Betel Nr.20 din 2006

Ce trebuie să facă pag. 3 un copil Jocuri pentru copii – Un părinte pentru a ajunge „un om mare”? pag. 4 1. Să fie ascultător de părinţi – pentru a Rugăciunea de dimineaţă – Damaris Bei fi fericit. 2. Să înveţe la şcoală – pentru a-şi pag. 5 dezvolta capacitatea intelectuală. 3. Să frecventeze o şcoală biblică pentru Două jertfe – Corina Hriţcu copii – pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi planul Lui pentru om. pag. 6 4. Să se roage zilnic – pentru a beneficia de ajutorul lui Dumnezeu. „Căutaţi în cartea Domnului (Matei 21-28) şi citiţi! Nici 5. Să înveţe o meserie – pentru a-şi una dintre acestea nu va lipsi...” – Iosif Natanael Anca câştiga pâinea cea de toate zilele. 6. Să-şi îngrijească trupul – pentru a fi pag. 7 sănătos. 7. Să se dedice Domnului – pentru a‑şi Tălmăciri – Estera Anistoroaei înţelege chemarea în lucrarea sfântă. Fiul lui… de la A la Z – Simina Aura Tălmăciri A-Z – Denisa Atudoroae Fondurile necesare editării si distribuirii revistei „Betel pentru copii si adolescenţi”, ajunsă pag. 8 în prezent la 4.500 de exemplare, se constituie din donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să Romani 5:12 – Florin Copil sprijine această lucrare pot depune bani în contul Bisericii lui Dumnezeu Apostolică Arad, deschis pag. 9 la BCR Arad, având codul IBAN: RO 37RNCB 1200000 135260001. Preţuiţi ceea ce aveţi Vă mulţumim în Numele Domnului Isus! pag. 10 Teama de integrare în societate a copiilor lui Dumnezeu – Maria Cunta pag. 11 Nu renunţa!… – Larisa Scacon pag. 12 Amintiri de la examene pag. 13 Ioiachin – Predicatorul pag. 14 Omul dator, Dumnezeu iertător – Marius Leahu pag. 15 Teamă sau curaj – Iosif Anca pag. 16 Ce a mai rămas din unitatea Bisericii? pag. 17 Răspunsuri, Întrebări pag. 18 Fapte de ieri şi atitudini de astăzi pag. 19 Carte din Biblie… – Daniel Tomuş Domnul neprihănirea noastră – Cornel Rusu Colectivul redacţiei ISSN: 1583-2589

Editorial Îmi amintesc că în copilărie mi-au plăcut diferite jocuri într-un mod exagerat (considerat de cei adulţi din jurul meu). Ştiu că de mai multe ori le-am spus că mă voi juca şi când voi fi om mare. Ei, acum mă mai joc uneori cu copiii mei „de-a ursul şi căţeii”, dar s-au adeverit şi cu mine cele constatate de apostolul Pavel în 1 Corinteni 13:11 - „Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc”. Fiţi siguri, copii, că aşa vi se va întâmpla şi vouă, dar până atunci „Let’s play!”. Dragi copii! Cum şi cu ce vă jucaţi? Toate jocurile sunt bune pentru copii? Poate aţi auzit despre un bărbat african care a capturat un pui de tigru şi l-a adus acasă ca să se joace copiii cu el. Imediat ce a aflat, şeful tribului i-a spus: „tigrii mici se fac mari şi tigrii mari ucid oameni!” N-au trecut decât câteva luni de zile şi un băiat frumos a fost omorât de felina sălbatică. De asemenea, am auzit despre un băiat care a luat pistolul tatălui său şi a împuşcat mortal un coleg de joacă, aşa cum văzuse (pe calculator) la un joc cu lupte şi împuşcături. Răspundeţi voi dacă au fost bune aceste două jocuri: unul, cel din junglă, iar celălalt dintr-o metropolă modernă. Evident că puteţi să folosiţi jocuri ce se pot practica în aer liber; într-un câmp sau într-un parc şi totodată jocuri ce necesită diferite materiale sau un suport electronic – calculator sau alte dispozitive. Eu nu vin să vă fac ordine şi curăţenie la locul de joacă, ci doar vă propun câteva criterii pe care să le discutaţi împreună cu părinţii voştri, pe baza cărora să vă puteţi selecta jocurile. • Jucaţi-vă cu fraţii sau surorile voastre (în familie), abia apoi cu alţi copii din familii de credincioşi şi numai dacă nu aveţi pe nimeni, cu ceilalţi copii din lume, dar nicidecum cu cei care vedeţi că sunt răi; • Practicaţi jocuri inteligente în care trebuie să descoperiţi, să căutaţi: labirinturi, puzzle, răspunsuri, soluţii, dezlegări. Încercaţi să fiţi creativi: construiţi, montaţi, îmbrăcaţi. Ce folos şi ce bucurie aveţi să bombardaţi, să incendiaţi şi să distrugeţi? • Participaţi la jocuri recreative, de destindere, în care se formează prietenii şi se dezvoltă sentimente de împlinire sufletească: excursii, plimbări, mişcări în aer liber, dar numai cu copii serioşi şi fără concursuri şi partide care produc supărări, căci pot fi întreceri fără rivalităţi şi mânii. • Folosiţi cu măsură calculatorul, telefonul mobil sau alte aparate electronice, căci altfel vă veţi obosi prea tare ochii şi vă veţi bloca într-o lume de roboţi. Dumnezeu a aşezat omul în natură nu într-o hală industrială. • Nu introduceţi în memoria aparatelor jocuri care, dacă ar fi practicate în mod real, ar cauza crime şi foarte important nu priviţi imagini pornografice – căci vă vor distruge; deşi veţi fi foarte ispitiţi să le vedeţi – vă spun cu toată răspunderea că, în timp, vă va părea foarte rău, dar va fi prea târziu. • Jucaţi-vă în aşa fel încât dacă ar fi tata şi mama de faţă sau vreun înger; să nu vă fie ruşine. Nu lăsaţi pe Satan să intervină în joaca voastră şi să vă enerveze. Vă rog, nu uitaţi că trebuie să vă jucaţi numai după ce aţi muncit şi învăţat. Totodată amintiţi-vă la timp când trebuie să mergeţi la adunare şi la culcare. Vă doresc o copilărie de care să vă amintiţi cu drag toată viaţa! Un părinte

Toţi oamenii mari au fost mici mai întâi „Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept” (Psalmul 5:3). Îmi amintesc cu drag de anii copilăriei şi aş vrea să vă împărtăşesc o experienţă personală pe care am trăit-o pe când eram în clasa a III-a. Mama m-a învăţat că întotdeauna, înainte de a pleca la şcoală şi după ce mă întorc, să am zece minute de părtăşie cu Dumnezeu în rugăciune. Ea mă întreba înainte de-a pleca la şcoală dacă mi-am respectat timpul de închinare. Uneori plecam capul ruşinată şi atunci eram întoarsă pentru a face o rugăciune, dar alteori, cu un zâmbet larg, îi dădeam un răspuns afirmativ, iar ea mă binecuvânta cu bucurie. Nu prea înţelegeam eu întotdeauna de ce trebuia să fac acest lucru, dar simţeam adesea puterea acelor rugăciuni. Însă a fost un timp în care mama a neglijat educaţia mea spirituală şi nu mă mai întreba dacă mi-am ţinut timpul de rugăciune. Cum eu nu prea am înţeles suficient semnificaţia acelor clipe, am renunţat destul de uşor, dar Dumnezeu a vegheat asupra tuturor lucrurilor şi a adus o stare în viaţa mea de copil ca să înţeleg importanţa rugăciunii. Cam după aproximativ o săptămână după ce renunţasem la timpul de rugăciune, am observat că doamna învăţătoare striga şi mă certa frecvent la şcoală. Din orice motiv, îmi făcea observaţie. Chiar dacă numai mă întorceam în spate la colega după o radieră îmi atrăgea atenţia. Dacă auzea pe cineva vorbind în clasă, i se părea că eu vorbeam şi mă sesiza. Comportamentul învăţătoarei faţă de mine mă făcea să mă simt umilită şi jignită faţă de colegii mei şi cum sunt mai timidă, adesea plângeam. Într-o zi, întorcându-mă de la şcoală, mă gândeam: „Oare de ce se poartă atât de rău cu mine doamna învăţătoare chiar fără să fiu de vină uneori?” Şi, ca o lumină, mi-a venit în minte gândul că eu nu mă mai rugam dimineaţa. Am hotărât ca. de a doua zi, să-mi reiau momentele de părtăşie aşa cum m-a învăţat mama. În următoarea zi, înainte de a merge la şcoală, am citit un psalm şi am avut zece minute de rugăciune, în care am spus cu insistenţă Domnului: „Te rog, fă ca doamna învăţătoare să nu mai strige la mine, căci mi-e ruşine de colegii mei şi mă simt jignită şi iartă-mă că nu ţi-am mulţumit până acum de toate zilele bune ce le-am avut la şcoală. Amin”. Am plecat la şcoală, fiind încredinţată că El m-a ascultat. Fiind o fire mai jucăuşă, nici nu am observat că în acea zi doamna învăţătoare nu strigase la mine şi doar în drum spre casă am sesizat diferenţa faţă de zilele precedente. Am înţeles atunci cu adevărat importanţa timpului de rugăciune. M-am dus acasă bucuroasă şi i-am împărtăşit şi mamei acest lucru. Ne-am plecat pe genunchi şi am mulţumit amândouă Domnului. Eu, pentru că Domnul mi-a rezolvat problema, iar mama pentru că El m‑a făcut să înţeleg importanţa rugăciunii. Anii au trecut, au urmat alţi ani de şcoală cu examene şi ispite mai mari, dar de fiecare dată am constatat cele scrise de David, omul rugăciunii, în Psalmul 32:6-8 - „De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc. Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjuri cu cântări de izbăvire. „Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta”. Din cele relatate şi experienţele altora, am învăţat că timpul cel mai potrivit pentru rugăciune este dimineaţa. Apoi, ca o cerere de ajutor în continuare, îşi are locul rugăciunea de la amiază, iar cel mai plăcut mod de a-ţi petrece timpul înainte de a adormi este tot în rugăciune şi citirea unui cuvânt din Biblie. Momentele de rugăciune sunt nişte clipe câştigate pentru o viaţă mai bună şi mai aproape de Domnul nostru! Damaris Bei

