvaţi, şi a înviat în trup de slavă ca o mărturie a realității spu- selor Lui. 3. ESTE ŞTIINŢA COMPATIBILĂ CU CREDINŢA ÎN DUMNEZEU? Ştiinţa, până nu demult duşman declarat a tot ce nu este mă- surabil, face declaraţii surprinzătoare: Vidul este departe de a fi un gol, afirmă fizica cuantică. El conţine un număr nelimitat de particule care se formează şi se distrug fără încetare. Teoria Vidului Fizic (TVF) a permis înţelegerea de pe poziţii noi a structurii Universului. Conform acesteia, realitatea, a cărei parte suntem şi noi toţi, se compune din 7 nivele ierarhice3: Primele 4 nivele inferioare au fost numite „fizică obiectivă”, şi reprezintă obiectul de studiu al fizicii standard. Următoarele două nivele au fost numite „fizică subiectivă”, deoarece rezultatele teoretice şi experimentale arată că aceste do- uă nivele, joacă un rol determinant în conştiinţa omului. Ultimul nivel este cel al Spiritului, si reprezintă nivelul le- gat de manifestarea globală a Spiritului ca factor cosmic. De reţinut este afirmaţia cercetătorilor că „Nivelul spiritu- lui trebuie să aibă un început creator şi volitiv” care in- cumbă iminenţa esenţei creatoare a Spiritului şi inevitabilita- tea esenţei volitive a acestuia. Iată ce spunea părintele cuanticii, marele fizician german Max Planck, la ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru fizică (1918): “Ca un om care şi-a dedicat întreaga viaţă ştiinţei exacte – studiului materiei - vă pot spune, ca rezultat al cercetărilor mele 3 Teodorescu, C. coordonator. (2007). Spaţiul Sud-Est European. Strategii XXI. Acţiuni energo-informationale. Sesiunea de comunicări ştiintifice cu participare internaţio- nală. Bucureşti: Editura Universităţii de Apărare „Carol I”. 14

în legătura cu atomii, doar atât: nu există materie ca atare. Tot ceea ce numim 'materie' îşi are originea şi există doar în virtutea unei forţe care face să vibreze particulele unui atom, şi care menţine integritatea acestui minuscul sistem solar al atomului. Suntem obligaţi să presupunem că în spatele acestei forţe există o minte conştientă şi inteligentă. Aceasta minte este matricea întregii creaţii.” Vedem aşadar că oamenii de ştiinţă l-au găsit pe Dumnezeu, chiar dacă nu Îl numesc aşa. Ce altceva putem înţelege când ni se vorbeşte în Teoria Vidului Fizic de iminenţa esenţei creatoare şi inevitabilitatea esenţei volitive a Spiritului decât că există un Cre- ator care prin Voinţa Sa a declanşat naşterea Universului? Ce putem înţelege din declaraţia lui Planck, că în spatele în- tregii creaţii se află o minte conştientă şi inteligentă, decât că exis- tenţa unui Dumnezeu-Creator a fost „demonstrată” științific? Observăm că ştiinţa începe să admită existenţa conştiinţei şi a spiritului, şi chiar existența unei „forțe creatoare, în- zestrată cu inteligenţă şi voinţă”, şi nu doar ca pe nişte concepte aparţinând disciplinelor filosofic-umaniste sau mistic- teologice ci ca pe nişte realităţi care pot fi studiate cu ajutorul me- todelor ştiinţelor exacte. Observăm, pe de altă parte că, deşi oamenii de ştiinţă l-au „găsit” pe Dumnezeu, ei preferă să asocieze descoperirile fizicii cuantice cu concepţia mistică orientală şi să Îl numească pe Crea- tor mai degraba Tao decât Teo (Theos), mai degrabă Marele Unu sau Nimicul Absolut decât Dumnezeu. Astfel se adevereşte încă o dată Biblia care spune: Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dez- vinovăți; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întune- cat. Romani 1:19 -21 Problema nu este aceea că rezultatele adevăratei ştiinţe ar fi incompatibile cu credinţa în Dumnezeu, ci aceea că unii oameni de 15

ştiinţă, chiar dacă L-au găsit pe Creator Îl neagă pe motiv că nu-L pot „măsura”, refuzând să-I dea onoarea cuvenită. Ştiinţa operează în lumea materiei, în timp ce Dumnezeu aparţine lumii spirituale. Experimentul se adresează lumii materi- ale, teoriile se adresează intelectului/rațiunii, în timp ce Dumne- zeu aparţine lumii spirituale. De aceea, instrumentele de cu- noaştere din lumea materială şi intelectuală sunt inadecvate pen- tru cunoaşterea lui Dumnezeu. Dumnezeu poate fi cunoscut doar prin spiritul nos- tru! Faptul că Dumnezeu nu poate fi cunoscut prin metodele şti- inţifice obişnuite nu înseamnă că Dumnezeu nu există, şi nici că rezultatele ştiinţei indică vreo incompatibilitate cu existenţa lui Dumnezeu. ARGUMENTUL COSMOLOGIC. CREAŢIA In ce priveşte originea Universului avem doar următoarele posibilități: ori e veșnic, ori nu e veșnic, iar dacă nu e veșnic ori s-a creat singur ori l-a creat cineva. 1. Universul e veșnic. E o ipoteză infirmată de știință :  Cercetătorii fizicieni afirmă că Universul are o vârstă;  Teoria ”Big-Bang-ului” afirmă că Universul are un înce- put estimat la 4,5 mld ani în urmă;  Legea radioactivităţii implică faptul că dacă Universul nu ar avea o vârstă finită, ar fi încetat demult orice radioactivitate  Legea entropiei (Legea a 2-a a Termodinamicii) stabi- leşte că evoluţia tuturor sistemelor este spre dezordine. Dacă Uni- versul ar fi veşnic, acum ar trebui ca totul să fie haos. 2. Universul nu e veşnic, el este autocreat. Această ipoteză este infirmată de asemenea de ştiinţă, Legea Conservării Energiei „nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se tran- sformă” afirmând că materia şi energia se transformă, dar nu au capacitatea de autocreaţie. 3. Universul nu e veşnic, el este creat. Aceasta ipoteză este singura care rămâne, iar ea implică existenţa unui Dumnezeu Necreat, Veşnic, Creator. 16

