Sămânţa adevărului, An 2014, Nr.01

ADEVĂRULUI Revistă creştină  ·  Ianuarie 2014  · Gratis În acesnt umăr „Crescând în cunoștința lui Dumnezeu” Credința determină modul de purtare al familiei Ales să fi soldat Doar un minut Un alt an?

Sămânţa adevărului Cuprins Publicată lunar de: Rubrica Editorului Christian Aid Ministries „Crescând în cunoștința lui Dumnezeu”. . . . . . . . . . . . . . 3 O. P. 1 - Gh. P.1, Rubrica învăţătorului C. P. 1 Suceava 720300 Siguranța și perseverența credinciosului. . . . . . . . . . . . . . . 5 samantaadevarului@icamro.org Alegerea unui mesaj de predică. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 Dovedește dragostea creștină. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 România Rubrica părinţilor Comitetul executiv: Credința determină modul de purtare al familiei. . . . . . . 12 Continuă să-i saluți. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 David Troyer Aloe—­ parfumul credincioșiei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 Paul Weaver Roman B. Mullet Rubrica istorică James R. Mullet Huteriții (Partea I). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 Philip Troyer Ales să fi soldat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 Eli Weaver Rubrica practică Comitetul de Clepsidra vieții. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 îndrumare: Doar un minut. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 Ernest Hochstetler Rubrica tineretului Perry Troyer Politețea în conversație. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Johnny Miller „Când voi mai avea prilej” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Clay Zimmerman Un alt an?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 Critica. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 Editor: Rubrica pentru copii Alvin Mast Cântecelul pisicuței Gray . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30 Noua prietenă a lui Lynette. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 Editor adjunct: Rubrica ”O carte în serial” James K. Nolt Iubitori ai adevărului (Partea aIII-a) . . . . . . . . . . . . . . . . 35 Grafica: Pagină publicitară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42 Gicu Cotleţ O poezie pentru azi Kristi Yoder Rugăciune pentru Anul Nou. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43 Coordonator traduceri Coperta din spate Dumnezeu poate!. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44 Mihaela Sveduneac Foto copertă: © Istockphoto.com © 2014 Toate drepturile rezervate. Este interzisă orice reproducere de text sau fragmente din text fără aprobarea prealabilă a editurii. Excepţie se poate face numai pentru citate scurte sau concluzi generale ale unui pasaj.

„Nu vă scriem altceva decât ce citiți și cunoașteți. Și trag nădejde că până la sfârșit veți cunoaște, cum ați și cunoscut în parte, că noi suntem lauda voastră, după cum și voi veți fi lauda noastră în ziua Domnului Isus.” 2 Cor. 1:13, 14 Rubrica Editorului „Crescând în cunoștința lui Dumnezeu” –– Ce ai învățat astăzi la școală? îl întreabă —James K. Nolt tatăl pe micuțul Johnny. facem din anul 2014 un nou an al cunoașterii, și mai ales să creștem „în cunoștința lui –– Nu știu, răspunde acesta repede. Dumnezeu”. De multe ori îi este greu lui Johnny să spună cu exactitate ce a învățat. Însă tatăl său îi mai În Biblie, în Epistola către Coloseni, găsim pune câteva întrebări, iar el îi răspunde: o declarație frumoasă referitoare la scopul –– Oh, da, am învățat despre... cunoașterii și învățării: „De aceea şi noi, din Dar cum stau lucrurile în dreptul meu? Sau ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm în dreptul tău? Ce am învățat astăzi? Ce am să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă învățat în anul care a trecut? Poate am învățat umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel câteva chestiuni precise citind o anumită carte, de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; studiind o anumită temă sau analizând atent pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip o întâmplare de neuitat. Totuși, ar putea fi vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în dificil să ne gândim imediat la ceva concret. orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte Poate că am avut câteva experiențe pline de bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu” învățătură, însă foarte probabil ca acestea să (Coloseni 1:9, 10). fie asemănătoare cu descrierea profetului Isaia: „Căci dă învățătură peste învățătură, învățătură Noi, creștinii, trebuie să creștem „în peste învățătură, poruncă peste poruncă, cunoștința lui Dumnezeu” (v.10), ceea ce, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo” bineînțeles, nu se referă doar la cunoașterea (Isaia 28:10). despre Dumnezeu. Versetul nouă face Fără îndoială că e mai important să ne trimitere la „cunoștința voii Lui, în orice fel străduim mai mult în anul 2014 în ce privește de înțelepciune și pricepere duhovnicească”. învățatul decât să afirmăm cu exactitate ce am Fenomenele și noțiunile abstracte pot fi foarte fi putut învăța în anul 2013. Așadar, haideți să interesante, însă cunoașterea creștină are un scop mai profund decât cel al atenienilor și al străinilor care „nu-şi petreceau vremea cu nimic “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 3

altceva decât să spună sau să asculte ceva nou” prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea (Faptele Apostolilor 17:21). Scopul învățării înţelepciunii!” (Iacov 3:13). „Înţelepciunea care din perspectivă creștină se află în citatul de vine de sus, este, întâi, curată, apoi paşnică, mai sus: „pentru ca astfel să vă purtaţi într-un blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică” orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte (Iacov 3:17). Oare procesul cunoașterii mele bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu” în anul 2014 va avea drept rezultat o astfel (Coloseni 1:10). de atitudine? Căci altminteri, înțelepciunea „pământească, firească, drăcească” va produce Dumnezeu vrea ca să gustăm „laptele” invidie, dezbinare și mândrie. (Vezi Iacov 3:15, Cuvântului. Este o binecuvântare să-i vedem 16). pe copii cum sunt captivați de povestirile biblice și să vedem cum Duhul Sfânt folosește Isus ne-a adresat o invitație minunată, care cunoștințele pe care tinerii le au despre mai este valabilă și pentru anul 2014. „Veniţi Dumnezeu pentru a-i convinge să-L accepte la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor. Apoi, voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi Dumnezeu dorește să pătrundem mai adânc învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit în Cuvânt, ca să gustăm și din „bucatele tari”. cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele „V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci voastre” (Matei 11:28, 29). În Isus Hristos nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le „sunt ascunse toate comorile înțelepciunii puteţi suferi” (1 Corinteni 3:2). și ale științei” (Coloseni 2:3). „Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii” Pe lângă cunoașterea fără țintă a atenienilor, (Coloseni 2:9). Cu siguranță că există informații Biblia mai face referire și la alte probleme ale științifice folositoare, care nu se găsesc în Biblie, cunoașterii. Din păcate, există mulți oameni însă Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum este „care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge revelat prin Tatăl, Isus Hristos și Duhul Sfânt, niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului” ne conferă temelia și cadrul de care avem nevoie (2 Timotei 3:7). În ciuda tuturor informațiilor pentru a aplica și a folosi cu legitimitate tot ce științifice sofisticate și a celor tehnologice din învățăm. „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi lumea noastră, foarte mulți oameni nu au ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt nicio idee despre Dumnezeu și despre trăirea judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!” cu evlavie. Omenirea concepe tot felul de teorii (Romani 11:33). pentru a discredita Cuvântul lui Dumnezeu, însă acestea sunt fără putere când e vorba să „Să asculte și înțeleptul, și își va mări știința, și le arate oamenilor cum să trăiască în pace. cel priceput, și va căpăta iscusință” (Proverbele Apostolul Pavel a analizat această problemă cu 1:5). Sperăm ca această ediție a revistei Sămânța secole în urmă și a constatat: „S-au fălit că sunt Adevărului să vă ajute să creșteți în cunoștința lui înțelepți, și au înnebunit” (Romani 1:22). Dumnezeu. Învățători, părinți, tineri și copii – toți avem câte ceva de învățat. Avem încrederea O altă problemă a cunoașterii poate fi că Duhul Sfânt a călăuzit pe cei care au scris, mândria. Învățarea de dragul unei poziții au selectat și au tradus aceste articole. Și fie ca care să atragă lauda poate fi o capcană: „Dar Duhul Sfânt să folosească mai departe ceea ce cunoştinţa îngâmfă pe când dragostea zideşte” învățăm acum și în tot anul 2014, pentru ca să (1 Corinteni 8:1b). Biblia ne amintește „ne purtăm într-un chip vrednic de Domnul, ca că adevărata înțelepciune și cunoaștere de să-I fim plăcuți în orice lucru, aducând roade în Dumnezeu va conduce la smerenie: „Cine tot felul de fapte bune.” dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, 4  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

„Învățăturile Tale sunt minunate: de aceea le păzește sufletul meu. Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.” Psalmul 119:129, 130 Rubrica Învăţătorului Învăţături privitoare la viaţa creştină şi calitatea de membru în biserică Siguranța și perseverența credinciosului Una dintre cele mai importante şi întâlnim cu Dumnezeu. Când Fanny Crosby răsplătite experienţe din viaţa noastră creştină a auzit cântându-se melodia unui nou imn, este convingerea că avem bunăvoinţa şi care la vremea aceea nu avea versuri, a fost binecuvântarea lui Dumnezeu asupra vieţilor întrebată de compozitor: „Ce îţi spune noastre zi de zi. Cu o astfel de convingere avem melodia aceasta?” Imediat, faţa ei s-a luminat puterea care ne ridică şi ne poartă biruitori prin şi cu inspiraţie a răspuns: „Melodia aceasta toate încercările vieţii. Fără această convingere spune: «O ce simţire, L-am pe Isus.»” am fi înfrânţi. Când ni se pare că totul se luptă împotriva noastră, de fapt nu suntem siguri Pasaje biblice de studiat ce crede Dumnezeu despre vieţile noastre. Nu suntem nici măcar siguri unde am merge Ioan 8:31, 32. Şi a zis Iudeilor, care crezuseră dacă Dumnezeu ne-ar chema subit în veşnicie. în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, Rezultatul este teama şi nefericirea. sunteţi într-adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” Închinătorii la idoli trăiesc în mod constant în teamă de dumnezeii lor. Ei cred că trebuie Romani 8:16, 17. Însuşi Duhul adevereşte să potolească mânia acestor zeităţi ca să nu împreună cu duhul nostru că suntem copii ai fie trataţi cu cruzime de ele. Dar Dumnezeul lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem nostru este diferit. El a dorit ca niciunul dintre şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi copiii Lui să nu trăiască având această teamă. împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim El vrea să ştim că suntem mântuiţi. De fapt, cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi unul dintre motivele pentru care a fost scrisă proslăviţi împreună cu El. cea dintâi Epistolă a lui Ioan a fost „ca să ştiţi că voi care credeţi în Numele Fiului lui Evrei 10:22. Să ne apropiem cu o inimă Dumnezeu aveţi viaţa veşnică” (1 Ioan 5:13). curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău şi cu trupul spălat cu Siguranţa creştină ar trebui să fie o experienţă o apă curată. zilnică. Trebuie să trăim zilnic cu convingerea că aparţinem lui Isus şi că suntem gata să ne 1 Ioan 5:13. V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică. “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 5

Adevăruri de cântărit parte, sunt cei ce au dat dovadă de împlinirea cerinţelor mântuirii şi care încă nu sunt siguri Temeiul biblic pentru siguranţa că sunt mântuiţi. Dintre aceste două pericole, credinciosului fără îndoială primul este cel mai grav (Matei 7:16-21). Poate că cea mai remarcabilă mărturie a siguranţei mântuirii personale vine de pe Ce poate face cineva care nu simte buzele lui Iov. Când Satan a vrut ca Iov să-l că e mântuit? Trebuie să trăiască având „blesteme pe Dumnezeu şi să moară”, prin sentimentul acesta? Nu. Dacă aş simţi în credinţă el a fost în stare să declare: „Dar ştiu felul acesta, ar trebui să-mi cercetez viaţa că Răscumpărătorul meu este viu şi că se va să văd dacă găsesc păcat şi neascultare de ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se Dumnezeu. Dacă Domnul îmi descoperă va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea că am păcate în viaţa mea, va trebui să mi carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.” Aceasta le mărturisesc, să mă pocăiesc şi să trăiesc a fost nădejdea lui sigură care la spijinit în acele o viaţă predată în întregime Duhului Sfânt zile întunecate din viața lui. (Iov 19:25, 26) (Faptele Apostolilor 24:16). Cea dintâi Epistolă a lui Ioan ne oferă câteva „Am păzit toate acestea... ce îmi mai teste prin care putem fi siguri că suntem lipseşte?” Este acesta şi sentimentul tău? Dacă mântuiţi. Dacă prin ajutorul lui Dumnezeu aşa este, a sosit vremea să laşi sentimentele vieţile noastre împlinesc condiţiile enumerate tale deoparte şi să-L crezi pe Dumnezeu pe în fiecare test, putem declara că avem siguranţa Cuvânt. Este inima ta stropită de un cuget mântuirii. Iată câteva condiţii pe care trebuie să rău (păcatele sunt mărturisite şi dai dovadă de le împlinim şi promisiunile pe care le primim pocăinţă; nu e nimic ascuns)? Este trupul tău ulterior. (vezi tabelul de mai jos) spălat cu apă curată (sângele lui Hristos care te curăţă atât în exterior, cât şi în interior)? Cât de bine am trecut testul acesta? Dacă ştiu Atunci împlineşte şi cealaltă parte a versetului. că am eşuat în vreunul din domeniile acestea, Apropie-te de Dumnezeu cu inima sinceră şi îmi va lipsi atât siguranţa mântuirii şi, în cele o deplină siguranţă a credinţei (Matei 19:20; din urmă, însăşi mântuirea (vezi Iacov 4:17). Evrei 10:22). Revendicarea promisiunii siguranţei Întotdeauna trebuie să credem Cuvântul mântuirii lui Dumnezeu. Când mărturisim şi ne pocăim, atât de mult depărtează Dumnezeu În legătură cu doctrina siguranţei mântuirii fărădelegile noastre de la noi cât este de departe sunt două învăţături extreme. Pe de o parte, răsăritul de apus. Haideţi să nu scotocim din mulţi oameni pretind că sunt mântuiţi când nou prin coşul de gunoi şi să lăsăm ca acele de fapt nu au niciun temei biblic pentru aceasta – nicio roadă a mântuirii. Pe de altă Conditții Promisiuni 1 Ioan 1:7 Umblăm în lumină. Sângele Lui ne curăţă de orice păcat. 1:9 Ne mărturisim păcatele. El ne iartă. 2:3-5 Păzim poruncile Lui. Ştim că suntem în El. 2:9, 10 Iubim pe fraţi. Rămânem în lumină. 2:15-17 Nu iubim lumea. Rămânem în veac. 2:24, 25 Lăsăm Cuvântul să locuiască în noi. Avem viaţa veşnică. 2:28, 29 Umblăm în neprihănire. Suntem născuţi din El. 6  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

păcate să ne chinuiască. „Sângele lui Isus să-l mântuiască. De aceea este atent să Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.” împlinească voia lui Dumnezeu. El îşi (1 Ioan 1:9; Psalmul 103:12; 1 Ioan 1:7) duce mântuirea până la capăt cu frică şi cu cutremur. Creştinul înţelege pericolul care îl Relaţia dintre credinţă şi fapte paşte de a se întoarce la viaţa păcătoasă din trecut. Acesta este echilibrul dintre credinţă Perseverarea în viaţa creştină este la fel de şi fapte. Aceasta este perseverenţa creştină importantă ca şi începerea ei. Cel ce aleargă (Apocalipsa 22:14; Filipeni 2:12; Luca 9:62; într-o cursă trebuie cu siguranţă să se supună Ioan 8:31). regulilor acelei întreceri sportive. Ce rost are alergarea lui dacă nu perseverează până la Importanţa slujirii creştine sfârşit? La fel este şi viaţa creştină (2 Timotei 2:5; Evrei 12:1, 2). Unul din multele lucruri din împărăţia lui Solomon care au impresionat-o pe De ce punem aşa de mult accentul pe împărăteasa din Seba a fost înfăţişarea perseverenţă? Suntem mântuiţi prin fapte? slujitorilor lui care era remarcabilă. Ascultaţi Nu este Dumnezeu destul de puternic concluzia ei: „Ferice de oamenii tăi, ferice de ca să ne ţină mântuiţi fără să fie nevoie de slujitorii tăi, care sunt necurmat înaintea ta, perseverenţa noastră în credinţă? Întrebări ca care aud înţelepciunea ta!” (1 Împăraţi 10:8) acestea sunt puse de multe ori de cei ce învaţă că mântuirea este numai prin credinţă. Dar ce Întrucât noi slujim pe Unul mai mare ca spune Biblie despre aceste întrebări? Solomon, ce ar trebui să însemne pentru noi slujirea creştină? Cu siguranţă, ar trebui să ne Trebuie să ne amintim că mântuirea are bucurăm de privilegiul de a face tot ce putem două aspecte: lucrarea lui Dumnezeu şi mai bine pentru El (vezi Luca 11:31; Matei lucrarea omului. Lucrarea lui Dumnezeu este 25:19-23)! harul, lucrarea omului este experimentarea harului. Deşi slujirea creştină nu ne mântuieşte, ea ne este de folos ajutându-ne să rămânem În privinţa harului mântuirii, numai mântuiţi. Când suntem ocupaţi în lucrarea Dumnezeu poate să mântuiască pe om. Lui, Îl vedem într-un alt mod. De asemenea, Niciun om nu ar putea fi destul de bun ca când dăruim timpul şi talentele noastre în să se poată mântui singur. Toate faptele slujba Domnului, preţuim mult mai mult noastre bune nu ne pot asigura mântuirea, jertfa pe care Hristos a făcut-o pentru noi. pentru că în ochii lui Dumnezeu ele sunt Când înfruntăm în slujba Lui situaţii care ca o haină mânjită de sânge. Nimeni nu se par imposibil de rezolvat, ne pune mai puţină poate ridica dintr-o groapă trăgându-se de încredere în puterea omenească şi ne bizuim şireturi. Trebuie să credem şi să acceptăm mai mult pe puterea divină. Lucrul acesta este prin credinţă că numai Dumnezeu ne poate necesar ca să rămânem în starea de oameni scoate din groapa în care ne aflăm (vezi mântuiţi (vezi Matei 24:45-51; Filipeni 3:3). Efeseni 2:8, 9; Isaia 64:6). Verset de memorat Înseamnă aceasta că faptele au prea puţină importanţă? Unii ar spune că da. Dar Biblia 2 Timotei 1:12. Şi din pricina aceasta sufăr spune altceva. Faptele bune fac parte din aceste lucruri; dar nu mi-e ruşine, căci ştiu în experimentarea mântuirii. Ele sunt rezultatul cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are mântuirii şi nu mijloace ale ei (vezi Iacov 2:17). putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea. Credinciosul apreciază nespus de mult preţul pe care Dumnezeu l-a plătit ca “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 7

