Revista Dragoste pentru adevăr Anul 2011 Nr.28

Hristos, centrul vieţii Cuprins Dacă timp de-o săptămână N-aţi uitat şi-aţi calculat, Cât din timpul la-ndemână Pentru cer aţi alocat? O să vă surprindă testul 3 Editorial Pentru cei mai mulţi din voi, Orice altceva-i în faţă, Vremuri grele şi oameni uşori – Editorii Domnul e pe locul doi. Şi chiar dacă rezultatul 4 Închinători în duh şi-n adevăr Altora e diferit, Domnul nu se mulţumeşte, Altarele lui Ieroboam – Nelu Popa Cu aportul neîntregit; 6 Doctrine biblice Domnul vrea să-I dai întregul – Orice-activităţi de jos, Lucrarea Duhului Sfant în planul veşnic al Fie lucru, somn, odihnă... lui Dumnezeu (partea I)– Iosif Anca S-aibă-n centru pe Hristos! 9 Principii biblice Pentru că din El decurge Gândul, vorba, fapta ta, „Multe căi...” – Iosif Anca Părtăşia,biruinţa, Izvorăsc din slava Sa. 10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm Las’să fie-n centru Domnul Scrisoarea a XXVI-a – Zaharia Bica Să faci tot ca pentru El, Fiindcă nu e ca şi omul, Să te uite sau altfel... El îţi schimbă condiţia, Mers, relaţii, orice trai, Vei iubi divina sursă Şi va fi un colţ din rai. Simion Buzduga 12 Statutul spiritual şi moral al creştinului Fondurile necesare editării şi distribuirii re- Voci auzite în timp de criză: vistei „Dragoste pentru Adevăr”, provin din urmaşii primului Adam – Fănel Şuteu donaţii din ţară şi străinătate. Cei care do- resc să sprijine această lucrare pot face 17 Consemnări depuneri în contul Asociaţiei Creştine de cari- tate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN: Statistici religioase RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/ EUR, COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002 deschis la BCR, Arad, care are ca obiect de ac- tivitate doar educaţia creştină. Vă mulţumim în Numele Domnului Isus! ISSN: 1841-1185 Colectivul de redacţie

Vreomaumreinigrueşloerişi Profeţia apostolului Pavel: „Să ştii că în zilele din unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi urmă vor fi vremuri grele” (2 Timotei 3:1), este amintită s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri” (1 Timotei frecvent, dar nu întotdeauna se analizează corect cauzele acestui fenomen de masă. În examinarea cauzelor, să 6:9-10). În zilele noastre, oamenii se plâng că este greu, pornim de la descrierea diverselor atitudini ale oamenilor în aceste „vremuri grele”, ce se pot constata în orice dar, întreba cineva: „Dacă oamenii se plâng de faptul că segment al societăţii: „...oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de lucrează greu, de ce, când termină „ziua de muncă” le părinţi, nemulţămitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori arde de distracţii şi nu de odihnă?” Vremurile sunt grele de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi...” (2 Timotei 3:2-4). Ne propunem să descoperim fondul problemei, de la mulţimea de chinuri, în urma rănilor pe care fiecare sub observaţia faptului că toate aceste caracteristici şi le produce. Apostolul sfătuia mai departe: „Iar tu, om al evidenţiază stări păcătoase, nu lipsuri materiale sau alte lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri şi caută neprihănirea, necazuri cauzate de diverse nenorociri. Spre deosebire, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţa. Luptă-te ştim că au fost şi vor mai fi situaţii grele prin natura lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai externă a lucrurilor, ca şi în cazul robiei evreilor din Egipt, fost chemat...” (1 Timotei 6:11-12). despre care „...Domnul i-a zis lui Avram: «Să ştii hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară,... şi o vor apăsa Pentru a face faţă acestor situaţii, ca vremurile să nu greu, timp de patru sute de ani»” (Geneza 15:13). La împlinirea celor profeţite, este scris: „Le-au făcut viaţa fie mai grele decât puterea noastră, trebuie să devenim amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi şi prin tot felul de lucrări de pe câmp: în toate muncile acestea noi mai „grei”, printr-o capacitate ce o primim din relaţia cu pe care-i sileau să le facă erau fără nici un pic de Domnul, după cum este scris: „Şi dacă se scoală cineva milă” (Exodul 1:14). Însă stările descrise în 2 Timotei 3, asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită ce fac vremurile greu de suportat, sunt probleme interne în trei nu se rupe uşor” (Eclesiastul 4:12).Adevăraţii oameni ale fiinţei umane şi ale relaţiilor interumane, afectate de atitudini greşite ale oamenilor. La fel s-a întâmplat cu „grei” nu sunt nici sportivi, nici bogaţi, nici politicieni. Iată evreii, care după ce au fost eliberaţi din robie, au avut alt gen de probleme „grele”, prin neînţelegerile dintre câteva cazuri de oameni şi imperii, aparent grei, dar ei (Exodul 18:26). Istoria lor din Canaan, a cunoscut uşori în faţa vântului, care i-a luat: Belşaţar - „Cântărit, accente păcătoase mai „grele”, ce au dus iar la robie, înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit „Greu a păcătuit Ierusalimul!” (Plângeri 1:8), ca şi în uşor!” (Daniel 5:27); Asur – „Nu vei mai avea urmaşi care cazul Sodomei, despre care „Domnul a zis: «Strigătul să-ţi poarte numele;... îţi voi pregăti mormântul, căci te-ai împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit şi păcatul lor, aflat prea uşor” (Naum 1:14). Astfel de oameni uşori sunt într-adevăr, este nespus de greu»” (Geneza 18:20). şi „uşuratici şi înşelători” (Ţefania 3:4). Apostolul nota în În toate situaţiile au urmat pedepse grele, conform contextul vremurilor grele, o stare specifică: „Sunt printre legii blestemului neascultării: „Domnul te va lovi în chip ei unii, care se vâră prin case şi momesc pe femeile minunat, pe tine şi sămânţa ta, cu răni mari şi îndelungate, uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite cu boli grele şi necurmate” (Deuteronomul 28:59). pofte” (2 Timotei 3:6). Problema oamenilor în „vremurile grele” de acum Să nu uităm că nu este „ceva prea greu pentru este dată de faptul că sunt „greu de mulţumit” (1 Petru Domnul?” (Geneza 18:14), dar, fără El, şi cea mai 2:18), nu pentru că nu au ce mânca sau îmbrăca, ceea ce mică ispită este greu de biruit. Putem birui totul, dacă ar „fi de ajuns” (1 Timotei 6:7), dar sunt „iubitori mai mult vom fi înarmaţi corespunzător (Efeseni 6), altfel vom de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea...” (2 Timotei 3:4-5). În ieşi din confruntare ca fiii lui Sceva (Fapte 19). Ferice condiţii de materialism, hedonism şi narcisism în creştere, avertizările Domnului şi ale apostolilor Săi, arată urmările de cei care, potrivit Psalmului 1, sunt sădiţi lângă izvor apăsătoare, letale pentru suflet: „Luaţi seama la voi înşivă, („Domnul, izvorul de apă vie” – Ieremia 17:13), căci ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi pentru ei seceta (greul) nu afectează rodul. Dar pentru astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră” (Luca 21:34); „Cei ce vor să cei ce sunt sădiţi în deşertul lumii, supărarea şi poftele se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite sunt suficiente pentru a fi tot timpul ofiliţi. De vină nu este şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de mediul, în primul rând, ci cel ce a ales acest mediu, când bani este rădăcina tuturor relelor; şi putea să aleagă altul mai propice. Apostolul Pavel scria „La început era Cuvântul...” pentru Timotei, în încheierea referinţei despre „vremuri (Ioan 1:1) grele”, să se ţină aproape de Scripturi şi de mentorii săi spirituali, care aşteptau cununa vieţii. Rămâne ca fiecare să decidă pentru sine, ce valori va alege, iar în final ce premiu, va avea. Editorii 3

Biblia afirmă cu solemnitate: ca predecesorul său, Solomon, Solomon, a reuşit atât să-şi „Dumnezeu a făcut pe om după la sfârşitul experienţelor sale, câştige adepţi care-l apreciau, cât chipul Său” (Geneza 1:27), dar când a scris: „Totuş, măcar că şi să ia cunoştinţă de vrăjmaşii păcătosul face de o sută de ori răul împăratului (1 Împăraţi 11:14‑28). de-a lungul istoriei au fost mulţi şi stăruieşte multă vreme în el, eu Solomon, aflat în mare declin ştiu că fericirea este pentru cei ce spiritual în acea perioadă, se face oameni care şi-au făcut dumnezei se tem de Dumnezeu şi au frică de vinovat de păcate mari, cum ar fi: El” (Eclesiastul 8:12). idolatria (1 Împăraţi 11:33), răutatea după părerile şi interesele lor. Evidenţierea lui Ieroboam, a (1 Împăraţi 11:40) sau exploatarea început cu ocazia reparaţiilor care grea a poporului (1 Împăraţi 12:4), Despre Ieroboam, împăratul lui se făceau la zidurile Ierusalimului. ceea ce-L determină pe Dumnezeu Israel, Dumnezeu vorbeşte prin Împăratul Solomon, aflat în control, să-l smerească. Prin prorocul Ahia prorocul Ahia că „s-a dus să-şi l-a văzut la lucru pe tânărul Ieroboam din Silo a fost anunţată hotărârea facă dumnezei şi chipuri turnate şi l-a promovat administrator de a oferi lui Ieroboam un mandat şi a lepădat pe Dumnezeul peste toţi lucrătorii din tribul său. temporar şi condiţionat: „Căci adevărat înapoia lui” (1 Împăraţi Fiind tare şi viteaz, el a câştigat aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul 14:9). O realitate tulburătoare, la repede respectul oamenilor, apoi lui Israel: «Iată, voi rupe împărăţia fiind în preajma altor dregători ai din mâna lui Solomon, şi-ţi voi da care trebuie să privim călăuziţi de zece seminţii... Pe tine te voi lua, lumina Domnului prin care „vedem împăratului şi vei domni peste tot ce-ţi va dori lumina” (Psalmul 36:9) şi vom sufletul, vei fi împăratul lui Israel. Dacă vei asculta de tot ce-ţi voi observa marile greşeli şi păcate porunci, dacă vei umbla în căile Mele şi dacă vei face ce este drept omeneşti din vremea instaurării unei înaintea Mea, păzind legile şi poruncile Mele, cum a făcut robul noi forme religioase în Israel. Meu David, voi fi cu tine, îţi voi zidi o casă trainică, aşa cum am zidit Privind şi la urmările politicii religioase a lui Ieroboam, putem constata, „...astfel de închinători doreşte şi Tatăl” (Ioan 4:23) 4

