Introducere în studiul Noului Testament

Frederich Louis Godet (1812-1900), teolog şi exeget reformat elveţian, a fost unul dintre cei mai influenţi cercetători creştini din vremea sa. Educaţia teologică şi-a dobândit-o în Universităţile din Neuchatel, Bonn şi Berlin, devenind specialist în probleme de exegeză a textului Noului Testament. El a apărat poziţiile creştinismului ortodox împotriva creşterii influenţei învăţăturilor liberale, în mediile academice ale protestantismului. George Salmon (1918-1904) este un alt reprezentant valoros al conservatorismului în teologia protestantă. El s-a remarcat în două domenii distincte. S-a remarcat pe plan internaţional în matematică, dar s-a remarcat şi în domeniul cercetării teologice. Printre multele sale lucrări semnate în domeniul cărţii creştine, una de mare interes pentru subiectul nostru este Introduction to the New Testament (publicată în 1885). În aceasta, Salmon demolează multe dintre teoriile extravagante ale liberalismului, privitoare la originea creştinismului. John Gresham Machen (1881-1937) un cercetător presbiterian american care a fost instruit la Princeton, Marburg şi Gottingen, este unul dintre membrii fondatori ai şcolii de teologie de la Westminster, unde a şi funcţionat ca profesor de Noul Testament. Atât apropiaţii săi, cât şi adversarii, l-au considerat ca apologist conservator de frunte. Dintre scrierile sale am putea aminti un manual de limbă greacă, lucrarea Christianity and Liberalism (publicată în 1923), precum şi New Testament for Beginners (apărută tot în 1923). Pe lângă cercetătorii amintiţi, care provin din cercuri lutherane, protestante, mai putem adăuga pe toţi scriitorii aparţinând Romano-Catolicismului. În general, scriitorii bisericii Romano-Catolice, ca dealtfel şi scriitorii bisericii Ortodoxe, deşi au fost preocupaţi să consolideze autoritatea eclesiastică, în problema Canonului Noului Testament, s-au dovedit adeseori mult mai conservativi în opinii şi atitudini, decât unii dintre teologii protestanţi. În acelaşi timp, însă trebuie să spunem că se face uneori greşeala de a se generaliza şi de a se extinde asupra tuturor denominaţiunilor evanghelice, opiniile, ideile şi teoriile unora dintre teologii protestanţi. Fie că este vorba despre o cunoaştere superficială, lacunară a curentelor din teologia protestantă, fie că este vorba despre o încercare subtilă de discreditare a unor denominaţiuni din sânul protestantismului sau a neo- protestantismului, este greşit să se considere că toate aceste denominaţiuni promovează o perspectivă lipsită de reverenţă asupra Noului Testament şi implicit, asupra Scripturii, ca întreg. 501

De asemenea trebuie spus că printre cercetătorii amintiţi ca aparţinând orientării conservatoare, ortodoxe, nu a existat un consens absolut: au existat şi diferenţe de opinii, însă în general vorbind, ei au împărtăşit o perspectivă sănătoasă, biblică, asupra unor subiecte majore ca inspiraţia biblică, integritatea textului biblic, formarea Canonului şi componenţa lui, etc. Există printre denominaţiunile creştine protestante sau neo- protestante, unele care promovează concepţii cel puţin la fel de conservatoare ca şi concepţiile Romano-Catolicismului şi ale Ortodoxiei, asupra Canonului Noului Testament. Li se recunoaşte celor douăzeci şi şapte de scrieri canonice, o autoritate spirituală inegalabilă, iar tradiţiei creştine i se recunosc meritele atâta timp cât aceasta se conformează învăţăturilor sănătoase din Scripturi. Dintre reprezentanţii de seamă ai acestui curent major, putem aminti pe Heinrich Ernst Ferdinand Guericke (1803-1878), J. C. K. Von Hofmann (cel care este socotit întemeietorul şcolii din Erlagen), Theodore Zahn, Friedrich Wilhelm Thiersch (1784-1860), Robert Henry Lightfoot (1883-1953), Bernhardt Weiss, Adolf von Schlatter (1852-1938), F. J. Delitzsch (1813-1890), Oscar Cullmann, Carl F. Henry, Norman Geisler, etc. 502