Priveşte şi gândeşte Pe pajiştea bogată turma păştea liniştită urmând paşii băiatului ce o păzea. Mieii şi mioarele coborau şi urcau când în deal pentru iarba deasă, când în vale pentru a-şi adăpa trupul ostenit de arşiţă. Glasul băiatului fredona cântecul păstorului, închinat Dumnezeului părinţilor lui, care privea cu plăcere la Abel. Nu a cunoscut raiul pentru că neascultarea părinţilor lui l-a coborât pentru a lucra pământul şi a-şi câştiga hrana prin muncă, însă sufletul lui nu contenea a mulţumi pentru toate. Aproape de casă asculta mereu glasul mamei care povestea mereu splendoarea pierdută în urma neascultării. Ispita unui fruct oprit închise pentru ei poarta raiului urmând ca prin suferinţă să-şi câştige din nou locul în grădină. Dumnezeu privea cu plăcere inima bună a lui Abel şi privi plăcut jertfa ce i-o aduse pe altar. Se înălţa spre cer, spre Dumnezeu cu mintea şi inima lui de copil. Întors de la câmp fratele lui, Cain, aşeză din roadele câmpului un coş de bucate pentru a cinsti pe Dumnezeu, dar inima lui era rea şi ucigătoare. Nu privea cu plăcere jertfa fratelui său şi începu să‑l urască de moarte. S-a înăbuşit flacăra jertfei lui iar inima i s-a umplut de scrum. Mâna i s-a umplut de sânge şi blestemul lui Dumnezeu a căzut asupra lui. Izgonit din ogorul său nu a mai primit roadele pământului, căci sângele fratelui său striga din ţărână. Ucide ura şi ne umple mâinile de sânge? Se ascunde sub zâmbetul nostru o sabie care coboară în ţărână pe fratele nostru? Putem să strângem mana unui prieten iar inima să ne fie mânioasă şi respingătoare pentru că-i privim jertfa care se înalţă frumos spre cer? Corina Hriţcu

Căutaţi în cartea Domnului Căutaţi în cartea Domnului (Matei 21-28) şi citiţi! Niciuna dintre acestea nu va lipsi! 1. Domnul Isus a intrat în Ierusalim călare pe un_______________, venind dinspre _________ Noroadele strigau cu glas tare: ________________________________________________________ iar oamenii din cetate ziceau:__________________________________________________________ 2. În Matei 23 se aminteşte sintagma: „vai de voi”, în dreptul cărturarilor şi fariseilor de_____ ori şi ei sunt comparaţi cu: ________________________________________________________________ 3. Semnele venirii Domnului şi ale sfârşitului veacului, conform Matei 24 sunt: ________________ _________________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________________ 4. Asociaţi personajele cu replicile lor: Domnul Isus „Bucuraţi-vă” Copiii din Templu „Osana, fiul lui David” Ostaşii dregătorului „Plecăciune Învăţătorule” Petru „Nu ştiu ce vrei să zici” 5. Enumeraţi animalele amintite în aceste capitole şi specificaţi care dintre ele semnifică o anumită categorie de oameni _________________________________________________________________ _________________________________________________________________________________ 6. În Matei 21-28 apare cifra trei în următoarele situaţii: _________________________________ _________________________________________________________________________________ 7. Care sunt cuvintele rostite de Domnul Isus în timpul judecăţii lui şi în timpul cât a stat pe cruce? De ce credeţi că a vorbit atât de puţin? _____________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ 8. Unele ditre femeile care l-au slujit pe Domnul Isus au fost alături de El în momente dificile, dovedind multă iubire şi statornicie. Care sunt ele, în ce momente s-au evidenţiat şi cum au fost răsplătite de Domnul Isus? ____________________________________________________________________ _________________________________________________________________________________ 9. Care sunt semnele învierii Domnului Isus prezentate în Evanghelia lui Matei? _____________________________________________________________________ 10. Asociaţi următoarele afirmaţii cu pildele corespunzătoare: „Veghiaţi dar că nu ştiţi ziua când va veni Fiul omului” Pilda celor doi fii „Pentru că celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos” Pilda nunţii fiului de împărat „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu” Pilda celor 10 fecioare „Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite” Pilda talanţilor „Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi” Pilda vierilor Iosif Natanael Anca

Căutaţi în cartea Domnului Tălmăciri A – B Mormintele lăcomiei A 1. Nu mai e slavă (1 Samuel 4) 1 2. Mulţime (Ezechiel 39) 2 3. Tigru (Daniel 10) 3 4. Fiul durerii mele (Geneza 35) 4 5. Tabeera (Numeri 11) 5 6. Avdie 6 7. Hadasa (Estera 2) 7 8. Izvorul celui ce strigă (Judecători 15) 8 9. Tulburare (Iosua 7) 9 10. Gherşom (Exodul 18) 10 11. Tatăl mulţimii (Geneza 17) 11 12. Tabăra îndoită (Geneza 32) 12 13. Ruben fără „fiu” (Geneza 29) 13 14. Noroc din toate părţile (Ieremia 20) 14 B Estera Anistoroaei Fiul lui________ Tălmăciri de la „A” la „Z” (Genesa) de la „A” la „Z” Terah 1. Iosif Iacov 2. „Fiul durerii mele” Enos 3. Milo Ana 4. Samuel Iuda 5. „Dumnezeul Betelului” Levi 6. Beniamin Noe 7. „Noroc” Avraam 8. „Nimicire deplină” Betuel 9. ,,Adaos” Iosif 10. „Abel-Miţraim” Lameh 11. „Alipire” Şobal 12. „Scos” Ruben 13. „Luptele lui Dumnezeu” Esau 14. Ierusalim Zabulon 15. Solomon Işahar 16. Isahar Iafet 17. „Ascultare” Gad 18. Baal-Peraţim Nahor 19. Acor Reuel 20. „Descoperitor de taine” 21. Manase 22. Miţpa 23. Şeşbaţar Simina Aura Denisa Atudoroae

