Amintiri cu sfinţi Vol.2

Amintiri cu sfinyi EG 52. Maryian Cocean Segmentul neoprotestanyilor ‘n Romknia este foarte mic, dar nu aw spune cq wi nesemnificativ pentru cq <apele comunismului> au fost adesea tulburate de acewti oameni care au rezistat regimului prin credinyq. Maryian Cocian, veteran invalid de rqzboi, nqscut pe meleagurile Nqsqudului, a fost unul din acei oameni care prin atitudinea lor demonstrau contrarul celor care ‘i acuza cq nefiind crewtin ortodox nu poyi fi romkn. Predicile dumnealui abundau adesea de versurile lui Cowbuc wi Goga, iar atitudinea lui fayq de neam te ducea cu gkndul la unul din eroii lui Rebreanu. Sunt ‘ncq mulyi oameni ‘n yara noastrq care recunosc cq lucrurile care ‘i unesc pe crewtini sunt mai multe deckt cele care ‘i separq. Existq un uriaw teren comun de pe care conducqtorii nowtri religiowi Ortodocsi, Catolici, Protestanyi wi Neoprotestanyi au OBLIGAYIA sq declanweze procesul de vindecare moralq a nayiunii. Tocmai faptul cq Biserica Ortodoxq este cea mai popularq instituyie ’n Romknia o obligq sq se punq ’n fruntea acestei acyiuni. <Curqyiyi-vq inimile, oameni cu inima ‘mpqryitq> spune Sfknta Scripturq, wi trece-yi ‘n fruntea noastrq, arqtayi-ne DRUMUL, nu vq fie fricq sq vq mqrturisiyi trecutul, eliberayi-vq de poveri inutile, wi noi vom urma pilda voastrq. Eu sunt electrician, wi astqzi scriu pentru prima datq, dar l-am iubit pe acest om wi vq rog sq publicayi, dacq se poate. Mulyumesc. Cu respect, Florian Guler In memoriam Ieri la sfkrwitul Sqrbqtorii Floriilor, ‘n Atlanta, Georgia, a rqspuns la porunca <“ntoarceyi-vq fiii oamenilor> ...dupq optzeci de ani de cqlqtorie, unul dintre acei slujitori ai Evangheliei, care wi-a pqstrat verticalitatea ‘n pustia lungilor ani ai comunismului, care a lovit wi mica turmq a baptiwtilor din Romknia. Un bqrbat ‘nalt cu umeri largi, ascunzknd ‘n spatele ochelarilor fumurii, infirmitatea unui ochi pierdut ‘n Rqzboiul cel Mare, zvelt cu umerii drepyi wi yinuta fostului subofiyer din Armata Regalq a Romkniei. Cu vorbq blajinq wi inimq de poet, va rqmkne ‘n memoria wi inima celor pe care i-a slujit cu Cuvkntul peste 50 de ani, omul mereu predispus la meditayie, cu ‘ndelungq rqbdare la ascultare wi puyin la vorbire: Maryian Cocian. Slujitor wi iubitor al Cuvkntului ,,’l gqseam mereu awezat pe un scaun sau fotoliu, ‘n primitoarea lui casq pe strada Fulgerul ‘n Arad, aplecat ‘n cugetare peste Biblia prinsq ‘ntr-un anume fel ‘ntre palmele lui mari. <Cknd vorbewti, ‘mi spunea, dacq ideile tale 99

Arhive sentimentale nu te ‘ncqlzesc pe tine ‘nsuyi nu vor ‘ncqlzi pe nimeni altcineva>. Cuvintele predicqrii lui, lucrau mai ‘ntki ‘n predicator wi apoi ‘ncqrcate de puterea Divinului wi lumina emoyiei, mkngkiau sau sfqrkmau dupq cum gqsea Duhul cu cale sq ‘ntklneascq inima ascultqtorului. La mijlocul anilor 70, ani de rqscruce ‘n lucrarea evanghelicilor ‘n general wi a baptiwtilor ‘n special, ‘n Romknia, pastorul Cocian nu era <‘n luminile rampei> ca wi Iosif Yon, Paul Nicolescu ori Aurel Popescu. Fqrq a beneficia de o celebritate anume, ‘mpreunq cu Biserica Wega Arad, pe care o pqstorea, fqrq zgomot el wi-a asumat riscul de a avea biserica wi amvonul ei deschise ca o tribunq pentru acewti <‘ndrqzneyi> care incomodau regimul comunist din yara <dictaturii proletare>. Chiar dacq acest lucru s-a uitat nepermis de repede, ‘n acei ani tulburi Wega era singura dintre cele 7-8 Biserici din Arad care avea uwile deschise pentru acei nevruyi de regim, iar pastorul Cocian refuza sq facq jocul departamentului wi Uniunii de a-i izola pe acei care iatq ‘ncepuse sq ‘wi <deschidq gura ‘n locul munyilor>. Iar atunci cknd Departamentul Cultelor, cauta sq ‘l ‘mpiedice pe talentatul student al Seminarului Baptist din Bucuresti, Daniel Brinzei, sq termine studiile academice, pentru cq vedeau ‘n el un potenyial lider periculos ... o scrisoare de recomandare wi acceptare din partea pastorului Cocian a ‘ncurcat planurile conducerii Seminarului Baptist. Cocian Martian a rezistat presiunilor cu toate cq avea aceleawi temeri ca orice tatq a patru copii, wi singur susyinqtor al familei. El a luptat cu frica, dar datoria fayq de Adevqr a ckwtigat. Era o searq tkrzie wi la subsolul Bisericii ckntarea wi bucuria unei logodne se depqnau liniwtit, cknd cineva a chemat afarq din salq pe fratele Marcel. Ckntarerea a ‘ncetat wi un fior de spaimq wi ‘ngrijorare circula ‘n woaptq de la masq la masq <locotenetul Vowtinaru de la securitate vorbewte afarq cu pqstorul>. Discuyia a fost scurtq. <Domnule locotenet de ce veniyi la mine? Dumneavoastrq aveyi relayii mai bune cu alyi pqstori, de ce veniyi la mine? “n salq sunt mulyi oameni!> <Domnule Cocian, frate Cocian, tocmai pentru relayiile noaste rele numai ‘n dumnevoastrq am ‘ncredere>. “n urmqtoarele minute, aflam cq ‘n urma mustrqrilor de conwtiinyq wi a luptelor lui interioare, temutul ofiyer de securitate responsbil cu cultele, a ales pe pastorul Cocian sq ‘l ajute sq-L regqseascq pe Hristosul cunoscut ‘n copilqrie. Integritatea wi realitaea Vieyii din crewtinul Cocian a ‘nvins. Atunci cknd omul Vowtinaru cquta Lumina, el a ales dintre mulyi pe cel care stqtea ‘n picioare sq-i fie cqlquzq. 100

Amintiri cu sfinyi “n aceeawi noapte, locotenentul de securitate Vowtinaru a fost arestat la mai puyin de o orq de la convertirea lui. De unde au aflat ei? M-am ‘nfiorat ... Oamenii lor sunt wi printre noi ... Era ceva ce mulyi dintre noi nu wtiam. Iatq de ce atunci cknd ‘ntrebat fiind <de ce ne pqrqsiyi?> pastorul nostru a plecat capul wi dupq o pauzq a spus: <Cred cq wi eu am Duhul Lui Hristos>. Biserica ‘n care slujea Cocian Maryian nu era lipsitq de primejdii. Prin plecarea dumnealui noi toyi pierdem, dar pentru dknsul este un ckwtig, awa cum este un ckwtig pentru toyi cei ce mor ‘n Hristos ... Awa cum l-am cunoscut un om obiwnuit care a trqit deosebit. <Se duc oamenii de bine wi nimqnui nu-i pasq>. Tkrziu ‘n noapte cknd vestea plecqrii dumnealui m-a atins ... imagini wi amintiri m-au nqpqdit ... wi apoi parcq ... <Seara-a sosit plugarul vine acasq El e trudit, tot trupul lui e frknt Dar inima wi faya e voioasq Cqci iarqwi el s-a odihni-n curknd El a arat pe vknt chiar wi pe ploaie Wi-a semqnat nqdqjduind mereu Cq Dumnezeu dq binecuvkntare Acelor ce se-ncred ‘n Harul Squ Crewtinii-ajung voiowi la capul vieyii Chiar noaptea ei au cerul ‘nstelat Iar cknd se-aratq zorii dimineyii Suspinul lor ‘n ckntec s-a schimbat>. <O ! de aw muri de moartea celor neprihqniyi > Florian Guler , Aprilie 8, 2001, Tro], Michigan, USA. EG 53. Povestea lui Ion Numele lui este Ion. A crescut ‘ntr-un sat izolat de lume, awa cq nu aveau nici autobuze wi nici mqcar o stradq bunq. Cknd ploua era un noroi cq nu puteai sq mergi bine. “n satul lor nu era nici un crewtin. Nu a avut de unde sq audq Evanghelia. Awa cq a trqit ca un om fqrq de Dumnezeu ani de zile. S-a cqsqtorit, a avut wi un copil dar ‘n familia lui era tot timpul ceartq. El mergea la servici iar cknd lua banii ‘i cheltuia pe alcool, yigqri sau prostituate. Soyia wi copilul sufereau acasq. 101

Arhive sentimentale Pqcatul din el mergea pknq acolo cq ‘wi bqtea nevasta wi chiar i-a luat mkna sq i-o punq la curent sq o omoare. S-au despqryit, s-au ‘mpqcat din nou dar problemele lor continuau, pknq ‘n ziua cknd noi am intrat cu Evanghelia ‘n satul lor. La ‘nceput cknd a auzit, a venit cu gkndul sq ne batq wi sq ne alunge din sat, dar Dumnezeu i-a schimbat gkndul. Ne-am ‘mprietenit, am ‘nceput sq-l vizitez, iar ‘ntr-o zi l-am invitat la evanghelizare. Acolo Dumnezeu i-a vorbit cu atkta putere cq a iewit primul ‘n fayq sq se predea Domnului. Dupq ckteva sqptqmkni s-a pocqit wi soyia lui. Acum sunt o familie fericitq, el a renunyat complet la bquturq, yigarq wi rqutate, wi este ‘n crewtere spiritualq. Am scris aceastq mqrturie pentru a vq arqta cq rugqciunile voastre au efect. Frayii mei nu vq pot scrie fiecare amqnunt ce se ‘ntkmplq aici dar credeyi-mq vqd ce importante sunt rugqciunile voastre. Raul EG 54. Iosif Ton Cknd s-a aflat cq fratele Iosif Ton are cancer, dknsul era tocmai ‘n toiul unei sqptqmkni de studiu yinutq ‘n biserica noastrq din Anaheim. Fqrq sq facq o tragedie din situayia ‘n care se afla, dknsul a fqcut doar un anuny public la ‘nceputul serii wi apoi wi-a yinut ‘n continuare studiul, de parcq nu se ‘ntkmplase nimic deosebit. Mai tkrziu, din partea dknsului am primit aceastq scrisoare circularq ‘n care publicq perspectiva proprie despre suferinyq wi boalq: <Pot eu transforma suferinya? Sunt multe lucruri pe care vrea sq le realizeze Dumnezeu ‘n viaya noastrq wi prin viaya noastrq spre alyii prin boala pe care El permite sq vinq asupra noastrq. Ce pot face eu ca aceste scopuri sq se ‘mplineascq ‘n propria mea viayq? “nainte de a ‘ncepe sq rqspund la aceastq ‘ntrebare, vreau sq vq spun cq fratele Richard {urmbrand este extrem de bolnav wi de slab. Soyia dknsului, sora noastrq scumpq Binyia, are wi ea cancer. Ieri i-a spus fratelui Daniel Branzei aceste miwcqtoare wi profunde cuvinte: <Valurile acestea grele nu numai cq nu ne ‘neacq, ci vor aduce ceva bun. Dumnezeu nu ‘ngqduie rqul trecqtor deckt pentru ceva bun. Awteptayi-vq ‘ntotdeauna la ceva bun din partea lui Dumnezeu.> 102

Amintiri cu sfinyi Boala poate avea diferite efecte asupra noastrq. Stq la alegerea noastrq wi ‘n puterea noastrq sq decidem noi ‘nwine aceste efecte. “n termenii cei mai generali, boala poate avea urmqtoarele efecte: I. Boala poate deveni distructivq. II. Boala poate deveni constructivq, wi III. Boala poate deveni creativq. Sq le analizqm pe rknd: I. Boala distructivq. Boala poate sq producq ravagii ‘n trupul nostru fqrq sq ne atingq sufletul nostru wi spiritul nostru. Boala devine ‘nsq distructivq cknd o lqsqm sq ne devasteze wi sufletul wi spiritul. Iatq cknd devine boala distructivq: 1. Cknd mq las cuprins de fricq, de spaimq, de panicq, de groazq. Domnul Isus, arhitectul fiinyei umane wi deci Cel ce ‘i cunoawte cel mai bine toate resorturile, ne spune: <Sq nu vi se tulbure inima. Aveyi credinyq ‘n Dumnezeu wi aveyi credinyq ‘n Mine> (Ioan 14:1). Ceea ce ne spune Domnul Isus aici este cq inima se tulburq cknd nu ne ‘ncredem ‘n Dumnezeu wi ’n El, ‘n Domnul Isus. Vreau sq vq arqt legqtura strknsq dintre inima tare wi plinq de pace wi ‘ncrederea ‘n Dumnezeu. Sunt douq texte care ne aratq acest lucru. Primul este acesta: <Celui cu inima tare Tu-i garantezi pacea; da, pacea, cqci se ‘ncrede ‘n Tine> (Isaia 26:3). Al doilea este Psalmul 78:2-8. Copiii lui Israel sunt chemayi sq-wi educe copiii <pentru ca acewtia sq-wi punq ‘ncrederea ‘n Dumnezeu> wi sq nu fie ca strqmowii lor din pustie, <o generayie care n-avea o inimq tare wi al cqrui duh nu era credincios lui Dumnezeu> (v.8). In ambele texte se vede cq inimq tare are cel ce se ‘ncrede ‘n Dumnezeu, sau ‘i este credincios lui Dumnezeu. Acewtia sunt cei cqrora Dumnezeu le dq pacea Sa, adicq echilibrul lquntric, ‘mplinirea lquntricq. Domnul Isus ne ‘nvayq ‘ntr-un mod foarte miwcqtor sq nu ne lqsqm fiinya cuprinsq de ingrijorqri (forma cea mai perfidq de fricq). Ochiul rqu este modul de a privi realitatea cu ‘ngrijorare wi aceasta ne ‘ntunecq toatq fiinya. Cum ne putem elibera de aceastq ‘ngrijorare ’ntunecqtoare? “ncrezkndu-ne totalmente ‘n Tatql nostru ceresc wi cqutknd mai ‘ntki “mpqrqyia Lui wi dreptatea Lui (Matei 6:22-34). Pace lquntricq ‘nseamnq sqnqtate lquntricq. Cknd nu mq ‘ncred ‘n Dumnezeu mq cuprinde teama, spaima, groaza, panica; wi aceastq boalq sufleteascq wi spiritualq este mai rea deckt boala din trup wi, mai mult, ea agraveazq boala din trup. 103

Arhive sentimentale 2. Cknd mq las cuprins de jale, de ‘ntristare, de auto- compqtimire. Awa cum am indicat deja la punctul de mai sus, existq o legqturq foarte strknsq ‘ntre starea sufleteascq wi spiritualq wi boala fizicq. O stare sufleteascq wi spiritualq proastq agraveazq foarte mult boala fizicq. Iatq ce ni se spune ‘n cartea Proverbelor ‘n aceastq privinyq: <O inimq veselq este un bun medicament, dar un duh mkhnit usucq oasele> (Prov.17:22). <Neliniwtea din inima omului ‘l doboarq> (Prov.12:25). <O inimq veselq ‘nsenineazq faya, dar cknd inima este tristq, duhul este mkhnit> (Prov. 15:13). <Cel cu inima mulyumitq are un ospqy necurmat> (Prov.15:15). Incq o datq repet: stq ‘n puterea omului sq-wi schimbe atitudinea lquntricq. Omul este chemat sq-wi gqseascq bucuria ‘n Domnul wi sq-wi gqseascq desfqtarea ‘n Domnul. Dumnezeu “nsuwi este o sursq nesecatq de bucurie wi de delectare. Noi ‘nsq trebuie sq venim la El wi sq gustqm cq este bun. 3. Cknd mq supqr pe Dumnezeu cq a lqsat sq vinq boala peste mine. Un spirit de neacceptare, de revoltq wi de protest produce devastare lquntricq. Pe un asemenea fond sufletesc wi spiritual, boala se accentueazq wi devine distructivq. Observayi cq eu vorbesc mereu de o stare sufleteascq wi de una spiritualq. Starea sufleteascq este determinatq de modul meu de a gkndi, de modul meu de a privi wi interpreta evenimentele wi de modul ‘n care le simt, de sentimentele pe care le las sq mq domine. Starea spiritualq este relayia mea cu Dumnezeu: fie una de ‘ncredere absolutq ‘n El wi ‘n bunqtatea Lui, fie una de ‘nstrqinare de El wi de revoltq. Dumnezeu ‘mi dq mie libertatea de a decide ce stqri sufletewti wi spirituale aleg sq mq determine. II. Suferinya constructivq. Adu-yi aminte cq prin boalq Dumnezeu vrea sq te facq mai bun. El vede cq awa cum ewti nu ewti bine, sau nu ewti complet. El vrea sq te schimbe, sq adauge noi trqsqturi ‘n caracterul tqu, sq te desqvkrweascq. Chiar wi pe Fiul Squ etern El a ales sq-L desqvkrweascq prin suferinyq (Evreei 2:10), ‘n sensul cq ‘n suferinyq El a ‘nvqyat ce ‘nseamnq sq fii om supus ispitelor (Evrei 2:17-18 wi 4:15) wi sq asculte chiar wi cknd doare teribil, chiar wi cknd experienya prin care trebuie sq treacq este oribilq (Evrei 5:7- 9). Cknd ‘nyeleg cq scopul lui Dumnezeu cu mine este unul bun, chiar dacq nu ‘nyeleg de ce se ‘ntkmplq ceea ce se ‘ntkmplq, eu 104