11. CONCLUZII Domeniul de cercetare al disciplinei numită specific Introducere în studiul Noului Testament, este un domeniu vast şi foarte important, dacă ţinem seama de toate „ramificaţiile” şi conexiunile sale, dar şi de implicaţiile pe care le au rezultatele unui asemenea studiu, asupra celorlalte ramuri ale Teologiei creştine. Mai cu seamă în ultimii ani, volumul de informaţii care se cer a fi analizate, devine tot mai amplu. S-au dezvoltat ramuri noi. S-a conturat chiar o Teologie a Canonului. S-au descoperit numeroase mărturii arheologice, documente care au permis reconstituirea unor scrieri care anterior fuseseră cunoscute doar din fragmentele preluate de scriitorii creştini. S-au scris, mai cu seamă în ultimele trei secole, numeroase cărţi de o valoare incontestabilă. O mare parte dintre ele au fost numite specific Introduceri în Noul Testament. S-au formulat multe teorii noi, mai ales în domeniul criticii superioare, care şi-a diversificat ramurile şi şi-a perfecţionat metodele de cercetare. S-a înaintat mult în studiul diferitelor versiuni şi traduceri timpurii ale Noului Testament. Această stare de lucruri ne obligă să recunoaştem că în tot ceea ce am spus până aici, am atins subiectul doar la suprafaţa lui. În spatele acestei „suprafeţe” se află numeroase studii, lucrări şi teorii, roade ale muncii de cercetare teologică. Ceea ce am oferit aici este doar un punct de pornire într-un studiu aprofundat al Introducerii în studiul Noului Testament. Trebuie de asemenea să precizăm că în tot ce am prezentat până aici, nu avem pretenţia de a fi adus elemente de noutate, şi nici nu am încercat să prezentăm nişte rezultate originale proprii. Nici măcar nu putem pretinde că am menţionat tot ce au scris alţii despre subiectul acesta. Informaţiile prezentate, preluate din diferite 503

surse de documentare, conduc la câteva concluzii evidente, pe care le putem formula astfel: (1). În ciuda vechimii sale milenare, Noul Testament continuă să se menţină în sfera de interes a cercetătorilor Bibliei. Asupra Noului Testament s-au făcut numeroase cercetări şi s-au scris numeroase lucrări, mai cu seamă în ultimele trei secole. Numai despre viaţa Mântuitorului s-au scris în această perioadă peste 100.000 de cărţi; 60.000 dintre ele au fost scrise doar în secolul al XX-lea. (2). Canonul Noului Testament în ansamblu, este inspirat de Duhul Sfânt, în acelaşi fel în care a fost inspirat Canonul Vechiului Testament, garantând astfel autoritatea spirituală deplină a Scripturii, precum şi deplina armonie între cele două secţiuni principale ale acestei cărţi. Cele 66 de cărţi ale Sfintelor Scripturi au fost redactate printr-un proces pe care îl numim specific inspiraţie divină şi de aceea ele sunt lipsite de erori, în ceea ce învaţă sau sfătuiesc. Între cele două corpusuri de scrieri sacre nu există conflicte sau dezacorduri, aşa cum s-a spus uneori, ci ele se află într-o relaţie armonioasă. Dovada cea mai bună este oferită de citatele nenumărate preluate din Vechiul Testament, de către scriitorii Noului Testament. Parafrazându-l pe Sfântul Augustin, putem spune că Testamentul cel Nou, în cel Vechi se regăseşte, iar Testamentul cel Vechi, prin cel Nou se tâlcuieşte. (3). Alcătuirea Canonului Noului Testament a fost un proces istoric călăuzit de Duhul Sfânt, care a folosit în mod providenţial toate condiţiile caracteristice vremii respective. Formarea Canonului s-a făcut prin eliminare şi nu prin adăugare de scrieri creştine. Forma sa este definitivă şi completă. Acest lucru îl exprima F. F. Bruce atunci când spunea că „ceea ce avem în Noul Testament este charta, documentele fundamentale ale credinţei şi ale vieţii creştine. Din acest motiv, pentru nici o altă scriere sau grup de scrieri nu poate fi emisă vreo pretenţie similară. De aceea este în afara discuţiei, posibilitatea lărgirii Canonului, sau aducerea lui la zi prin adăugarea unor noi scrieri inspirate”492. (4). Suntem de acord cu W. A. Wisser Hoft, care susţine că elaborarea Canonului Noului Testament, ca şi a credo-urilor creştine, a fost o victorie spirituală a Bisericii, în lupta ei pentru păstrarea învăţăturii sănătoase, deoarece acestea au devenit două dintre cele mai puternice arme împotriva sincretismului religios. Cairns observă corect situaţia Bisericii în secolele al II-lea şi al III- lea d.Hr., spunând că ea avea de luptat pe două fronturi: din exterior 492 F. F. Bruce, articolul Originile Noului Testament, pag. 18 504

