Sămânţa adevărului, An 2011, Nr.06

ADEVĂRULUI Revistă creştină  ·  Iunie 2011  ·  Gratis În acest număr Trebuie să lucrez, cât este ziuă Mai ieftin pe Amazon Candidaţi pentru mântuire Nori albi pe un cer albastru Nu avem nevoie de un palat

Sămânţa adevărului Cuprins Rubrica editorului Publicată lunar de: 3 Trebuie să lucrez, cât este ziuă Christian Aid Ministries 5 O. P. 1 - Gh. P. 1, Rubrica ‘nvqyqtorului 8 9 C. P. 1 Suceava 720300 Opt minuni ale milei lui Dumnezeu [email protected] Mai ieftin pe Amazon 10 Pescuim sau ne luptăm? 12 România 13 Rubrica părinţilor Comitetul executiv: 15 Comunicarea 16 David Troyer “Deschide-ne ochii” Paul Weaver Manipularea Roman B. Mullet James R. Mullet Rubrica istorică David King Paharul şi crucea - Introducere Comitetul de Istoria mişcării anabaptiste -Contextul Reformei îndrumare: Rubrica practică 21 Ernest Hochstetler 22 James Mullet Candidaţi pentru mântuire Johnny Miller Cultivarea salatei pe timpul verii 24 Jonas Miller 26 Perry Troyer Rubrica tineretului 28 Natan Bange Găsirea echilibrului între cumpătare şi generozitate Editor în căminul creştin Alvin Mast Nori albi pe un cer albastru “Nimeni nu l-a chemat vreodată pe John să vină” Editor adjunct Rubrica pentru copii 30 James K. Nolt 32 Nu avem nevoie de un palat Grafica Fără suc de mere Gicu Cotleţ Kristi Yoder Rubrica ,,O carte în serial” 33 42 Coordonator traduceri Chinurile dragostei - Partea a III-a Valentin Hrihorciuc Pagină publicitară - cărţi cu conţinut creştin 43 Foto copertă: O poezie pentru azi Megan Yoder Definiţia banilor © 2011 de Christian Aid Ministries. Comori zilnice pentru rugăciune 44 Nici un text din această publicaţie nu poate fi folosit fără aprobarea scrisă. Toate drepturile rezervate.

„Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să vă luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.” Iuda 1:3 Rubrica Editorului Trebuie să lucrez, cât este ziuă —James K. Nolt Ne bucuram cu întreaga familie de merg până în „oraşul” vecin şi să mă întorc plimbarea de seară cu bicicletele pe un drum înainte de a se face întuneric. Dar în timp bătătorit, special amenajat pentru biciclişti. ce pedalez cu putere prin a cincia decadă a Zona aceasta fusese folosită pe vremuri pentru vieţii şi-mi amintesc cât de repede au trecut o cale ferată care n-a mai fost circulată. Şinele ultimii zece ani, îmi dau seama că noaptea va şi bârnele de susţinere fuseseră scoase, iar veni înainte de a reuşi să realizez toate aceste zona fusese transformată într-o „cale ferată” planuri. „Ziua” mea se va transforma curând pentru biciclete. Intenţionasem să ajungem în „întuneric”, iar eu trebuie să lucrez acum! cu bicicleta în oraşul vecin înainte de a reveni la locul de parcare, dar se făcuse deja târziu Trebuie să lucrez – Creştinul trebuie să când ne-am pornit înapoi. Noaptea venea lucreze; el are o slujbă de împlinit şi o chemare cu repeziciune. Curând ne-am dat seama de dus până la capăt, atât în sens fizic, cât şi că vom fi nevoiţi să pedalăm pe întuneric. spiritual. Nu numai că trebuie să lucreze, dar Dorisem aşa de mult să mă bucur de peisajul el vrea cu adevărat să lucreze, să fie folositor, din natură, dar curând întunericul avea să-i să contribuie cu ceva pentru ceilalţi semeni ascundă frumuseţea. şi pentru Împărăţia lui Dumnezeu. „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” (2 În timp ce pedalam cât puteam de repede, Tesaloniceni 3:10) Creştinul nu vrea să fie mi-am amintit de cuvintele Domnului Isus. ca un parazit, dependent de alţii, şi cu atât Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui mai mult nu doreşte să fie un hoţ. Nu-şi ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu doreşte să se asemene nici preotului, nici mai poate să lucreze. (Ioan 9:4) Ziua pare levitului „care a trecut pe alături”, în loc să aşa de scurtă, iar sosirea nopţii este atât de fie o binecuvântare faţă de tovarăşul lor de sigură. Şi totuşi, vreau să... călătorie. Am multe planuri în viaţă. Mi-ar plăcea să „Cine fura, să nu mai fure; ci mai degrabă “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 3

să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă scopurile Lui în viaţa noastră. ce să dea celui lipsit.” (Efeseni 4:28) Avem două motive pentru a lucra: ca să asigurăm Cât este ziuă – Soarele apune deosebit de cele necesare traiului pentru nevoile noastre repede dacă ne luăm la întrecere cu el. Atunci şi ca să-i putem ajuta şi pe cei lipsiţi. În când trăim şi lucrăm cu un scop, timpul pare lumea aceasta căzută, plină de boli, războaie că se evaporă. Facem ca acele clipe să conteze şi dezastre naturale, vor fi mereu oameni care deoarece ele se adaugă minutelor, orelor, vor avea nevoie de ajutor. „Pentru că pe săraci zilelor şi anilor. „Ziua de ieri s-a dus şi cea îi aveţi totdeauna cu voi.” (Matei 26:11a) de mâine poate nu va mai veni niciodată, dar putem trăi clipa aceasta de astăzi.” „Şi nu S-ar putea să devenim frustraţi de ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este îndatoririle zilnice de a lucra pentru a câştiga viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care bani ca să ne putem acoperi nevoile. Ar fi se arată puţintel, şi apoi piere.” (Iacov 4:14) un lucru mare dacă am dispune de mai mult „Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.” timp şi pentru lucrarea spirituală. Şi totuşi, (Efeseni 5:16) în timp ce ne câştigăm pâinea, avem atâtea ocazii de a ne mărturisi credinţa prin cuvinte ...vine noaptea, când nimeni nu mai poate şi fapte. Creştinismul este mai mult decât o să lucreze – Acest adevăr este simplu dar teorie frumoasă despre care să discutăm; ne profund: când zilele vieţii noastre se vor demonstrăm devotamentul faţă de Hristos, sfârşi, nu vom mai putea lucra. „Tot ce hărnicia, buna cuviinţă şi sinceritatea prin găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea modul practic în care trăim şi lucrăm. ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, Rutina zilnică de la serviciu face parte din nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici „pedalarea” care ne duce acasă înainte de ştiinţă, nici înţelepciune!” (Eclesiastul 9:10) venirea serii cu întunericul ei. Trăim şi murim doar o singură dată. Nu mai există o a doua şansă după moarte. „Singura ...lucrările Celui ce M-a trimis – Ce lucrări viaţă ce-o ai, curând dincolo va trece / Şi fac eu? Lucrările pe care le-am început eu, doar ce-ai făcut pentru Hristos va rămâne” în mintea mea, sau lucrările pe care le vrea „Şi, după cum oamenilor le este rânduit să Dumnezeu? „Dacă nu zideşte Domnul moară o singură dată, iar după aceea vine o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc.” judecata.” (Evrei 9:27) Trebuie să continuăm (Psalmul 127:1a) Suntem prea dispuşi să ne să pedalăm prin viaţă ca nu cumva să apună împlinim propriile interese şi să ne atingem soarele înainte de a sosi la destinaţie, nu scopurile noastre. Putem pedala cât de repede mai devreme ca Dumnezeu să-Şi fi împlinit vrem, dar atâta vreme cât nu suntem pe scopurile Sale prin noi. „Căci Dumnezeu drumul cel drept, ci ne îndreptăm în direcţia este Acela care lucrează în voi şi vă dă, opusă, nu vom ajunge la destinaţie înainte după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” de căderea serii. Provocarea pe care o avem (Filipeni 2:13) nu este aceea de a ne „regăsi pe noi înşine”, cum vor mulţi astăzi, ci să-L găsim pe Isus Fie ca această ediţie a revistei noastre să te Hristos ca Mântuitor şi Domn al nostru. încurajeze, dragă cititorule, în lucrarea pe „Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; şi cine care o faci pentru Domnul Isus Hristos sau, îşi va pierde viaţa, pentru Mine, o va câştiga.” altfel spus, în lucrarea pe care Domnul Isus (Matei 10:39) Ne „regăsim” vieţile numai pe Hristos o face prin tine. Cât este ziuă, trebuie măsură ce Îi cerem zilnic Domnului să ne să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine călăuzească şi să ne îndrume ca să împlinim noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. (Ioan 9:4) Domnul să te binecuvânteze! 4  Sămânţa adevărului • Iunie 2011

„Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari, şi ţineţi învăţăturile, pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră.” 2 Tesaloniceni 2:15 Rubrica Învăţătorului O p t m i n u n i ale milei lui Dumnezeu —Lester Otto Mila este un atribut al lui Dumnezeu care pe care o au oamenii înainte de a se întoarce se află dincolo de puterile înţelegerii omeneşti. la Dumnezeu. Vorbind despre viaţa noastră Mila lui Dumnezeu este bunăvoinţa Sa de a din trecut, spune că trăiam „odinioară, după ierta, de a ocroti şi de a arăta compasiune. Este mersul lumii acesteia, după domnul puterii descrisă aşa de frumos în pasajul care urmează: văzduhului” şi că „Între ei eram şi noi toţi „Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre nelegiuirea, şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei pământeşti, când făceam voile firii pământeşti moştenirii Tale? El nu-Şi ţine mânia pe vecie, şi ale gândurilor noastre.” (versetele 2, 3) Cu ci Îi place îndurarea! El va avea iarăşi milă de greu putem înţelege cât de răi şi de stricaţi pot noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi deveni oamenii; şi totuşi, când se întorc la va arunca în fundul mării toate păcatele lor.” Dumnezeu, mila Sa este cu ei. (Mica 7:18, 19) Oamenii sunt aşa de răi, încât este, într- În mod natural, nu ne grăbim atunci când adevăr, o minune că Dumnezeu îi poate e vorba să arătăm milă. Când cel ce ne-a ierta. Când citim Vechiul Testament şi jignit este pe mâna noastră (atunci când ne-a vedem stricăciunea care s-a întors în lume nedreptăţit cineva şi avem câştig de cauză), imediat după potop, ne mirăm cum nu a fost suntem predispuşi să trecem la acţiune şi să Dumnezeu ispitit să cureţe din nou pământul îndreptăm nedreptatea care ni s-a făcut. Poate de oameni şi s-o ia de la capăt! Cu siguranţă că lucrul acesta este potrivit, dar din inima că oamenii ar fi meritat judecata aceasta, dar Sa plină de dragoste, Dumnezeu arată nespus mila minunată a lui Dumnezeu L-a reţinut să de multă milă celor care calcă legea Sa. Vom n-o facă. vedea care sunt cele opt minuni ale milei Sale nemăsurate. Minunea că Dumnezeu este gata să-i ierte pe toţi oamenii. Dumnezeu nu spune că doar cei Minunea că Dumnezeu îi poate ierta pe oameni. dintr-o anumită rasă, naţionalitate sau cultură Efeseni 2 ne oferă o imagine a stării păcătoase vor fi salvaţi, iar ceilalţi pierduţi. Mai degrabă “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 5