Întrebări 26? ______________________________ __________________________________ 1. Explică folosind cuvintele tale termenii __________________________________ siguranţa mântuirii. __________________ __________________________________ __________________________________ __________________________________ 7. Enumeră două motive pentru care __________________________________ slujirea creştină făcută cu credincioşie ne poate ajuta să rămânem mântuiţi. _______ 2. De ce este important ca un creştin să __________________________________ experimenteze siguranţa mântuirii? ______ __________________________________ __________________________________ __________________________________ __________________________________ __________________________________ Gânduri de discutat 3. Enumeră cel puţin două motive pentru 1. Ce a încredinţat Pavel lui Dumnezeu care cineva nu poate avea siguranţa mântuirii. şi de ce era sigur că Dumnezeu îl va păstra __________________________________ până la urmă? (Versetul de memorat)? _____ __________________________________ __________________________________ __________________________________ __________________________________ __________________________________ __________________________________ 4. Care binecuvântare din Biblie, citată 2. Ce rol are Duhul Sfânt în siguranţa des, include promisiunea că Dumnezeu are mântuirii noastre? (Romani 8:16, 17)? ___ puterea să ne ţină mântuiţi până la capăt? __ __________________________________ __________________________________ __________________________________ __________________________________ __________________________________ __________________________________ 3. Ce este calvinismul? În ce fel ar putea 5. Este posibil ca cineva să fie prea încrezător învăţătura aceasta să constituie un pericol de mântuirea lui? Detaliază răspunsul tău. pentru mântuirea noastră? _____________ __________________________________ __________________________________ __________________________________ __________________________________ __________________________________ __________________________________ _________________________________ Luat din Instructions for Christian 6. Este omul mântuit prin credinţă, prin Living and Church Membership fapte, sau prin amândouă? Se potriveşte răspunsul tău cu Efeseni 2:8, 9 şi Iacov 2:24- Eastern Mennonite Publications Ephrata, PA 17522 Tradus şi folosit cu permisiune. Alegerea unui mesaj de predicq Domnul Isus a spus în cuvinte simple: —James Fox „Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” Cuvintele acestea remarcabile ar trebui să fie ce ar dori Dumnezeu să predicăm. Dar, luând deviza noastră în desluşirea mesajului pe care îl în considerare definiţia predicării şi cât de mult predicăm. Ca predicatori, nu ştim întotdeauna avem nevoie de călăuzire divină, El ne va dărui un mesaj. 8  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

Ce este predicarea? (2) Pentru mustrare: predicile de mustrare Predicarea este lucrarea lui Dumnezeu prin au ca obiectiv convingerea ascultătorilor gura omului. Predicarea înseamnă a arăta cu de greşelile lor şi încurajarea celor slabi în ajutorul Scripturii care este voia lui Dumnezeu. credinţă. Mustrarea din Scripturi îl face pe „Căci [Apolo] înfrunta cu putere pe Iudei creştinul căldicel să se trezească. Domnul Isus înaintea norodului şi le dovedea din Scripturi că a folosit mustrarea când a spus: „Pocăiţi-vă, căci Isus este Hristosul.” (Faptele Apostolilor 18:28) Împărăţia cerurilor este aproape.” Dacă nu putem arăta cu Scripturile ce anume (3) Pentru îndreptare: Folosind toate predicăm, înseamnă că nu am înţeles definiţia Scripturile, Dumnezeu poate folosi un mesaj ca predicării biblice. să corecteze o învăţătură sau o gândire greşită. Predicarea nu înseamnă a ţine trează timp de De câte ori nu a fost corectată gândirea noastră patruzeci şi cinci de minute atenţia oamenilor de predicile pe care le-am auzit! din biserică şi nici a arăta aptitudini oratorice (4) Pentru a da înţelepciune în neprihănire: pentru propria slavă. Predicarea care nu are ca Predicarea oferă posibilitatea de a da scop direct sau indirect mântuirea sufletelor înţelepciune asupra unei varietăţi de subiecte oamenilor este, pur şi practice precum: instruirea simplu, o pierdere de vreme. Predicile eficiente nu sunt unui copil, relaţii, curtare, „Dumnezeu a găsit cu cale izvorâte din revistele din puritate şi viaţa de familie. să mântuiască pe credincioşi Mesajele instructive nu prin nebunia propovăduirii domeniul agricol, literatura ar trebui să se nască din crucii.” (1 Corinteni 1:21) lumească sau ultima carte de dorinţa de a „pune la punct” povestiri; ele se nasc în urma de la amvon pe cineva din Datoria predicatorilor este să înfăţişeze Scripturile pline cufundării totale în Cuvântul audienţă. Când toată lumea de viaţă în faţa ascultătorilor. ştie că predicatorul are pe Dacă predicatorul este uns lui Dumnezeu. cineva în minte şi că mesajul cu călăuzirea Duhului Sfânt, lui i se adresează acelui Scripturile vorbesc cu autoritate prin gura lui. individ, cel mai probabil eficienţa mesajului va Cu o astfel de temelie, oamenii vor fi convinşi fi pierdută. Predicarea instructivă înseamnă a da de păcătoşenia lor, sufletele vor fi mântuite şi călăuzire în privinţa problemelor care afectează Dumnezeu va fi onorat. biserica în întregime. Instruirea şi corectarea Predicarea înseamnă a folosi Scripturile pentru unui anume individ trebuie să se facă la nivel înţelepciunea în neprihănire. „Toată Scriptura personal. este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune Câteva sugestii pentru a putea desluşi ce în neprihănire.” (2 Timotei 3:16) Toată Scriptura vrei să predici este trebuincioasă pentru a împlini nevoile Studiul perseverent al Scripturii va scoate la bisericii locale. Predicarea regulată numai a iveală mai multe idei pentru predicare decât subiectelor sau a pasajelor şi a cărţilor favorite este nevoie într-o viaţă de om. Studiul biblic, arată că nu toată Scriptura este predicată. care are un impact asupra sufletului, se va regăsi şi în predicile noastre din partea Domnului. În ce fel am putea aplica învăţătura din 2 Predicile eficiente nu sunt izvorâte din revistele Timotei 3:16? din domeniul agricol, literatura lumească sau ultima carte de povestiri; ele se nasc în urma (1) Pentru învăţătură: marile teme ale lui cufundării totale în Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu – nonrezistenţa, nonconformismul, Porunca biblică de a „intra în cămăruţă” este, biserica, mântuirea şi sfinţirea – ar trebui de asemenea, strâns legată de studiul biblic predicate regulat. “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 9

perseverent. „Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa nevoi sunt importante pentru biserică, fiindcă ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este ea se străduieşte să rămână curată într-o lume în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi nelegiuită. Comunicarea regulată, deschisă, va răsplăti.” (Matei 6:6) Multe rugăciuni după cu toţi fraţii ne ajută să desluşim problemele ajutor pentru călăuzirea unui mesaj au ajuns la curente cu care se confruntă biserica. Tatăl. El nu Îşi va astupa urechile la o astfel de rugăminte. Mesajele îmbibate cu rugăciune ajung În încheiere, aş mai spune că trebuie să alegem la inimile celor ce ascultă Cuvântul rostit. Când să perseverăm chiar şi când nu ne vin idei ne rugăm, Dumnezeu pune o povară pe sufletul pentru mesaj. Cele mai multe mesaje nu par să- nostru. O predică poate fi perfectă în logica şi şi găsească aşa de uşor locul, ca piesele într-un prezentarea ei, dar, dacă nu este însoţită de joc de puzzle, dar când alegem să perseverăm, povara aceasta, eficienţa ei va fi curând pierdută. Dumnezeu ne va răsplăti cu un mesaj. Diavolul Fraţilor, rugaţi-L pe Dumnezeu să vă pună la ar vrea să ne frustreze în lucrarea noastră, făcându- dispoziţie un mesaj. Dacă vei începe devreme ne să intrăm în panică, ţinându-ne ocupaţi cu săptămâna căutând idei pentru un mesaj, vei interesele materiale, ispitindu-ne să cădem în avea ocazia să îţi vină multe gânduri şi idei pe şabloane de gândire păcătoasă şi descurajându- care strădania unei predici pregătite în pripă nu ne că nu putem predica la fel de elocvent ca alţii. ţi le pot oferi. Mulţi predicatori sunt împovăraţi Dar dacă ne cufundăm de bunăvoie în Cuvântul cu prea multe sarcini şi responsabilităţi în biserică lui Dumnezeu, intrând zi de zi în cămăruţa şi totuşi, responsabilitatea de a predica nu trebuie noastră la rugăciune, începând săptămâna cu să fie lăsată pe locul secund. Dacă vom începe să preocuparea de a primi un mesaj şi alegând să strângem pentru un mesaj idei şi gânduri izvorâte perseverăm, Dumnezeu ne va da un mesaj. Fie din Scriptură încă de la începutul săptămânii, ca presiunea chemării de a predica să ne facă să misiunea va fi mult mai uşoară. ne plecăm la picioarele Domnului. Apostolul Pavel a scris: „... căci trebuie s-o vestesc, și vai de Trebuie să fim conştienţi de problemele mine, dacă nu vestesc Evanghelia!” (1 Corinteni curente cu care se confruntă biserica. Probleme 9:16b) Chemarea este clară, sufletele oamenilor pot fi altele decât cele cu care s-au confruntat sunt în joc, iar noi suntem carne neputincioasă credincioşii din generaţiile anterioare. Însă fiind dependenţi de ajutorul lui Dumnezeu ca chiar dacă ar fi fost probleme diferite, nu ne să înţelegem ce trebuie să predicăm. mai sunt necesare predicile care să se adreseze acelor nevoi, din cauză că generaţia actuală Din The Christian Contender, feb. 2012 s-a schimbat? Predici care se adresează acestor Rod and Staff Publishers, Inc. Tradus și folosit cu permisiune. Dovedewte dragostea crewtinq —Steve Leid Totul s-a întâmplat într-o seară la nu le puteau înţelege, cum ar fi, de exemplu, Emmenthal Valley, în centrul Elveţiei, în iubirea duşmanului. În acea seară, un grup timp ce Peter şi soţia lui dormeau. Peter şi de tineri se îndrepta spre casa lui Peter. Ei soţia lui aparţineau comunităţii aşa-numite nu puteau pricepe cum era în stare cineva anabaptiste. Ei credeau şi învăţau multe să părăsească biserica de stat şi să ia aşa de în principii deosebite, pe care ceilalţi oameni serios viaţa de creştin. Acțiunea lui Peter a 10  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

iscat duşmănie în inima lor. Ei se gândeau că vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot îl vor face să-i sară ţandăra până vor duce la felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva îndeplinire planul din acea noaptea. voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci Când au ajuns la casa lui Peter, au urcat tot aşa au prigonit pe proorocii, care au repede pe casa lui şi au început să desfacă fost înainte de voi.” (Matei 5:11, 12) Isus acoperişul de stuf. spune că noi ne putem aştepta ca viaţa să fie nedreaptă şi că noi ar trebui să ne bucurăm Zgomotul de pe acoperiş l-a trezit din când suntem acuzaţi pe nedrept din pricina somn pe Peter şi pe soţia sa. Ce putea să Lui. Ar trebui să luptăm pentru Adevăr fără însemne asta? Peter s-a furişat afară şi a să insistăm să fim trataţi corect. observat imediat ce se întâmpla. În loc să-i certe pe acei tineri, el s-a întors în casă De multe ori, „lucrurile mărunte” mă şi i-a spus soţiei să prepare o masă pentru întristează pentru că simt că nu sunt tratat muncitori. Când mâncarea a fost gata, el pe drept. Dar ar trebui să văd aceasta ca pe o i-a invitat înăuntru spunându-le că, după o oportunitate să arăt lumina lui Hristos unei muncă aşa de grea, sigur le era foame. lumi pierdute şi muribunde. Tinerii s-au uitat unii la alţii, uimiţi de Apostolul Petru ne aminteşte că suntem felul în care au decurs lucrurile, dar totuşi străini şi călători. Noi ar trebui să fim o au intrat în casă alături de Peter ca să dovadă vie a dragostei lui Dumnezeu. mănânce. Probabil că nici unul dintre tineri nu a mâncat prea mult pentru că era greu Păşind prin viaţa aceasta, cum ar trebui să mănânci hrana pregătită de cineva căruia să reacţionăm la nedreptăţile care ni se fac? vroiai să-i faci rău. Când tinerii au terminat Profităm de oameni pentru simplu fapt că de mâncat, s-au ridicat de la masă şi au ieşit putem scăpa basma curată? În calitate de pe rând din casă. Nu după mult timp, Peter creştini, ce mărturie lăsăm în urma noastră? i-a auzit din nou suindu-se pe casă, de data aceasta ca să pună înapoi stuful pe acoperiş. Domnul Isus ne-a poruncit că ar trebui să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine. De multe ori am fost cercetat de răspunsul Nu înseamnă acest lucru că, dacă noi vrem lui Peter. Oare ce gânduri şi îndoieli a avut să fim împăcaţi cu Dumnezeu, trebuie să ne el la început cu privire la aceşti tineri? iubim aproapele indiferent de felul în care Gândeşte-te la reacţia lui uimitoare! Am avea suntem trataţi? Domnul Isus nu a menţionat noi o atitudine similară dacă cineva ar veni şi că putem face excepţie de la poruncă, dacă ne-ar strica casa? aproapele nu se poartă frumos cu noi. Pentru că suntem oameni, uneori uităm că Biblia ne Răspunsul lui Peter este un exemplu spune să ne iubim aproapele. adevărat al dragostei creştine, care se vede prin fapte. Când ne gândim la nonrezistenţă, Ce fel de mărturie lăsăm în urmă? Noi ne vine în minte practica de a nu merge suntem o mărturie pentru cei din jur; putem la război – şi la aceasta se referă. Dar să îndreptăm sau nu privirile celorlalţi spre nonrezistenţa este un stil de viaţă al dragostei Hristos. Nu putem nicidecum să trăim creştine, care include şi un anumit mod de a o viaţă asemănătoare cu a lui Hristos prin reacţiona atunci când suntem trataţi urât sau propriile puteri; noi trebuie să ne apropiem pe nedrept. Isus nu ne-a spus niciodată că de Domnul Isus pentru ca să răspundem viaţa va fi uşoară sau frumoasă. Dimpotrivă, asemenea Lui oricărei situaţii în care ne-am El a afirmat în Predica de pe munte: „Ferice afla. Să ne cercetăm inima şi să căutăm să ne va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii îndreptăm sufletul spre o cale mai bună. “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 11

„Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.” Deuteronom 6:6, 7 Rubrica Părinţilor Credinya determinq modul de purtare al familiei —Ray Wenger Mulți creștini își doresc ca urmașii lor să concept nepotrivit de credință. Copilul nu fie „în credință”, dar au numai o vagă idee a a văzut și nici nu a experimentat credința în ceea ce înseamnă acest lucru. Ei își doresc ca Dumnezeu. Nu este de mirare că, odată ajuns fiii și fiicele lor să fie membri în biserica lor. adult, se debarasează de formele exterioare ale Vor ca și ei să creadă adevărurile fundamentale religiei părinților lui. ale creștinismului evanghelic și să trăiască vieți bune, morale. Ce este credința? Astfel de părinți își învață copiii principii Universalitatea credinței morale solide. Ei îi aduc cu credincioșie la Credința este o caracteristică generală a biserică. Își trimit copiii la școli creștine, sperând omenirii. Dumnezeu a dat tuturor darul că aceștia vor avea o bază solidă de convingeri credinței, ca parte a înzestrării naturale evanghelice. Toată lumea este nedumerită când omenești. Oamenii acționează în mod diferit, unul dintre copiii aceștia, ajuns adult, respinge deoarece darul comun al credinței lor nu este ca fără valoare tot ce a fost învățat. axat pe același obiect. Unii se încred în ei înșiși: în aspectul lor fizic În multe cazuri, această respingere este atrăgător, în puterea lor fizică, în strălucirea înrădăcinată în experiența religioasă a părinților. lor intelectuală, în banii și în reputația lor. Copilul și-a văzut părinții ocupați cu diferite Alții se încred în realizările omenești, prin activități în biserică. A văzut accentul lor pus pe care răspund oricărei dileme: în știință, în trăirea unui comportament moral bun. A auzit tehnologie, în teorii economice, în acțiuni argumentele lor în sprijinul credinței creștine politice. Unii se încred în alți oameni: evanghelice. Dar nu și-a văzut niciodată prietenii lor, soțul sau soția lor, copiii și liderii părinții trăindu-și credința în pofida opoziției lor. Alții se încred în instituții: în guvernul lor, directe a lumii, cu filozofiile ei ademenitoare. în partidul lor politic sau chiar în biserica lor. De ce ar alege copilul un sistem religios care nu Niciunul dintre aceste obiecte ale credinței produce nicio diferență fundamentală în scopul nu este adecvat. La un moment dat, toate vor trăirii cotidiene? Se pare că părinții au avut un 12  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

eșua. Toate acestea ne vor dezamăgi într-un lucruri. Dar felul de credință plăcut lui moment crucial. Numai Dumnezeu este în Dumnezeu este mult mai cuprinzător întregime demn de încredere, având răspuns decât oricare dintre ele. Credința care este în oricare împrejurare, mereu lucrând pentru plăcută lui Dumnezeu trece dincolo de binele nostru suprem. simpla încuviințare intelectuală a unui anumit set de axiome. Credința adevărată se Cu mii de ani în urmă, prorocul Ieremia arată întotdeauna prin fapte care o arată cu a descris cu claritate dezastrul care urmează prisosință (Iacov 2:14-26). când ne punem încrederea în om, și nu în Dumnezeu. În mod inevitabil, succesul inițial Dumnezeu subliniază aspectul acesta în cel aparent face loc unei experiențe spirituale de-al unsprezecelea capitol din Epistola către sărăcăcioase. Cel ce se încrede în Domnul este Evrei. În loc să ofere o definiție complexă a pus în contrast cu cel ce se încrede în om. Chiar credinței, Dumnezeu arată cum credința a și în cele mai aspre și mai grele împrejurări, influențat modul în care oamenii și-au trăit cel ce se încrede în Domnul va continua să viața. Acest tablou al familiilor care trăiesc prospere, aducând beneficii altora. prin credință iluminează înțelegerea noastră privitoare la credință și ne ajută să vedem cum ”... Blestemat să fie omul care se încrede în viața prin credință este un ingredient esențial om, care se sprijinește pe un muritor și își abate în a-l conduce pe copil într-o participare inima de la Domnul! Căci este ca un nenorocit activă în programul lui Dumnezeu. Credința în pustie și nu vede venind fericirea; locuiește definește faptele familiei. în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat și fără locuitori. Binecuvântat să fie omul, Numai atunci când părinții trăiesc prin care se încrede în Domnul și a cărui nădejde credință ceea ce a spus Dumnezeul nevăzut, este Domnul! Căci el este ca un pom sădit pot aștepta ca și copiii lor să trăiască prin lângă ape care-și întinde rădăcinile spre râu; credință în același Dumnezeu. nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei nu se teme și Credința în Dumnezeu presupune nu încetează să aducă roade” (Ieremia 17:5-8). a-I fi pe plac Următoarele versete descriu inima omului, Evrei 11 prezintă o galerie mare de sfinți care este deznădăjduit de rea, în stare de a se care au trăit prin credință în Dumnezeu. convinge pe sine că se încrede în Dumnezeu, Capitolul acesta începe cu o simplă declarație: când, de fapt, aceasta este numai o încredere „Și credința este o încredere neclintită în în înțelepciunea omenească. Dumnezeu, în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare harul Său, ne încearcă prin împrejurări grele despre lucrurile care nu se văd” (v. 1). Prin (vremuri de secetă), astfel încât să putem ști în definiție, credința în Dumnezeu cere o mod clar pe ce se întemeiază credința noastră încredere totală în ceea ce nu poate fi văzut. (Ieremia 17:9, 10). După menționarea credinței lui Abel și Enoh, autorul face o declarație uimitoare: „Și, fără Demonstrată prin fapte credință, este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să Cum am putea descrie o familie care creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L trăiește prin credință? O familie care participă caută” (Evrei 11:6). cu regularitate la activitățile și programele bisericii? O familie care are o înțelegere precisă Credința este obligatorie, deoarece omul are și corectă a teologiei creștine evanghelice? O într-adevăr numai două opțiuni: încrederea în familie care se roagă și primește un cec în cutia Dumnezeu sau încrederea în altceva. Atunci poștală tocmai atunci când are nevoie? când ne confruntăm cu o dificultate, putem Desigur, credința poate implica aceste “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 13