lui David, şi-ţi voi da ţie pe Israel. lui Moise, în pustie (Exodul 32). faţă de Dumnezeu, de păcate 5 Voi smeri prin aceasta sămânţa lui El a stabilit ca centre de închinare mari, prin inovaţiile sale idolatre David, dar nu pentru totdeauna»” localităţile Betel, în sud şi Dan, în (1 Samuel 15:22; Psalmul 19:13). (1 Împăraţi 11:31-39). Dar spre nord, unde a aşezat câte un viţel de Peste câţiva ani, prin acelaşi deosebire de David, care, deşi aur (1 Împăraţi 12:28-29), a numit proroc, ce i-a vestit lui Ieroboam uns de Samuel împărat, a aşteptat preoţi din afara seminţiei leviţilor, un viitor davidic, s-a anunţat: „Voi cu răbdare în timpul de încercare, după criteriul contribuţiei materiale trimite nenorocirea peste casa lui momentul rânduit de Dumnezeu (1 Împăraţi 12:31; 2 Cronici 13:9), Ieroboam, voi nimici pe oricine pentru a urca pe tron, Ieroboam a apoi a instituit sărbători proprii, este al lui Ieroboam, fie rob, fie dat repede semne de răzvrătire, a îndrăznind chiar să ardă tămâie la slobod în Israel şi voi mătura casa lui căzut în dizgraţia lui Solomon şi a altar, după modelul păgân al regilor Ieroboam, cum se mătură murdăriile, fugit să-şi scape viaţa, la Şişac, în preoţi (1 Împăraţi 12:33). până va pieri. Cel ce va muri în cetate Egipt (1 Împăraţi 11:40). Încumetându-se să schimbe din casa lui Ieroboam, va fi mâncat Fiindcă anterior exilului locul de adunare din Ierusalim, de câini şi cel ce va muri pe câmp va egiptean, era „tovarăş de suferinţă cu cele două centre idolatre fi mâncat de păsările cerului. Căci şi idei” cu prinţul edomit Hadad de la Betel şi Dan, Ieroboam a Domnul a vorbit” (1 Împăraţi 14:10- (nume care semnifică înverşunare), lucrat „cu aprinderea îngâmfării” 11). Cel ce a pronunţat prima dată acum Ieroboam trăia într-un mediu (Proverbe 21:24), atât în raport binecuvântarea şi blestemul a total ostil lui Solomon şi regatului cu Dumnezeu, batjocorind relaţia fost Dumnezeu (Geneza 3, 4) şi său. Astfel Ieroboam, împreună divină de la Betel a patriarhului tot El le va pronunţa, definitiv, cu Hadad, au intrat în prietenie Iacov (Genesa 28:12,13), cât pentru ultima dată, pentru toţi cu faraonul, primind adăpost şi în raport cu poporul, folosind oamenii (Matei 25). El a arătat în preajma acestuia. În timpul argumente omeneşti: „Dacă s-au şi în cazul lui Ieroboam şi al acesta, i-a împărtăşit soarta sa şi schimbat vremurile, trebuie să asociaţilor săi, că are pregătit poate i-a vorbit lui Şişac despre schimbăm şi rânduielile religioase. pentru toţi un viitor potrivit cu vistieriile şi aurul din Ierusalim, Dacă Dumnezeu s-a descoperit atitudinea lor, rezervându-Şi provocându-i lăcomia, iar mai părintelui lor, Iacov, aici la Betel, dreptul suveran, să-l modifice, târziu, acesta prădează comorile deasupra unei scări, cu atât mai mult după cum afirma prin profet: „Nu Templului (1 Împăraţi 14:25-26). În va sta pe un viţel de aur”, reluând pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta, perioada petrecută în Egipt (care ideea de la canaaniţii care aşezau casă a lui Israel? zice Domnul. Iată, simbolizează lumea) Ieroboam, idolii pe viţei, a spus Ieroboam cum este lutul în mâna olarului, aşa acest conducător abil, asimilează consilierilor săi. El a avut grijă să sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui de la faraon germenii mândriei şi creeze o ambianţă „după bunul Israel! Deodată zic despre un neam, ai idolatriei, învăţând atât metoda lui plac” şi sărbători, deoarece la despre o împărăţie, că-l voi smulge, conducerii piramidale (faraonul fiind divertisment vine întotdeauna mult că-l voi surpa şi că-l voi nimici, dar socotit zeu, conducea atât politic cât popor, ca în trecutul lor idolatru, dacă neamul acesta, despre care şi religios Egiptul), cât şi urâciunile când: „S-au sculat dis-de-dimineaţă am vorbit astfel, se întoarce de la religioase egiptene. Revenit în ţară, şi au adus arderi de tot şi jertfe de răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare cu prilejul adunării naţionale de la mulţumire. Poporul a şezut de a rău de răul pe care Îmi pusesem în Sihem, când adepţii lui au trimis mâncat şi a băut; apoi s-au sculat gând să i-l fac. Tot aşa însă, deodată să-l cheme (1 Împăraţi 12:1-3), să joace” (Exodul 32:6). Scriptura zic despre un neam sau despre o Ieroboam „a pescuit în ape tulburi” consemnează că această faptă împărăţie, că-l voi zidi sau că-l voi şi a fost investit ca împărat peste a lui Ieroboam, ca fiind un priliej sădi. Dar dacă neamul acesta face zece seminţii în Israel (1 Împăraţi de păcătuire pentru poporul Israel ce este rău înaintea Mea şi n-ascultă 12:20). (1 Împăraţi 12:30). Închinarea tip glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi Ajuns împărat, Ieroboam Ieroboam – „calea lui Ieroboam”, de binele pe care aveam de gând observă că oamenii evlavioşi bazată pe divertisment omenesc să i-l fac. De aceea,... pregătesc mergeau să ducă jertfe la Templul şi separarea de rânduielile o nenorocire împotriva voastră şi din Ierusalim, loc care nu îi divine este apreciată şi astăzi fac un plan împotriva voastră. De aparţinea. Atunci s-a consultat în multe cercuri religioase, dar aceea, întoarceţi-vă fiecare de la cu propria lui inimă, care căzuse stârneşte mânia divină, ca în calea voastră cea rea, îndreptaţi‑vă sub influenţa lumii fără Dumnezeu cazul primei abateri idolatre, din umbletele şi faptele!” (Ieremia (1 Împăraţi 12:26-27; Proverbe pustie (Exodul 32:10). Ieroboam 18:6‑11). 28:26), apoi a convocat la sfat şi ai săi se puteau lăuda că Din nefericire, pentru creştinii consilierii şi, după dezbateri, au Solomon, care a zidit Templul din care repetă greşelile evreilor, istoria ajuns la concluzia că lucrurile Ierusalim i-a exploatat greu pe promisiunilorşiaameninţărilordivine trebuie schimbate, închinarea după evrei, iar fiul său Roboam face la se repetă, deşi istoria Israelului, rânduielile divine reprezentând fel în împărăţia lui Iuda, dar pentru în versiunea biblică este scrisă un pericol politic şi spiritual pentru împărăţia condusă de el, puterea „ca să ne slujească drept pilde,... împărăţia lui (1 Împăraţi 12:28). decizională şi legislativă este pe pentru învăţătura noastră, peste Sfidând rânduielile precise ale umerii poporului şi sunt în măsură care au venit sfârşiturile veacurilor” preoţiei levitice, precum şi Legea să facă ce doresc. Ieroboam a dat (1 Corinteni 10:11). Istoria Bisericii scrisă de Dumnezeu pe tablele de dovadă de la început şi până la este plină de conceptualizări ale piatră, Ieroboam reîntronează sfârşit că este „plin de fiere amară oamenilor care au încercat să în Israel religia bunului plac al şi în lanţurile răutăţii” (Faptele poporului, ca Aaron în absenţa Apostolilor 8:23), făcându-se vinovat (continuare în pagina 8)

„Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan 17:17) LUCRAREA DUHULUI SFÂNT ÎN PLANUL VEŞNIC A LUI DUMNEZEU (Partea I) INTRODUCERE în dragostea şi îndurarea Lui şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime. Dar ei au fost neascultători şi au Duhul Sfânt (Duhul lui Dumnezeu) a fost, este şi va întristat pe Duhul Lui cel Sfânt; iar El li s-a făcut vrăjmaş şi fi prezent de-a lungul derulării planului lui Dumnezeu în a luptat împotriva lor. Atunci poporul Său şi-a adus aminte univers (Efeseni 1:4-11), fiind numit în Scripturi şi „Duhul de zilele străvechi ale lui Moise şi a zis: «Unde este Acela cel veşnic” (Evrei 9:14). Printr-o implicare puternică, El care i-a scos din mare, cu păstorul turmei Sale? Unde este este omniprezent, dar lucrarea Lui depăşeşte înţelegerea Acela care punea în mijlocul lor Duhul Lui cel Sfânt»” (Isaia noastră umană naturală, de aceea identitatea şi lucrarea 63:8‑11). Domnul Isus afirma nevoia şi importanţa lucrării Duhului Sfânt a fost subiectul multor controverse Duhului Sfânt, în vederea derulării procesului mântuirii: teologice în biserici, instituţii şi concilii. Articolul ce „..Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, urmează nu îşi propune o dezbatete foarte amplă, ci una Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi biblică, apreciind că nu trebuie să ştim mai mult decât trimite... Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are este scris, chiar dacă rămân unele lucruri nelămurite. să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la Consider că nu este important să deţinem informaţii El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile suplimentare, care să satisfacă pretenţiile filozofiei viitoare” (Ioan 16:7-13). Aceasta evidenţiază apostolul Pavel sau curiozităţii umane, căci „slava lui Dumnezeu stă în când explică: „În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos ascunderea lucrurilor” (Proverbe 25:2), ci este important Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii” (Romani 8:2). să avem convingeri adevărate, pe baza cărora să ne Duhul care a generat viaţa adamică, acum regenerează axăm viaţa de credinţă şi practicile cultice. cu succes în fiecare credincios, viaţa celui de-al doilea Adam, o nouă viaţă, de data aceasta eternă, după planul I. PREZENTARE GENERALĂ etern conceput înainte de creaţie. A. Lucrarea Duhului Sfânt în planul creaţiei şi al mântuirii B. Lucrarea Duhului Sfânt în Vechiul Testament Prezenţa Duhului lui Dumnezeu în actul creaţiei În perioada Vechiului Testament lucrarea universului material şi a fiinţelor vii este evidentă Duhului Sfânt s-a concentrat pe două lucrări (Genesa 1:1-2; 2:7; Numeri 27:16; Psalmul104:30). de bază: implementarea teoretică (revelaţia şi Profetul Isaia vorbea din partea Domnului cu referire la inspiraţia biblică – 2 Timotei 3:16) a planului etern timpul creaţiei, astfel: „Cine a măsurat apele cu mâna şi susţinerea supranaturală a derulării lui prin lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna semnele şi minunile aferente. pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munţii Inspirarea lui Moise şi a profeţilor (2 Samuel 23:2; cu cântarul şi dealurile cu cumpăna? Cine a cercetat Ezechiel 11:1) în grija pentru scrierea Bibliei (Cuvântul Duhul Domnului şi cine L-a luminat cu sfaturile lui?” (Isaia lui Dumnezeu), pentru a prezenta planul de mântuire 40:12-13). Îngerii admirau etapele creaţiei, dar puterea în Domnul Hristos a fost opera Duhului Sfânt, singurul creatoare aparţine exclusiv divinităţii (Iov 38:4-7), după care cunoaşte tainele planului divin şi modul etapizat în cum recunoştea Elihu: „Duhul lui Dumnezeu m-a făcut şi derularea lui. Apostolul Petru a scris despre modul în care suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă” (Iov 33:4). Duhul s-a implicat în redactarea Scripturilor: „Proorocii,... După căderea în păcat Duhul lui Dumnezeu a „suferit” au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării pentru abaterea omului de la planul lui Dumnezeu, în diverse lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce epoci istorice. Înainte de potop, când păcatul cunoştea culmi împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în neîntâlnite este scris că: „...Domnul a zis: «Duhul Meu nu ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava va rămâne pururea în om (nu se va lupta), căci şi omul de care aveau să fie urmate. Lor le-a fost descoperit că nu este decât carne păcătoasă...»” (Geneza 6:3). Există nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri situaţii limită în care Duhul Sfânt abandonează un om, o pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit lucrare temporară, dar participă în continuare la activitatea Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care de răscumpărare a fiinţelor create şi restabilirea deplină a chiar îngerii doresc să privească” (1 Petru 1:10‑12); Împărătiei lui Dumnezeu în univers. Cazul unor generaţii „Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; de evrei răzvrătiţi şi decizia lui Dumnezeu pentru ei este ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul cunoscută: „El a zis: «Negreşit, ei sunt poporul Meu,...!» Şi Sfânt” (2 Petru 1:21). Apostolul Pavel explica rolul unic şi absolut al Duhului în descoperirea divină: „...Dumnezeu 6 astfel El s-a făcut Mântuitorul lor... El Însuş i-a răscumpărat,

ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu... nimeni toată Iudea, în Samaria şi până la marginile pământului” nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui (Fapte 1:8). Referinţele ulterioare din Fapte descriu Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care împlinirea acestei promisiuni: „Biserica se bucura de vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său” (1 Corinteni sufleteşte, şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul 2:10-14). Duhului Sfânt, se înmulţea”(Fapte 9:31). Călăuzirea şi susţinerea lucrării lui Dumnezeu Această lucrare se realizează prin Duhul la nivel începând cu primii patriarhi şi continuând cu Israel (în individual: de la naşterea din nou la înviere şi proslăvire, special) şi cu toată umanitatea (în general) – toate lucrările după cum scria apostolul Pavel în Tit 3:4-7 – „Dar, când supranaturale aparţin Duhului lui Dumnezeu. În perioada s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru şi patriarhilor evrei, avem miracolele unor naşteri speciale şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit... prin spălarea descoperirile prin şi pentru Iosif (Geneza 21; 37; 41:38). naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfânt, pe În perioada exodului apar minunile din Egipt şi pustie care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, (Exodul 3:3; 4:1-9; 8:19; Numeri 11:25; Deuteronom Mântuitorul nostru; pentruca, odată socotiţi neprihăniţi 34:10-12) şi lucrările facerii Cortului, când „...Domnul a prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii ales pe Beţaleel,... L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, veşnice”. Duhului îi revine sarcina, în condiţia colaborării duh de înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de şi ascultării celui mântuit să-l călăuzească în adevăr, lucrări... I-a dat şi darul să înveţe pe alţii, atât lui cât şi lui rodind neprihănirea, în vederea păstrării statutului de Oholiab... I-a umplut cu pricepere...” (Exodul 35:30‑35). sfânt, primit în dar (Romani 8:2, 9-11; Galateni 5:20-23). În perioada cuceririi Canaanului şi a altor războaie au fost În Biserică1 Duhul Sfânt operează cu drepturi depline, alte intervenţii supranaturale (Numeri 27:18; Judecători credincioşii fiind proprietatea lui Dumnezeu, după cum 14:6; 1 Samuel 10:6; 11:6; 16:13; 17), iar perioada reaminteşte apostolul Pavel: „Nu ştiţi că trupul vostru profeţilor cuprinde alte miracole, în special prin Ilie şi este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi şi pe Elisei, iar semne, prin Isaia şi Ezechiel (1 Impăraţi 17; 18; care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi 2 Impăraţi 2-8; Ezechiel 12; 24) ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt C. Lucrarea Duhului Sfânt în Noul Testament ale lui Dumnezeu” (1 Cortinteni 6:19-20). „Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi După patru mii de ani de istorie umană şi de este dat...Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur lucrare a Duhului lui Dumnezeu de la creaţie, asistăm Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie la continuarea şi finalizarea planului divin prin venirea robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh” lui Mesia. Prezenţa Duhului este amplă, de la (1 Corinteni 12:7-13). intrarea Domnului în lucrare şi certificarea ei, până La revenirea Domnului, moment aşteptat cu la încheierea glorioasă prin înălţarea Lui la cer. ardoare de Duhul şi de Mireasă (Apocalipsa 22:17), Evanghelistul Luca notează câteva prezenţe speciale se va încheia lucrarea Duhului Sfânt în ce priveşte ale Duhului, în naşterea şi mandatul premergător al lui recuperarea creaţiei, când va produce o minune ca Ioan Botezătorul (Luca 1:15, 41, 67) şi apoi a Domnului: cea descrisă în Ezechiel 37, când prin Duhul, materia „Îngerul i-a răspuns (Mariei): «Duhul Sfânt Se va pogorî moartă va fi readusă la viaţă. Cei răscumpăraţi vor peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De scăpa de judecată, dar vor participa activ la derularea aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul ei, după înţelepciunea şi dreptatea divină (1 Corinteni lui Dumnezeu»” (Luca 1:35); „... Duhul Sfânt S-a pogorât 6:2-3), căci Duhul Sfânt le-a dat convingeri adevărate peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a şi ei s-au judecat în viaţa aceasta (1 Corinteni 2:14‑15; auzit un glas, care zicea: «Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în 10:31‑32). În sfinţi ispăşirea s-a realizat în mod Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!»”(Luca 3:21-22); desăvârşit, ei aşteaptă doar proslăvirea finală, căci „pe „Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi fost dus de Duhul în pustie” (Luca 4:1); „Duhul Domnului pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar este peste Mine (a spus Domnul despre Sine, citând pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit” profeţia lui Isaia), pentru că M-a uns să vestesc săracilor „Romani 8:30), „când va veni, în ziua aceea, ca să fie Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi crezut...” (2 Tesaloniceni 1:10). orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului” (Luca 4:18-19). (va urma) Iosif Anca Toate acestea se explică prin faptul „Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, 1. Biserica este termenul obişnuit, deşi etimologic, mai corect este pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură” (Ioan Adunarea / Ekklesia. În Noul Testament, potrivit concordanţei biblice 3:34). Lucrarea s-a desăvârşit prin învierea din morţi a lui Jambes Strong, Strong’s Exhaustive Concordance of the Bible (prin Duhul – Romani 8: 11), căci „Hristos, prin Duhul (prima ediţie 1890, ultima retipărire 2006), cuvîntul ekklesía apare de cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui 118 ori, sub şase declinări: ekklesia; ekklesiai; ekklesiais; ekklesian; Dumnezeu” (Evrei 9: 14). ekklesias; ekklesiôn. Limba latină a copiat cuvîntul grecesc, sub forma Lucrarea Duhului a continuat prin fondarea şi ecclesia, extinzându-i sensul, încât să definească nu numai instituţia conducerea executivă a Bisericii, în lucrarea la nivel Bisericii, dar şi lăcaşele de cult. Acelaşi principiu a fost aplicat în unele colectiv (local si universal) în întreaga istorie creştină, limbi romanice, ca şi la slavi şi germanici. Astfel, cuvîntul de bază a după cum i-a asigurat Domnul pe ucenici înainte de fost luat din latină,basilica, care la rândul său provine din grecescul înălţare: „Ci voi veţi primi o putere, când se va pogorî basiliki-βασιλική („[casă] împărătească”, devenind în română biserică 7(arhaic băsearică, ca în aromână), în retoromană baselga, în dalmată bašalka. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica)