veneau atacurile statului roman, iar în interior ea trebuia să lupte pentru păstrarea purităţii doctrinei493. Canonul biblic în ansamblul lui, a fost una dintre cele mai remarcabile realizări spirituale ale Bisericii, prin acesta Biserica dobândind o armă eficientă în lupta împotriva duşmanilor săi din interior. Textul Noului Testament este apogeul revelaţiei biblice şi „dreptarul învăţăturilor sănătoase”. (5). Încercările insistente ale teologiei liberale de subminare a autorităţii spirituale a Canonului Noului Testament, nu numai că au avut parte de un eşec evident, dar au contribuit indirect la consolidarea poziţiei de autoritate a acestui Canon. Din aceste confruntări, Canonul a ieşit consolidat, iar reprezentanţii teologiei liberale s-au discreditat în mare măsură, prin teoriile avansate. Căutările liberale s-au dovedit a fi lipsite de substanţă, şi mulţi din cercetătorii sinceri care, la început au acordat credit teoriilor liberale, au sfârşit prin a renunţa la ele. A intra în hăţişul dezbaterilor, ipotezelor şi teoriilor propuse de curente moderne din teologia liberală, limitându-ne chiar la domeniul cercetării Noului Testament, este un demers care sfârşeşte întotdeauna prin a crea confuzie. (6). Cercetătorii evanghelici, care la început au respins categoric critica biblică, au ajuns în cele din urmă la concluzia că aceasta este o armă pe care o pot folosi pentru contracararea adversarilor credinţei evanghelice. Critica biblică echilibrată nu numai că nu afectează autoritatea spirituală a scrierilor Noului Testament, ci dimpotrivă a dovedit că aceste scrieri sunt autentice, atât în ceea ce priveşte datarea lor cât şi în ce priveşte paternitatea lor. Tocmai din acest motiv, adepţii criticii biblice îşi îndreaptă căutările spre noi orizonturi de cercetare, în speranţa că vor găsi în cele din urmă ceva care să le sprijine teoriile. (7). Citând Dicţionarul biblic, putem spune că misiunea criticii biblice textuale asupra scrierilor din Canonul Noului Testament, este vastă şi neterminată. Este cert că s-au obţinut în urma cercetărilor aprofundate, texte de o valoare incontestabil mai mare decât a celor folosite anterior, şi este de asemenea cert că unele dintre metodele de cercetare propuse de reprezentanţii criticii biblice, sunt corecte şi folositoare. Nu acelaşi lucru se poate afirma despre ansamblul metodelor criticii biblice superioare. Rezultatele obţinute însă pe căile criticii superioare, de cele mai multe ori dezamăgesc pe cercetătorul sincer. (8). Textul Noului Testament, în forma în care este cunoscut astăzi, este aproape identic cu cel care a fost scris de autori, în original. Cercetările temeinice ale materialelor documentare au 493 Earle Cairns, op. cit., pag. 91 505

dovedit că încrederea pe care creştinii au dovedit-o faţă de autenticitatea şi integritatea textului Noului Testament, nu a fost greşită cu nimic. Dacă mai există încă unele semne de întrebare asupra unor versete izolate, acestea nu afectează învăţăturile Noului Testament. Lungile liste cu neconcordanţe, întocmite de adversarii Bibliei, au fost reduse la doar câteva, iar acestea nu sunt atât de relevante pe cât se susţine. Este foarte posibil ca într-un viitor apropiat, chiar şi cele ce au rămas, să-şi găsească explicaţia. (9) Marea majoritate a cercetătorilor care s-au aplecat în secolul al XX-lea asupra scrierilor pauline, cu excepţia celor germani, sunt de părere că verdictul formulat asupra acestor scrieri în secolul anterior (cum că acestea nu ar fi scrise de Pavel) este lipsit de temei, sau doar parţial justificat (asupra epistolelor pastorale încă există ezitări). Cel mai contestat aspect, este cel al paternităţii epistolei către evrei. (10). În aceeaşi idee, descoperirile arheologice din secolul al XX-lea confirmă autenticitatea şi acurateţea textelor Noului Testament, dând astfel lovitura decisivă teoriilor propuse de reprezentanţii liberalismului teologic. Concret, cele mai vechi manuscrise, disponibile astăzi, dovedesc lipsa de temeinicie a teoriilor care plasau scrierile canonice la date târzii. Dacă ţinem seama că toate teoriile liberale erau fundamentate pe ideea plasării târzii a scrierilor respective, este limpede că toate aceste teorii s-au prăbuşit odată cu temelia lor. Deissmann, stabilind pe o solidă bază de dovezi data la care Gallio era proconsul al Corintului, a contribuit la confirmarea datării epistolelor pauline, şi în mod deosebit a celor pastorale. Şi dacă ne este îngăduit să ne exprimăm plastic, măcar din când în când, vom spune că asupra tăciunilor ce mocnesc în vatra teologiei liberale, climatul acestui veac post-modernist aduce o nouă adiere încurajatoare. Ne-am putea aştepta în orice moment, să se ridice iarăşi teologi cu orientări radicale, care, ignorând faptul că teoriile propuse şi susţinute de teologia liberală, s-au dovedit lipsite de fundament şi de coerenţă, le vor readuce în discuţie, invocând noi argumente, şi vor face apel la ele, ca şi cum ar fi realităţi „ştiinţific dovedite”. 506