spune: „Într-adevăr, nu este nici o deosebire pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaşi Domn, Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa cheamă. Fiindcă «oricine va chema Numele minunată.” (1 Petru 2:9) Aceasta nu înseamnă Domnului, va fi mântuit».” (Rom. 10:12, 13) că cei care au trăit o viaţă de stricăciune pot continua să facă la fel. Cu siguranţă că nu! Da, Dumnezeu îi iartă pe toţi cei care vin Ei sunt oameni care s-au pocăit şi au biruit la El. De la un copil crescut într-un cămin de păcatul prin puterea de transformare a lui oameni temători de Dumnezeu, până la un Dumnezeu. copil născut în mediul cel mai stricat şi crescut să devină cel mai rău dintre păcătoşi, mila lui Dumnezeu nu ne cheamă doar să părăsim Dumnezeu este disponibilă fiecăruia. Toţi păcatul. El ne invită să devenim părtaşi ai slavei au aceeaşi problemă, a păcatului şi fiecare are Sale, şi aceasta are atât implicaţii prezente cât şi nevoie de mila lui Dumnezeu pentru a găsi viitoare. Este o slavă pe care noi, ca credincioşi, soluţia. o experimentăm aici, pe pământ – o slavă care nu este neapărat cinstită de oameni sau Minunea că Dumnezeu îi iartă pe oameni care să aibă aspecte strălucite ale minţii firești pe deplin. „Domnul este îndurător şi milostiv, a omului. Este, mai degrabă, o slavă cu care îndelung răbdător şi bogat în bunătate.[...] Ci Dumnezeu îi îmbracă pe credincioşii Săi chiar cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este aici, pe pământ. Şi atunci când viaţa noastră de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de pe pământ se va sfârşi, Dumnezeu ne va primi El; cât este de departe răsăritul de apus, atât Când păcatele noastre au fost curăţate prin sângele lui Isus, au fost îndepărtate în totalitate, şi Dumnezeu nu-Şi va mai aduce niciodată aminte de ele. de mult depărtează El fărădelegile noastre de la Sine, şi acesta va fi un eveniment mult mai la noi.” (Psalmul 103:8, 11, 12) Într-adevăr, glorios decât orice vom putea experimenta aceasta este o minune. Când îi iartă pe păcătoşi, vreodată aici, pe pământ. El îi iartă complet, încât nu-Şi mai aduce aminte de păcatele lor. Minunea că Dumnezeu poartă un dialog cu oamenii. Oamenii păcătoşi L-au respins cu Odată am discutat cu o rudă mai în vârstă, neruşinare pe Dumnezeu şi au nesocotit legile care avusese nişte probleme cu biserica şi a Sale. Şi totuşi, Biblia spune: „Veniţi totuşi să menţionat câteva persoane care făcuseră lucruri ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele rele. Când i-am amintit că trebuia să îi ierte, voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca a spus: „O, i-am iertat, dar nu pot uita, atâta zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face tot!” Cât de omenesc este lucrul acesta! Nu ca lâna.” (Isaia 1:18) De asemenea, mai spune: este la fel cu Dumnezeu. Când păcatele noastre „Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, au fost curăţate prin sângele lui Isus, au fost zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la îndepărtate în totalitate, şi Dumnezeu nu-Şi va Dumnezeu, şi veţi trăi.” (Ezechiel 18:32) mai aduce niciodată aminte de ele. Dumnezeu ar fi putut foarte uşor să-l creeze Minunea că Dumnezeu îi cheamă pe oameni pe om fără abilitatea de a alege. L-ar fi putut să părăsească păcatul şi să devină părtaşi ai slavei chema într-un mod autoritar, care nu să nu Sale. „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o poată fi refuzat. Dar Dumnezeu a ales să preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, dăruiască oamenilor abilitatea de a alege şi 6  Sămânţa adevărului • Iunie 2011

în mila Sa îi cheamă să-L slujească din propria ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă lor voinţă. Este adevărat că Dumnezeu îi viaţa veşnică.” (Ioan 3:16) constrânge câteodată pe oameni să se oprească din mersul lor şi să reflecteze la situaţia în care se Într-adevăr, nu există nicio cale prin care află. Acesta a fost şi modul în care Saul din Tars omul ar putea să-şi realizeze mântuirea prin a ajuns să devină creştin – cu toate că trebuia să propriile strădanii. Dumnezeu nu caută să facă o alegere în această privinţă. Totuşi, de cele primească ceva de la oameni. El îi caută pe mai multe ori, Dumnezeu îi cheamă pe oameni cei care I se vor închina, care vor merge cu la un dialog prin intermediul conştiinţei. El, care Îi vor sluji dintr-o inimă plină de dragoste. Dumnezeu, în mila Sa, ne uşurează Minunea că Dumnezeu îi transformă pe lucrul acesta atât de mult, încât să putem oameni. „Să nu vă potriviţi chipului veacului răspunde chemării Sale. acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Minunea că Dumnezeu a pus condiţiile Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” mântuirii la îndemâna oricui. Dumnezeu (Romani 12:2) Nu ne putem transforma pe noi doreşte ca toţi oamenii „... să caute pe înşine aşa încât să avem o minte reînnoită, dar Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească pe măsură ce ne supunem lui Dumnezeu, El ne bâjbâind, măcar că nu este departe de transformă. Probabil că El ne arată un anumit fiecare din noi.” (Fapt. 17:27) Un slujitor domeniu din viaţa noastră care nu este încă al Evangheliei spunea, cu ani în urmă, că transformat. Îl chemăm pe Dumnezeu în ajutor nimeni cu mintea întreagă nu a trăit pe faţa şi El ne dă harul de a birui. Aceasta este parte a pământului, fără să nu fi avut cel puţin odată procesului de transformare. posibilitatea de a se pocăi şi de a fi mântuit. Aceasta este mila lui Dumnezeu. Suntem încă oameni şi deseori arătăm în viaţa noastră aceleaşi trăsături păcătoase din Dumnezeu se foloseşte, în felul Său, de trecut. Cu toate acestea, Dumnezeu doreşte să lucrările din creaţie ca să arate omenirii ne facă nişte vase de cinste, folositoare, în loc de că există o Fiinţă supremă. El pune, de vase ale mâniei Sale. Numai Dumnezeu poate asemenea, în inima omului un gol pe care să facă dintr-o persoană adânc înrădăcinată în numai Dumnezeu îl poate umple. Oamenii păcat, una nouă, care să devină copilul Său. se confruntă cu problema aceasta, şi cei mai Minunea este că Dumnezeu binevoieşte să facă mulţi îşi petrec întreaga viaţă încercând lucrul acesta. să umple acel gol cu lucrurile şi plăcerile acestei lumi. Vor găsi împlinire numai dacă Minunea că Dumnezeu îi iartă pe oameni şi îi vin la Domnul Isus cu credinţă adevărată şi transformă în condiţii atât de simple. Ştim cât de pocăinţă. Dumnezeu, în mila Sa, a pus aceasta uşoare sunt condiţiile care ni se cer atunci când la îndemâna tuturor oamenilor. vrem să cumpărăm în rate/leasing electrocasnice sau automobile. De obicei, putem cumpăra tot Ne bucurăm că mila lui Dumnezeu ce dorim, iar vânzătorul va încerca să fixeze este deplină şi în dar. Totuşi, deşi mila Sa termenii de plată care să fie cel mai uşor posibil îi cuprinde pe toţi oamenii, mulţi nu vor de realizat. La fel este şi cu Dumnezeu. El nu beneficia de ea. Mulţimi de oameni vor ne cere să facem multe lucruri grele, nu ne refuza să vină la biserică să asculte Cuvântul pune poveri financiare pe umeri, şi nici nu ne vestit. Atunci, cum vor afla ei? Oamenii lui cere să suferim din punct de vedere fizic sau Dumnezeu sunt chemaţi să proclame în lume mental ca să fim iertaţi. Dumnezeu ne iartă şi minunile milei Sale. ne transformă în condiţii atât de simple. Isus Hristos a venit tocmai cu scopul acesta: „pentru Din The Christian Contender, nov. 2009 Rod and Staff Publishers, Inc. Tradus şi folosit cu permisiune. “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 7

Mai ieftin pe Amazon —Simon Schrock Era una din acele zile în care vrei să rezolvi Îţi imaginezi ce încântat aş fi fost să-i vând multe probleme. Sună telefonul. La capătul cartea scrisă de el? Pentru o clipă, m-am simţit celălalt al firului era un om care căuta o păcălit şi înşelat. După ce am pus receptorul anumită carte. Avea impresia că o văzuse pe înapoi în furcă, am bombănit: „Ce m-a tras una din tarabele noastre, dar acum nu mai în piept!” După ce eu şi colegul meu am era expusă acolo. A descris-o ca pe o carte pierdut atâta timp să găsesc cartea şi după care explica cum a ajuns Biblia la noi. Credea ce am dat câteva telefoane, tot ce am primit că autorul ei era de la Universitatea Liberty. a fost un „Mulţumesc!” neconvingător. Din Părea nerăbdător să aibă şi el o copie. M-am câte ştiu, a cumpărat cartea din altă parte. oferit să verific, dacă puteam, să găsesc cartea pe care o dorea. Poate că acel om a economisit câţiva dolari, dar eu am rămas cu o dezamăgire care nu se Întâi de toate, l-am întrebat pe vânzătorul şterge uşor. Imaginează-ţi ce bucuros aş fi de la taraba unde a fost văzută cartea. M-am dacă aş primi o invitaţie la biserica lui. Acea uitat pe inventarul magazinului în speranţa discuţie la telefon mi-a „adormit conştiinţa”. că îmi va veni vreo idee, dar nu am găsit ce Ea oferă o imagine despre cum mărturia dorea. L-am sunat înapoi să-i spun că nu am creştină poate fi pătată, iar gustul dulce al reuşit. Evangheliei poate fi risipit. După puţin timp, gândindu-mă încă Eu m-am născut înainte să se sfârşească la cele întâmplate, mi-am amintit de un Marea Depresie. Îmi amintesc nevoia de a titlu: „Căutarea Bibliei Originale”. Am economisi ultimul bănuţ. Încă îmi sună în găsit o copie în una din maşinile noastre de minte vorba tatălui de a aduce restul, când distribuţie. Autorul, Randall Price, este un mă trimitea la magazin să cumpăr câte ceva distins profesor, specializat în studii evreieşti pentru casă. Educaţia conservatoare care la Universitatea Liberty. Bucuros şi satisfăcut mi-a fost dată pune accent pe un trai simplu sufleteşte, m-am gândit că aceasta era cartea şi pe neconformarea cu lumea. Mai târziu, în căutată de clientul meu. L-am sunat şi, într- viaţă am învăţat ce este isprăvnicia creştină. adevăr, aceasta era cartea dorită! Astfel că ideea de a economisi este deja imprimată în mintea mea. Când mă gândesc În timpul conversaţiei noastre, mi-a spus la întâmplarea cu acel cumpărător care a vrut că şi el scrisese o carte şi că avea câteva să cumpere cartea, mă întreb: Cât de des noi, întrebări despre cum s-o lanseze pe piaţă. creştinii, care nu aparţinem acestei lumi, îi Am avut impresia că era interesat să o vândă ofensăm pe ceilalţi prin modul în care facem pe tarabele noastre. El mi-a mai dat câteva afaceri? Oare nu cumva un bănuţ înceţoşează detalii şi s-a oferit să-mi trimită mai multe mărturia pentru Regele pe care susţinem că-L informaţii, ceea ce a şi făcut mai târziu. slujim? Cât de des ceilalţi se simt înşelaţi, iar Evanghelia îşi pierde mireasma plăcută? „Într- Înainte să încheiem discuţia, l-am întrebat adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, dacă vrea să-i trimitem o copie a cărţii de o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt care el întrebase. M-a întrebat cât costă. pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe I-am spus preţul - 12.99 dolari. Iar el a calea pierzării.“ (2 Corinteni 2:15) răspuns: „Probabil că o pot lua mai ieftin de pe Amazon. Mulţumesc că m-aţi sunat.” 8  Sămânţa adevărului • Iunie 2011

Acest lucru ridică o altă întrebare veche răspândeşti mireasma lui Hristos. Iar Biblia care a apărut în vremea în care lucram cu alţi ne învaţă: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă câţiva fraţi în construcţii şi vopsitorie. Am sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare ajuns la concluzia că este mai uşor să lucrezi să privească pe altul mai presus de el însuşi. pentru oameni care nu merg la biserică decât Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci pentru creştini. Iar întrebarea care se naşte şi la foloasele altora.“ (Filipeni 2:3, 4) este: „De ce se întâmplă aşa?” De atunci, această întrebare a apărut frecvent la studiile Poate că, dacă laşi de la tine puţin mai biblice şi la lecţiile de şcoală duminicală. mulţi bani decât ceilalţi, când vine vorba de Nu spun că ştiu toate răspunsurile, dar afaceri, aceşti bani ar reprezenta bani investiţi sunt convins că în momente în care noi, în misiune. Poate un bacşiş în plus vorbeşte credincioşii, îi facem pe alţii să se simtă storşi mai mult decât o broşură. (Niciodată să nu de bani, când vine vorba de afaceri, nu este laşi o broşură în loc de bacşiş.) prielnic să-i invităm la biserică. „Poate găsesc cartea pe Amazon, la un Poate crezi că tranzacţia făcută de tine este preţ mai bun; mulţumesc că m-aţi sunat.” corectă şi ai economisit câţiva bani. Nu acest Mă îndoiesc că acest simpatic bătrân a lucru e cel mai important. Pentru un ucenic meditat mult la afirmaţia lui. Când mă al lui Hristos, este mai important ca cealaltă gândesc la creştinii care fac afaceri în acest persoană să simtă că a fost tratată corect. fel, îmi amintesc de un cântec pe care l-am Este frumos să nu dai motive oamenilor să auzit demult şi care suna cam aşa: „Ceea ce te discute. Isus i-a amintit tânărului bogat că eşti vorbeşte aşa de tare, încât nu pot auzi una din porunci este: „Să nu înşeli!“ (Marcu cuvintele.” 10:19). Aceasta însemnă să nu trişezi. Dacă cealaltă persoană se simte înşelată, nu mai Din Calvary Messenger Tradus şi folosit cu permisiune. Pescuim sau ne luptăm? Dacă nu eşti un salvator al celor pierduţi, în afara bisericii este folosită în biserică, vei deveni un judecător al celor salvaţi. rezultatele sunt explozive. În loc să aruncăm Există o dorinţă inerentă în natura noastră năvoadele, aruncăm cu pietre. În loc să schimbată care vrea să-i vadă pe oameni ajungem la cei pierduţi, devenim judecători împăcându-se cu Dumnezeu, iar dacă nu o ai celor salvaţi. În loc să întindem o mână focalizăm către cei pierduţi, o vom orienta de ajutor, îndreptăm un deget acuzator. către cei mântuiţi. În loc să-i ajutăm pe cei răniţi, îi rănim pe cei care ajută. E trist, dar la cei pierduţi nu Atunci, în loc să-i abordăm pe păcătoşi, ajunge nimeni, pe cei săraci nu-i hrăneşte îi supraveghem cu foarte mare atenţie pe nimeni, iar cei dezorientaţi nu primesc nicio sfinţi. Tuturor ni s-a făcut chemarea de a fi direcţie. Însă, când cei chemaţi să pescuiască, pescari de oameni, dar, când cei chemaţi să pescuiesc, vieţile celor din jur sunt schimbate, pescuiască, nu pescuiesc, sfârşesc prin a se ei înşişi înfloresc, iar impactul asupra lumii lupta unul cu celălalt. exterioare este foarte puternic. Când energia destinată pentru a fi folosită “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 9