Continuare de articole „...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25) (continuare din pagina 5) Când ochii mulţimii adunate la altar se îndreptau spre omul lui Dumnezeu şi Ieroboam, prorocul din Iuda face o rugăciune de mijlocire, dar nu-l confruntă pe Ieroboam ca odinioară Moise, care i-a spus lui Faraon în faţă: „Tu şi slujitorii tăi tot nu vă temeţi de Domnul Dumnezeu” (Exodul 9:30). Împăratul avea linguşitorii lui, care ţineau legătura între folosească religia şi politica pentru interesele împărat şi popor, între ei fiind şi fiii prorocului „bătrân” din Betel, personale sau de grup, imediate, pierzând care au urmărit totul şi au relatat tatălui lor (1 Împăraţi 13:11-12). din vedere faptul că Dumnezeu rămâne Toţi aceştia l-au înconjurat, umblând după bunăvoinţa stăpânului sfânt şi drept. El nu are nici preferinţe, nici lor, în loc să se încreadă în Domnul (Proverbe 29:25-26). În favoriţi, după cum i-a transmis şi lui Eli, relaţie cu adepţii şi consilierii apropiaţi, între care poate a fost şi referitor la casa lui: „De aceea, iată ce zice prorocul bătrân, ai cărui fii erau în preajma împăratului, gestul lui Domnul Dumnezeul lui Israel: «Spusesem Ieroboam arată sentimentele patriotice, în reacţia dură faţă de că şi casa ta şi casa tatălui tău au să umble omul lui Dumnezeu: „Să nu ne lăsăm impresionaţi de cei din Iuda totdeauna înaintea Mea». Şi acum, zice şi să apărăm cu toţi religia viţelului de aur, acum, când suntem Domnul, departe de Mine lucrul acesta! în război şi nu este timp de politeţe, fiind în joc interesul nostru Căci voi cinsti... pe cine Mă cinsteşte, dar naţional, lovit de acest om care apără interesele casei lui David, cei ce Mă dispreţuiesc,... vor fi dispreţuiţi” cei care ne-au exploatat destul până acum (1 Împăraţi 13:2; (1 Samuel 2:30). Ferice de cei ce-L cunosc 14:30; 2 Cronici 12:15). pe Dumnezeu cu adevărat şi ascultă sfatul Pe acest fond lipsit de adevăr şi sfinţenie, prorocul bătrân, aflând tot ce s-a întâmplat la Betel, prinde curaj şi porneşte la dat de David (omul care a atras făgăduinţele drum în urma mesagerului obosit (1 Împăraţi 13:13-14a). Dar cu divine) urmaşului său la tron: „Şi tu, fiule ce scop? După ce bâjbâie în identificarea adversarului (1 Împăraţi Solomoane, cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte-I cu toată inima şi cu un 13:14b) care era epuizat, dezamăgit şi flămând, ilegal staţionat suflet binevoitor; căci Domnul cercetează pe teritoriul inamicului, având soarta unei oi între lupi, lupul bătrân toate inimile şi pătrunde toate închipuirile lansează cu viclenie atacul său perfid şi mincinos: [Trebuie să şi toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va vii la mine acasă pentru ospitalitate, căci şi eu sunt proroc, iar lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi, te ordinele pe care le-am primit de la Domnul printr-un înger sunt mai va lepăda şi El pe vecie” (1 Cronici 28:9). recente decât ale tale.] (1 Împăraţi 13:15-18). Scriptura conchide Pe acelaşi altar al îngâmfării umane scurt: „Îl minţea”. Cât despre omul lui Dumnezeu, el trebuia se înscrie ca o jertfă şi următorul episod, să ştie că rugăciunea, chiar dacă atrage intervenţia divină, nu înlocuieşte ascultarea, dar corabia vieţii lui spirituale „a consemnat în 1 Împăraţi 13. Un om al lui început să ia apă” când, epuizat fiind, „s-a întors cu el, şi a Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, în mâncat pâine şi a băut apă în casa lui” (1 Împăraţi 13:19). momentul când Ieroboam era la altar în rol de preot şi îl avertizează pe îngâmfatul şi Iată cât de uşor se poate greşi, iar faptele se „plătesc”. Neascultând porunca divină, care viza binele şi salvarea sa, idolatrul împărat că merge pe calea pierzării, cade sub osândă. „Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului se că închinarea la acel altar, deservit ilegal va fi pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit”. (Proverbe judecată la momentul hotărât de Dumnezeu, 13:13). Omul lui Dumnezeu aude sentinţa împotriva lui, dând totodată şi un semn: „Altarul se va despica tocmai prin omul de care a fost înşelat (1 Împăraţi 13:20-22) şi cenuşa de pe el se va vărsa” (1 Împăraţi 14:3). Împăratul care se autoproclamase ales şi ea se împlineşte la întoarcerea spre casă (1 Împăraţi 13:24). din voinţă divină şi sprijin popular, reţinuse Stând la masă de vorbă cu prorocul înşelător, omul lui Dumnezeu din tot ce i-a spus prorocul Ahia, doar că va a fost judecat pentru păcatele sale aici, ca să aibă parte de fi „împăratul poporului acestuia” (1 Împăraţi viaţa veşnică. Ca urmare a acestei întâmplări, bătrânul proroc 14:2), a avut pentru omul lui Dumnezeu o a realizat idolatria ţării sale (1 Împăraţi 13:29-32) şi a îngropat replică violentă: „Prindeţi-l”. Dar mâna pe care pe omul lui Dumnezeu, dar Ieroboam nu s-a abătut de pe calea o întinse Ieroboam împotriva lui „s-a uscat şi lui cea rea (1 Împăraţi 13:33). Privind la soarta lui Ieroboam şi 8 n-a putut să o întoarcă înapoi” (1 Împăraţi a prorocului venit din Iuda, pentru noi rămâne valabil îndemnul 13:4), moment în care s-a împlinit şi semnul apostolului: „Păziţi-vă bine să nu pierdeţi rodul muncii voastre, ci vestit de Cuvântul Domnului (1 Împăraţi 13:5). să primiţi o răsplată deplină” ( 2 Ioan 1:8). Nelu Popa

Principii biblice 9 „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea”. (Psalmul 119:105) „Multe căi...” „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Proverbe 14:12) „Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel ce cercetează duhurile este Domnul” (Proverbe 16:2) Există multe metode de alegere a unei căi, de la cele mai banale până la cele mai oculte, totuşi oamenii de multe ori întreabă nu pentru a li se da un sfat ci pentru a le fi aprobate dorinţele şi aplecările inimii lor. Excludem din studiul nostru pe cei care zic lui Dumnezeu: „Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale” (Iov 21:14), sau „Nu vrem să umblăm pe ele!” (Ieremia 6:16) şi ne vom referi doar la situaţiile în care oamenii cred că sunt pe o cale bună, dar care nu se confirmă. Uneori între căile noastre şi ale Domnului, sunt distanţe cosmice (Isaia 55:8-9). Istoria Israelului arată adesea că „multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte”. Când Saul a fost trimis într-o misiune specifică acelei perioade, la întoarcere „Saul a răspuns lui Samuel: «Am ascultat glasul Domnului, şi m-am dus în calea pe care mă trimitea Domnul...»” (1 Samuel 15:20), dar calea lui era curată doar în ochii lui. La cercetarea Domnului, el a fost scos vinovat, fiind lepădat şi sfârşind departe de Dumnezeu. Având în vedere pericolul morţii, să luăm aminte la sfatul profetului, venit din partea Domnului: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre” (Hagai 1:5) şi să nu încercăm să justificăm intenţiile noastre vinovate zicând ca evreii altădată: „Calea Domnului nu este dreaptă!” (Ezechiel 33:17). Rolul învăţăturii biblice şi, deci, al mentorilor spirituali, este să arate calea (orientarea, direcţia, modul, procedura) de urmat, după cum a zis Dumnezeu lui Moise: „Învaţă-i poruncile şi legile; şi arată-le calea pe care trebuie s-o urmeze şi ce trebuie să facă” (Exodul 18:20). Însă nu este simplu să araţi calea cea bună, de aceea trebuie rostită cu smerenie rugăciunea lui Moise: „Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată‑mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte...” (Exodul 33:13). La fel se ruga David: „Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale” (Psalmul 25:4). În aceste condiţii, cerinţa divină pentru popor va putea fi împlinită mai uşor: „Acum, Israele, ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât... să umbli în toate căile Lui...” (Deuteronomul 10:12). Este important să observăm în ce condiţii şi care sunt atitudinile care ne poziţionează într-o stare de favoare înaintea lui Dumnezeu, pentru a păşi pe calea cea bună. David evidenţiază smerenia şi evlavia, când zice: „...El învaţă pe cei smeriţi calea Sa” (Psalmul 25:9); „Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă” (Psalmul 25:12). O dorinţă sinceră şi profundă, dovedită prin statornicia şi efortul depus în a-L urma pe Domnul şi a face voia Lui, ne va face să exclamăm: „O, de ar ţinti căile mele la păzirea orânduirilor Tale!” (Psalmul 119:5). Aşadar, scopul nostru primar trebuie să fie respectarea voii Domnului şi împlinirea planurilor Lui şi apoi punerea de acord a planurilor noastre cu înţelepciunea divină. O bună înţelegere, o relaţie sfântă (continuare în pagina 16)