Amintiri cu sfinyi mq ‘ncred ‘n El wi capqt deplinq pace, wi aceasta ‘nseamnq sqnqtate lquntricq. Ce trebuie sq fac eu pentru ca boala mea sq devinq constructivq? Trebuie sq ‘ncep prin a mq ruga cam ‘n felul acesta: <Doamne, Tu ai permis sq vinq ‘n mine boala aceasta. Cu siguranyq Tu vrei sq lucrezi ceva bun ‘n mine prin boala aceasta. Te rog sq-mi faci clar ce vrei sq lucrezi tu acum ‘n mine. Eu vreau sq mq las lucrat de Tine. “yi mulyumesc de pe acum cq wtiu cq Tu ewti un mewter plin de dragoste desqvkrwitq wi Tu vei scoate din mine ceva special pentru ‘mpqrqyia Ta cereascq.> III. Suferinya creativq. Despre suferinya Domnului Isus pe cruce ni se spune cq unul dintre scopurile ei a fost sq ne facq pe noi sq nu mai trqim pentru noi ‘nwine wi cq aceastq transformare ‘nseamnq o nouq creayie (II Cor.5:15-17). Am arqtat deja cq suferinya noastrq poate atinge alte vieyi. Atunci, cknd suferinya noastrq produce ceva nou, ceva dumnezeiesc ‘n alte persoane, suferinya noastrq a devenit creativq. O sorq mi-a povestit zilele trecute cum a avut un mare accident cu mawina. “n spital a stat ‘ntr-un salon cu o femeie complet strqinq de Evanghelie wi femeia aceea a ajuns sq-L cunoascq wi sq-L primeascq pe Domnul ‘n viaya ei. Sora era convinsq cq ea a trebuit sq ajungq ‘n spital pentru mkntuirea acelei femei. Iatq ‘ntr-adevqr o suferinyq creativq! Fiica mea, Dorotea, mi-a scris pe ilustrata de ziua mea, acum douq sqptqmkni, urmqtoarele cuvinte: <“n aceste doua luni din urmq tu ai modelat pentu mine o nouq dimensiune a vieyii. Am ‘nvqyat cum trebuie sq trqiascq un copil al lui Dumnezeu cu ceva ca wi cancerul, pur wi simplu ca o lucrare pe care ne-o dq sq o facem iubitorul nostru Tatq ceresc. Am vqzut cum Dumnezeu poate lua ceva rqu wi sq-l foloseascq pentru binele a multor, multor oameni. Prin aceastq experienyq Dumnezeu te-a folosit sq atingi wi sq instruiewti mii de oameni wi Oliver wi eu ne includem ‘n mod categoric ‘n acest numqr.> Niciodatq nu wtii pe cine vrea sq atingq Dumnezeu prin boala ta. Niciodatq nu wtii ckt de mult bine poate produce Dumnezeu prin boala ta. Dumnezeu poate face atktea lucruri prin boala ta. El poate sq producq ‘mpqcare prin boala ta. El poate produce o nouq unitate ‘ntre frayi prin boala ta. Fii atent la ckte lucruri noi se pot produce prin suferinya ta! “ndrqznewte sq crezi cq, indiferent ckt de modest te vezi tu, Dumnezeu poate face din boala ta ceva extraordinar de creativ. 105

Arhive sentimentale Un prieten al meu care se luptq chiar acum cu o formq teribilq de cancer (melanoma) ne scrie o listq de lucruri pentru care sq ne rugqm pentru el, wi printre ele este wi punctul acesta: <Rugayi-vq ca Dumnezeu sq-mi deschidq uwi ca sq spun altora despre credinciowia Lui wi sq demonstrez harul Lui ‘n aceastq situayie dificilq>. <Acesta este spirit creativ!> “ndrqznewte sq crezi cq, indiferent ckt de modest te vezi tu, Dumnezeu poate face din boala ta ceva extraordinar de creativ. Spune-I lui Dumnezeu cq te ‘ncrezi ‘n El sq facq lucrul acesta. Pune-te la dispoziyia Lui pentru lucrul acesta. Apoi, treci prin boalq cu absoluta ‘ncredere ‘n El wi cu absolutq pace din El wi vei vedea minunile creatoare ale lui Dumnezeu! Boala ta poate deveni distructivq, sau constructivq wi creativq. Tu alegi ce sq devinq ea. Depinde de felul cum te ‘ncrezi ‘n Dumnezeu, cum accepyi voia lui Dumnezeu wi cum te pui la dispoziyia lui Dummnezeu. Boala ta poate deveni ceva extrem de frumos ‘n mkna iubitoare a Tatqlui tqu ceresc. Coopereazq cu El pentru aceasta wi nu uita sq-I dai Lui la sfkrwit toatq gloria wi toatq lauda. Cu dragoste, unul care sufere odatq cu tine. - Iosif Ton EG 55. Richard {urmbrand Iatq un fragment dintr-una din cqryile scrise de nenea Richard: <Mulyi oameni au o fobie nejustificatq ‘mpotriva suferinyei. Sigur, tragediile inutile trebuie evitate cu orice prey, dar ... existq o dozq de bine care nu se poate obyine deckt din distilarea suferinyelor. Milton wi-a scris cele mai frumoase poezii doar dupq ce a orbit. Bethoven wi-a scris unele din cele mai mari capodopere dupq ce a surzit. Filosoful german |ant, care a suferit de o boalq incurabilq, ne-a lqsat scris urmqtorul comentariu: <Am ajuns sq-mi stqpknesc suferinya wi reuwesc sq n-o mai las sq-mi influenyeze gkndurile wi sentimentele. Am reuwit sq o ignor, de parcq ar fi o problemq care-l privewte pe un altul.> {illiam {ilberforce, eroul luptei ‘mpotriva sclaviei din imperiul britanic, n-ar fi putut rezista nici o singurq zi fqrq 106

Amintiri cu sfinyi calmante ‘mpotriva durerii, dar s-a strqduit ‘ntotdeauna sq ia cea mai micq dozq cu putinyq. Henr] Stanle], crescut ‘ntr-un orfelinat sqrqcqcios, a deprins acolo tqria wi rezistenya necesare pentru a-l cquta wi gqsi pe Livingstone ‘n jungla Africii. |ernan, nqscut fqrq mkini wi picioare dezvoltate deplin, a perseverat wi a ajuns membru ‘n Parlamentul Angliei. Solzhenits]n a scris: <Fii binecuvkntatq tu, ‘nchisoare.> Anii petrecuyi acolo i-au dat tqria de caracter necesarq pentru a lupta ‘mpotriva comunismului. Geniul se poate forma ‘n liniwtea bibliotecilor, dar tqria de caracter este de multe ori rezultatul unei vieyi trqite <pe nicovala suferinyei.> EG 56. Richard {urmbrand Un frate venit dintr-o localitate wi dintr-o vreme foarte ostilq crewtinismului a fost ‘ntrebat de Richard {urmbrand: - <Acolo se predicq Evanghelia ?> - <Nu.> - <De ce?> - <Pentru cq ‘n Biblie scrie: <“n vremuri ca acestea, ‘nyeleptul trebuie sq tacq.> Rqspunsul a venit instantaneu: <Cine yi-a spus cq ewti ‘nyelept?> EG 57. Richard {urmbrand Dupq o vizitq fqcutq patriarhului Iustinian Marina, ‘ntrebat de frayi: <Cum a fost?>, fratele Richard a rqspuns: <Foarte bine. Cred cq Dumnezeu poate sq mkntuie chiar wi un patriarh.> EG 58. Richard {urmbrand “ntrebat de ce a pqrqsit partidul comunist wi a trecut la crewtinism, Richard {urmbrand a rqspuns: <Pentru cq partidul comunist nu poate sq-mi dea viaya vewnicq!> 107

Arhive sentimentale EG 59. Teodor Popescu Este foarte greu sq cuprinzi ‘n ckteva rknduri o viayq de om. Cine s-ar putea ‘ncumeta sq o facq ? Rkndurile care urmeazq ne aduc ‘naintea ochilor minyii ceva din viaya, activitatea unui romkn de excepyie: Teodor Popescu. A fost un preot ortodox care wi-a luat ‘n serios menirea, un om de o spiritualitate exemplarq wi un deschizqtor de drumuri pentru cei porniyi dincolo de rutina unor ritualuri religioase spre realitatea unei umblqri personale proaspete cu Isus Christos. Cknd se va rosti adevqrata istorie a crewtinismului din Romknia, apariyia lui Teodor Popescu ‘n neamul romknesc va fi caracterizatq ca una din marile intervenyii ale lui Dumnezeu ‘n viaya spiritualq a romknilor. Am putea grupa aceste fragmente sub titlul: <Renawterea refuzatq> sau <Regrete tkrzii>. N-ar fi ‘nsq drept sq o facem. Viaya wi influenya lui Teodor Popescu au rqmas printre noi ‘n nenumqratele vieyi atinse de el wi care-i continuq lucrarea. Semqnatul ‘nceput ‘n secolul trecut n-a ajuns ‘ncq la seceriw. Istoria ne mai lasq ‘ncq un timp de gkndire. Textele care urmeazq au fost preluate din cartea <Am trqit atktea minuni - Viaya wi activitatea lui Teodor Popescu, apqrutq ‘n 1988. Tkrziu, prin 1950, amintindu-wi de starea sa sufleteascq din vremea cknd avea o bogatq activitate ’n bisericq, Teodor Popescu spunea: < Cine este un om religios wi se yine de ceea ce a apucat, rqmkne uimit cknd ajunge la Cuvkntul lui Dumnezeu wi-l citewte. Se awteaptq sq gqseascq ’n el ceea ce a apucat, dar nu gqsewte acolo aceste lucruri, ci cu totul altele. Prin aceastq mirare am trecut wi eu. Fiind preot ’n biserica ortodoxq, am crezut cq toate rknduielile bisericewti trebuie sq fie dupq Cuvkntul lui Dumnezeu. Puneam mkna ’n foc pentru aceasta. Cknd ’nsq m-am ’ndreptat spre Cuvkntul lui Dumnezeu, am rqmas uimit wi mi-am zis cq poate nu-l ’nyeleg eu bine; la mine trebuie sq fie cusurul. Citind ’nsq, am vqzut cq una este ’n Cuvkntul lui Dumnezeu wi altceva este ceea ce am apucat. > < Crewtinqtatea a trecut de mult peste <ce este scris> n-a mai yinut seama de Scripturq. Ea a pus alqturi de Scripturq tradiyia, a amestecat lucrurile wi a iewit ce vedem. Wi cine ajunge la ’ncredinyarea cq Biblia este Cuvkntul lui Dumnezeu, trebuie sq se yinq ori de Biblie, ori de tradiyie. Dacq se yine de tradiyie, rqmkne 108

Amintiri cu sfinyi cum a fost. Dacq se yine numai de Biblie, gqsewte pe Domnul Isus.> Timp de vreo patru ani, pqrintele Teodor Popescu a ’ncercat sq punq de acord formalismul religios ’n care se gqsea, cu conwtiinya lui trezitq de Scripturq. A fost o perioadq de frqmkntqri sufletewti puternice. Celor ce n-au fost legayi de un sistem religios cum fusese legat Teodor Popescu, nu le vine awa de greu sq se dezlipeascq de orice formq pe care o considerq de prisos sau pqgubitoare. El spunea: <M-am bucurat un timp de pace, cknd am venit la Domnul Cristos, dar a venit apoi conflictul cu tipicul. \"mi ajungea foarte grea situayia. Dar n-aw putea spune cq este un moment cknd am ’nceput sq modific tipicul. Aceasta s-a petrecut lent. La un moment dat mi se pqrea cq parcq cineva m-ar strknge de gkt. Spuneam: <Pentru rugqciunile sfkntului cutare, sq ne miluiascq Dumnezeu pe noi>. Wi totuwi ’n predicq spuneam cq este destul sq crezi ’n Domnul Cristos, ca sq fii mkntuit. Parcq cineva ’mi zicea: <Mincinosule, una spui la predicq wi alta la slujbq.> Din aceeawi gurq ies gknduri care se contrazic. O datq, ’ntr-o discuyie, Dumitru Cornilescu i-a spus: <Dar ce, tu te ’nchini la sfinyi?> Teodor Popescu spunea: <Ca urmare a acestei discuyii, am stat de vorbq cu Mihqlcescu. Cknd i-am spus cq mq simt ’ncurcat ’n legqturq cu problema ’nchinqrii cqtre sfinyi, el mi-a spus cq poporul romkn este un popor aghiolatru (’nchinqtor la sfinyi) care nu-l cunoawte pe Dumnezeu. <Lucrul acesta nu l-am putut reproduce ’n convorbirile mele cu alyii. Iar eu mq awteptam ca Mihqlcescu sq-mi dea argumente pentru ’nchinarea la sfinyi. O fi fost sau nu ceva ’n inima lui Mihqlcescu, nu wtiu. Dar el a recunoscut mai tkrziu cq eu sunt sincer, nu umblu cu prefqcqtorie. Iar ’nchinarea cqtre sfinyi a rqmas ’n predica mea wi dupq aceastq convorbire cu el wi mi-a fqcut mare bucluc.> EG 60. Arhimandritul Scriban De remarcat este cq formalismul religios wi viaya strqinq de Evanghelie atkt a clerului, ckt wi a poporului erau cunoscute de foarte mulyi. Arhimandritul Scriban fqcea unele afirmayii tari ’n aceastq privinyq. Printre altele el spunea: <Pretutindeni este lipsq de viayq ... O astfel de bisericq devine o anexq politicq, iar de viayq religioasq, nu mai poate fi vorba. Ea duce o existenyq egalq cu moartea ... Aceasta a fost biserica bizantinq, lqcaw decorativ din 109

Arhive sentimentale care spiritul se stingea ... Mowtenirea aceasta au cqpqtat-o toate bisericile ortodoxe, toate au caracterele sterilitqyii cu un viciu din nawtere.,.> Tot ’n <Neamul romknesc>, Scriban scria: <Biserica awa cum la noi practicq poruncile lui Cristos, biserica plinq de speculanyi wi de warlatani, de beyivi, de viciowi wi de senzuali, aceasta nu este biserica lui Cristos, ci este pur wi simplu negayia crewtinismului. Scrisul lui Scriban nu seamqnq cu a lui Teodor Popescu, care nu atacq ’n felul acesta abaterile obiwnuite ale ziwilor crewtini. Teodor Popescu predicq pe Domnul Cristos wi harul lui, care te scapq wi astfel face o lucrare pozitivq. Dimitrie Nanu spune: <El, (Teodor Popescu) s-a mulyumit sq ’mplknte ’n sufletele credinciowilor calea mkntuirii indicatq de Cristos, fqrq sq se rqzboiascq nicidecum cu rqtqcirile trecutului. Wtia cq, primenindu-se sufletele, cojile au sa cadq de la sine.> EG 61. Grigore Piwculescu Preotul Grigore Piwculescu, cunoscut mai ales cu numele de Gala Galaction, vede starea rea a bisericii din vremea lui wi scrie astfel prin 1923-1924: <Niwte oameni care nu dau pe la bisericq deckt ’n zilele de sqrbqtoare, odatq pe an, nu wtiu nici decalogul, nici simbolul credinyei, care nu se spovedesc wi nu se ’mpqrtqwesc niciodatq, care nu cred nici ’n Tatql, nici ’n Duhul Sfknt, acewti oameni fac wi desfac totul ’n biserica romkneascq ...> Wi ’n concluzie: <Dacq starea noastrq bisericeascq nu se schimbq wi fabricile oficiale urmeazq mai departe sq ne confecyioneze preoyi, dascqli wi episcopi, toatq lumea iubitoare de Cristos se va duce dupq Teodor Popescu, dupq Cornilescu wi dupq alyi revoluyionari care se pregqtesc din umbrq.> EG 62. Ion Popescu Un modest preot, Ion Popescu, din comuna Bqlewti, Gorj, scria ’n revista <Crucea>: <Sqrmani o Petre, Pavel wi toyi ceilalyi, voi care n-ayi avut fericirea de a lua lecyii de ortodoxism de la noi, cei de azi, voi care n-ayi wtiut cq a fi apostoli ai Domnului ’nsemneazq numai a oficia liturghii pompoase, ’mpodobiyi cu stofe sclipitoare, dacq activitatea voastrq s-ar desfqwura azi, noi, cerberii ortodoxismului, n-am putea sq vq privim deckt ca alunecayi pe povkrniwul diferitelor secte.> 110

Amintiri cu sfinyi EG 63. Popoescu Mowoaia Tot ’n revista <Crucea>, preotul Popescu Mowoaia scria: <“n toate pqryile serviciului bisericesc a ’nceput sq fie scurtat ori modificat ori fqcut de mkntuialq, ’nckt nu vei gqsi douq biserici ’n care ’n aceeawi zi sq se facq slujba la fel, sq se citeascq aceleawi canoane, sq se cknte aceleawi tropare wi condace, sq se rosteascq acelawi otpust, etc. Adevqrul este cq ’n biserica noastrq ortodoxq am ajuns la o mare dezorientare wi neorknduialq.> EG 64. Teodor Popescu “ncetul cu ’ncetul, Teodor Popescu a eliminat unele cuvinte din slujba pe care o fqcea la bisericq. Nu mai putea sq spunq: <Prea sfkntq Nqscqtoare de Dumnezeu, mkntuiewte-ne pe noi>. Wi nu mai zicea: <Pentru rugqciunile sfinyilor, pqrinyilor nowtri ...> La sfkrwitul slujbei, el zicea: <Cristos, adevqratul Dumnezeu sq ne miluiascq wi sq ne mkntuiascq. Amin>. Teodor Popescu spunea mai tkrziu: Mi-am permis ceea ce nu era de awteptat. O ’ntreagq bisericq sq se plece ’n faya mea? Dar nu puteam altfel, cugetul mq apqsa. Iar modificqrile mele prevesteau sfkrwitul!> \"ntrebqrile pe care i le puneau diferiyi preoyi ’n revistq erau oarecum mai sincere, erau deschise. \"n schimb, ’n dos unii preoyi din Capitalq nu puteau sq vadq bine lucrarea lui Teodor Popescu. Foarte multq lume se ducea la biserica Cuibul cu Barzq, iar celelalte biserici rqmkneau aproape goale. Totuwi, Teodor Popescu nu s-a despqryit de bisericq, pentru cq yinea foarte mult la bisericq. Tot neamul lui era de preoyi. Wi credea cq poate sq facq wi el ceva ’n bisericq, sq ’ndrepte sufletele oamenilor spre Evanghelie, spre Domnul Cristos. Preotul Gheorghe Ionescu, tatql lui Teodor Popescu, pqrea sq fie wi el ’mpotriva lucrqrii pe o care o fqcea fiul squ. Bqtrknul, auzind cq mai mulyi preoyi considerq cq bqiatul lui face o mare grewealq prin activitatea sa, a venit ’n acest timp prin Bucurewti, la Cuibul cu Barzq, sq-wi mustre fiul, sq-l ’ndrume. Teodor Popescu nu wtia cu ce scop venise tatql squ. Seara i-a spus: - <Poftim, tatq, sq te culci>. - <Nu, eu vreau sq stau de vorbq cu tine>. - <Atunci, poftim ’n birou>. Wi bqtrknul i-a spus: 111

Arhive sentimentale - <Ce am auzit eu despre tine? Sq wtii cq ’n ziua cknd am sq aud cq te vor da afarq din bisericq, am sq cad jow si am sq mor, din pricina ta.> - <Nu tatq, cknd voi fi dat eu afarq, dumneata ai sq zici: <Bqiatul meu este mare, wtie el ce a fqcut>. - ,Mqi bqiete, zi ca ei wi fq ca tine!> - <Nu se poate, tatq, Evanghelia este clarq wi nu merge cu o purtare ’mpqryitq>. - <Dar ce-o sq faci? Sqrac ewti, copii ai ...> - <Va avea grijq Dumnezeu wi de mine, tatq>. Enoriawii de la Cuibul cu Barzq au format un awa-zis comitet de apqrare, pentru cq au simyit cq unii preoyi nu aveau gknduri bune fayq de pqrintele Teodor Popescu. Acest comitet a ’nceput sq facq fel de fel de petiyii, memorii ca preotul lor sq fie lqsat ’n pace, sq lucreze liniwtit ’n bisericq. Domnul Mirea wi un profesor Ianculescu urmqreau sq-l yinq mai departe ’n bisericq. \"n vara anului 1923, preotul Teodor Popsescu wi-a petrecut concediul, ’mpreunq cu Dumitru Cornilescu, ’n Germania la Blan\\enburg. Cornilescu mai fusese ’n acest loc.Era acolo un pastor credincios, Ernst Modersohn, care avea obiceiul ca ’n fiecare varq sq yinq un studiu biblic. Veneau acolo tot felul de oameni credinciowi. Se suyineau diferite teme foarte interesante. Erau tratate crewtinewte. Modersohn fqcea parte dintr-o miwcare ’n bisericq numitq <Gemeinschaft>. El nu s-a aliat nici unui cult, dar nici de biserica protestantq nu se despqryea. La ckteva conferinye ale lui au luat parte wi Teodor Popescu ’mpreunq cu Dumitru Cornilescu. Au fost puwi wi ei sq vorbeascq, iar Teodor Popescu le-a istorisit cum s-a ’ntors la Dumnezeu. Modersohn era un om foarte modest. \"n unele scrieri pe care le-a publicat , a indicat oamenii prin care a fost binecuvkntat. Printre acewtia a numqrat wi pe cei doi romkni. \"ntre Modersohn wi Teodor Popescu s-a legat o oarecare prietenie: amkndoi vesteau Evanghelia ’n sknul bisericii ’n care se nqscuserq. \"n acest timp, ’n 1923, Dumitru Cornilescu a avut un conflict cu generalul Rusescu, a cqrei sorq vizita adunqrile de la Cuibul cu Barzq. Rusescu s-a considerat insultat de Cornilescu, deoarece i- a spus cq nu este crewtin wi l-a provocat la duel. Atunci, Cornilescu s-a gkndit cq este mai bine sq plece din yarq. Un prieten credincios i-a spus: <Awadar pleci din yarq! Ar trebui sq rqmki aici, pentru cq ewti un om energic, ewti puternic la minte wi la vorbq>. Desigur, Cornilescu nu ’wi ’nchipuia cq va pleca pentru totdeauna din mijlocul a lor sqi. S-a dus ’ntki la Lipsca, apoi la Londra, cu gkndul de a tipqri alte ediyii ale Bibliei ’n limba 112