„Numai, ia seama asupra ta, şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii, şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.” Deuteronom 4:9 Rubrica Părinţilor Comunicarea —Lamar Hege Atât de mulţi oameni suferă din cauză suntem. Ajungem să ne cunoaştem. Dacă că vorbesc prea mult încât e drept să ne stabilim o legătură strânsă, îl ajutăm pe întrebăm dacă mai trebuie să discutăm celălalt pe calea spre desăvârşire şi devenim despre comunicare mai mult. Însă noi putem „moştenitori împreună ai harului vieţii.” vorbi fără să comunicăm şi putem comunica fără să vorbim. Cum putem fi siguri că azi, Noi creştem în înţelegerea convingerilor când toată lumea este aşa de ocupată, mai şi a năzuinţelor celuilalt pe măsură ce comunicăm eficient la locul şi momentul dezvoltăm conversaţiile pe lucrurile trecute potrivit? şi ne confruntăm cu alte provocări prezente. Fără comunicare, relaţiile stagnează şi se Ce este comunicarea? Este împărtăşirea răcesc. Fără comunicare devenim distanţi şi sentimentelor, a convingerilor sau a emoţiilor străini. Nu putem trăi azi pe baza a ceea ce am unei alte persoane, într-un fel în care ea poate discutat acum vreo doi ani. Dar construind să înţeleagă. Comunicarea nu se limitează pe fundaţia anilor trecuţi, întărim în fiecare numai la cuvinte. Ca soţ şi soţie, noi ne zi legătura căsniciei noastre şi a conlucrării exprimăm prin conversaţie, cântat, zâmbet, pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Gândiţi-vă plâns şi uneori chiar o tăcere de mormânt. la minunatul exemplu al lui Acuila şi Priscila. Biblia ne spune că Duhul înţelege nevoile Acest cuplu împărtăşea aceleaşi convingeri şi noastre cele mai profunde, pe care nici noi aceeaşi dragoste pentru Domnul şi lucrarea înşine nu le înţelegem. Putem ajunge la acest Lui. Împreună, ei reprezentau un stâlp al nivel de înţelegere a partenerului nostru? bisericii şi influenţau viaţa altora pentru veşnicie. Comunicarea creşte pe măsură ce un cuplu învaţă împreună cum să îi pese unul Comunicarea sănătoasă ne va ajuta de celălalt. Atunci când facem cunoştinţă să-l înţelegem mai bine pe celălalt. Prin cu cineva, reprezentăm doar un nume şi împărtăşirea valorilor şi convingerilor poate o cunoştinţă a acelei persoane. Prin noastre, noi îl ajutăm pe partenerul nostru comunicare, noi arătăm cu adevărat cine de căsnicie să fie mai devotat. Putem 10  Sămânţa adevărului • Iunie 2011

fi încurajaţi de partener să creştem în această resursă a limbajului la adevăratul ei domeniile în care suntem slabi. Deşi avem potenţial. daruri diferite şi venim din medii diferite, cu obiceiuri diferite, prin comunicare putem Rezervă-ţi timp pentru comunicare şi să le armonizăm cel mai bine. Trebuie să fă din aceasta o prioritate. Nu poţi să folosim aceste diferenţe să ne completăm grăbeşti împărtăşirea acelor lucruri care unul pe altul şi nu să ne îndepărtăm unul sunt importante în viaţa cuiva. Trebuie să de altul. ne luăm timp în fiecare zi să împărtăşim planurile şi scopurile pentru ziua următoare. Cum ne putem îmbunătăţi La sfârşitul zilei, întrebăm: „Cum a fost azi?”, comunicarea? „Ce provocări ai întâmpinat?”, „Ai avut un timp de părtăşie cu Dumnezeu înainte ca Pur şi simplu practic-o. Aşa cum un tâmplar toată familia să se trezească sau seara, când care a construit o sută de case este mai bun toţi copiii s-au culcat?” Aceste minute pot decât un începător şi aşa cum un fermier care ajuta la înţelegerea celuilalt şi la sudarea a arat o sută de terenuri este acum priceput relaţiei. Ar trebui să facem din timpul în lucrurile care la început îl frustrau, tot petrecut împreună unul eficient, aşa încât aşa poate fi şi în domeniul comunicării. S-ar niciunul să nu-l piardă. Pe măsură ce familia putea ca practica să nu asigure o comunicare noastră creşte, tot mai multe responsabilităţi perfectă, dar, cu siguranţă, o va îmbunătăţi. ne răpesc timpul. Dacă nu facem din Dacă nu comunicăm acum mai liber decât comunicare o prioritate, e foarte uşor să o acum cinci ani, ar trebui să ne punem un ignorăm datorită programului încărcat şi să semn de întrebare. Poate că nu folosim o neglijăm în favoarea lucrurilor mai puţin importante. Concentrează-te pe comunicare şi nu pe alte responsabilităţi care te presează. Când recunoaştem valoarea acestei pietre de căpătâi în căsătorie şi renunţăm la celelalte îndatoriri, vom culege roada plină de bucurie în căminul nostru. Învaţă să-ţi asculţi partenerul. Trebuie să încercăm să simţim inima celuilalt şi nu să presupunem că ştim deja ce vrea să spună. Trebuie să fim gata să ascultăm şi să punem întrebări ca să fim siguri că am înţeles ceea ce celălalt spune. Apoi ascultăm mai mult. Multe poveri sunt uşurate doar dacă cineva îşi pleacă urechea. S-ar putea ca să fim tentaţi să ascultăm puţin şi apoi să încercăm repede să analizăm problema şi să venim cu un răspuns grăbit. Însă ar trebui să-i oferim partenerului nostru timp să-şi exprime pe îndelete oful inimii. De obicei, nu răspunsul grăbit este soluţia, ci o ureche care ştie să asculte. În timp ce vorbeşte, persoana poate “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 11

să găsească singură o soluţie la problema ei. ne simţim liberi să apreciem şi să facem Învaţă să-ţi pese de ceea ce este important complimente pentru tot ceea ce partenerul face pentru noi. Ca soţ, dacă ţi-a plăcut pentru partenerul tău. Când Ana a fost prânzul pe care soţia l-a pregătit pentru tine, întristată şi descurajată, Elcana ştia deja ceea ar trebui să-i spui aceasta. Ca soţie, dacă soţul ce o apăsa. (1 Samuel 1) El cunoştea deja care a făcut ceva pentru tine, ar trebui să-i spui era povara ei. Dacă partenerul de căsătorie că gestul lui a fost drăguţ. Dacă timp de o trece printr-o experienţă dificilă la serviciu săptămână spui lucruri pozitive, o să vezi că sau are o neînţelegere, ar trebui să-ţi pese şi să vei aprecia mai mult şi vei critica mai puţin. te rogi pentru aceasta şi să porţi şi tu povara. Apoi, ar trebui să vedem dacă situaţia s-a Fiţi deschişi şi sinceri unul cu celălalt schimbat sau nu în bine. când trebuie să luaţi vreo decizie. Trebuie să punem preţ pe părerea partenerului nostru. Fă-ţi timp să împărtăşeşti lucrurile pozitive. Dacă exprimăm gânduri şi punem întrebări, Vor fi momente în care problemele trebuie aceasta ne va ajuta să ajungem la o decizie să fie discutate. Dar, dacă vorbeşti despre mai chibzuită decât dacă am face lucrurile minusurile celuilalt, rareori el se va simţi de capul nostru. ajutat şi încurajat. Cum ne putem încuraja unul pe altul dacă cea mai mare parte a Cât de bine comunicăm? Depinde foarte conversaţiei noastre este negativă? Însă, dacă mult de cât de mult ne pasă, cât de mult facem comentarii şi remarci pozitive, aceasta timp acordăm, cât de mult ascultăm, cât de va ajuta partenerul şi familia să vadă partea mult contează că ne ajutăm unul pe altul să bună a celuilalt. Când evităm să vorbim înaintăm spre cer. Cei mici din casa noastră negativ despre alte familii şi ne concentrăm ne calcă pe urme. Vom putea reuşi fără pe ceea ce vedem bun la ele, vom fi încurajaţi comunicare? să ne schimbăm noi în domeniile în care i-am apreciat pe ei. Retipărit din Home Horizons Eastern Mennonite Publications Ne putem ridica unul pe celălalt când Tradus şi folosit cu permisiune. “Deschide-ne ochii” — de un cititor al revistei Home Horizons Fetiţa de cinci anişori îngenunche lângă mama ei. Pentru câteva clipe se aşternu liniştea. Dar copila asculta cu atenţie. Ştia ce-o să urmeze. Da! Cuvintele se revărsau ca un şuvoi peste mulţime. „Deschide-ne ochii, Tată, ca să vedem lucrurile minunate ale Legii Tale. În Numele lui Isus Te rugăm. Amin.” Apoi se aşeză liniştită pe scaun în 12  Sămânţa adevărului • Iunie 2011

mijlocul şoaptelor ce se ridicau de pe buzele Anii au trecut, iar fetiţa a ajuns celorlalţi închinători. adolescentă, apoi studentă la Şcoala Biblică. Pastorul bătrân slujea în aceeaşi biserică. Deschide-ne ochii? Deschide-ne ochii, Tată? Dar tânăra învăţase adevăratul sens al De ce trebuie ca Dumnezeu să-mi deschidă rugăciuni: „Deschide-ne ochii, Tată, ca să ochii? Pot să fac asta şi singură. Pastorul vedem lucrurile minunate ale Legii Tale.” vorbeşte, iar ochii lui sunt deschişi. I-a deschis Când duhul rugăciunii aprinse adunarea, Dumnezeu? Ochii mamei nu sunt închişi. I-a rugăciunea aceea de demult deveni, simplu, deschis Dumnezeu şi pe-ai ei? Nu ştiu, se gândi şi rugăciunea ei: „Deschide-mi ochii, ca să fetiţa. Poate că va înţelege când va creşte mai văd lucrurile minunate ale Legii Tale.” mare. Îşi legănă picioarele încet şi aşteptă să crească mai mare. În tot acest timp, îl Din Home Horizons, auzi pe pastor rostind aceeaşi rugăciune de Eastern Mennonite Publications nenumărate ori. Tradus şi folosit cu permisiune. Manipularea Şarpele era mai şiret decât toate fiarele —Genevieve M. White câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. (Genesa 3:1) nevestei tale, şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din Manipularea este un mijloc perfid, folosit el”, blestemat este acum pământul din pricina de Satan pentru ca să le amăgească pe soţii să ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în influenţeze subtil comportamentul soţului. toate zilele vieţii tale.” (Genesa 3:17) Dicţionarul Funk & Wagnall defineşte Satan s-a folosit de Eva. Ea a fost ispitită cu cuvântul a manipula astfel: a influenţa sau ceva bun de mâncat care aducea înţelepciune. a controla cu viclenie sau cu înşelăciune; a De îndată a mers la soţul ei şi l-a ademenit. schimba sau a denatura folosind de obicei Atunci când şarpele s-a apropiat de Eva, ea mijloace necinstite. putea să-l înfrunte şi să-l trimită la soţul ei fără să se angajeze în discuţie cu el. Sau putea În grădina Edenului, Satan nu s-a apropiat să-i fi spus lui Adam de ademenirea şarpelui. direct de Adam, ci prin intermediul Evei, În acest caz, ea ar fi respectat autoritatea. acţionând contrar metodei lui Dumnezeu. Adam ar fi trebuit să decidă cum să răspundă Satan a ştiut că dacă reuşea să ajungă la acestei oferte. Şi chiar dacă el ar fi luat aceiaşi mintea şi raţiunea ei, aceasta l-ar influenţa şi decizie, Eva nu ar mai fi fost responsabilă. pe soţul ei. Şi chiar aşa s-a întâmplat! Adam a fost cel responsabil în grădină. El a luat De obicei, când o soţie manipulează, ea decizia de a nu-L asculta pe Dumnezeu şi de este înşelată asemenea Evei. a asculta de soţia lui. A înşela înseamnă a induce în eroare Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul mintea – a face pe cineva să creadă ceea ce este fals sau să nu creadă ce e adevărat; a “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 13