GLOSAR Aparat critic – sistem de note, comentarii şi informaţii explicative, care însoţesc un text biblic Apologetica – ramură a teologiei sistematice care are drept scop apărarea şi justificarea credinţei creştine împotriva atacurilor adversarilor, apelând la probe raţionale sau argumente logice. Numele acesta vine de la termenul grecesc apologeomai – a vorbi în apărare. A colata – a citi şi a compara textul unui manuscris, cu un text tipărit, şi a adăuga o listă concisă a diferenţelor constatate, pentru a oferi cititorului posibilitatea consultării textului complet. Catehumen – persoană convertită la credinţa creştină, care înainte de a primi botezul în apă, trebuie să treacă printr-o perioadă pregătitoare care consta în două etape destul de lungi. Prima perioadă presupunea instruirea în doctrină şi etică creştină, iar a doua presupunea practicarea postului, a rugăciunii, şi uneori chiar exorcism. Practica aceasta a ieşit din procedura creştinismului istoric, în vremea lui Constantin cel mare. Chiliasm – învăţătură creştină care are la bază convingerea că la sfârşit, va avea loc o perioadă de 1.000 de ani de domnie a lui Hristos pe pământ, perioadă în care va exista o ordine mondială desăvârşită. Textul de bază al acestei doctrine este Apocalipsa 20: 1- 10. Un alt nume dat aceleiaşi doctrine este milenismul. Confutaţiune – gen literar care constă în respingerea unei idei, teorii, teze sau doctrine, apelând la demontarea argumentaţiei adversarului. Numele acestui gen literar vine de la termenul latin confutare, care înseamnă a respinge, a combate. 507

Demitologizare – termen care, pornind de la ideea că Evangheliile conţin ample elemente de mit, propune ca prin folosirea unor procedee seculare, să fie îndepărtate aceste elemente, pentru a se ajunge la presupusa formă pură a Evangheliei. Termenul acesta este strâns legat de numele lui R. Bultmann, însă originile le are în scrierile lui D. F. Strauss. Diatriba – o formă înrudită a dialogului, care se asmeanănă mai mult cu un monolog, din cauza faptului că interlocutorul este imaginar; el este citat doar pentru a fi combătut Dualism – termen derivat din latină (dualis – conţinând două) aplicat oricărei doctrine, creştine sau necreştine, care postulează existenţa a două principii fundamentale antagonice (bine – rău, întuneric – lumină). Ediţie prescurtată – formă literară rezultată în urma selecţiei şi condensării unui text mai amplu al unei lucrări, făcută în scopul de a oferi cititorilor esenţialul textului original. Editio princeps – prima ediţie a unei lucrări literare antice de valoare. Epistole catolice – termen care defineşte un număr de şapte scrieri din Noul Testament (1 şi 2 Petru, 1, 2 şi 3 Ioan, Iacov şi Iuda), scrieri care nu sunt numite după adresa lor originară, ci după autorul lor. Acest nume a derivat din termenul grecesc katholicos, care înseamnă general, universal, şi a fost ales deoarece aceste scrieri nu se adresează unor situaţii particulare din biserici specifice. Exegeză – metodă de analiză textuală care urmăreşte punerea textului biblic în contextul său, pentru a se putea stabili semnificaţia lui pentru destinatarul original. Numele acestei metode vine de la termenul grecesc exegesis, care înseamnă a explica, a interpreta. Liturghia – de la termenul grecesc leitourgia, care definea la origine, datoria publică a fiecărei fiinţe; în iudaism termenul acesta a fost aplicat slujbelor de la Templu, iar în literatura creştină el defineşte slujirea creştină faţă de Dumnezeu. Logia (pluralul de la logion) – termen grec folosit în literatura greacă antică pentru a defini oracole divine. În literatura iudaică elenistică, termenul acesta desemna scrieri sfinte (scripturi); cu acelaşi sens el apare şi în scrierile părinţilor bisericeşti. În mod specific, acest termen defineşte ziceri atribuite lui Isus. 508

