Corabia lui Noe

Corabia lui Noe 101 Ţi-au plăcut învăţăturile din cartea aceasta? Dragă cititorule! Eu ştiu că ţi-au plăcut învăţăt­urile din cartea aceasta. Pe unele locuri, te-ai înfi­orat cu sufletul, citin- du-le. Mă grăbesc însă, acum la încheiere, să spun că singură numai plăcerea acestor învăţături nu fol­oseşte nimic, n-ajută cu nimic lucrarea mântuirii sufleteşti. În chipul de mai jos, se vede un om citind cu interes şi plăcere învăţăturile despre corabia lui Noe. Nu e de ajuns însă numai plăcerea de a citi cărţi religioase. Această plăcere trebu- ie să treacă la o hotărâre contra păc­ atelor. Diavolul râde de plăcerea sufletească cu care cineva citeş- te Biblia şi alte cărţi religioase, câtă vrem­ e cititorul se tăvăleşte mai de­parte în păca- te, şi de răutăţi nu se lasă. Din aceas- tă plăcere, omul nu câştigă nimic, şi diavolul, aşijderea, nu pierde ni­mic. Ba încă diavolul câşti- gă din acest lucru. Diavolul e şiret mare. El cunoaşte Scriptura. EI cu- noaşte Scriptura mai

102 Părintele IOSIF TRIFA bine decât cei mai mulţi creşt­ini de azi (când cu ispita în pus- tie, diavolul s-a dis­putat din Scriptură cu Mântuitorul). Dia- volul cu­noaşte cuvintele ce le-a zis Mântuitorul: „De nu aş fi venit şi nu le-aş fi grăit lor, păcat nu ar avea, dar acum nici un răspuns n-au pentru păcatul lor” (In 15, 22). Diavolul se bucură când creştinilor li se vestesc Evanghe- lia şi mântuirea, dar ei se tăvălesc mai dep­ arte în păcate şi de răutăţi nu se lasă. În acest caz, nu vor avea „răspuns” pentru fărădelegile lor. Li s-a arătat calea, dar n-au mers pe ea. Diavolul se bucură când se înmulţeşte cunoştin­ţa religioa- să a omului, dar omul înoată mai departe în fărădelegi, pentru că atunci omul nici un răspuns nu va avea în Ziua Judecăţii pentru păcatele sale. Cel ce citeşte cărţi religioase şi ascultă cu plăc­ ere predici, dar se ţine de toate răutăţile, n-a câştigat cu nimic mai mult decât cel ce petrece în totală nepăsare de cele sufleteşti. Vai de cel ce trăieşte în nepăsare de cele suf­leteşti; ştie citi, dar nu citeşte Biblia şi alte cărţi rel­igioase. Dar nu dobândeşte nimic nici cel care citeşte, dar de răutăţi nu se lasă. Aşa e şi cu „corabia” aceasta. Diavolul râde de cel ce o citeşte cu plăcere, dar se tăvăleşte mai dep­ arte în păcate şi fărădelegi. Faţă de plăcerea lui, diavolul stă liniştit şi râde. Parcă ar zice: „Citeşte, omule, citeşte, căci până când citeşti şi în păcate mai departe te tăvăleşti, eu nu mă sperii, eu râd de plăc­ erea ta. Îţi place? Şi mie îmi place. Plăcerea ta e bucuria mea. Plă- cerea ta e câştigul meu, căci ţi s-a vestit mântuirea, şi în Ziua Judecăţii, răspuns nu vei avea. În ziua când se va ţine Judecata, al cui să fii: al meu ori al lui Dumnezeu? Tu vei rămâne al meu, pentru că ai cunoscut adevărul mântuirii, dar nu l-ai făcut... Ţi s-a vestit mântuirea, dar n-ai primit-o... Ţi s-a arătat pierzarea, dar nu te-ai ferit de ea...

Corabia lui Noe 103 Diavolul nu se sperie de plăcerea cea sufleteasc­ ă a omului. El se sperie numai când plăcerea trec­ e într-o hotărâre contra păcatelor. Diavolul se cu­tremură numai când plăcerea cu care citeşte cineva Biblia, Psaltirea şi alte cărţi religioase, se schim- bă într-un cutremur sufletesc... într-o schimbare din tem­ elie a vieţii... într-o rupere cu lumea şi păcatele. Diavolul se cutremură şi fuge îngrozit când plăc­ erea sufle- tească îl îngenunchează pe om la picioarele Crucii şi îşi predă viaţa Domnului, ca să înceap­ ă o viaţă nouă cu El. Diavolul se cutremură şi fuge numai când pui hotărâre să o rupi cu viaţa şi trecutul tău cel păcătos şi să începi o viaţă nouă, de luptă şi biruinţă, contra lumii şi contra ispititorului. Despre cum se câştigă această luptă, citiţi în cartea «Ce este Oastea Dom­nului?». Oastea Domn­ ului este o mişcare de re- naştere sufletească. Oastea Domnului este şi ea o „corabie” de mântuire sufletească, este o rupere cu duhul acestei lumi; o ieşire din răutăţile lumii. Pes­te douăzeci de mii de suflete au intrat până acum în această „corabie”. Dragă cititorule! De vrei să ai folos sufletesc din citirea acestei cărţi, nu te mulţumi numai cu plăc­ erea, ci intră în Oas- tea Domnului, primeşte-L îndată pe Domnul, ca să începi o viaţă nouă cu EI. Să-L primim pe Domnul şi Jertfa Lui cea sfântă: aceasta este corabia mântuirii noastre sufleteşti. Diavolul a biruit cu ispita şi pe Adam şi pe Noe. A încercat să-L biruie şi pe Domnul Iisus. Dar faţă de Domnul, a rămas ruşinat şi bătut. Sus pe Gol­gota, diavolul a rămas înfrânt şi biruit definitiv. Dar pentru noi n-ar avea nici o însemnătate această biru- inţă a Domnului şi înfrângere a diavolului, câtă vreme Dom- nul nu ar fi câştigat această bir­uinţă şi pe seama noastră. Bi-