amăgi; a ademeni; a trişa (Webster’s 1828). predat timpul meu Domnului; m-am supus numai lui Walter şi astfel am fost înşelată Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe prin manipulare. Dacă priveam la Domnul, Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre I-aş fi spus: „Bine, Doamne, Tu vrei să renunţ să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care să lucrez. Mulţumesc că ai grijă de mine.” este faţă de Hristos. (2 Corinteni 11:3) Apropo, nu a mers. Niciodată nu merge. Manipularea este înşelătoare. Este uşor Soţul meu a fost cu ochii pe mine, atent ca să-i cazi pradă din cauza intenţiilor bune. întotdeauna şi, ceea ce a fost mai rău, nu Vrem să ne îmbunătăţim condiţia şi să fim i-a plăcut cartea! De fapt, i s-a părut o carte mai utile, iar orice mod prin care putem slabă – l-a fascinat destul ca să citească mai atinge acest scop să ni se pară legitim la acel departe, dar nu i-a plăcut cu adevărat. Iar moment. eu a trebuit să-l văd că petrece atâta timp citind-o. M-am simţit vinovată şi ruşinată, Încercăm să-i manipulăm pe soţi în privinţa dorind să-mi fi păstrat sugestiile pentru aspectelor importante precum: locuinţa, mine. serviciul, şcoala, finanţele, prietenii etc. – întotdeauna considerând că avem intenţiile Vă rog să nu mergeţi cu exemplul acesta cele mai bune. Încercăm să-i manipulăm şi prea departe. Ceea ce era greşit în fapta în chestiuni minore, prea numeroase ca să fie mea era motivaţia. Aceasta nu era curată. enumerate. Doream să manipulez. Împărtăşesc aceasta cu speranţa că tu, care citeşti, îţi vei cerceta Chiar recent m-am surprins încercând intenţiile. să-mi manipulez soţul. El a avut grijă să se roage pentru mine şi să mă asiste în lucrul Mă întreb dacă predispoziţia noastră de a meu la acest articol. Mă cunoaşte foarte manipula este parte a acelei vrăjmăşii pe care bine şi ştie că atunci când sunt convinsă că Dumnezeu a pus-o între Satan şi femeie. trebuie să fac un lucru, depun mult efort şi ajung deseori la epuizare. M-a avertizat în Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie. mod constant şi uneori mi-a cerut ferm să (Genesa 3:15a) renunţ la ce făceam. Ei bine, eu l-am ascultat, dar înăuntrul meu eram nerăbdătoare să-mi Vrăjmăşie înseamnă rea voinţă, ură, termin treaba. Şi astfel, într-o zi eram în duşmănie. Ea denotă o ură nestrămutată librăria noastră, când am văzut o carte nouă sau profundă (Dicţionarul Webster, 1828). şi voluminoasă. M-am gândit că lui Walter, Duşmanul încearcă întotdeauna să ne înşele. i-ar face plăcere să o citească. Ştiu cum se Foloseşte căi care par corecte, sincere şi comportă când se adânceşte în lectura unei binevenite. Cădem în capcană şi suntem asemenea cărţi. Se pierde în lectură pentru înşelaţi crezând că ajutăm, când, de fapt, câteva zile. Aşa că i-am adus această carte (ca manipulăm. şi Eva) şi i-am spus: „Cred că ţi-ar plăcea.” Dar în inima mea nu eram interesată de Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul bucuria lui, ci îl manipulam! M-am gândit vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care (aşa cum poate aţi ghicit!) că dacă va începe răcneşte, şi caută pe cine să înghită. (1 Petru lectura cărţii, mă va lăsa să muncesc cât aş fi 5:8) vrut eu. —acest articol a fost scris de o femei pentru femei. Mă ruşinez mărturisind că am fost prinsă în această capcană, dar aşa a fost. Nu mi-am Din Daughters of Sarah ©1991 Brentwood Christian Press 14  Sămânţa adevărului • Iunie 2011 Tradus şi folosit cu permisiune.

„Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau scripturile, să avem nădejde.” Romani 15:4 Rubrica Istorică Paharul şi crucea Introducere în istoria Anabaptiştilor Introducere —Michael S. Martin Notă editorială: În „Rubrica istorică” al acestui care unele sunt prea specializate pentru cititorul număr am început să introducem unele capitole de rând, iar altele n-au mai fost reeditate. Această din cartea „Paharul şi crucea” (Cup and Cross). compilaţie va face disponibile informaţii deosebit Această carte redă sumar unele evenimente istorice, de preţioase pentru cei care nu pot avea acces la credinţă şi aspecte din viaţa anabaptiştilor, o cărţile vechi. ramură dedicată a reformei. Fie ca Domnul Isus să fie înălţat prin povestirile copiilor Săi. Multe dintre studiile despre mişcarea anabaptistă sunt scrise de autori care nu cred într-o viaţă Scopul acestei cărţi este de a relata istoria bisericească bazată pe Scriptură. Ei pot prezenta cu anabaptismului într-o aşa manieră, încât cititorul multă acurateţe învăţăturile pe care le promovau de rând să poată avea o imagine de ansamblu anabaptiştii, dar, în acelaşi timp, pot să sugereze asupra acestei mişcări şi să afle ce credeau şi sau să afirme că acele învăţături sunt prea puţin ce învăţături propovăduiau anabaptiştii. Am relevante pentru timpurile moderne. E foarte bine încercat să prezint cât mai onest posibil punctele să descoperim ce gândeau şi ce credeau anabaptiştii lor tari şi punctele slabe, pentru ca toţi să profităm în anii 1500 - spun istoricii - dar nu ştim ce ar face în mod practic de pe urma acestei istorii. sau ce ar susţine în timpurile pe care le trăim acum. Pentru a-l ajuta pe cititor să-şi formeze o Alţi istorici interpretează greşit doctrinele Biblice imagine clară asupra mişcării anabaptiste, am ale anabaptiştilor sau se focalizează pe greşelile lor. renunţat la a supraaglomera descrierea cu date, De exemplu, învăţătura nonrezistenţei este uneori nume, localităţi sau detalii stufoase şi inutile.1 interpretată ca rezistenţă nonviolentă. Anabaptiştii În loc de asta, am încercat să scot în evidenţă accentuau calitatea de preot a tuturor credincioşilor punctele esenţiale ale istoriei anabaptiştilor şi am şi importanţa strângerii Cuvântului lui Dumnezeu inclus mult material despre viaţa lor bisericească, în inimă. Unii interpretează acest lucru susţinând viaţa de familie, experienţele economice. că anabaptiştii exercitau puţină autoritate asupra Materialul istoric prezentat în această carte a fost membrilor bisericii şi că promovau spiritualitatea cules din peste cincizeci de cărţi de istorie, dintre interioară, dar nu se preocupau să-şi corecteze doctrina. De fapt, anabaptiştii considerau că 1 Informaţiile pot fi aprofundate citind Mennonites in Europe (Mennoniţi în Europa, n.tr.) sau alte cărţi menţionate în bibliografie. “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 15

preoţia tuturor credincioşilor şi autoritatea asupra acestea, prin eforturile unite ale editorului, ale congregaţiei se află într-o relaţie de interdependenţă, corectorului şi ale altor membri ai editurii, această sunt mutual indispensabile. Prin urmare, credeau că lucrare reprezintă nu doar punctul de vedere al spiritualitatea pură şi doctrina pură se completează autorului, ci şi al altor fraţi. una pe cealaltă în viaţa creştinului, nu se află într- un raport de opoziţie. Prima parte a cărţii relatează istoria anabaptştilor elveţieni, olandezi şi huteriţi. A În această carte, baza interpretării învăţăturilor doua parte prezintă credinţele anabaptiştilor anabaptiste e un triptic: legate de biserică, ucenicie, starea civilă. Anexa 1 conţine referiri la diferite rămăşiţe care au existat 1. Anabaptiştii constituiau o biserică bazată pe între anii 300 şi 1500 şi prezintă relaţia pe care Scriptură; prin urmare, doctrina şi vieţile lor sunt aceste rămăşiţe o au cu ridicarea anabaptiştilor. relevante pentru bisericile scripturale din zilele Celelalte trei anexe conţin documente ale mişcării noastre. 2. Anabaptiştii au făcut greşeli, aşa cum fac anabaptiste din Elveţia, la care fac trimitere pe toţi oamenii. De aceea, Cuvântul lui Dumnezeu, parcursul cărţii. şi nu mişcarea anabaptistă în sine este autoritatea ultimă în bisericile noastre. 3. Pentru că primii Nu sunt istoric de profesie. Îmi place să studiez anabaptişti au trăit după învăţăturile Bibliei, nu ne istoria şi sunt profund îndatorat acelor istorici este ruşine să îmbrăţişăm învăţăturile promovate de din anii 1900, care au tradus multe documente ei şi să ne modelăm vieţile după exemplul lor. Deşi anabaptiste în limba engleză. Fără ei, această carte au făcut unele greşeli, avem toată aprecierea pentru nu ar fi existat. moştenirea spirituală pe care ne-au lăsat-o. Cele mai adânci mulţumiri le adresez Studiind istoria anabaptismului, ne confruntăm Domnului, care s-a milostivit şi mi-a dat cu unele dezavantaje. Nu am trăit în vremurile privilegiul de a fi inclus în Rămăşiţă. Rugăciunea acelea, iar sursele din care ne luăm informaţia mea e ca această carte să contribuie la creşterea şi pot conţine prejudecăţi, păreri preconcepute. De menţinerea Rămăşiţei. asemenea, suntem tentaţi să trunchiem materialul conform propriilor noastre vederi. Cu toate Contextul Reformei Decăderea creştinismului —Michael S. Martin În anul 60 d.Hr., împăratul Nero a început legalitate. (A protejat, în acelaşi timp, şi religiile prima persecuţie oficială a Bisericii Creştine. păgâne.) Mai târziu, împăratul Teodosius cel În secolele următoare, mii de credincioşi au Mare (347-395) a făcut din creştinism religia suferit şi au murit pentru credinţa lor. de stat şi a limitat închinarea la zei.2 Persecuţia a continuat cu intensităţi diferite Interesul principal al lui Constantin a fost până în anul 313, când împăratul Constantin unitatea şi excelenţa morală a bisericii, pe care a câştigat controlul asupra părţii vestice a a vrut s-o folosească, se pare, ca instrument Imperiului Roman. El a recunoscut şi legitimat politic.3 Nu a fost un om evlavios şi nu a fost în mod public religia creştină, devenind interesat să devină ucenic şi un creştin adevărat. protectorul Bisericii creştine.1 Nu a făcut din creştinism religia de stat, dar a adus-o în Înainte de Constantin, biserica îşi pierduse deja o mare parte din integritate. De exemplu, la sfârşitul secolului al II-lea, au existat 1 Biserica dominantă era cunoscută la acea vreme ca Biserica Catolică. 2 Cea mai mare parte a legislaţiei statului „creştin” a fost dată în timpul lui Theodosius. Totuşi, conceptele care au dus la fuziunea stat-biserică au fost formulate încă de pe vremea împăratului Constantin. 3 Philip Schaff, Hisory of the Christian Church, vol. 3, 13-18. Leonard Verduin, The Anatomy of a Hybrid, 95-99. 16  Sămânţa adevărului • Iunie 2011