MĂRTURIA OAMENILOR DE ŞTIINŢĂ Ştiinţa este compatibilă cu credinţa în Dumnezeu. Mărturie stau o serie întreagă de oameni de ştiinţă, care au crezut în El. Fizicianul W. Heisenberg (1901-1976), întemeietor al mecanicii cuantice, cel care a formulat „relațiile de incertitudine”, laureat al premiului Nobel(1932), spunea: „Prima înghițitură din paharul ştiinţelor naturii te face ateu; la fundul paharului, însă, te aşteaptă Dumnezeu”. Cu mult înaintea lui, filozoful şi naturalistul Roger Bacon (1214-1292) spunea aproape acelaşi lucru: “Puţină ştiinţă duce la ateism; dar multă ştiinţă duce mintea la cunoaşterea lui Dumne- zeu”. Marele matematician francez Cauchy (1789-1857) spunea: “Eu sunt creştin, ca toţi marii astronomi, ca toţi marii fizicieni şi toţi marii geometri ai veacurilor trecute…Şi dacă mi s-ar cere să arăt motivul, l-aş arăta cu plăcere. S-ar vedea că convingerile mele sunt rezultatul, nu al unor prejudecăţi ci al unei cercetări adânci” Johannes Kepler, cel care a formulat matematic Legea atracţiei Universale, a spus: Mare este Dumnezeu, şi înţelepciunea Lui nu are sfârşit... Intenţionam să devin teolog...dar văd acum că prin strădaniile mele Dumnezeu este slăvit şi în astronomie deoarece „cerurile spun slava lui Dumnezeu”, şi de asemenea „Cred ... numai şi numai în slujirea lui Isus Cristos...” Sir Isaac Newton, al cărui nume este legat de formularea legii gravitaţiei şi care a adus contribuţii fundamentale în fizică şi calculul matematic : „Am convingerea fundamentală că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, scris de oameni insuflaţi de Dumne- zeu. Studiez zilnic Biblia.” şi „există mai multe semne sigure de autenticitate în Biblie decât în orice istorie profană.” Michael Faraday, pionier al electricităţii, inventator al ge- neratorului şi transformatorului electric, fiind întrebat de un re- porter ce speculaţii face în legătură cu ce urmează după moarte, a răspuns, făcând referire la versetul 2 Timotei 1.12: Speculaţii? Nici una. Am certitudini. „Știu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are puterea să păzească ce i-am încredinţat, până în ziua ace- ea”. 17

James Joule, al cărui nume este legat de Legea Joule, de numele unităţii de măsură a energiei, de contribuţii în Termodi- namică, a fost un creştin cunoscut. În perioada în care darwinis- mul făcea ravagii în Anglia, la 1864, un număr de 717 oameni de ştiinţă au semnat un manifest remarcabil numit „Declaraţia stu- denţilor în ştiinţele naturale şi fizică” în care îşi mărturiseau în- crederea pe care o aveau în integritatea ştiinţifică a Sfintelor Scrip- turi. Joule credea cu tărie că Dumnezeu este Creatorul. El a afir- mat: după cunoaşterea şi împlinirea voii lui Dumnezeu, următo- rul meu ţel este să cunosc câte ceva despre atributele Sale - înţe- lepciunea, puterea şi bunătatea Sa - aşa cum sunt ele arătate în lucrarea mâinilor Sale. James Clerk Maxwel, autorul teoriei câmpului electro- magnetic era presbiter în biserica locală. În notiţele sale scria: Dumnezeule atotputernic, Tu l-ai creat pe om după chipul Tău şi l-ai făcut un suflet viu ca să te poată căuta pe tine ... Invaţă-ne să studiem lucrarea mâinilor Tale pentru a supune pământul spre folosinţa noastră, şi întăreşte-ne raţiunea pentru slujirea Ta ... ca astfel să primim binecuvântatul Tău cuvânt pentru a crede în Cel pe care Tu l-ai trimis să ne dea cunoştinţa mântuirii şi a iertării păcatelor noastre. William Thomson-Lord Kelvin, descoperitor al scalei de temperatură absolută şi inventator cu peste 70 patente, a afirmat: pretutindeni în jurul nostru se află dovezi copleşitoare ale unui proiect divin, inteligent şi binevoitor. Concepţia ateistă mi se pare atât de lipsită de sens încât nici nu o pot exprima în cuvinte. Samuel Morse, inventatorul telegrafului şi a codului ce-i poartă numele, a transmis ca primul mesaj oficial din lume un text din Biblie: „ce lucruri mari a făcut Dumnezeu”. Louis Pasteur, a pus bazele microbiologiei şi bacteriologi- ei. A inventat vaccinarea, imunizarea şi pasteurizarea. Este autorul legii biogenezei care afirmă că viaţa nu poate proveni decât din viaţă, contrazicând ideea evoluţiei prin generare spontană. El a afirmat: Stiinţa îi apropie pe oameni de Dumnezeu. Cu cât studiez mai mult natura, cu atât sunt mai uimit de lucrarea Creatorului. Albert Einstein nu a fost creştin, dar a crezut în existenţa lui Dumnezeu. El a făcut următoarea afirmație: „În ciuda armoni- ei cosmosului, pe care eu, cu mintea mea omenească mărginită, o 18