fie să avem încredere că Dumnezeu va lucra omenirii, apa nu a coborât niciodată din cer. o minune din pricina ascultării noastre de El, În plus, cum aș putea să le fac pe animale să fie să ne lăsăm conduși de rațiunea noastră intre în corabie? Cum le voi putea opri să omenească ce nu se bazează pe Dumnezeu. nu se lupte unele cu altele, o dată ce se află Un om care are credință în Dumnezeu își înăuntru?” bazează acțiunile sale pe ceea ce Dumnezeu a spus, chiar și atunci când aceasta pare fără La fel ca apostolul Pavel (1 Corinteni logică minții sale firești. 4:10), Noe a fost dispus să fie socotit nebun din cauza loialității lui față de Dumnezeu. Fără credință în Dumnezeu, singurul recurs Închipuiți-vă ce discutau oamenii după al omului este de a lua calea raționamentului ce Noe lucrase decenii la rând la corabie, firesc. Acest raționament se opune lui predicând Judecata de Apoi. „Astăzi este Dumnezeu (Romani 8:7, 8), prin urmare, nu aniversarea a treizeci și cinci de ani de când este pe placul lui Dumnezeu. Multe dintre Bătrânul Noe a început să construiască sfaturile lumii moderne adresate familiei corabia lui. Orice observator competent poate se călăuzesc după mintea firească și se opun spune că în timpul acestor ani nu au existat principiilor biblice date de Dumnezeu. schimbări meteorologice și că necesitatea unei corăbii nu este mai mare acum decât în cea Credința are ca efect dintâi zi. După dimensiunea proiectului său nonconformismul față de lume și ritmul în care se desfășoară, putem prezice că va mai dura cel puțin șaptezeci de ani până Noe este exemplul ilustru de om căruia va fi finalizat. Unii antreprenori tineri chiar au credința i-a influențat în mod impresionant înființat un stand în apropiere pentru a oferi familia. „Prin credință Noe, când a fost informații turistice celor ce doresc să facă un înștiințat de Dumnezeu despre lucruri care tur al acestui magistral exemplu de nebunie încă nu se vedeau, și, plin de o teamă sfântă, religioasă arhaică. Bătrânul Noe și fiii săi ne a făcut un chivot ca să-și scape casa; prin vor oferi pentru multe decenii de aici înainte ea, el a osândit lumea și a ajuns moștenitor prilejuri de a ne descreți frunțile.” al neprihănirii care se capătă prin credință” (Evrei 11:7 ). Adevărata înțelepciune este nebunie pentru mintea firească. „Dar omul firesc nu primește Credința are ca efect nonconformismul lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru față de lume. Noe a experimentat acest lucru el, sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, în cel puțin două domenii: 1) Ascultarea de pentru că trebuie judecate duhovnicește” (1 Dumnezeu, chiar dacă aceasta a avut de-a Corinteni 2:14). Propovăduirea crucii este o face cu lucruri nemaiauzite până atunci și 2) nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării supunerea față de Dumnezeu, care în mod (1 Corinteni 1:18). De fapt, oricine socotește inevitabil l-a făcut pe el și familia lui diferit că propovăduirea crucii este o nebunie, de toți ceilalți. se identifică pur și simplu cu cei destinați nimicirii. Cei care au credință în Dumnezeu Ascultarea credinței are de-a face cu ascultă de El, chiar și atunci când este vorba o realitate de nepătruns de lucruri nemaiauzite. Noe a ascultat chiar și atunci când ascultarea Ascultarea credinței îl face pe sa a avut de-a face cu lucruri nemaiauzite credincios să pară „anormal” până atunci. Când Dumnezeu l-a avertizat cu privire la judecata ce avea să vină pe pământ, Credința înseamnă a fi ascultător, chiar dacă Noe ar fi putut obiecta: „Ce? Vrei să spui că aceasta înseamnă a fi diferit de toți ceilalți. există suficientă apă în cer pentru a acoperi toate dealurile și munții? În toată istoria 14  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

Uneori creștinii vorbesc despre felul în care Avraam, ca om, a fost atât bogat, cât și lumea se înrăutățește pe zi ce trece. Cu toate deosebit. El ar fi putut pune toate întrebările acestea, încă nu este la fel de rău ca în zilele lui obișnuite. „Cum voi putea să traversez o Noe. În vremurile acelea era numai o singură țară ostilă, în mijlocul pericolelor create de familie neprihănită pe întregul pământ. Toată vagabonzi și hoți? Ce se va întâmpla dacă, după lumea, cu excepția familiei lui Noe, era rea. ce voi ajunge acolo, voi afla că țara e nepotrivită Rudele sale erau rele. Toți liderii religioși și pentru creșterea turmelor mele? Vor fi locuitorii laici erau răi. Noe și familia lui erau singuri. aceia ostili față de străini?” Dumnezeu nu i-a oferit mai dinainte răspunsuri la astfel de Probabil că însăși familia lui Noe se afla în întrebări. El Se aștepta ca Avraam să se încreadă pericolul de a se pleca sub povara aceasta. Când în El și să pornească la drum. Avraam a ascultat, Dumnezeu a descris certitudinea judecății ce neștiind încotro îl va duce ascultarea. avea să vină peste regatul decăzut al lui Iuda, i-a menționat pe trei mari sfinți: Noe, Daniel A trăi prin credință în secolul al XX-lea și Iov. Dumnezeu insistă în mod repetat asupra presupune același fel de angajament. Unii faptului că, chiar dacă acești trei oameni ar fi poate că se plâng: „Dacă aș lua Cuvântul lui trăit în Iuda, prin neprihănirea lor ei nu i-ar fi Dumnezeu literal în acest domeniu, nu știu scăpat nici pe fiii, nici pe fiicele lor, ci numai unde voi ajunge!” Dar umblarea prin credință a propriile suflete (Ezechiel 14:12-20). fost întotdeauna așa. Dumnezeu ne dă porunci și ne oferă har și putere de a le împlini, fără să ne Se pare că familia lui Noe a fost izbăvită din înștiințeze mai dinainte de lucruri neprevăzute. pricina credinței tatălui lor. Deși ascultarea lui Noe în a construi corabia a avut ca rezultat Când nu suntem dispuși să ascultăm moștenirea neprihănirii și osândirea lumii de Dumnezeu fără să știm mai dinainte de atunci, scopul lui Noe a fost de a-și salva rezultatele, de fapt nu Îl lăsăm pe Dumnezeu familia. „Prin credință Noe [...] a făcut un să ne conducă. Ne conducem pe noi înșine cu chivot ca să-și scape casa.” Fapta lui Noe a propria judecată, conform preferințelor firești. ferit familia sa de la nimicire. Exemplul lui constituie o mare încurajare pentru părinții Trăirea prin credință se aseamănă cu care, prin credință, doresc să-și apere familiile angajamentul luat la nunțile tradiționale. lor în mijlocul unei lumi corupte. Promitem credincioșie și dragoste, neștiind ce se va putea întâmpla. În fericire sau necaz, Credința se concentrează pe în sărăcie sau bogăție, în boală sau în sănătate beneficiile pe termen lung ne vom bucura unul de altul. Trăirea prin credință este o expresie continuă a aceluiași tip În versetele 8-10, exemplul lui Avraam arată de devotament față de Dumnezeu: ascultare, cum credința se concentrează pe beneficiile pe neștiind ce se află înainte. termen lung, nu pe câștiguri pe termen scurt. Credința privește dincolo de prezent, pentru Un astfel de stil de viață are un impact că se sprijină pe ceea ce Dumnezeu a spus de neuitat asupra copiilor. Dificultățile și despre viitor. presiunile cu care Avraam s-a confruntat în aventura credinței au fost exemple prin care Prin ascultare, fără a cunoaște Dumnezeu ne descoperă harul și puterea Sa. rezultatele Astfel de experiențe au avut asupra membrilor familiei lui Avraam un impact care nu a putut În mod clar, Avraam ilustrează această fi uitat. atitudine. „Prin credință Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia Luat din Divine Design For The Family ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe © 1990 Ray Wenger unde se duce” (Evrei 11:8). Published by Plumb Line Press Tradus și folosit cu permisiune. “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 15

Continuă să-i saluți Salută-ți copiii și zâmbește-le! Salută-l pe în timp ce cresc și ajung adulți. Ei, la rândul copilașul de câțiva anișori care trece pe lângă lor, te vor saluta și înveseli când tu vei sta tine cu jucăria lui, și astfel îl vei încuraja. în casă, cosând și rugându-te pentru fiecare Salută-l pe preșcolarul care trece pe lângă dintre copiii tăi. tine cu tractorul lui de jucărie. Salută-ți în fiecare dimineață copiii când pleacă la școală Saluturile vor continua. Fiul tău o va saluta și, din nou, când se întorc acasă. În felul pe proaspăta lui soție ori de câte ori va trece acesta, le vei lumina ziua! pe lângă casa lor; fiica ta îl va saluta pe soțul ei ori de câte ori acesta va pleca la muncă. Salută-l pe fiul tău cel mai mic ori de câte Curând, ei îl vor saluta pe fiul lor de câțiva ori trece pe lângă casă, conducând singur anișori care va trece pe lângă ei cu atelajul. Salută-l când se află pe jucăria lui. Continuă câmp, salută-l să-i saluți pe toți și ori de câte ori înveselește-i... termină de tras câte o brazdă. Luat din Family Life, mai 2012 Pathway Publishers Continuă să-i saluți Tradus și folosit cu permisiune. Aloe— parfumul credincioșiei —Simeon Rudolph Aloea este o plantă orientală, rară şi 24:2, 5, 6) David a scris următoarea profeţie preţioasă. În timpurile biblice, era cultivată în despre Regele aşteptat: „Smirna, aloea şi casia Valea Iordanului, în Palestina. Un ulei răşinos îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele…” extras din lemnul său este folosit la fabricarea (Psalmul 45:8). Solomon a cântat: „Eşti o unui parfum apreciat. grădină închisă, soro, mireaso,… Odraslele tale sunt o grădină de rodii… cu tot felul de Când a văzut Balaam tabăra lui Israel de pe tufari de tămâie, smirnă şi aloe, cu cele mai Muntele Peor, „Duhul lui Dumnezeu a venit alese miresme.” (Cântarea Cântărilor 4:12- peste el.” Şi a spus: „Ce frumoase sunt corturile 14) Nicodim „a adus o amestecătură de tale, Iacove!... Ele se întind ca nişte văi, ca aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe” ca nişte grădini lângă un râu. Ca nişte copaci să ungă trupul lui Isus (Ioan 19:39, 40). de aloe pe care i-a sădit Domnul...” (Numeri 16  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

În timpurile biblice, era un lucru obişnuit să binecuvântat (Genesa 8:20-9:1). Gândeşte-te se folosească mirodenii şi uleiuri la fabricarea că Dumnezeu este mai proslăvit şi oamenii miresmelor plăcute. Aceste substanţe sunt mai binecuvântaţi când familiile creştine formau tămâia care era arsă ca să acopere de pretutindeni se adună în jurul altarului mirosul neplăcut al cărnii jertfite din afara familial în fiecare zi. tabernacolului. În climatul cald din Orientul Mijlociu, aplicarea parfumului pe haine şi Dumnezeu se bucură de laudele şi mobilă era considerată o necesitate sanitară. rugăciunile din gura copiilor (Matei 21:16). Practica depunerii trupului decedat într- Dumnezeu este slăvit când închinarea include un mormânt de stâncă (în locul îngropării) şi contribuţia lor simplă şi sâsâită. Cântările şi necesita folosirea din belşug a acestor compuşi rugăciunile copilaşilor din timpul devoţiunii aromatici. familiale aduc un surplus laudei la adresa lui Dumnezeu din căminele creştine. Astăzi, familiile creştine au nevoie doar de puţine parfumuri fabricate. Noi punem accent 3. Influenţa evlavioasă. Cucernicia este o pe curăţenie. De vreme ce scopul nostru este forţă tăcută, pătrunzătoare, care se revarsă acela de a nu atrage atenţia asupra noastră dinspre poporul lui Dumnezeu, luminând înşine, noi limităm folosirea parfumurilor la lumea şi sărând pământul. Când păzim Ziua efectul lor de bază, dezodorizant. Domnului, ne îmbrăcăm modest şi avem o vorbire curată, noi expunem constant Dar miresmele spirituale trebuie să principiile evlavioase înaintea unei lumi caracterizeze familiile evlavioase. Creştinismul necredincioase. Familiile creştine pline autentic are calităţi care se răspândesc tacit, de bucurie, având căsnicii durabile, copii binecuvântându-L pe Dumnezeu şi pe alţi disciplinaţi şi tineri respectuoşi, care merg oameni. Aceste miresme sunt: pe calea trasată de bătrânii credincioşi, vor exercita o influenţă puternică asupra societăţii, 1. Credinţa sinceră. Parfumul eflorescent al influenţă care limitează răul şi întârzie judecata. adevăratei credinţe se dezvoltă în primul rând, şi în cel mai minunat mod, acasă. Asemenea 4. Simplitatea şi slujirea creştină. În timp ce familiei lui Timotei, fiecare generaţie o inspiră intoxicarea cu tehnologie duce la lenevie şi şi o întăreşte pe următoarea. goleşte de sine o lume înnebunită după plăcere şi împotrivitoare muncii, familiile creştine se La polul opus este familia lui Lot. Doar bucură în continuare de bogăţia simplităţii câţiva au scăpat din focul şi pucioasa din şi slujirii. Credinţa familiei înfloreşte acolo Sodoma, dar mirosul neplăcut al lipsei de unde părinţii şi copiii lucrează împreună în credincioşie îi înconjoară pe urmaşii lui chiar afacerea familiei, în grădină sau în bucătărie. şi în ziua de astăzi. Credinţa familiei noastre Uneori banii nu curg, dar credinţa familiei va răspândi același ”parfum” dacă şi noi, creşte şi ea va fi „un miros de bună mireasmă, asemenea căminului lui Noe, vom dispreţui o jertfă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu” pe bătrânii credincioşi, vom da vina pe (Filipeni 4:18). diferenţa dintre generaţii şi nu ne vom separa de lume. „…viile înflorite îşi răspândesc mirosul...” (Cântarea Cântărilor 2:13) Toate familiile 2. Închinarea zilnică. Slăvirea lui Dumnezeu credincioase sunt plăcute Domnului şi o este coloana vertebrală a credinţei familiale. mireasmă deosebită se răspândeşte din casele Puterea şi bucuria spirituală curg dintr-o unde copiii sunt crescuţi pentru El. închinare regulată în familie şi în congregaţie. Retipărit din Home Horizons Când familia singuratică a lui Noe s-a Eastern Mennonite Publications adunat în jurul altarului de lângă corabie, Tradus și folosit cu permisiune. „Domnul a mirosit un miros plăcut” şi i-a “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 17