Scrisoarea a XXVI-a „...Ori de câte ori deschid Biblia, pur şi simplu ţâşnesc vărsat un vas care conţinea mai mult de două choa de mir spre cugetul meu tot atâtea întrebări câte albine, atunci când dens, astfel că şi mulţimea oamenilor de rând s-a scăldat în plină vară, le deschid coşniţele pentru cercetare. Dacă de în mir. Locul devenind lunecos regele căzu şi începu să albine mă apăr cu fum alb şi dens, cu ce să mă apăr de aceste râdă cu hohote, iar majoritatea dintre cei care se îmbăiau întrebări care nu-mi lasă cugetul odihnit nici o clipă...”? făcură la fel. ...intra în vorbă nu numai cu oamenii din popor, Să nu te aperi cu nimic, să te bucuri că vin, să le dar chiar şi cu străinii aflaţi prin împrejurimi şi cu cei mai ordonezi, să le impui disciplina de a aştepta, împachetate de rând începea să bea. Şi dacă afla că un grup de tineri undeva în sertarele minţii, răspunsul ce sigur, Dumnezeu, ţi-l petrece undeva, era de faţă cu corn şi simfonie încât cei mai va da la timpul potrivit. Sincer îţi scriu că, fiind încântat de mulţi din pricina priveliştii neobişnuite se sculau şi fugeau. frumuseţea acestei metafore pe care am şi notat-o, dar şi de De multe ori se dezbrăca de veşmintele regeşti, se îmbrăca altele pe care le-am cules din ultima ta scrisoare, nu mi-a cu o haină obişnuită şi pornea spre piaţă... Iar când muzica fost greu să las orice preocupări deoparte, să pun mâna îl îndemna regele sărea, dansa şi făcea giumbuşlucuri cu pe condei şi să-ţi scriu. Şi nu numai, dar am socotit potrivit mimii, încât toţi erau cuprinşi de ruşine”. pentru frumuseţea scrisorii tale să pun „o icoană de vorbire” Să nu te miri de contemporanii lui care au îndrăznit precum cea de mai sus, începătură răspunsului meu. să-l numească nu Epifanes, ci Epimanes, adică, Nebunul. Mai întâi, îmi cer iertare, deoarece am omis, dar nu cu Ţi‑am scris aceste „mărunţişuri” pentru că m-ai rugat, dar bună ştiinţă, să răspund la o întrebare pe care mi-ai pus-o în şi pentru ca să înveţi că omul, indiferent cine este, poate fi una din scrisori. Întâmplarea a făcut că mai deunăzi făcând-mi cunoscut cu adevărat doar în cotidian, în relaţie cu lucrurile rânduială printre hârtii, am dat peste scrisoare, am recitit-o mărunte şi banale ale vieţii, aici unde simte cel mai puţin descoperindu-mi greşeala. Întrebarea neglijată mi s-a părut constrângerea exigenţelor. cu temei, aşa că pe loc am hotărât să-ţi răspund, înainte de Cât despre starea vremii... un amănunt faţă de care a trece la discutarea altor chestiuni. ştiu că eşti atât de sensibil, află că suntem în plină vară, Aşa cum ai afirmat şi tu „cornul cel mic” din profeţia ierburile înalte şi smălţuite cu flori au căzut demult sub lui Daniel, capitolul 8, versetul 9, „...care s-a mărit nespus şuierul de oţel al coaselor, aşa că acum se arată otavă de mult... şi spre ţara cea minunată,” este Antioh Epifanes, nouă (Proverbe 27:25). Ploile au fost cu bună rânduială, regele Siriei, care a domnit între anii 171-165 Î.Hr.. Eşti astfel că privim cu nădejde spre rodul din toamnă. curios să ştii ce caracter a avut acest împărat? O singură Din ultima ta scrisoare, am băgat de seamă că eşti expresie din textul profetic ţi-ar fi de ajuns şi anume: „...cornul preocupat în continuare de cartea Proverbele lui Solomon şi că a aruncat adevărul la pământ...” (Daniel 8:12), dar informaţiile pe râvna ţi-o sporeşti pe măsura descoperirii a noi şi noi frumuseţi care le-am găsit în alte izvoare istorice descoperă caracterul duhovniceşti. Vreau să-ţi spun că săptămâna care a trecut pervers al acestui rege, nu neapărat în exerciţiul demnităţii m-a cercetat acasă bunul nostru prieten D... Mi-a făcut o mare regale, ci în viaţa obişnuită de zi cu zi. Istoricul evreu, losif bucurie. Deşi l-am descoperit îmbătrânit uşor, cu faţa suptă, Flavius, se va mulţumi să relateze doar nelegiuirile pe care străbătută de riduri şi ochii uşor adânciţi în orbite, totuşi spiritul le-a făcut în timpul campaniei militare împotriva Ierusalimului îi era vioi şi dispus spre părtăşie aşa că mi-a făcut sărbătoare şi a Templului (vezi Antichităţi Iudaice, vol. II, cartea a XII-a, din cele cinci ceasuri pe care le-am petrecut cu el. cap. V), în schimb, iată ce nota despre acest rege nebun După cum ştii, este preocupat până la suferinţă de sofistul, Athenaios, în lucrarea sa Ospăţul înţelepţilor, la lectura din Sfinţii Părinţi, de istoria Bisericii, de iudaismul capitolul Mari beţivani: „Un mare beţiv era şi Antiochos, intertestamentar, dar mai ales este pasionat de Sfânta regele supranumit Epifanes, fost ostatic la romani, care Scriptură, Cartea lui Dumnezeu. Uneori chiar mă tem se preta la petreceri şi beţii indiene şi cheltuia mult. Banii pentru el, gândindu-mă că râvna lui pentru cunoaştere să care-i rămâneau din chefurile zilnice, uneori îi vărsa, alteori nu transforme Adevărul într-o ştiinţă rece, separându-l pe se duceau pe drumurile publice şi stând în picioare zicea: „Cui nesimţite de viaţa lui Hristos. Am vorbit multe, ne-am rugat îi dă norocul să îi ia!” După aceea, vărsa banii de argint şi şi ne-am înviorat prin acelaşi Adevăr care ne-a unit mai de pleca. Se spăla în băile publice ungându-se cu miruri. Odată ult. La urmă a pus la mijloc acest verset propunându-mi-l un particular văzându-l la baie îi zise: „Fericit eşti rege, spre meditaţie: „Mai bine o bucată de pâine uscată cu pace, miroşi scump”! Îndată porunci ca pe capul acelui om să fie decât o casă plină de cărnuri şi ceartă!” (Proverbe 17:1). 10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm „Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om”. (Eclesiastul 12:13)

O seamă de gânduri din cele exprimate le-am pus pe Te-ai gândit vreodată la cauza prăbuşirii autorului hârtie pentru mine, dar şi pentru tine. Observă, printre altele, că soarta unui imperiu a depins într-un moment al istoriei acestei cărţi, adică a lui Solomon? El a încetat să facă ceea de această nefericită asociere „...casă plină de cărnuri şi ceartă”. A făcut referire la masa aceea de pomină ţinută de ce a scris pentru urmaşul lui la tron, adică pentru Roboam. trufaşul rege, Belşaţar, în care au mâncat cărnuri şi au băut vin, împăratul, mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele. Dar nu aceasta Probabil că a ajuns în urma unui raţionament înşelător, a fost problema, remarca el, ci faptul că acest împărat şi întreaga lui camarilă, erau în ceartă cu lehova, Dumnezeul într‑un soi de mulţumire de sine în felul robului din parabola lui Israel, pe care au ales să-L batjocorească profanându-l vasele sfinte de la Templu. Dar Dumnezeu care nu se lasă mai sus amintită, şi de aici tragica lui prăbuşire consemnată batjocorit şi-a comunicat fără întârziere sentinţa: „MENE, MENE TECHEL, UPFARSIN” în Sfintele Cărţi. Ceea ce-i scria fiului pentru a-l feri de Apoi, a recitat aproape dintr-o răsuflare, aceste versete pe care le avea în vistieria minţii ca pe ceva de mare preţ: primejdie i s-a întâmplat lui însuşi: „Cine se încrede în inima • „Mai bine să fii într-o stare smerită şi să ai o slugă decât să faci pe fudulul şi să n-ai ce mânca” (Proverbe 12:9); lui este un nebun...” (Proverbe 28:26). • „Mai bine puţin cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie cu tulburare” (Proverbe 5:6); Am mai reţinut şi notat din meditaţiile pe care prietenul • „Mai bine un prânz de verdeţuri şi dragoste decât un bou îngrăşat şi ură” (Proverbe 15:17); nostru le exprima cu libertatea pe care o au doar cei ce • „Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decât să împărţi prada cu cei mândri” (Proverbe 16:19); zilnic se străduiesc să trăiască Adevărul, că textul citat la • „Mai bine o mustrare pe faţă decât o prietenie ascunsă” (Proverbe 27:5). începutul scrisorii şi pe care el l-a propus spre meditaţie ne Crede-mă, că la început nu mi-am dat seama unde vrea să ajungă cu această înşiruire de texte care obligă la o asociere pe care n-o poate face decât credinţa nu aveau nimic în comun, afară de adjectivul „bine” la gradul comparativ, fapt pe care l-a subliniat şi el mai apoi, urmată de ascultare: „pâine uscată + pace sau „puţin + frică atrăgându-mi atenţia că astfel de texte sunt multe în cartea Proverbele lui Solomon. Pornind de aici, cu fermitatea şi de Domnul” sau „prânz de verdeţuri + dragoste”. Cine oare accentul care-i sunt specifice, mi-a arătat semnificaţia acestui „mai bine” în viaţa noastră duhovnicească. s-ar îndoi că din punct de vedere nutritiv ar fi de preferat mai Niciodată - zicea el - nu trebuie să ne mulţumim din punct de vedere duhovnicesc, într-o stare de „bine”, adesea un degrabă o bucată de carne în schimbul unei bucăţi de pâine bine relativ, un bine comun chiar, atâta vreme cât există posibilitatea unui „mai bine”, ci totdeauna trebuie să tindem şi aceea uscată? Numai că Biblia subliniază în acest caz un mai sus, spre acel „mai bine” pe care Scriptura îi prezintă în mod concret. O viaţă creştină fără această tensiune fapt tulburător şi anume că, în anumite împrejurări, valoarea permanentă, fără această dinamică duhovnicească, nu este viaţă creştină autentică, ci mai degrabă un creştinism nutritivă a alimentelor este dată mai degrabă de starea caricatural, duminical, monoton şi fără viaţă, un fel de mlaştină în care nimic nu se mişcă şi totul putrezeşte încet. sufletească a celui ce le consumă, decât de conţinutul lor în Ce înseamnă aceste cuvinte, mă întreba el, privindu-mă cu ochii aprinşi ca doi tăciuni: „Pentru cel înţelept calea nutrienţi. Ce simplu este să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să vieţii duce în sus ca să-l abată de la locuinţa morţilor care este jos” (Proverbe 15:24); „Cel rău ia o înfăţişare binecuvânteze bucatele de pe masa noastră! Este pentru mulţi neruşinată, dar omui fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea” (Prov. 21:29)? Nu numai că nu progresezi, dar prăbuşirea dintre noi un ritual aproape mecanic şi sterp, fără să ne gândim morală a început atunci când ai încetat să creşti, când nu mai tinzi cu încordarea întregului suflet spre ţelul pe care că această binecuvântare este condiţionată de starea noastră Scriptura ţi-l propune neîntrerupt. Dacă-ţi propui să rămâi în starea de „bine”, atâta sufletească. În general vorbind, Biblia ne învaţă nu numai ce vreme cât există posibilitatea unui „mai bine”, binele în care vei vrea să rămâi se va transforma în răul de care vei să mâncăm, ci şi starea sufletească în care trebuie să fim vrea să fugi şi pentru aceasta vei fi judecat. A fost un bine faptul ca unul din robii Stăpânului din parabola evanghelică, atunci, pentru ca hrana să fie cu adevărat o binecuvântare spusă de Hristos, a primit un singur talant? Evident că da, numai că rămânând în acea stare de „bine” şi refuzând în pentru sănătate, căci deşi prin binecuvântarea divină structura virtutea unei anumite logici „mai binele”, adică posibilitatea de a înmulţi acel talant, împrumutându-l zarafilor, după alimentelor nu se schimbă, starea noastră sufletească le dă porunca Stăpânului, a transformat binele în osândă şi darul în blestemul judecăţii... (Matei 25:1-30). adevărata valoare. Gândeşte-te la expresia mai sus notată „prânz de verdeţuri + dragoste”, de asemenea la înţeleptele cuvinte: „...cei cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat” (Proverbe 15:15). Se vede că, într-un sens profund, masa săracului poate fi mai îmbelşugată decât masa bogatului, iar sărac şi nehrănit nu este cel ce-şi consumă puţinul pe care-l are, cu pace şi netulburare, ci cel ce-şi consumă multul pe care-l are într-o stare de tulburare şi îngrijorări. Preaiubite, chiar zilele acestea am cercetat cartea atât de mult repudiată de o anumită teologie, cartea Eclesiastul, şi o anumită expresie dintr-un text mi-a atras atenţia într-un mod aparte: „Du-te dar de mănâncă-ţi pâinea cu bucurie şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci demult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum!” (Eclesiastul 9:7). Dumnezeu găseşte deci plăcere în modul cum consumăm ceea ce El ne-a dat. Ce adânci cuvinte. Din câte te cunosc, ştiu că multele tale lecturi nu numai că ţi-au redat acea flexibilitate necesară căutătorului după Adevăr, dar ţi-au şi păstrat-o, aşa că acest ultim verset nu te va tulbura pe cât cred că te va ispiti să-i încerci vistieriile. Multe am mai vorbit cu bunul nostru prieten D., timpul pe care l-am petrecut cu el s-a scurs pe nesimţite, nici n-am băgat de seama cum cădeau peste noi albăstrimile înserării şi primele stele au început a clipi în înalturi. Ne-am despărţit întăriţi în convingerea că ceea ce dă valoare celor materiale sunt cele spirituale care trebuie în toată vremea să li se asocieze. În loc de salut mi-a recitat două versete pe care le pun în încheiere: „...căci prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie” (Proverbe 16:12); „O moştenire repede câştigată la început nu va fi binecuvântată la sfârşit” (Proverbe 20:21). Salutări! Zaharia Bica 11