Masoreţi – învăţaţi evrei care au alcătuit între secolele al VI- lea şi al IX-lea d.Hr. Masora este exegeza textului biblic ebraic. Ei au dezvoltat un sistem de vocale adaptându-l alfabetului ebraic, care avusese până atunci, doar consoane. Prin aceste vocale, ai au uşurat pronunţia. Mit – istorisire fictivă a unor evenimente presupuse, în încercarea de a se oferi o bază, unor credinţe sau practici religioase. Parafrazare – traducere liberă a unor propoziţii, fraze sau chiar a textului integral al unei lucrări literare, făcută cu scopul de a le asigura mai multă expresivitate şi claritate, fără ca prin aceasta să fie sacrificat sensul original. Parataxa – procedeu stilistic care constă în plasarea mai multor propoziţii sau fraze, una după alta, fără a întrebuinţa conjuncţii de subordonare. Părinţi apostolici – nume dat în secolul al XVII-lea, scriitorilor creştini care au fost activi în vremea imediat următoare celei apostolice. Printre ei sunt incluşi de obicei Clement din Roma, Ignaţiu al Antiohiei, Policarp, Papias, autorul scrierii Păstorul, etc. Polyglot – o ediţie specială a unui text literar, care conţine mai multe coloane paralele, oferind textul original alături de diferite alte versiuni sau traduceri, aşezate astfel încât să uşureze munca de comparare a acestora. Recenzie – forma literară a unui text, care a rezultat în urma unei revizuiri critice a textului unei opere literare. Revizuire, versiune revizuită – lucrare care a fost tradusă dintr-o limbă, de obicei limba originară, şi a fost, atent şi sistematic examinată cu scopul de a corecta erorile şi de a face amendamentele necesare. Sinod – derivat din grecescul sinodos, acest termen defineşte o adunare eclesiastică deliberativă şi legislativă, la care participă episcopi, reprezentanţi ai comunităţilor creştine mai importante. Sinoadele au fost de două feluri: sinoade locale (cu participarea slujitorilor dintr-o anumită regiune geografică) şi sinoade ecumenice (de la grecescul oikoumeniki) la care participă reprezentanţi ai întregii Biserici. Un termen sinonim este Conciliu, provenind din termenul latin concilium. 509

Targum – termen ebraic întrebuinţat pentru a defini o traducere aramaică sau o parafrazare a unei părţi oarecare din Vechiul Testament. Targumurile aruncă o lumină asupra Noului Testament deoarece ele depun mărturie despre modalităţile de exprimare ale iudeilor, despre metodele exegetice şi metodele de interpretare din primele secole creştine. Traducere literală – o traducere specifică prin care se urmăreşte exprimarea cât mai fidelă posibil, a înţelesului cuvintelor originale. În acest scop, traducătorul se bucură de o mai mare libertate de exprimare. Transliterare – procedeu literar care constă în redarea literelor unei limbi prin literele corespondente ale unei alte limbi. Versiune – în sens specific, traducerea unui text literar din limba originală, într-o altă limbă. 510

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ***, Sfânta Scriptură, versiunea Cornilescu. ***, Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi a Noului Testament, traducere literală nouă, Bucureşti, 2001, Biblia de studiu pentru o viaţă deplină – Noul Testament, editor general Donald C. Stamps, Life Publishers International, Florida, U.S.A., 1992, Nicolae Achimescu, Istoria şi filosofia religiei la popoarele antice, ed. Techno Press, Iaşi, România, 2000, John H. Alexander, Apocalipsa – verset cu verset, ediţia a III- a, ed. Agape, Fagaraş, România, 1993 Valeriu Andreiescu, Istoria creştinismului, curs, ed. Institutului Teologic Penticostal, Bucureşti, 2000, Marie-Francoise Balsez, Sfântul Pavel, ed. Compania, Bucureşti, România, 2001, Kurt Aland and Barbara Aland, The Text of the New Testament, ed. Eerdmans Publishing Co., Grand Rapids, Michigan, U.S.A., 1987. William Barclay, Analiza semantică a unor termeni din Noul Testament, ed. Societatea Misionară Română, Wheaton, Illinois, U.S.A., 1992, William Barclay, The Gospel of Mathew, vol. I, ed. The Westminster Press, Philadelphia, Pennsylvania, U.S.A., 1975, Cristian, Bădiliţă, Evanghelii apocrife, Ed. Polirom, ed. a doua, Iaşi, România, 1999. ***, Dicţionar biblic, ed. Cartea creştină, Oradea, 1995, ***, The New International Dictionary of the Christian Church, editor J. D. Douglas, Zondervan Corporation, U.S.A., 1974, ***, The New International Dictionary of the New Testament Theology, editor Collin Brown, Zondervan Publishing House, Grand Rapids, Michigan, U.S.A., 1986, ***, Comentariu la Noul Testament, editori John F. Walwoord & Roy B. Zuck, editura Fundaţiei E.B.E., Cluj-Napoca, 2005, 511