Amintiri cu sfinyi romknq. \"n cele din urmq s-a stabilit ’n Elveyia, unde a continuat mult timp lucrarea de vestire a Evangheliei. \"n acest fel, Teodor Popescu a rqmas wi fqrq Dumitru Cornilescu. Erau mulyi care ’i arqtau lui Teodor Popescu cq este cazul sq rqmknq pe loc, ’n bisericq wi sq vesteascq adevqrul Evangheliei cu toatq hotqrkrea, dar unii preoyi gkndeau altfel, astfel ’nckt Teodor Popescu n-a putut sq-wi continue ’n mod liniwtit activitatea. Fiind nevoit sq explice ’n scris mitropolitului situayia sa, spunea: <Se vorbewte de jignirea adusq sfintelor canoane care ckrmuiesc biserica. Mq ’ntreb dacq aceastq expresie este ’ntr- adevqr serioasq. Cunosc wi eu puyin aceste sfinte canoane. Dupq ckte wtiu eu, nu este cleric wi nu este mirean care sq aibq cutezanya sq spunq cq le-a yinut pe toate, afarq doar de cazul cknd nu le-ar cunoawte ... Nu cumva ’nsq wi aceste sfinte canoane merg pe alese? Nu cumva ele sunt bune numai cknd este vorba sq judece pe alyii? Oh, mai multq sinceritate!> <“n ce privewte ’nchinarea cqtre Sfknta Fecioarq Maria wi cqtre sfinyi, eu stau ’n formula generalq ortodoxq, care sunq astfel: Sq te ’nchini lui Dumnezeu, iar pe sfinyi sq-i venerezi ... > <Este foarte uwor sq arunci sfkntului o ’nchinqciune; dacq ’nsq viaya ta nu se influenyeazq cu nimic din a lui, ’nchinqciunea este bqtaie de joc. Ckte persoane din cele ce iau parte la acatistele ce se fac prin biserici wi-au schimbat prin aceasta viaya? Niciuna. Este drept cq aceste rugqciuni, numite acatiste, sunt producqtoare de venituri, dar nu sunt producqtoare de viayq crewtineascq. Wi tocmai de aceasta avem nevoie ...> <Cq sfinyii, prin rugqciunile lor, ne-ar mkntui, asta n-o poate spune deckt un om cu totul strqin de Evanghelia Domnului Isus. Acolo este arqtat lqmurit cq mkntuirea vine prin credinya ’n Isus Cristos ...> <De ce atkta zarvq pe o chestie ca aceasta? Wi cu ea wi fqrq ea, dacq cineva rqmkne tot ’n pqcatele lui, tot una este. Iatq de ce n- am predicat niciodatq ca cineva sq nu se ínchine la sfinyi. Eu am predicat wi predic, - vorba apostolului Pavel, pe Isus Cristos cel rqstignit wi viaya noastrq cu El. M-am oprit la acest punct. Stau pe aceastq poziyie ckwtigatq. Lupte alyii de pe alte poziyii, adicq cu alte lucruri, totul este sq aducem sufletele la Cristos. Dacq alyii le aduc predickndu-le despre sfinyi, foarte bine. Dacq nu, atunci de ce mai predicq? Predica mea a dat unele roade apreciabile. Dacq vrea cineva s-o imite, bine. Dacq nu, ea nu are pretenyia sq fie normativq.> <Singurul lucru ce-l urmqresc este sq aduc sufletele la Cristos. Eu spun fiecqrui om ’n parte: omule, ewti un pqcqtos pierdut. Cristos pentru pqcqtowi a murit, ca sq-i mkntuiascq. 113

Arhive sentimentale Crezi tu cu adevqrat ’n El? Ewti mkntuit. Nu crezi? Ewti pierdut. Ce atitudine iei tu fayq de acest Isus Cristos? \"l primewti ca Mkntuitor wi Stqpkn al vieyii tale sau nu? \"yi dai tu inima wi viaya ta Lui sau nu? De asta atkrnq vewnicia ta. Hotqrqwte-te sq-L urmezi ’n totul pe El sau nu te mai numi cu numele lui. Acesta este cuprinsul oricqrei predici. Ce se ’ntkmplq ’nsq dupq ce predica s-a sfkrwit? Omul aude cq Cristos ne mkntuiewte din pricinq cq sfinyii se roagq pentru noi. Wi-atunci ce se petrece ’n capul lui, mai ales cq inima omeneascq este awa de ’ndqrqtnicq? Ia mai lasq-mq, pqrinte, cu credinya sau necredinya mea ’n Cristos! Ce tot ’mi ceri mie sq mq hotqrqsc sq urmez ’n viayq pe Cristos, cq de asta atkrnq vewnicia mea? Sigur spui acum cq sfinyii se roagq pentru mkntuirea mea. La urma urmei, de aia sunt sfinyi, sq se roage pentru mine. Ei au atkta trecere la Dumnezeu. Voi face wi eu ce voi putea, bine cq-i am pe ei acolo unde se rknduiesc toate .... Vi se pare imposibil sq se nascq ’n capul cuiva o astfel de cugetare? Mie nu mi se pare. Wi atunci ai wters dintr-un condei tot ce ai urmqrit prin predicq ...> <Satana este ’nsq marele mewter. El wtie cum sq suceascq wurubul. A wters dintr-un condei tot adevqrul trqit wi predicat de mine wi a ’ndreptat privirile oamenilor unde a vrut el, ca sq-wi ajungq scopul lui, anume spre ’nchinarea la sfinyi, ca wi cum eu altceva n-aw avea de predicat deckt lucrul acesta, ca wi cum cu aceastq ’nchinare sau neínchinare aw lucra eu ’n bisericq. Mincinosul acesta de la ’nceput a fost un mincinos. El a fqcut din aceastq chestiune un lucru care sq irite wi sq agite spiritele. Este mewtewugul lui. El a vqzut cq i se smulgeau din mknq unele suflete wi atunci a sucit wurubul, ’ndreptknd privirile spre lucrurile cu care el poate sq aducq vrajbq wi tulburare ... Ce zor am eu sq mq leg de sfinyii lui Dumnezeu? Isus Cristos, trimiyknd pe apostoli ’n lume, le-a poruncit sq predice nu despre sfinyi wi nici ’mpotriva sfinyilor, ci Evanghelia wi iar Evanghelia. Iar Evanghelia ’nseamnq vestea bunq despre mkntuirea prin Isus Cristos. Acest lucru mq silesc sq-l fac .... Nu vreau sq mq cobor deloc de pe stknca pe care stau, nu vreau sq ies din poziyia ’n care sunt ’ntqrit, orickt m-ar sili la aceasta potrivnicii mei.> <Dovadq cq aceasta este o chestiune de conwtiinyq, ce mq privewte pe mine personal, este cq n-am modificat nimic din ckntqrile de la stranq, n-am refuzat nimqnui nici o slujbq, n-am pqrqsit practicile mowtenite. Ar fi fost necesar sq se ’ntreprindq o anchetq ’n enorie ca sq se vadq ’n ce punct am ’ndepqrtat eu lumea de la obiceiurile ei religioase. Cui nu i-am slujit cu slujba ce mi s-a cerut? (Afarq doar de cazul cknd cineva a venit la mine cu rugqciuni care mi se pqreau urkciuni pentru Dumnezeu, ca de 114

Amintiri cu sfinyi pildq cu vorbirea cutqruia de cutare, cu urq, cu despqryire, etc.). N-am pierdut ’nsq niciodatq din vedere cq Cristos nu m-a trimes sq slujesc ci sq predic, nu sq citesc rugqciuni, ci sq ’nvqy. Am socotit deci cq cea dintki datorie a mea e sq predic Evanghelia wi o voi socoti ckt voi trqi. Dacq a predica Evanghelia ’nseamnq a te abate de la ortodoxism, atunci, da sunt un abqtut, un rqtqcit. Eu cred ’nsq cq sunt rqtqciyi toyi cei ce nu cred ’n Evanghelie, n-o trqiesc wi n-o predicq.> <Nu sunt nici catolic, nici protestant, nici adventist, nici orice altceva, ci sunt un ortodox care am luat ’n serios Evanghelia Domnului. Dacq n-ar fi fost awa, de mult aw fi pqrqsit biserica ortodoxq, spunknd-o pe fayq. Am avut din contrq convingerea, cq fqckndu-mi slujba mea, pqstrknd practicile existente, voi putea lucra cu Evanghelia Domnului ’n sknul bisericii mele ...> <Eu nu urmqresc reforma bisericii romkne, ci reforma sufletului omenesc luat individual wi anume prin Evanghelie. Cknd am fost la \"nalt Prea Sfinyia Voastrq wi m-ayi ’ntrebat dacq sunt ortodox, eu v-am rqspuns cq este o ortodoxie istoricq a vremurilor de demult wi este o ortodoxie actualq, arqtkndu-vq cu aceasta cq, ’n deplin acord cu cea veche, sunt ’n dezacord cu cea nouq. Adicq cu abuzurile care au pqtruns ’n biserica ortodoxq wi care trebuie ’nlqturate wi stkrpite. Dar acest lucru nu se poate face deckt printr-o lucrare de luminare a poporului pe baza Evangheliei, lucru ce trebuie fqcut neapqrat wi ckt mai curknd. Nu sunt atkt de naiv ’nckt sq cred cq simplifickndu-se unele forme, cum este dorinya unanimq ’ntre preoyi, s-a fqcut cine wtie ce lucru mare. Negrewit cq wi aceasta ar fi ceva, ’ntruckt s-ar da putinya unora dintre preoyi sq se miwte mai liber. \"nsq fqrq o reformare a sufletului omenesc luat individual, fqrq o nawtere din nou, cqpqtatq awa cum o aratq Evanghelia, nu s-a fqcut wi nu se va face mai nimic .... Cred cq Dumnezeu n-a pqrqsit de tot pe acest sqrman popor romknesc, care pqtimewte amar din pricina atktor pqcate wi nelegiuiri, nu l-a pqrqsit de tot, ci va ridica din mijlocul lui oameni cu totul pentru Cristos, care slujindu-I Lui wi predicknd Evanghelia, vor sluji neamului lor. Numai prin predicarea Evangeliei vine mkntuirea omului wi a popoarelor, prin altceva nu.> Scria aceste rknduri prin decembrie 1923. 115

Arhive sentimentale EG 65. Dimitrie Nanu Teodor Popescu s-a apqrat ’n faya ’nvinuirilor, cu intenyia de a rqmkne ’n bisericq wi a vesti acolo mai departe Evanghelia. Comitetul de apqrare, care s-a format din enoriawi, ’n articolele pe care le publica, arqta ’nsq un spirit de controversq care nu era ’n felul de a gkndi al preotului Teodor Popescu. S-a ivit ’nsq un credincios, poetul Dimitrie Nanu, care ’n browura sa <Lupta ’ntre logicq wi sofism, ’ntre Evanghelia wi tipic>, rqspunde cu mult bun simy celor trei figuri bisericewti care prin presq i-au adus lui Teodor Popescu unele ’nvinuiri. Este vorba de preotul Grigore Piwculescu (Gala Galaction), de Popescu Mqlqiewti wi de arhimandritul Scriban. Ckteva rknduri din aceastq lucrare a lui Dimitrie Nanu sunt necesare pentru ’nyelegerea situayiei ’n care se afla Teodor Popescu. Lui Gala Galaction, Dimitrie Nanu ’i rqspunde ’n scris la unele articole publicate ’n ziare. \"ntre altele, Dimitrie Nanu spune: <E scris negru pe alb: <Un singur mijlocitor>. Prin ce aberayii scoateyi 11.000 de mijlocitori wi abrogayi aceastq esenyialq wi categoricq afirmayie, care logic nu suferq nici o altq interpretare? Suntem awa de naivi ca sq nu pricepem cum s-au transformat vechile ’ndulgenye papale ’n sqrindare wi acatiste, care au ca wi ele tot atkta legqturq cu mkntuirea pqcqtosului? .... Cum? Wi ’n cer ’ntervenyii wi bilete de recomandayie? Wi acolo protecyie wi ’ncq tarifatq de pe pqmknt, fqrq preyuri maximale? Nu vedeyi cum ’n admirabilul squ bun simy, poporul romkn ’nsuwi a pecetluit aceastq erezie cu proverbul: <pknq la Dumnezeu te omoarq sfinyii!> La ce exasperare trebuie sq fi adus pe acest popor taxele pentru mijlocirea sfinyilor, ca sq deznqdqjduiascq wi ’n cer de a mai gqsi dreptate!> <Despre un singur Mijlocitor, Isus, spun cei trimiwi de El sq ’nveye pe oameni, acei apostoli ’n care trufia wi interesul erau awa de rqstignite, ’nckt wi-au rupt de durere vewmintele cknd li s-au ’nchinat oamenii, - o sq cred mai degrabq ce au spus niwte clerici strknwi ’n niwte sinoade unde sq bqteau de multe ori pknq la sknge? Nu i s-a tras moartea unui patriarh din aceastq privinyq?...> <Care altq pricinq deckt erezia izvorknd din cultul nepriceput al sfinyilor, prohibit de Evanghelie, a redus pe zarafi ’n templu? Ea a mers pknq acolo, ’nckt, dacq ai face o raitq pe la wase ore seara, la unele biserici, ai sq vezi acatiste plqtite, ’n care se cere ... dupq specialitatea sfkntului ... sau despqryirea unei cqsqtorii, sau 116

Amintiri cu sfinyi reuwita ’ntr-o afacere chiar dubioasq, sau chiar afurisenii trimise duwmanilor. Ba ’ncq, demimondenele au ajuns sq confunde pe Sfknta Vineri cu Zeiya Venera wi sq cearq sfintei zile a rqstignirii, ceea ce numai zeiyei pqgkne i se putea cere!...> <”n aceastq privinyq, ’n fond, nici tu, nici pqrintele arhimandrit Scriban, nu gkndiyi altfel. Deckt, e curios cq nu trageyi consecinyele unei asemenea atitudini wi constatayi cele simyite pe viu wi spuse de voi cu atkta energie odinioarq ... Wi cum sq oskndewti tocmai pe acela pe care a ghicit ca wi voi, de unde vine moartea bisericii wi face tot ca s-o salveze, adicq s-o ’ntoarcq la Biblie!...> <Cknd un romkn vrea sq-wi punq mai ’n relief calitatea lui de a fi sincer, spune: <I-am spus-o verde ’n fayq! Wtii cq eu nu sunt dus la bisericq ...> Ca wi cum bisericq l-ar ’nvqya, <prin pilda vieyii preotului>, sq fie taler cu douq feye sau lipsit de curaj. La asemenea rezultate, cu awa filozofie ne-a adus starea noastrq bisericeascq de pknq acum, ’nckt preotul wi biserica au ajuns obiecte sub stima lumii!...> >Tradiyia introduce ’n doctrina crewtinq douq morale, cu douq feluri de pqcate: pqcate canonice, de tipic, neprevqzute de Cristos, dar care pot exclude pe un preot din bisericq, oricare ar fi puritatea sufleteascq a ’nvinuitului ... wi pqcate ’nfierate de Cristos cu pedeapsa vewnicq, dar pe care autoritqyile, sinoadele le iartq, sau, wi mai rqu, le ignoreazq cu voinyq, oricare ar fi obiecyia preoyilor care le practicq ....> <Ce frumos ar fi ca sq recunoawteyi toyi, cu smerenie, adevqrul acesta elementar wi sq mulyumiyi lui Dumnezeu cq v-a scos ’n cale un om care sq vq trezeascq din rqtqcire wi sq ne trezeascq pe noi toyi, care ne amqgeam de amar de ani cu ortodoxie ’nchipuitq>. <“n faya providenyei, trebuie sq vq plecayi. Sq nu vq amqgiyi degeaba. Sentinya pe care o veyi da, nu va condamna pe pqrintele Teodor Popescu. Va avea acelawi caracter al echivocitqyii, ca wi izvorul din care ’wi va lua nawtere; ea va condamna pe acuzatori, arqtkndu-i cine sunt wi ’n acelawi timp pe Cristos wi ’nvqyqtura lui de care condamnatul s-a yinut awa de strkns ...> <S-a dus vremea cknd Biblia era yinutq sub obroc de clerici, ’ntocmai cum politicienii yineau ascunsq constituyia de ochii yqranilor. (Ce zarvq a fost ’n Grecia acum ckyiva ani, cknd pentru prima oarq, Psiharis a tradus Evanghelia din limba elenq veche, ’n limba greacq de azi! Numai bizantismul putea sq yinq Evanghelia ca pe o carte secretq. Cine se supqrq cq ’ncepe sq fie cunoscutq de marele public, trqdeazq aceleawi interese ascunse pe care le aveau preoyii tuturor religiilor cu culte oculte). Orickt ar fi 117