pot recunoaşte, există totuşi oameni care spun că nu există Dum- nezeu. Însă ce mă înfurie mai tare e că mă citează pe mine în sprijinul unor asemenea idei.” Baronul de Marchestown, fondatorul logaritmilor, a pu- blicat comentarii la cartea “Apocalipsa” Alții: Fleming (electronică), Lister (chirurgie antiseptică), Simpson (anestezie), Dalton (teoria atomică), Fraţii Wright (avio- nul cu motor), Mendel (genetică), Euler (calcul matematic), von Braun ( rachete spaţiale). Toţi aceştia, şi încă mulţi, mulţi alţii, au fost convinşi de faptul că adevărata ştiinţă confirmă întotdeauna Cu- vântul lui Dumnezeu. Trebuie să ai o impresie foarte bună despre capacităţile tale in- telectual-ştiinţifice, sau pur şi simplu să fii foarte arogant, ca să îţi permiţi să îi contrazici pe toţi aceşti oameni de ştiinţă. Celebrul ateu Richard Dawkins, a afirmat recent că nu este convins 100% că nu există Dumnezeu. El a apreciat că are o sigu- ranţă de 6,9 din 7 că are dreptate. Cu alte cuvinte, conform cre- dinţei lui există o probabilitate de 0,1 din 7 adică circa 1,4%, ca Dumnezeu să existe. Astfel, probabilitatea ca Dumnezeu să existe este mult mai mare decât probabilitatea ca lumea să fi evoluat conform teoriei evoluţiei, apreciată la circa 1/1040000 EVOLUŢIONISMUL Apostolul Pavel îi scrie lui Timotei: Timotee, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotriviri le ştiinţei, pe nedrept numite astfel, pe care au mărturisit-o unii şi au rătăcit cu privire la credinţă. 1Tim 6:20-21 Există științe pe nedrept numite științe. Acestea intră în con- flict cu Scriptura. Unde există incompatibilitate, cea care greşeşte este ştiinţa pe nedrept numită astfel. O asemenea pseudo-ştiinţă este evoluţionismul Darwinist. În ziua de azi nici un cercetător onest nu mai crede în evoluţionism. S-a ajuns la concluzia că există variabilitate intraspecie, dar nu există nici o dovadă a tranziţiei între specii. În fapt, nu există nici măcar o singură dovadă ştiinţifi- că în favoarea evoluţionismului. Totul este doar un lung şir de ipoteze neconfirmate. Cu toate acestea evoluţionismul e pro- 19

movat în şcoli deoarece este singura alternativă la creaţionism. A nu avea această alternativă înseamnă a recunoaşte creaţia şi im- plicit existența unui Creator. E util să știm că toate rămășițele pământești din lume despre care se presupune că ar fi aparținut unor oameni preistorici, adu- nate la un loc, încap într-un sicriu, fără să îl umple. Există multe presupuneri și puține dovezi. Pentru reconstitui- rea Omului de Nebraska din imagine cercetătorii nu au avut un schelet complet, sau un craniu com- plet, sau măcar o mandibulă comple- tă. Tot ce ei au avut a fost UN SINGUR DINTE MOLAR! Repre- zentarea este rezultatul pur al imaginației. Mai mult, rezultatele finale ale examinării au fost publicate în revista Scientific American din 16.12.1927. Concluzia a fost aceea că Omul de Nebraska nu este nici mai- muţă nici om: dintele era de PORC. Piltdown Man se bazează pe fosile descoperite de către avocatul Charles Dawson aproape de Pil- tdown, Anglia în 1912. În anul 1913, \"Piltdown Man\" a fost declarat ca fiind o evidenţă clară a tranziţiei dintre om și maimuță! Timp de 40 de ani a fost expus ca o dovadă a evoluţionismului, pînă în anul 1953 când s-a dovedit a fi un fals! S-a dovedit ştiinţific că atât craniul cât şi dinţii omului de Piltdown aparţineau unui urangu- tan. Oasele şi dinţii \"omului de Pil- tdown\" au fost tratate chimic pen- tru a le conferi un aspect preistoric. Apoi, oasele cu pricina au fost „plantate\" în aşa-zisul sit unde au fost descoperite „dovezile\" respectivei verigi dintre om şi mai- 20