„Adu-ți aminte de zilele din vechime, Socotește anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, și te va învăța, Pe bătrânii tăi, și îți vor spune.” Deuteronom 32:7 Rubrica Istorică Partea I Huterit, ii —Michael S. Martin Huteriţii au reprezentat una din cele mai continuat să-şi controleze multe din afacerile mari comunităţi de credincioși anabaptişti. proprii. Nu s-au simţit deloc obligaţi să asculte S-au deosebit de ceilalţi mai ales prin modul de împărat până când acesta i-a ameninţat cu de trai în comun şi prin viziunea evanghelică urmări grave. neschimbată de secole. În timp ce mulţi fraţi elveţieni mai târziu au stagnat spiritual şi mulţi Unii dintre lorzii moravieni şi-au făcut din dintre menoniţii olandezi s-au risipit în lume, toleranţa religioasă un titlu de glorie. Timp cei mai mulţi huteriţi şi-au păstrat credinţa şi de mulţi ani, urmaşii lui John Huss,1 precum practicile bazate pe disciplina biblică. În cele şi alte secte religioase mici s-au bucurat în din urmă, au început să se producă schimbări Moravia de o toleranţă religioasă imposibil şi în grupul huterit, aşa încât doar o mică de găsit în altă parte în Europa. De ea au parte a continuat în credinţa strămoşilor. beneficiat, bineînţeles, şi anabaptiştii. Moravia – pământul toleranţei Lorzii i-au tolerat pe aceştia din urmă religioase pentru că erau oameni morali şi lucrători harnici. Băştinaşii, catolicii moravieni, erau Astăzi Moravia e o regiune de câmpie mai degrabă leneşi, necinstiţi și imorali. În din Cehia, cu terenuri agricole şi păduri, opoziție, anabaptiștii erau muncitori, cinstiți, înconjurată din trei părţi de munţi şi dealuri. gata să lase de la ei, preocupați să-și lucreze Moravia se întinde la sud de Germania şi pământurile și să-și îngrijească locuințele, la sud de Polonia. În perioada anilor 1500 foarte atenți cu plata texelor. Ca grup, această regiune era împărţită în proprietăţi aveau oameni specializați în multe meserii și senioriale controlate de lorzi. Cu câteva secole în urmă, aceste moşii feudale erau entităţi 1 John Huss (c.1369-1415) a fost un reformator în independente din punct de vedere politic. Boemia. De aici influența învățăturilor sale s-a răspândit în Moravia. Dar, pe măsură ce regii au câştigat putere şi Când mișcarea anabaptistă a ajuns în Moravia, urmașii lui Huss se s-au format naţiunile, lorzii moravieni au împărțiseră deja în două grupuri. ajuns să fie supuşi Sfântului Imperiu Roman. John Huss a fost influențat de învățăturile reformatorului John Nu au renunţat însă uşor la libertatea lor şi au Wycliffe (1320 -1384). Susținătorii acestuia au fost numiți lolarzi. Protestau împotriva abuzurilor papei și împotriva clerului roman și considerau că Biblia e singurul standard al adevărului. Huss a susținut multe din adevărurile accentuate mai târziu de reformați, printre care credința că papa nu era capul Bisericii și că oamenii puteau să fie membri ai unei bisercii de pe pământ și totuși să nu fie mântuiți. 18  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

furnizau produse de calitate atât piețelor de Anabaptiștii soseau din regiuni diferite și desfacere locale, cât și străine. Aceste calităţi aveau doctrine diferite, așa încât, nu după erau de folos oricărui lord. multă vreme, au început să se iște controverse. Hubmaier era în fruntea unui grup de oameni Balthasar Hubmaier și orașul care acceptau folosirea sabiei și plata taxelor Nikolsburg militare. Cel puțin un lord din Nikolsburg a fost membru botezat în biserica lui Hubmaier. Nikolsburg2, un oraș și un domeniu din sudul Moraviei, a devenit centru anabaptist Jacob Wiedemann și Philip Jager conduceau din perioada anilor de după 1520. Până în o grupare ce susținea nonrezistența și nu 1566 orașul a fost guvernat de toleranta accepta să plătească taxe pentru finanțarea familie Liechtenstein. În 1524 exista deja o războaielor. Membrii acestei facțiuni au biserică luterană în zonă, precum și mai multe considerat că Hubmaier accepta prea ușor grupuri de husiți. oameni în biserica sa, fără o examinare atentă a credinței lor. I-au acuzat pe susținătorii lui Balthasar Hubmaier, fost preot, a sosit că nu-i ajută suficient de mult pe anabaptiștii în Nikolsburg în primăvara lui 1526, săraci, care erau forțați să se stabilească în la cincisprezece luni după ce mișcarea Nikolsburg. Mulți dintre acești refugiați anabaptistă elvețiană a luat naștere în Zürich. sărăciți au trebuit să-și lase proprietățile și Fusese influențat de reformele lui Luther și bunurile ca să-și scape viața. Wiedemann Zwingli și introdusese multe învățături biblice și susținătorii săi au început să organizeze în biserica lui din Waldshut, un mic orășel la întâlniri separate, rupându-se, în felul acesta, nord de Zürich. Hubmaier susținea botezul de grupul majoritar. la vârstă adultă precum și alte convingeri anabaptiste. Dar, spre deosebire de anabaptiși, La începutul anului 1527, Hans Hut a nu a respins practica depunerii jurământului, intrat în apele tulburi ale Nikolsburgului. rezistența fizică precum și ideea că formele de Era un misionar anabaptist zelos și eficient, guvernare pot fi creștine. care nu s-a înțeles cu frații elvețieni asupra unor puncte doctrinare3. Era un predicator Hubmaier a avut puține legături cu frații fervent și în curând a ajuns la discuții cu elvețieni. Conrad Grebel și Wilhelm Reublin l-au vizitat la Waldshut. După ce a plecat de 3 Hut avea niște viziuni extreme în ceea ce privește acolo, Hubmaier a stat o vreme în Zürich prorociile. Susținea că știe când se va întoarce Hristos. A reușit să facă și Schafhausen înainte de a sosi în Moravia, niște comparații interesante între evenimentele ce aveau loc atunci nouăsprezece luni mai târziu. E posibil să și zilele sfârșitului despre care vorbește Biblia. De asemenea, a dat fi avut contact cu anabaptiștii în această o mare importanță visurilor ca mijloc de revelație divină. Susținea perioadă. non-rezistența, dar se pare că această convingere se baza mai mult pe felul în care înțelegea el profeția decât pe învățăturile biblice. Credea Ajuns, în Nikolsburg, Hubmaier a devenit că turcii (care reprezentau în acele timpuri o mare amenințare pentru liderul unui mare grup de anabaptiști, Europa) trebuiau să cucerească Europa și să-i supună pe conducătorii încercând, cu oarece succes, să-i convertească acesteia. Încercarea de a li se opune nu era de niciun folos, de vreme și pe luterani la anabaptism. Aproximativ ce ei erau parte a planului lui Dumnezeu. Considera că întrajutorarea 12.000 de anabaptiși au luat drumul către era foarte importantă, ceea ce ar fi fost un lucru foarte bun, dacă nu Moravia de sud. Persecuțiile violente din s-ar fi bazat pe presupunerea că, de vreme ce turcii urmau să devasteze alte zone ale Europei au dus la o inflație Europa, strângerea posesiunilor materiale nu-și afla rostul. de imigranți. Au fost și alți conducători A fost Hut anabaptist? Mesajul său a avut multe elemente anabaptiste, anabaptiști în Nikolsburg, dar Hubmaier pare cum ar fi de pildă viziunea biblică asupra Cinei Domnului sau să fie fost liderul principal. asupra Botezului. Deși nu era în acord cu anabaptiștii elvețieni sau cu menoniții olandezi, pare corect să fie plasat în interiorul mișcării, 2 Nikolsburg e cunoscut în timpurile moderne drept privită ca întreg. A participat la Sinodul martirilor (întâlnirea din Mikulov. 1527 a liderilor anabaptiști, dintre care mulți au fost martirizați imediat după ce evenimentul a avut loc). La această întâlnire Hut a căzut de acord să-și prezinte moderat viziunile despre profeție în predici. În Germania centrală și de sud, zona influențată de Hut, bisericile anabaptiste deviaseră oarecum de la învățăturile anabaptiștilor elvețieni. Nu erau la fel de stabili și au fost curând exterminați prin persecuție și deportare. “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 19

Hubmaier privind situația din Nikolsburg. oamenii lui și-au vândut o parte din bunuri, Pentru că susținea non-rezistența și oferirea iar pe celelalte le-au abandonat. Aproape 200 de ajutoare săracilor, Hut s-a afiliat grupului de adulți și copii au părăsit orașul Nikolsburg și lui Wiedemann. Lorzii din Nikolsburg nu au s-au stabilit într-un sat din apropiere. Au decis văzut cu ochi buni spiritul agresiv al lui Hut. să rămână împreună, să împartă ceea ce aveau și Ei încercau să păstreze pacea între anabaptiștii să trăiască „de obște”. Sărăcia unor frați îi punea de pe proprietățile lor, iar prezența lui Hut în situația fie de a-și pune la un loc resursele, producea foarte multă tensiune. L-au băgat fie de a se separa, lăsându-i pe aceștia în voia în închisoare, dar a scăpat și a părăsit pentru sorții. Mânați de dragoste creștină, au decis să totdeauna teritoriul moravian. aibă grijă unii de ceilalți. La acea vreme, aceştia nu înțelegeau idealul de viață obștească, bine La sfârșitul anului 1527, lorzii l-au avertizat organizată, importantă pentru un mântuit, ce pe Wiedemann și grupul lui că nu mai pot urma să se dezvolte între ei mai târziu. rămâne în localitate dacă nu se unesc din nou cu biserica mare4. Autoritățile nu erau Unul dintre lorzi a călătorit cu ei o vreme, neapărat nemulțumite de perspectiva lor, având grijă să aibă apă de băut și i-a ajutat să dar nu puteau tolera separarea. În orice caz, nu plătească taxe. Nu după multă vreme au grupul lui Wiedemann intenționa să plece, găsit un loc, lângă orașul Austerlitz. Lorzii de deoarece lorzii îi protejau pe anabaptiștii de acolo le-au permis să trăiască în pace și le-au pe proprietățile lor folosind forța, iar membrii dat voie să se stabilească pe proprietățile lor. Le- grupării credeau că o asemenea rezistență au dat lemn pentru case și i-au scutit de munca împotriva autorității împăratului era greșită. obligatorie, chirie și taxe timp de șase ani. În primăvara lui 1528, Wiedemann și Va urma... 4 Autoritățile austriece l-au arestat pe Hubmaier la puțin Din Cup & Cross timp după ce Hans Hut a părăsit Moravia. A fost martirizat în Viena, Rod and Staff Publisjers, Inc. pe 10 martie 1528. În anii ce au urmat morții sale, biserica din Box 3, Crockett, Kentucky, 41413 Nikolsburg s-a fragmentat. Tradus și folosit cu permisiune. Ales să fi soldat —Joanna F. Martin Această povestioară a avut loc spre acoperişurile ascuţite ale clădirilor în oraşul Haarlen din Nordul mai vechi şi spre acoperişurile în trepte ale Olandei, în jurul anului 1605. clădirilor mai noi fără să le vadă propriu-zis. Olanda şi-a declarat independenţa faţă de Bocancii tropăiau pe trotuarul de cărămidă Spania în 1581, dar Spania nu a recunoscut-o de la marginea străzii din pavaj. Mersul său decât în 1648. În toată această perioadă, armata greoi se sincroniza cu ritmul melancolic al olandeză a încercat permanent să ţină spaniolii gândurilor sale. la distanţă pentru că aceştia doreau să revendice ţara. Întâmplarea de faţă a avut loc înainte de Totuşi ce fac? bolborosi el îmbufnat. Merg apostazia multor menoniţi din Olanda. de colo-colo ca să nu vină spaniolii! Eu cu ce mă aleg? Ce primesc eu de la viaţă? Jan hoinărea pe străzi. Briza rece a primăverii timpurii se juca prin frunzele mici Îi veni în minte imaginea fermei părinţilor ale ulmilor olandezi. Jan îşi ridică privirea săi din Cologne, Germania. De mic copil, el a vrut să facă ceva măreţ cu viaţa lui. Când a vrut să devină preot, părinţii au fost foarte 20  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

mulţumiţi de dorinţa lui şi l-au trimis la şcoală şopti el încet, după ce simţi atmosfera ca să ajungă preot catolic. Dar – Jan făcu o reverenţioasă şi îi observă pe cei care vroiau să grimasă – rugăciunile fără sfârşit, ipocrizia se închine. Fără să gândească, îşi scoase pălăria religioasă şi ritualurile goale l-au umplut de şi se aşeză. dezgust. Jan se uită curios în jurul său, la membrii Un nou ideal s-a înfiripat în mintea lui Jan bisericii. Cât de simplu erau îmbrăcaţi! – să fie soldat, erou, biruitor. Aşa că a fugit Femeile purtau rochii negre cu şorţuri albe. de la şcoală şi s-a alăturat armatei. Iar acum Baticuri simple şi albe le acopereau capetele. – o altă grimasă apăru pe faţa lui – nu mi-e Nicio podoabă elegantă nu se găsea pe hainele mai bine decât înainte. Războiul ăsta n-are nici simple ale bărbaţilor. un rost. Îi alungăm pe spanioli, iar săptămâna viitoare sunt înapoi. Fără rost. Nu ne merge mai Curând după aceea, cântarea a luat sfârşit şi bine dacă ne chinuim aşa... un slujitor se ridică în picioare. Jan ascultă cu atenţie cum acesta citea din 2 Timotei 2:3-5: Îşi lăsă privirea în jos, uitându-se la hainele „Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş lui scumpe de soldat. Un guler larg cu volănaşe al lui Hristos. Nici un ostaş nu se încurcă cu cobora de la gât pe umeri. Vesta era brodată treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a cu aur şi cureaua era lată şi satinată. Două înscris la oaste. Şi cine luptă la jocuri, nu este avantaje ale calităţii de soldat erau hainele şi încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli”. statutul conferit. Şi, deşi nu era chiar satisfăcut cu viaţa de soldat, Jan anticipa vremea când După o scurtă pauză, slujitorul a vorbit va deveni căpitanul armatei locale. despre versetul citit. Jan se plimba de-a lungul străzii, trecând — Pavel aseamănă viaţa creştină cu un pe lângă o biserică reformată. Prin uşile război. Trebuie să îndurăm greutăţile, nu de deschise, muzica de la orgă se răspândea în dragul ţării noastre, ci pentru cauza lui Isus stradă. Nu era o muzică liniştitoare, ci se Hristos. Ca slujitori ai lui Hristos, noi nu auzeau nişte tonuri sălbatice, crescânde, care ne încurcăm cu treburile vieţii, ci urmăm parcă aparţineau unei furtuni năpraznice. poruncile căpitanului nostru, Isus Hristos. Deşi muzica s-a sfârşit în note blânde, tandre, disperarea de la început răsuna în mintea lui — Obsevaţi versetul 5: „Şi cine luptă la Jan. Alţii n-au decât să meargă la biserică, dar jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat pe mine n-o să mă prinzi acolo! îşi bolborosi după rânduieli.” Răsplătirile din cer sunt doar sieşi. pentru cei care trăiesc o viaţă sfântă şi ascultă de învăţăturile lui Hristos.” Îşi continuă plimbarea fără ţintă, sperând să găsească ceva interesant. Dintr-odată, se opri Asta-i diferenţa dintre preoţii catolici şi şi-şi ridică capul ascultând. Trecuse pe lângă o oamenii ăştia! îşi dădu Jan seama. Oamenii clădire care semăna cu o magazie. Un cântec ăştia trăiesc în sfinţenie. Dar preoţii sigur nu! plăcut îi atrase atenţia. „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor, care Au trecut săptămâni şi Jan s-a întors mereu nu lipseşte niciodată în nevoi… chiar dacă la aceşti oameni care se îmbrăcau simplu şi s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în trăiau în sfinţenie. A ajuns tot mai convins că inima mărilor…” ei aveau răspunsurile pe care el le căuta. Dacă aş putea să mă alătur lor. Inima lui tânjea după Jan nu auzise niciodată o astfel de muzică. împlinirea pe care a văzut-o în vieţile lor. Frumuseţea ei liniştitoare îi atrase inima Dar acum sunt soldat. Din nou şi-a cercetat flămândă. Intră. Este un program de biserică! îmbrăcămintea şi a rămas îngrozit de hainele sale ieşite din comun. După serviciul de închinare, Jan se adresă “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 21

bărbatului de lângă el, care s-a prezentat ca Luni dimineaţă un nou Jan umbla prin fiind Lourens. oraşul Haarlem. De această dată, păşea apăsat şi plin de încredere. Alături mergea Lourens, — Ce trebuie să fac ca să devin membru în fratele lui în Hristos. Cei doi mergeau să îl biserica asta? întrebă el dintr-odată. elibereze pe Jan din armată. — În primul rând, zâmbi fratele Lourens Jan inspiră adânc aerul înviorător de cu căldură, trebuie să te pocăieşti de păcatele primăvară. Întregul oraş fremăta de activitate: tale. Trebuie să vrei să renunţi la ele. o gospodină de la al treilea etaj ridică o pungă de făină de pe stradă până la bucătăria ei, — O să pot continua să rămân în armată? folosind un scripete; un brutar agăţă un semn întrebă Jan plin de îndoială. pe fereastră şi un negustor îşi dezlegă barca şi vâsli pe canal. — Şi să fii un soldat bun al lui Isus Hristos? îl provocă Lourens. Vezi tu... Împărăţia — N-am ştiut niciodată, spuse Jan uimit, cerurilor este opusă împărăţiei acestei lumi. că viaţa poate fi atât de plină de bucurie. Într- Creştinii urmează exemplul lui Hristos; noi îi adevăr are un scop. Eu sunt un soldat al lui iubim pe duşmani, nu-i urâm. Isus Hristos. Jan îşi lăsă privirea în jos, privind hainele — Mă bucur pentru tine, răspuse Lourens. pe care le iubea. Această nouă viaţă nu va fi uşoară. Avem un duşman, diavolul, şi n-o să-ţi dea pace. O — Dar n-o să mă lase să ies din armată. să ai de îndurat multe greutăţi de dragul lui Nu o să mă lase. Jan îi zâmbi vag lui Lourens. Hristos. Trebuie să mă gândesc mai mult la asta, spuse. Apoi se strecură repede pe uşă afară. Jan încuviinţă. Îşi aminti pasajul din 2 Timotei 2 şi cuvintele slujitorului pe care le În timp ce se plimba pe stradă, mintea lui spusese prima dată când păşi în mica biserică. Jan vâjâia. Să renunţ la tot ce-am câştigat până acum? Credeam că după toţi aceşti ani, ar fi — O luăm pe aici! Arătă cu degetul spre ceva să fiu căpitan! Nu pot să merg pe stradă o stradă lăturalnică. Încetiniră în timp ce îmbrăcat obişnuit. Aş arăta ca un nebun. se îndreptau spre casa căpitanului. Când au intrat în casă, Jan îşi dădu jos haina lui, odată Dar în timpul săptămânii următoare, golul iubită, şi o înmână fostului său model de dinăuntrul lui i-a amintit că lumea nu i-a urmat. oferit ceea ce dorea. — Nu mai am nevoie de ea, afirmă el pe În duminica următoare, Jan îl reîntâlni pe un ton şters. noul lui prieten, Lourens. Căpitanul privi nedumerit, dar nu scoase — Aş vrea să devin un soldat al lui Isus niciun cuvânt. Întinse mâna să ia haina şi Hristos, afirmă el în felul lui răspicat. Dar privi la Lourens. cum să ies din armată? — Sunt aici să achit datoriile militare, — Noi, fraţii, ţi-am putea plăti obligaţiile spuse Lourens. Pe scurt, el explică de ce nu legate de armată, spuse prietenul lui meditativ. mai putea Jan să slujească în armată. Cât Am fi bucuroşi să te ajutăm. costă totul? Jan rămase mirat. Cineva din acest oraş de Jan îl privea pe Lourens cum număra banii. străini – cineva pe care l-a cunoscut de aşa de Apoi bărbaţii au plecat cât mai repede şi s-au puţin timp – s-a oferit să-l ajute. îndreptat din nou spre casa lui Lourens, în — Serios? continuare la pagina 25 — Da, a fost răspunsul ferm al lui Lourens. Apoi îi explică mai multe despre calea mântuirii. 22  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