Lecţia biblică pentru copii „...printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit...” (Romani 5:12) Sunt sigur că aţi auzit de boli care se transmit foarte repede, ca de exemplu pojarul sau varicela. Dacă un copil ce are o astfel de boală contagioasă merge la şcoală, în curând majoritatea colegilor din clasă vor primi virusul. În Biblie, Dumnezeu ne vorbeşte despre o boală mult mai gravă care a apărut în lumea noastră, o boală a sufletului – păcatul. Chiar la început, când Dumnezeu la creat pe Adam, l-a făcut sănătos, fără păcat, dar i-a dat posibilitatea să aleagă să asculte sau să nu asculte de Dumnezeu. Însă când primii doi oameni au fost ispitiţi de Satan au ales să nu-L asculte pe Domnul şi astfel s-au îmbolnăvit în sufletul lor devenind păcătoşi. De atunci toţi copiii care se nasc în lume poartă boala păcatului în natura lor. Întreabă-te cine te-a învăţat să minţi, să fii răutăcios şi să nu-ţi asculţi părinţii? Cu siguranţă nici fraţii mai mari şi nici învăţătoarea de la şcoală, şi totuşi se întâmplă să păcătuieşti astfel. Înseamnă că şi tu, la fel ca toţi oamenii, ai boala numită păcat. La fel ca şi elevul bolnav ce îşi îmbolnăveşte colegii, şi Adam a îmbolnăvit toată lumea, pentru că printr-un singur om (Adam) a intrat păcatul în lume. Dar ce a adus neascultarea lui Adam? Moartea! El, care a fost creat să trăiască veşnic în grădina Edenului împreună cu Dumnezeu, după ca s-a îmbolnăvit de păcat a murit. Din acel moment, prin păcat a intrat moartea în lume, adică toţii copiii care se nasc sunt condamnaţi să fie despărţiţi de Dumnezeu. Însă Domnul i-a promis lui Adam chiar atunci că El va vindeca lumea de păcat şi de pedeapsă (de moarte) prin Isus Hristos – Fiul Său. Pentru că Dumnezeu e sfânt a trebuit să pedepsească păcatul prin durere, suferinţă şi moarte. Satan însă încearcă prin gânduri rele să ne facă să credem că a păcătui e ceva bun şi frumos. Chiar dacă eşti copilul lui Dumnezeu trebuie să ai grijă că şi la tine va veni diavolul să te ispitească. Poate vezi colegi de vârsta ta care fumează sau care au deja prietenă şi te gândeşti că se distrează fain împreună şi sunt liberi să facă tot ceea ce vor. Gândeşte-te că urmările păcatului sunt suferinţă şi robie, dar Tatăl tău vrea să iţi dea ajutor să nu păcătuieşti şi să fii liber. Pentru că păcatul a trecut asupra tuturor oamenilor, şi moartea a trecut. Toţi oamenii mor într-o zi. De aceea sunt cimitire în fiecare localitate. Sunt însă oameni care trăiesc fizic, dar sunt morţi faţă de Dumnezeu din cauza păcatului lor. Poate te întrebi de ce trebuie sa fim pedepsiţi pentru păcatul lui Adam? Nu, nu suntem pedepsiţi pentru păcatul lui ci pentru păcatul pe care îl facem noi în fiecare zi neascultând de Dumnezeu. Nici tu şi nici eu nu putem scăpa de răul cu care ne-am născut. Am moştenit natura păcătoasă şi nu o putem schimba. Dar promisiunea lui Dumnezeu făcută lui Adam s-a împlinit într-o zi. Isus Hristos – singurul fiu al lui Dumnezeu – s-a născut în lumea noastră şi a trăit fără păcat, iar prin jertfa de pe cruce a învins moartea şi pe Satan. El e singurul tratament pentru păcat. Pentru fiecare greşeală poţi fi iertat daca îţi ceri iertare şi crezi că El e Fiul lui Dumnezeu. Crede în Isus Hristos şi trăieşte o viaţă sănătoasă. Florin Copil

Adolescenţa Adeseori îmi aduc aminte de perioada aude nimeni. Când eram descoperită, mă simţeam copilăriei, apoi de renumita perioadă a adolescenţei ruşinată că sunt atât de slabă şi credeam că dacă şi mă grăbesc să ajung la perioada tinereţii, deoarece mă vede mama se va simţi vinovată pentru suferinţa pare mai însorită… Căutând în lume fericirea m-am mea. Făceam eforturi să nu plâng acasă, aşa că de izbit crunt de duritatea acestei vieţi. Totuşi, în cel mai multe ori plângeam pe stradă sau la şcoală. greu moment din viaţă, Dumnezeu a fost acolo şi După ce mama a divorţat, câţiva ani nu am mi‑a întins mâna salvatoare. mai ştiut nimic de tata. O dată l-am sunat şi când De când mă ştiu am avut parte de furtunoase i-am auzit vocea am închis, am vrut doar să ştiu certuri în familie. Încă din primii ani de căsnicie ai dacă mai trăieşte. În clasa a 7-a eram înveninată părinţilor mei, au apărut divergenţele, care din păcate de ură, jurând că-l voi face pe tata să plătească nu au fost fără urmări. Fiind cea mai mică din familie, fiecare lacrimă pe care am vărsat-o din cauza lui. eram şi cea mai înceată, rămânând mereu în urmă. Au urmat ani grei. Tata nu ne plătea decât Mi-aduc aminte că o dată eram la masă şi datorită pensia alimentară, suma care a fost stabilită la divorţ faptului că am rămas în urmă cu mâncarea, tatăl meu şi care reprezenta foarte puţin. Locuiam împreună s-a înfuriat foarte tare şi mi-a turnat felul doi peste felul cu mama într-un apartament primit de la primărie ca întâi. Am privit mâncarea „bogată” ce se afla în faţa să stăm în el, ne-a fost foarte greu. Banii pe care îi mea şi am refuzat să o mănânc. Prima intenţie a tatălui primeam de la tata erau puţini, iar salarul mamei era meu a fost să mă pocnească, dar mama era acolo şi mic. Eu şi fratele meu eram la şcoală şi ca să putem mâna tatălui a fost „nevoită” să schimbe direcţia. Până plăti cheltuielile, mama era nevoită la fiecare sfârşit la vârsta de opt ani am vărsat multe lacrimi şi am avut de săptămână să plece în Ungaria sau Iugoslavia să multă spaimă. Puteţi să vă închipuiţi ce era în inima vândă marfă. Un timp a fost bine, dar apoi a început unui copil de 6-7 ani când trebuia să petreacă noaptea războiul şi marfa mamei a fost confiscată. Când a împreună cu mama şi un frate sub un acoperiş străin, intrat mama pe uşă nu am mai ştiut ce să fac. Era deoarece uşa casei noastre era încuiată de tata. Eram prima dată când am văzut-o plângând. Banii investiţi alungaţi din căminul nostru… De multe ori mama se în marfă erau împrumutaţi! hotărâse să se despartă de tata, dar gândindu-se la În toţi aceşti ani, dacă Dumnezeu nu ar fi copii, se răzgândea. În cele din urmă, mama a făcut pus o dragoste aşa mare în inima mamei pentru pasul acesta – a divorţat! noi, nu ştiu unde aş fi acum. Mă străduiam să fiu cât Tata nu ne-a lăsat în apartament, aşa că am mai cuminte, ca să nu poată oamenii să-i reproşeze fost nevoiţi să stăm la bunici. Când am plecat de acasă ceva mamei. Mi-a lipsit mult dragostea tatălui, şi aveam multe bagaje şi pentru că mama nu avea bani acum îmi lipseşte… Când am început să frecventez de taxi a trebuit să mergem pe jos. Era iarnă şi bagajele biserica, mi-a fost greu, deoarece, erau ca nişte au fost puse pe o sanie şi săraca mamă trăgea. Ca săgeţi trimise spre inima mea, atunci când vedeam o şi cum nu era îndeajuns pentru o femeie rămasă în familie întreagă, cu mamă, tată, fraţi şi surori venind stradă, noi copiii, ne-am aşezat peste bagaje şi ea a la biserică. Ştiam carenţa mea familială şi mă durea. trebuit să-şi adune toate puterile pentru a ne trage. Multă vreme m-am confruntat cu întrebarea: „De Într-o dimineaţă, mama a plecat la serviciu, ce nu m-am născut şi eu într-o familie creştină?” iar noi, copiii, ne-am uitat pe geam după ea şi mare Răspunsul nu l‑am primit. Nici nu îl mai aştept. ne-a fost mirarea şi spaima când l-am zărit pe tata Acum aştept mântuirea familiei… Şi pentru toate coborând dintr-un taxi şi spunându-i şoferului să- lucrurile, fie binecuvântat Numele Domnului că l aştepte că va veni înapoi imediat. Avea în mână El ştie de ce-i aşa! un baston şi plecase în urma mamei furios. Nu cred Nota redacţiei: Acest articol ce conţine că s-a întâmplat ceva, mama nu ne-a spus nimic, o experienţă din care se pot învăţa multe, a apărut dar intenţia tatălui a contat mult pentru mine… La nesemnat. Evident că am dori să cunoaştem această bunici locul era înghesuit, dormeam mai mulţi într‑o adolescentă, dar mai mult decât atât îi dorim şi ne cameră. Seara, înainte să adorm, mă întorceam rugăm ca: Dumnezeu să-i dea la vremea potrivită cu faţa la perete şi plângeam, crezând că nu mă o căsătorie binecuvântată!