Arhive sentimentale de grea pe alocuri Biblia, totuwi are wi pqryi awa de clare, cq oriwicine poate sq vadq prin el ’nsuwi ...> <Teodor Popescu nu are nevoie de apqrarea mea. Cine ’l cunoawte, wtie cq cinstea lui e mai presus de orice bqnuialq; iar cine nu-l cunoawte wi-l bqnuiewte totuwi de vknzare strqinilor, meritq sq nu-l cunoascq wi sq-l ponegreascq ’nainte; nu va face deckt sq adauge la meritele pe care le are ’n faya lui Dumnezeu ...> Replicknd pqrintelui Popescu Mqlqiewti wi doamnei Aida Vrioni, ’n aceeawi browurq <Lupta ’ntre logicq wi sofism>, Dimitrie Nanu scrie ’ntre altele: <Ce ’nsemneazq ocupayia pqrintelui Mqlqiewti: <din articolul lui Teodor Popescu reiewea cq omul se poate mkntui numai prin credinyq> - wi tot sfinyia sa, mai jos spune cq aceastq declarayie constituie <un ’nceput de abatere de la credinyq>. Asta e ca wi cum aw spune eu: <am credinya cq mq pot vindeca de durere de cap, numai cu piramidon>; - wi sfinyia sa mi-ar rqspunde foarte serios: <Constat cq ai ’nceput sq te abayi de la piramidon!> Ce comedie de logicq o mai fi wi asta?...> <O doctrinq dumnezeiascq, ori de ckte ori e propovqduitq cu sinceritate ’n puritatea ei, fqrq amestecul nici unei neghine, va chema sufletele la ea, ca wi pe vremea apostolilor. Ca dovadq cq lucrul acesta este awa, stq mqrturie ’nsqwi unica aglomerare a credinciowilor ’n jurul bisericii Sfkntul Wtefan (Cuibul cu Barzq), ’ntr-o societate care pqrea cq nu mai putea avea altq atracyie deckt pentru <Cqrqbuw>. Nu este aceasta o pildq vie, un contrast izbitor wi edificator de ce poate face o predicq dezbrqcatq de orice elemente eterogene, fayq de un cult ’nyelenit ’n niwte forme din care avkntul wi evlavia au pierit odatq cu credinciowii din bisericq?> <Dacq, pentru a pune ’n evidenyq un precept al lui Isus, gqsesc la un pastor protestant o figurq de stil, un amqnunt din viaya realq cu vioiciune prins, - sq nu-l ’ntrebuinyez eu, preot ortodox, ’n predica mea? Dar ’l iau wi de la un budist, necum de la un protestant, de ’ndatq ce nu-l vqd ’n dezacord cu ’nvqyqtura lui Cristos. Wi dimpotrivq: poate sq fie un lucru ’ntqrit cu o mie de sinoade ecumenice, dacq ideea e ’n dezacod cu ’nvqyqtura lui Cristos wi a apostolilor, n-am sq pun ’n predica mea, dacq sunt cinstit wi fidel Mkntuitorului. Aici stq toatq chestia care ne desparte de adversari wi mq mir cum dknwii nu bagq de seamq cq e o chestiune de onestitate de gkndire, de simyire wi de fidelitate fayq de Cristos, care dicteazq pqrintelui Teodor Popescu atitudinea intransigenyei sale ....> <Munca lui Teodor Popescu n-a fost negativq, ’ntruckt, ’ncq de cknd a vqzut lacunele tradiyiilor noastre ... recunoscute wi de 118

Amintiri cu sfinyi pqrintele Mihqlcescu ... a ’nyeles ckt de delicat lucru este sq insiste asupra lor ’n faya credinciowilor. Atunci s-a mulyumit sq treacq peste ele, fqrq sq se ’mpiedice ’n vreo criticq. A avut pururea de model pe Isus, care n-a spus ’n predicile lui: <Wtergeyi legea talionului din tablele lui Moise>, ci s-a mulyumit sq sape ’n inimi legea iubirii aproapelui. Asta ’nseamnq a face operq pozitivq ...> <Dezacordul sufletesc ’ntre pqrintele Teodor Popescu wi tradiyia bisericii noastre este un lucru petrecut ’n intimitatea conwtiinyei sale, unde nimeni deckt numai Dumnezeu avea dreptul sq pqtrundq. Pentru ce a fost stingherit ’n acyiunea sa, cknd ’wi fqcea numai datoria wi nu-wi fqcea din ele convingeri ale sale intime, o armq de a le impune altora, o sete de originalitate, cum afirmq gratuit doamna Aida Vrioni?> Pe bunq dreptate, Dimitrie Nanu rqspunde categoric doamnei Vrioni: >La tonul ei declamator: <Lqsayi-ne credinya!> nu mq pot opri de a-i pune firesc ’ntrebarea: care credinyq, doamnq? Aceea care duce cinci mii de oameni la Cqrqbuw wi cinci babe la bisericq? V-o abandonqm bucuros, cu tot patosul domniei voastre ...> <Du-te la Evanghelie wi la Faptele apostolilor, nu la otpusturi wi la canoane ori porunci omenewti. Nu bea dupq ce au bqut alyii, cqci drumeyii tulburq izvorul ’n urma lor. Bea-l tu ’ntki wi apoi ascultq pe ce-l care-yi spune inima cq-yi dezvoltq ceea ce propriul tqu suflet a sorbit din el. Vei avea o dovadq neíndoioasq dacq ewti sau nu pe calea adevqrului. \"ntreabq-te: predicatorul tqu a reuwit sq-yi schimbe gkndurile wi, cu el, viaya de pqcat de pknq mai ieri, ’n lumina cerutq de Evanghelie? Sq wtii cq ewti pe drumul cel bun..> <“n experienya acestei convingeri stq toatq tqria celor cu adevqrat credinciowi ’nvqyqturii primite la biserica Sfkntul Wtefan, martirul care a fost lepqdat pentru fidelitatea aceleiawi ’nvqyqturi pentre care i s-a ’nchis wi azi biserica \"l cinstim mai mult pe Sfkntul Wtefan, noi toyi care luqm drept pildq instransingenya lui, deckt toyi acei care i se ínchinq, dar deschid larg uwa tuturor tranzacyiilor.> Cea mai mare parte a browurii <Lupta ’ntre logicq wi sofism> a lui Dimitrie Nanu este o lecyie de logicq wi crewtinism datq arhimandritului Iuliu Scriban, cu titlu: <“n Evanghelie nu sunt contraziceri>. Doar ckteva fragmente ale lui Nanu: <Acum mq luminez eu, de ce unii ortodocwi nu vor sq primeascq personal pe Isus ca Mkntuitor, cum fac cei care urmeazq pe preotul Teodor Popescu, exclusul, din aceastq cauzq, 119

Arhive sentimentale din bisericq. Nu vor sq primeascq personal pe Isus ca Mkntuitor, de fricq, desigur, sq nu aibq a face personal cu El. La marea judecatq ar voi sq fie promovayi ’n rai, dacq se poate, awa ... ca unii elevi chiulangii, care vor sq fie trecuyi clasa ’n mod global, fqrq sq mai dea ochii ’n parte, personal, cu ’ntrebqrile profesorului ... \"n adevqr, promovarea aceasta globalq ’n rai, pe care n-o admit cei de la Cuibul cu Barzq, credinciowii Evangheliei, dar care e atkt de preferatq de potrivnicii Mkntuitorului personal, e mai comodq ... Era mai mare primejdie sq se obiwnuiasq crewtinii (te pomenewti wi episcopii!) cu ideea cq fiecare om va da ochii personal cu Cristos, la judecata din urmq!> <Biserica a avut fayq de Evanghelie, ’n parte, rolul unui arhivar cinstit ... Dar ce au fqcut tradiyionaliwtii? Au realizat cea mai mare minune: numai ei singuri pe lume au gqsit mijlocul ingenios sq punq ’n practicq fayq de Evanghelie, monumentala formulq a lui Cayavencu, relativ la constituyie: sq nu se revizuiascq, primesc, - dar sq se schimbe poruncile Evangheliei, pe ici, colo, pe cale de tipic, otpusturi,- tocmai ’n punctele esenyiale. Sqrmanul Caragiale, nici n-a visat el cq a dat ’n Cayavencu formula ortodoxiei noastre!...> <Tradiyia ’nchinqrii la sfinyi nu este deckt un strigoi al politeismului, un avatar, o meteahnq organicq (cknd n-a fost un calcul de beneficiu preoyesc), de care omul n-a putut scqpa cu una cu douq, mai ales cq biserica necredincioasq marilor ei apostoli l-a educat ’n acest sens ...> <Toatq opoziyia falsq a tradiyionaliwtilor ’ncqpqyknayi aici stq: <Da, zic ei (cknd sunt ’ncolyiyi), este adevqrat cq sunt contraziceri pe alocuri ’ntre obiceiurile, canoanele bisericii wi cuvintele Evangheliei. Dar contraziceri la fel sunt chiar ’ntre textele Evangheliwtilor wi atunci, dacq vreyi sq fiyi consecvenyi, trebuie sq aruncayi wi Evanghelia.> Oare exemplele dovedesc spusa lor? Le- au cqutat cu lumknarea wi tot nu le-au gqsit ...> Dimitrie Nanu ’i demonstreazq lui Scriban cq, din cauza nerespectqrii celor mai elementare noyiuni de logicq, socotewte drept contradictorii unele texte din Evanghelie. Apoi: <e o adevqratq catastrofq pentru sensibilitatea unui erudit, sq cadq ’n acest dublu flagrant delict de ingoranyq logicq wi teologicq ... Multe babe de la Cuibul cu Barzq au priceput de mult ceea ce ’yi explic eu aici ...> <Fqrq Isus, nu-yi poyi ’nsuwi definit wi clar normele simyirii adevqrat sqnqtoase. Cknd L-ai ’nyeles wi simyit mai ales, atunci wi fqrq ajutorul logicei formale, cugeyi ’n cea mai impecabilq logicq ... Sunt oameni care au adunat toatq erudiyia teologicq ’n cap, dar 120

Amintiri cu sfinyi care nu se pot servi ’n ocazia cea mai prielnicq, fiindcq tocmai venirea la Isus n-o cunosc ...> Wi adaugq Dimitrie Nanu: <Asta am ’nyeles eu din toatq doctrina de la Cuibul cu Barzq, doctrinq neíntinatq de nici o altq ’nvqyqturq, izvorktq numai din felul cum se desface ea din viaya wi cuvintele Mkntuitorului>. EG 66. Teodor Popescu <Dacq prin biserica romkneascq se ’nyelege biserica de astqzi, amoryitq, moartq, ’n care cei ce intrq ’n ea ca slujitori nu cautq deckt un mijloc de trai sau folosul lor, atunci desigur cq mq vqd scos din ea. Dacq Dumnezeu, prin nemqrginita lui bunqtate m-a adus la o stare sufleteascq nouq, la o smulgere de sub robia atktor pqcate ce bkntuiesc pe cei ce se socot ceva ’n aceastq bisericq, atunci acest lucru m-a rupt de bisericq. Dacq prin biserica de astqzi se ’nyelege societatea religioasq condusq wi de oameni care nu calcq pe urmele lui Cristos, atunci da, sunt scos din ea>. Awa scria preotul Teodor Popescu mitropolitului, spre sfkrwitul anului 1923. EG 67. Gheorghe Tawcq Un profesor de la universitatea din Bucurewti, Gheorghe Tawcq scria ’n ziarul <Dimineaya>: <Am zqrit o licqrire de luminq, o razq de nqdejde a reínvierii instituyiei acesteia (biserica), ’n ziua cknd pqrintele Cornilescu a ’nceput explicarea Bibliei wi mai ales atunci cknd pqrintele Teodor Popescu ne-a adunat ’mprejurul squ, pe toyi cei ce uitasem cqrqrile bisericii. Cuvkntul dumnezeiesc propovqduit prin graiul inspirat al pqrintelui Teodor Popescu ’ncepuse sq pqtrundq ’n sufletele noastre>. <Cktq vreme numqrul celor adunayi ’n jurul pqrintelui Teodor Popsecu nu era prea mare, cqrturarii bisericii ortodoxe n-au vqzut nici erezie, nici cqlcare de dogme, nici primejdie pentru bisericq. De ani de zile propovqduia pqrintele Teodor cu aceeawi cqldurq wi nimeni nu a gqsit erezie ’n ceea ce spunea el>. <“ncetul cu ’ncetul ’nsq faima acestui preot crewte, numqrul ascultqtorilor lui devine legiune. \"n ziua ’n care numqrul ascultqtorilor wtrknwi ín jurul acestui inspirat fac umbrq celor ce vorbeau mereu ’n faya celor trei babe din bisericq, atunci negrewit, lucrul nu mai putea fi tolerat>. 121

Arhive sentimentale <Aici trebuie cqutatq cauza, una wi singura, a ’nlqturqrii preotului bisericii de la Cuibul cu Barzq. Au fost ’nsq capete de acuzare: ’nchinarea la sfinyi, la Maica Prea Curatq>. <Sq mi se ’ngqduie sq spun lucrurile fqrq ’nconjur. Din momentul ’n care cqrturarii au hotqrkt pierzarea pqrintelui Teodor Popescu, era peste putinyq sq nu I se gqseascq o vinq. Cu un interogatoriu wi pe bazq de texte wi canoane, se poate condamna pentru erezie orice obraz bisericesc>. <Nu existq rqspuns care sq nu poatq fi rqstqlmqcit, dacq condamnarea este dinainte hotqrktq, cum este cazul pqrintelui Teodor Popescu. Singurul care, prin marea lui culturq wi puternica lui personalitate s-ar fi putut ridica deasupra patimilor mqrunte de care este stqpknit bietul nostru cler, era Miron Cristea, mitropolitul primat. Din nenoricore el este, deocamdatq cel puyin, prizonierul acestui cler>. EG 68. Teodor Popescu Soarta lui Teodor Popescu este precizatq de unii din frayii sqi de slujbq. Trebuia doar ca acyiunea lor de a-l ’nlqtura din bisericq sq se desfqwoare ’n awa fel ’nckt sq conducq la judecarea wi condamnarea lui. La 21 Noiembrie 1923 au fost trimiwi mai mulyi preoyi de la mitropolie la biserica Cuibul cu Barzq. Galaction era printre ei. Predica nu a fost ascultatq cu liniwte. Aceastq situayie s-a repetat ’n ckteva duminici. \"n <Neamul romknesc> din decembrie 1923 scriitorul I. Gr. Opriwan descrie starea de lucruri din ultimele sqptqmkni. <“n loc ca frayii sqi preoyi sq se bucure de aceastq miwcare de regenerare crewtinq, ’n loc ca ei sq se trudeascq a aprinde o faclq ’n ’ntunericul yqrii, o faclq de luminq curatq, cum a numit-o mitropolitul Bqlan pe acea care s-a aprins la Cuibul cu Barzq, au cqutat sq-i gqseascq chiyibuwuri dogmatice, care totdeauna au ascuns altceva deckt interese duhovnicewti>. <Wi astfel am ajuns sq vedem ’n ultima vreme cq s-a instituit tutelq, trimiyindu-se la biserica pqrintelui Teodor Popescu fel de fel de preoyi care sq-i facq slujbq, sq yinq chiar predici wi, culmea, sq ’mpqneze biserica cu agenyi tulburqtori, toate acestea ’n unicul scop, sq punq pe preot ’n imposibilitatea de a mai lucra <awa de minunat>, cum spunea unul din anchetatori, pqrintele Galaction>. <Dar scopul ultim este goana dupq a lua aceastq bisericq cu vad. Mai grozavq invidie ca ’ntre preoyi, din pricina poporului care 122

Amintiri cu sfinyi frecventeazq biserica, nu existq ’n alte profesiuni. Duceyi-vq wi vedeyi duminicile bisericile goale, ca sq vedeyi cq mqrturisesc adevqrul>. <“n altar slujesc vrqjmawii preotului, ’n bisericq stau oameni care n-au mai fost niciodatq. Spiritele s-au agitat>. Unii din preoyii veniyi sq slujeascq peste preotul Teodor Popescu la Cuibul cu Barzq, ’n loc sq-wi facq pur wi simplu datoria, chiar ’n timpul slujbei au atacat pe preotul paroh. Duminicq, 10 decembrie 1923, a venit la Cuibul cu Barzq, pornit pe scandal, ’ntovqrqwit de ai sqi, de elevi de seminar wi de alte persoane, preotul Georgescu Duwumea. Era prezent wi Galaction. Dupq ce au terminat slujba, Georgescu a iewit sq predice. \"n predica lui, din care Domnul Cristos era lipsq, nu spunea deckt de rqul fqcut de Teodor Popescu, cq <s-a rqtqcit de la credinya cea adevqratq wi rqtqcewte wi pe alyii>. La aceste atacuri ’mpotriva parohului, credinciowii au reacyionat wi au atras atenyia preotului Georgescu cq nu este frumos wi nu sunt demne asemenea procedee. Un profesor de chimie, Pandele, a strigat celor doi preoyi - <Iewiyi afarq, hoyilor!> Iar poporul a ’nceput sq strige: - <Vrem sq-l auzim pe pqrintele Teodor Popescu!> Bineínyeles, preotul Georgescu nu wi-a mai putut continua vorbirea wi s-a adresat preotului Teodor Popescu: - <Vezi pqrinte Popescu, cq enoriawii dumitale sunt ’mpotriva clerului, ’mpotriva noastrq>. - <Vina nu este a mea. Ayi cerut de la mine autorizayia sq vorbiyi cqtre popor?> Cum a iewit preotul Teodor Popescu din altar, s-a fqcut o mare liniwte. El le-a yinut o ’nflqcqratq cuvkntare. Era ultimul lui cuvknt din bisericq. A spus enoriawilor, care yineau awa de mult la el: - <Este ultima oarq cknd ne mai putem vedea ’n aceastq bisericq. Am cqutat sq slujesc lui Dumnezeu aici unde sunt, sq fac ce \"i place Lui. Vedeyi ’nsq cq unii care nu ’nyeleg voia lui Dumnezeu, au venit peste mine wi eu trebuie sq plec. De azi ’nainte nu mai sunt preotul acestei biserici ...> el a arqtat ’n continuare cq cei ce se hotqresc sq trqiascq dupq Evanghelie sunt ca niwte porumbei albi ’ntre pqsqri negre. Plkngeau wi femeile wi bqrbayii. Teodor Popescu a mai continuat doar puyin, ’ndemnknd pe oameni sq fie liniwtiyi. - <Dacq \"l iubiyi pe domnul Cristos wi dacq yineyi wi la mine, vq rog sq fiyi liniwtiyi, nu vq rqzvrqtiyi, nu ridicayi glasul. Eu plec din biserica aceasta, dar sunt cu dumneavoastrq>. 123

Arhive sentimentale Din nou a ’nceput sq vorbeascq Georgescu. Spunea cq el este emisarul mitropoliei wi cq el va vorbi ’n bisericq, chiar dacq ea va rqmkne goalq. De fapt nici n-a mai avut cui sq vorbeascq, pentru cq mulyimea repede a iewit din bisericq, indignatq. Poporul stqtea ’nsq ’n curtea bisericii wi ’l awtepta pe Teodor Popescu. El le-a spus ’ncq odatq sq fie liniwtiyi, sq meargq fiecare acasq wi, atunci cknd va vrea Dumnezeu, se vor mai vedea. Le-a spus cq dorewte sq meargq ’mpreunq cu ei pknq la sfkrwit. A reuwit astfel sq liniwteascq enoriawii. <O delegayie de crewtini, scrie I.Gr.Opriwan, ne-am dus la ’naltul pqstor al bisericii ortodoxe, ca sq-i arqtqm durerea noastrq. N-o sq uit niciodatq bunqvoinya cu care ne-a ascultat wi rana pe care i-o producea plecarea <celui mai ales dintre preoyi>. Mitropolitul gqsewte ín fond dreptate preotului, dar consilierii sqi ’l acuzq>. “n memoriu-protest nr. 1, adresat mitropolitului de cqtre comitetul de acyiune crewtineascq, la 14 decembrie 1923, pe lkngq prezentarea foarte pe scurt a activitqyii preotului Teodor Popescu, enoriawii fqceau wi unele afirmayii tari privitoare la moralitatea preoyilor care au venit sq slujeascq la Cuibul cu Barzq peste preotul lor. \"n legqturq cu scandalul produs de data aceasta, Teodor Popescu scria: <Potrivnicii mei au ’ntrunit ’ndatq clerul Capitalei la societatea <Ajutorul>, hotqrknd nici mai mult nici mai puyin deckt caterisirea mea. Ei au comunicat acolo cq au constituit din iniyiativa lor un fel de tribunal bisericesc wi cq mq vor supune unui interogatoriu de conwtiinyq>. \"n comisia de preoyi care aveau sq chestioneze pe Teodor Popescu, Galaction wi Scriban erau delegayi anume pentru a formula ’ntrebqrile ce urmau a fi puse. Vineri seara, 14 decembrie 1923, a fost convocatq ’n palatul episcopal, o conferinyq de teologi, compusq din: Platon, Boroianu, Scriban, Nazarie, Mqlqiewti, Mihqlcescu, Gibescu, D.Georgescu, Galaction wi ... Atanasie Ionescu, frate cu Teodor Popescu. Au vrut preoyii sq arate cq nici chiar fratele lui Teodor Popescu nu este de acord cu activitatea lui din ultimii ani. Comisia aceasta formulase mai multe ’ntrebqri ’n legqturq cu cultul Sfintei Fecioare wi al sfinyilor, cu tradiyia. Teodor Popescu, fqrq a cere timp de gkndire, a rqspuns ’n mod deschis la ’ntrebqrile care ’i erau puse. <Am fost gata, spuse el, la chemarea ce mi s-a fqcut la acest tribunal wi am dat rqspunsurile dictate de conwtiinya mea, ’n faya Dumnezeului meu, cqruia \"i slujesc. Aceste rqspunsuri puteau sq ’ncredinyeze pe cei ce ar fi voit sq se ’ncredinyeze, de sinceritatea mea, de teama mea 124