„Să căutați să trăiți liniștiți, să vă vedeți de treburi, și să lucrați cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit.” 1 Tesaloniceni 4:11 Rubrica Practică Clepsidra vieții —Timothy Stoltzfus Simplul gest de a lua de pe perete calendarul şi noi vom da socoteală pentru ele”. Se spune de anul trecut şi de a pune altul nou ar trebui că aceste cuvinte de pe cadranul solar au avut întotdeauna să ne facă să ne oprim şi să o influenţă remarcabilă asupra multor bărbaţi reflectăm. Încă un anotimp al vieţii s-a scurs, deosebiţi care în tinereţea lor au studiat la o dată pentru totdeauna. Florile care au fost Oxford şi i-au stimulat să folosească înţelept purtate de vânturile verii acum nu mai sunt. orele inscripţionate pe cadran. Timpul mărşăluieşte înainte şi nimeni nu are puterea de a-i încetini pasul sau de a-i opri Platon a scris: „Timpul irosit înseamnă înaintarea. existenţă trăită – este viaţă”. Sir Walter Scott Dacă am putea înţelege cât de limitat a adăugat: „Când îţi omori timpul, este timpul, am tremura. Trăim ca şi cum aminteşte-ţi că nu mai este înviere pentru rezervorul superior al clepsidrei va conţine el”. Benjamin Franklin a spus: „Îţi iubeşti întotdeauna destul nisip. Instinctual, tu viaţa? Atunci nu-ţi mai irosi timpul, căci suntem conştienţi de mortalitatea noastră din acesta este făcută viaţa ta”. Dar înainte totuşi irosim clipele care se scurg odată ca aceşti oameni înţelepţi să ia peniţa cu nisipul din clepsidră, o dată pentru şi să scrie aceste cuvinte, Dumnezeu a totdeauna. O, Doamne, dacă aş putea insuflat aceste cuvinte în Sfânta Scriptură: vedea clar cât de limitaţi şi scurţi sunt anii, „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca zilele, orele, minutele – da, chiar şi secundele – să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmul 90:12) vieţii mele! Odată ce s-au scurs, s-au dus pentru şi „Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii totdeauna şi nu mai pot fi aduse înapoi. mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt.” (Psalmul 39:4) În urmă cu mai multe secole, la Colegiul Fiecăruia dintre noi ne este dăruită doar o „All Souls” din Oxford, Anglia, a fost montat singură viaţă de trăit. Nu avem o viaţă de probă, un cadran solar care încă mai funcţionează. Pe înainte de a o primi pe cea adevărată. Tu şi cu acul indicator cel lung sunt scrise, cu litere de mine suntem făpturi care trăim în timp, şi la aur, cuvintele latineşti Pareunt et imputantur fel ca o luntre pe râu care este atrasă de gura ale poetului Martial. Literal, expresia aceasta canalului, tot aşa suntem şi noi atraşi, fără poate fi tradusă astfel: „Ele (orele, n.t.) se duc nicio şansă de scăpare, de momentul din timp “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 23

când timpul nostru va înceta. Realitatea aceasta a Mi s-a stârnit curiozitatea când am citit devenit foarte personală pentru mine în urmă cu afirmaţiile viitorologului Ray Kurzweil care crede câteva săptămâni, când am stat lângă tatăl meu că în următorii 10-20 ani ştiinţa şi medicina aflat pe patul morţii, ţinându-l de mână în timp modernă vor produce tehnologia necesară ce pleca în veşnicie. Încă mai sunt impresionat pentru a restaura şi vindeca trupul omenesc, şi în de lumina aceea sacră a plecării sale din această felul acesta vom putea trăi pentru totdeauna. El viaţă în slavă şi o socotesc drept una din cele mai crede că dacă cineva se poate descurca să trăiască semnificative experienţe din viaţa mea. Este ceva încă vreo douăzeci de ani de acum înainte, va sacru în a fi prezent când un sfânt pleacă în tăcere avea acces la această tehnologie avansată care va din viaţa aceasta trecătoare. Cât de măreţ poate fi opri şi chiar va întoarce procesul de îmbătrânire. pe lumea cealaltă, când un pelerin de pe pământ Nu am citit cărţile lui (şi probabil că nu le voi ajunge pe ţărmurile cereşti ale paradisului! Odată citi niciodată), dar pe spatele coperţii lucrării ce degetul lui Dumnezeu coboară, nicio putere de FantasticVoyage: Live Long Enough to Live Forever pe pământ nu se poate împotrivi voinţei divine; [„Călătorie fantastică: Trăieşte destul de mult Dumnezeu a vrut ca tatăl meu să ajungă acasă, iar ca să poţi trăi pentru totdeauna”, n.t.] (Plume noi a trebuit să-l lăsăm să plece. Publishers, 2005), el afirmă cu îndrăzneală că „nemurirea ne stă la îndemână”. Cât de subţire este vălul care desparte lumea aceasta de cea viitoare; cât de repede se desface. Ei bine, Kurzweil are dreptate când afirmă Într-o clipă s-a dus. Ultimele câteva respiraţii că omul poate trăi veşnic, dar greşeşte complet grele, un puls rapid şi puternic. Apoi, aşa deodată, în privinţa modului. Cu siguranţă, nu va trăi momentul sacru despre care mă întreb ce scenă în trupul acesta pământesc, în care suntem fermecătoare a văzut tatăl meu când şi-a deschis prizonieri. De fapt, noi creştinii avem o soluţie ochii care fuseseră închişi şi s-a uitat pentru ultima ca să ajungem la o viaţă veşnică mult superioară data dincolo de tavan … ce a zis când buzele lui acesteia de pe pământ. Sărmanul om muritor s-au mişcat pentru ultima dată? Într-o clipă, noi, care este în stare să-şi lungească existenţa pe acest ca familie, ne-am adunat în jurul lui şi am strigat pământ! Noi avem siguranţa binecuvântată a victorioşi: „Te duci acasă, tată! Ai reuşit!” Apoi, învierii şi promisiunea Domnului Isus care „va conştientizarea faptului că acea clipă era totodată schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face şi un rămas bun a făcut ca printre hohote de plâns asemenea trupului slavei Sale.” (Filipeni 3:21) să se-audă: „La revedere, tată! Te voi vedea din Pavel a explicat fără menajamente: „Căci trebuie nou în ceruri!”, în timp ce sufletul lui s-a înălţat ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace printre noi şi a fost dus dincolo, unde ochiul în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se omenesc nu poate pătrunde cu privirea. îmbrace în nemurire.” (1 Corinteni 15:53) La fel va fi cu fiecare din noi când firele de nisip O, Doamne, trezeşte-ne la realitate ca să ne alocate vieţii noastre se vor scurge. Clipa plecării dăm seama de caracterul urgent, de ceasul şi de este stabilită de Dumnezeu şi nu putem păstra în iminenţa veşniciei, şi de valoarea inestimabilă plus nici măcar un grăunte de nisip. Se spune că a fiecărei clipe care trece! Trezeşte-ne ca să regina Elisabeta a Angliei, când se afla pe patul fim plini de râvnă în lucrarea Împărăţiei Tale, morţii a spus: „Dau toate averile mele pentru o răscumpărând vremea şi strângând comori în secundă în plus de viaţă!” Dar chiar şi cel mai ceruri! puternic monarh de pe pământ nu-şi poate lungi clipele vieţii, şi ea a trebuit să plece. Timothy este implicat în lucrarea de slujire a bisericii East District Mennonite Church din Watsontown, PA, şi lucrează Zilele lui sunt hotărâte, …i-ai numărat lunile, la biroul fundaţiei Anabaptist Financial/Foundation. …i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece. (Iov 14:5) Din Keystone Mennonite Fellowship Messenger Tradus şi folosit cu permisiune. 24  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

Doar un minut „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să Psalmistul Îl roagă pe Dumnezeu să-l înveţe căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Psalmul 90:12) să-şi numere bine zilele. Aceasta presupune din partea noastră efortul de a învăţa. Ia doar un minut. Dar un minut pare mic, nesemnificativ. Trece pe lângă noi neobservat Numărarea zilelor noastre este, cu siguranţă, când am întârziat la o întâlnire şi totuşi, un lucru mai uşor decât numărarea fiecărui se lungește aşa de mult când aşteptăm cu minut dat. Şi totuşi, fiecare din cele 1440 nerăbdare ceva sau pe cineva. minute care constituie o zi sunt de importanţă veşnică. Un minut este aşa de uşor de pierdut, dar nu va mai putea fi niciodată recâştigat. În timp ce ne numărăm zilele, trebuie să căpătăm o inimă înţeleaptă. Din nou, a căpăta El ne este dat spre folosinţă de Dumnezeu. o inimă înţeleaptă presupune un efort practic. Putem alege ce vom face cu el, şi totuşi, într-o zi vom da socoteală pentru fiecare minut pe Aceasta arată cât este de important ca care l-am primit. să prețuim fiecare minut și să-l folosim cu frică de Dumnezeu și să-I aducem cinste lui Dacă alegem să ne folosim minutele cu Dumnezeu. ambiţii deşarte, vor aduce o mulţumire de scurtă durată. Când viaţa noastră va ajunge în ultimul minut, vom putea auzi cuvintele din Matei Dacă vom căuta voia lui Dumnezeu în 25:21: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost vieţile noastre minut de minut, vom avea un credincios în puţine lucruri, te voi pune peste scop în viaţă, precum şi pacea, şi mulţumirea multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” de a recunoaşte că fiecare minut a fost folosit într-un mod folositor, constructiv. Vom şti că Din Ontario Informer a fost inclusă o valoare veşnică în minutele pe Mai 2011 care Dumnezeu ni le-a dăruit. Tradus şi folosit cu permisiune. Ales să fi soldat voastre, spuse Jan. Acolo e locul meu. — Acolo e locul tău, repetă Lourens continuare de la pagina 22 zâmbind. Locul tău este lângă soldaţii lui Isus afara oraşului. Hristos. — Cum o să-ţi pot răsplăti vreodată? Ulmii olandezi din suburbia oraşului întrebă Jan. N-am niciun ban. înmugureau. Jan îşi ridică privirea spre — Fii credincios! replică Lourens, şi această mugurii lor verzi şi delicaţi – promisiunea unei veri splendide. Iar lui Jan i se părea plată este îndeajuns. că ele simbolizează noua viaţă pe care a — Când pot deveni membru în biserica descoperit-o. voastră? fu următoarea întrebare a lui Jan. Ce Preluat din Konrad’s Choice trebuie să fac acum? Eastern Mennonite Publications — O să fii învăţat doctrinele bisericii şi apoi Ephrata, PA 17522 vei fi botezat pe baza mărturisirii credinţei Tradus și folosit cu permisiune. tale, explică Lourens cu răbdare. — Abia aştept să devin parte a frăţietăţii “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 25

„Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos” Coloseni 2:8 Rubrica Tineretului Politețea în conversație —Robert Darrow Ne place să vorbim mai mult cu unii prieteni interes pentru ei. decât cu alții. Poate că aceasta se datorează faptului Nu critica, nu corecta sau nu contrazice că ei au lucruri foarte interesante de discutat. Dar probabil că mai este un motiv: poate că ne place să afirmațiile pe care alții le fac. Aceasta ar fi ca discutăm cu ei pentru că sunt dispuși să ne asculte aruncatul cu noroi în mașinărie. Uneori s-ar putea vorbind. să întrebi: „Nu s-ar putea ca lucrurile să fie altfel?” sau să spui: „Unii au păreri diferite cu privire la Cea mai importantă regulă pentru o conversație bună este să asculți. subiectul acesta”. Aceasta nu înseamnă numai Când ești de acord cu afirmațiile să stai liniștit și să aștepți să- cuiva, fă-i cunoscut lucrul ți vină rândul, ci să fii atent și acesta. Fii pozitiv în legătură să urmărești șirul gândurilor cu domeniile în care sunteți de interlocutorului. Desigur, nu vei acord, și nu sublinia diferențele. întrerupe pe cineva care vorbește, Vorbește clar, evită să vorbești dar aceasta nu este de ajuns. Trebuie să fii prea repede sau prea tare. Nu interesat de ideile pe care interlocutorul le comunică. Ce puțini dintre noi facem asta cu adevărat! presupune că oamenii știu ce vrei să spui dacă nu le-ai explicat mai înainte lucrul acesta. Învață să discuți despre lucruri care sunt interesante pentru alții. Lucrul acesta nu este greu Politețea în conversație nu ar trebui să te facă să pentru că prietenii împărtășesc în mod natural te concentrezi prea mult asupra propriei persoane, interese comune. Îndreaptă discuția spre subiecte în ci mai degrabă ar trebui să facă din atmosfera care ei se simt în largul lor. Atunci îți vei cunoaște plăcută una și mai plăcută. mult mai bine prietenii și lucrurile care sunt de Din The Christian School Builder, ian. 2012 Rod and Staff Publishers, Inc. Tradus și folosit cu permisiune. „Când voi mai avea prilej” Felix tremura în sinea lui. Știa că Pavel spunea ... însă costul era mare – prea mare. Se bucura de adevărul. Îl străpungea în inimă ca o sabie. putința de a-şi exercita puterea fără scrupule și nu Cuvintele adevărului rostite de Pavel îl adusese dorea să-și piardă privilegiile imorale. la o răscruce de drumuri. Știa ce ar trebui să facă, Nu acum, i-a șoptit o voce în minte, iar el a 26  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

luat-o în seamă. Cuvintele sale către Pavel au fost: aceste versete constă în faptul că „momentul „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.” Nu avem nicio consemnare că s-a mai ivit potrivit” este o iluzie. Dumnezeu nu complică vreodată „prilejul”. (Citiți această relatare în Faptele Apostolilor 24.) pocăința, dar cere o predare totală. Poarta cea Convingerea oamenilor de a aștepta „prilejul” strâmtă a pocăinței care se deschide în Împărăția pentru a face pace cu Dumnezeu este una dintre cele mai des folosite arme ale lui Satan. Multe lui Dumnezeu și în viața veșnică nu lasă absolut suflete au așteptat „un moment convenabil” doar ca să sfârșească în iad. De ce? Pentru că nu a mai venit niciun loc liber prin care să intre eul și păcatul. niciodată. Oamenii care așteaptă „împrejurarea potrivită” nu se împacă niciodată cu Dumnezeu. Doar cei care doresc să se lepede de toate lucrurile Dragă cititorule, ce „prilej” aștepți pentru a pentru a-L urma pe Hristos vor putea intra. (Vezi te pune în rânduială cu Dumnezeu? Va veni un moment în care o astfel de decizie drastică va Matei 16:24, 25.) produce mai puțină batjocură din partea familiei tale și a prietenilor? Poate că vei face pace cu Dumnezeu Acesta este motivul pentru care Isus a spus că când ai să fii mai bătrân și nu vei mai avea atâtea ocazii sau capacitatea fizică de a te răsfăța în plăcerile mulți vor căuta să intre și nu vor putea. (Vezi păcatului? Va fi „prilejul” tău pe patul de moarte când nu mai ai nimic de pierdut? Te chem să asculți Luca 13:24.) De aceea trebuie să dăm năvală în ceea ce spune Biblia: Împărăția lui Dumnezeu. Cei care intră își dau „Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei ce o află” (Matei seama că intrarea este o chestiune de viață și de 7:14). „Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strâmtă” (Luca 13:24). moarte și fac din aceasta prioritatea numărul unu în „Legea și prorocii au ținut până la Ioan; de atunci viața lor. Părerea membrilor familiei, a prietenilor, încoace, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se propovăduiește; și fiecare, ca să intre în ea, dă năvală” și plăcerile păcatului devin nesemnificative în (Luca 16:16). comparație cu importanța supremă a împăcării cu „Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăția cerurilor se ia cu năvală, și cei ce dau Dumnezeu. năvală, pun mâna pe ea” (Matei 11:12). Așadar, dați-mi voie să vă îndemn: Nu așteptați Adevărul clar care își croiește drum spre noi prin „un prilej convenabil”. Aceasta este doar o iluzie. Dacă citiți aceste rânduri, atunci momentul pocăinței este ACUM! Nu lua în seamă batjocura familiei și prietenilor, renunță la plăcerile păcatului și respinge scuzele pentru „un moment potrivit”. Dă năvală astăzi în Împărăția lui Dumnezeu, pentru că mâine s-ar putea să fie prea târziu! „Căci El zice: «La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii»” (2 Corinteni 6:2). „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” (Evrei 4:7). Din Star of Hope,iunie 2012 Rod and Staff Publishers, Inc. Tradus și folosit cu permisiunea. Un alt an?? —Emily Hewitt Melodia cunoscutului imn vechi „Aproape personală cu Dumnezeu. Mesajul despre cer constrâns” se răspândea afară, în aerul din această seară i-a atins o coardă a inimii primăvăratic înmiresmat. Conrad, în vârstă lui încăpăţânate. Dar, nu! Conrad Martin de 16 ani, se foia pe scaunul său. Era uşurat nu era gata să se predea chemării blânde a că săptămâna de evanghelizare de la biserica Domnului. Prietenii lui ar putea să-şi bată lui era pe sfârşite. Ştia că nu avea o relaţie joc de el... “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 27

Firul gândurilor lui Conrad se opri brusc spună că fiul lui Dale, Jared, a murit în când îşi dădu seama că cei din jurul lui această după-amiază. Dale a fost trimis să s-au ridicat în picioare pentru rugăciune. adune pietre de pe terenul prăpăstios din Fratele Clifford făcu o rugăciune finală de spatele grajdurilor lor. Când a văzut că Jared binecuvântare pentru Biserica de la Willow nu s-a întors până la cină, Dale a plecat să-l Lake. Se rugă în mod deosebit pentru cei caute. A găsit tractorul rostogolit. Probabil nu care şi-au predat inima Domnului în acea o să ştim niciodată exact ce s-a întâmplat, dar săptămână de evanghelizare. când Dale a ajuns la locul cu pricina, Jared nu mai era în viaţă. Fratele David a menţionat ce După ce au cântat o strofă dintr-o cântare, bucurie i-a cuprins inima pentru că, se pare cei care au venit la închinare au început să că, Jared a fost gata de plecare. Haideţi să ne se plimbe, vorbind cu ceilalţi participanţi. rugăm pentru familia lui Jared chiar acum! Conrad merse în spatele sălii, unde erau adunaţi un grup de băieţandri. O linişte cuprinse familia în timp ce ei îşi plecară capetele. Tata se rugă pentru ca Apropiindu-se de grupul de băieţi, Conrad balsamul vindecător să fie revărsat peste observă înfăţişarea liniştită a lui Jared. familia Weaver în această pierdere neaşteptată. Miercuri seara, Jared s-a ridicat în picioare ca răspuns la invitaţia fratelui Clifford. După ce tatăl îşi termină rugăciunea, Era imposibil ca băieţii să nu observe Conrad îşi împinse năucit scaunul sub masă. schimbarea din viaţa lui Jared: pe faţa lui Îl văzuse pe Jared cu câteva ore în urmă, la radia o bucurie şi o pace senină. Şi Conrad şcoală. Avuseseră o zi bună, iar Jared chiar dorea să experimenteze această fericire, dar trăsese o fugă până acasă în pauză. Acum nu nu chiar acum. Poate anul viitor... mai conta nimic. Jared a plecat în noul lui cămin din cer. Acum, grupul de băieţi a început să se destrame în timp ce familiile obosite Dar dacă eram eu în locul lui? Gânduri se îndreptau spre casele lor. Predicile de serioase îi învăluiau mintea lui Conrad. chemare ale fratelui Clifford continuau să Dumnezeu nu i-a mai dat lui Jared un alt răsune în mintea lui Conrad. S-a gândit o an, dar lui nu i-a fost frică. Prin harul lui vreme la ele, dar apoi au fost alungate din Dumnezeu, Jared şi-a rezolvat problema minte, odată cu venirea zilelor ocupate de păcatului şi a primit mântuirea. primăvară. Lacrimile începură să curgă pe obrajii lui După-amiezile lui Conrad erau pline. Conrad în timp ce îşi dădu seama de nevoia Conducea deseori tractorul pentru că lui de mântuire şi de felul în care alungase familia lui pregătea câmpul pentru semănat. aceste idei din minte. Va simţi lipsa colegului Îi plăcea să vadă plugul arând adânc în său, căruia Dumnezeu nu i-a mai dat un pământ şi întorcând solul negru şi umed. alt an! Dar Conrad nu va mai lăsa să treacă niciun minut. Într-o seară, la aproape o lună după serile de evanghelizare, sună telefonul familiei Conrad merse să-l găsească pe tata ca să-i Martin. Tata răspunse şi se aprinse o vorbească de dorinţa sa după mântuire. conversaţie gravă cu cel ce sunase. Familia rămase în tăcere în jurul mesei până ce Dacă Dumnezeu îl va chema în veşnicie convorbirea luă sfârşit. Apoi tata se întoarse înainte să mai treacă un an, Conrad dorea să la masă cu ochii plini de lacrimi. Familia se fie în cer cu Isus şi cu Jared. uita la dânsul cu feţele îngrijorate. Retipărit din Home Horizons — Era fratele David. Ne-a sunat să ne Eastern Mennonite Publications Tradus și folosit cu permisiune. 28  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