Adolescenţa În anul 2002 s-au produs primele schimbări în viaţa mea. Prietenele mele cu care mă înţelegeam mai bine s-au căsătorit, iar eu fusesem operată de colecist cu câteva luni în urmă. Rămasă oarecum singură, simţeam o frământare şi parcă nu-mi găseam locul, dar Dumnezeu a lucrat minunat. În perioada aceea m-am întâlnit cu o veche prietenă, despre care nici nu ştiam că s-a pocăit. De fiecare dată ea îmi vorbea mult despre Dumnezeu, iar eu am devenit tot mai interesată. Treptat viaţa mea s-a schimbat, iar golul din inimă mi se umplea cu cât aflam adevărul. Începusem să-mi schimb concepţiile şi comportamentul, în vorbire, în îmbrăcăminte. Ceea ce mă determina să fac aceasta era bucuria mântuirii şi chemarea pe care mi-o făcea Dumnezeu, mai ales că vedeam sinceritatea surorilor tinere cu care m-am împrietenit, cât şi atmosfera plăcută din adunare în cântări şi rugăciune. Tot atunci însă a apărut şi teama de ceea ce vor zice oamenii (familia, neamurile, vecinii, prietenii şi alţii care mă cunoşteau) despre mine şi ce urmări va avea pocăinţa mea. Am fost prigonită uşor cu vorbe, însă simţeam o bucurie să sufăr pentru Domnul, după cum scrie în Filipeni 1:29 - „Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El”. Mi-am dat seama că a fi ofensat pentru Domnul este un har de care trebuie să ne bucurăm. M-am gândit ce uşor este în vremea noastră, faţă de prigoana care au îndurat-o alţi creştini. Am trecut biruitoare peste cuvintele provocatoare sau făptuitoare şi am dobândit dorinţa de a vorbi celor din jurul meu despre Domnul Isus Hristos. De multe ori mă rog Domnului ca să deschidă „uşă de cuvânt” să pot mărturisi altora despre credinţa mea. Dar mărturisirea noastră nu are valoare, dacă nu dăm dovadă oricând şi oriunde, că trăim o viaţă cu Dumnezeu în purtare şi vorbire, având bunătate, blândeţe, iertare, modestie în îmbrăcăminte, căci numai cine este îmbrăcat cuviincios are puterea să vorbească despre Dumnezeu, în rugăciune şi post. Treptat am înţeles că Dumnezeu trimite încercări şi îngăduie suferinţe pentru a ne ajuta să ne dezvoltăm un caracter bun. El nu doreşte să le îndepărteze de la noi până când nu învăţăm să depăşim aceste probleme. Dacă greşim, putem învăţa cum să nu le repetăm pentru a ne clădi un caracter sănătos. Stând aproape de Dumnezeu, peste ani vom realiza că toate încercările prin care am trecut, ne-au întărit credinţa. Am fost marcată de următoarea imaginaţie: Inima mea era aşezată în faţa Marelui Olar. Păcatul şi suferinţa o ruinase şi o pătase. Stăpânul plângea, căci ştia ce trebuie să facă. Trebuia să-mi zdrobească inima în bucăţi pentru a-I fi de vreun folos. A ridicat ciocanul împrejurărilor şi a îngăduit lovituri dureroase să‑mi zdrobească inima până când ea a ajuns numai ţărână; fără viaţă şi nemişcată. Suspină şi un şir de lacrimi alunecară pe obrajii Săi. Mă privi în ochi şi îmi spuse cu blândeţe: „Fii curajos, copilul Meu, nu am terminat încă. Suferinţa pe care o îngădui îţi va face bine în cele din urmă. Eu am un scop în tot ceea ce fac”. Pe măsură ce Domnul a modelat inima mea, deveneam folositoare şi am dobândit un nou rost. El mai are încă mult de lucrat în mine, dar ştiu că nici o inimă nu poate fi atât de zdrobită, încât Stăpânul să n-o poată transforma într-o frumoasă capodoperă a iubirii Sale. Pentru a trece mai uşor prin încercările şi valurile care izbesc în barca vieţii noastre, voi prezenta o reţetă împotriva suferinţei. Un ceai pe care şi eu îl prepar şi-l beau destul de des. Ingrediente: 1. Mulţumirea: Fii mulţumit cu ceea ce ai! 2. Gândirea înţeleaptă: Fie că te bucuri, fie că te necăjeşti, tot în suferinţă eşti, aşa că mai bine să treci prin ea bucurându-te. 3. Amintirea păcatelor tale: Număraţi-le şi presupunând că fiecare păcat merită o zi de suferinţă, gândeşte-te câte zile ar trebui să petreci în suferinţă. 4. Gândul la suferinţele Domnului Isus: El a îndurat pentru noi suferinţa şi moartea. Jertfa a fost calea mântuirii. 5. Recunoaşterea faptului că suferinţa ne-a fost dată de Tatăl ceresc nu ca să ne facă rău, ci ca să ne curăţească şi să ne sfinţească: Suferinţa prin care trecem, are scopul de-a ne purifica şi de a ne pregăti pentru Împărăţia Cerurilor. 6. Cunoaşterea faptului că nici o suferinţă nu poate dăuna vieţii unui creştin: (Romani 8:28-39). 7. Speranţa: Roata vieţii va continua să se învârtească. Ea poate să mă readucă la sănătate şi chiar la o stare mai înaltă decât înainte. (continuare în pagina 11) 10

Statutul moral şi spiritual al copilului …un mesaj atât de simplu şi în acelaşi Janas Salk, a descoperit vaccinul împotriva timp atât de complex. Cel mai tentant lucru pentru poliomelitei. Însă înainte ca să descopere vaccinul, a orice persoană care a greşit este renunţarea. încercat 200 de vaccinuri fără succes. Când cineva Dacă privim cu atenţie la sportivi, putem observa l-a întrebat: „Cum te-ai simţit eşuând de 200 de ori?” cât de mult muncesc ei pentru o medalie. Având în Salk a răspuns: „N-am eşuat în viaţa mea de 200 vedere condiţiile în care lucrează, la nenumăratele de ori. Am fost învăţat să nu folosesc cuvântul eşec. ore de antrenament, am putea spune că ei sunt Doar că am descoperit 200 de moduri în care nu se cei mai predispuşi renunţării. Însă, pentru că ştiu poate vaccina împotriva poliomelitei”. că la sfârşitul unei competiţii sportive pot câştiga „Eşecul este o parte indispensabilă şi de o medalie cu glorie şi bani, ei nu renunţă. La fel neînlocuit a procesului de învăţare şi creştere. Iată soldaţii pe front sunt un exemplu de rezistenţă şi principiul după care aceasta funcţionează. Nu eşecul perseverenţă în luptă. Ei îşi riscă viaţa şi unii nu este cel care te modelează, ci modul în care reacţionezi renunţă până la moarte. în faţa eşecului este ceea ce te modelează”. Cu atât mai mult, noi care putem câştiga Oare noi de câte ori folosim cuvântul eşec în gloria eternă şi viaţa veşnică, trebuie să fim toate formele lui: renunţare, abandon, lipsă de pasiune, credincioşi până la moarte (Apocalipsa 2:10). nereuşită, insucces?... Cât de des rostesc părinţii În orice situaţie ne aflăm, indiferent de modul în asemenea cuvinte în faţa copiilor? Cât de des spun care se prezintă ea şi independent de ceea ce părinţii, copiilor, că Dumnezeu poate realiza imposibilul fac alţii, dacă ne-am decis să facem un lucru şi şi că renunţarea este un lucru la care un copil al lui avem convingerea că este după voia Domnului, Dumnezeu nici nu ar trebui să se gândească? Aici nu trebuie să renunţăm la el, nu avem voie să referindu-mă bineînţeles la lucruri pozitive, la activităţi renunţăm (Mica 18:1-7; Filipeni 4:13). pe care fiecare slujitor al lui Dumnezeu le face pentru Florence Chadwick a fost prima femeie Domnul. Oare dacă ai fi fost tu în cazul lui Janas Salk, care a reuşit să traverseze înot Canalul Mânecii, ai mai fi continuat să lupţi pentru o cauză aproape deci efortul prelungit nu era o noutate pentru pierdută? Răspunde-ţi sincer la această întrebare ea. Dar mai apoi, când şi-a propus o misiune în inima ta şi de acum, înainte de a renunţa la o asemănătoare pe coasta Californiei, a sfârşit convingere, la un principiu, la un lucru pentru care lupţi prin abandon. În acea zi, vântul şi ceaţa i-au stat şi ştii că este după voia lui Dumnezeu, gândeşte-te şi foarte mult împotrivă. Deşi a fost încurajată de găseşte o soluţie, o modalitate prin care să-ţi faci totul cei din bărcile de salvare din jur, ea a renunţat. A mai uşor, dar nu renunţa... căci renunţând plăteşti fără constatat după aceea că mai avea puţin până la să vrei preţul renunţării… acela de a nu şti niciodată ţărm. A renunţat deşi ţinta a fost atât de aproape. cum e să fii un învingător. Larisa Scocan (continuare din pagina 10) „Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii spre ţintă” (Ieremia 10:23). Când sunt frământată în privinţa viitorului, mai ales în vremea încercărilor, când vin stări de îngrijorare, gândindu-mă şi la cei dragi din familie, care încă nu-L cunosc cu adevărat pe Dumnezeu „…iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă...” (Plângerile lui Ieremia 3:21-23). De aceea am hotărât ca în zorii dimineţii să nu încetez a bate la poarta îndurării Lui, căci cei ce se încred în Domnul nu vor fi daţi de ruşine, ci de ruşine vor fi cei care Îl părăsesc (Psalmul 25:3). După rugăciune, aud în duhul meu făgăduinţa: „Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima” (Ieremia 29:11-13). În urma rugăciunii, se instalează „pacea care întrece orice pricepere” (Filipeni 4:6-7). Maria Cunta 11