***, Christian Dogmatics, vol. I, editori Carl E. Braaten & Robert W. Jenson, Fortress Press, Philadelphia, U.S.A., 1986, ***, The Harper Collins Dictionary of Religion, editori Jonathan Z. Smith şi William S. Green, ed. Harper Collins, San Francisco, U.S.A., 1995, ***, magazinul Historia, septembrie 2006, Paris, ***, magazinul Geo Historia, hors serie, mai 2006, Paris, David A. Black & David S. Dockery (editori), New Testament Criticism & Interpretation, Zondervan Publishing House, Grand Rapids, Michigan, U.S.A., 1991. James Montgomery Boice, Fundamente ale credinţei creştine, ed. Institutului Biblic Emanuel, Oradea, România, 2000, Daniel Brânzei, O revărsare de viaţă – studii introductive la scrierile Noului Testament, ed. Biblioteca lucrătorului creştin, sine loco, sine anno, Geoffrey W. Bromiley, Historical Theology – an Introduction, ed. William B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan, U.S.A., 1978, Colin Brown, Filosofia şi credinţa creştină, ed. Cartea creştină, Oradea, România, 2000, Frederick Fivie Bruce, Documentele care stau la baza Noului Testament, sine loco, sine anno. Frederick Fivie Bruce, The Canon of Scripture, ed. InterVarsity Press, Illinois, U.S.A. 1988, Frederick Fivie Bruce, The Books and the Parchments, ed. Westwood Fleming H. Rewell Co., U.S.A., 1963, Frederich Fivie Bruce, The Book of the Acts, ed. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan, U.S.A., 1988, Jean Calvin, Învăţătura religiei creştine, vol. I – II, ed. Cartea creştină, Oradea, 2003, Earle E. Cairns, Creştinismul de-a lungul veacurilor, Ed. Societatea Misionară Română, Wheaton, Illinois, U.S.A., 1992. Henry Chadwick, Augustin, ed.Humanitas, Bucureşti, 1998, Lewis Sperry Chafer, Major Bible Themes – 52 vital doctrines of the Scripture simplified and explained, Zondervan Publishing House, Grand Rapids, Michigan, U.S.A., 1974 Nicolae Chifăr, Istoria creştinismului, vol. I, ed. Trinitas, Iaşi, România, 2.000, Oscar, Cullmann, Noul Testament, Ed. Humanitas, Bucureşti, România, 1993, Peter H. Davids, James, ed. Hendrickson Publishers, Peabody, Massachusetts, U.S.A., 1989, Adolf Deissmann, Light from the Ancient East, ed. Hendrickson Publishers, Peabody, Massachusetts, ed. a IV-a, 1995, 512

Ernst von Dobschutz, D. D., Christian Life in the Primitive Church, ed. Williams & Norgate, Londra, England, 1904, Charles Harold Dodd, The Interpretation of the Fourth Gospel, Cambridge University Press, Cambridge, England, 1965, Aebi, Ernst, Scurtă introducere biblică, sine loco, sine anno, Eldon J. Epp & Gordon D. Fee, Studies in the Theory and Method of New Testament Textual Criticism, seria Studies & Documents, Eerdman Publishing Company, Grand Rapids, Michigan, U.S.A., 1993, Bart D. Ehrman & Michael W. Holmes, The Text of the New Testament in Contemporary Research, ed. Eerdmans Publishing Co., Grand Rapids, Michigan, U.S.A., 1995, Millard J. Erickson, Teologie creştină, vol. I, ed. Cartea creştină, Oradea, România, 1998, Everett F. Harrison, Introduction to the New Testament, ediţia revizuită, Eerdmans Publishing, Grand Rapids, Michigan, U.S.A., 1977, Gangel O. Kenneth, Warren S. Benson, Educaţia creştină: istoria şi filosofia ei, ed. Cartea creştină, Oradea, România, 1994, Lee Martin McDonald & Stanley E. Porter, Early Christianity and its sacred literature, ed. Hendrickson Publishers, Peabody, Massachusetts, U.S.A., 2000, Josh McDowell, Mărturii care cer un verdict, ed. Here’s Life Publishers, Inc., San Bernardino, California, U.S.A., 1992, Mircea, Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, ed. Univers enciclopedic, Bucureşti, România, 2000, Gordon D. Fee & Douglas Stuart, Biblia ca literatură – principii hermeneutice, ed. Logos, Cluj-Napoca, România, 1995, Gordon D. Fee, Exegeza Noului Testament, ed. Logos, Cluj- Napoca, România, 2006, Paul Feine, Johannes Behm & Werner Georg Kummel, Introduction to the New Testament, ediţia a 14-a revizuită, ed. Abingdon Press, Nashville, U.S.A., 1966, W. H. C. Frend, The rise of Christianity, ed. Fortress Press, Philadelphia, U.S.A., 1984, Norman L. Geisler, Apologetică creştină, ed. S.M.R., Wheaton, Illinois, U.S.A., 1992, Norman L. Geisler & William E. Nix, A General Introduction to the Bible, ed. Moody Press, Chicago, U.S.A., 1986, Norman L. Geisler & Thomas Howe, Sub semnul îndoielii, ed. Aqua Forte, Cluj-Napoca, România, 2004, Timothy George, Teologia reformatorilor, ed. Institutului Biblic „Emanuel”, Oradea, România, 1998, Edgar J. Goodspeed, An Introduction to the New Testament, ed. University of Chicago Press, Illinois, U.S.A., 1947, 513