muţă! Piltdown Man este acum cunoscut ca una dintre cele mai spectaculoase si mai de durată fraude din istoria modernă a ştiinţei. Omul de Java a fost reconstituit dintr-un femur de om și un craniu de gibon, așa cum a recunoscut chiar ”descoperitorul” său, fizicianul olandez Eugene Dubois, iar Omul de Neanderthal nu era altceva decât un om bătrân suferind de artrită. „Omul-maimuță” a fost re- constituit de-a lungul vremii din oa- se care actualmente s-au dovedit a fi de aligator, cal, urs, elefant, măgar, delfin. Realitatea este aceea că nu ex- istă practic nici o fosilă legitimă care să indice un stadiu inter- mediar de tranziție care să susțină teoria evoluționistă. Toate „dovezile” au fost discreditate de-a lungul vremii. Paleontologia are o istorie plină de fraude și minciuni. Apoi, viața biologică nu putea să apară ”din întâmplare”. Cer- cetările din microbiologie (Michael Behe, Phillip Johnson) arată că la baza oricărei forme de viață biologică, oricât de simplă, stă o matrice informațională care o precede, și despre a cărei origine evoluționiștii nu pot oferi nici o explicație. De unde provine in- formația? Credința în evoluție se bazează doar pe niște presupuneri, imaginație și dovezi false, în timp ce credinţa în Dumnezeu e sus- ținută de argumente solide. Trebuie să știm că niciodată o desco- perire arheologică nu a contrazis Biblia! Unii fac mare caz de vârsta Pământului şi a fosilelor, dar teh- nicile de datare au nişte erori colosale: Cercetători din SUA au da- tat cochilia unui melc viu cu metoda Carbon 14 si rezultatul a fost ca melcul ar avea vârsta de 27000 ani! De fapt, nici măcar nu contează ce vârstă apreciază cercetăto- rii că are Pământul. În momentul creaţiei sale, Adam arăta ca un tânăr de 25-30 de ani, aşadar ca şi cum ar avea un trecut. De aceea nu este exclus ca şi Pământul, care după estimările cercetă- torilor Bibliei are vârsta de circa 6ooo de ani, să fi fost creat ca şi cum ar avea un trecut de 4,5 mld ani. 21

4. PROBLEMA RĂULUI ŞI SUFERINŢEI ÎN LUME Această problemă mai este cunoscută sub numele de Parado- xul lui Epicur: Fie Dumnezeu vrea să oprească răul, dar nu poate (nu e atotputernic); fie poate, dar nu vrea (nu e bun). Dacă Dumnezeu poate opri răul şi vrea să-l oprească, atunci de ce mai există rău în lume? Ei bine, prezenţa răului şi suferinţei în lume se datorează tocmai absenţei lui Dumnezeu din vieţile nostre şi din societate. Domnul,...a făcut cerurile şi pământul! Cerurile sunt ale Domnu- lui, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.Psa 115:15,16 Dumnezeu a dat Pământul oamenilor, iar aceştia l-au umplut de stricăciune, deci ei sunt responsabili de existenţa răului şi sufe- rinţei. „Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiui- re, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lău- dăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepe- re, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fă- ră milă.” Romani 1:28+ De ce nu intervine Dumnezeu?! Deoarece noi l-am respins şi l-am scos din viaţa noastră, El ne-a lăsat să ne descurcăm pe cont propriu. Totuşi El a promis că va veni într-o bună zi, pentru a ju- deca Pământul şi pentru a eradica definitiv răul, păcatul şi sufe- rinţa. Ca să elimini răul şi suferinţa, trebuie să-i elimini pe cei răi! Dacă El ar veni azi, în noaptea asta, să facă ordine pe planetă, care ar fi soarta ta? Dacă ar veni El să-i elimine pe toţi cei care sunt răi după standardul Lui care ar fi soarta ta? Poate îţi spui că tu nu eşti aşa păcătos ca alţii, că nu ai furat, nu ai curvit, nu ai ucis pe nimeni; dar nici Adam nu a furat, nu a curvit şi nu a ucis pe nimeni, totuşi el a păcătuit deoarece nu a trăit în relaţia corectă cu Creatorul său. 22

„… pentru că mânia Lui nu pedepsește încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.” Iov 35:15 „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă”. 2Petru 3:9 Acesta este motivul întârzierii Sale, nu pentru că nu-i pasă de răutate şi de suferinţă, dar îţi acordă ţie timp să te întorci la El. POATE FACE DUMNEZEU UN BOLOVAN PE CARE SĂ NU ÎL POATĂ RIDICA? Cineva a pus următoarea întrebare: „Poate face Dumnezeu un bolovan pe care să nu îl poată ridica?” Pentru că, dacă nu-l poate face, înseamnă că nu e atotputernic, iar dacă-l poate face şi nu-l poate ridica, de asemenea nu e atotputernic. A fi atotputernic nu înseamnă să poţi face „orice”. Dumnezeu este Atotputernic, dar nu poate să facă o mulțime de lucruri: • El nu poate să mintă; • Nu poate să se sinucidă; • Nu poate să nu mai fie Sfânt, sau să nu mai fie Veşnic, sau să nu mai fie Creator, sau să nu mai fie Atotputernic. Transpusă in limbaj spiritual întrebarea „Poate Dumnezeu sa facă un bolovan pe care să nu îl poata ridica?” e echivalentă cu a întreba: „Poate Dumnezeu să facă ceva astfel încât să nu mai fie Atotputernic?” Răspunsul este NU, El nu poate să nu fie Atot- puternic! Transpusă in limbaj matematic întrebarea „Poate Dumne- zeu să facă un bolovan pe care să nu îl poată ridica?” e echivalentă cu a întreba: “Poate o forță infinită să mute un corp de masă infi- nită?”, sau mai limpede spus “Poate un infinit să fie mai mare de- cât un alt infinit?”. Aceasta este un non sens matematic/logic. Când întrebarea e greșită nu poţi avea un răspuns corect / satisfă- cător. 23