Statutul spiritual şi moral al creştinului „El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui...”(Evrei 1:3) Voci auzite în timp de criză: urmaşii primului Adam Dumnezeu, încât El a spus: „M-au ispitit de zece ori acum” (Numeri 14:22). Încercare sau ispită; biruiţi sau biruitori. În ispitiri se pot făuri fie steaguri, fie frânghii. După o perioadă de 400 de ani de grea robie Steaguri albe ale învingătorilor (Exodul 17:15) sau egipteană, într-o noapte, israeliţii, din biruiţi au devenit frânghii grele care măsoară învinşii (2 Samuel 8:2). Am biruitori. Apoi, după 40 de zile de paşi pe culmi spre conştientizat acest lucru, când, copil fiind, Dumnezeu mi-a Canaan, biruitorii au ajuns biruiţi! Cum? Prin ispitirea vorbit ca un Tată. Am întâlnit un proroc bătrân, ne‑am rugat, lui Dumnezeu! L-au ispitit zece bărbaţi şi cu ei, întreg a avut o vedenie, apoi el m-a avertizat: „Alege ce vrei să poporul! Drept pedeapsă, au pierit în pustia transformată fii în viaţa asta scurtă: biruit sau biruitor!” Nu ştiam că între în cimitir. Pe cei doi care au intrat în ţara promisă, Philon copiii Domnului există aceste două categorii! Acum, uitând din Alexandria susţine că i-a însoţit curajul, iar pe ceilalţi, ce este în urma mea, încă alerg, aruncându-mă spre ce de cinci ori mai numeroşi, laşitatea. Talmudul evreiesc ne este înainte, în timp ce Biblia îmi spune: „Şi ceea ce oferă o sugestie curioasă, când face paralelă între cele două câştigă biruinţa asupra lumii, este credinţa noastră” (1 Ioan cazuri diferite de atitudine vinovată din Numeri 12 -14: „De 5:4). Dumnezeu este întotdeauna biruitor, iar diavolul, ce episodul cu Maria şi Aaron, vorbind împotriva lui Moise, întotdeauna biruit. În ceea ce îi priveşte pe oameni, unii este aşezat chiar înainte de iscodirea ţării de către cei 12 sunt biruitori, dar alţii, „mai mult decât biruitori”; există bărbaţi? Pentru că Sfântul Unic, binecuvântat fie El, a vrut biruiţi sau mai mult decât biruiţi: cei din urmă, trag pe să arate ce pedeapsă primesc defăimătorii!” Altfel spus, ceilalţi sub „frânghiile” biruiţilor! Aceştia, seamănă cu cei Aaron şi Maria, au defăimat un om, pe Moise; cele zece zece evrei de la Cades Barnea, care după ce au iscodit iscoade L-au defăimat pe Dumnezeu. Maria a fost lovită ţara şi au ajuns înapoi în tabără, au târât poporul în propria cu lepră; cei zece, cu moartea. Philon vorbea în termenii lor necredinţă, ispitindu-L pe Dumnezeu cu cuvintele: „... filozofiei antice, iar Talmudul în termenii discursului rabinic Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte şi miere şi consemnat, spre deosebire de textul biblic, care vorbeşte iată-i roadele. Dar poporul care locuieşte în ţara aceasta mult mai clar când e vorba de cauza ispitirii: necredinţa sau este puternic... Nu putem să ne suim împotriva poporului încrederea în Dumnezeu. În jurul acestor două axe, total acestuia, căci este mai tare decât noi... şi faţă de ei parcă diferite prin rezultanta lor finală, pivotează întregul proces eram nişte lăcuste...” (Numeri 13:27-33). Apoi poporul a al existenţei umane. Ele se exclud reciproc. Aici se aprinde concluzionat: „Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta, roata vieţii. Aici se asamblează măreţul car al biruitorilor. în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi Cei zece şi cu ei întreg poporul, L-au ispitit aşa de tare pe copilaşii noştri vor fi de jaf?... Şi au zis unul altuia: «Să ne alegem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt»” (Numeri secretele biruitorului. Cine a fost biruitor? Cum a biruit? Ce a biruit? Cine a fost biruit? Cum a fost biruit? Ce l-a biruit? Sunt 14:3-4). Şi Dumnezeu i-a auzit aşa cum a auzit-o pe Maria întrebări care, deşi nu le voi repeta, vor fi exprimate implicit în această expunere. înainte, vorbind despre Moise! Din pricina ei, poporul a stat În Biblie se observă o mare diferenţă în aplicabilitatea termenului „ispită”. Termenul, în sine, este puţin ambiguu. pe loc 7 zile; din pricina lor, poporul a bătut pustia din loc în În originalul biblic, ebraicul „massâ”, „a ispiti” şi „bāhan” - „a încerca” sau grecescul „perazō” – „a ispiti” şi „dokimazō” – loc, 40 ani! Pentru cele 10 izbăviri măreţe din Egipt, ei L-au „a încerca” - au o aplicabilitate vastă. Dicţionarul Webster atribuie două conotaţii speciale termenului: „a atrage ispitit de 10 ori pe Dumnezeu acum şi au pierit în pustie! spre rău prin promisiunea de plăcere sau câştig” sau „acţiune ce iniţiază un proces de testare”. Cele trei voci Nu este îngrozitor acest lucru? din Eden: Dumnezeu, diavolul şi omul, acţionează din Am ales să vorbim despre ispită din două motive. plin pe tărâmul ispitirii sau al testării. Dumnezeu încearcă. Întâi, pentru că ispita este efectul unei cauze care este Diavolul ispiteşte. Omul, imită fie pe Unul, fie pe celălalt: alimentată cu combustibil din iad. Cauza este necredinţa, dacă este omul lui Dumnezeu, verifică oamenii; dacă iar combustibilul ei este mândria. Apoi, pentru că ispita este om de nimic, ispiteşte nu doar pe oameni, ci chiar devine cauza oricărui păcat, iar păcatul este cauza pe Dumnezeu! Aici se declară biruinţa sau înfrângerea! morţii. Când omul ajunge în spirala morţii, poţi să fii sigur Aici se încununează sau se dezonorează oamenii! Aici se că parcurge cei patru paşi care constituie mecanismul ispitei: bucură sau este făcut diavolul de ruşine. Aici se glorifică atracţia (momeala), zămislirea (conceperea), naşterea şi Dumnezeu sau I se aprinde mânia! moartea (Iacov 1:14,15). Din punct de vedere al agentului (cine?), avem încercare Când are loc o acţiune, există un agent (cine?), se sau ispitire - simplă, duală sau complexă. O vom numi simplă, folosesc mijloace (cum?) şi se are în vedere un scop sau obiectiv (ce?). Noi alegem cum vom face, potrivit cu ceea ce dorim să facem. Vom pune textului biblic mai mult prima dintre aceste întrebări, dar nu le vom ignora nici pe celelalte, 12 care fac parte din hexametrul tehnic al lui Quintilian: cine?, cum? şi ce?, căutând pe parcurs planurile ispititorului şi aflând

atunci când participă doar una dintre cele trei voci din Eden; (Iacov 1:2; 1 Petru 1:6,7; 4:12). Acest lucru nu este dovada duală, atunci când avem două părţi participante şi complexă, unei lipse de milă din partea Lui, ci a valorii aflate în noi. când avem implicaţie din toate trei părţile. Mi-a plăcut ce a spus un frate despre Isaia 43:4: „Nu se Vom analiza întâi ispitirea sau încercarea simplă. pun pietre în creuzet, nu se vântură pleava, nu se curăţă Dumnezeu a încercat pe Avraam (Geneza 22:1), Iosif tufele sălbatice, nu se ară stânca şi nu se dau la polizat (Psalmul 105:19), poporul evreu (Exodul 15:25; 16:4, cărbunii”. Nici Satan, nici păcatul nu sunt puşi la încercare. Deuteronom 8:2), David (Psalmul 26:2), Ezechia (2 Cronici Numai ce este valoros este încercat! 32:31) şi pe mulţi alţii. Dumnezeu şi-a încercat chiar şi Fiul Când s-a pus problema identificării rămăşiţelor (Evrei 2:10). Domnul Isus a încercat pe tânărul bogat pământeşti ale lui David Livingstone, urma dinţilor leului de (Marcu 10:21). Câţi au fost biruitori din cei încercaţi? pe osemintele sale a fost cea care a convins autorităţile că Avraam, Iosif... Poporul a căzut. David, mărturisea: „Ţi-ai se cuveneau înmormântate în Westminster Abbey. Atunci, ascuns Faţa şi m-am tulburat...” (Psalmul 30:7). Domnul Thomas Champness a spus: „Urmele colţilor de leu, ale Isus, Omul durerilor, Cel încercat de Dumnezeu, a fost şi a suferinţei, ale luptelor, vor contribui la identificarea celor care, rămas mai mult decât biruitor (Evrei 5:8-10). Apare însă o îmbrăcaţi în haine albe, vor intra în odihna lui Dumnezeu”. întrebare: Dumnezeu ştie potenţialul lăuntric al biruitorilor. Să acceptăm încercarea! Şi atunci când o simţim în aprigul Ştia ce există în Fiul Său. Atunci, de ce i-a încercat? De ce? ei asalt, să răspundem semnelor de întrebare ale celor din „Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun” (Evrei 11:40), jur, ca acel copilaş care stătea liniştit în furtuna din largul „...să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a mării, şi în timp ce toţi se agitau înfriguraţi pe punte el le fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, pe care spunea: „Mie nu mi-e frică! La cârmă este tata!” Nu vă o avem ca o ancoră a sufletului...” (Evrei 6:18,19). temeţi, fraţilor de furtună! La cârmă este Tata! Căci „Mâinile Să apucăm dar, prin credinţă, ancora nădejdii! „Fii Stăpânului care ţine frâiele vieţii tale au fost rănite de cuie... biruitor!” îi striga cineva unui războinic viteaz. Căci, „ştim fiecare încercare care vine asupra ta vine din partea Celui că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în ce S-a supus morţii de dragul celor care L-au dus la moarte” încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea” (Romani (C. A. Fox). 5:3-4). Dar nădejdea aceasta nu înşală: cu ea este Omul lui Dumnezeu la rândul lui, supune încercării dragostea şi cu dragostea este Duhul! Aşadar, „suntem pe alţii. Iosif şi-a încercat fraţii (Geneza 42:16,20). Ieremia mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit!” (Romani a încercat familia recabiţilor (Ieremia 35:2). Credincioşii 8:37). Aleluia! din Corint au fost puşi la încercare de către apostol, în Dumnezeu încearcă şi astăzi. Doar doi oameni domeniul curăţiei, dragostei şi ascultării (2 Corinteni 2:9; neîncercaţi locuiau în rai. Dar au fost încercaţi acolo, în 8:8). În Efes au fost puşi la încercare câţiva apostoli şi au raiul Edenic şi au căzut. Şi pentru că „nimic întinat” nu va fost găsiţi mincinoşi (Apocalipsa 2:2). Înţelepciunea, de intra în raiul ceresc, Dumnezeu ne supune încercărilor asemenea, a fost încercată după ce i s-au pus temeliile (Iov 28:27). Omul lui Dumnezeu are datoria să încerce pe alţii, de Canterbury: „Doamne, am căutat chipul Tău neîncetat, dar nu să-i ispitească la rău. Oare bătrânul proroc din Betel nu-Ţi întoarce chipul Tău de la mine. Întoarce-mă din mine (1 Împăraţi13:18), l-a încercat sau l-a ispitit pe prorocul din către Tine! Curăţă-mă, tămăduieşte-mă, înflăcărează-mă Iuda? Ştim doar că „Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos şi luminează ochii minţii mele spre a privi adânc în Tine”. lucrurile ascunse ale oamenilor” (Romani 2:16). Într-o zi, Adam, Eva (Geneza 3:1-6, 1 Timotei 2:14), Iov (Iov El va judeca intenţia ascunsă a prorocului din Betel, dar şi 1:12, 2:6), Saul (1 Samuel 15:23), Ahab (1 Împăraţi 22:21), intenţiile noastre ascunse! Deci, mare grijă! Domnul Isus (Matei .4:1), Iuda (Ioan 13:2), Petru şi ucenicii Avem şi un caz particular: al omului care se (Luca 22:31) au fost ispitiţi de diavolul. Ispita nu i-a făcut încearcă pe sine. În sensul de cercetare de sine pentru mai răi, ci i-a dezvăluit lăuntric. Ea a fost testul. Unii au fost Cina Domnului (1 Corinteni 11:28) sau de autoobservare biruiţi pentru că erau deja lăuntric biruiţi. Erau sub „frânghie”. interioară a chipului lui Hristos (2 Corinteni 13:5). Acest Alţii au ieşit biruitori. Hristos este biruitor în veci. Oh, cum al doilea sens este surprins cu măiestrie de Augustin în a cântat El, prin credinţă „cântarea” biruinţei (Matei 26:30), autoanaliza sa: „Târziu Te-am iubit, Frumuseţe atât de „Marele Hallel”, în noaptea vânzării: „Dreapta Domnului se veche şi atât de nouă, târziu Te-am iubit şi iată, Tu erai înalţă; dreapta Domnului câştigă biruinţa!” (Palmul 118:16) înlăuntrul meu şi eu eram în afară şi acolo Te căutam şi Fragmente din aceeaşi cântare i-au fost cântate de către dădeam năvală, eu cel urât, în aceste lucruri frumoase pe noroade la intrarea triumfală în Ierusalim (Matei 21:9). El care Tu le-ai făcut. Tu erai cu mine şi eu nu eram cu Tine. este Biruitor (Apocalipsa 19:11-16). Mă ţineau departe de Tine acele lucruri care, dacă nu ar Ispititorul a încercat să ispitească pe Tatăl (Iov 1:11, fi în Tine nu ar exista. M-ai chemat şi m-ai strigat şi ai rupt 2:5), pe Fiul (Matei 4:1-9) şi pe Duhul Sfânt (Fapte 5:9). surzenia mea, ai strălucit şi ai alungat robirea mea, Tu ai Diavolul, când ispiteşte omul, vine cu uneltiri (Efeseni 6:11). răspândit mireasmă şi am respirat şi suspin după Tine, El ispiteşte prin oameni (Matei 22:18), prin evenimente Te‑am gustat şi mi-e foame şi sete, m-ai atins şi ard de dorinţă după pacea Ta”. Acelaşi lucru îl realizează şi Anselm 13(Ioan 16:1), prin lucruri pământeşti (Deuteronom 7:25), continuarea în pagina următoare