Critica —David Faus Critica! Însuși cuvântul acesta pare să conțină întrebări și să se preocupe de „cercetarea lucrurilor” un fel de negativism. Toți fugim de critică. Și (Proverbele 25:2), ca să înțeleagă ce s-a întâmplat totuși, Biblia o poruncește. Viața noastră spirituală cu adevărat. Pune-te în situația persoanei pe care depinde de ea. Suntem chemați să fim critici. o evaluezi și încearcă s-o înțelegi înainte de a o critica. Făcând aceasta, vei descoperi adevărata Fundamentul adevăratei critici este cauză a problemei. Dumnezeu ne avertizează să nu discernământul. Aceasta presupune puterea de judecăm după înfățișare, nici să nu hotărâm după a desluși și de a selecta ce este vrednic de cinste, cele auzite (Isaia 11:3), ceea ce înseamnă o evaluare cuviincios și adevărat. Dumnezeu ne poruncește superficială. să fim critici. El ne spune să facem „deosebirea dintre ce este necurat și ce este curat” (Ezechiel O altă cerință obligatorie pentru critica eficientă 44:23), apoi poruncește celor ce „s-au deprins, este să acceptăm persoana pe care o criticăm, fie că e prin întrebuințare, să deosebească binele și răul” vorba despre noi înșine, sau despre alții. Acceptăm (Evrei 5:14). Însuși Domnul Isus i-a criticat pe persoana și lucrăm asupra rezolvării problemei. farisei și chiar pe ucenicii Săi. Biblia conține un Felul în care Dumnezeu, în harul Lui, ne-a iubit spectru mai larg al criticilor pe care Dumnezeu le și ne-a acceptat așa cum suntem constituie un aduce omenirii, chemând-o să audă, să înțeleagă și exemplu pentru noi. Trebuie să privim dincolo de să aleagă între bine și rău. problemă, la potențialul pe care îl are persoana sau la proiectul în care este implicată. Istoria confirmă importanța criticii. Fără critică, chiar și azi am mai merge pe roți de lemn și am Apoi trebuie analizați pașii necesari pentru copia cu multă trudă, în mod manual, Scripturile. a rezolva problema. Dumnezeu nu ne arată Critica, folosită într-un mod responsabil, va niciodată o problemă fără să nu ne ofere și soluția lucra întotdeauna spre binele și îmbunătățirea de rezolvare a ei. Alege cu înțelepciune prilejul condițiilor de viață ale omenirii. de a te adresa acelei persoane cu probleme și fă aceasta între patru ochi. Amintește-ți că adevărul Critica adecvată se bazează pe principii de fără dragoste are ca rezultat asprimea și dragostea comparație precise. Împăratul Solomon a cerut, fără adevăr are ca rezultat compromisul. mai presus de toate, înțelepciunea de a deosebi între bine și rău. Mintea firească nu îi poate critica Pentru a desluși cauzele problemei și a aduce obiectiv pe alții și nici chiar pe sine însăși. De aceea, critici, trebuie să fim conștienți de capcanele lui trebuie să ne întoarcem la Domnul și la Cuvântul Satan și de dorința lui de a corupe poruncile lui Lui ca să ne examinăm viețile. Dumnezeu. Ferește-te de capcana de a aduce critici cu motivație greșită, deseori meschină. Cel ce critică trebuie să aibă un duh smerit și Criticăm ca să ne înălțăm pe noi înșine? Criticăm, deschis și să fie binevoitor pentru a fi evaluat, la uitând că starea noastră se datorează în întregime rândul lui, de către alții. Deschiderea aceasta ne harului lui Dumnezeu? ajută să ne analizăm corect motivele. De ce vrem să criticăm pe cineva sau ceva? Doar ca să ne Păzește-te de o atitudine critică bazată pe refuzul înălțăm pe noi înșine și să umilim pe cineva, să de a ierta. Respingându-l pe cel ce ne-a nedreptățit, ne opunem autorității altuia sau pentru că suntem uităm de bârna din ochiul nostru și de cât timp nemulțumiți? Ar trebui să ne punem întrebările am avut nevoie să atingem maturitatea spirituală la acestea: „Este firea mea răstignită?”, „Crește rodul care am ajuns. Amărăciunea crește și ne amintim Duhului Sfânt în mine?”. Rugăciunea merge mereu jignirile și nedreptățile de care am avut mână în mână cu cercetarea de sine. Continuare la pagina 34 De asemenea, cel ce critică trebuie să pună “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 29

„Fiule, păzește sfaturile tatălui tău, și nu lepăda învățătura mamei tale: leagă- le necurmat la inimă, atârnă-le de gât.” Proverbele 6:20, 21 Rubrica pentru copii Ckntecelul pisicuyei Gra] Loren se aşeză pe ultima treaptă a verandei. —Sarah Kraybill Frânturi de raze ale soarelui de dimineaţă zgomotos pe pământ. Uşa de la intrare se creau umbre rotunde pe degetele lui de la trânti în spatele lui. picioare. Uite! Ceva se mişca în tufa aceea de liliac de acolo! Este oare pisicuţa Gray? — Da, mami?! Mama îşi ridică privirea de la bucata de — Pis! Pis! o chemă Loren, mişcând din unt proaspăt de culoare galbenă, din vasul degete. Hai, pisicuţo! ei. Ochii îi licăriră când îl văzu. — Vrea Gray să mănânce? Uite nişte iaurt Cum era de aşteptat, un năsuc gri apăru pentru ea! de sub o tufă. Doi ochişori rotunzi clipeau, — O, da! spuse nerăbdător Loren. O să-i uitându-se la Loren şi pisicuţa ieşi cu paşi dau... atenţi din tufă. Mama se clăti pe mâini şi ţinu uşa deschisă în timp ce Loren, cu foarte mare atenţie, ieşi — M-am gândit eu că tu erai, Gray! râse cu iaurtul. Loren. De ce te ascundeai de mine? El se În timp ce picioruşele lui goale se grăbeau aplecă şi o luă în braţe. spre verandă, coada stufoasă a pisicii dispăru sub terasă. — Nu-i aşa că e frumos în dimineaţa — Pisicuţo! strigă Loren cu voce tare. asta, pisicuţo? Hai să cântăm! „Dă peste Vino! Am ceva pentru tine! el; dă peste el...” cântă Loren cu voce tare, Tăcere... Loren se încruntă. Puse vasul ajutând-o pe pisicuţă să facă câteva mişcări cu iaurt pe alee şi se aşeză în genunchi. Sub în ritmul muzicii. „Paharul meu este plin...” verandă era întuneric, dar departe în colţ, băiatul putu observa doi ochi strălucitori. Pisicuţa Gray mieună nefericită, încercând — Vino afară, pisicuţo Gray! insistă Loren. să-şi tragă lăbuţele. Vino şi mănâncă-ţi micul dejun. Dar Gray rămase liniştită sub terasă. — Nu, stai! Nu am terminat cântecelul, — Dacă nu ieşi, o să te scot eu afară! Loren spuse Loren. „Paharul meu este plin şi dă se aşeză pe burtă şi mişcă din degete sub peste el...” — Loren? vocea mamei se auzi de la fereastra bucătăriei. Loren, vino aici, te rog! Loren ţopăi repede, iar pisica căzu 30  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

verandă, chemând pisica. Acum te-am prins! Uşa de la congelator se izbi zgomotos şi suflă el din greu. Se târî înapoi în lumina mama dădu buzna în bucătărie. soarelui trăgând pisicuţa de cap. — Ce s-a întâmplat, Loren? întrebă — Miau! făcu Pisicuţa. Picioruşele ei gri surprinsă. dădură să fugă, dar Loren o ţinu strâns. — Gray nu vroia să mănânce, spuse el cu — Nu trebuie să plângi! N-o să-ţi fac nici tristeţe. M-a zgâriat şi apoi a fugit. un rău. — Ei bine... Mama aşeză punga de mazăre O strânse la piept, apoi o aşeză în faţa congelată în chiuvetă. vasului cu mâncare, ţinând-o cu putere. — Am încercat să o fac să bea iaurtul, dar — Vezi? Uite nişte iaurt să bei. Ăsta e pur şi simplu, n-a vrut! explică Loren. micul tău dejun. Mama se întoarse să se uite la băiat. Dar Gray nici măcar nu-şi scoase limbuţa — Vrei să spui că ai împins-o cu nasul roz ca să-l guste. Miaună din nou, încercând în lapte? Ţie ţi-ar plăcea dacă cineva te-ar să se elibereze din mâinile lui Loren. împinge cu faţa în farfuria cu supă ca — Nu! Trebuie să mănânci! să te facă să mănânci? insistă Loren. E pentru Loren îşi plecă capul şi tine. Îţi place iaurtul. zâmbi puţin. Apoi el împinse — Nu... năsucul pisicii în — Vezi tu, Loren, vas. Bea! spuse mama cu blândeţe, pisicuţei Dar pisicuţa nu Gray îi este frică bău. Strănută de tine. Nici şi îşi scutură unei pisici nu-i capul până place să ţipi la ce picăturile ea sau s-o tragi de iaurt de cap. Biblia căzură de pe spune: „Cel mustăţile ei. neprihănit se îndură de — Miau! vite”. Aceasta protestă ea. însemnă că noi Se mişcă şi ar trebui să ne se răsuci şi purtăm frumos aproape că era cu animalele să scape – dar noastre. Am auzit-o Loren o apucă mieunând puţin mai strâns. devreme când tu cântai „Paharul meu e plin”. — Nu, nu fugi! Trebuie să fi foarte blând cu Apoi, din lăbuţa gri apărură nişte gheare care pisicuţele, Loren, altfel o să le răneşti. zgâriară braţul lui Loren. Lăbuţele lor nu sunt nici pe departe aşa de — Auuu! strigă Loren dând puternice ca mâinile tale. drumul pisicii. Gray fugi în spatele casei. — Pisicuţă rea! ţipă Loren îmbufnat. Încet, Loren îşi puse privirea în pământ. Îşi el urcă scările verandei şi deschise uşa. îndesă mâinile în buzunare. — Mamaaa!... “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 31

— Dar... dar pisicuţa Gray a fugit! Mama clătină cu blândeţe din cap. Mama zâmbi. — Vezi, Loren, pisicuţelor le place să fie — Nu cred că este prea departe. Hai... Să mângâiate încet, aşa... vedem dacă putem să ne împrietenim din Loren privea tăcut cum Gray lipăia fiecare nou cu ea. Mama şi Loren păşiră de mână strop de iaurt cu limbuţa ei roz. Îşi curăţă prin verandă şi coborâră scările. pe rând fiecare mustaţă argintie. Apoi se făcu — Pis! Pis! Pis! o strigă mama încet. ghem în lumina soarelui, lângă genunchiul Un năsuc moale şi gri apăru de după colţul lui Loren. casei apoi urmară două urechi gri, ascuţite. Cu grijă, Loren întinse mâna şi o mângâie Gray se uită la mama, iar mustăţile ei subţiri pe capul argintiu. şi argintii tremurau. Mieună în semn de Pisicuţa Gray începu să toarcă. întrebare dar nu se apropie. — Auzi, mami, râse Loren, auzi cum cântă! — Hai să o prindem! spuse Loren. — Ea toarce, spuse mama zâmbind. Ăsta e Mama clătină din cap. modul ei de a spune că e fericită. — Nu, Loren, nu o fugări... o s-o sperii! Loren îşi trecu blând degetele peste capul Aşteaptă! Cred că dacă ea vede că nu-i facem lui Gray şi pe sub bărbia ei catifelată. rău, o să vină. — Eşti fericită, pisicuţă Gray? întrebă el. — Pis! Pis! Pis! o chemă mama din nou. Îţi place când te mângâi încet? — Miau!? făcu din nou pisicuţa. Apoi, Iar pisicuţa Gray închise ochii şi începu încetul cu încetul, ea păşi spre mama, din nou să toarcă! ridicându-şi lăbuţa deasupra ierbii pline de rouă. Retipărit din Home Horizons Eastern Mennonite Publications Tradus și folosit cu permisiune. Noua prietenă a lui Lynette Lynette zornăi în faţa pruncului Glendon —S. L. din legătura de mărgele colorate. Lui Lynette spune despre nişte veşti foarte frumoase pe îi plăcea să se uite la ochii copilaşului care care le-am primit. urmăreau mărgelele în timp ce le flutura încet încoace şi încolo. — O, ce veşti frumoase? o rugă Lynette. Alergă cât o ţinură picioarele prin bucătărie, Tocmai atunci intră şi mama în sufragerie. apoi sări pe scăunelul ei şi apucă un prosop — Mă bucur că ai avut grijă de Glendon de vase. să nu plângă cât timp am vorbit la telefon, zise ea zâmbitoare. Haidem să îl punem acum — Ei bine, ţi-aminteşti când ţi-am spus că o în scăunelul lui şi să-l aducem la bucătărie. nouă familie se va muta la noi în comunitate? Voi lega mărgelele de braţul scăunelului ca să Este vorba de Kevin şi Lisa Derstine. le poată vedea, iar noi vom spăla vasele. Am nevoie de cineva care să le şteargă, avem un Lynette dădu nerăbdătoare din cap, iar teanc mare de vase. mama continuă. Ochii mamei străluceau. — Şi în timp ce vei face acest lucru, îţi voi — Ei ne-au vizitat biserica duminica trecută. Dar fiindcă noi am fost plecaţi în vizită la biserica unchiului Myron, nu am avut şansa să îi întâlnim. Am sunat-o pe sora Eunice ca să aflu care sunt numele şi vârstele 32  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

copiilor lor. Au o fetiţă de cinci ani, ca şi tine! pielea ei negricioasă, Maria este o fetiţă la fel — O, ce bine! exclamă Lynette. ca tine sub pielea ta albă. Ea îţi va fi o prietenă Era aşa de bucuroasă, încât uită să mai foarte bună, dacă vei fi şi tu bună şi amabilă cu ea. Cred că este un lucru deosebit să ai o şteargă vasele. prietenă cu pielea închisă la culoare. — Şi cum o cheamă? — Maria, răspunse mama. Apoi adăugă: — Şi eu sunt de aceeaşi părere, se hotărî Lynette. Când am să mă întâlnesc cu Maria? Kevin şi Lisa au adoptat-o de pe vremea când Maria era un prunc. — Familia ei intenţionează să se mute peste trei săptămâni, răspunse mama. O vei putea Fruntea lui Lynette se încruntă. întâlni atunci la biserică. — Ce înseamnă adoptat? voi ea să afle. — Este ceva foarte special, Lynette, Lui Lynette i se păru că săptămânile treceau începu mama. Maria s-a născut într-o ţară aşa de încet. Dar veni în sfârşit şi duminica îndepărtată. Ea a avut un alt tată şi o altă aşteptată. Lynette o urmă nerăbdătoare pe mamă, dar din anumite motive, părinţii ei nu mama ei în biserică. Curând văzu pe o doamnă au putut să aibă grijă de ea. Însă Dumnezeu a care intră însoţită de o fetiţă cu pielea închisă avut un plan special pentru Maria. El a ştiut la culoare. „Aceasta trebuie să fie Maria”, se că Maria avea nevoie de o familie creştină gândi Lynette în sinea ei, şi imediat a fost care să o îngrijească. Aşa că El i-a dat-o lui cuprinsă de sfială. Se uită la pielea măslinie a Kevin şi Lisa, iar ei au adoptat-o. Acum ei îi Mariei, la părul ei negru cârlionţat şi la ochii sunt părinţii ei, iar ea este singura lor fetiţă, ei negri ca mura. aşa cum tu eşti singura noastră fetiţă. Mama zâmbi cald către Lynette. Înţelegi ce vreau să Dar apoi îşi aminti ce îi spusese mama în spun? acea dimineaţă să nu se holbeze la Maria, ci — Cred că da, dădu Lynette din cap. să fie prietenoasă cu ea. Aşadar, Lynette zâmbi Mama continuă: la Maria şi… Maria îi întoarse zâmbetul! — Maria arată puţin diferit de familia ei Lynette se simţi aşa de fericită. pentru că pielea ei este măslinie, dar, Lynette, – şi se uită drept în ochii ei – vreau să-ţi După ce s-a încheiat programul bisericii, aminteşti mereu că Dumnezeu i-a făcut pe toţi mama lui Lynette vorbi cu mama Mariei. oamenii şi El a ales ce culoare a pielii să aibă După aceea mama dădu mâna cu Maria. fiecare. Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii la fel. Pielea albă nu este mai preţioasă în ochii — Tu eşti Maria, nu-i aşa? zise ea pe un Lui decât cea închisă la culoare. Crezi că îţi vei ton plăcut. Apoi îşi puse mâna pe umărul lui putea aminti ce ţi-am spus? Lynette. Spune-i cum te cheamă, zise ea încet. Lynette dădu din cap. — Este la fel ca în cântecul „Isus pe copii — Eu sunt Lynette, rosti fetiţa foarte clar. iubeşte”? — Lynette de-abia a aşteptat să te — Întocmai, recunoscu mama. Şi dacă Isus întâlnească, pentru că şi ea are cinci ani ca şi îi iubeşte pe toţi, şi noi trebuie să facem la fel, tine, i se adresă Mariei mama lui Lynette. nu-i aşa? Maria zâmbi şi dădu din cap. Fetele erau Lynette dădu din cap gânditoare. prea timide ca să-şi spună prea multe una — Atunci înseamnă că Maria va fi o prietenă alteia, dar Lynette o auzi pe mama care îi bună chiar dacă are pielea măslinie? întrebă adresă o invitaţie familiei Mariei la cină Lynette uitându-se nerăbdătoare la mama ei. vinerea următoare. — Cu siguranţă, îi răspunse mama. Sub — O, ne-ar plăcea foarte mult să vă vizităm, răspunse sora Lisa. Astfel fetele noastre se vor putea cunoaşte mai bine una pe alta. Apoi zâmbi la Maria şi Lynette. Lynette era fericită. Ce bine va fi când Maria “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 33