CINE L-A CREAT PE DUMNEZEU? Indiferent de concepţie, teistă sau ateistă, avem nevoie de o „cauză primordială”, cum o numesc cercetătorii. Fie credem că Dumnezeu este preexistent (veşnic), fie credem că materia sau/și energia sunt preexistente. In acest context întrebarea este fără sens; nu există un răs- puns la întrebarea “cine a cauzat cauza primordială?”, nici în abordarea teistă, nici în cea ateistă. Nici teiştii nici ateii nu pot decide asupra „cauzei primordiale” pe bază de dovezi. În ambele cazuri este necesar să se ia o decizie pe bază de „credinţă”. BIBLIA AFIRMĂ LUCRURI IRAŢIONALE Unii afirmă că nu pot crede în Biblie deoarece găsesc în ea unele lucruri aparent iraționale. De pildă, cum poate fi Dumnezeu Unul, şi totuşi trei? Biblia, ca şi ştiinţa, îşi are paradoxurile ei. Cum poate fi lumi- na undă şi corpuscul în acelaşi timp? Realitatea este că Universul creat de Dumnezeu e mai com- plex decât capacitatea noastră de înţelegere. Trebuie să admitem că, pur si simplu nu putem înţelege anumite lucruri, ele ne de- păşesc. Încercaţi de pildă să „înțelegeţi” următoarele afirmaţii ale fizi- cii cuantice 4: O particulă se poate deplasa înainte şi înapoi în timp tot aşa cum se poate deplasa spre stânga sau dreapta în spaţiu. Nu are rost să alegem un sens de curgere a timpului. (p 184) Singura cale de a descoperi constituenţii particulelor este aceea de a le sparge, antrenându-le într-un proces de ciocnire la energii înalte. Dar fragmentele rezultate în urma acestor procese nu sunt niciodată „bucăţi mai mici” ale particulelor iniţiale. Frag- mentele rezultate sunt particule de acelaşi tip cu cele iniţiale, şi se formează din energia cinetică şi masele implicate în ciocnire. As- 4 Capra, Fritjof. (2004). Taofizica. Bucuresti:Ed Tehnică 24

tfel particulele subatomice sunt destructibile şi indestructibi- le în același timp. (p 79 şi 245) La nivel subatomic materia nu există cu certitudine într-un anumit loc, ci mai degrabă prezintă „tendința de a exista”, iar eve- nimentele nu se desfășoară în mod cert la momente de timp bine stabilite ci prezintă „tendința” de a se produce. (p69) Două evenimente care îi par unui observator ca simultane, pot fi văzute de alți observatori în secvențe temporale diferite. (p 162) La ceea ce par a fi întrebări simple, suntem tentați fie să nu dăm nici un răspuns, fie să dăm unul care la prima vedere va pă- rea mai mult o reminiscență dintr-un straniu catehism decât o afirmație din știința fizicii. Când întrebăm, de pildă, dacă poziția unui electron rămâne aceeași, trebuie să răspundem „nu”; când întrebăm dacă poziția electronului se schimbă în timp trebuie să răspundem „nu”; când întrebăm dacă electronul stă pe loc, trebuie să răspundem „nu”; când întrebăm dacă electronul este în mișca- re, trebuie să răspundem „nu”. (p 148). Deşi noi nu putem înţelege anumite afirmaţii din fizică, to- tuşi trebuie să le admitem. La fel este cu unele afirmaţii din Bi- blie. Să luăm un alt exemplu, din matematică. Fie o dreaptă. Defi- nim ca „paralelă” la aceasta o altă dreaptă care nu se intesectează cu prima. Dacă aş întreba câte paralele putem duce la o dreaptă printr-un punct exterior ei, pro- babil că majoritatea veţi răspun- de ca fiind evident că una singu- C ră. Permiteţi-mi să vă contrazic. Ce aţi spune dacă eu aş afirma că printr-un punct exterior unei drepte putem A B duce două paralele? Să vă ex- plic: Priviţi desenul alăturat. Fie un cerc si o coardă AB în acel cerc. Fie un punct C exterior acestei coarde, în interiorul cercului. Prin acest punct ducem două coarde care intersectează cercul 25