„creştini” care s-au înrolat în armata romană. vine de la două cuvinte latineşti însemnând Cam în aceeaşi perioadă, biserica a început „perioadă de mijloc”.) Evul Mediu Întunecat să-şi venereze martirii şi să dezvolte credinţa descrie în general doar secolele al V-lea şi al VI- potrivit căreia martirii credincioşi puteau ispăşi lea ale perioadei medievale. Această perioadă păcatele.4 În timpul perioadei de libertate oferite lungă a fost numită „de mijloc” pentru că de politica lui Constantin şi a succesorilor săi, făcea legătura între cultura antică şi lumea Biserica a crescut rapid, dar a ajuns mai repede contemporană. în declin moral.5 Aşa-numita religie creştină a devenit o modalitate de a obţine prestigiu Epoca Credinţei este un alt nume folosit lumesc şi putere politică. uneori pentru perioada medievală, pentru că religia era centrul vieţii medievale. Foarte Decăderea morală a bisericii a dus la ascetism, mulţi oameni nu gândeau pentru ei înşişi, mai o învăţătură împrumutată din religiile păgâne, ales în chestiunile spirituale. Foarte puţini ştiau orientale. Pustnici, călugări şi călugăriţe s-au să citească şi încă şi mai puţini aveau acces la separat de comunitatea creştină decadentă, cu Biblie. Credeau pur şi simplu că vor ajunge în credinţa că adevărata cale către sfinţenie era cer dacă se vor supune Bisericii Catolice. părăsirea definitivă a preocupărilor lumeşti şi a posesiunilor materiale şi practicarea unei La începutul Evului Mediu, Biserica discipline fizice severe. Catolică din Imperiul Roman era singura sursă de stabilitate în Europa. Partea de vest a Ierarhia bisericească a devenit mai complexă Imperiului Roman a fost cucerită în anul 476, în această perioadă. S-au dezvoltat poziţiile de iar unele triburi barbare au pus stăpânire pe arhiepiscopi şi patriarhi. Arhiepiscopii controlau ea. Comerţul, educaţia şi civilizaţia romană un anumit număr de episcopi, în timp ce au ajuns în declin, odată cu instaurarea noii patriarhii aveau autoritate asupra arhiepiscopilor. culturi. Ordinea şi stabilitatea Bisericii Catolice au ajutat la păstrarea unor elemente ale culturii Practicile păgâne, spiritul lumesc, ierarhia romane precum educaţia şi preocuparea pentru religioasă şi legăturile dintre biserică şi stat au cei săraci, bolnavi sau bătrâni.6 Prin urmare, dus treptat la decăderea bisericii dominante. Biserica Catolică a devenit inima societăţii. Unii creştini au rămas credincioşi în toată această perioadă de apostazie, dar istoria nu a înregistrat La început, toţi patriarhii aveau aceeaşi foarte multe cazuri din acestea. (Unele dintre ele autoritate, dar, mai târziu, patriarhul Romei sunt discutate în Anexa I.) Adevărata biserică a devenit capul tuturor sau papa (cuvânt a rămas în picioare întotdeauna, pentru că Isus derivat din termenul latin papa, ce însemna Însuşi a spus: „Voi zidi Biserica Mea, şi porţile tată). Această creştere în putere şi prestigiu s-a Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei datorat faptului că Roma era cel mai mare şi 16:18b) mai bogat oraş din acea perioadă şi, în acelaşi timp, capitala Imperiului Roman. Potrivit Dezvoltarea Bisericii Catolice catolicilor, Petru a fost primul episcop al Medievale Romei.7 Ei credeau că Hristos l-a făcut pe Petru prima autoritate reprezentativă de pe pământ Ce înseamnă medieval? Istoricii numesc în şi că toţi papii ce i-au urmat lui Petru au fost mod diferit acea perioadă din istoria Europei înzestraţi cu această calitate extraordinară. cuprinsă între anii 400 şi 1500 d. Hr. Evul Mediu sau Epoca Medievală sunt denumiri care descriu Pe măsură ce biserica creştea în număr, câştiga amândouă aceeaşi perioadă. (Termenul medieval putere şi bogăţie. Liderii religioşi începeau 4 Philip Schaf, History of the Christian Church, vol. 2, 82-84. 5 Lester Bauman, Wolves in the Flock (Crockett, Ky; Rod and Staff Publishers, Inc. 2001), 62-64 6 Comunitatea evreiască, răspândită peste tot în Europa, a avut o contribuţie decisivă. Unele dintre spitalele, orfelinatele sau azilu- rile evreieşti slujeau atât societăţii „creştine”, cât şi celei evreieşti. 7 Istoria nu confirmă această supoziţie. “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 17

TIMPURILE MEDIEVALE să-şi asume, pe lângă funcţiile religioase, şi Ghetsimani erau foarte importante. Desigur, puterea politică. Dacă un rege nu se supunea multe sau toate dintre aceste obiecte erau false. papei, acesta putea să-l pună pe regele respectiv sau întreaga ţară sub interdicţie. Aceasta era o Catolicii au promovat şi multe doctrine false formă de cenzură a bisericii care le interzicea despre botez, păcat, moarte şi cina Domnului. persoanelor vizate să ia parte la sacramente Îi botezau în biserică pe toţi nou-născuţii şi sau să aibă parte de o înmormântare creştină. nu le cereau membrilor să se convertească. Îi De vreme ce oamenii erau învăţaţi că aceste învăţau pe oameni că preoţii pot ierta păcatele ceremonii erau foarte importante pentru şi că anumite fapte de penitenţă erau necesare mântuirea lor, nu e de mirare că se revoltau pentru a ispăşi păcatele. împotriva regilor care nu se supuneau papei. Dacă doar regele era pus sub interdicţie, papa În ritualul ungerii finale (sfântul maslu), se spunea că supuşii lui nu trebuiau să asculte presupune că un preot poate să ierte păcatele de el. Acest lucru de obicei îl forţa pe rege să celui care se află în pragul morţii. În serviciul accepte cererile papei. de împărtăşanie, cunoscut ca mesă, ei susţin că pâinea şi vinul devin carnea şi sângele Biserica Catolică a devenit autoritatea lui Isus Hristos. Acest fenomen se numeşte ultimă în interpretarea Scripturii şi în aplicarea transsubstanţiere. Mulţi oameni susţineau, ei practică. Ei credeau că Biblia este Cuvântul de asemenea, că pâinea şi vinul au puteri lui Dumnezeu, dar susţineau în acelaşi timp că miraculoase de vindecare. tradiţiile bisericii erau de o importanţă egală sau chiar mai mare. Învăţăturile promovate Biserica Catolică susţinea că, după moarte, în biserică erau puternice nu pentru că erau oamenii care ajung în cer trebuie să treacă biblice, ci pentru că reflectau poziţia bisericii. mai întâi prin Purgatoriu, locul unor suferinţe temporare pentru „mici” păcate nemărturisite Închinarea la Fecioara Maria este una din sau pentru păcate pentru care nu s-a făcut practicile anexe ale Bisericii Catolice. O altă suficientă penitenţă. O altă eroare gravă, eroare este venerarea sfinţilor. Strâns legat de cumva înrudită cu aceasta, a fost vânzarea acestea este cultul relicvelor sau al moaştelor. indulgenţelor. Potrivit acestei învăţături, Relicvele asociate cu Hristos precum un pai din Hristos şi sfinţii aveau un surplus de fapte ieslea din Betleem sau picăturile de sudoare din bune, numite merite, „stocate” în cer şi care puteau fi cumpărate de către cei de pe 18  Sămânţa adevărului • Iunie 2011

pământ pentru a-şi ispăşi păcatele. Bucata de s-a născut o curiozitate nouă pentru teologie, hârtie vândută păcătosului penitent se numea filozofie, sensul vieţii. indulgenţă. Pe lângă faptul că vindea ispăşirea păcatelor oamenilor, biserica le spunea că pot să Interesul pentru cunoaştere, bunăstarea şi obţină, cumpărând indulgenţe, o şedere scurtă comunicarea internaţională au creat cadrul în Purgatoriu pentru altcineva. De la această perfect pentru Renaştere. Numele mişcării e un idee a apărut zicala: „Imediat ce o monedă din cuvânt derivat: a (se) naşte din nou. Atitudinea visterie sună, un suflet din purgatoriu se ridică.” renascentistă asupra vieţii era în viu contrast cu imaginea Evului Mediu. În timpurile Superstiţia şi religia mergeau adesea mână medievale, omul îndura suferinţa în speranţa în mână în Evul Mediu. Fiecare om era legat unui viitor ceresc pe care îl promitea Biserica de biserică. Se botezau, se căsătoreau şi erau Catolică. În Renaştere însă, oamenii începeau îngropaţi de biserică. Cu toate acestea, foarte să glorifice capodoperele antice sau prezente puţini oameni înţelegeau adevărata semnificaţie ale artiştilor şi filozofilor, fără să le mai pese şi binecuvântare a vieţii creştine. Serviciile atât de mult de lumea de dincolo. Cărturarii de închinare presupuneau atunci adorarea renascentişti scoteau în evidenţă demnitatea relicvelor, spovedania (mărturisirea păcatelor omului, valoarea şi individualitatea sa. în faţa unui preot) şi ascultarea unor poveşti imaginare despre faptele sfinţilor sau ale lui Mulţi oameni ai Renaşterii au crezut cu tărie Hristos-copil. că ignoranţa era sursa răului. Au considerat perioada medievală ca una a îngustimii minţii Deşi biserica pretindea că e preocupată de şi a întunericului şi s-au dovedit interesaţi „pericolul” interpretării eronate a Scripturilor de viaţa în sine şi de cunoaşterea istoriei, de către oamenii simpli, de fapt îi era teamă ca geografiei, ştiinţei. Aceste domenii de studiu nu cumva interpretarea oamenilor de rând să erau numite arte liberale sau ştiinţe umaniste, nu intre în conflict cu credinţele şi practicile prin urmare, cei care le studiau au fost numiţi catolice. Pentru că susţinea cu tărie că nimeni umanişti. A fost începutul mişcării numite nu putea fi mântuit dacă nu urma învăţăturile Umanism.8 catolice, Biserica Catolică a avut o mare putere asupra civilizaţiei europene. Pentru ei, mântuirea Curentul umanism accentua abilităţile era prin fapte, nu prin credinţă. Biblia descrie şi înzestrările omului, fapt ce a dus la un precaritatea acestui sistem: „Degeaba Mă fel de autoproslăvire a sa. Ca toţi umaniştii cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci moderni, şi cei ai Renaşterii, în special din omeneşti.” (Matei 15:9) Italia, dispreţuiau religia şi respingeau ideea unui Dumnezeu supranatural. Totuşi, mulţi Renaşterea umanişti renascentişti erau mult mai moderaţi decât cei moderni şi nu respingeau ideea În Evul Mediu, de educaţie beneficiau doar de Dumnezeu. Unii dintre ei, în special din liderii religioşi sau politici. Chiar şi dintre ţările nordice, precum Olanda, credeau cu aceştiau, nu toţi erau învăţaţi (existau preoţi care tărie că omul reprezenta coroana creaţiei lui nu ştiau să citească). Dar, odată cu dezvoltarea Dumnezeu. Ei susţineau valoarea personală a oraşelor, s-a născut o nouă clasă socială – clasa fiecărui individ, fapt ce se opunea statutului de mijloc – şi tot mai mulţi oameni au căutat degradant, oarecum umilitor al omului în educaţia pentru că aveau nevoie de ea în afaceri. Evul Mediu. Unii umanişti erau realmente În acelaşi timp, comerţul cu alte ţări a dus la preocupaţi de problemele cu care se confruntau îmbogăţirea culturii europene cu idei noi care au stimulat studiul intelectual şi cultural. Din 8 S-ar putea spune că Umanismul a început în Grădina Ede- interesul crescând în ceea ce priveşte educaţia nului, odată cu răzvrătirea lui Adam şi a Evei. Dar, deşi revolta şi mândria s-au născut în Grădină, Umanismul, ca filozofie, a apărut odată cu Renaşterea şi e tehnic impropriu să ne referim la venerarea omului de către om ca umanism înainte de mişcarea renascentistă. “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 19

oamenii şi au căutat răspunsuri biblice pentru ajutat pe oameni precum Ulrich Zwingli, acestea. Unii dintre ei au văzut clar că Biserica Conrad Grebel, Felix Mantz, să se rupă de o Catolică era departe de adevăr, dar nu au vrut biserică coruptă şi să studieze simplitatea şi să organizeze o Biserică biblică. Au preferat să puritatea Bisericii apostolice. susţină o reformă treptată ca rezultat al educaţiei mai degrabă decât să pornească o trezire radicală Accentul pus pe educaţie şi apariţia tiparului a vieţii bisericeşti. Nu au realizat cât de gravă au deschis calea reformării bisericii. Oamenii este neascultarea de Dumnezeu. Deşi filozofia de rând au avut ocazia de a învăţa să citească, lor făcea loc pentru Dumnezeu, nu I-au dat lui iar tiparniţele au făcut ca literatura şi cărţile, Dumnezeu locul pe care Îl merita. în general, să fie mult mai accesibile. Faptul că acum oamenii aveau acces la cărţi şi la Biblie, Umaniştii preţuiau foarte mult operele i-a pus pe aceştia în poziţia de a lua singuri scriitorilor greci şi romani. Fascinaţia decizii pentru viaţa lor spirituală.9 renascentiştilor pentru literatura antică i-a făcut să investească foarte mult timp în căutarea Accentul pe care mişcarea renascentistă l-a şi descifrarea manuscriselor vechi, inclusiv pus pe individualitatea şi unicitatea omului a manuscriselor Bibliei. Regăsirea acestor i-a ajutat pe mulţi să-şi dea seama că sunt documente a reînviat pasiunea pentru studiul responsabili înaintea lui Dumnezeu. Cei limbilor vechi: latină şi greacă. care au ales să creadă învăţătura biblică a propriei responsabilităţi au văzut greşeala de Umaniştii erau gânditori liberi, independenţi. a se supune exclusiv, necondiţionat, preoţilor Nu acceptau opiniile altora fără să le examineze sau papei. Biblia arată clar că Isus i-a făcut critic. Le supuneau unei atente analize pentru pe toţi credincioşii „împăraţi şi preoţi pentru a vedea dacă sunt în acord cu propria filozofie. Dumnezeu”. (Apocalipsa 1:6) Aici e marea diferenţă între umaniştii religioşi şi creştinii autentici. Creştinii îşi testează ideile Poziţia lui Martin Luther împotriva prin filtrul Bibliei, nu prin prisma propriei abuzurilor Bisericii Catolice (1517) e filozofii. Şi nu se raportează la opiniile personale considerată, în general, începutul Reformei. la fel ca umaniştii. Pur şi simplu lasă ca adevărul Luther l-a influenţat pe Zwingli, dar acesta să le pătrundă viaţa şi să-i dea sens. a mers chiar mai departe decât Luther cu reforma. Zwingli însă a renunţat atunci când Începutul Reformei autorităţile civile s-au ridicat împotriva lui. Biserica nou-testamentală nu a renăscut Se pare că Dumnezeu s-a folosit de mişcarea prin puterea şi acordul Statului, ci în inimile Renaşterii pentru a pregăti Europa pentru marea oamenilor umili şi simpli care s-au dedicat cu reformă ce urma să vină. Interesul pentru limbile totul lui Dumnezeu. greacă, latină şi ebraică a suscitat interesul pentru studierea Bibliei. Cărturarii Renaşterii nu mai Din Cup & Cross, An Introduction to Ananbaptist History, puteau explica filozofic toate lucrurile, iar unii Rod and Staff Publishers, Inc. dintre ei şi-au dat seama că literatura greacă şi latină nu conţinea răspunsuri la întrebările vieţii. Box 3, Crockett, Kentucky, 41413 Datorită acestui fapt, mulţi au simţit nevoia de Tradus şi folosit cu permisiune. a crede în Biblie. Cercetarea Scripturilor a fost un pas important de distanţare faţă de erorile 9 O persoană neştiutoare de carte, lipsită de educaţie, doctrinei catolice. Studiind şi analizând Biblia, poate fi mântuită, dar, din timpul Noului Testament până în oamenii au început să-şi pună întrebări cu prezent, creştinii au recunoscut că abilitatea de a citi şi analiza privire la practicile greşite ale Bisericii Catolice. este esenţială pentru păstrarea credinţei. O bună înţelegere a În felul acesta, spiritul critic al Renaşterii i-a propriei responsabilităţi şi spiritualităţi e întărită de citirea şi înţelegerea Bibliei. Noul Testament accentuează acest lucru de multe ori. „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului.” (2 Timotei 2:15) 20  Sămânţa adevărului • Iunie 2011