continuarea din pagina 13 trebuie plătit preţul. Secretul biruinţei se află în Hristos. F. B. Meyer, vorbind despre Evrei 12:14, spunea: „Pacea este prin păcat (Geneza 4:7; Romani 6:12), prin înclinaţii fireşti curmată de ispită; dar sufletul sfânt a fost învăţat să-L pună (Galateni 4:14) prin săgeţile arzătoare ale ispitelor (Efeseni pe Isus între el însuşi şi prima respiraţie a Ispititorului”. 6:16). Gurnall, puritanul, împarte săgeţile arzătoare în două Aşadar, scump copil al Domnului, nu crede şi tu categorii: săgeţile arzătoare ale ispitelor atrăgătoare (pofta tot ce auzi din partea acestor trei inamici ai tăi: diavolul, firii, pofta ochilor, lăudăroşia vieţii) şi săgeţile arzătoare lumea şi firea pământească. Ei vor să te deznădăjduiască, ale ispitelor fricii (ateismul, blasfemia, disperarea). Nu ştiu să te oprească din alergare şi nu vor obosi până nu te dacă mai există şi altele, dar ştiu că ceea ce câştigă biruinţa vor întoarce din drumul tău spre cer. Dar tu, să faci două asupra lor este credinţa! lucruri: fugi de pofte şi urmăreşte sfinţenia (2 Timotei 2:22). Samuel Rutherford sublinia biruinţa finală a credinţei: Şi Dumnezeu va fi cu tine! „Diavolul nu este decât piatra care ascute credinţa şi Însă mai biruiţi decât biruiţii sunt oamenii care răbdarea sfinţilor. Ştiu că el nu face altceva decât să ispitesc pe alţii şi chiar pe Dumnezeu! Adam (Geneza cioplească şi să şlefuiască neîncetat pietre pentru Noul 3:12), poporul evreu (Numeri 14:22), Ahaz (Isaia 7:12), Ierusalim”. Petru (Matei 16:23), cărturarii şi fariseii (Matei 22:18), Acum, pe noi, Dumnezeu a hotărât să ne poarte cu Anania şi Safira (Fapte 5:9), nu sunt decât faţete ale carul Lui de biruinţă în Hristos! Eşti biruitor? Sau în ispită Ispititorului: ispititorii altora şi ispititorii lui Dumnezeu. cazi sub „frânghie”? Simţi în tine, sub tine, peste tine şi Aceşti oameni au unelte de ispitire adecvate: firea în jurul tău, puterea Celui Atotputernic care te poartă pământească (Romani 14:15,21; Iacov 1:14) şi faptele firii din biruinţă în biruinţă? Cu cât drag medita Hildebert (1 Timotei 6:9; 2 Petru 2:15). Un caz particular îl constituie de Lavardin la Cel care dă biruinţa: „Dumnezeu este omul care se ispiteşte pe el însuşi (Ieremia 2:25; 2 Timotei deasupra tuturor lucrurilor, sub toate lucrurile; în afara 3:13). Vechiul Testament compară inima păcătosului cu un tuturor; înăuntru, dar nu inclus; în afară, dar nu exclus; cuptor (Osea 7:4). Inima omului este cuptorul, diavolul este deasupra, dar nu ridicat; dedesubt, dar nu coborât; întru brutarul, iar ispita, focul care încălzeşte. Apostolul Pavel le totul deasupra, conducând; întru totul dedesubt, susţinând; scria efesenilor să nu dea prilej diavolului să-i ispitească întru totul înăuntru, umplând”. (Efeseni 4:27). G. Eliot spunea că de multe ori, diavolul Un prieten şi frate, îmi povestea o experienţă din nu ne ispiteşte, ci „noi îl ispitim, ademenindu-i iscusinţa cu tinereţe. Era ispitit şi cădea des în păcat. A visat răpirea. De oportunităţi”. Aşadar, să nu dăm prilej diavolului! pe toată faţa pământului, într-un con mare de lumină, se Primul ispititor dintre oameni a fost Adam. înălţau spre cer biruitorii. Şi el s-a ridicat aproape 2 m, dar a Omul ştia ce înseamnă comuniune cu Dumnezeu. A căzut iar la pământ. S-a chinuit să se înalţe, dar în zadar. Nu experimentat-o când el şi Creatorul lui, ca doi prieteni, se avea nicio putere; se ridica şi iar se prăbuşea. În jur era un întâlneau în răcoarea zilei. Dar a venit căderea... Omul haos de nedescris: lucruri răvăşite, aruncate peste tot fără a fost ispitit, a căzut şi mai mult decât atât, a devenit rost, locuinţe goale, maşini de salvare care căutau bolnavii – ispititorul lui Dumnezeu, când i-a spus. „Femeia pe care nişte persoane distruse de durere şi lipsite de speranţă, care mi-ai dat-o” (Geneza 3:12). Cu alte cuvinte: „Tu mi-ai umblau fără ţintă pe străzi. Cu ei erau fraţi buni din biserică dat-o pe cea care mi-a dat din ce era interzis de Tine!” ce au rămas şi ei jos. „Doamne”, a întrebat el, „de ce a rămas Ce manifestare adâncă a Eului! Ah, om cu glas de şarpe! jos cutare şi cutare?” „Acela predica”, i s-a răspuns, „dar nu Şarpele nu şi-a lăsat doar otrava în inima lui. Nu! Până împlinea; celălalt împlinea, dar nu iubea; celălalt spunea astăzi, inima i-a devenit acestuia izvor de otravă şi venin, că iubeşte, dar nu voia să ierte”. „Doamne, dar eu? Ce s-a focar de infecţie şi putreziciune, generator de fapte rele, întâmplat cu mine?” Şi a început să plângă. Atunci a auzit peşteră de tâlhari, depozit de păcate. Nu există cuvinte o voce, care i-a spus: „Apleacă-te!” – şi s-a aplecat. Din care să exprime cât de mare a fost căderea din raiul cel buzunarul de la piept i-a căzut jos o cheie ruginită. „O vezi?” frumos în iadul cel hidos! Un medic trebuie să înlăture a auzit el. „Aceasta este rugăciunea ta. Eu Ţi-am spus să cauza şi astfel dispar efectele bolii. Prin cădere, însă, veghezi şi să te rogi ca să nu cazi în ispită, nu să te rogi după efectul a fost transformat într-o nouă cauză cu ramificaţii ce cazi în ispită!”. S-a trezit şi viaţa nu i-a mai fost aceeaşi. multiple: „Tot capul este bolnav şi toată inima suferă de Dumnezeirea are puterea să păzească sufletul de cădere! moarte! Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos: ci Fenelon arăta un remediu contra ispitei în Dumnezeu Tatăl: numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse, nelegate şi „Realizarea prezenţei lui Dumnezeu este remediul suveran nealinate cu untdelemn...” (Isaia 1:5,6). împotriva ispitei”. „Ispitele”, spunea şi John Bunyan, „când le În tratativele duse de Diavolul pentru supusul lui, întâlnim prima oară, sunt ca leul care urla către Samson; dacă Sufletul Omului, prin ambasadorul său domnul Refuză să le biruim, a doua oară vom găsi un fagure de miere în ele”. renunţe, în faţa lui Emanuel, Jonh Bunyan indică neliniştea Iată că din cel tare, poate ieşi dulceaţă! Dar să nu uităm că lui Satan de a stăpâni sufletul omului: „domnul Refuză Samson în momentele acelea a fost plin de Duhul Domnului! să renunţe a spus din nou: «Domnule, iată bunăvoinţa Iar M’ Cheynne sublinia importanţa lucrării Duhului Sfânt în stăpânului meu! El spune că ar fi mulţumit dacă ar avea viaţa omului: „Neprihănirea lui Dumnezeu este singura cale un loc în sufletul omului unde să locuiască singur, iar tu vei către Tatăl, pentru mine, pentru că eu sunt cel mai mare dintre fi domn peste toate celelalte.»” Dar „Emanuel a răspuns: păcătoşi; şi dacă nu aş fi avut promisiunea Mângâietorului, sufletul meu s-ar fi înecat în ceasul ispitei.” Ce minunat! Dar 14

«Tot ce mi-a dat Tatăl îmi va reveni şi nu voi pierde a încercat cu focul săgeţilor ispitelor fricii (Iov 3:1‑26; nimic din tot ceea ce Îmi dă.»” Aşa a spus şi aşa este; 23:15‑17). Domnul Isus, pe cruce, a fost încercat de fie-I binecuvântat Numele în veci! Dar Eul nostru, acest Dumnezeu (Matei 27:46), ispitit de diavolul (Matei 26:41) bătrân domn Refuză-să-renunţe, trebuie răstignit. Avea şi ispitit de oameni (Matei 27:29, 39-44). Apostolul Pavel a dreptate Samuel Rutherford când declara: „Fiecare om îl avut multe ispite şi încercări (1 Corinteni 4:9-13; 2 Corinteni învinovăţeşte pe diavol pentru păcatele sale; dar marele 6:4-10). Nu ştim noi cum se va împlini în dreptul nostru diavol, diavolul de-acasă al fiecărui om mănâncă şi se cuvântul omului îmbrăcat în haine de in, care i-a vorbit în întinde la pieptul fiecărui om este acel idol care omoară vechime prorocului Daniel despre încercările vremii de totul, sinele. Oh! Binecuvântaţi sunt aceia care se pot acum (Daniel 12:10). Doamne, ajută-ne să trecem cu bine lepăda de ei înşişi, care îl pot pune pe Hristos în locul prin încercările grele care vor veni peste lumea întreagă! lor! O, dulce este cuvântul: «Nu mai trăiesc eu, ci Hristos Unii oameni sunt de părere că Dumnezeu se contrazice trăieşte în mine!»” pe El Însuşi, afirma Calvin. „Ei spun că El doreşte un lucru – Dar cum îl putem ispiti pe Domnul? Credinciosul un lucru bun – şi totuşi El face ca răul să aibă loc. Dumnezeu George Müller spunea: „A-L ispiti pe Dumnezeu înseamnă, are însă o singură voinţă, deşi nouă ni se pare că ea este potrivit Bibliei, a-L limita în oricare dintre atributele Lui”, iar împărţită. Afirmaţia lui Augustin ne poate ajuta să înţelegem evlaviosul John Fletcher spunea: „...noi nu trebuie să-L lucrul acesta: «Unii oameni au dorinţe bune, dar care nu sunt ispitim pe Domnul neglijând folosirea mijloacelor stabilite de după voia lui Dumnezeu, iar alţii au dorinţe rele care sunt în El... pe de altă parte, însă, trebuie să avem grijă să nu-L conformitate cu voia lui Dumnezeu. De exemplu, un fiu bun limităm pe Dumnezeu la mijloace, ocazii şi locuri anumite”. doreşte ca tatăl său să trăiască pe când voia lui Dumnezeu Aceasta înseamnă ispitire! Cele zece iscoade s-au dus să este ca el să moară; un fiu rău are dorinţa rea ca tatăl său să iscodească ţara. Au privit-o de sus, de pe culmile munţilor. moară, când şi voia lui Dumnezeu este tot ca tatăl să moară. Au admirat-o timp de patruzeci de zile. Însă s-au întors din Şi totuşi, fiul cel bun este plăcut lui Dumnezeu, chiar dacă ţara uriaşilor biruiţi. Erau prizonierii unor uriaşi invizibili. doreşte ceea ce Dumnezeu nu va lăsa să se întâmple; fiul Aceşti uriaşi bântuie gândurile dragilor călători spre veşnicie cel rău îl mânie pe Dumnezeu pentru că el doreşte ceea din vremea noastră. ce şi Dumnezeu vrea să se întâmple»”. O şi cum încerca Din punct de vedere al agentului (cine?), avem şi Anselm să exploreze Inexplorabilul din jurul lui Dumnezeu! încercare / ispitire în structuri duale: Există în Scriptură „O, imensitate a bunătăţii lui Dumnezeu, (spunea el) cu cât cazuri în care pe de-o parte Dumnezeu încearcă, şi pe de drag trebuie Tu să fii iubit de cei ce au greşit! Tu mântuieşti altă parte diavolul ispiteşte; sau Dumnezeu încearcă şi pe cei drepţi, împlinind dreptatea, pe păcătoşi îi mântuieşti omul ispiteşte; sau Dumnezeu şi omul Lui încearcă; sau iarăşi, stăpânind dreptatea. Pe unii, deoarece îi ajută meritele, diavolul şi omul lui ispitesc. pe ceilalţi, fiindcă le stau meritele împotrivă. Pe cei dintâi, Primul caz: doi împăraţi: David şi Ezechia. David, deoarece cunosc bunurile de Tine dăruite, pe ceilalţi, întrucât pe de-o parte, este încercat de Dumnezeu, care voia să nu cunosc relele ce le-Ai urât”. pedepsească pe Israel (2 Samuel 24:1); pe de altă parte, În concluzie, citez dintr-o scrisoare a unui tânăr, către este ispitit de diavolul să facă numărătoarea poporului mama sa, scrisă cu peste 150 ani în urmă: „Cu siguranţă, (1 Cronici 21:1). La fel, Ezechia, a fost încercat în integritate dragă mamă, nu trebuie să spui un cuvânt care să semene (2 Cronici 32:31) şi ispitit cu mândrie (Isaia 39:2-7). cât de cât cu aluzia la faptul că tu crezi că eu cresc în Al doilea caz: Iosif şi Daniel. Iosif, pe de-o parte, a har. Nu pot suporta acest lucru. Toţi oamenii de aici fie fost încercat de Dumnezeu în răbdare (Psalmul 105:19); ei prieteni sau duşmani, conspiră împotriva mea spre a pe de altă parte, a fost ispitit de o femeie (Geneza 39:7). mă ruina. Satan şi propria-mi inimă le vor întinde o mână Daniel, a fost ispitit de colegii de muncă (Daniel .6:4) şi de ajutor cu siguranţă; şi dacă li te alături şi tu, mă tem încercat de Dumnezeu (Daniel 6:22). că toată apa rece, pe care o poate turna Hristos peste Al treilea caz: Dumnezeu şi Iosif i-au încercat pe fiii mândria mea, nu o va împiedica să izbucnească într-o lui Iacov (Geneza 42:16,21,22). flacără distructivă. În măsura în care cineva mă măguleşte Al patrulea caz: Diavolul s-a asociat cu Petru ca să-L şi mă mângâie, Tatăl ceresc trebuie să mă biciuiască.... ispitească pe Domnul Isus (Matei 16:23). E adevărat că pot să strâng o sută de motive pentru care Din punctul de vedere al agentului (cine?), mai avem nu ar trebui să fiu mândru, dar mândriei nu-i pasă de şi încercare / ispitire în structuri complexe: Există motive sau de altceva, ci se teme doar de o ciomăgeală cazuri în care Dumnezeu încearcă, diavolul ispiteşte şi zdravănă. Până şi în momentul acesta o simt pişcându-mă omul fie încearcă, fie ispiteşte. În cazul lui Iov, Dumnezeu de vârfurile degetelor şi căutând să-mi dirijeze condeiul. a acceptat încercarea lui (Iov 1:12, 2:6), diavolul l-a ispitit Cu drag, E. Payson”. (Iov 1:13-19, 2:7), apoi, soţia şi prietenii l-au ispitit la rîndul lor (Iov 2:9; 4-25). S-au angajat parcă într-o competiţie, Fănel Şuteu Dumnezeu, oamenii, evenimentele, lucrurile pământeşti, înclinaţiile fireşti, săgeţile arzătoare ale ispitelor ca să-l ruineze. Şi dacă diavolul nu a avut putere asupra lui prin săgeţile arzătoare ale ispitelor atrăgătoare (Iov 31:1,5‑40), 15