foarte aproape de A şi B, fără a intersecta coarda AB. Acum, ima- ginaţi-vă că „tragem” de circumferinţa cercului şi îl extindem la infinit (raza lui devine infinită). În această situaţie coarda iniţială devine practic o dreaptă. De altfel şi celelalte coarde devin nişte drepte. Vedem că prin punctul C exterior unei drepte am dus două „paralele”, deoarece „la infinit” ele nu intersectează dreapta AB. Nu vă amăgiţi spunându-vă că dincolo de circumferinţa cercului se interesectează, deoarece nu există nimic dincolo de circumfe- rinţa cercului: ea este la infinit. Mai mult, orice altă coardă am duce prin C printre cele două „paralele”, nici ea nu intersectează dreapta iniţială. Astfel, printr- un punct exterior unei drepte am putut duce două paralele şi o in- finitate de „nesecante”. Veţi zice că asta este o păcăleală nu o de- monstraţie, dar vă înşelaţi. Tocmai v-am introdus în geometria neeuclidiană, a lui Bolyai-Lobacevski, cu aplicaţii extrem de im- portante în teoria relativităţii, mecanica cuantică, mecanica anali- tică. Janos Bolyai a elaborat această teorie la Timişoara, pe la 1826. Vedeţi, uneori trebuie să admitem unele lucruri chiar dacă nu le putem înţelege. Faptul că nu înțelegem anumite lucruri legate de Cuvântul Său sau de persoana, activitatea sau deciziile Sale nu înseamnă că El nu există, sau că nu este bun, drept sau atotputernic. De fapt atitudinea că Omul ar putea înţelege totul despre Dumnezeu nu este altceva decât aroganță, căci finitul nu poate cuprinde infinitul. DE CE DUMNEZEU ....? Sunt multe alte întrebări care pot fi puse în legătură cu DE CE DUMNEZEU face sau nu face anumite lucruri, de ce permite sau nu permite anumite lucruri. Mulţi consideră că... -Dumnezeu ar trebuie să se reveleze pe sine... -Dumnezeu ar trebui să intervină.... -Dumnezeu ar trebui să nu permită... -Biserica ar trebui să fie unită, să fie unică, să fie.... Unii vor să-l corecteze pe Dumnezeu, să-i spună ce ar trebui, sau ce ar fi bine să facă El. 26

Alţii afirmă că nu înţeleg diferite lucruri şi asta îi împi- edică să creadă în Dumnezeu Trebuie să încetăm cu asta şi să pricepem că Dumne- zeu este Suveran. În Biblie citim: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu. Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre si- ne însuşi lui Dumnezeu. ” Romani 14:11 Cu alte cuvinte, va veni o zi când Dumnezeu se va arăta. Atunci vom avea răspunsuri la toate întrebările, doar că atunci pentru unii va fi prea târziu. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă,(adică de faptul că cineva nu are încă toate răspunsurile-n.a.) şi porun- ceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se po- căiască; pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate (El ne judecă, nu noi pe El-n.a.), prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă de netăgăduit prin faptul că L-a înviat din morţi... (adică prin Isus-n.a.) ” Fapte 17:30 DE CE NU CRED OAMENII ÎN DUMNEZEU? Există mult mai multe argumente să credem în Dumnezeu de- cât să nu credem. De ce atunci mulţi oameni nu cred? S-a constatat că motivul de bază pentru care oamenii nu cred într-un Dumnezeu Creator şi în Biblie este acela că ei nu vor să creadă, şi chiar caută argumente să nu creadă, pentru simplul motiv că „le-ar da peste cap” felul de a trăi. Ei nu vor să se confrunte cu adevărul. E mult mai uşor pentru cineva să fie ateu sau să urmeze o religie ritualică, să crea- dă în obiceiuri, tradiţii, chiar superstiţii, dar cine ia în serios faptul că există un Dumnezeu viu şi că Biblia este adevărată nu-şi mai poate trăi viaţa oricum; el trebuie să ia nişte decizii capitale pentru viața sa. Un alt motiv pentru care oamenii nu cred este acela că ei Îl asociază pe Dumnezeu cu practicile anumitor culte, sau cu istoria lor. De pildă, Îl asociază pe Dumnezeu cu Cruciadele, războaiele sfinte, Inchiziția, icoanele, moaștele, sau diferitele ritualuri. Ade- văratul Dumnezeu nu are nimic de a face cu toate acestea! (pentru detalii vezi: Ioan Cristodoxul. (2013). Cristodoxia. Reforma Ortodoxiei. Brașov) 27