Amintiri cu sfinyi de a nu supqra pe Dumnezeu prin vreun neadevqr, cum wi de tqria convingerilor mele. Sufletewte eram pregqtit pentru orice>. <Atkt prin declarayia mea, fqcutq ’n biserica Sfkntul Wtefan, Cuibul cu Barzq, ’n momentul cknd cei adunayi acolo se apostrofau reciproc, cu strigqte pline de patimq wi de urq, ckt wi prin rqspunsurile mele la ’ntrebqrile comisiei extra-legale a potrivnicilor mei, eu doream sq sfkrwesc, pentru totdeauna wi cu orice sacrificiu, cu o stare nenorocitq care ’mi sfkwia sufletul. Prin aceasta, chestiunea dintre mine wi urmqritorii mei s-ar fi putut ’nchide, cqci eu n-aw mai fi avut nici o pretenyie sq mq mai re’ntorc ca preot la biserica Sfkntul Wtefan, Cuibul cu Barzq, numai wi numai spre a ’nlqtura tulburqrile ce vedeam cq iau nawtere ’ntre credinciowi wi ’ntre preoyi.> <“n loc ’nsq ca atitudinea mea sq fie apreciatq cum se cuvenea, potrivnicii mei, mai ales de astq datq, se repezirq asupra mea ca sq mq scoatq ei din bisericq, condamnat wi caterisit ca pe un rqtqcit wi ’nwelqtor. De aceea am fost suspendat oficial din serviciu, biserica a fost ’nchisq, eu dat ’n judecatq consistoriului>. Tribunalul extralegal al preoyilor, la care Teodor Popescu s-a prezentat cu inima deschisq, a hotqrkt trimiterea lui ’n judecata consistoriului Eparhiei Ungro-Vlahiei. <“ntklnirea de la Sfknta mitropolie a fost decisivq>, scria Gala Galaction ’ntr-un ziar: <Teodor Popescu a declarat cu francheyq cq nu mai crede wi nu mai executq de multq vreme toatq acea parte din ritual wi din tipicul ortodox, care face pe Nqscqtoarea de Dumnezeu wi pe sfinyi, mijlocitorii wi solii nowtri cqtre Cel Prea \"nalt>. Duminicq, 16 decembrie 1923, au venit la Biserica Cuibul cu Barzq, arhierul Platon Ciosu, vicarul sfintei mitropolii sq slujeascq, iar preotul Gibescu sq predice, ca dupq aceea sq ’nchidq biserica cuibul cu Barzq wi sq-i sigileze uwile. <Atkt pqrintele Gibescu, ckt wi arhierul Platon wi-au ’ndeplinit de minune rolul. Cel dintki a predicat numind pe pqrintele Teodor Popescu un <orb wi ’ntunecat, duh rqu care a rqtqcit poporul>. Enoriawii pqrintelui Teodor Popescu spuneau ’nsq: <Ceea ce se face cu preotul Teodor Popescu este mai mult deckt <o ruwine>, dupq cum s-a exprimat domnul profesor Nicolaie Iorga ’n ziarul <Neamul romknesc>. La 26 decembrie 1923 Teodor Popescu a ’naintat mitropolitului un memoriu, ’n care printe altele spunea: <N-am fost ’n necunowtinyq despre zvonurile ce s-au rqspkndit cu privire la persoana wi la acyiunea mea. Unele din cele zvonite wi-au gqsit loc ’n scris ’n <Noua revistq bisericeacq>. La cele scrise acolo, am rqspuns, dupq pqrerea multora, mulyumitor. Cunosc de 125

Arhive sentimentale asemenea insistenyele ce s-au pus pe lkngq \".P.S. Voastrq pentru a lua mqsuri contra mea. Din convorbirea avutq acum ckteva luni, am ’nyeles ce greu v-a fost sq rezistayi atktor wi atktor insistenye. \"n sfkrwit rezistenya a ’ncetat wi s-a ajuns la mqsuri>. Aceste mqsuri n-au fost ’nsq din cele mai nimerite ... Cum se poate califica faptul cq un preot nejudecat wi neoskndit se vede la un timp stingherit ’n slujba lui wi oprit de a predica? Cu ce drept au fost aduwi peste el alyii, care sq-l tulbure ’n slujba lui wi sq-l ’nlocuiascq ’n predicq? Pe ckt cunosc eu din legiuirile bisericewti, preotul e mai mare ’n biserica lui. Chiriarhul are dreptul de a-l controla, a-l judeca wi oskndi, dacq l-a gqsit vinovat cu ceva, dar sq ia astfel de mqsuri vexatorii, constituie o nedreptate. Yin sq subliniez acest lucru.> <E drept cq cei ce au slujit ’mpreunq cu mine au venit <din ordin> ... \"n altar slujeau ’mpreunq cu mine wi ne ’mpqrtqweam din acelawi potir, iar dupq slujbq vorbeau cu oamenii ’mpotriva mea, cum au fqcut preoyii Georgescu, Silvestru wi Bunescu ... Dar wi cei ce au predicat, aceeawi fqyqrnicie au arqtat. Cu ckteva sqptqmkni ’nainte mi-a vizitat biserica pqrintele Piwculescu, ’mpreunq cu pqrintele Tudorache din Moldoca, ’nvoindu-se ca pqrintele Tudorache sq vinq ’n locul meu. (Acest lucru l-a spus pe fayq pqrintele Piwculescu la Societatea Clerului). \"n ziua de Intrarea ’n bisericq, pqrintele Piwculescu predica ’n locul meu wi dupq predicq mq sqrutq. Ce fel de sqrutare este acesta? Nu cumva sqrutarea lui Iuda?> <Wtiu cq mi se poate rqspunde: <Toate bune, dar de ce nu zici ca ’n carte otpustul, cqci acela e cu pricina? <Am arqtat pknq acum de ce (am arqtat pe larg cum privewte Scriptura aceastq problemq). Mai ’ntki, acest otpust n-a fost observat de marele public, ci numai de clerici wi anume din pricinq cq ’l wtiu mecanicewte ... Fqcuyi curiowi de preoyi, unii oameni au venit ’n bisericq wi au ascultat cu atenyie slujba. N-au gqsit nimic deosebit ’n ea. Wi totuwi schimbarea existq. De ce mi-am permis-o? Pentru cq wi alyii wi-au permis sq facq schimbqri. \"n ce liturghie se gqsewte rqspunsul: <Prea Sfkntq Nqscqtoare de Dumnezeu, mkntuiewte-ne pe noi?> Atunci numai eu fac schimbqri? Acest rqspuns e ceva foarte vechi. Awa am apucat, vor spune unii. Cq e vechi sau nou, nu asta intereseazq! De cknd vechimea poate sq fie un argument pentru menyinerea unei abateri?> <De ce ar fi o crimq cq eu mi-am permis sq fac o schimbare wi sq nu fie o crimq cknd alyii ’wi permit acelawi lucru?> ... < ...Wtiu cq ’n conwtiinya \".P.S.Voastre veyi da dreptate celor spuse aici. Vq loviyi ’nsq de formula din carte wi mai ales de gurile unora wi altora. <Piere ortodoxia! Se dqrkmq ortodoxia! strigq toyi 126

Amintiri cu sfinyi acei care de mult i-au dat ortodoxiei cu piciorul prin viaya lor. Deckt ar striga awa, mai bine wi-ar vedea de pqcatele lor. Ortodoxia nu se ridicq prin oameni care apqrq litera moartq a unor cqryi, fie ele ckt de bune, ci prin viaya sfkntq a celor ce slujesc ortodoxiei, adicq lui Cristos. Oare toatq ortodoxia sq fie concentratq ’ntr-un otpust?...> >Sq nu fie ’nsq vorba de altceva. E vorba de viaya care iese din predica Evangheliei, de miwcarea ce s-a produs prin aceastq predicq, miwcare ce a ’ntunecat aureola atktor suflete sterpe, care, cu tot numele lor mare, n-au produs suflete pentru Dumnezeu. Poate sq fie la mijloc wi gelozia unora din preoyi. Aceastq miwcare dovedewte cq, dacq se predq cineva Domnului wi-L iubewte fqrq preget, sufletele se adunq. Wi atunci li s-a cerut unora wi altora sq lucreze. La aceasta unii au rqspuns cu scuzq, alyii cu insulte wi bqnuieli urkte. Mi se pare cq acesta este substratul ’ntregii miscqri pornitq contra mea>. <Fie! Sunt gata pentru orice. Am vrut sq lucrez ’n sknul bisericii ’n care m-am nqscut wi am crescut. Dar aceastq bisericq vrea sq-i lege pe toyi pe acelaw calapod. Pentru unul ’nsq acest calapod poate sq fie larg, pentru altul strkmt; ceva libertate nu stricq. \"n alte bisrici se admit curente care nu pot sq aducq deckt ’nviorare. Biserica romkneascq, printr-o infimq minoritate care o reprezintq astqzi, oskndewte un curent care nu i-ar fi fost deckt de folos, dacq infima minoritate, care reprezintq astqzi biserica, mq respinge, vina ei, adicq a lor sq fie. Eu n-am iewit singur din bisericq. \"n orice caz, cu voia lui Dumnezeu eu ’mi voi continua lucrarea ... Am yinut sq fiu fqrq vinq fayq de cei din biserica mea, sq nu-mi impute vreodatq cineva cq aw fi putut sq lucrez wi ’n biserica mea, dar n-am vrut ...> \"n urma apqrqrii wi mqrturisirii de credinyq a preotului Teodor Popescu, consistoriul mitropolitan s-a ’ntrunit pentru a se pronunya, la 27 decembrie 1923. Cei cinci membri ai consistoriului wi-au declinat competenya asupra cazului de la Cuibul cu Barzq wi au hotqrkt ca procesul sq fie adus ’n faya sinodului. Consistoriul n-a vrut sq-l judece de astq datq, pentru motivul cq ar fi vorba de o chestiune dogmaticq, ce depqwewte competenya constitoriului eparhial. Nefiind vorba de vreo abatere de altq naturq, problema urma sq fie rezolvatq de sfkntul sinod. \"n felul acesta judecata a fost pentru un moment amknatq. Pe de altq parte, biserica Sfkntul Wtefan rqmknea ’nchisq pentru preotul Teodor Popescu. Enoriawii ’nsq voiau sq-l vadq iar ’n postul lui wi au cerut mitropoliei ’ncetarea prigonirii ’mpotriva preotului lor wi integrarea lui ’n toate drepturile. Nu li s-a dat ’nsq nici un rqspuns. 127

Arhive sentimentale \"n presq, ’n special ’n ziarul <Dimineaya> se publicau diverse articole pentru wi contra lui Teodor Popescu. Un ziar reproducea ckteva cuvinte ale lui: <Wi dacq sunt oprit de a sluji ’n biserica mea wi de a mai predica ’n ea, nu urmeazq ca eu sq rqmkn pe loc. Continui sq predic ’n orice casq wi ’n orice loc>. Se ducea unde i se deschidea uwa. Duminicq dimineaya, 30 decembrie 1923, ’n vreme ce ’n biserica Cuibul cu Barzq slujea arhierul Platon Ciosu, vicarul mitropoliei, ajutat de cinci preoyi wi ’n timp ce pqrintele Teodor Popescu predica unor credinciowi adunayi ’n strada Abrud 10, unii din enoriawii bisericii au yinut o ’ntrunire ’n casa lui Dinescu, Bolintin, de pe strada Wtirbei Vodq 164. La ’ntrunirea acestor enoriawi erau de fayq: D. Mirea, Pastia, Pandele wi alyii, fiecare cu dorinya de a face tot ce se putea pentru ca preotul Teodor Popescu sq revinq la Cuibul cu Barzq. Anul 1923 se ’ncheie cu o situayie ’ncurcatq pentru ceata de credinciowi din jurul preotului wi cu o situayie ’ncq nerezolvatq pentru clerici. EG 69. Sentinya Poetul Octavian Goga, ’n revista sa <Yara noastrq> din 13 ianuarie 1924 a publicat ca articol de fond <Rqzvrqtirea de la Cuibul cu Barzq>. Din scurta lui vizitq la Cuibul cu Barzq, poetul a putut sq ’nyeleagq unele lucruri pe care clericii nu puteau sau nu voiau sq le priceapq. <Acum doi ani, scrie Octavian Goga, cknd eram la Ministerul de Culte, mi-aduc aminte, ’n treacqt mi s-a atras atenyia, asupra unui fenomen interesant ce se ivise la o bisericq din Bucurewti, dintr-un cartier mai ferit. La biserica din mahalaua Cuibul cu Barzq, mi se spunea cq un preot cuvkntqtor adunq lume multq, care se agitq pe probleme religioase wi al cqrei numqr crewte necontenit. Noutatea mi se pqrea neobiwnuitq ’n vkrtejul acestei capitale zgomotoase wi impresiile ei m-au pus pe gknduri>. <Duminica viitoare, fqrq nici un anuny prealabil, nu ca ministru, ci ca simplu credincios, m-am dus la biserica aceasta cu nume pitoresc, unde intram ’ntkia oarq. Spre marea mea surprizq, din primul moment, interiorul sfkntului locaw era ticsit de oameni, un ciudat amestec din toate clasele. M-am strecurat cu greutate prin mulyime pknq la un coly de stranq din dreapta iconostasului, de unde desluweam limpede pioasa adunare. Nimerisem la sfkrwit de liturghie wi din uwa altarului pqrintele citea binecuvkntarea. Era o figurq cuvioasq de preot cqtre 40 de 128

Amintiri cu sfinyi ani, slab, cu barba neagrq wi cu ochii strqlucitori, rostea slujba rar, apqsknd cuvintele wi interpretknd rostul lor ’ntr-un sens civilizat, fqrq nici o notq mawinalq, wi fqrq cunoscutele motive nazale ale tipicului oriental. O muyenie desqvkrwitq stqruia ’mprejur wi la lumina lumknqrilor de cearq, prin fumul vineyiu al cqdelniyei, lqmuream feye ’n extazul credinyei. Cqzusem pe un aspect de viayq cu totul particularq wi plinq de ’nyeles. Nu wtiu sq mai fi vqzut undeva la Bucurewti un domn cu blanq atkt de robit de misticismul religios ca cetqyeanul din faya mea, care avea aerul unui ’nalt funcyionar wi din bisericuyele de la yarq nu mai ’ntklnisem obraji ’mbujorayi de verbul dumnezeiesc ca la femeile de la trei pawi de mine. Isprqvind slujba, preotul wi-a ’nceput predica. Dacq yin minte, pornea de la parabola evangheliei pe care o citise wi ’n cadrul ei desfqwura principii de moralq crewtineascq. Nu era o cuvkntare de exeget mqrunt, nici nu reedita cliwee uzate de doctrinq teologicq. Din preajma altarului vorbea un orator ’ndrqzney, cu accente de ecleziast militant, cu fraza rotundq wi sonorq, rqscolind ’n auditoriu ’ntrebqri wi pasiuni. Prins de magia cuvkntului, preotul tresqrea ’n toatq fiinya lui, crispkndu-wi fruntea palidq de ascet, faya-i ’nvia ca ’mbibatq de un fluid nervos wi ’n adkncul ochilor i se iviserq cele douq picqturi de luminq stranie care ’mi reaminteau pknzele lui Ribera. Mulyimea participa cu devotament la toate analizele lui, ’i urmqrea ritmul logic wi-i primea argumentul cu o vie agitayie, lqsknd sq se ’ntrevadq pe seama spectatorului critic o intimq ’nrudire de convingere wi-o necontestatq elaborare spiritualq. Cknd s-a ’ncheiat zbuciumata retoricq ce biciuise instinctele rqului wi judecase cu asprime neajunsuri de-ale societqyii noastre, slujitorul Domnului s-a retras wi printre rkndurile poporului rqmas ’n nemiwcare, un tknqr a ’nceput sq ’mpartq mici cqryulii, ’n care se schiya subiectul celor din urmq wase predici. Credinciowii le-au luat cu ei, s-au rqzleyit domol, vorbindu-wi ’ncet, wi din grqmadq eu m-am desfqcut pe ’ndelete, cu senzayia cq dincolo de zgura cotidianq mi-am revqzut o clipq sufletul, rqnit de mustrqri wi sfios la orice atingere, ca o mimozq bolnavq ...> <De atunci nu l-am mai zqrit pe pqrintele Teodor Popescu, dar i-am pqstrat aducerea aminte cu respect wi recunowtinyq.> <Astqzi ’mi apare ’ntr-o posturq nouq wi cazul sfinyiei sale e discutat ’n presq. Gazetele spun de cucernicul preot cq o specialq evoluyie de gkndire l-ar fi fqcut sq se depqrteze de la adevqrurile dogmatice ale bisericii rqsqritene, cq prin cuvkntqri mai recente wi cu deosebire prin unele neíngqduite schimbqri rituale wi-ar fi depqwit atribuyiile consacrate de pravili wi canoane. Pqrintele Tudor se ’nfqyiweazq deci ca un rqzvrqtit ’mpotriva orknduielii 129

Arhive sentimentale bisericewti la noi, ca un reformator iewit din ’ndatoririle tagmei. Consistoriul a examinat deunqzi chestiunea wi se pare cq sfkntul sinod va trebui sq se pronunye ’n curknd ’n cauzq, cumpqnind pretinsele wtirbiri de dogmq wi fqcknd sq triumfe ’n toatq rigoarea ei bimilenarq legiuirea canoanelor. La lumina acestei hotqrkri vom putea cerceta cu toyii un interesant caz de conwtiinyq, peregrinarea unui suflet prin adkncimile doctrinei religioase. Procesul va fi instructiv, oricare ar fi judecata lui, fiindcq ne va apropia de psihologia unei figuri distinse, cu preocupqri morale care ne atrag deopotrivq pe toyi>. <Ceea ce justificq ’nsq de pe acum wi cuvkntul nostru laic ’n aceastq ’mprejurare, este cq rqzvrqtirea pqrintelui Tudor nu se prezintq ca un simplu act individual, cq se complicq cu revolta ’n masq a enoriawilor, care, solidar cu pqstorul lor sufletesc, wi-au spus wi ei pqrerea. Mulyimea pe care am vqzut-o eu acum doi ani, ’ntr-o duminicq de iarnq flagelatq de ’nflqcqratul retor al amvonului, face astqzi zid ’n jurul lui, se identificq cu el wi ’wi ’nsuwewte crezul pentru care e tras la rqspundere de chiriarhi. E rqzvrqtire la Cuibul cu Barzq, credinciowii au refuzat pe un nou preot, uwile lqcawului s-au ’nchis wi se vorbewte cq, ’n ’nsufleyirea lor, parohienii deciwi sq-l urmeze sunt gata sq-i zideascq o bisericq nouq. O neobiwnuitq revoluyie sufleteascq se petrece aici sub ochii nowtri, ’n mijlocul Bucurewtilor, la ckyiva pawi de Calea Victoriei, pe care se plimbq mai des pqcatul deckt virtutea wi pe care nqvala veneticilor a anihilat orice impuls de tradiyie romkneascq. Existq, deci, ’n acest furnicar de patimi profane, dincolo de chiotul rqguwit al afacerilor de tot felul, o conwtiinyq care palpitq ’n sferele abstracyiunii, o flacqrq care se aprinde la picoarele lui Crist. Fenomenul e ’n adevqr plin de ’nvqyqminte wi ar trebui sq-l ’nregistreze toyi fquritorii de teorii pripite care au lansat legenda indiferenyionismului de credinyq al poporului nostru wi s-au putut amqgi cu banala pqrere cq instinctele seculare pot fi strivite dupq formele goale ale unei awa-zise culturi de import ...> <î”n aceastq ordine de idei, o serie ’ntreagq de considerayiuni se ridicq la suprafayq wi cer un rqspuns. Toate se grupeazq ’mprejurul unui punct cardinal, pe care ni-l impun enoriawii rqzvrqtiyi ai pqrintelui Tudor: ce face astqzi biserica pentru ’ngrijirea sufletelor noastre? Circulq oare o energie ’n fibrele strqvechiului awezqmknt, care sq ne robeascq, dkndu-ne supremul reazim ’n goana atktor frqmkntqri disperate? \"ntemeiayi pe acest semn de ’ntrebare, privind ’n faya noastrq, suntem gata sq ne rostim cu cugetul onest wi sq spunem de la ’nceput cq toate constatqrile de pknq astqzi ne descurajeazq, fiindcq o ineryie paralizantq pare a stqpkni organismul bisericesc. \"n afarq de 130