Continuare de articole „...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25) (continuare din pagina 9) cu Dumnezeu este adeverită de cuvintele: „Eu îmi Se observă o atitudine istorisesc căile şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orânduirile Tale!” (Psalmul 119:26); „Mă gândesc la căile mele şi greşită, uneori nerecunoscută, a îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale” (Psalmul celor ce apucă pe calea păcatului 119:59). şi în definitiv ale morţii: „Nebunia omului îi suceşte calea şi apoi cîrteşte După ce am înţeles o direcţie a călăuzirii divine, împotriva Domnului cu inima lui” (Proverbe trebuie să stăm în dependenţă totală de Dumnezeu, 19:3). „Dacă zici: «Ah! n-am ştiut!»... Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel conştienţi de nevoia unei îndrumări permanente, rugându-ne: „Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!” (Psalmul 143:10). Să ne va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?” bucurăm de făgăduinţa: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te călăuzesc pe calea pe (Proverbe 24:12). care trebuie să mergi!” (Isaia 48:17) şi să fim atenţi Verificările aparţin numai lui căci ispita abaterii de la calea cea bună apare chiar pentru cei „care merg pe calea cea dreaptă” (Proverbe Dumnezeu, după cum scrie înţeleptul: „Toate căile omului sunt curate în ochii lui, 9:15). Un exemplu practic: Cum ne petrecem timpul dar cel ce cercetează duhurile este Domnul” (Proverbe 16:2). „Omul socoteşte că toate liber? În zilele de sărbătoare ce facem, unde mergem? căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce În funcţie de alegerile noastre, e vom putea bucura cercetează inimile este Domnul” (Proverbe de făgăduinţa exprimată de Domnul prin profet: „... 21:2). Dispoziţia pentru certificarea tuturor să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile acţiunilor noastre trebuie să fie o permanenţă în viaţa tale şi nededându‑te la flecării, atunci te vei putea noastră, după cererea: „Vezi dacă sunt pe o cale rea şi desfăta în Domnul şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:24). Încrederea voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit” (Isaia 58:13-14). noastră este numai în Domnul, El completează lipsurile noastre: „Inima omului se gândeşte pe ce cale să David este conştient că şi omul are partea lui meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii” (Proverbe 16:9). de responsabilitate, când zice: „Voi veghea asupra „Domnul îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul căilor mele...” (Psalmul 39:1). În ceea ce ştim şi din calea sa?” (Proverbe 20:24), adică Domnul vrea să putem observa, sau în ceea ce suntem sesizaţi de înţelegem ce este bine şi să rămânem pe drumul care alţii să operăm modificările necesare, după sfaturile duce la viaţă. următoarelor proverbe: „Înţelepciunea omului chibzuit „Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duCcreştinism îl face să vadă pe ce cale să meargă...” (Proverbe 14:8 la moarte” (Proverbe 16:25). Ce diferenţă între uRneligii tradiţionale a ) „Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite” asemenea destin şi posibilitatea descrisă în ProverbCeredinţa Bahai (Proverbe 10:17). „Calea nebunului este fără prihană 16:31 – „Perii albi sunt o cunună de cinste, ea se găseşPteăgânism în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile” (Proverbe pe calea neprihănirii”. Dar cât de glorios va fi viitorul 12:15). Sinceritatea şi ascultarea noastră inaintea lui celui ce merge pănă la sfârşit pe Calea Domnului, după Dumnezeu sunt determinante. Inima – duhul minţii trecerea prin porţile fericirii eterne. omului va decide alegerea unei căi şi rămânerea pe În anexă, amintesc faptul că pe lângă autoverifi­ ea, de aceea sfaturile: „Ascultă, fiule şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă” (Proverbe carea personală, în lumina Domnului, suntem datori 23:19); „Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele” (Proverbe 23:26). faţă de aproapele nostru, abătut de la calea cea îngustă, ce ar putea fi readus pe calea vieţii. „Să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate” (Iacov 5:20). Iosif Anca 16

Grupurile de religii2: Creştinism – 2.1 mild; Islam Cele mai mari denominaţiuni creştine din lume3 1.5 mild; Secularism/agnosticism/ateism – 1.1 mild; I. Catolicism – 1,2 mild Hinduism – 900 mil; Religii tradiţionale chineze – 394 1. B cat.4 – 1,166 mild mil; Buddhism – 76 mil; Animism – 300 mil; Religii şi a. B romano-cat. (de rit latin) – 1,146 miliarde tradiţii africane – 100 mil; Şikhism – 23 mil; Juche – 19 b. Biserici cat. estice (de rit estic) – 17,1 mil: mil; Spiritism – 15 mil; Iudaism – 14 mil; Credinţa Bahá’í Alexandrină (cat. etiopiană – 0,2 mil, cat. coptă – 0,2 – 7 mil; Jainism – 4.2 mil; Shinto – 4 mil; Cao Dai – 4 mil); Antiohiană (cat. maronită – 3,1 mil, cat. Syro- mil; Zoroastrianism – 2.6 mil; Tenrikyo – 2 mil; Neo- Malankara - 0,4 mil,cat, siriană – 0,1 mil); Armeană Păgânism – 1 mil; Unitarian universalism – 800.000; – 0,4 mil; Caldeană (cat. Syro-Malabar – 3,8 mil, cat. Mişcarea Rastafari – 600.000; Scientologie – 25.000- caldeană – 0,4 mil); Bizantină (greco-cat. ucraineană 55.000. – 4,3 mil, cat. greco-melchită – 1,3 mil, română unită cu Roma, greco-cat. – 0,7 mil, cat. ruteană – 0,5 mil, greco-cat. slovacă – 0,2 mil, greco-cat. maghiară – 0,3 Religii tradiţionale africane 0,10000 Hinduism 2% Religii tradiţionale africane 0,90000 Religii tradiţionale 0,10000 14% chineze Ş0i,n0k2h3i0sm0Re ligici htrinadeizţeionale 2% H0i,0n9d,03u069i0s%4m000 0% 0,39400 Şinkhism Shinto 1A4n%imism 0,02300 0,00400 0,30000 6% 0% Budism Animism 0% Shinto Secularism/agnosticism/ateism 5% 0,00400 1,10000 Secularism/agnosticism/ateism 0,07600 0,30000 Budism 17% 1,10000 1% 5% 0,07600 0% 17% 1% Cao Dai Cao Dai Juche Spiritism 0,00400 0,00400 0,019000,01500 Juche Spiritism 0,019000,01500 0% 0% 0% 0% 0% 0% Iudaism Iudaism Zoroastrianism Zoroastrianism 0,01400 0,01400 0,00260 0,00260 0% Islam Islam 0% T0e,0nM00r%i2işk00cya0%orPe0aă,gR00aâ0%sn1ti0asf0UmanriiT0tea,0nMr00ir%ai2i0şkn00c,y0a0%0ou0r,P0en000aăi8,v0gR00e06aâ0%r0sn1sti0aasf0lUmaisnrmiitaria0n,00u0%n0i8v0ersali 1,50000 1,50000 Credinţa Bahai Credinţa 23% 23% Bahai Creştin0is,0m0700 Creştinism 2,100000% 0,00700 2,10000 0% 32% 32% Janism Janism Other 0,00420 0,0006Sc0ientologie 0%0% Other 0,00420 0,01505 0%Scientologie 0,00005 0,01505 0% 0% 0,00005 0% 0% 0% 0% Creştinism Islam Secularism/agnosticism/ateism Hinduism Religii tradiţionale chineze Animism IslamReligii tradiţionale africane BSuedciusmlarism/agnosticism/ateismŞinkhHiisnmduism Juche Religii tradiţionale chineSpzieritism Animism Iudaism Credinţa Bahai Janism Shinto Cao Dai Zoroastrianism Tenrikyo africane Budism UŞinnitkahriiasnmuniversalism MişcJaurcehaeRastafari ScientoloSgpieiritism Iudaism Păgânism Janism Shinto Cao Dai Zoroastrianism Tenrikyo Unm0it,ai1rli,amncauilnt,i.vgeitrrasealcloiso-ma-clbaat.ncerzoăaMt–iăşc0a–r,e10a,Rm0as1itla,fmagrriile, cgore-ccaot-.cbaiteS.clboieurnutlogsloaăgrie–ă chineză – 5 mil; cat. apostolică braziliană – 5 mil; cat. veche – 0,6 mil; Societatea Sf. Pius al X-lea – 0,5 mil – 0,01 mil, cat. georgiana bizantină – 0,01 mil, greco- cat. macedoneană – 0,01 mil, greco-cat. albaneză – II. Protestantism – 670 mil 0,01 mil, cat. greacă bizantină – 0,01 mil, cat. rusă – 1. Protestantism istoric – 350 mil 0,01 mil) a. Biserici baptiste – 100 mil: C bapt. din sud – 16,3 mil, C nationala bapt., SUA – 8,5 mil, C nationala 2. B. cat. dizidente – 25 mil: cat. apostolică – 8 mil; bapt. a Americii – 3,1 mil, C bapt. nigeriană – 2,5 independentă filipineză – 6 mil; asociatia cat. patriotică mil, C bapt. naţională progresivă – 2,5 mil, Bisericile Consemnări 17„Faptul fiind cercetat şi găsit întocmai... a fost scris în cartea Cronicilor...” Estera 2:23