„Dimineaţa, seamănă-ţi sămânţa, şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.” Eclesiastul 11:6 Rubrica Practică Candidaţi pentru mântuire —Merle Sensenig „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o prădătorii de zi. În aceste condiţii, doar câteva făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că ajung la maturitate. toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Cor. 5:17) Dar aceste omizi neînsemnate au şi alte Omizile continuă să atragă atenţia prin trăsături. Vederea lor este foarte redusă – şase felul în care se transformă, după planul lui ochi mici permit omizii să distingă doar între Dumnezeu, în fluturi. Această metamorfoză întuneric şi lumină. Înfăţişarea ei dizgraţioasă, extraordinară are o semnificaţie specială de vierme, provoacă dezgustul multor oameni. pentru creştini. Procesul transformării din Cât timp trăieşte, omida este condamnată să se omidă în fluture ilustrează întocmai felul târască pe pământ, să mănânce doar vegetaţia cum un păcătos, prin naştere din nou, devine la care poate ajunge prin propria mişcare. o nouă făptură. Toate acestea se pot schimba! În doar O omidă neplăcută are mulţi semeni în câteva zile sau până la un an la unele specii, scurta ei viaţă. Din ouăle depuse de un singur omida devine o „floare” zburătoare! Aripile fluture pot ecloza sute. Însă multe din aceste iau locul numeroaselor picioare ce o ţineau omizi nu ajung niciodată la maturitate din până acum legată de pământ. Mii de lentile cauza mulţimii răpitorilor. Înainte de a ieşi formează acum ochiul fluturelui, asigurându-i din ou, unele cad pradă insectelor lacome. o vedere de aproape ce percepe până şi lumina Altele mor în urma unor boli. Cât sunt în ultravioletă. stadiul de crisalidă, paraziţii consumatori sparg cochilia şi devorează pupa înainte ca În locul înfăţişării dizgraţioase a omizii, aceasta să iasă afară. fluturii sunt înveşmântaţi în aproape toate culorile închipuite. Albastrul sclipitor, Omizile au metodele lor de a se proteja de portocaliul, purpuriul strălucitor imperial, şi duşmani. Unele se contopesc cu vegetaţia galbenul coadă-de-rândunică sunt doar câteva înconjurătoare, datorită camuflajului din exemplele de culori variate ale acestora. natural. Altele emit mirosuri puternice sau împroaşcă atacatorul cu un spray otrăvitor. Stadiul incomplet al omizii este simbolul Iar altele mănâncă noaptea, evitând astfel omului înainte de convertire. Sunt mult mai mulţi păcătoşi decât sfinţi, întocmai ca omizile “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 21

în comparaţie cu fluturii. Păcătosul se află armură de protecţie împotriva duşmanilor legat de lucrurile acestea pământeşti, cu ochi sufletului. Înfăţişarea lui exterioară îl identifică ce nu pot vedea prea departe. Metodele lui de îndată drept un copil al lui Dumnezeu. de apărare nu se deosebesc prea mult de cele ale omizii: se pierde uşor în mulţime, Indiferent cât de dizgraţioasă este omida, se împotriveşte duşmanilor până îi provoacă ea este un candidat la stadiul de fluture. răni şi iubeşte întunericul mai mult decât Indiferent cât de păcătos este omul, păcatul lumina. lui nu-l poate împiedica să se schimbe într-un sfânt. De fiecare dată când observăm miracolul Toate acestea se pot schimba! fluturelui, să-I mulţumim Domnului pentru Transformându-se într-o făptură nouă, omul metamorfoza pe care El o poate face în viaţa descoperă aripi care-l poartă pe înălţimi noastră. necunoscute până atunci! Ochii lui spirituali descifrează misterele lucrurilor profunde ale Din Home Horizons, lui Dumnezeu. Descoperă că are la dispoziţie Eastern Mennonite Publications Tradus şi folosit cu permisiune. Cultivarea salatei pe timpul verii —Arthur Bolducan Întotdeauna salata a fost o cultură bună pentru semănate la distanţe adecvate una de alta, sunt mica noastră fermă şi chiar şi pentru o grădină mai mai uşor de cultivat cu maşini agricole sau cu modestă. După ce perioada salatei de primăvară sapa. Iar atunci când terenul este mai mic, aşa a trecut, cei mai mulţi agricultori se ocupă de cum e cazul nostru, schimbăm regulile jocului o varietate mare de legume ce preferă timpul şi le plantăm mai repede. cald şi neglijează cultivarea salatei în anotimpul călduros. Dar o recoltă variată de salată pe toată Când alegi mărimea cutiuţelor de plastic sau perioada anului va asigura o clientelă care va carton pentru răsad, trebuie să iei în considerare reveni cu fidelitate la standul nostru cu legume. tipul de rădăcină a plantei. Pare tentant să alegi o tavă mai mare ca să încapă mai multe cutiuţe Se crede că salata este o cultură a perioadei cu plante, dar întreabă-te dacă ele vor avea răcoroase de primăvară timpurie şi de toamnă, suficient loc pentru ca rădăcina lor să susţină însă unele feluri de salată, care rezistă la vremea planta în anotimpul neprielnic şi rece din caldă, precum salata cu frunze late, salata cu primele zile până îşi înfig rădăcina în solul rece frunze subţiri (Bibb) şi chiar câteva salate mai sau mai târziu când vor fi doborâte de căldură? mari au extins cultivarea salatei şi în sezonul În condiţiile noastre de acasă, am observat că cald. Secretul este să alegi din multele varietăţi de mărimea minimă a tavii este să încapă 72 de salată şi să oferi fiecărui soi condiţiile necesare de cutiuţe, pentru semănarea salatei. dezvolare adecvată anotimpului său. Noi folosim un îngrăşământ din comerţ Pentru a cultiva fructe şi legume de calitate pentru ghiveci, umplem cutiuţele cu pământ şi este important ca ele să crească sănătos şi repede, apoi presăm puţin apoi le punem în tava mare, având hrană şi apă suficientă. Şi când e nevoie, punem sămânţa neagră şi acoperim din nou cu controlează temperatura solului şi lumina pământ. soarelui! Unii cultivatori recomandă ca seminţele de Pentru a avea plante timpurii, le semănăm în salată de culoare deschisă să nu se acopere cu casă, la sfârşitul iernii. O plantă sădită de timpuriu pământ, ci să fie lăsate la suprafaţa solului. Eu este mai avantajată, iar cultivarea ei poate începe nu sunt de acord. Eu presez îngrăşământul cu înainte ca buruienile să apară. Când plantele sunt un creion sau pix circa jumătate de centimetru 22  Sămânţa adevărului • Iunie 2011

şi pun în locurile marcate sămânţa de culoare sau cos rezistă la căldură şi rodeşte bine şi-n deschisă. Aşa-i mai bine! timpul verii. Însă noi am avut probleme cu petele ce au apărut pe plantă în timpul căldurii. Înainte ca plantele să fie semănate în grădină, este important să fie obişnuite cu condiţiile grele Se crede că salata mare se cultivă în anotimpul de afară, fiind expuse treptat acestor condiţii. răcoros, dar, oferindu-i mult spaţiu, noi am Dacă solul are suficient îngrăşământ şi apă, nu avut salată de soiul Great Lakes, Ithaca şi trebuie să-ţi faci probleme în ceea ce priveşte Summertime în mijlocul verii. Pentru că ele fertilitatea solului. Dar primăvara devreme, au nevoie de un spaţiu mai mare, solul reţine o problemă ar putea să fie solul rece, vântul şi căldura. Un strat subţire de legume uscate temperatura scăzută din timpul nopţii. Dacă poate menţine aceste plante curate şi ele nu mai acoperi pământul în martie cu un strat de paie, necesită atenţia noastră. el va păstra solul cald şi va proteja de vânt şi de temperaturile joase din timpul nopţii plantele pe Până în iulie, soarele de vară este aproape care le vei sădi la începutul lui aprilie. tropical şi chiar dacă ne dăm toată silinţa, răsadurile noastre se vor vesteji înainte ca să- Cu trecerea timpului, straturile protectoare sunt şi dezvolte rădăcini destul de adânci pentru a îndepărtate. Dar vântul încă poate deshidrata, supravieţui. Este timpul să folosim un umbrar. opri creşterea sau chiar distruge răsadurile care nu Poţi întinde fire în formă de cercuri pe care apoi şi-au dezvoltat rădăcina. În acest sens, poţi folosi să le acoperi. În zilele înnorate, aceste umbrare un paravânt temporar de paie, o folie de plastic pot fi demontate până apare soarele din nou. sau orice obiect care opreşte vântul. Sau puteţi înfige beţe de 40-50 centimetri în jurul perimetrului în care este plantată salata, pe Pentru că salata nu creşte în înălţime, grădinarul care să le legaţi cu o sfoară şi apoi să le acoperiţi poate împrăştia seminţe de salată pe straturile cu cu o bucată de pânză. Câteva cleme le vor ţine alte plante sau la adăpostul unor plante mai înalte în loc. De asemenea, umbrarul fereşte planta de din grădină. vânt şi nu împiedică ploaia sau udatul. Până în iunie, solul s-a încălzit şi e timpul să-l Salata cultivată pe un sol fertil este o legumă acoperi cu un strat protector care-l va menţine bogată în nutrienţi; este consumată crudă şi răcoros, va păstra umezeala, va distruge buruienile oferă necesarul de hrană. De fapt, include-o în şi va preveni materia organică să nu se oxideze în dieta ta şi nu o să te îngraşi niciodată. Ea creşte solul ars de soare. Paiele nu sunt scumpe, se pot repede, nu necesită mult loc şi, dacă e cultivată procura uşor şi pot menţine nitrogenul. Lucerna într-un sol fertil, de obicei nu se îmbolnăveşte. sau trifoiul uscat va aduce un surplus de nitrogen Are o varietate largă de texturi, de culori, de solului şi de obicei merită cheltuiala în plus. forme şi nu te plictiseşti repede de ea. Este uşor Consideră-le un îngrăşământ. de cules şi de preparat. Nu trebuie să culegi toată planta; poţi rupe câteva frunze de la o plană, La începutul sezonului, putem planta aproape câteva de la alta. Procedând astfel, ai mai multe orice varietate de salată, dar pe măsură ce vremea feluri de salată şi planta rămâne productivă mai se încălzeşte, trebuie să selectăm soiurile de salată mult timp. care sunt rezistente la căldură. Pentru un agricultor comerciant, salata creşte În general, se crede că salata cu frunză lată este repede, se vinde uşor, este lesne de strâns şi, mai rezistentă la căldură. Un astfel de soi de salată, cu puţină atenţie în plus, poate fi cultivată de numită Simpson, este considerată a fi timpurie, primăvara timpuriu până dă îngheţul, toamna. însă noi am reuşit să o cultivăm în timpul verii. Cu siguranţă are multe de oferit pentru o La fel şi cu salata roşie, foarte cunoscută, de tipul sămânţă aşa de mică. Frunză de stejar şi Red Sails. FARMING Magazine, vara 2008 Gheaţa verde (Green ice) este greu de cultivat. [email protected] Nevada şi Sierra s-au dovedit a fi plante rezistente Tradus şi folosit cu permisiune. la trecerea de la vară la toamnă. Dacă are suficientă apă, soiul de salată romană “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 23

„Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci, «Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.»” 1 Petru 5:5 Rubrica Tineretului Gcuămsiprăetaaerechşiiligbernuerluoziiîtnattree în căminul creştin —John Siegrist Tânăra de cincisprezece ani, Susan, rămase nevoie de bani pentru a plăti o factură de spital, perplexă la răspunsul mamei. Pe drumul spre casă tatăl i-a dat bani fără să ceară dobândă. Mama de la o vizită de duminică seara, Susan întrebase dăruia adesea mâncare şi haine familiilor din dacă s-ar putea cumpăra un grătar de aer liber biserică şi vecinilor. De ce erau tatăl şi mama aşa ca cel din veranda unchiului Joseph. Dar mama de generoşi în anumite aspecte şi totodată atât răspunse că grătarul nu este în acord cu principiul de cumpătaţi în altele? cumpătării. Care era oare principiul cumpătării? Cumpătarea (abţinerea de la cheltuieli care Susan n-a fost chiar surprinsă că mama nu era nu sunt necesare) este un principiu biblic. interesată de cumpărarea unor dispozitive noi, Generozitatea („dărnicia” în 2 Corinteni 8:2) fără de care se putea totuși trăi. Când se discuta este, de asemenea, subliniată în Scriptură. despre beneficiile aduse de aparate şi dispozitive Deşi sunt cumva opuse, aceste două principii moderne, mama părea să asculte doar cu o se completează unul pe altul în planul jumătate de ureche. Şi tatăl era la fel. El afirmase lui Dumnezeu pentru căminele noastre. recent că podeaua din bucătărie va mai dura Cumpătarea face generozitatea posibilă, cel puţin vreo câţiva ani, chiar dacă era stricată iar generozitatea face cumpătarea necesară. în câteva locuri. Când băieţii au discutat despre Aproape toate domeniile vieţii trebuie cumpărarea unei noi camionete, tatăl imediat a guvernate de aceste două principii. Trebuie subliniat că cea actuală nu era stricată. Probabil să fim cumpătați în toate cheltuielile pentru că principiul cumpătării se găsea şi în spatele nevoile noastre personale şi generoşi când răspunsurilor tatălui. dăruim altora sau facem lucrarea Domnului. Dar Susan ştia că tatăl şi mama nu ezitau când Când stăm la o masă unde se servesc mâncăruri era vorba de a da banii pe anumite lucruri. Tatăl bogate, Biblia ne porunceşte: „Pune-ţi un cuţit tocmai plătise vecinului John cu douăzeci de în gât, dacă eşti prea lacom.” (Proverbele 23:2) dolari mai mult la tonă pentru fânul lui, decât i Lucrul acesta înseamnă că ne limităm cantitatea se ceruse. Tatăl spunea că fânul îşi merita banii şi pe care o mâncăm. Următorul verset avertizează el a vrut să fie cinstit. Când fratele Stephen a avut împotriva mâncărurilor alese. Cumpătarea în 24  Sămânţa adevărului • Iunie 2011

consumarea alimentelor poate să îmbunătăţească generozitatea dacă are multe jucării de care nu sănătatea noastră şi greutatea, făcând în acelaşi se desparte niciodată, fie tractor sau păpuşă, şi timp posibil să o „împartă în şapte şi chiar în nu-i lasă şi pe alţi copii să se bucure de ele. Ar opt” (Eclesiastul 11:2). În loc să ne procurăm putea fi o investiţie bună pentru părinţi dacă ar hrană scumpă de la restaurant, suntem mulţumiţi cheltui puţin mai mult pe un cărucior durabil să avem conserve de casă şi mâncare obişnuită, şi i-ar învăţa pe copii cum să-l folosească şi să-l gătită. În felul acesta putem ajuta la hrănirea păstreze. A se lăsa jucăriile afară peste noapte nu înfometaţilor din lume, atât cei de aproape, cât şi înseamnă nici cumpătare şi nici generozitate. cei de departe. „Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi!” (Eclesiastul 11:1) Călătoriile sunt întotdeauna scumpe. Cumpătarea elimină mulţi kilometri costisitori Purpura scumpă şi inul de calitate l-au îmbrăcat şi vehicule luxoase. Multe călătorii la magazin pe bogat (Luca 16:19) în drumul său spre locuinţa pot fi evitate dacă învăţăm să ne descurcăm morţilor. Dorca, dimpotrivă, şi-a consumat toată fără a cumpăra lucruri noi, reparând pe cele energia făcând haine şi îmbrăcăminte pentru vechi. Faptul că tinerii merg la biserică folosind văduve. Avea Dorca treizeci de haine pentru ea propriile lor automobile înseamnă, uneori, o însăşi? Şi-a confecţionat ea haine noi pentru ea risipă. Călătoriile de amuzament şi de ocupare însăşi pentru ca apoi să le dea pe jumătate purtate a timpului liber nu au nicio valoare eternă. văduvelor? Când suntem mulţumiţi să purtăm Creştinul harnic, ce se află la datorie, are prea haine vechi, bune, durabile, soţiile şi mamele puţin timp sau bani pe care să-i cheltuiască pe noastre vor avea mai mult timp pentru a coase un concediu la munte. Dar în călătoriile pentru pentru cei săraci. Un abuz al cumpătării ar fi acela interesul Împărăţiei „voi cheltui prea bucuros de a cumpăra haine lumeşti pentru copiii noştri din ale mele, şi mă voi cheltui în totul şi pe doar pentru că sunt mai ieftine. mine însumi.” (2 Corinteni 12:15) Familia care a hotărât că nu-şi va putea permite benzina Case luxoase şi mobilă fastuoasă nu le sunt de pentru a putea participa la o şcoală biblică folos urmaşilor lui Hristos, care a zis: „Vulpile de iarnă se zgârceşte tocmai când nu trebuie. au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Călătorii ocazionale pentru a susţine adunările Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.” (Matei din depărtare sunt bune pentru fiecare familie. 8:20) Cumpătarea înseamnă că banii sunt Tânărul care călătoreşte la biserică împreună cheltuiţi pentru a acoperi necesităţile practice ale cu familia sa poate pune destui bani deoparte, gospodăriei şi nu pentru achiziţionarea lucrurilor încât să-l poată lua pe păstorul său să predice la care să încânte privirile. Pe cine dorim să o biserică aflată la distanţă. impresionăm? Oamenii evlavioşi, obişnuiţi, se vor simţi bine într-un cadru simplu şi curat. Cei mai „Rău! Rău! zice cumpărătorul, şi plecând, mulţi vizitatori nu vor fi deranjaţi de covoarele se fericeşte.” (Proverbele 20:14) A fost acesta roase. Generozitatea ne îndeamnă: „Fiţi primitori un cumpărător cumpătat? Cumpătarea de oaspeţi între voi, fără cârtire.” (1 Petru 4:9) creştină nu încearcă să economisească bani pe Uneori ne dăruim cu bucurie chiar și paturile socoteala altora. Economisim bani lipsindu-ne noastre. Pentru unii dintre noi este o investiţie de anumite lucruri sau trăind cu mai puţin, bună să păstrăm o cameră liberă, mobilată pentru şi nu prin afaceri necinstite. Când ne vindem oaspeţi. (2 Împăraţi 4:10) produsele, etica creştină de afaceri subliniază: „Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se Trăind într-o cultură plină de jucării atât va măsura.” (Luca 6:38b) De asemenea, mai pentru copii, cât şi pentru adulţi, trebuie să fim putem demonstra generozitatea creştină atunci cumpătați mai ales în privinţa jucăriilor pe care când plătim preţul întreg, corect pentru ceea ce le achiziţionăm pentru copiii noştri. Jucăriile cumpărăm. obişnuite care sunt „ale noastre” şi nu „ale mele” ajută pe copii să-şi petreacă timpul, să-şi dezvolte „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.” abilităţile şi să-i înveţe să se joace pe rând şi să le (Matei 10:8b) Generozitatea lui Dumnezeu faţă împartă şi cu alţi copii. Un copil nu învaţă ce este de noi ne obligă şi pe noi să fim generoşi. Aceasta “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 25

poate fi văzută şi invers. Generozitatea noastră cumpătarea necesară. atunci când dăruim Împărăţiei lui Dumnezeu Îl Chemarea Bibliei la cumpătare (Isaia 55:2) determină pe Dumnezeu să fie generos. „Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie constituie o parte a răspunsului lui Dumnezeu hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, la tendinţa noastră de egoism, mândrie, spirit zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi lumesc şi slavă deşartă. Chemarea la generozitate deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna continuă acest răspuns îndreptând energiile şi peste voi belşug de binecuvântare.” (Maleahi resursele noastre spre ajutorarea altora. (Efeseni 3:10) 4:28) Orice bani risipiţi pe noi înşine ne lipsesc de posibilitatea de-a face „bine la toţi, şi mai ales Zgârcenia sau abţinerea de a dărui bani la fraţilor în credinţă.” (Galateni 6:10) Chiar şi în strângerile de la biserică nu ajută familiile care aceste vremuri de bunăstare, nu este creştineşte se confruntă cu dificultăţi financiare să iasă din să credem că putem cheltui în mod extravagant impas. Cei doi bănuţi ai văduvei ne învaţă că pentru noi înşine şi să putem încă dărui mult, Dumnezeu este în stare să ia donaţiile făcute de din ce ne-a rămas, pentru cauzele Împărăţiei. familiile sărace şi să le facă mai mult decât toate Dacă dispunem de resurse nelimitate, încât avuţiile celor bogaţi. Dar cei doi bănuţi trebuie să cheltuim pentru noi înşine, nu dăruim dăruiţi. Fiecare copil trebuie să experimenteze în îndeajuns. mod regulat binecuvântarea de a pune bani în coşul de la strângerile bisericii. Orice tânăr care „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus începe să se descurce cu proprii bani ar trebui Hristos. El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac să simtă obligaţia şi totodată şi binecuvântarea pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă legată de strângerile săptămânale de la biserică. (1 îmbogăţiţi.” (2 Corinteni 8:9) „Şi Dumnezeu Corinteni 16:2) Familiile noastre n-ar trebui să poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având fie surprinse dacă află că cei 500 de dolari pe care totdeauna în toate lucrurile destul, să prisosiţi în tatăl a refuzat să-i cheltuiască pe o podea nouă orice faptă bună.” (2 Corinteni 9:8) la bucătărie au fost donaţi cauzei de sprijinire a frăţietăţii. Dăruirea jertfitoare, realistă, face Retipărit din Home Horizons Eastern Mennonite Publications Tradus şi folosit cu permisiune. Nori albi cerpeun albastru —de un singuratic anonim Singurătatea – o stare despre care s-a vorbit mult, s-a scris mult, iar mulţi au plâns din căsătorie şi că sunt nemulţumită cu soarta cauza ei. Cum se face că auzim atât de multe mea? Poveştile de tipul „trist şi singur” mă fac lucruri despre frământările şi încercările celor să afirm cu tărie că nu orice fată singură de 20 necăsătoriţi şi atât de puţin despre bucuriile sau 30 de ani caută neapărat un soţ. lor? Cei care trăiesc singuri trebuie să aibă şi ei bucurii. Binecuvântările vieţii sunt pentru cei Dacă Dumnezeu a ales ca eu să rămân necăsătoriţi, cât şi pentru cei căsătoriţi. singură, atunci cu siguranţă El vrea ca eu să fiu fericită în această stare. Chiar nu mă socotesc Citim sau auzim frecvent despre tânguirile cu mult diferită de persoanele căsătorite. Sunt unei fete singure după un soţ, o familie, despre o persoană ca toate celelalte. Mă bucur de dorinţele ei neîmplinite şi despre vidul din darurile lui Dumnezeu la fel de mult (poate viaţa ei, locul gol din inima ei. Hmm... sunt chiar mai mult) ca ceilalţi oameni. o fată singură. Prin urmare, oamenii cred că sunt nefericită şi deprimată, că tânjesc după Deşi nu sunt căsătorită, am atâtea lucruri în viaţă care mă fac fericită. Norii albi, pufoşi, pe un cer albastru, albastru... verdele câmpiei 26  Sămânţa adevărului • Iunie 2011