Amintiri cu sfinyi ’ndatoririle reprezentative, ’n afarq de oficialitate wi de partea pur ritualq, venerata instituyie tknjewte. Fqrq patimq wi fqrq luptq pentru adevqr, o strqlucire ’mbqtrknitq se frknge cknd <nu este duh ’n gura ei>, cum spune Scriptura. Suntem lqsayi ’n pqrqsire si un cler afon nu ne poate da deckt o yqrqnime superstiyioasq wi o clasq conducqtoare pqgknq. \"n mijlocul pqrqginirii generale ne ’ntrebqm: Cine strigq aici la noi pentru ’nvqyqturile lui Cristos? Ce propagq astqzi amvonul, unde sunt teologii cu graiul inspirat, ca sq vesteascq lumii noastre cuvkntul adevqrului? Cunoawte cineva pilda de devoyiune la adqpostul crucii, avem cqlugqri iluminayi sau ’nalyi demnitari bisericewti, a cqror viayq de cristal sq lumineze o razq din cer ’n minyile noastre?> <Iatq ’ntrebqri elementare, al cqror wir e nesfkrwit de lung wi pe urma cqrora ’ndoiala cu fiorii ei de gheayq se apropie de noi, ca sq ne lase sceptici wi amqrkyi.> <Cazul pqrintelui Tudor are darul de a scormoni probleme wi de a atrage luarea aminte asupra lor. Sfinyia sa rqmkne pe planul ai doilea, fie cq va fi judecat ca ’nduwmqnit cu preceptele bisericii ortodoxe, fie cq se va gqsi o formulq de ’mpqciuire. De la Cuibul cu Barzq ’nsq pleacq ’ntrebqrile wi se furiweazq ’n conwtiinya publicq ’n toate colyurile, cum s-au furiwat wi la mine acum, cknd ’n preajma Crqciunului, reínviind vechi amintiri de la yarq wi recente descoperiri, cu sufletul biruit de tristeye, mq gkndesc la Domnul Cristos wi la bisericq ...> <Ce facem cu ’ntrebqrile, prea sfinyilor arhierei, ce facem cu ele?> Arhiereii nu aveau timp sq dezlege astfel de ’ntrebqri. Mitropolitul primat nu a aprobat hotqrkrea consistoriului bisericesc de a se deferi cazul sfkntului Sinod wi a ordonat trimiterea preotului Teodor Popescu din nou la judecata aceluiawi consistoriu. Aceastq a doua judecatq a consistoriului a fost fixatq pentru ziua de miercuri 16 ianuarie 1924. Deoarece nimic nu se schimbase, nici nu se adqugase la ’nvinuirile ce erau aduse ’mpotriva lui Teodor Popescu (suspendat de la slujba bisericeascq) iar legea clerului pe baza cqruia s-a dat hotqrkrea nu se modificase ’n acest foarte scurt interval, consistoriul ar fi fost normal sq procedeze ca ’ntkia datq: sq-wi decline competenya. La 15 ianuarie, Teodor Popescu scria o expunere pe larg a mqrturisirii de credinyq ’naintatq mitropolitului, wtiind cq avea sq fie judecat a doua zi. Expunerea este foarte amqnunyitq. \"ntre altele, ’n aceastq ultimq expunere, Teodor Popescu spune: <Era datoria mea sq mq apqr wi am fqcut lucrul acesta ’n rqspunsul pe care-l dqdusem (la 26 decembrie). Aceastq ’ntkmpinare a avut 131

Arhive sentimentale darul <awa cred eu> sq ’mpiedice o judecatq pripitq a consistoriului eparhial; n-a putut ’nsq sq ’mpiedice pe potrivnicii mei de a rqspkndi wi mai departe tot felul de zvonuri tendenyioase ...> <Trebuie sq fiu ’nsq drept wi sq recunosc cq acei preoyi din capitalq care s-au miwcat ’mpotriva mea, cerknd sq fiu condamnat wi exclus din bisericq, au dreptate din punctul lor personal de vedere. Ei wi-au dat seama cq prin activitatea mea wi prin felul cum privesc eu lucrurile, se lovewte <chiar fqrq sq vreau eu> ’n interesele lor ...> <“n realitate, abuzul amintit cu ’nchinarea la sfinyi wi cu intervenirile lor la Dumnezeu, luase awa de mari proporyii cu acatistele, paraclisele, icoanele fqcqtoare de minuni wi altele, ’nckt a schimbat aproape cu totul caracterul activ wi moralizator al bisericii, transfomkndu-i menirea, pentru ca ’n schimb preoyii sq poatq ckwtiga bani din rodul ce wi-l iau de intermediari pentru ’ndeplinirea dorinyelor oamenilor de cqtre sfinyi sau de cqtre vreo icoanq fqcqtoare de minuni ...> <Tocmai fiindcq lucrurile stau awa, sunt dator sq vqd wi sq recunosc cq, acei preoyi din capitalq, care s-au ridicat ’mpotriva mea, au dreptate din punctul de vedere al intereselor lor materiale, cqrora ei le dau cea mai mare importanyq ’n misiunea lor. Activitatea wi predica mea, mai ales cq au produs wi roade vqdite de viayq crewtineascq, nu puteau sq fie pentru acewti oameni deckt primejdioase wi vrednice de toate oskndele. Spre a putea sq mq oskndeascq, ce trebuiau sq facq? Pe ce se puteau ’ntemeia ca lupta sq le fie mai uwoarq wi izbknda mai sigurq? Iatq problema ce se punea pentru acewti oameni wi ’n rezolvarea ei nu le-a fost greu sq descopere calea cea mai simplq wi mai nimeritq. \"n adevqr, nimic mai simplu wi mai sigur pentru izbknda scopului lor, deckt ca ei sq facq cauzq comunq cu ortodoxia, sq se confunde cu ’nsqwi ortodoxia, iar pe mine sq mq declare vrqjmaw al ortodoxiei...> <Mie ’mi este de ajuns sq wtiu cq adevqrul este de partea mea wi de aceea nu mq ’ndoiesc cq wi Dumnezeu va fi cu mine. \"n orice caz, voi face totul, ’mi voi da chiar wi viaya, numai ca adevqrul sq pqtrundq ’n ckt mai mulyi.> <Iatq de ce pot sq privesc viitorul cu seninqtate. Nu eu am dus lucrurile unde au ajuns. Chiar wi aceastq scrisoare am fqcut-o numai din necesitatea de a índrepta gkndurile oamenilor sinceri wi de bunq credinyq spre miezul convingerilor wi acyiunii mele ...> \"n ziua de 16 ianuarie 1924 cazul preotului Teodor Popescu a venit din nou 'n faya consistoriului eparhial al Ungro-Vlahiei. De data aceasta, consistoriul era format din Teodor Georgescu, 132

Amintiri cu sfinyi prewedintele, membrii: Stancu, Cristache, Gibescu, Busuioc, Antipa Florescu wi procurorul Negulescu. Unul din membrii, Rqdulescu, wi-a dat demisia, nevoind sq participle la judecarea preotului 'nvinuit. Rqdulescu a fost 'nlocuit cu Gibescu 'n acest consistoriu. Preotul Gibescu slujise wi judecase 'n biserica Cuibul cu Barzq, aducknd acolo 'nvinuiri preotului Teodor Popescu. Corect ar fi fost ca pkrkwul sq nu fie 'n acelaw timp wi judecqtor. Totuwi, Gibescu a fost primit 'n acest consistoriu. \"n dreptul bisericesc, caterisirea este prevqzutq pentru unele cazuri, cum sunt: beyia, bqtaia, cqlcarea de jurqmknt, furtul sau dacq vreun cleric, afarq din pricinq de boalq, nu postewte postul Pawtelui sau miercurea wi vinerea. Ckyi preoyi ar rqmkne necaterisiyi, dacq s-ar aplica aceastq legiuire care se dovedewte formalq? Dupq scurt timp, Gala Galaction scria 'ntr-un ziar: <Amkndoi, Teodor Popescu wi Dumitru Cornilescu, se 'nfqyiwau cu preyioase daruri. Amkndoi, temperamente de luptqtori, amkndoi buni predicatori wi vibrknd de pasiunea misionarq. Ivirea lor proiectatq pe planurile pustiei noastre vieyi bisericewti a fqcut senzayie wi a fost salutatq de unii cu entuziasm. Era ceva nou, 'n afarq de nota oficialq, ceva revoluyionar ... Deocamdatq noi, biserica ortodoxq, am scqpat din mknq douq elemente de mare valoare. Am scqpat din mknq ... vorba vine. Ni le-au luat alyii de la nas, fiindcq noi suntem complet paralizayi, fqrq mkini wi fqrq picioare ...> <Preotul Teodor Popescu era un cleric deosebit de merituos. Bun predicator, devotat pastor sufletesc, amic al 'ntristayilor wi sqracilor. Munca sa pastoralq de la Cuibul cu Barzq l-a 'ncununat cu laude. Atunci de ce a fost scos din bisericq? ... Citiyi cartea lui de predici: <Isus vq cheamq>. Acolo nu este nicqieri vorba de biserica ortodoxq, dupq cum nu este nici de pagodele din Ce]lon>. Prin anul 1960 Teodor Popescu spunea: <Galaction wi-a cerut mai tkrziu iertare. - <Sq mq ieryi cq m-am amestecat 'n cearta aceea cu tine>. - <Fii pe pace, cq nu ai nici o greutate din partea mea>. Presa din aceastq perioadq este plinq de diferite pqrerei despre Teodor Popescu. \"n primul numqr din anul I al apariyiei revistei <Cuvkntul liber> din 26 ianuarie 1924, Dm. Theodorescu scria: <Luther a fost iniyiatorul unei dizidenye reale wi binefqcqtoare pentru propqwirea luminilor ... Avem de ckteva zile un Luther romkn! E preotul elocvent wi interesant de la biserica Cuibul cu Barzq, Teodor Popescu>. 133

Arhive sentimentale <Rqzvrqtirea preotului acesta rar nu constq atkt 'n efortul de eliberare pe care l-ar 'ncerca - fiindcq, slavq Domnului, pe cine terorizeazq 'n adevqr spiritualicewte biserica ortodoxq ca organizayie socialq? - ckt de minunea de a fi adus 'n discuyia obwtei romknewti, char 'n discuyia Bucurewtilor nepqsqtor wi chefliu, o gravq problemq bisericeascq, bazatq pe o chestie esenyialq de dogmq ...> <Preotul Popescu, de la Cuibul cu Barzq, a izbutit sq-wi adune toatq mahalaua lui 'n bisericq wi sq se facq ascultat wi urmat ... Enoriawii, care se adunau vrqjiyi de puterea cuvkntului wi puritatea purtqrii acestui preot, nu-wi dau seama cq au apucat pe drumul schismei ... veneau ca crewtini sq se 'nchine wi sq se simtq curqyiyi 'nainea unei inspirate evocqri a adevqrului lui Isus.> <Iatq 'nsq cq bqtrknii preoyi ai bisericilor goale, unde se morfolewte nazal, 'n faya a douq babe surde, un tipic newtiut wi ne'nyeles, dar imutabil wi sfinyit de chiar dispreyul celor ce-l slujesc cu devotement, iatq cq bqtrknii sau wi mai tinerii unei rutini neobositoare se ridicq ne'ndurqtori 'mpotriva alarmatului, norocosului insurgent: - Nu vq mai duceyi la el, crewtinilor, fiindcq ereticul falsificq sfknta noastrq ortodoxie!> <Nu i-a ascultat nimeni. Auditorii obiwnuiyi ai pqrintelui Popescu, fqrq o prea clarq wi amqnunyitq cunowtinyq a dogmelor greco-orientale, au continuat sq vinq la bisericq, fiindcq esenya crewtinq sufletului lor se gqsea 'mpqcatq de cuvkntul care-i 'nvqya. Cq doctorii ortodoxiei puteau gqsi deseori deosebiri de nuanye liturgice, - puyin 'i interesa pe enoriawii captivayi, cqci n- au fost niciodatq preocupayi de asemenea studii. Se simyeau 'mpqcayi crewtinewte sub cuvkntul preotului lor wi le era de ajuns. Putea fi de ajuns wi pentru bisericq.> <Dar, implacabilii golului wi statornicitului care nu cere mqcar oboseala de a-l cunoawte, aveau nevoie de o execuyie canonicq. Au fqcut-o. Din ea nu are nimic de folosit bisericq ortodoxq ... Schisma a fost provocatq, conturatq, precizatq de 'nwiwi paznicii tradiyiei.> <Pasionayii liberqrii, din ce 'n ce mai complete a spiritului uman, n-au de ce sq se plkngq. Orice pas 'nainte pe cqile limpezirii credinyelor e un triumf. Wi, 'n special, schimbarea unor simple devoyiuni opace sau sugestii ancestrale 'n formulqri de conwtiinyq, e revoluyia minunatq cu care biserica se 'nviazq mereu pe ea 'nsqwi, pentru a se face iniyiatoare, ne'nchipuit de anticipatq, a marilor eliberqri omenewti.> <Printre preoyi, chiar dacq unii simpatizau oarecum cu lucrarea 'nceputq de Teodor Popsecu 'n bisericq, nu aveau curajul s-o spunq 'n public. Un preot, D. Turcu a scris totuwi 'n ziarul 134

Amintiri cu sfinyi <Dimineayq> prin ianuarie - februarie 1924. <preoyii care au o idee bunq despre activitatea de la Cuibul cu Barzq, sq nu 'ndrqzneascq sq wi-o spunq pe fayq, pe cknd ceilalyi o acopere cu toate ocqrile? Ckt de mulyi sunt cei ce au o idee foarte bunq despre preotul Teodor Popescu, o wtiu eu, din numeroasele mqrturisiri pe care mi le fac aproape toyi preoyii tineri wi entuziawti cu care mq 'ntklnesc. Dacq preoyii, 'n aceastq chestiune, 'n care este vorba de principii wi de activitate pastoralq vie wi deosebitq, nu au 'ndrqznit pknq acum sq intervinq 'n favoarea preotului Teodor Popescu, 'n schimb, 'nsq i-au sqrit 'n ajutor credinciowii, 'n numqr mare wi cu hotqrkre nestrqmutatq, awa cum nu s-a mai vqzut 'n biserica noastrq .... Putea preotul Teodor Popescu sq facq parte dintr-o bandq de hoyi de tklhari, de criminali sau de falsificatori de bancnote, putea el sq fi fost un 'nwelqtor ordinar, un excroc wi nu s-ar fi repezit nimeni asupra lui cu atkta furie, cum s-au repezit acum, pentru cq este vorba de chestiuni bisericewti ...totdeauna polemicile bisericewti wi rqzboaiele bisericewti au culminat cu o violenyq aproape necunoscute pe alte tqrkmuri.> \"n ziarul <Dimineaya> din 1924 Teodor Popescu a publicat unele lqmuriri 'n legqturq cu miwcarea de la Cuibul cu Barzq. \"n ultimul articol din aceste lqmuriri, scria: <Convingerea mea adkncq este cq aceastq miwcare e 'nlqturarq din bisericq din pricina spqrturii care a fqcut-o 'n fqgawul vieyii din acest oraw si din alte pqryi, prin viaya celor intrayi 'n miwcare, adicq a celor hotqrkyi la o viayq dupq Evanghelie. Evanghelia spune lqmurit cq oamenii iubesc mai mult 'ntunericul deckt lumina, cknd faptele lor sunt rele ...> <Dacq bqrbatul devenit credincios, nu mai simyea plqcere sq viziteze localuri 'n care soyia necredincioasq 'wi gqsea plqcerea, femeia a 'nceput sq fie nemulyumitq. Dacq pqrinyii plecknd de acasq, lqsau bqiatului sau fetei, acum credinciowi, vorbq cq, dacq vine cutare, sq-i spunq cutare minciunq wi acela sau aceea nu se 'nvoia, pqrinyii au 'nceput sq se arate nemulyumiyi. Dacq un tknqr, acum credincios, nu se mai 'nvoia sq 'nsoyeascq pe prietenii lui 'n localuri de bquturi sau de alt fel, aceia se porneau contra acestuia, zeflemisindu-l, ba chiar urkndu-l de-a binelea ... Astfel de lucruri au dat de gkndit. Wi astfel s-a dus vestea de miwcare. Spqrtura fqcutq 'n fqgawul vieyii obiwnuite e clarq.> <\"n ce privewte pe preoyi, aceastq miwcare nouq 'n sknul bisericii a 'nceput sq cam punq pe gknduri, ba chiar sq le dea de bqnuit. Pe mulyi preoyi, socotiyi mai cu vazq miwcarea noastrq i-a pus 'n umbrq, i-a 'ntunecat. Inactivitatea celor mai mulyi pe tqrkmul Evangheliei a iewit dureros la ivealq. Acewtia nu se putea 135