baptiste americane SUA – 1,4 mil, C Generală bapt. – 2,4 mil, B ev. a Camerunului – 2 mil, B ev. prot. din din Texas – 2,3 mil, Uniunea bapt. din Uganda – 1,5 Timor - 2 mil, B creştină ev. din Minahasa – 0,7 mil, B mil, B bapt. Americană – 1,4 mil, C bapt. braziliană – unită din Papua Noua Guinee – 0,6 mil, B unită a lui 1,3 mil, Părtăşia biblică internaţională bapt. – 1,2 mil, C Cristos din Filipine – 0,6 mil, B unită din Indonezia de bapt. a Râului Congo – 1 mil, C naţională a baptiştilor Vest – 0,6 mil, B creştină ev. din Tanah Papua – 0,6 mil, primari din S.U.A - 1 mil, C naţională bapt. misionară B prot. din Moluccas – 0,6 mil, B ref. din Ungaria – 0,6 din America – 1 mil, C bapt. din Myanmar – 0,9 mil, mil, B ref. din Romania – 0,6 mil, B ref. unită din Africa Bisericile baptiste Samavesam din Telugu – 0,8 mil, C de Sud – 0,5 mil, altele – 5,2 mil bapt. Coreană – 0,8 mil, C bapt. din Kenya – 0,7 mil, g. Congregaţionalism – 5 mil: B unită a lui Cristos – Altele – 8 mil 1,2 mil, B ev. congr. din Angola – 0,9 mil, B congr. unită b. Metodism – 75 mil: B metodistă unită – 12 mil, B din sudul Africii – 0,5 mil metodistă episcopală africană – 2,5 mil, B metodistă h. Anabaptism şi biserici independente – 5 mil: Fraţii Nigeria – 2 mil, B nazarineană – 2 mil, B metodistă Schwarzenau /grupuri baptiste germane – 1,5 mil; din sudul Africii – 1,7 mil, B metodistă coreeană – Menoniţi – 1,5 mil; Fraţii Plymouth – 1 mil; Moravieni – 1,5 mil, B metodistă episcopală africană Sion – 1,5 0,7 mil; Amish – 0,2 mil; Huteriţi – 0,2 mil mil, B metodistă unită a Coastei de Fildeş – 1 mil, B i. Quakeri – 0,4 mil metodistă independentă – 0,9 mil, B creştină metodistă j. Waldensieni – 0,05 mil episcopală – 0,9 mil, B metodistă Ghana – 0,8 mil, B metodistă din India – 0,6 mil, altele: 1,4 mil 2. Protestantism modern – 274 mil c. Luteranism – 75 mil: B ev. din Germania – 24,5 a. Penticostalism – 130 mil: Adunările lui Dumnezeu mil, B Suediei – 6,7 mil, B ev. lt. din Tanzania – 5,6 – 60 mil; Cercul internaţional al credinţei – 11 mil; mil, B ev. etiopiană Mekane Yesus – 5,3 mil, B ev. lt. Misiunea pent. – 10 mil; B lui Dumnezeu (Cleveland) unită din India – 4,5 mil, B ev. lt. din America – 4,5 mil, – 9 mil; B Internaţională a Internaţional Church of the B naţională daneză – 4,5 mil, B ev. lt. a Finlandei – 4,4 Foursquare Gospel – 8 mil; B apostolică – 6 mil; B lui mil, B crestină prot. Batak – 4,2 mil, B Norvegiei – 4 mil, Dumnezeu in Cristos – 6,5 mil; B apostolică – 5,5 mil; B B creştină prot. din Indonezia – 3,6 mil, B lt. Malagasy – pent. internaţională unită - 4 mil; Congregatia creştină 3 mil, B lt.-sinodul Misoouriei – 2,5 mil, B lt. a lui Cristos din Brazilia – 2,5 mil; B universală a Regatului lui din Nigeria – 1,9 mil, B ev. lt. din Papua Noua Guinee Dumnezeu - 2 mil; B lui Dumnezeu al profeţiei - 1 mil; – 0,9 mil, B ev. a confesiunii luterane din Brazilia – 0,7 B pent. Dumnezeu e dragoste – 0,8 mil mil, B ev. lt. din Namibia – 0,7 mil, B ev. lt. a Africii de b. Evanghelism non-denominaţional – 80 mil: Capela Sud – 0,6 mil, Altele – 4,3 mil calvarului – 25 mil; Mişcarea născut din nou – 20 mil; d. Biserici reformate - 75 mil Bisericile Asociatia Viei – 15 mil; Alianţa creştină şi e. Presbiterianism – 40 mil: B prezb. a Africii de est - misionară – 4 mil; Părtăşia Nouă Viaţa – 10 mil; B 4 mil, B prezb. a Africii – 3,4 mil, B prezb. (S.U.A.) – 3,0 Adevăratului Isus – 2,5 mil; Biserici iniţiate în Africa – mil, B unită a Canadei – 2,5 mil, B lui Cristos din Congo– 40 mil ; B creştină Sion – 15 mil; Eternul ordin secret Comunitătea prezb. din Congo – 2,5 mil, B prezb. a a lui Heruvim şi Serafim – 10 mil; B Kimbanguistă Coreei – 2,4 mil, B prezb. a Camerunului – 1,8 mil, B – 5,5 mil; B Domnului (Aladura) – 3,6 mil; Consiliul Africii Centrale, prezb. – 1,3 mil, B Scotiei – 1,1 mil, B bisericilor africane instituite - 3 mil; B lui Cristos Lumină prezb. a Sudanului - 1 mil, B prezb. a Camerunului- 0,7 a Duhului Sfânt – 1,4 mil; B africană a Sfântului Duh – mil, B prezb. a Braziliei - 0,7 mil, B prezb. a Ghanei – 0,6 0,7 mil mil, B unită a lui Hristos din Filipine – 0,5 mil, B prezb. a c. B adventistă de ziua a şaptea - 17 mil Nigeriei – 0,5 mil, B prezb. unită din Africa de Sud – 0,5 d. Mişcarea restaurării – 7 mil: Bisericile lui Cristos – mil, B prezb. a Pakistanului – 0,4 mil, B Unită Australiană 5 mil; Biserici Creştine şi Bisericile lui Cristos – 1,1 mil; – 0,3 mil, B prezb. Americană – 0,3 mil, B prezb. din B Crestină (Discipolii lui Cristos) – 0,7 mil Republica Coreană – 0,3 mil, B prezb. din Rwanda – 0,3 e. Unitatea Penticostală – 6 mil: B pent. unită mil, B Prezbitereană din Taiwan – 0,3 mil internaţională – 4 mil; Adunările penticostale ale lumii – f. Biserici reformate continentale – 30 mil: B lui Isus 1,5 mil Cristos din Madagascar – 3,5 mil, B unită a Zambiei – 3,0 mil, B prot. din Olanda – 2,5 mil, B ref. elveţiană 18

III. Ortodoxie – 302 mil episcopală a Statelor Unite – 2,4 mil; B ang.din Africa 1. Ortodoxie estică – 230 mil de Sud – 2,3 mil; B ang.din Tanzania – 2 mil; B ang.din a. Biserici autocefale: B ort. rusă – 125 mil; B ort. Canada – 2 mil; B Indiei de Nord – 1,5 mil; B provinciei română – 18 mil; B ort. sarbă – 15 mil; B Greciei – 11 mil; Rwanda – 1 mil; B provinciei Africii centrale – 0,9 mil; B B ort. bulgară – 10 mil; B ort. georgiană – 5 mil; B ort. ang.din Burundi – 0,8 mil; B în Provincia Indiei de Vest greacă a Constantinopolelui – 3,5 mil; B ort. greacă a – 0,8 mil; B în Provincia Oceanului Indian – 0,5 mil; Antiohiei – 2,5 mil; B ort. greaca a Alexandriei – 1,5 mil; B lui Cristos din Congo–Comunitătea anglicana din B ort. din America – 1,2 millioane; B ort. poloneză – Congo – 0,5 mil; B Pakistanului – 0,5 mil; B Irlandei – 1 mil; B ort. albaneză – 0,8 mil; B ort. cipriotă – 0,7 mil; 0,4 mil, B provinciei Africii de Vest – 0,3 mil; B provinciei B ort. greacă a Ierusalimului – 0,14 mil; B ort. cehă şi Melenasia – 0,2 mil slovacă – 0,07 mil b. Continuarea Mişcării Anglicane – 1,5 mil: b. Biserici autonome: B ort. ucraineană (Patriarhatul Comuniunea Tradiţională Ang. – 0,5 mil; B catolică Moscovei) – 7,2 mil; B ort. moldovenească – 3,2 mil; B ang. – 0,05 mil ort. rusă din afara Rusiei – 1,25 mil; B metropolitană c. Biserica Angliei din Africa de Sus – 0,2 mil a Basarabiei – 0,62 mil; Arhiepiscopia Ortodoxă d. Biserica Anglicală din America de Nord – 0,1 mil Autonomă a Ohridei – 0,34 mil; B ort. estonă – 0,3 mil; Patriarchal Exarchate in Western Europe – 0,15 mil; B V. Altele ort. finlandeză – 0,08 mil; B ort. chineză – 0,03 mi; B 1. Mişcarea Sfinţilor din zilele de pe urmă ort. japoneză – 0,02 mil; B ort. letonă – 0,02 mil (Mormonism) – 14,5 mil: B lui Isus Cristos a creştinilor c. Biserici nerecunoscute universal: B ort. ucraineană din zilele de pe urmă – 13,8 mil; Comunitătea lui Cristos (Patriarhatul Kievului) – 5,5 mil; B ort. autocefală – 0,2 mil ucraineană – 3,8 mil; B ort. autocefală bielorusă – 2,4 mil; 2. Noua biserică apostolică - 11 mil B ort. macedoneană - 2 mil; B ort. a Greciei (Sfantul şinod 3. Martorii lui Iehova- 7,3 mil al rezistentei) – 0,75 mil; B ort. romană după vechiul 4. Igleşia ni Cristo - 6 mil calendar – 0,50 mil; B ort. bulgară dupa vechiul calendar – 5. Biserica Unitară Universală – 0,6 mil: Asociaţia 0,45 mil; B ort. croată – 0,36 mil; B ort. din Italia – 0,12 mil; Unitară Universală – 0,2 mil B ort. muntenegreană – 0,05 mil 6. B lui Cristos, Scientistă – 0,4 mil d. Alte grupuri ortodoxe separate: Vechii credincioşi 7. Prietenii Omului – 0,07 mil – 5,5 mil; Vechii calendarişti greci – 0,86 mil; Adevărata 8. Cristadelfieni – 0,05 mil biserică ort. rusa – 0,85 mil 9. Nestorianism – 0,6 mil: B asiriană a Estului – 0,4- 0,5 mil; B veche a Estului – 0,07 – 0,1 mil 2. Ortodoxie orientala – 82 mil a. Biserici autocefale in comuniune: B ort. etiopiană Note de subsol Tewahedo – 48 mil; B ort. copta din Alexandria – 1. Editorii nu îşi asumă responsabilitatea pentru exactitatea 15,5 mil; B ort. armeană – 8 mil; B ort. Tewahedo din acestor date, ele au doar un rol orientativ. Scopul nostru este Eritrea 2,5 mil; B ort. indiană (Malankara) – 2 mil; B ort. o imagine de ansamblu a realităţii religioase contemporane. armeană din Cilicia – 1,5 mil; B ort.a siriană – 1,05 mil 2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_populatiilor_dupa_ b. Biserici autonome în comuniune: B ort. religie siriană iacobiţă – 1,2 mil; Patriarhatul armean al 3. http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Christian_denomina- Constantinopolului – 0,42 mil; Patriarhatul armean al tions_by_number_of_members, lista denominaţiunilor Ierusalimului – 0,34 mil; B ort. copta franceză – 0,01 mil; creştine după numărul de membri este inevitabil parţială şi B ort. britanică – 0,01 mil bazată în mod general pe ceea ce pretind denominaţiunile înseşi. c. Biserici care nu sunt în comuniune: B siriană De aceea numerele ar trebui considerate aproximative. Malankară Mar Thoma – 1,1 mil; Biseria siriană 4. Abrevieri: B – biserica; C – convenţia; cat. – catolică; independentă Malabar – 0,06 mil ort. – ortodoxă; ev. – evanghelică; lt – luterană.; prezb. – prezbiteriană; bapt. – baptistă; ref. – reformată; pent. – IV. Anglicanism - 82 mil penticostală; prot. – protestantă; congr. – congregaţională; a. Comuniunea ang. – 80 mil: B Angliei - 25 mil; B ang. – anglicană Nigeriei – 18 mil; B Ugandei – 8,1 mil; B ang.din Kenya – 5 mil; B Episcopală a Sudanului – 4,5 mil; B ang. din Australia – 3,9 mil; B Indiei de sud – 3,5 mil; B 19

BĂRBATUL FEMEIA Pentru modelarea sufletului Femeia înţeleaptă e aceea unui bărbat, uneltele cele mai care are multe de spus, dar de cele binecuvântate sunt soţia şi copii lui. mai multe ori păstrează tăcerea. Cine vrea să fie bărbat adevărat trebuie să fie un soţ şi O femeie frumoasă place ochilor, un tată responsabil; o femeie bună place inimii, fără aceste două calităţi prima este o bijuterie, a doua este o comoară. fundamentale, căsătoria riscă să fie o nefericire comună. Cea mai reuşită înfrumuseţare a unei femei este o inimă mulţumită şi un Trăieşte în aşa fel încât atunci când oamenii îi vor spune duh smerit, singura frumuseţe care nu copilului tău că seamănă cu tine, se ofileşte odată cu trecerea anilor; el să simtă nevoia să scoată frumuseţea fizică este preferată numai în afară pieptul, nu limba. de cei care nu gândesc. Casa bărbatului, DIVORŢUL În inima fiecărei femei există o moştenită sau muncită, scânteie, nevăzută trebuie să devină castelul soţiei lui, Dacă apare o ceartă, ţine minte că ai mai în zilele de prosperitate, fără această ofertă, multă dreptate decât dar care se aprinde şi arde ca o ea nu va putea fi împlinită. vrea celălalt să vâlvătaie în ceasurile PĂRINŢII ŞI COPIII recunoască şi mai întunecate ale tragediilor. puţină decât vrei tu Există două greşeli în conflictul Este câte o femeie care nenoroceşte dintre generaţii. să recunoşti. un bărbat, dar este şi câte una care Prima este că cei tineri cred că Judecând după face un bărbat dintr-un nenorocit. inteligenţa este un substitut numărul divorţurilor, pentru experientă, mai mult fug de acasă FAMILIA iar cea de a doua este a celor în părinţii, nu copiii. Nimeni n-a inventat încă vârstă, care cred că experienţa poate un test de inteligenţă Mulţi cred că divorţul înlocui cu succes inteligenţa. este o soluţie uşoară mai bun decât viaţa de căsnicie. pentru probleme grele. Să nu crezi că ai pierdut timpul Dar complicaţiile de Împărat sau om de rând, degeaba când copiii tăi cel mai fericit este cel ce-şi găseşte ţi-au auzit sfaturile după divorţ, singurătatea şi fericirea acasă. dar nu le-au pus încă în practică. mustrările de Peste ani de zile şi le vor reaminti conştiinţă sunt mult Să fii fericită cu un bărbat, mai dureroase decât trebuie să-l înţelegi foarte bine; şi le vor spune, la rândul lor, problemele din să fii fericit cu o femeie trebuie copiilor pe care-i vor creşte. să o iubeşti mult şi să renunţi căsnicie. Pentru o mamă, fiul ei nu încetează uneori să o înţelegi. niciodată să fie un copil; O femeie căsătorită se va trudi să iar fiul nu a ajuns cu adevărat adult placă unui singur bărbat decât atunci când înţelege şi acceptă acest adevăr şi un bărbat căsătorit va trebui să despre propria lui mamă. împlinească dorinţele unei singure femei. Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente, răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este: Revista „Dragoste pentru Adevăr” Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România, e-mail: [email protected] Mobil: 0740 437777, 0746 046080