F. W. Grosheide, The First Epistle to the Corinthians, ed. William B. Eerdmans, Grand Rapids, Michigan, U. S. A., 1976, J. Harold Greenlee, Scribes, Scrolls & Scripture; A Student’s Guide in the New Testament Textual Criticism, William B. Eerdmans Publishing Co., Grand Rapids, Michigan, U.S.A., 1985, Caspar Rene Gregory, Canon and Text of the New Testament, Biblical Viewpoints Publications, Northville, Michigan, U.S.A. 1997, Wayne Grudem, Teologie sistematică. Introducere în doctrinele biblice, ed. Universităţii Emanuel, Oradea, 2004, Donald Guthrie, New Testament Introduction, ed. Inter- Varsity Press, Leicester, England, 1970 (ed. a treia), Michael H. Hart, 100 de personalităţi din toate timpurile, care au influenţat istoria omenirii, ed. Lider, Bucureşti, 1992, Carl F. Henry, Dumnezeu, revelaţie şi autoritate, vol. IV, Ed. Cartea creştină, Oradea, România, 2000, Herodotus, The Histories, colecţia Great Classics, ed. Oxford, England, 2000, Howard C. Kee, F. W. Young, The Living World of the New Testament, ed. Darton, Longman & Todd, London, 1960, Werner Keller, Şi totuşi Biblia are dreptate, sine loco, ed. 1955, reeditată 1979, John Norman Davidson Kelly, Doctrine creştine timpurii, ed. Prince Press, Peabody-Massachusetts, U.S.A. ediţia a V-a, 2004, Alfred, Kuen, 66 în una, Ed. Casa literaturii creştine, Bucureşti, România, 1997, Werner Georg Kummel, Introduction to the New Testament, ediţia a 17-a, Abingdon-Nashwille, Tennesse, U.S.A., 1975, Werner Georg Kummel, The New Testament: the History of the Investigation of its Problems, Abingdon-Nashwille, Tennessee, U.S.A., 1972, George Eldon Ladd, The New Testament and Criticism, ed. Eerdman Publishing Co., Grand Rapids, Michigan, U.S.A., 1974, George Eldon Ladd, A Theology of the New Testament, Eerdmans Publishing Co., Grand Rapids, Michigan, U.S.A., 1993. R. Timothy McLay, The use of the Septuagint in New Testament Research, ed. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan, U.S.A., 2003, Marie-Joseph Lagrange, Histoire ancienne du Canon du Nouveau Testament, Libraire Lecoffre, Paris, France, 1933, R. C. H. Lenski, The Interpretation of St. John’s Gospel, ed. The Wartburg Press, Columbus, Ohio, U.S.A., 1959, Richard N. Longenecker and Merrill C. Tenney, New Dimensions in New Testament Study, ed. Zondervan Publishing House, Grand Rapids, Michigan, U.S.A., 1974, 514