Statutul moral şi spiritual al copilului Era în ziua de examen la cea mai grea dintre materiile studiate. Învăţasem mult în ultimele zile şi eram foarte obosită. M-am rugat Domnului să mă ajute şi am primit încredinţarea că voi lua examenul, dar când am intrat în sală, văzând neîncrederea celorlalţi, era să-mi pierd pacea. A intrat examinatorul, ne-a aranjat în bănci, a împărţit foile de examen şi le-a semnat. Apoi a întrebat cine doreşte să extragă cele două subiecte. Doi colegi au extras câte un subiect, dar, când le- am auzit, o rumoare a cuprins întreaga sală. Văzându-ne aşa blocaţi, profesoara a întrebat dacă vrem să mai extragem alte două subiecte. — Da, am răspuns noi. — Să vină unul dintre voi, a zis profesoara. În acel moment am avut îndemnul să încerc eu, fiindcă nimeni nu s-a ridicat şi profesoara a întrebat: — O lăsaţi să tragă ambele subiecte? — Da, au răspuns colegii. Am luat un bilet dintr-o parte şi altul din cealaltă parte, gândindu-mă, ce bine ar fi să iasă subiectele pe care le-am învăţat cel mai bine. Când subiectele au fost citite, am exclamat: extraordinar! Erau exact subiectele pe care am avut îndemnul cu o zi mai înainte să le învăţ. Evident că m-am bucurat, dar s-au bucurat şi colegii, care au fost foarte mulţumiţi. Întorcându-mă acasă am citit încă o dată Psalmul 46: „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi…”. C.A.F. Sesiunea continua cu examenul la matematică, o probă orală la care n-am îndrăznit să intru printre primii, deşi după ordinea alfabetică aş fi putut. Aşteptam plimbându-mă pe hol şi citind cursurile pentru ultima dată. Prima studentă care a intrat la examen, a ieşit ne-a zis: — Nu vă faceţi probleme, examenul nu este greu, eu am avut ca subiecte la teorie substituţiile lui Euler, iar punctul doi o problemă cu limită de sumă. Biletul pe care l-am folosit este pus pe catedră la marginea din dreapta şi este puţin mai închis la culoare. După ce a dat aceste informaţii a plecat, iar eu am sesizat că nu s-a adresat cuiva anume şi biletul l-a „aranjat” fără să aibă vreo înţelegere cu cineva. În acele momente am avut înţelegerea că Dumnezeu a pus-o să spună aceste informaţii pentru mine. Am intrat imediat, am luat acel bilet şi am luat nota 8, care era foarte bună pentru mine, care mă temeam că voi cădea la acest examen. Am ieşit şi eu repede din sală şi m-am retras să pot mulţumi lui Dumnezeu pentru reuşită. A.T.S. Nota editorului: Avea dreptate Solomon când a scris: „Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări” (Eclesiastul 9:11). Aşadar şi examenele „atârnă” de circumstanţe, dar toate depind de Dumnezeu. Pentru cei credincioşi avem asigurarea din partea Domnului Isus că nici un fir de păr nu cade fără voia Lui (Matei 10:29-31). Atunci sigur elevii sau studenţii nu cad la examen fără ca El să ştie. Dacă bine aţi reţinut, cei doi ale căror experienţe au fost menţionate, au învăţat, dar nu au reuşit să stăpânească suficient toată materia. Totodată nu au pretins nota maximă, ci au dorit doar să reuşească la examen. Obligaţia fiecărui elev sau student este să se pregătească temeinic la fiecare materie pentru a putea fi pregătit şi după ce-şi va lua diploma. Dar sunt situaţii speciale care necesită o intervenţie supranaturală. Atunci, Cel ce i-a ajutat pe cei patru la examenele de absolvire în Babilon îi va ajuta, după caz, pe cei ce se încred în El. Cred că aţi remarcat totodată că cei doi nu au copiat la examene, nici nu au mituit profesorii. Ordinea valabilă pentru examene este: învaţă potrivit cu nota pe care vrei să o obţii; roagă-te Domnului să te ajute cu ţinere de minte, profesori binevoitori şi subiecte pe care să le poţi rezolva sau obţine. Cât despre cei ce au căzut la examene, să o ia de la capăt cu învăţarea şi rugăciunea. Nu uitaţi că şi Lincoln a căzut la examene şi a pierdut de mai multe ori până a ajuns preşedintele Statelor Unite. Fiţi binecuvântaţi! 12

Predică pentru copii şi adolescenţi Text: 2 Împăraţi 24:8-17; 25:27-30; 2 Cronici 36:9-10 Context: După moartea prematură a regelui evlavios Iosia, au urmat la tronul davidic Ioahaz, care a domnit 3 luni, Ioiachim 11 ani, fiul său Ioiachin 100 de zile şi Zedechia 11ani. Toţi au fost răi înaintea Domnului şi sfârşitul lor a fost potrivit cu faptele lor. În timpul lor, poporul evreu a fost dus în trei etape în robia bibiloniană în anii 605, 597 şi 586, când a fost distrus Ierusalimul şi Templul. 1) 2 Împăraţi 24:8 - „Ioiachin avea optsprezece ani când a ajuns împărat…”. 2 Cronici 36:9 - „Ioiachin avea opt ani când a ajuns împărat…”. „Beneficiind de greşeala copiştilor sau a modului de socotire a cronicarului pot folosi vârsta la care a ajuns Ioiachin împărat atât pentru copiii de opt ani cât şi pentru adolescenţi. El a ajuns în zorii vieţii în slujba Domnului. Este un har să poţi activa în lucrarea sfântă de dimineaţă, pentru că poţi acumula mai multe ore de muncă. Unii au pierdut ani preţioşi cu ale căror rezultate favorabile nu le vor mai întâlni niciodată. La fel puteţi şi voi să slujiţi Domnului la adunare în diferite moduri: cântând, recitând poezii, iar acasă „domnind” peste fraţii şi surorile voastre sau peste copiii de pe stradă, poruncindu-le să fie ascultători, să facă ce este bine şi plăcut Domnului. 2) 2 Cronici 36:9 - „…a domnit trei luni şi zece zile la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului”. Poate aţi dorit uneori să trăiţi cât Metusala. În condiţia lui un împărat putea domni şapte sau opt sute de ani, dar Ioiachin a domnit numai 100 de zile. Iată că ceea ce faceţi în perioade scurte de timp are uneori aceeaşi valoare ca în perioade foarte lungi de timp. De exemplu, Manase a domnit 55 de ani şi a fost rău multe mii de zile. La fel poate ştiţi din povestiri sau din cele ce vedeţi în jur de unii oameni care sunt răi de-o viaţă, iar voi poate sunteţi răi numai o vacanţă de trei luni. E rău dacă eşti rău şi numai o oră şi o învăţătoare sau un profesor poate să spună despre tine „ce copil rău”. De ce să nu spună: „X este un elev cuminte!” Nimeni, fie el copil, tânăr sau bătrân, nu are contract pe termen cu viaţa. Viitorul nu este al nostru, nu acceptaţi ideea că vă veţi face mai buni în perioada următoare. Dumnezeu vă poate întrerupe în orice moment viaţa sau „domnia” şi veţi vedea ce important este că a fost bună sau rea. 3) 2 Împăraţi 24:15 – Nebucadneţar „A strămutat pe Ioiachin la Babilon; şi a dus robi din Ierusalim la Babilon pe mama împăratului, pe nevestele împăratului şi pe dregătorii lui, şi pe mai marii ţării”. 2 Împăraţi 25:27-30 - „În al treizeci şi şaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în cel dintâi an al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă, i-a vorbit cu bunătate, şi a pus scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraţilor care erau cu el la Babilon. I-a schimbat hainele de temniţă, şi Ioiachin a mâncat totdeauna la masa lui, în tot timpul vieţii lui. Împăratul i-a îngrijit necurmat de hrana de toate zilele, în tot timpul vieţii lui”. După scurta domnie a lui Ioiachin, au urmat treizeci şi şapte de ani de închisoare pentru el şi familia lui. Poate că unii dintre ei au murit în închisoare. Abia spre bătrâneţe a avut parte de o îngrijire binevoitoare. A avut vreme suficientă să se gândească la faptele lui rele din anii când era împărat şi făcea ce voia. Oare s-a pocăit ca străbunicul său Manase, căruia detenţia din Babilon i-a prins bine? Nu ştim ce atitudine finală a avut el faţă de Dumnezeu, dar profeţiile lui Ieremia nu-i erau favorabile (Ieremia 22:24-30). Dacă nu s-a pocăit cu adevărat, la înviere se va îndrepta spre o altă închisoare veşnică, fără a mai fi eliberat şi aşezat la masă cu cei ce vor împărăţi în vecii vecilor. Alegeţi binele sau răul, iar urmările vă aşteaptă! „Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul. Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui, şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti, şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire. Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta, şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti, vă spun astăzi că veţi pieri, şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul. Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui, şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov” (Deuteronom 30:15-20). Predicatorul 13