va veni în vizită pe la ea. — Mă bucur că vă jucaţi aşa de bine Seara zilei de vineri sosi şi la fel se întâmplă împreună, fetelor, zise el cu un zâmbet. Dar a sosit vremea să mergem acum acasă. şi cu familia Mariei. Lynette şi Maria şezură una lângă cealaltă la masă. După ce terminară — Mă bucur că ai venit în vizită la mine, îi de mâncat, ajutară împreună la strânsul mesei. spuse Lynette Mariei. Apoi mama lui Lynette le mulţumi pentru ajutorul oferit şi le spuse că puteau merge să — Mi-a plăcut mult să ne jucăm împreună, se joace. zise Maria. Sper că vei veni şi tu cât de curând în vizită la noi, ca să vezi casa noastră cea nouă. — Ţi-ar plăcea să te joci cu păpuşile mele? o întrebă Lynette pe Maria. — Mi-ar plăcea să te vizitez! îi răspunse Lynette. La revedere, Maria! — O, da! răspunse Maria nerăbdătoare. Tot restul serii cele două fete se jucară — La revedere! împreună fericite. Îşi îmbrăcară păpuşile şi le Lynette stătu la fereastră şi salută cu mâna hrăniră cu biberoanele lor. Apoi le legănară ca până când farurile microbuzului familiei să adoarmă. Şi în timp ce păpuşile lor trăgeau Derstine se făcură nevăzute. un pui de somn, cele două fete făcură o casă, — Ai avut o seară foarte frumoasă, nu-i aşa? punând o pătură pe spătarele a patru scaune întrebă mama zâmbindu-i lui Lynette. de bucătărie. Ideea aceasta aparţinu Mariei, şi — O, da! exclamă Lynette. Maria a fost aşa Lynette a fost de acord că era o idee foarte de bucuroasă! Îmi place de ea – şi de pielea ei bună. Se jucară spunând că aveau o întâlnire măslinie. la un ceai în căsuţa aceasta, iar Lynette fu cea În timp ce îşi puse păpuşile la locul lor, care îşi aduse ceştile ei de jucărie. Lynette cântă fericită: „Roşii, galbeni, negri, După aceasta, împachetară scutecele albi sunt la fel în ochii Lui / El iubeşte pe toţi păpuşilor şi luară păpuşile la biserică. Tocmai copiii de pe glob.” terminaseră de cântat „Isus pe copii iubeşte” când tatăl Mariei se apropie de cele două fete. Din Wee Lambs, ian. 2012 Rod and Staff Publishers, Inc. Tradus și folosit cu permisiune. Critica continuare de la pagina 29 parte în trecut. Dorința noastră de răzbunare de a crea confuzie, de a prinde în capcană sau hrănește atitudinea critică la adresa altora. de a aprinde o ceartă cu cineva, nu poate avea Păzește-te de capcana unei atitudini critice binecuvântarea lui Dumnezeu. Criticile egoiste bazate pe un duh de nemulțumire. Noi, asemenea aduc pierderea sufletelor, familiilor și bisericilor. copiilor lui Israel, cădem mereu în capcana Ele îi rănesc pe alții și îi rănesc chiar și pe cei ce aceasta. le aduc. Criticile de felul acesta se tot amplifică, Păzește-te de o atitudine critică bazată pe o otrăvind totul în jur. Dar cel ce critică având înțelegere greșită a situației. Această înțelegere un spirit de evlavie, umplut de dragostea lui greșită poate fi rezultatul unei lipse de comunicare Dumnezeu, răstignindu-și firea, va întări relațiile, și a unui sistem de referință diferit. Uităm că pot va îmbunătăți condițiile de viață și te va încuraja fi unii factori necunoscuți nouă. pe tine și pe mine. „După cum fierul ascute fierul, Păzește-te de teama egoistă a oamenilor, care tot așa și omul ațâță mânia altui om” (Proverbele ne îndeamnă să nu evaluăm și să nu criticăm pe 27:17). nimeni! În concluzie, orice critică adusă cu scopul Retipărit din Home Horizons Eastern Mennonite Publications Tradus și folosit cu permisiune. 34  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

„De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume, spre binele celor ce sunt chemați după planul Său” Romani 8:28 Rubrica “O carte în serial” Iubitori ai adevărului Partea a III-a Naomi Rosenberry Călătoria la TesalonicCapitolul 6Chaptcdeăe lrd-aurr6efired,udraurt.de altfel nu trădă niciun semn — Cred că aceasta este doar o mostră a cruzimii pe care o pot arăta turcii, bodogăni Anton. Dar ţine fruntea sus. Curând vom Lui Ștefan îi zvâcnea capul. Cu fiecare pas, merge din nou la vale. cătuşa care îl lega de Anton îi iritase încheietura mâinii. Era greu să mergi fără să şchiopătezi. Pleosc, trosc, pleosc! Un bici pocnea în mod Dar ofiţerii călare continuară să mărşăluiască repetat în urma lor. alături de prizonieri către sud. Ştefan se uită înapoi tocmai la timp ca să-l Trop, trop, trop. Câmpiile joase rămăseseră în vadă pe Ralf ajutându-şi tovarăşul să stea pe urmă. Acum călătoria grea şi anevoioasă era de picioare. urcat dealurile. Ştefan era obosit şi însetat. Apă! O, dacă ar fi băut o gură de apă, s-ar fi simţit — Băiatul acela din Austria nu se simţea mai bine. Se uita cu invidie la burdufurile de prea bine de dimineaţă. Turcii ar trebui să îi apă ale ofiţerilor. arate puţină îngăduință. — N-am ştiut cât de bine ne-a fost venind pe O umbră de durere se abătu peste trăsăturile apă la vale, spuse el gâfâind. nobile ale lui Anton. — Noi nu suntem obişnuiţi să mergem toată — Ai dreptate, dar până acum niciunul din ziua, cu atât mai puţin la deal, adăugă Anton. noi nu a suferit aşa de mult ca anabaptiştii. Picioarele mele nu au mai fost aşa de umflate şi însângerate de când mă ştiu! Ştefan făcu mari ochii lui albaştri. — Eşti cumva unul dintre ei? Tocmai atunci Ştefan se poticni puţin. Un — Nu! Dar învăţăturile şi felul lor de viaţă bici se auzi prin aer şi îl lovi peste spate. Tresări pe care îl trăiesc zilnic sunt după Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să recunosc că au litera “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 35

Scripturii de partea lor. Şi eu aş fi fost unul câţiva pescăruşi de mare cu capul negru dintre ei dacă nu ar trebui să-mi pun pielea în zburau spre sud. joc ca să am o credinţă ca a lor. A doua zi, dimineaţa, câteva femei cu feţe Ştefan trase adânc aer în piept. largi, îmbrobodite, au venit la râu, cărând — Cum de au ei o asemenea credinţă? pe cap coşuri cu haine. În timp ce frecau Drumul se întindea la vale o bucată, iar şi clăteau hainele purtate ale familiilor lor mersul şi discutatul erau din nou mai uşoare. discutau între ele. Din când în când, câte una Teii umbreau drumul, oferindu-le adăpost de se uita cu coada ochiului la prizonieri. soarele puternic al lunii august. Anton vorbi despre credinţa anabaptistă Ştefan se simţi mai mult decât ruşinat de cât de bine putu, desigur, ca unul care nu o felul neglijent în care arăta. Nu se mai tunsese experimentase încă. de când fusese capturat, şi nici hainele nu-i — Este foarte clar că ai participat la întâlnirile mai fuseseră cârpite. lor! răspunse Ştefan cu încântare. — Da, am participat. Câţiva au venit pe la — Am observat că cele mai multe femei pe atelierul unde lucram. Unchiul tău Josef a fost care le-am văzut de la Buda încoace poartă unul din ei. basmale, comentă el. — Şi unde ai lucrat? — Am lucrat pentru Simprecht Sorge, un Anton dădu din umeri. tipograf din Nikolsburg. — Probabil că acesta este modul răsăritean — O, am auzit de el! Este cel care a tipărit de a se îmbrăca. traducerea lui Luther în germană a Bibliei. În Câmpiile de cereale făcură loc livezilor şi care departament ai lucrat? păşunilor de pe dealuri în timp ce grupul — În cel de tipărire. Treceam caracterele lor se deplasa spre sud. Turme risipite de oi mobile prin cerneală. şi capre păşteau pe păşunile grase. Anton îşi — Ai avut vreodată ocazia să citeşti Biblia în ridică mâna încătuşată. germană? — Păstorul acela de pe deal, din dreapta, — Deloc. Dar fiindcă mergeam devreme la are o viaţă tihnită. Priveşte-l cum stă acolo muncă şi stăteam până seara târziu, am putut sus, ţinându-şi genunchii cu mâinile şi pălăria citi cea mai mare parte din Noul Testament. de paie lăsată pe spate, ca şi cum n-ar avea — Ştii cumva dacă sunt anabaptişti şi prin nicio grijă pe lumea asta. partea asta a Europei? Ştefan îşi trecu degetele prin părul blond şi — Nu, nu ştiu. Dar dacă vom ajunge să nepieptănat şi spuse: trăim aici, vom afla. Cei ce îşi iubesc vrăjmaşii — Da, îl văd. Presupun că sărăcia este şi fac bine celor ce îi urăsc nu se pot ascunde. tovarăşul lui statornic, pentru că părţile acestea Ştefan era prea obosit ca să continue par să fie sub orânduirea feudală turcească. conversaţia. Merse mai departe şchiopătând Odată cu trecerea zilelor, relieful începea să până când turcii se opriră la râul Morava ca fie treptat tot mai aspru. Molizi, cu ramurile să poposească peste noapte. În ciuda cătuşelor lor mari, şi pini sub formă de piramide lor, prizonierii îşi astâmpărară imediat setea creşteau ca nişte străjeri pe dealuri. Din când bând apă din căuşul palmelor lor la marginea în când, vedeau roci care erau la suprafaţă. râului. Pădurici de ulmi, platani şi castani porceşti se Rândunele agitate zburau pe deasupra întrepătrundeau cu tufe de trandafiri sălbatici apei, iar nori de mierle se aşezau în vârfurile şi alte soiuri de arbuşti şi tufe. copacilor din apropiere. Din când în când, Ştefan şi Anton se obişnuiră cu mersul pe jos. În cele din urmă ajunseră la cumpăna continentală a apelor de la Skopje1, unde râul 1 Capitala actuală a Macedoniei. 36  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

Vardar curge la sud. Călătoria deveni mai parte pe alei ca să facă loc prizonierilor murdari uşoară şi chiar interesantă. şi trişti. Unii arătau cu degetul şi dădeau din cap, dovedind că ştiu ce se întâmplă. Alţii îşi Sătucuri cu case de piatră, greu accesibile, clătinau capul şi se uitau la ei cu simpatie. erau presărate pe coastele îndepărtate ale munţilor. Podgorii şi pomi fructiferi – pruni, Deodată, casele de piatră şi străzile pavate meri, peri şi cireşi – îşi creşteau roadele pe rămaseră în urmă, făcând loc străzilor prăfuite dealurile amenajate în terase. Lanuri de şi caselor de lemn. Ştefan îşi dădu seama că cereale gata de seceriş se întindeau pe luncile se aflau într-un cartier turcesc al oraşului, de pe malurile râului. Dafini, ienuperi, stejari întrucât cei mai mulţi bărbaţi purtau turbane. şi terebinţi2 creşteau acolo unde pământul nu putea fi cultivat. Nu trecu mult şi ofiţerii îi duseră pe prizonieri într-o curte mare, înconjurată de Solul negru roşiatic al părţii de nord a două case de lemn cu etaj şi prăvălii micuţe. Greciei făcea ca praful care se ridica în urma Un gardian încuie poarta în urma lor. grupului de prizonieri ce coborau la vale să fie roşu. Pescăruşii de mare deveniră tot mai Era târziu în după-amiaza aceea, iar numeroşi şi aerul trăda un miros de sare negustorii turci leneveau pe verandele largi. marină. Prizonieri de culoare neagră, albă şi brună a pielii lâncezeau pe covoraşe aflate sub un Vremea deveni tot mai caldă. Livezi de platan care oferea multă umbră în locul acela. măslini gri-verzi şi pădurici de smochini verzi se găseau din belşug pe dealurile joase. Albia — Anton, suntem într-o piaţă de sclavi! pârâului stâncos era aproape secată. Lângă ea şopti Ştefan cu glasul răguşit. creşteau pomi mirositori înfloriţi ale căror flori violacee-albastre aveau ghimpi. Oleandrii Capitolul 7 roşii strălucitori ocupau zonele cele mai joase. Piața de sclavi Sub ele, prizonierii puteau vedea un orăşel lăţit, format din case de piatră albă şi brună, Ştefan, Anton şi Ralf se sprijiniră de cu acoperişuri drepte, acoperite cu ţiglă roşie. zăbrelele unei verande aflate la marginea pieţei La poalele lui se afla un lac mare şi cristalin. de sclavi în timp ce alţi sclavi şedeau turceşte Câteva bărci se apropiau de ţărm, iar alte pe covoraşe, unii în căldura soarelui, alţii la câteva corăbii comerciale erau ancorate pe umbră. Turcii spălaseră hainele prizonierilor chei. la sosirea lor şi le-au îngăduit să folosească baia lor, prin urmare, cei trei moravieni se Ştefan fluieră încet. simţiră curaţi şi învioraţi. — Priveşte la minaretele acelea! Nu e nicio îndoială. Aici turcii deţin controlul. Ştefan trase adânc aer în piept şi se simţi — Trebuie să fie un oraş cu mai multe religii mai înviorat. pentru că sunt şi câteva catedrale remarcabile, observă Anton. Din direcţia noastră de — Ce uşurare că am scăpat de cătuşele călătorie, cred că este oraşul Tesalonic. acelea! Turcii îşi conduseră încărcătura lor prin străzile înguste, pavate cu piatră şi împrejmuite — Într-adevăr! zise apăsat Ralf. de curţi îngrămădite, case şi prăvălii. Feţe Anton legă strâns şireturile pieptarului său. bronzate se uitau de la ferestrele fără geamuri. — Niciodată nu am primit o dichiseală atât Oamenii cu părul scurt şi negru se dădeau la o de minuțioasă ca aceasta pe care ne-a oferit-o bărbierul de dimineaţă. Mă face să mă simt m2 aAterbriuasletlmoreddeitteărbanăceiarne care constituie o sursă a din nou ca un domn. a pieilor “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 37

Lumina clară a dimineţii strălucea pe casele pe niciunul din noi! cu faţa îndreptată spre est. Ştefan văzu umbre Cei trei moravieni priveau cu respiraţia mişcându-se în spatele ferestrelor prevăzute cu zăbrele de la cel de-al doilea etaj. Desigur, întretăiată, în timp ce marinarul cerceta un Ştefan nu ştia că femeile turce erau acolo, prizonier voinic din cap până în picioare. privind la tranzacţiile care aveau lor în curte. Ştefan îşi ridică sprâncenele bănuitor. Vânzătorul de sclavi, care purta o — Caută sclavi pentru galere. Sunt sigur de îmbrăcăminte turcească puţin largă şi o asta pentru că îi cercetează doar pe sclavii cei mustaţă mare şi neagră, se făcu pe sine mai robuşti. centrul atenţiei. Ralf se sprijini fără vlagă de zăbrelele care înconjurau veranda şi îşi odihni capul pe — Priviţi la el, şopti Ralf în spatele mâinii genunchi. Părea speriat şi dezamăgit. În sale. Este graţios, aproape curtenitor, când îi ciuda eforturilor lui de a arăta slăbit, părea salută pe potenţialii clienţi, dar observaţi cât într-adevăr ca este perfect sănătos. Vântul şi de vicleni îi sunt ochii! soarele din valea Dunării îl făcuseră să aibă obrajii rumeni şi sănătoşi. Constituţia lui Ştefan îşi păstră cumpătul. Nu se uita doar musculară nu se pierduse deloc în călătoria la vânzătorul de sclavi, ci şi la cumpărătorii grea şi anevoioasă prin munţii din nordul care veneau la poartă. Mulţi turci, toţi Greciei. purtând turbane, intrară agale înăuntru. Dar marinarul cu nasul încovoiat şi ochi Câţiva se uitară alene în jur şi şezură pe una vicleni nu se lăsă păcălit. Îl târî cu brutalitate din terase sau rătăciră prin prăvălii. Alţii se pe Ralf la picioarele lui, ciupindu-l de bicepşi întâlniră cu vânzătorul de sclavi ca şi cum ar aşa de tare, încât tânărul fierar răcni de durere. fi fost prieteni. Ralf se albi la faţă şi începu să tremure ca un animal sălbatic hăituit. Formidabilul marinar Şi bărbaţii greci erau clienţi loiali ai târgului îl legă pe Ralf cu o frânghie de mâini şi îi făcu de sclavi. Erau uşor de deosebit de ceilalţi semn să îl urmeze. pentru că cei mai mulţi nu purtau nimic pe — Marinarul acela arată întocmai cum cred cap. Erau deosebit de mândri în înfăţişarea că ar arăta un pirat, şopti Ştefan. lor. Otomanii le cuceriseră ţara, dar nu şi Anton făcu mari ochii lui căprui. spiritul. — Mă întreb dacă acesta nu este Barbă Roşie, amiralul suprem al lui Suleiman, Când un paşă influent intră înăuntru călare care pustieşte coasta mediteraneană. Nici pe un cal alb, vânzătorul de sclavi îngenunche chiar Doria, amiralul împăratului,* nu se ceremonios înaintea lui şi i se adresă pe un poate pune cu el. (*Acesta a fost Carol V, împăratul ton mieros. Ştefan nu putu să îşi dea seama de intenţiile paşei, fiindcă nu după mult timp Hapsburgului.) acesta plecă. Cei doi moravieni nu au aflat niciodată cine Un turc cu o înfăţişare austeră îi cercetă a fost acesta, fiindcă amiralul avea mai mult grosolan pe câţiva sclavi. Când veni în fraţi şi un fiu care erau cunoscuţi după acelaşi dreptul lui Ştefan, îi băgă degetul între dinţi nume. Dar au observat că piratul a selectat şi şi se uită în gura lui. un prizonier african bine clădit, înainte de a plăti vânzătorului de sclavi, după care plecă. — Ce insultă! bolborosi Ştefan după ce plecă turcul. Unii negustori ne tratează ca pe — Ralf va avea multe de tras! spuse Ştefan vite! cu simpatie în glas. Anton arătă din cap înspre un marinar — Nu cred că îl vom mai vedea vreodată, se fioros cu barbă roşie care tocmai intrase pe plânse Anton. Cel mai probabil îşi va petrece poartă. — Sper că sălbaticul acela nu va cumpăra 38  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