Arhive sentimentale sq nu ia atitudine contra. Nu puyini dintre ei ne-au numit fanatici, nebuni, >Noi rqmknem awa cum am apucat>, adicq 'n vechile noastre pqcate, rqspundeau celor ce-i 'ntrebau de miwcare.> <\"n felul acesta solidaritatea de viayq s-a rupt, necredinya multora s-a dat pe fayq, golul sufletesc al altora a iewit la ivealq. Iatq spqrtura.> <Gkndul meu a fost sq-mi vqd mai departe de lucru 'n sknul bisericii 'n care m-am nqscut wi am crescut, nutrind tainic nqdejdea cq acyiunea, pornitq wi dusq mai departe va influenya 'n bine wi va contribui 'ntr-o mqsurq ckt de micq la 'nviorarea mult doritq. De n-aw fi fost purtat de acest gknd, aw fi demisionat 'n urma scandalului ce mi s-a fqcut 'n bisericq. Am preferat 'nsq sq primesc sq fiu oskndit. Pentru chestiuni de tipic, autoritatea m-a 'nlqturat wi odatq cu mine a 'nlqturat din bisericq wi miwcarea pornitq. Nu mq revolt din aceastq pricinq. Am conwtiinya cq n-am grewit fayq de bisericq wi fayq de neamul meu, dacq m-am 'ndreptat de-a binelea fayq de Evanghelie, 'ndreptknd spre ea wi pe alyii. Wi pe ckt mq va ajuta Dumnezeu, voi lucra wi mai departe.> <Prevqd cq de acum voi avea de 'ntkmpinat piedici mari. Ele au wi 'nceput sq se arate. Spun 'nsq celor ce cautq sq-mi punq piedici, cq nu fac altceva deckt dau dovadq de neputinya lor. Adevqrului nu i se poate opune forya multq vreme. Un om nepqrtinitor judecq awa cum a judecat vestitul Gamaliel: Dacq aceastq miwcare e de la Dumnezeu, nu e pe lume foryq care s-o poatq 'mpiedica. Viitorul va dovedi dacq ne-am 'ntemeiat pe adevqr sau nu; wi va dovedi prin aceea ce va rqmkne din munca noastrq wi prin proporyiile ce va lua miwcarea 'nceputq. Chiar dacq sunt 'nlqturat din sknul bisericii, nu-mi voi pierde eu vremea sq lupt contra bisericii, ci voi lupta contra newtiinyei wi a pqcatului wi voi cquta sq ckwtig suflete, nu pentru mine, ci pentru Cristos. Wi dacq totuwi alyii ne vor sili la luptq, o vom primi, prigonirea este anunyatq clar 'n Evanghelie, de aceea ea nu ne surprinde. Rea o fi vijelia care 'ndoaie pomii, le rupe frunze wi ramuri; 'nsq le face wi un serviciu: 'i face sq-wi adknceascq tot mai mult rqdqcinile 'n pqmknt, de unde sorb mai multq hranq, deci tot mai multq putere. Piedicile ce ni se pun 'n cale, prigonirea, vor face sq ne 'ncredem mai mult 'n Domnul, 'n mkna cqruia am 'ncredinyat soarta noastrq. Vom avea prilejul sq vedem dacq libertatea de conwtiinyq nu e deckt pe hkrtie. \"ntemeiayi pe minunatele fqgqduinye ale lui Dumnezeu, vom cquta sq ne vedem liniwtiyi de lucru ...> <\"n alte yqri autoritatea civilq, 'nyelegknd ce foloase mari are statul din miwcqrile sqnqtoase care 'ndrumeazq lumea spre Evanghelie, 'ncurajeazq aceste miwcqri. Cei mai buni cetqyeni ai 136

Amintiri cu sfinyi statului nu-i formeazq deckt Evanghelia. Mult ar fi folosit yara noastrq, dacq poporului i s-ar fi dat lumina Evangheliei. Wi dacq sunt oameni care nu numai cq nu dau ei 'nwiwi poporului aceastq luminq, dar 'mpiedicq wi pe cei ce o dau, prin aceasta ei fac un pqcat wi fayq de Dumnezeu wi fayq de neamul nostru.> EG 70. Aurel Popescu Iatq o sarcinq care-mi este foarte dificilq: sq scriu ceva despre Aurel Popescu, mentorul meu de-o viayq, omul care, dintre toyi, m-a influenyat cel mai mult ‘n starea wi stilul meu de viayq. Cum s-a ‘ntkmplat? <Nea Auricq> a apqrut ‘n viaya mea ‘n vremea ‘n care-mi cqutam o identitate personalq, pe timpul cqutqrilor dureroase dupq adevqr wi autenticitate. N-am fost niciodatq strqin de crewtinism sau spiritualitate. Am crescut doar ‘n casa unui pqstor baptist wi am fost ‘nconjurat de spiritualitatea evreilor veniyi ‘n orizontul familiei noastre pe linia mamei mele. Pe la 17-18 ani ‘nsq mq gqseam cam departe de bisericq wi foarte aproape de o carierq strqlucitq ‘n organizayia de UTC a Liceului unde ‘mi fqceam studiile. Privindu-l wi ascultkndu-l atkyia ani pe tatql meu la amvonul bisericii, ‘nvqyasem sq vorbesc bine wi aveam talent de ... propagandist. Ceva era ‘nsq putred ‘n sufletul meu wi dincolo de famfaronada de suprafayq, temeliile tuturor convingerilor mele erau foarte wubrede. Mai mergeam, din cknd ‘n cknd, la bisericq, dar ceea ce auzeam mi se pqrea foarte departe de realitate wi foarte sqrac ‘n comparayie cu cqutqrile mele ‘n lumea literaturii wi filosofiei. Atunci a apqrut la orizontul experienyelor mele Aurel Popescu, intelectualul fqrq Seminar, care umplea sqlile bisericilor cu ascultqtori wi amvoanele cu un aer tineresc, proaspqt, primqvqratec wi, ... mai ales <contemporan.> Inginer prin formayie scolasticq, poet din fire, ‘mpqtimit de studiul Scripturilor wi ... <wmecher> de Bucurewti prin personalitate, fratele Aurel m-a fascinat din prima clipq. “i sorbeam cuvintele de pe buze, ‘i cqutam privirile care se plimbau peste audienyq, cqutam sq-i stau aproape wi mq cqyqram pe poziyia mea de <fiu de predicator> ca sq-i ajung mereu ‘n preajmq wi sq-i fur ceva din farmecul acelei personalitqyi unice. Predestinat parcq prin nume sq ajungq <popq>, Aurel Popescu a fost pentru o vreme <copilul spiritual> al lui Teodor Popescu wi a frecventat adunqrile celor deveniyi de bunq voie <crewtini dupq 137

Arhive sentimentale Evanghelie.> A plecat apoi dintre ei din cauza botezului, pe care-l ‘nyelesese wi-l primise altfel deckt propovqduia Teodor Popescu. A trecut astfel la cultul baptist, dar nimeni n-a putut vreodatq sq spunq cu certitudine ce <culoare> doctrinarq are. Prin botez <baptist>, prin ‘nvqyqtura despre ‘mplinirea profeyiilor, despre rqpirea Bisericii wi despre venirea Domnului <crewtin dupq Evanghelie>, prin trqirea sentimentalq aprinsq, prin graba cu care alerga la rugqciune wi prin focul din ckntare <pentecostal>, prin simplitate wi prin smerenie <ostaw al Domnului>, prin dragostea de neam <ortodox ‘mprietenit cu Ioan Alexandru, Aurel Popescu a fost wi, slavq Domnului, ‘ncq mai este un <crewtin adevqrat> vewnic ‘ndrqgostit de Dumnezeu wi de aceia care-L cautq wi-L slujesc cu o inimq ‘ntreagq wi consacratq. A apqrut printre noi ‘ntr-o vreme ‘n care Statul comunist cquta sq monopolizeze tiranic viaya spiritualq a nayiunii, ‘mpingknd violent orice altq ideologie sau teologie ‘n dosul uwilor ‘nchise ale bibliotecilor wi bisericilor. Declarat singurul autorizat sq facq educayia noii generayii, Statul interzisese pentru o vreme bisericilor sq facq educayie copiilor wi tinerilor. Dacq stau sq mq gkndesc bine, prin interzicerea oricqror creayii wi participqri personale (poezii, ckntece, etc.) Statul comunist ‘mpingea bisericile evanghelice spre statutul liturgic al bisericii tradiyionale ortodoxe. Era vremea cknd, dupq o cqlqtorie fqcutq ‘n orient, Nicolae Ceauwescu ‘ncepuse o minirevoluyie culturalq de model chinezesc prin care avea ca scop declarat sq <ia ‘n stqpknire conwtiinya nayionalq.> Biserica trebuia declaratq drept un vestigiu perimat al trecutului condamnat de istorie, iar liderii religiowi, cknd nu erau chemayi sq facq pe fayq propagandq comunistq, erau foryayi sq se resemneze la lipsa oricqrei <relevanye> sociale prezente. Iatq de ce, ridicarea providenyialq a lui Aurel Popescu a fost o gurq de aer peste un crewtinism lewinat wi agonizant. El vorbea despre un crewtinism contemporan ancorat ‘n realitatea cotidianq. Pentru el, ‘nvqyqtura lui Christos, departe de a fi perimatq wi condamnatq de istorie, era mult mai mult deckt o alternativq posibilq la ideologia comunistq, era singura ideologie destinatq sq triumfe ‘ntr-un final glorios, ‘n care Christos va veni sq-wi ia la Sine Biserica ‘wi va pune la punct vrqwmawii wi va instaura pe pqmknt domnia Lui milenarq. Aurel Popescu, a ‘nceput sq vorbeascq de la amvoanele bisericilor baptiste ‘ntr-o vreme ‘n care complicitatea fricoasq a liderilor crewtini instaurase o liniwte vinovatq asupra subiectelor declarate <tabu>. Era o <tqcere grqitoare>, mqrturisind despre 138

Amintiri cu sfinyi tqria persecuyiei, dar wi despre slqbiciunea slujitorilor chemayi sq publice mesajul crewtin. Nu-i de mirare cq noi, tinerii, care suntem ‘n orice generayie fermentul chemat sq-wi contureze o identitate prin contestarea tuturor rknduielilor prezente, eram fermecayi de apariyia acestui <protestatar> optimist, pornit parcq sq se ia de piept de unul singur cu ‘ntreaga opresiune ideologicq din Romknia. Desele lui chemqri la <ordine> din partea Securitqyii politice wi ideologice, repetatele lui arestqri wi ‘ndelungatele interogatorii, ‘l fqceau sq capete ‘n ochii nowtri de tineri idealiwti dimensiuni epice. EG 71. Aurel Popescu Ceea ce dqdea wi mai mult haz situayiei generale era faptul cq, odatq eliberat din strknsoare de securitate, Aurel Popescu venea iar la bisericq wi povestea de la amvon, ca sq audq toatq lumea, discuyia lui cu organele de anchetq ale Securitqyii. Aerul lui relaxat wi wmecheresc, vorbirea ‘ntoarsq wi mereu parcq ironicq, zkmbetul wugubqy care-i apqrea din cknd ‘n cknd pe fayq ne dqdea tuturor curaj wi ne fqcea sq-l urmqm ‘n mesaj wi atitudine. “mi aduc aminte cq a venit odatq dupq un interogatoriu <la sknge> wi ne-a povestit cq unul din coloneii care-l anchetase i-a spus: <Pregqtewte-te sq mori, domnule Popescu. te facm martir! De aici nu mai scapi!> Toatq pornirea violentq a colonelului wi toatq asprimea lui premeditatq s-au topit ‘n faya replicii liniwtite wi parcq numai jumqtate serioase a fratelui Aurel: <Nu mq faceyi dumneavoastrq, domnule colonel, martir! Martir nu poate ajunge oricine! Harul asta este pqstrat de Dumnezeu doar pentru ckyiva oameni alewi. N-am eu stofq de martir, domnule colonel.> Altq datq ne-a spus: <M-au ‘ntrebat de ce vorbesc de la amvon, cq doar n-am studii teologice. I-am rqspuns sq nu mq jigneascq. Eu n-am diplomq de la Seminar, dar am foarte multe studii teologice. Ba ‘ncq wi acum studiez Biblia mai mult deckt foarte mulyi preoyi cu diplome de la Seminare ...> <Mi-au cerut sq nu mai vorbesc de la amvon despre |ant, despre Spinoza, despre Dar[in, despre Marx wi despre Lenin. Le- am rqspuns: <De ce, domnule colonel? Am acasq o bibliotecq cu 139

Arhive sentimentale cqryi scrise de toyi acewtia. Stau awa de bine unul lkngq altul, ‘mpreunq cu toate cqryile mele crewtine. Nu se ceartq, nu fac gqlqgie. De ce sq nu-i lqsqm ‘mpreunq wi ‘n bisericq ?> <Mi-au spus cq toatq chestia asta cu Isus Christos este o poveste de adormit copiii, bunq doar pentru mowi wi babe cu frica de moarte. Le-am rqspuns: <Dacq este awa wi o credeyi din toatq inima, de ce nu lqsayi Biblia ‘n mkinile oamenilor? De ce nu o vindeyi ‘n librqrii? Nimeni nu se supqrq cq existq ‘n librqrii cqryi de povewti! Lqsayi-L pe Isus Christos sq stea ‘n mkinile copiilor, tot awa cum este cu Fqt Frumos wi cu Scufiya Rowie. De ce vq luptayi cu Isus Christos? Domnule colonel, nimeni nu se luptq cu Ileana Cosknzeana ... Nu cumva chiar wi dumneavoastrq v-ayi dat seama cq acest Isus Christos este periculos pentru cq viaya Lui n-a fost doar o poveste, iar Biblia wi mesajul Lui au foarte mult de a face cu realitatea pe care o trqim wi noi astqzi ?> EG 72. Aurel Popescu Cine este Aurel Popescu wi de unde a venit el? Iatq propria lui mqrturie, awa cum a fost ‘nregistratq pe o bandq de magnetofon ‘n Biserica Bethel din Anaheim, California: < <Eu m-am nqscut din nou pe la ora 11 wi jumqtate, la 24 Decembrie 1939. Wtiu cknd m-am nqscut din nou. Nu wtiu cknd m-a nqscut mama, dar cknd m-am nqscut din nou wtiu precis. Ei bine, cknd am plecat acasq, vine un coleg la mine wi-mi zice: <Ce facem dupq-masa asta? Ne ducem dupq una, dupq alta, dupq sport, dupq cutare ...> Zic: <Stoienescule! M-am nqscut din nou!> Zice: <Te doare capul!> <Nu mq doare capul!> zic. <M-am nqscut din nou! Sunt copilul lui Dumnezeu.> Zice: <Lasq, mq! ...> wi se uita dupq gard de ca wi cum eu mq yicnisem. <Lasq cq mai vin eu pe la tine. Lasq acum ... Liniwtewte- te.> Eu eram foarte liniwtit. Peste o sqptqmknq, cknd m-am dus luni la wcoalq le-am spus la colegi: <Bq, frayilor! Eu m-am pocqit. M-am ‘ntors la Dumnezeu!> Zic: <Bq, azi n-avem Religia! (cq era orq de Religie). Mkine avem Religia.> <Lasq Religia! Eu l-am primit pe Domnu^ Isus!> 140

Amintiri cu sfinyi S-a fqcut ... gol ... ‘n jurul meu. Pknq la urmq m-a dat afarq din wcoalq. Dupq aceea m-a dat afarq wi de la servici ...dupq aia m-a dat afarq wi din yarq ...am ajuns ‘nsq bine. Dumnezeu a avut grijq de mine. Dar, mai ales, m-am nqscut din nou! Sunt copilul lui Dumnezeu! Dar atunci eu n-aw fi putut sq spun cq-L cunosc pe Isus ... aw zice cq L-am primit, am primit vindecare, am wtiut cq am pqcatele iertate. Pocqinyq? Aproape n-am avut-o de loc atunci! Pentru cq eram awa de bucuros cq Isus mi-a iertat pqcatele ‘nckt nu mq mai preocupa problema pqcatului.. Problema pocqinyei a apqrut la mine, ‘n conwtiinya mea, abea dupq ce m-am ‘ntors la Dumnezeu. Eu m-am ‘ntors cknd, awa printr-o strqfulgerare, printr-o luminq de sus, am ‘nyeles cq Isus a murit pentru mine. Ca zice sq viu la El wi cq trebuie sq vin. Am venit fqrq sq ‘nyeleg ce ‘nseamnq asta, dar am venit ... am zis: <Vin, Domne Isuse>! Wi inima mea s-a umplut de bucurie. Am simyit cald ‘nquntrul meu wi am simyit cq s-a petrecut ceva cu mine. Despre pocqinyq am aflat mai tkrziu ... Dupq explozia aia de bucurie de ckteva luni de zile am ‘nceput sq vqd ce gknduri am! Mai rele ca ‘nainte! Wi am zis: <Doamne, eu sunt mai rqu ca ‘nainte!> Bun nu fusesem niciodatq, dar, cel puyin, ‘n sqptqmknile alea mi se pqruse cq e cerul pe pqmknt. Pknq a dat un om de mine wi mi-a spus: <Frate, te-ai ‘ntors cu bucurie la Dumnezeu, dar dumneata nu wtii ce <fire> ai! Aia nu s-a ‘ntors! Wi nu se ‘ntoarce niciodatq. Wi e un Diavol ... wi e o lume care te ispitewte ... Ei, ai sq ‘nveyi de- acum ‘nainte pocqinya.> Frayilor, pocqinya aw zice cq nu e atkta pentru aceia <de afarq>, ckt e pentru qia din lquntru ... pentru credinciowi. EG 73. Aurel Popescu “n paleta de culori contemporanq, Aurel Popescu a adus nuanya unui umor fin la adresa <caraghioseniilor> artificiale ale celor care ‘ncercau sq ‘ncqtuweze spiritul ‘n temniya doctrinelor materialismului dialectic wi fondul unui bun simy romknesc menit sq ne re’ntoarcq mereu cu picioarele pe pqmknt la dimensiunile normalului crewtin. Predicile sale erau doze binefqcatoare de realism aplicate unei societqyi bkntuite de discursurile halucinante ale celor cuprinwi de febra cultului personalitqyii celui plasat vremelnic ‘n fruntea Statului. 141

Arhive sentimentale Ce avea de fapt Partidul Comunist Romkn cu <cultele> evanghelice ? Adqugat rudimentarului sistem materialist ateu, peste Romknia acelor ani sufla delirant un dewanyat cult al conducqtorului iubit. “ncq o datq, diagnosticul spiritual wi social pus de Biblia asupra celor ce se ‘ndepqrteazq de Dumnezeu se dovedise corect: Romknia ‘nnebunise! <S-au fqlit cq sunt ‘nyelepyi wi au ‘nnebunit; wi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor ‘ntr-o icoanq care seamqnq cu omul muritor ... au schimbat ‘n minciunq adqvqrul lui Dumnezeu, wi au slujit wi s-au ‘nchinat fqpturii ‘n locul Fqcqtorului, care este binecuvkntat ‘n veci. Amin!> (Rom. 1:22, 23, 25) Ateu ‘n teorie, Partidul Comunist s-a lqsat corupt wi contaminat de paranoia care ‘ncolyise ‘n Nicolae Ceauwescu, declanwknd o veritabilq campanie de ‘ndumnezeire a wefului de Stat. Spiritul uman este religios ‘n esenyq wi-wi cautq dumnezeul. Abandonknd <izvorul adevqrat>, comuniwtii romkni au desfigurat pentru o vreme spiritul religios al poporului nostru wi wi-au sqpat mereu <puyuri care nu yin apq>. Idolii vremii s-au chemat rknd pe rknd: Lenin, Stalin, Marx, Engels, Gheorhe Gheorghiu Dej wi era acum prezent ‘n toate casele, pe toyi pereyii wcolilor, ‘n toate publicayiile presei, ‘n toate telejurnalele de searq wi de noapte icoana lui Nicolae Ceauwescu: <Treceyi ‘n ostroavele Chitim, wi priviyi! Trimiteyi la Chedar, uitayi-vq„ bine, wi vedeyi dacq„ s-a ‘ntkmplat acolo awa ceva: wi-a schimbat vreodatq un popor dumnezeii, mqcar cq„ei nu sunt dumnezei? Dar poporul Meu wi-a schimbat slava, cu ceva care nu este de nici un ajutor! Mirayi-vq„de awa ceva, ceruri, ‘nfiorayi-vq„de spaimq„wi groazq, zice Domnul. Cqci poporul Meu a sqvkrwit un ‘ndoit pqcat: M-au pqrqsit pe Mine, Izvorul apelor vii, wi wi-au sqpat puyuri, puyuri crqpate, care nu yin apq.> (Ieremia 2:10-13).î Idolatrizarea elementelor din sistemul social comunist nu era ceva nou. Direcyia nu era nouq. Pervertirea spiritului crewtin romknesc fusese evidentq ‘ncq din debuturile comunismului ‘n Romknia. Ea ‘nflorise fqyiw ‘ntr-una din clasicele povewti <comuniste> ale lui Mihai Beniuc, ‘n care este suficient sq ‘nlocuiewti ‘n text numele lui Dumnezeu cu numele Partidului pentru ca sq-yi sarq ‘n ochi falsificarea: <Partidul e-n toate, e-n cele ce sunt Wi-n cele ce mkine vor rkde la soare ...> 142