Lecturi biblice Creştinismul ca religie este o cale minunată Pentru a reface echilibrul financiar al în comparaţie cu religia trudnică a musulmanilor sau vitregă a hinduşilor care au milioane de zei hidoşi. împăratului, s-a propus să-l vândă pe datornic, Celor ce n-au întâlnit graţia divină la crucea lui Hristos, le este străină ideea unui Dumnezeu bun şi iertător. soţia lui, copiii şi tot ce mai avea. La fel, justiţia Domnul Isus prezintă foarte clar în parabolele Sale, imaginea datoriei şi posibilităţii lui Dumnezeu cere achitarea datoriei. Cei care anulării ei. „…un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi…” (Matei 18:23-27). „Un aveţi cunoştinţe contabile, ştiţi că orice sumă om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipeşte averea. El l-a chemat, şi i-a înregistrată presupune un document justificativ, zis: «Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentru că nu mai o dovadă a achitării datoriei, pentru a se păstra poţi fi ispravnic». Ispravnicul…A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său…” (Luca echilibrul bilanţului. Aici se evidenţiază jertfa 16:1-5). În contabilizarea datoriei „oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor” (Matei ispăşitoare, justificatoare şi înlocuitoare a Mielului 12:36) „…au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii” (1 Petru 4:5). lui Dumnezeu. De aceea ucenicul Petru, care a Ce înfricoşătoare realitate întrucât sentinţa este veşnică! Pentru a înţelege prezint o situaţie întrebat cât de mult să-şi ierte fratele, dar după ce disperată din 2 Împăraţi 4:1, când o femeie dintre nevestele fiilor prorocilor a strigat către Elisei: el a gustat iertarea, a scris: „căci ştiţi că nu cu „Robul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a împrumutat lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost a venit să ia cei doi copii ai mei şi să-i facă robi”. Valoarea datoriei din pilda prezentată în răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe Matei 18 a fost de zece mii de galbeni (talanţi), o sumă imensă. Se pune întrebarea asupra modului în care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu care şi-a acumulat această mare datorie de 360.000 kg. de aur. Dacă din aceşti bani ar fi achiziţionat un sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur bun material, o casă, ar fi putut vinde respectivul lucru pentru a-şi achita datoria, dar reiese că nu avea ceva şi fără prihană” (1 Petru 1:18-19). de valoare să echivaleze datoria înregistrată. Putem presupune că şi-a risipit banii (pentru că nu avea Să observăm şi atitudinea robului: s-a aruncat cu ce plăti, precum fiul risipitor din Luca 15:12-14). Spiritualizând ideea, am putea spune că uitându-ne la pământ, s-a închinat, cerând amânarea plăţii („mai retrospectiv la păcatele săvârşite, realizăm că nu ne- am îmbogăţit spiritual cu nimic şi nu avem cu ce să îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti); aşadar o atitudine venim înaintea Stăpânului. Păcatul este înşelăciune (Evrei 3:13). Ce a câştigat David păcătuind cu de smerenie, de rugăciune. Imaginaţi-vi-l în praful Bat-Şeba? Ştiţi câtă datorie a acumulat el faţă de Dumnezeu? Păcatul presupune plăcere, dar ea străzii, prăbuşit şi sufleteşte… Reacţia stăpânului a generează o datorie imensă. fost compasiunea: „făcându-i-se milă de el”. Aici se dezvăluie caracterul împăratului! Biblia îl descrie pe Dumnezeu ca fiind milostiv: Exodul 22:27b; 34:6; Efeseni 2:4; 1 Ioan 3:1, 16; 4:9. Mila împăratului s‑a concretizat în faptul că „i-a dat drumul” (i-a dăruit libertatea). Ce interesant! Nu era logic să gândească astfel: „Bine, te iert, dar acum zi şi noapte stai şi lucrezi, sau cel puţin rămâi în continuare rob”. Dar împăratul i-a dăruit libertatea! Ce har! Nu numai că l-a iertat, ci l-a şi eliberat. Hristos nu numai că ne iartă, dar ne face liberi (Ioan 8:31-32, 36). „El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci după îndurarea Lui” (Tit 3:5). În mod normal, voi copiii aveţi datorii mai mici, iar cei care nu au fost ascultători spre adolescenţă şi tinereţe acumulează mai multe datorii, dar Marele Stăpân trebuie să ierte şi pe cel cu 500 şi pe cel cu 50. „Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi…” (Luca 7:42). Poate cel cu datoria mare este tata, mama sau fratele mai mare, dar, dacă nu te pocăieşti acum, vei acumula şi tu o datorie din ce în ce mai mare şi nu se ştie câtă vreme se mai iartă datorii! Un datornic iertat, Marius Leahu 14

Înţelepciune pentru înţelepţi „Înţeleptul se teme şi se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică” (Proverbe 14:16). La o privire superficială, după declaraţiile criminale. După un timp, au fost prinşi şi judecaţi, iar în final condamnaţi la moarte. În proprii, sunt mulţi înţelepţi, dar supuşi testului timp ce erau în detenţie se comportau urât cu acestui verset, se vor împuţina mai mult decât toţi ceilalţi şi, potrivit libertăţii ce-o mai aveau, soldaţii lui Ghedeon, când din 32.000 la primul toată ziua vorbeau josnic, jucau cărţi şi puneau apel au rămas 300. Însă până să-i verificăm pe la cale alte răutăţi. alţii, să ne ocupăm de noi. Înainte de a citi notele Unul dintre ei şi-a amintit că în copilărie altora din catalog, să ne uităm în carnetul nostru a fost la adunare şi a trimis o scrisoare unuia de note, să vedem cât suntem de înţelepţi în dintre învăţătorii săi de la şcoala biblică, contextul temerii de rău. mărturisindu-se şi exprimându-şi dorinţa să se Răul poate fi identificat, mascat sau ignorat. pocăiască. Astfel s-a luat legătura cu păstorul Pentru unii, „răul” este definit de filozofie sau de propria din localitatea unde era închisoarea şi acel plăcere. Pentru alţii, el este încălcarea legilor ţării sau a tânăr s-a pocăit cu adevărat. Din acea zi, se regulamentelor şcolare. Toate aceste aprecieri au de- ruga, citea Biblia şi nu mai participa cu colegii a face parţial cu adevărul, care prin vocea inspirată a lui de carceră la momentele nebuniei lor. Toţi scriitorilor Bibliei, lămureşte ce este rău şi ce este bine. au început să râdă de el, zicându-i: „ce eşti Oamenii au libertatea oferită de Creator şi timid ca o femeie şi pios ca un călugăr”, însă de autorităţile terestre şi cel puţin la nivelul gândirii, el se lupta să se abată de la rău. pot decide cum ar acţiona dacă ar avea libertatea În ziua care a precedat execuţia, le-a fost dorită. Fiecare om are o atitudine interioară în permis să mănânce şi să bea ce vor fără să se faţa unei fapte. Aici cade accentul în dezbaterea încadreze în orarul obişnuit al închisorii. Dar ei au problemei. Înţeleptul se abate de la rău, fiindcă se căzut în depresie şi unii au început să plângă. În teme (se înspăimântă – Biblia 1668). Cel nesocotit acest timp, cel ce îşi mântuise sufletul, zicea ca nu se abate de la rău, ci îl „studiază” şi îl comite tâlharul de pe cruce, că pentru el este drept ceea ce sau cel puţin îl acceptă fără să-l condamne, pe i se întâmplă şi i-a întrebat pe ceilalţi: „Ce este cu motiv că el „este îngâmfat şi fără frică” (sigur pe voi, sunteţi fetiţe înspăimântate, copii cărora le este sine – Biblia G.B.V.). frică de întuneric?” Însă ei nu au mai avut resurse Cel dintâi – „fricosul”, pare un copil lipsit să-şi revină şi s-au văitat până la catafalc, în timp de curaj, o fată timidă şi fără îndrăzneală, dar el ce credinciosul a murit întrerupându-şi cântarea este numit înţelept, pentru că nu vrea să intre în pe care o va continua după înviere. Ce înţelept ar conflict cu autorităţile statului şi nici cu autoritatea fi fost dacă s-ar fi temut de Dumnezeu întotdeauna, supremă – Dumnezeu. Fiecare dintre acestea pot pedepsi pe cel ce încalcă legea, chiar dacă de căci „Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău părinţi, profesori sau poliţie încă te poţi ascunde, iar Cel de sus nu a intrat încă la judecată. sunt scurtaţi” (Proverbe 10:27). „Frica Domnului este Al doilea – „nesocotitul”, dă impresia unui erou, a unui soldat din linia întâi şi este îndeosebi începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc, au o minte printre copii şi tineri, tipul ce domină grupul, băiatul minune, „omul păianjen”, care câştigă nu doar sănătoasă…” (Psalmul 111:10). întreceri sportive, ci şi toate show-urile. Iată un caz: În Africa de Sud s-a format Atitudinea acestor africani „curajoşi” o bandă de răufăcători – spărgători, care au comis mai apoi în curajul lor nebun şi acte şi a multor europeni din mult dorita comunitate, înmulţeşte numărul celor ce-şi vor face socotelile doar la sfârşitul vieţii. O, de l-ar face măcar la sfârşitul anului, deşi ar fi bine să aibă o atitudine de frică la fiecare răsărit sau apus de soare. Iosif Anca 15