104 Părintele IOSIF TRIFA ruinţa de pe Golgota este şi biruinţa noastră... Este un dar ce ni se îmbie şi pe care primindu-l, putem birui pe ispititorul şi ispitele lui. Golgota ne este o cetate nebiruită, ne este o corabie de mântuire sufletească. Biruinţa noastră şi mântuirea noastră atârnă de intrarea în această corabie. Numai în această corabie putem scăpa de ispitele lumii. Noe a fost tare în credinţă când lucra la corab­ ie, la ieşirea din lume... A fost tare când era în corabie, când i se rupsese legătura cu pământul, cu lumea, dar s-a clătinat îndată ce a ieşit din corabie şi a atins pământul. Aşa e şi cu noi. Suntem tari şi ispitele nu ne pot înfrânge numai câtă vreme suntem înăuntru în corabie. Îndată ce ieşim din ea, ne biruie ispititorul şi lumea. Aici este puterea mântuirii noastre. Corabia Cruc­ ii ne rupe din lume, ne scoate din duhul acestei lumi. „Voi din lume sun- teţi – zicea Mântuitorul –­dar nu sunteţi în lume”. Noi trăim în lume, dar nu în duhul ei. Când am fost în pelerinaj la Ierusalim, plecând din Con- stanţa, ni s-a rupt legătura cu ţara, cu pământul. Şi totuşi eram în ţară, pentru că vaporul rep­ rezenta ţara românească (orice vapor este un ter­itoriu al ţării respective). Pe la Ţarigrad, Jaffa, Alex­ andria, pe întinsul apelor, eram în România, cu toate că n-atingeam pământul ei. Aşa e şi cu corabia Golgotei. Ea ne scoate din lume, cu toate că noi trăim încă în lume. Iubiţilor ostaşi din Oastea Domnului şi toţi câţi sunteţi înăuntru în corabie! Strigaţi neîncetat pe cei păcătoşi să se lase de răutăţi şi să intre în corabie! Spuneţi-le că urgiile vremilor noastre sunt chem­ area Domnului să intrăm îndată în corabie. Stri­gaţi în toate părţile: „Oameni buni, vine urgia cea mare, vine prăpădul cel sufle- tesc, lăsaţi-vă de răut­ăţi şi intraţi îndată în corabie!”.

Corabia lui Noe 105 Rugăciune Preabunule Doamne şi Tată ceresc! Ajutorul Tău şi sfatul Tău le-am cerut când am început să lucrez la această corabie. Şi Tu mi le-ai dat. Ca oarecând lui Noe, mi-ai arătat tot anume cum să lucrez la această corabie. Mi-ai arătat tot anume cum să tâlcuiesc corabia potopului: Eu am lucrat după planul Tău. Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie! Iisuse, scumpul meu Mântuitor! Corabia aceasta a fost gata de mult. Ea s-a gătat în clipa când ai murit pentru noi şi Te-ai făcut Mântuitorul nostru. Eu n-am făcut altceva de- cât am arătat oamenilor mai lămurit această corabie şi i-am chemat să intre în ea. Tu eşti Corabia mântuirii noastre, Tu eşti Cârmac­ iul ei şi Puterea ei. Slavă Ţie, Mântuitorule, sla- vă Ţie! Duhule Sfinte, Trezitorule al păcătoşilor! Trez­ eşte cu pu- terea Ta pe cei ce dorm în păcate! Trez­ eşte-i să vadă apele pieirii şi să audă chemările mântuirii! Trezeşte-i şi ajută-i să intre în corabie! Iar pe noi, cei intraţi, şi pe cei ce vor intra, întăreşte-ne cu darul şi harul Tău să rămânem în corabie până la sfârşitul vieţii noastre... Să rămânem până în clipa când corabia va pleca cu noi spre Patria cea ce­rească... spre Ieru- salimul cel ceresc. Amin.

106 Părintele IOSIF TRIFA Cuprins Cuvânt înainte.........................................................................5 Noe şi familia lui.....................................................................7 Noe clădeşte corabie după planul lui Dumnezeu..................13 În vreme ce Noe lucra la corabia mântuirii… ......................19 Lumea chefuia şi râdea de lucrul lui......................................20 Ce spun istoria şi ştiinţa despre potop...................................24 „Noe, intră în corabie tu şi toată casa ta!”.............................25 „Noe, Noe, slobozi-ne şi pe noi în corabie!”.........................31 Învăţaţii din timpul lui Noe n-aveau înţelegere... .................37 Groaznica pieire a celor ce n-au intrat în corabie..................43 Cei ce s-au căţărat pe corabie................................................49 Corabia plutea cu mântuire peste apele morţii......................55 Corabia se opreşte pe muntele Ararat....................................61 Noe iese din corabie într-o lume nouă şi o viaţă nouă...........67 Noe înalţă rugăciune de mulţumită lui Dumnezeu................73 Dumnezeu face legământ cu Noe – legământul Legii celei noi....78 Pe Noe, pe al doilea Adam al omenirii, Satana l-a înşelat... ...83 Noe blestemă pe fiul său Ham... ...........................................89 Babilonul risipeşte pe urmaşii lui Noe... ..............................95 Ţi-au plăcut învăţăturile din cartea aceasta?.......................101