viaţa ca un sclav nenorocit la galere. — Nouăsprezece. Un grec scund şi gras veni în piaţa de sclavi, — Bine, Stefanos, tu vii cu mine. Numele meu este Alexandros Solomos. Ştefan încercă purtând conduri roşii. Era de vârstă mijlocie, să repete pronunţia numelui său în limba chel cu o faţă zâmbitoare şi avea cel mai lung greacă. Nu avea altă opţiune decât să îl nas pe care Ştefan îl văzuse vreodată. Avea o urmeze pe cel ce îl cumpărase. demnitate care ieşea în evidenţă când se uită Alexandros discută cu negustorul turc preţ la câţiva sclavi, căci nu umili pe niciunul din de câteva minute. Când ajunse la negocierile ei ciupindu-i sau purtându-se ca un negustor de afaceri, vânzătorul de sclavi zâmbi puţin de cai. În cele din urmă îl cumpără pe Anton. şi scutură din cap. Vocea lui mieroasă se schimbă devenind fermă. Se pare că era un La amiază piaţa de sclavi se închise. Ştefan negociator talentat. se întrebă ce va face negustorul turc de sclavi Alexandros îşi ridică mâinile şi un torent prizonierilor pe care nu îi cumpără nimeni. de cuvinte ieşiră din gura lui. Dacă Stefanos „Ne va transfera la un alt târg? Sau ne va îneca ar fi putut înţelege, l-ar fi auzit pe Alexandros cum face sultanul cu sclavii pe care nu-i mai zicând: „Trebuie să crezi că eu nu sunt dl. Sac vrea.” Multe alte gânduri negre îi trecură prin de Bani. Eu îţi ofer preţul, dar tu refuzi să-l minte. „Unde este Dumnezeu? Vede El toată primeşti.” Dacă ar fi putut citi gândurile lui nedreptatea care se petrece în lume? Îi pasă Alexandros, ar fi aflat că grecul credea despre oare?” Ştefan nu avea de unde să ştie cât de vânzătorul turc că este un înşelător şi un mult îl iubea Dumnezeu sau cât de stăruitor mincinos. În cele din urmă, cei doi căzură de se ruga tatăl lui pentru el. Nu ştia nici că acord asupra unui preţ. „mare putere are rugăciunea fierbinte a celui În drumul spre casă, Alexandros se opri neprihănit.” la atelierul unui croitor şi comandă haine noi pentru Stefanos – o tunică şi o robă A doua zi dimineaţa paşa, pe calul alb, aduse asemănătoare celei pe care o purta şi el. Apoi înăuntru trei prizonieri bine îmbrăcaţi şi îi lăsă se opri pe la atelierul unui pantofar şi îi acolo. Foarte curând, un turc, care purta un cumpără o pereche de sandale. turban cu pietre scumpe şi un caftan albastru Familia Solomos locuia într-o casă de mătase, cumpără pe doi dintre ei. construită din pietre albe, cu o curte însorită în centru. Alexandros îl prezentă pe Stefanos Cam la prânz, un grec de statură mijlocie îşi soţiei şi copiilor lui ca şi cum noul sclav făcu loc înăuntru. Avea ochi negri pătrunzători cumpărat ar fi fost de viţă aleasă. şi faţa lui arăta încredere. Cârlionţi de păr Irene, soţia lui Alexandros, era o femeie negru atârnau pe fruntea lui. graţioasă, îmbrăcată foarte bine. Cea mai mare parte a părului ei negru şi cârlionţat era Ştefan îl privi cum cerceta cu blândeţe acoperit de o basma. Zâmbetul ei prietenos mâinile celorlalţi băieţi. Când sosi în dreptul arăta dinţi albi şi perfecți, iar ochii ei căprui lui Ştefan, îi cercetă mâinile. Apoi îl privi şi înţelegători lăsau să se înţeleagă faptul că direct în ochi şi îi vorbi. Cu siguranţă, limba avea o inimă bună. pe care o vorbea era greaca, fiindcă tânărul Terentios, care era de doisprezece ani, avea german nu înţelese nimic din ea. aceeaşi încredere ca şi tatăl lui. Larisei, cea cu ochii negri care se alinta deschis cu tatăl ei, nu Cumpărătorul trecu pe latină. îi era teamă de Stefanos, dar Teodora, cea cu — Care a fost meseria ta înainte? întrebă el faţa rotundă, se retrase sfioasă, strângându-şi politicos. — Am fost croitor. Grecul dădu din cap mulţumit. — Şi care este numele tău? — Ştefan Kempten. — Câţi ani ai? “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 39

păpuşa de cârpe la piept. Stefanos bănui că ea draperii. Ar fi fost aşa de uşor de evadat! nu mai văzuse până atunci niciun german cu Stefanos merse tiptil până la fereastră părul blond şi ochii albaştri. şi ridică un colț al perdelei grele. Curtea În timp ce Irene puse două mese mici interioară era plină de umbre întunecate. pentru cină, Alexandros îi arătă lui Stefanos Ascultă preţ de câteva minute. În depărtare parterul casei. Bucătăria şi sufrageria erau în se auzeau valurile. Pe undeva o bufniţă îşi partea de apus a curţii, iar atelierul şi un mic avea cuibul. Ţânţari flămânzi roiau afară, dormitor se aflau în partea de răsărit. dar niciunul nu se ducea la etajul clădirii. De asemenea, la stradă nu erau trepte. Mâncarea de la cina din seara aceea a constat în peşte şi orez şi a fost cea mai „Aş putea să mă strecor în curte şi să mă delicioasă dintre toate pe care Stefanos le urc pe una din ferestrele care dau la stradă.” servise vreodată. Inima lui Stefanos bătea cu putere. „Pe care din ele s-o aleg? Cele din atelier sunt prea sus Capitolul 8 şi prea mici, dar aş putea-o folosi pe cea de deasupra mesei de la bucătărie.” Era cea mai Stefanos merge la biserică joasă şi largă fereastră care dădea în stradă. împreună cu familia Solomos Stefanos se simţi încurcat. „Dar nu am Stefanos se întinse pe stiva de covoraşe care niciun ban. Ce voi mânca? Acum e luna era patul lui. „O stivă de covoraşe! Oare aşa august şi până în Moravia este cale lungă. Ce trebuie să doarmă toţi sclavii din Grecia? Fără voi îmbrăca la venirea iernii?” Ştia că un sclav cearşafuri de in sau cămaşă de noapte! Ce fugar nu se putea aştepta la ajutor de la turci insultă!” Dormise pe jos când a fost prizonier care controlau ţara şi rutele riverane dintre în fortăreaţa turcilor, dar se aşteptase să fie Tesalonic şi Moravia. „Dar cum va fi oare cu tratat într-un mod mai binevoitor de către grecii şi ungurii? Mă vor ajuta ei?” Alexandros. Apoi Stefanos îşi veni în fire. „Dacă mă Familia Solomos avea dormitoarele la etaj, vor vedea turcii îndreptându-mă spre nord deasupra bucătăriei şi a sufrageriei. Stefanos sau vest, vor crede că sunt unul din sclavii nu intrase în camerele lor, aşa că nu avea de lor fugari.” Îşi aminti de avertismentul serios unde să ştie că şi ei dormeau tot pe câte o stivă al lui Dirmil cu privire la sclavii fugari. „Cu de covoraşe. Nu ştia nici că însuşi Suleiman părul meu blond şi pielea albă pe care o am dormea pe o saltea pusă pe jos, cu toate că nu voi putea ajunge la graniţele Greciei fără să aceasta era de catifea roşie. fiu prins. Aproape toţi cei pe care i-am văzut aici în sud au pielea mai închisă la culoare Stefanos se răsuci în pat. Patul lui de acasă decât a mea.” era mult mai confortabil. „Acasă! Voi mai ajunge vreodată înapoi acasă?” Inima i se Descurajat, Stefanos se întoarse în pat. strânse. „Aş putea evada de aici!” Atât uşa Orice speranţă de a-şi vedea locul natal se cât şi fereastra acelei camere se deschideau în stinse în inima lui. Îşi îngropă faţa în mâini curtea interioară. Niciuna din ferestrele lui şi izbucni în hohote înfundate de plâns, care Solomos nu avea geamuri – doar obloane sau zguduiau patul de covoraşe. Trecură multe ore lungi până când reuşi să adoarmă. Micul dejun a constat din supă de mazăre, pâine de grâu aromată cu seminţe de chimen şi napi copţi. Un mic dejun ciudat, gândi Stefanos. Dar se servi singur din mâncarea 40  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

care se afla în centrul mesei, cum făceau toţi strălucitoare. Toate purtau voal sau basmale, din familia Solomos. asemănătoare cu cele ale Irenei. — Poţi să vii împreună cu noi la biserică, îl „Nu-L voi găsi pe Dumnezeu aici” conchise invită Alexandros pe Stefanos după ce serviră Stefanos în timp ce Alexandros închidea micul dejun, cu toate că suna mai degrabă a uşa masivă a catedralei. Slujba i se păruse poruncă decât o invitaţie. Mai întâi vorbi în păgână, fiindcă la biserica Sfântul Iacob pe latină, apoi repetă cuvintele în greacă, după care o frecventase el în Moravia nu erau nici cum avea să facă de multe ori săptămânile icoane şi nici gardieni care să aibă sarcina de următoare. a păstra bunele moravuri. Sfânta Sofia, catedrala veche pe care familia Alexandros şi Terentios se odihniră în Solomos o frecventa, era o clădire magnifică, sufragerie jucând jocul de dame, în timp ce având o cupolă înaltă. La intrarea în sanctuar, Irene pregătea masa de seară. membrii familiei Solomos sărutară icoanele1 bogat ornamentate care se aflau pe pereţi, — Cum se numeşte biserica ta? îl întrebă cum făceau şi ceilalţi care veniseră mai târziu. Stefanos pe Alexandros. — Este aceasta o biserică romano-catolică? — Biserica ortodoxă greacă*, răspunse el întrebă Stefanos, simţindu-se foarte stingher. cu mândrie. Îşi aducea vag aminte de tata şi mama care discutau despre credinţele lor religioase — Se aseamănă cumva cu biserica romano pe care le avuseseră înainte ca Reforma lui catolică? Luther să cuprindă mai toată Moravia. Alexandros sări ca ars. Neştiind ce avea de făcut, îi urmă pe — Biserica noastră s-a separat de cea catolică Alexandros şi Terentios, care se alăturaseră încă din secolul al optulea. Intelectualii greci altor bărbaţi adunaţi sub cupolă. Irene şi nu sunt aşa de proşti încât să creadă că papa fetele rămaseră cu un grup de femei care se de la Roma este infailibil. Noi avem propriul aflau în spatele bisericii. patriarh şi nu avem nevoie de Roma să ne spună ce avem voie şi ce nu avem voie să Un preot, îmbrăcat într-o robă neagră facem. Vorbea cu atâta tărie, încât Stefanos şi un patrafir, îi conducea pe închinători se temu să mai pună şi alte întrebări. în cântarea liturghiei, dar unele femei care Nu trecu mult şi Irene îi chemă la masă. Pe se aflau în spate discutau verzi şi uscate mese erau puse ouă fierte de păsări marine, în legătură cu ultimele ştiri din cartier. orez condimentat cu şofran, pâine neagră de Mulţimea de închinători era într-o mișcare grâu şi smochine uscate. Stefanos îşi aminti continuă, unele familii venind la închinare, de zilele în care mâncase numai terci de orz şi iar altele plecând de-acolo. a fost recunoscător pentru mâncare, cu toate că nu era obişnuit cu ingredientele ei. „Foarte formală este prezenţa la biserică”, — Mâine vei avea lecţii de greacă pe lângă se gândi Stefanos. „Nu-mi amintesc să-l fi treaba de a face covoraşe turceşti. auzit pe tata discutând în felul acesta.” *Biserica ortodoxă greacă și celelalte biserici ortodoxe Familia Solomos plecă înainte ca slujba naţionale nu sunt decât nume diferite ale aceleiaşi biserici. lungă să se termine. În drum spre casă, Stefanos observă că femeile în vârstă erau Va urma... îmbrăcate în culori mai sumbre, iar cele mai tinere purtau haine brodate de culori Adaptare după cartea Lovers of The Truth Eastern Mennonite Publications 1 Chip sau tablou al unui sfânt, folosit la închinare in 40 Wood Corner Road Biserica Ortodoxă. Ephrata, PA 17522 Tradus şi folosit cu permisiune. “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă... (2 Corinteni 5:17) 41

101 Întâmplări preferate din Biblie de Ura Miller Istorisiri selectate din Vechiul şi Noul Testament, scrise special pentru copiii de toate vârstele. Imaginile frumos colorate şi sugestive sunt fascinante chiar şi pentru copiii care nu ştiu să citească. Întrebările de la fiecare povestire dau posibilitatea părinţilor şi educatorilor să converseze cu copiii pe seama povestirii. 220 de pagini. RO1101...20 lei 5 pentru 95 Lei. Alte reduceri importante. 25–249 buc....17 Lei/buc. * Peste 250...15 Lei/buc. Umbra păstorului de I.T. Thurston Theodore Bryan era un orfan singuratic. Într-un moment în care se simțea cel mai singur o voce l-a întrebat dacă nu vine la biserică. Era vocea păstorului, care din acel moment avea să-i influenţeze viaţa foarte mult. Oare va reuși Theo să fie un exemplu când va fi pus la încercare? 300 de pagini. RO3048...20 lei O bucată de asfalt de Lola Kamalova Această carte cu întâmplări adevărate a fost scrisă în țara Uzbekistan, despre locuitorii de acolo. Din unele povestiri învățăm virtuți cum ar fi cinstea, mulțumirea și bunătatea. Din altele aflăm despre percheziții, interogări și alte hărțuieli de pe vremea când Uzbekistanul era sub conducerea Uniunii Sovietice. 60 de pagini. RO3023...5 lei Familii rodnice de Howard Bean Închinarea zilnică este o parte importantă a vieții de familie, dar mulți nu prea găsesc o carte devoțională care să fie potrivită pentru toată familia. Cartea Familii rodnice cu nouăzeci și una de meditații despre roada Duhului Sfânt, a fost scrisă pentru a împlini această nevoie. Prima parte este în special pentru părinți și adolescenți (sau tineri), iar partea a doua este pentru copii și constă în citirea unei povestiri în serial, care are legătură cu tema din săptămâna respectivă. 365 de pagini. RO2025...20 lei Împărăția care a răsturnat lumea de David Bercot Tema mesajului lui Isus a fost Împărăția lui Dumnezeu. În această carte, David Bercot ne prezintă învățăturile lui Isus despre Împărăţia lui Dumnezeu – învățături care de prea multe ori sunt uitate; învățături radicale care nu lasă loc pentru un creștinism superficial. Împărăția lui Hristos a răsturnat lumea din punct de vedere istoric. 292 pagini. RO3026...18 lei Cumpără cele 5 cărți la numai 70 de lei Produs # Cant. Descriere Preţ Total Vă rugăm să ne contactați în cazul în care doriți un catalog cu litera- tura pe care o avem disponibilă. Oferim reduceri librăriilor. Comandă astăzi prin poştă, fax, telefon sau e-mail! Suma totală produse TAXE POŞTALE* Taxe poştale TOTAL 0-20 Lei 5 lei Numele şi prenumele ____________________________________ 20,01 Lei-50 lei 7 lei C.N.P. Nu livrăm comenzi fără CNP_________________________ Str. ________________________________________Nr. ________ 50,01 Lei-125 lei 9 lei Bloc _____________ Scara _________ Etaj ________ Ap. _______ Cod _____________________ Localitatea ___________________ mai mari de 125 lei 10% Jud./ Sector ____________________ Tel. ____________________ Program de lucru • 8:00 – 16:00 Luni – Vineri Nu expediem comenzi în Moldova şi Ucraina. Telefon: 0230/ 533 032 • Fax: 0230/ 533 037 • E-mail: comanda@icamro.org Trimitem în EU comenzi plătite în avans. Aceste preţuri sunt valabile până la apariţia unei noi oferte. *Taxele poștale vor fi calculate în funcție de greutatea și volumul coletului, de aceea pot varia între - 2 lei și + 2 lei. Plata se face RAMBURS. ICAM (CĂRTI) O.P. 1, Gh.P.1, C.P. 1 Suceava 720300 Romania 1-14 42  Sămânța adevărului • Ianuarie 2014

Rugăciune de Anul Nou În fiecare zi Numele Tău voi binecuvânta, Pentru tot ce ai făcut și-n viața mea. Lauda și închinarea vreau să-ți dăruiesc, Întreaga viață ce prin Tine o trăiesc. Ajută-mă o Doamne să fiu plin de veselie, Pentru că Tu ne-ai promis o nouă Împărăție, Unde nu vor fi prigoniri și încercări, Ci numai osanale și sfinte dezmierdări. Ca tămâia aș vrea să fie azi ruga mea, Înălțată cu smerenie înspre Slava Ta, Iar mâinile curate înspre cer să mi le-ndrept, Ca să primesc înțelepciune și să fiu drept. Cât pentru mine, fericirea mea, Este să mă apropii tot mai mult de voia Ta, Doamne te rog fii al meu adăpost și scut, În zile cu furtună şi-n anul cel necunoscut. Depărtează-mi inima de rău și de păcat, Să pot trăi în pace cu cel nevinovat, Ajută-mă s-alerg mereu spre țintă cu-nțelepciune, Călăuzit de Duhul Sfânt să fac doar fapte bune. Smerenia și pocăința să-mi fie țelul meu, Ca să mă apropii mai mult de Dumnezeu, Iar pacea să domnească necurmat în a mea viață, Până când Îl voi vedea pe Isus, în marea dimineață. Ca Iosua vreau să spun și eu mereu, Pentru toţi ce locuiesc în cortul meu, Ca împreună să rămânem aproape de Cuvânt, Până în ziua când vom ajunge în noul aşezământ. Lauda și mulțumirea să nu mă părăsească, Când încercările vor căuta să năpădească, Doamne ia-mă-n carul Tău de biruință, Și-n anul în care am pășit plin de credință... de Gicu Cotleț

Dumnezeu poate! —JF Willing Soarele Neprihănirii are raze vindecătoare. Când înveți să te bucuri tot timpul, să te rogi fără încetare, să mulțumești pentru toate lucrurile – „căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi” – vei descoperi că „zbori ca vulturul; alergi și nu obosești; umbli și nu ostenești.” Nu trebuie să te mai neliniștești niciodată; căci toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Domnul. Nu trebuie să te îngrijorezi; pentru că poți arunca asupra Lui toate îngrijorările. Dumnezeu are puterea de a Se îngriji cel mai bine de orice I se încredințează. Poți avea libertatea de a-I cere să facă tot ce trebuie făcut ca să-ți păstreze trupul în stare de muncă, atâta vreme cât spui: „Pentru gloria Ta, pentru că trupul meu Îți aparține.” Din Fifteen to Twenty Five Domeniul public