Istoria bisericii Una din criticile vehemente aduse mişcării „evanghelic”. Autoritatea eclesiastică a fost înlocuită „protestante” şi „mişcării evanghelice” este că a produs cu „autoritatea Scripturii”. S-a revenit astfel la vremea „fracturarea” trupului lui Christos. Oare aşa să fie? „creştinismului incipient”, cu biserici autonome, trăind Privită sub numirile ei istorice, biserica într-o totală separare de puterea politică. a fost mai întâi „creştină”, apoi „catolică”, Odată cu Reforma au fost declanşate apoi „ortodoxă”, apoi „protestantă” şi mai de energiile spiritului uman independent, ţinute în curând „evanghelică”. Ce a însemnat această lanţuri de „opresiunea” inchiziţiei atâta amar de succesiune de numiri? vreme. Scăpată de sub constrângerea Statului În primele trei veacuri, creştinismul s-a aflat pseudocreştin, societatea a produs mişcări de în faza sa „expansionistă”, credincios misiunii de a gândire „alternative” creştinismului. Prin renaştere ajunge „până la marginile pământului”. Sub influenţa şi iluminism s-a instaurat epoca „raţionalismului lucrării apostolilor şi încă sub extraordinarul impuls umanist”. El a produs apoi „materialismul” şi, o dată dat de pogorârea Duhului Sfânt, creştinismul a trecut, cu el, progresul extraordinar al tuturor îndeletnicirilor însângerat şi persecutat, toate graniţele civilizaţiei de legate de „materie”. Omenirea s-a „tehnologizat” atunci şi a devenit „o forţă” demnă de luat în seamă şi se grăbeşte să se „supratehnologizeze”. de cei care făceau calcule politice. Răspândit prin Spiritul critic analist a invadat lumea activitatea milioanelor de anonimi, avansând cu viteza Bisericii şi a produs valuri de „liberalism”, în care deplasărilor personale („per pedes apostolorum”), scepticismul general a erodat încrederea în Biblie creştinismul a fost răspândit de „martori”, care nu de şi în trăirile ”spirituale”. puţine ori au fost gata să devină „martiri” în confruntarea Omenirea a trăit pentru o vreme iluzia cu Statul şi cu puternicii zilei. posibilităţii de a aduce prin „ştiinţă”, fără ajutorul Luat sub protecţia imperială de lui Dumnezeu, „raiul pe pământ”. Au urmat însă Constantin, acest „creştinism” a devenit „catolic” dezastruoasele războaie mondiale, spulberarea (universal, general), râvnind să-i aducă în sânul oricăror încrederi în „bunăstarea imanentă” a omului Bisericii pe toţi locuitorii pământului. Pentru şi, încet, încet, oamenii au început să caute iar realizarea acestui deziderat, Biserica „catolică” nu ajutorul de „dincolo de sfera propriilor lor puteri”. a ezitat să folosească forţa de constrângere pusă Astăzi, ezitând să se reîntoarcă la la dispoziţie de alianţa cu „imperiul” politic. „creştinismul istoric” şi la obsesivul „stat creştin” sau Când Imperiul Roman s-a scindat în cele „naţiune creştină”, oamenii au căutat să pătrundă două ramuri: Apusean şi Răsăritean, cezarul de la în realităţile spirituale individual, pe calea unor religii Constantinopol a creat o Biserică nedependentă orientale exotice sau pe mai „tehnologizata” alternativă de scaunul papal de la Roma. Adunaţi în sinoade a „extratereştrilor”. În plină epocă modernă, asistăm la convocate „la comandă” de împăraţii Bizanţului, renaşterea „păgânismului antic”. episcopii au găsit „nod în papură” în teologia Mai este oare posibilă o „unire” a tuturor Bisericii Catolice, au „afurisit-o” (excomunicat-o) şi bisericilor pentru a reface unitatea „catolică” s-au autoproclamat păstrătorii „dreptei credinţe”. S-a după care oftează unii? Spre un asemenea născut astfel, dintr-un fel de decret politic, „Biserica ţel se îndreaptă toate mişcările „ecumenice” Ortodoxă Răsăriteană”. Antagonismul dintre cele contemporane. Alţii se întreabă însă mai serios şi două ramuri ale bisericii „catolice” dăinuieşte şi mai profund: „Ce a mai rămas din dorinţa exprimată astăzi. Nu se poate spune deci că „protestanţii” au de Domnul Isus în Ioan 17, când a cerut Tatălui ca început „sfâşierea trupului lui Christos”. urmaşii Săi să fie „una” după cum Tatăl şi Fiul sunt Prin reformă, Luther n-a urmărit să formeze „una”? A fost ascultată această rugăciune? În caz o altă biserică, ci doar să o reformeze, din interior, că răspunsul este afirmativ (cum ar putea cineva pe cea existentă. Biserica Protestantă s-a născut spune că Tatăl nu L-a ascultat pe Domnul Isus) ce doar din reacţia violentă a Romei, care a împins fel de unitate este caracteristică Bisericii? afară pe cei ce cereau Reforma. Treizeci de ani Avem la dispoziţie câteva alternative: unitatea de războaie necurmate, uriaşe dislocări şi migraţii organizatoric-instituţională, unitatea organică, unitatea umane şi milioane de morţi dovedesc cu prisosinţă spirituală, unitatea escatologică. că „protestanţii” s-au născut doar din „intoleranţa” Romei faţă de unii din cei mai spirituali fii ai ei. (va urma) Eliberatdinchinga„tradiţiilor”şi„ritualismului” religios, creştinismul a redescoperit Biblia şi a devenit Extras din „Identitate creştină în istorie” Daniel Brânzei 16