Amintiri cu sfinyi “n anii tulburi ai deceniului wapte din secolul douqzeci, idolatria mawinqriei de propagandq inventase cele mai dewanyate complimente pentru <conducqtorul iubit>: <Luceafqrul>, <Geniul carpayilor>, Vrednicul urmaw al lui Decebal>, <Ckrmaciul>, <Un nou Mihai Viteazu>, <O personalitate majorq a politicii internayionale>, <Cel mai iubit om al Romkniei>, <“ntkiul cetqyean al yqrii>, etc. Fratele meu, care lucra ca inginer la IIRUC - Bucurewti, mi-a povestit cu un glas rqguwit ce i se ‘ntkmplase cu o zi ‘n urmq. Supqrat cq nu fusese aclamat cu destul entuziasm proletar ‘n vizita pe care o fqcuse oamenilor de pe acolo, Ceauwescu se plknsese secretarului de partid local. Urmarea a fost cq acest secretar de partid pe instutiyie i-a adunat pe toyi oamenii cu funcyii de rqspundere din unitate ‘n sala de festivitqyi wi i-a pus sq scandeze timp de 45 de minute lozincile care <nu se auziserq bine> ‘n timpul vizitei lui Ceauwescu. “n faya unei sqli ridicate ‘n picioare, secretarul de partid era tolqnit comod pe un fotoliu wi cu picioarele ridicate pe masa de conferinye. Din cknd ‘n cknd, fqcea un semn wi zicea: <Mai tare tovqrqwi! Mai cu entuziasm! Data viitoare sq wtim cum sq energizqm masele populare wi sq-l cinstim pe preaiubitul nostru conducqtor.> Apqrut printre noi pe fundalul acesta grotesc, Aurel Popescu a fost unul din glasurile celor care, asemenea celui din celebra povestire, au ‘ndrqznit sq strige ‘n gura mare: <“mpqratul e gol!> “n aceastq minoritarq tabqrq, el s-a ‘mprietenit foarte repede wi foarte trainic cu alte personalitqyi contestatare ca preotul Calciu Dumitreasa, Pavel Nicolescu, Paul Goma wi Iosif Yon. EG 74. Aurel Popescu Dewi a fost foryat sq plece din Romknia, inima dknsului a rqmas alqturi de poporul romkn nenorocit wi vewnic ‘n cqutare dupq o parcq iluzorie rezolvare a tuturor problemelor. Desele lui vizite la Bucurewti wi prin alte localitqyi ale Romkniei i-au dat mereu ocazia sq se apropie de oameni wi sq caute sq-i aducq la <realitate> prin Evanghelia lui Christos. Iatq una din mqrturiile lui dupq o astfel de vizitq ‘n Romknia: <Dupq Sfknta Scripturq, omul se nawte orb, nu <devine> orb. Cu natura lui omeneascq, el vine ‘n lume <orb> pentru lumea spiritualq. Am fost la Bucurewti wi am intrat ‘n casa ‘n care am stat eu ‘nainte de a pleca ‘n yarq. E o casq de pe bulevardul Cantemir, pe 143

Arhive sentimentale lkngq blocul turn acolo. Mi-a fost dor sq mai intru ‘ncq o datq ‘n casa aceea, dar mq ‘ntrebam: <Cum sq intru ‘n casq?> M-am pomenit cq mq sui pe scqri la etajul ‘ntki wi am sunat. M-am speriat eu singur de zgomotul soneriei wi m-am ‘ntrebat: <Ce zic acum, dacq ‘mi deschide cineva uwa?> A iewit o doamnq respectabilq awa ... wi a lqsat uwa deschisq ‘n urma ei. I-am zis: <Doamnq, eu mq numesc Aurel Popescu. Eu am stat ‘n casa asta mulyi ani de zile.> Zic: <Uite ‘n colyul din stknga e baia, ‘n dreapta (care nu se vedea) este un dormitor. “n stknga e altul. Aici este o sufragerie mare> Nu i-a trebuit mai mult wi mi-a zis: <Poftiyi domnule Popescu, poftiyi ‘nquntru.> Am intrat ‘nquntru wi primul sfat care i l-am dat a fost: <Doamnq, altq datq sq nu mai deschideyi uwa chiar awa de uwor wi la alyii ... Cu mine ayi nimerit-o bine de data asta, dar altq datq nu se wtie ...> Imediat am vqzut pe masq o Biblie. <Citiyi cartea asta?> <Daaaa! Citesc cartea asta.> <Wi eu o citesc.> Dupq ckteva cuvinte schimbate, ceva politeyuri de astea, am ‘ntrebat-o: <Wi sunteyi crewtinq?> <Pqi bine, domnule, mi se pare cq yi-am spus cq citesc <cartea asta> ... Bine’nyeles cq sunt crewtinq!> Zic: <Doamnq, nu m-ar deranja prea mult dacq n-ar fi fost cuvkntul <bine’nyeles> ... Oamenii nu sunt <bine’nyeles crewtini>, sunt <bine’nyeles pqcqtowi>. Crewtini nu sunt toyi. Zice: <Da, da wtiu wi eu ...> Zic: <Wi de cknd sunteyi crewtinq?> <Pqi, zice, de cknd m-am nqscut!> <Ei, asta e wi mai greu, zic. Uite cum este, doamnq ... Crewtinismul qsta <de cknd ne-am nqscut>, nu este din Biblie. Dumneavoastrq citiyi Biblia wi crewtinismul qsta e <altul> nu e din Biblie. Zice: <Pardon! Awa e! Nu de cknd m-am nqscut. De cknd m-am botezat.> (Mai sunt unii care cred cq dacq boteazq copiii i-au fqcut crewtini. Asta este o ... fantezie!) Chestiunea este urmqtoarea: 144

Amintiri cu sfinyi <Doamnq, ayi mai amknat cu zece zile, dar pe dumneavoastrq v-a ‘ntrebat cineva dacq vreyi sq fiyi crewtinq atunci cknd v-a bqgat ‘n apq? V-a fqcut crewtinq cu forya, awa ...? Nu v-a ‘ntrebat nimeni! Nici n-avea pe cine sq ‘ntrebe ... Dumnezvoastrq, dupq asta puteayi sq vq faceyi budistq ... sau dacq v-ayi fi nqscut budistq, acolo ayi fi fost wi astqzi ? Credeyi dumneavoastrq cq gestul qsta a schimbat ceva la dumneavoastrq ? Nu-i adevqrat! N- a schimbat nimic! Dumneavoastrq, cknd v-ayi nqscut, v-ayi nqscut ca sq fiyi un >om>! Wi uite cq sunteyi wi Dumnezeu v-a dat sqnqtate pknq la vkrsta asta. Wtiyi ce vq mai trebuie dumneavoastrq? Vq mai trebuie sq vq <nawteyi din nou>! <Aaah!, zice, <am citit asta undeva pe la Ioan ..> <Da>, zic, <acolo era chiar unul <de meserie credincios> (awi zice <crewtin>), unul Nicodim <mai marele ‘nvqyqtorilor din Israel>. Dar Domnul Isus ‘i spune: <Sq wtii cq dacq nu te nawti din nou, nici nu vezi, nici nu intri ‘n “mpqrqyia lui Dumnezeu! Auzi, domnule, dar qsta era <de profesie>, qsta era un <‘nvqyqtor al Legii>! Dupq Lege, qsta era ‘n <perfectq ordine> wi Isus ‘i spune: <Sq wtii ...> Eu vq spun wi dumneavoastrq, doamnq, vq rog sq vq nawteyi din nou! <Pqi>, zice, <cum se face awa ceva?> Zic: <E ‘ntrebarea lui Nicodim! ... Eu am venit la dumneavoastrq ‘n aceastq searq sq vq spun <cum> se face awa ceva.> Am yinut cea mai bunq predicq din cele douq luni petrecute ‘n Bucurewti ‘n casa aceea! Cred cq pentru asta a trebuit sq mq duc atunci la Bucurewti, doar pentru doamna aceea. Recent, i-am trimis o carte a lui Teodor Popescu, <Veniyi la Isus - din Betania la Golgota> wi acum de abia awtept sq mq duc iarqwi la Bucurewti sq vqd ce mai face doamna de la bulevardul Cantemir, numqrul 13A. Alte adrese nu prea wtiu, da^ pe asta o wtiu foarte bine. Oamenii nu se <nasc> crewtini, wi nu devin crewtini nici cknd se <boteazq.> Nici nu trec de pe un tqrkm pe altul, pentru cq nu existq alt tqrkm, deckt calea lui Dumnezeu wi calea pierzqrii! Chestiunea este simplq: existq o cale a vieyii wi o cale a moryii. Oamenii sunt sau pe una sau pe alta. Iar tu trebuie sq te decizi singur pe care din acestea douq vrei sq mergi. Prima chestiune care declanweazq <nawtera din nou> este o ‘ntklnire personalq cu Isus. Trebuie sq stai de vorbq cu El. Fqrq aceastq ‘ntklnire nu existq <nawtere din nou>, nu existq crewtinism. Wi dacq unii dintre dumneavoastrq cred cq sunt crewtini, dar n-au trecut pe aicea, care nu wtiu ce e asta wi nu numai cq nu wtiu, dar nici n-au trqit-o ... e pagubq mare! 145

Arhive sentimentale Unii au ‘nvqyqt din teorie <ce> e asta, domnule! Wi acum vin sq ne ‘nveye pe noi ce e <nawterea din nou>! Ne yin lecyii despre <nawterea din nou> wi cknd ‘i vezi cum trqiesc, vezi bine cq nu sunt nqscuyi din nou! Da^ lecyia asta se ‘nvayq! Se ‘nvayq ca toate lecyiile! Cine are ‘nsq legqturq cu Dumnezeu simte destul de repede cq respectivul wtie lecyia, dar n-are prizq ‘n sufletul lui. S- ar cuveni acum sq ne ‘ntrebqm: <Noi o avem?> EG 75. Aurel Popescu “n ciuda stilului squ foarte <popular>, Aurel Popescu n-a fost un om superficial, ci un adevqrat om de wtiinyq, un matematician de excepyie, un foarte bun inginer wi, mai ales, un foarte mare wi declarat adversar al <mediocritqyii.> Aceastq goanq dupq <foarte puyin> ‘l deranja ‘n toate manifestqrile ei, dar cel mai mult ‘l stknjenea apariyia ei ‘n domeniul vieyii spirituale crewtine. Iatq una din marile lui ironii adresate celor ce vor <puyin> wi se mulyumesc doar cu <un minim care sq-i ducq ‘n cer.> Unii zic: <Frate, am multe greweli wi sunt slab ...e adevqrat, dar sunt copilul lui Dumnezeu wi, dac-o sq intru ‘n cer, am sq o iau wi eu imediat la stknga sau la dreapta wi am sq mq awez chiar lkngq uwq, ‘ntr-un coly, acolo ... n-am sq merg mai ‘n fatq. Mq mulyumesc sq fiu acolo, lkngq uwq.> Eu le zic: <Frate, sq nu te superi, e awa o aglomerayie pentru colyul acela! Toatq lumea se ‘nghesuiewte sq ajungq ‘n colyul acela de lkngq uwq. Ar trebui sq fii mai smerit aicea, sq te mulyumewti cu lucruri smerite wi sfinte, pentru ca atunci cknd vei ajunge ‘n cer, Domnul sq-yi spunq: <Treci mai ‘n fayq!> Nu te minyi cq vei fi modest ‘n cer dacq nu reuwewti sq fii modest aici.> Wi ‘ncq ceva, yine minte mereu cq mediocru ‘nseamnq cel mai bun dintre cei slabi, dar wi cel mai slab dintre cei buni. EG 76. Aurel Popescu N-a fost niciodatq unul din evangheliwtii explozivi, care n-are nevoie de nici o introducere, cqrora nu le este necesar nici mqcar sq-wi cunoascq prea bine auditoriul, ci a fost unul dintre marii <‘nvqyqtori wi pqstori>, cqrora le-a plqcut sq <tqifqsuiascq> cu cei care-l ascultq. Din aceastq cauzq, predicile lui au fost ‘ntotdeauna prefayate de o introducere mai lungq. Era de parcq simyea nevoia 146

Amintiri cu sfinyi sq stabileascq mai ‘ntki o <punte> ‘ntre inima lui wi inimile lor; avea nevoie de awezarea prealabilq a unui <cadru de referinyq comun>. Aceste <preambule> la predici erau un fel de rame ale unui tablou verbal pe care urma sq-l creioneze, un fel de awezare <‘n realitate>, cu <picioarele pe pqmknt> a ‘ntregii audienye. Iatq una din aceste introduceri la o predicq rostitq pe 9 Ianuarie ‘n biserica <Bethel> din Anaheim, California: <“n general, noi credinciowii, suntem niwte <ascultqtori uituci>, de aceea, Scriptura spune <sq luqm seama la felul CUM ascultqm>. Acuma, eu cred cq nu este vorba de <memorizare>, cq mai importante sunt concluziile pe care le tragem noi atunci cknd ascultqm cuvkntul lui Dumnezeu. Am ‘nceput, ‘n ultima vreme, sq citesc Cuvkntul lui Dumnezeu ‘ntr-o modalitate nouq. Aw numi-o <metoda de aplicare personalq> a celor citite. De pildq, citesc ‘n Biblie ce fac sau zic alyii wi ‘mi dau seama cq awa fac wi eu wi awa zic wi eu. Atunci, “i mulyumesc Domnului cq sunt <‘n ordine> cu lucrul acela. Dar citesc ‘n altq parte despre alte lucruri cu care nu sunt <‘n ordine> wi atuncea nu trec mai departe, ci mq rog Domnului: <Doamne, dq-mi binecuvkntarea sq mq pun ‘n rknduialq cu acest lucru wi iartq-mq cq am cqzut ‘n acest lucru.> Am citit, de pildq de Anania cq a minyit wi a murit din cauza asta. Eu zic: <Doamne, dacq Tu ai fi nimicit toyi mincinowii muream wi eu, pentru cq wi eu am minyit. Nu wtiu de ce l-ai omorkt numai pe qsta.> Mq rog Domnului: <Scapq-mq de minciunq.> Am mai ‘nvqyat wi un alt lucru ‘n ultima vreme: sq mq rog cu cuvintele lui Dumnezeu. Cknd Cuvkntul lui Dumnezeu ‘mi spune sq zic ceva, zic wi eu. De exemplu, ‘n psalmul 91 scrie: Pentru cq zici: <Domnul este locul meu de adqpost wi faci din Cel prea “nalt locul tqu de scqpare, nu te va ajunge nici o nenorocire.> Wi atuncea zic wi eu lucrul qsta: <Doamne, Tu ewti turnul meu de adqpost, Tu ewti locul meu de scqpare.> Wi mq agqy apoi de fqgqduinya cq nici o nenorocire nu mq va ajunge. <Eu zic Domnului,> spune psalmistul o datq, <Tu ewti singura mea fericire.> Zic: <Aici sunt ‘n lipsq, Doamne, cq nu zic ‘ntotdeauna asta.> Teoretic, zic awa, cq nici un credincios nu poate zice altceva deckt cq Dumnezeu este fericirea lui ...da^ cknd zic: <Doamne, Tu ewti singura mea fericire>, ‘mi dau seama cq sunq fals la mine. Eu mai am wi alte fericiri sau caut wi alte fericiri. Ajutq-mq Doamne sq ajung wi eu ‘n situayia aceasta. 147

Arhive sentimentale Scrie ‘n altq parte a Scripturii cq <toyi cei ce se ‘ncred ‘n Dumnezeu se laudq cq sunt fericiyi>. Dacq ar fi sq rog pe frayi wi surori sq ridice mkna, nu credinciowii, nu baptiwtii, ci <fericiyii> nu wtiu ckyi ar ridica mkna ... cq e greu sq spui: <Sunt fericit, domnule>. Ai datorii, ai probleme, nu te ‘nyelegi cu soyia, nu te ‘nyelegi cu soyul, copiii te necqjesc. Cum sq zici cq <nu mai pot de fericit> ? Dar awa spune Scriptura! Oamenii acewtia se laudq! Lauda de felul acesta este permisq! Dar noi nu ne lqudqm cu astfel de lucruri, ne lqudqm cu alte lucruri ... M-a frapat ce zice David ‘n psalmul 23: <Domnul este Pqstorul meu, nu voi duce lipsq de nimic> (sau cum zice ‘ntr-o altq traducere: <Domnul este Pqstorul meu, nu mai ‘mi trebuie nimic altceva>). Eu zic: <Doamne, ckte ‘mi trebuie mie ...> Acolo scrie: <Nu voi duce lipsq de nimic>, dar eu mq scol ‘ngrijorat wi mq culc ‘ngrijorat, cq ci-o sq fie, ce-am fqcut, cq ci-o sq fac? Nu seamqnq cu ce este scris! Dupq ani de zile de credinyq, descopqr ‘ntr-una, mai mult ca altqdatq, cq nu sunt ‘n acord cu multe lucruri. Dumneavoastrq nu faceyi astfel de descoperiri ? Wi ce sq facem ‘n situayii dintr- astea ? Sq nu zicem: <Awa ne-am pomenit! Awa-i toatq lumea, awa o sq fim wi noi! N-o sq schimbqm noi lumea!> Nu e vorba sq schimbqm noi lumea, ci sq ne schimbqm pe noi ‘nwine! Ar fi cazul, mai ales acuma cknd suntem gata sq ne apropiem de Cuvkntul lui Dumnezeu sq cqutqm sq luqm seama la aceste cuvinte wi ceea ce este scris ‘n Biblie sq luqm nu numai ca pe ceva venit <spre noi>, ci ca pe ceva <al nostru>. Acest mesaj poate fi fqcut viu, dacq iewim din <litera moartq> wi-L lqsqm pe Duhul lui Dumnezeu sq ne facq sq luqm niwte hotqrkri. De pildq, de ckte ori am plecat noi de la adunare cu o hotqrkre foarte concretq: <Domnule, sqptqmkna asta am sq cer Domnului sq mq ajute sq nu mq ‘ngrijorez de loc!> Eu ‘mi aduc aminte cq mi-am dat o datq o ‘ntklnire cu nevastq-mea la Universitatea din Bucurewti. Era iarnq, lapoviyq wi am hotqrkt sq ne ‘ntklnim la capqtul Universitqyii unde e o cofetqrie wi o librqrie. Ne-am dat ‘ntklnire la ora wase seara, era deja ‘ntuneric wi frig. M-am dus, m-am awezat ‘n faya librqriei wi cofetqriei wi am avut impresia cq mi-a defilat prin fayq tot Bucurewtiul, wi nevastq-mea .. . nicqieri! Am stat un ceas jumqtate, m-am tot frqmkntat, numai fericit n-am fost, cq ‘mi treceau tot felul de gknduri prin cap. “ntki m-am revoltat, dupq aia m-am supqrat de-abinelea, dupq aia am zis cq o sq am o discuyie <serioasq> cu nevastq-mea. Dupq aia am zis cq nu e prea frumos sq ai o discuyie <serioasq> cu nevasta, cq o fi avut sqraca niwte motive cq n-a putut sq vie wi mi-am luat angajamentul cq 148