DUMNEZEU ESTE O COMOARĂ ASCUNSĂ Dumnezeu este Suveran, este Stăpânul Universului, dar în acelaşi timp El este o comoară ascunsă. Ceea ce El ne oferă este mai preţios decât orice ne-am putea imagina. El se ascunde pentru că vrea să-l căutăm ca pe o comoară, iar dacă o facem, avem pro- misiunea că se va lăsa găsit de noi. Nouă înşine ne facem un favor dacă îl căutăm pe El. Să zicem că trăiţi o viaţă de nivel mediu, şi vă descurcaţi des- tul de bine cu viaţa voastră. Intr-o zi primiţi o scrisoare că un unchi bogat din America v-a lăsat o avere fabuloasă. Dar voi nu ştiţi să fi avut vreun unchi în America. In acest moment aveţi nişte opţiuni. Puteţi să aruncaţi scrisoarea la coş spunând că nu aveţi nici o dovadă că aveţi un asemenea unchi şi să uitaţi toată poves- tea. Puteţi spune că nu faceţi nici un pas până când cineva nu vă dovedeşte că unchiul a existat. Sau, pur şi simplu credeţi, şi căutaţi pe banii şi efortul vostru să vedeţi dacă e adevărat şi chiar puteţi primi moştenirea. Noi nu-i facem un favor lui Dumnezeu că citim Biblia, accep- tăm jertfa Lui, ne botezăm, ne rugăm. Nu îi facem nici un favor lui Dumnezeu dacă credem şi nu-i facem nici un rău dacă nu credem în El! El ne iubeşte şi vrea să ne ierte şi să ne dea o moștenire ce- rească, de aceea e în interesul nostru să-L căutăm. El ne-a făcut deja un favor că nu ne-a exterminat până acum, mai mult, ne-a oferit calea de a ieşi din păcat, şi mai mult chiar, ne invită să facem parte din familia Lui. Aceasta este bunătatea, îndu- rarea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. Întrebarea corectă nu este dacă Dumnezeu există, nici dacă Biblia e adevărată, ci cum ne raportăm noi la Suveranitatea Sa, și cum răspundem dragostei Sale. Realitatea este că Dumnezeu există, Universul este un loc care funcţionează după regulile Lui în raport cu care noi oamenii sun- tem păcătoşi, iar Dumnezeu ne va trimite în Iad datorită rebeliunii noastre. El ne va judea după regulile Lui, nu după ale noastre. Odată ce ai înţeles că ai un Creator, următorul pas este înţelegerea ideii că ai o problemă. Această problemă este „păcatul”. 28

”A păcătui” înseamnă „ a rata scopul” şi se referă la fap- tul că noi, trăind în independenţă de Creatorul nostru, am ratat scopul pentru care am fost creaţi. Ratarea noastră e cu atât mai mare cu cât nici măcar nu ştim care este acel scop, ba mai mult nici nu ne interesează. Problema deci nu se pune în sensul: dacă Dumnezeu există să Se dovedească, ci noi trebuie să-L căutăm pe viaţă şi pe moarte pentru a ne cere iertare. El ne iubeşte şi a creat o cale de salvare pentru noi, cu un preţ uriaş. Dacă ţie nu îţi pasă de veșnicia ta, treaba ta, dar nu poți zice că nu ţi-am spus! Trebuie să înţelegi că eşti într-o situaţie dispera- tă, nu în poziţia să-I pui Lui condiţii. Pe Dumnezeu nu Îl vei primi „mură-n gură”. Te costă efortul de a te smeri şi de a-L căuta cu respectul cuvenit Fiinţei Sale. El se ascunde, iar tu trebuie să-L cauţi fiindcă de asta de- pinde viaţa ta. A nu-L căuta pe El înseamnă a nu-ţi păsa de viaţa ta. Intenţia acestei cărţi nu este aceea de a-L „demonstra” pe Dumnezeu, ci de a demola nişte prejudecăţi şi de a te îndemna să Îl cauţi personal. El poate fi cunoscut numai prin spirit. Tu poţi alege să-l cauţi spre binele tău, sau nu! Ai trăit vreodată sentimentul că ai putea ajunge în situaţia de a plăti un debit (o datorie, pagubă, amendă) atât de mare încât să nu ai de unde o plăti? Un debit care îţi depăşeşte posibilităţile într-atât încât nici dacă „te vinzi” nu ai putea să îl plăteşti, ceva care te copleşeşte efectiv? Atunci poţi înţelege sentimentul care te va încerca în faţa lui Dumnezeu la judecată. CONSIDERAŢII FINALE Dumnezeu există! Ce implicaţii are pentru om acest fapt? Aşadar, omule, oricine ai fi tu, ... crezi .. că vei scăpa de jude- cata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, în- găduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume, va da viaţa 29

veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. Romani 2:1-8 Noi suntem în pericolul de a ne petrece veşnicia în Iad, deoarece nu există o extincţie a sufletului, cum cred unii. Nu suntem în situaţia să facem nazuri, sau să-i dăm cu tifla lui Dumnezeu spunându-I „dacă există, să se demonstreze”. Aceasta atitudine este o sfidare la adresa Creatorului, şi ca urmare El este îndreptăţit să ne arunce la incineratorul de gunoaie al Universului care se numeşte Iad. Ca să-L înţelegem pe Dumnezeu trebuie să avem în vedere toate atributele Sale. Sfinţenia lui Dumnezeu urăşte păcatul, dar Dragostea Sa Îl determină să fie răbdător şi să uzeze de toate mijloacele pentru a salva creaţia Sa. Pe de altă parte El recunoaşte libertatea de voinţă a omului care poate alege să trăiască sau nu împreună cu El : dragoste cu forţa nu se poate. Fiindcă Universul acesta Îi aparţine, va exista totuşi o zi în care, cu durere, va fi nevoit să facă o separare între cei care au crezut Dragostea Lui şi au înţeles Sfinţenia Lui, şi cei care au dispreţuit aceste lucruri. El a promis că va fi un Judecător drept pentru că Omniştienţa şi Omniprezenţa Lui îi permit să ţină cont de toate faptele, gândurile, motivaţiile inimii fiecăruia. El are totodată Puterea să izoleze pentru veşnicie pe cei ce L-au respins, într-un loc golit de prezenţa Sa numit Iad. Cu Dumnezeul Suveran nu e de glumă şi nu e de joa- că! Deoarece Dumnezeu este Creatorul Universului, noi trebuie să ne supunem Lui. Asta nu înseamnă doar a deveni oameni mai cumsecade, mai morali şi mai buni. Atunci, „ce să facem fraţilor?” au întrebat într-un context asemănător oamenii. Trebuie să vă nașteți din Nou, din apă și din Duh, a spus Isus lui Nicodim.Ioan 3.3-7 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru 5, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Fapte 2:38. 5 Pocăinţa nu înseamnă aderarea la o sectă ci decizia de a trăi o viaţă după voia lui Dumne- zeu. 30