„Când a fost de 12 ani... L-au găsit în Templu... Ascultându-i şi punându-le întrebări” (Luca 2.42,46) Răspunsuri Matei 11-20 Luca A - Z Va avea ca urmare: lauda, slava şi cinstea – încer- 1. 1-e; 2-d; 3-b; 4-c; 5-a; Alesul, bârnă, copilaş, David, carea credinţei. 2. 1-d; 2-c; 3-a; 4-b; Elisaveta, Filip, Ghenezaret, 3. 1-d; 2-a; 3-b; 4-c; 5-e; haină, Isaia, întuneric, jocuri, Eliab, Abner, Mica, Aşer, Avraam, Ia- 4. semănătorului, neghinei, lepros, Maria, Nain, ochiul, Pe- cov, Boaz, Ezra, Baeşa, Isaia, Sucat, grăuntelui de muştar şi aluatului, tru, roşcove, Quirinius, Simon, Mara, Abel, Ţadoc, Moise, Iona, Moţa, comori ascunse şi mărgăritarului, şuvoi, Templu, ţinutul, ucenici, Azeca, Chifa năvodului, gospodarului, orbi- vulpe, Zacheu, lor, oi rătăcite, robului nemilostiv, Un copil preţuit pentru lucrătorilor viei O carte profetică – tatăl său: Mefiboşet 5. Matei 14:28-30; 15:15; Apocalipsa lui Ioan; 16:16, 22; 17:4, 25-26; 18:21; Mica, Egla, fugi, Ioab, Baal, Obed, 19:27; capete, peceţi, potire-aur, Şama, Edom, Ţiba, 6. Iacov, Iosif, Simon, Iuda, sfeşnice, trâmbiţe, lămpi, 7. cârmuitorul, Ioan Boteză- munţi, împăraţi, biserici, Un om preaiubit şi scump: torul, era mustrat, omoare, aşa coarne, stele, tunete, îngeri, Daniel a jurat, farfurie, fetei Irodiadei, urgii, ochi, potire-mânie, cu- mamei, ucenicii Lui, îngropat, nuni Dodo, Agag, Naum, Iuda, Ezra, Levi, 8. lunatic (epileptic), smerenia 9. Matei 19:27-29 10. Matei 20:1-10 Întrebări 1. Cine era atât de bogat încât a dat fiecăruia dintre fiii săi o cetate? 2. Cui i-a procurat un înger alte haine? 3. Care sunt cele 4 vietăţi mici, dar înţelepte? Dar cele 4 fiinţe cu mers măreţ? 4. Care oameni au mâncat cărţi? 5. Ce om a fost trei zile „scafandru”? 6. Ce restricţii a avut Ieremia din partea Domnului? 7. Care este cel din urmă duşman al omului? 8. Ce perioade de foamete sunt menţionate în Biblie? 9. Ce trădători sunt (amintiţi nominal) în Vechiul şi Noul Testament? 10. Câte învieri generale vor fi? Vă aşteptăm răspunsurile până la data de 28.02.2007 pe adresa redacţiei Cei care vor fi premiaţi, în urma totalizării a 100 de puncte, la concursurile din revistă sunt: Maria Rusu, Ancuţa Simina şi Daniel Tomuş 17

Pilde Un englez a observat pe vecinul lui care ara în grădină cu un catâr. Problema care îi solicita atenţia era procedura ciudată a celui ce ţinea plugul. Atunci când animalul ieşea de pe brazdă, omul sărea repede şi îl împingea în lateral sau înapoi pe catâr, iar când ajungea la capătul ogorului lăsa repede plugul într-o parte şi se repezea în faţa catârului luându-l de frâu şi trăgându-l după el pentru a-l întoarce şi a-şi continua lucrarea în celălalt sens. Toate aceste manevre se repetau la nevoie, dar fără ca omul să scoată un cuvânt. După un timp, cu toată atitudinea, în general cunoscută, de rezervare a englezilor, acesta s-a adresat vecinului: „Îmi cer scuze că mă amestec în problemele tale gospodăreşti, dar întreb, văzându-te atât de obosit şi transpirat: N-ar fi mai uşor să vorbeşti acestui animal strigând: „Stop” sau „Hai”, fără să alergi în jurul lui şi să te osteneşti atâta. Sau nu este dresat deloc animalul?” Agricultorul ciudat a răspuns: „Ştiu că este exact aşa cum zici, dar în urmă cu ceva timp acest catâr m-a supărat foarte tare şi de atunci nu mai vorbesc cu el. Am terminat-o!” Există copii şi chiar adulţi, care în urma unei supărări nu mai vorbesc, iar la nevoie se înţeleg prin intermediari sau prin semne. Ce trudă nebună! *** Un tânăr lipsit de educaţia religioasă necesară a comis o crimă, a fost prins şi urma să fie judecat. Părinţii au apelat la un avocat renumit, pentru a încerca reducerea pedepsei sau chiar achitarea lui. În ziua judecăţii, în faţa juriului, avocatul văzând dovezile vinovăţiei şi depoziţia martorilor, a recurs la o probă maximă, cu risc, dar şi cu şanse de succes. El a declarat: „Cea mai puternică şi clară dovadă că inculpatul nu este criminal va fi dată de faptul că cel declarat ucis va intra în sala de judecată în următoarele trei minute”. Toată sala a fost în freamăt, dar timpul s-a scurs fără să se deschidă uşa, căci mortul era mort. La expirarea minutelor precizate, judecătorul a declarat: „Domnule avocat, iată proba contrară”. La care avocatul a răspuns: „Onorată instanţă, pentru ca vinovatul să fie declarat vinovat, conform legii, trebuie ca judecătorii să poată pronunţa sentinţa fără să aibă dubii în urma probelor. Eu am sesizat că în cele trei minute v-aţi uitat spre uşă, ceea ce dovedeşte că nu aveţi siguranţa că inculpatul este criminal, de aceea cer achitarea lui din lipsă de probe suficiente şi îndoiala completului de judecată”. Judecătorii s-au retras pentru deliberări, iar sala aştepta cu mare încordare decizia lor. Când au revenit, judecătorul de şedinţă a anunţat condamnarea inculpatului pentru crimă. Imediat avocatul său a întrebat de ce s-a făcut pronunţarea, dacă judecătorii s-au uitat îndoielnici spre uşă. Judecătorul a dat un răspuns care a închis gura tuturor. „Da, domnule avocat, noi ne-am uitat spre uşă, dar am observat totodată că inculpatul nu s-a mişcat să privească spre intrare, căci ştia că cel ucis de el nu poate să apară”. Poate că voi aţi întâlnit judecători mai incapabili, dar judecata conştiinţei nu poate fi convinsă de lipsa vinovăţiei faptelor făcute de nici un avocat. Singura şansă ca uşa să se deschidă ar fi să vină Domnul Hristos cu harul iertării. 18

A-B Carte a Bibliei care are A 1007 versete 1. Locul unde a zidit Ghedeon un altar 2. Împărat lepădat de Domnul 3. Predicator tare în Scripturi 4. Cetate plină de idoli 5. Fiică a lui Iov 6. Fiu al lui David 7. Fratele lui Zabulon 8. Tatăl lui Berodac-Baladan 9. Slujba lui Pavel 10. Moştenitorul tronului lui David 11. Imperiul lui Sanherib 12. Ţara famenului botezat de Filip 13. Urmaşul lui Solomon 14. Unealtă folosită de serafimi 15. Nevastă cumpărată de David 16. Fratele cel mare al lui David 17. Pasăre plecată din corabia lui Noe. 18. Domnul şi-a deschis casa de Daniel Tomuş A B A-B Domnul___________ noastră 1. Animale care-i omorau pe samariteni 2. Numărul generic al Apocalipsei 3. Fiu al lui Moise 4. Dregătorul Siriei pe vremea primei înscrieri 5. Solii trimişi de Ioab din pădurea lui Efraim 6. Fiică şi fiu al lui Betuel 7. Lucrare agricolă care nu va înceta cât va fi pământul B 8. Nume de zeu atribuit lui Barnaba 9. Împărat al lui Iuda care şi-a omorât fraţii cu sabia 10. Tatăl comandantului armatei pe vremea lui Saul Cornel Rusu

Păcatul Sfinţenia Uneori plăcerea este un păcat şi alteori păcatul este Sfinţenia este lipsa păcatului. o plăcere, dar păcatul întotdeauna este virusul care Prima condiţie a sfinţeniei este curăţia. Orice păcat cât de mic dă lovitură de moarte sfinţeniei! produce sterilitate spirituală! Ai comis păcatul, când te-ai oprit să-l faci Cu cât eu voi fi mai sfânt înăuntrul meu, numai pentru că nu este permis în comunitatea ta! cu atât voi sfinţi şi locul din afara mea! Păcatul este funia diavolului cu care caută Numai cine urcă munţii sfinţeniei să înfăşoare şi să împiedice picioarele celor care poate aduna florile adevărului! aleargă spre Cetatea cerească! Cea mai mare putere din lume este sfinţenia. Adevărata sfinţenie imprimă teamă. Nu numai a face ceva rău este păcat, dar şi a nu face ceva bine şi Urmaşii lui Hristos nu sunt sfinţi ca să se impună, ci se impun fiindcă sunt sfinţi! păcatul este greutatea cea mare din corabia vieţii noastre. El ne trage la fundul mării morţii! Cine nu are un prezent sfânt, nu va avea nici un viitor sfânt! În stări de păcat, Dumnezeu nu ne poate mângâia, pentru că înmulţindu-se păcatul se naşte pedeapsa şi păcatul vechi aduce ruşine nouă! „…păcatul este ruşinea popoarelor” „…sfinţenia este podoaba Casei Tale, Doamne, (Proverbe 14:34b) pentru tot timpul cât vor ţine vremurile” (Psalmul 93:5b)