Martin Luther, Commentary on Romans, ed. Kregel Publications, Grand Rapids, Michigan, U.S.A., 1993, Simon, Marcel, Primii creştini, Ed. Polmark, Bucureşti, România, 1993, Daniel Marguerat, Introduction au Nouveau Testament, ed. Labor et Fides, Geneva, Suisse, 2001 Bruce M. Metzger, The Text of the New Testament, Its Transmission, Corruption and Restoration, Oxford, 1964, Bruce M. Metzger, The Early Versions of the New Testament, Their Origins, Transmission and Limitations, Oxford, 1977, H. S. Miller, General biblical Introduction – from God to us, The Word-Bearer Press, ed. a 9-a, Houghton, New York, 1960, James Moffatt, An Introduction to the Literature of the New Testament, ed. Charles Scribner’s Sons, New York, 1929, Claudio Moreschini, Enrico Norelli, Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine, vol. I-III, ed. Polirom, Iaşi, România, 2001, Allan Hugh McNeille, An Introduction to the Study of the New Testament, ed. a II-a revizuită, Oxford University Press, London, England, 1960, ***, Originile creştinismului, ed. Polirom, Iaşi, 2002, ***, Peake’s Commentary on the Bible, editori Matthew Black & H. H. Rowley, Thomas Nelson and Sons Ltd., Kenya, 1981, Elaine, Pagels, Evangheliile gnostice, Ed. Herald, Bucureşti, România, 1999, Michel Quesnell, Istoria Evangheliilor, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, România, 1996, ***, Istoria lumii, de la origini până în anul 2000, coordonator Valeria Filimon, ed. Olimp, Bucureşti, România, 2.000, George Remete, Contribuţii la studiul Istoriei Bisericeşti Universale, vol. I, ed. „Reîntregirea”, Alba-Iulia, România, 2001, John Romer, La Bible el L’Histoire, Editions du Felin, Paris, France, 1994, Erika Rummel, Erasmus Annotations on the New Testament; from Philologist to Theologian, University of Toronto Press, Toronto, Canada, 1986, Charles C. Ryrie, Teologie elementară, ed. Agape, Făgăraş, România, 1998, E. P. Sanders, The Tendencies of the Synoptic Tradition, ed. Wipf and Stock Publishers, Oregon, U.S.A., 2000, Trandafir Sandru, Evanghelogie – viaţa, activitatea şi învăţătura Domnului Isus Hristos, ed. Bisericii Penticoslate din România, Bucureşti, 1986, Trandafir Sandru, Doctrinele biblice ale Bisericii, ed. Cultului Penticostal din România, Bucureşti, 1989, 515

Trandafir Sandru, Biserica creştină – evoluţie şi spiritualitate, ed. Institutului Teologic Penticostal, Bucureşti, 1995, Samuel J. Schultz, Privire de ansamblu asupra Vechiului Testament, ed. B.E.E. International, sine loco, 1998, Alexander Souter, The Text and Canon of the New Testament, ed. Gerald Duckworth & Co. LTD, London, England, 1965. Charles R. Swindoll & Roy B. Zuck (editori), Understanding Christian Theology, ed. Thomas Nelson Publishers, Nashville, Tennesse, U.S.A., 2003, Merrill C. Tenney, Privire de ansamblu asupra Noului Testament, ed. Societatea Misionară Română, Wheaton, Illinois, U.S.A., 1995, ***, Tradition and Interpretation in the New Testament, editori Gerald F. Hawthorne & Otto Betz, Eerdman Publishing Company, Grand Rapids, Michigan, 1987, ***, Theological Dictionary of the New Testament, vol. I, editor Gerhardt Kittel, Eerdman Publishing Co., Grand Rapids, Michigan, U.S.A., 1981, Henry Clarence Thiessen, Introduction to the New Testament, Eerdmans Publishing, Grand Rapids, Michigan, 1989, Henry Clarence Thiessen, Prelegeri de Teologie sistematică, Ed. S.M.R., sine loco, sine anno, Stelian Tofană, Introducere în studiul Noului Testament, ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, România, 2000, Leon Vaganay, Christian-Bernard Amphoux, Initiation a la critique textuelle du Nouveau Testament, ed. a II-a, Les editions du Cerf, Paris, France, 1986, Geerhardus Vos, Biblical Theology. Old and New Testament, Eerdmans Publishing Co., Grand Rapids, Michigan, U.S.A., 1985, John F. Walvoord, Apocalipsa, ed. Multimedia, Arad, Romania, 2001, Brooke Foss Westcott, The Epistle to the Hebrews, ed. Eerdmans Publishing Co., Grand Rapids, Michigan, U.S.A., 1974, Theodor Zahn, The New Testament Introduction, vol. I - III, ed. Klock & Klock Christian Publishers, Mineapolis, Minnesota, U.S.A., 1977. 516

este o inițiativă de promovare a literaturii creștine prin editare, tipărire și difuzare de cărți și broșuri. Oferim: servicii complete de editare pentru autori creștini: corectură, punere în pagină, grafică, optimizare de cost, atribuire ISBN, tipărire proof, etc. ---------- tipărire de carte în S.U.A., Canada și România orice tiraj, minim 1 (un) exemplar prețuri accesibile ---------- difuzare de cărți PDF gratuite ---------- tipar unicat de cărți electronice PDF ---------- reproduceri de cărți vechi scanări, conversii și retipăriri ---------- tipărire de materiale pentru lucrări de evanghelizare și misiune: pliante, afișe, broșuri, cărți poștale, etc. ---------- vânzări de carte prin corespondență expediție gratuită în S.U.A. și Canada ---------- discount generos pentru librării creștine plata după vânzare ---------- 1022, Dawson Ave, Dorval, QC, H9S 1X6, Canada Tel. (514) 794-3464 e-mail: [email protected] www.scribd.com/thebrotherbook www.amazon.com/shops/thebrotherbook