Aceasta e nașterea din apă şi din Duh la care se referă Isus. Adevărata înţelepciune înseamnă a înceta să ne jucăm de-a ateismul, sau de-a tradiţiile şi ritualurile bisericeşti, şi a începe să- l luăm pe Dumnezeu şi Biblia în serios. O redresare morală nu este suficientă. Dumnezeu ne cheamă la o viaţă cu El, nu la o religie sau la o serie de ritualuri. Procesul prin care noi ne însuşim această viaţă se numeşte „Naştere din Nou”. Acesta este un concept biblic care se referă la o (re)naştere spirituală6, consecutivă intrării într-un legământ cu Dumnezeu, şi prin care noi devenim o nouă fiinţă 2Corinteni .5:17 Este vorba de acel legământ despre care Isus vorbeşte la Cina cea de taină: Căci acesta este Sângele Meu, sângele legămân- tului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcate- lor.” Matei 26.28. Fără acest legământ nu putem fi mântuiţi. Soluţia lui Dumnezeu pentru noi nu se rezumă la a ne îmbu- nătăţi comportamentul, ci are de a face cu o regenerare spirituală. În absenţa acestei regenerări, prin educaţie am putea deveni doar nişte păcătoşi mai instruiţi, mai morali şi mai cumsecade. Făptura noastră căzută nu poate purta însă „chipul” lui Dumnezeu, de ace- ea El nu ne schimbă doar filosofia de viaţă şi comportamentul ci începe prin a ne schimba fiinţa. Totul începe cu Nașterea din Nou 7; fără asta Omul nu Îl poate înţelege pe Dumnezeu. Intelectul nostru este bun, dar nu este sufi- cient. Cunoaşterea lui Dumnezeu se realizează în duh, prin in- strumentele credinţei, nu prin ştiinţă, deşi ele nu sunt incompati- bile. Avem nevoie de Duhul lui Dumnezeu pentru a înţelege lucru- rile lui Dumnezeu, iar acesta se primeşte cu ocazia Naşterii din Nou. (1Corinteni 2:10-14, Efeseni 1.13) DECIZIA PERSONALĂ La fel ca Adam, noi suntem azi in faţa unei alegeri, aceea de a-l asculta sau nu pe Dumnezeu, de a aspira sau nu la scopul pentru care am fost creaţi, de a intra sau nu, în mod conştient, în acest legământ. 6 Acest concept nu are nimic în comun cu conceptul asiatic de reîncarnare 7 Detalii despre Naşterea din Nou şi legământul cu Dumnezeu găsiți în: Ardelean, Răzvan. (2011). Scrisori către prieteni. Ema: Brașov 31

Trebuie să fim categorici în privinţa faptului că nu există o anumită biserică, confesiune sau cult care să aibă exclusivitate în privinţa mântuirii, deoarece “proprietarul” este Cristos. Mântuirea nu este intermediată prin sfinţi şi îngeri, şi nici prin anumiţi pastori sau preoţi aparţinând unui anumit cult. Nu o Biserică, o confesiune sau un cult anume ne mântuieşte ci o persoană, Isus Cristos printr-un legământ semnat cu preţul sângelui Său. Legământul lui Dumnezeu ne garantează mântuirea, nimic altceva. Nu o biserică anume, nu preoţii, nu sfinţii şi închinarea la ei, nu parastasele şi pomenile post-mortem, nu ritualurile bisericeşti. Legământul este actul prin care repudiem viaţa noastră deşartă, trăită în independenţă de Dumnezeu, acceptăm cu recunoştinţă mântuirea oferită în dar, şi Îl acceptăm pe Isus Cristos ca Mântuitor şi ca Domn în viaţa noastră. Declarăm că viaţa noastră Îi aparţine Lui, angajându-ne la ascultare şi supunere. Deşi se ascunde, El a afirmat că se va lăsa găsit de noi, printr- o experienţă personală: Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul. Ieremia 29:13-14 . Profetul Isaia ne îndeamnă: „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-l, câtă vreme este aproape. Isaia 55:6 Aşadar, ceea ce avem de făcut este să-L căutăm din toată ini- ma. Cum facem asta?  Citiţi Biblia, începând cu Noul Testament; vă recomand să începeți cu Epistola către Romani;  Participaţi la întâlniri cu slujitori autentici ai lui Dumnezeu unde puteţi afla mai multe detalii şi puteţi pune întrebări;  Cereţi în rugăciune lui Dumnezeu să vi se descopere per- sonal şi El o va face, după promisiunea Sa. Grăbiţi-vă să intraţi în Legământul lui Dumnezeu azi, ziua de mâine nu vă aparţine! Dacă vă pot ajuta, contactaţi-mă: [email protected] 32