şi al pădurii... o mulţime de culori într-o prieteni. O inimă care nu e atinsă de durerea grădină îngrijită..., o carte bună..., satisfacţia celuilalt e o inimă egoistă. Bineînţeles că nu unei munci împlinite..., o plimbare liniştită purtăm aceeaşi povară a responsabilităţii pe pe drumuri pitoreşti de ţară..., o întâlnire de care părinţii o simt faţă de copiii lor şi pe care familie..., o seară cu prietenii..., o excursie o vor purta cât vor trăi. mult aşteptată..., măreţia unui apus de soare..., bucuria reîntoarcerii acasă după un timp de Ar trebui, deci, să rămânem singuri ca absenţă. să avem mai puţine griji şi mai puţine responsabilităţi – o viaţă mai uşoară? Ce Lista este practic nesfârşită şi vorbim aici motivaţie egoistă! Căsătoria a fost instituită doar de simple lucruri pământeşti. Darurile de Dumnezeu şi, dacă El ne conduce spre spirituale pe care Dumnezeu le dă copiilor lui această stare, atunci trebuie să ne încredem că sunt infinit mai mari, iar Dumnezeu nu pune ne va ajuta în toate lucrurile care vor urma. preţ pe funcţia sau rangul oamenilor. Cine ar Dar, dacă suntem singuri, să nu uităm de putea să spună că soarta lui e mai grea pentru binecuvântările care ne înconjoară. că nu are un partener de viaţă? În viaţă există lucruri mai importante decât a fi căsătorit. Libertatea pe care o avem trebuie să ne facă disponibili pentru a sluji altora. Pentru Fie că recunoaştem sau nu, există un anumit aceasta e nevoie să renunţăm uneori la stigmat care creează presiune asupra persoanelor planurile şi dorinţele noastre. Dacă niciodată necăsătorite. De ce? Nu am nicio explicaţie, nu mă simt dispusă să-i ajut pe ceilalţi şi „îmi dar aş vrea să le spun prietenilor mei singuri: planific” întotdeauna viaţa după bunul meu număraţi-vă binecuvântările. Sunt foarte multe. plac, umplându-mi zilele cu munca mea şi cu În loc să ne concentrăm asupra bucuriilor vieţii activităţile mele, nu dau dovadă de foarte mult maritale pe care le pierdem, haideţi să observăm egoism? necazurile de care am fost scutiţi. Am văzut suficiente situaţii ca să înţeleg că cele mai multe În mod practic vorbind, e, totuşi, necesar căsnicii nu sunt scutite de suferinţe şi încercări. să ne câştigăm existenţa şi să ne susţinem (Da, sunt convinsă că bucuriile întrec cu mult financiar singuri. În ceea ce mă priveşte, am încercările, dar lăsaţi-mă să continui.) nevoie de timp şi ca să mă odihnesc sau ca să mă refac în spaţiul meu, acasă. Suntem Ca femei singure, nu vom trăi niciodată oameni, avem nevoi şi nu câştigăm nimic agonia de a ne vedea copiii îndepărtându-se atunci când încercăm să purtăm problemele de învăţătura pe care le-am dat-o. Nu vom lumii dincolo de capacităţile noastre. Aşa trece prin durerea cumplită de a ne pierde că ia-ţi o zi liberă de la serviciu sau, ori de partenerul de viaţă sau proprii copii. Nu câte ori poţi, odihneşte-te! Eliberează-te de suntem frământate de grijile zilnice ale unui stres chiar şi numai pentru o zi. Încrede-te în părinte. Vă rog, să nu mă înţelegeţi greşit. Nu Dumnezeu că El te va ajuta să porţi sarcinile. vreau să ponegresc căsătoria doar ca să scot în Poate că unul din modurile Lui de a te ajuta evidenţă că singurătatea are şi ea avantajele ei. este tocmai timpul acesta de odihnă. Numai că nu trebuie să idealizăm lucrurile sau să dorim în permanenţă să scăpăm de starea Dragi prieteni necăsătoriţi, haideţi să ne noastră prezentă. străduim să-L slujim pe Domnul, mulţumiţi de starea în care ne aflăm. Şi să nu uităm să A fi singur nu înseamnă întotdeauna flori şi privim în jur şi să ne bucurăm de nenumăratele soare. Departe de aşa ceva. Nu ne putem separa binecuvântări care alcătuiesc momentele de suferinţă şi griji. Deşi nu avem propriii noştri fiecărei zile. copii, avem în jur oameni pe care-i iubim foarte mult: părinţi, fraţi, surori, nepoţi, nepoate şi Din Young Companion, dec. 2008 Pathway Publishers, Tradus şi folosit cu permisiune. “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 27

“Nimeni nu l-a chemat vreodată pe John să vină” El era o pacoste, şi unul dintre cei mai răi să fac focul şi apoi ţi-l voi povesti. şi mizerabili oameni. Cunoştea tot ce era mai Soţia îl urmă, micul dejun a fost pregătit şi, degradat şi josnic. Ura orice lucru bun şi iubea orice era rău. Învăţase cum să fie un prilej de după ce termină de mâncat, bătrânul plecă înspre iritare pentru oricine credea în Dumnezeu, oraş. Era un drum lung şi obositor de mers pe nescutind-o nici chiar pe nevasta lui, care făcea jos pentru cineva în vârstă, dar bătrânul simţi tot ce-i stătea în putinţă, în Numele lui Isus şi ca şi cum o putere neobişnuită i-a fost dăruită şi a Împărăţiei. Acest om era dedat la rău dincolo continuă să meargă fără să se odihnească. Ajunse de orice speranţă de recuperare morală şi aşa în oraş. Îşi târî picioarele pe strada principală, apoi părea să rămână. Rugăciunea era înălţată ca şi pe strada îngustă de vizavi şi ajunse la atelierul cum el n-ar fi existat; bisericile erau deschise „Diavolul John” al fierarului. şi închise, dar niciodată pentru el; Evanghelia era predicată şi mila era oferită, dar nimeni nu — Bunicule Brown, exclamă el, cu o mare făcuse legătura între el şi mesajul lui Dumnezeu uimire. Ce faceţi aici, aşa devreme, în dimineaţa adresat lumii. asta? La câţiva kilometri depărtare de oraşul Bătrânul răspunse: fierarului trăia un cuplu în vârstă, bunicul şi — Iată, pentru aceasta am venit, să-ţi spun bunica Brown. Amândoi erau în jurul vârstei ceva. Haide să mergem înăuntru, unde să mă de 90 de ani. Vieţile lor fuseseră plăcute lui aşez, căci sunt obosit. Dumnezeu şi de un devotament plin de Împreună intrară în atelier şi, după ce luă loc, răbdare şi credincioşie faţă de El; ei aşteptau bătrânul îi spuse: fără regrete şi fără frică plecarea acasă, promisă — John, am avut un vis azi noapte şi am venit de Dumnezeu. să-ţi spun despre el. Am crezut că sosise ceasul la care m-am gândit atât de mult şi pentru care Foarte devreme, într-o dimineaţă, bătrânul se am încercat să mă pregătesc de atâta vreme. trezi foarte agitat şi începu să-i spună soţiei: Îmi sosise ceasul să mor. Şi era tocmai aşa cum crezusem că trebuie să fie, căci la fel a promis şi — Scoală-te, nevastă! Scoală-te! Domnul. Nu-mi era câtuşi de puţin frică. Cum îmi putea fi? Camera era plină de îngeri şi toţi — De ce, bătrâne, zise ea, ce s-a întâmplat? îmi vorbeau şi îi iubeam şi ştiu că şi ei mă iubeau pe mine. Apoi câţiva dintre ei s-au aplecat şi şi-au El îi răspunse: pus braţele sub mine şi am plecat de-acolo. Am ajuns dincolo de nori, prin cerul înstelat. O, cum — Nu pot să-ţi spun acum ce este, căci cântau ei! Niciodată nu am mai auzit aşa ceva în trebuie numaidecât să fac focul în bucătărie. viaţa mea. Ne-am tot avântat până când unul Aş vrea să pregăteşti micul dejun cât poţi de dintre ei a zis: „Priveşte dincolo; acolo este raiul.” repede. Trebuie să merg în oraş în dimineaţa — O, John, nu pot să-ti spun cum m-am asta. simţit când am ajuns să văd raiul; nici nu pot să-ţi spun ce am văzut când m-am uitat. Nu — Mergi în oraş în dimineaţa asta! exclamă cred că ar putea spune cineva. Era aşa de plin de ea. De ce nu gândeşti bine? Nu poţi să mergi în pace, aşa de frumos, aşa de glorios! Când ne-am oraş. Nu ai cu ce să mergi şi ştiu că nici nu prea apropiat, am văzut porţile deschizându-se şi, cu poţi să mergi pe jos. o viteză şi mai mare decât cea cu care veniserăm, — Nu-mi spune ce nu pot să fac, insistă bătrânul. Eu îţi spun că trebuie să merg în oraş. Am avut un vis azi noapte şi, asta e, voi merge 28  Sămânţa adevărului • Iunie 2011

am trecut prin ele şi am ajuns în oraş. O, ce „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. mai primire! Un bun-venit din partea tuturor, toţi erau aşa de bucuroşi; fiecare deal parcă era Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. îmbrăcat în bucurie: era în parfumul florilor, în muzica fiecărei arfe, în cântecul fiecărei voci, în Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.” strângerea fiecărei mâini: bucurie pretutindeni pentru că venisem. De ce? M-au făcut să mă (Apoc. 1:17b-18) Da, Hristos a murit pentru cei simt ca nu ştiu cine, când eu sunt doar un biet păcătos, mântuit prin sângele lui Isus. Mi-am nelegiuiţi (Romani 5:6). întâlnit toţi copiii acolo – niciunul din ei nu era pierdut – băiatul meu, cu care obişnuiai Şi, cu alte cuvinte, bătrânul îl îndemnă să te joci aşa de mult când mergeaţi la şcoală împreună, era acolo, şi bătrâna ta mamă, care cu invitaţia împărătească, dar fierarul rămase a fost cu mine în clasă când mergeam la şcoală. Şi după o vreme – nu ştiu cât a durat – am ca împietrit. Nu putea să vorbească sau să se văzut pe aceiaşi îngeri care aduceau pe cineva: era draga, scumpa mea nevastă. O iubeam clintească. Bunicul Brown se sculă spunând: mai mult ca niciodată când au adus-o la mine acolo. Era mai frumoasă ca în ziua în care ne- — La revedere, John! Adu-ţi aminte că ai am căsătorit. Am stat sub pomul vieţii şi ne-am plimbat pe malurile râului care curge din tronul primit invitaţia. Aminteşte-ţi că ai fost rugat să lui Dumnezeu. Aşa de fericiţi eram! Şi am văzut pe îngeri aducând pe alţii – cei pe care îi iubesc vii. şi îi iubeşti şi tu. Şi aşa s-au perindat mulţi. Apoi îşi luă toiagul şi plecă spre casă. — Apoi, John, dintr-odată mi-am dat seama că nu te-am văzut nicăieri. Mi-am propus să te Fierarul părea să-şi vină în fire şi şi-a propus să- caut. Am mers pe fiecare stradă, am întrebat pe toată lumea, dar nu puteam da de urma ta. şi vadă de treaba lui. Dar totul mergea anapoda – Eram mai trist decât îţi poţi da seama, şi am mers la Domnul, Mântuitorul meu scump, şi foalele nu funcţionau bine, ciocanele nu loveau cu L-am întrebat unde erai. Şi, o John, de-ai fi putut vedea cât de rău Îi părea când mi-a spus precizie, caielele nu ieşeau drepte, caii nu stăteau că nu ai venit. Şi a plâns, după cum cred că a plâns deseori când era aici pe pământ, şi mi-a bine. „Doamne, ai milă de mine păcătosul!” spus: „Nimeni nu l-a rugat vreodată pe John să vină.” O, am căzut la picioarele Sale şi le- începu el să plângă în hohote şi părăsind atelierul, am spălat cu lacrimi. Mi-am pus faţa pe ele şi am zis: „Doamne bun! Lasă-mă să plec de aici, plecă acasă. Îi spuse soţiei despre vizita bunicului măcar pentru un ceas, şi voi merge să-i spun să vină. Îi voi adresa o invitaţie.” Şi chiar atunci şi Brown. acolo m-am trezit. Începuse să se lumineze la răsărit şi eram aşa de bucuros că eram în viaţă, — Binecuvântat fie Domnul! zise ea. Vom că puteam să vin şi să te rog să vii în rai; şi acum iată-mă aici, ţi-am povestit visul meu şi vreau să trimite trăsura cu cai după el ca să-l aducem mergi şi tu.” Apostolul Ioan L-a văzut pe Isus în slava Sa. El i-a spus următoarele cuvinte: înapoi. — Da, adăugă el, căci vreau să accept invitaţia şi vreau ca el să se roage lui Dumnezeu să mă ţină treaz şi neclintit până la sfârşit. „Şi Duhul şi Mireasa zic: «Vino!», şi cine aude să zică: «Vino!», Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!” (Apoc. 22:17) „Pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi...” (Fapt. 17:31) „Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” (2 Corinteni 6:2b) „Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele.” (Faptele Apostolilor 3:19a) Roagă-te şi mărturiseşte-I păcatele lui Isus şi roagă-L să te mântuiască! Trăieşte pentru El. Pilgrim Tract Society Randleman, NC 27317 Tradus şi folosit cu permisiune. “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 29

„Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagăţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.” Proverbele 3:3 Rubrica pentru copii Nu avem nevoie de un palat —Lois Marie Lucy şterse masa cu atenţie, încercând să uşă. Cred că o să mă dau în leagăn. scape şi de ultimele firimituri. — Bună, Lucy, se auzi o voce de după — Uite, mama! Faţa de masa are o gaură gard. în ea, chiar aici! Ridicându-şi privirea, Lucy o văzu pe — Ştiu, răspunse mama. Ieri, John a stat doamna Peters, vecina lor. la masă şi a decupat nişte imagini. Din greşeală, a tăiat şi faţa de masă. — Ai văzut că avem o nouă casă acum? întrebă femeia. Astăzi vor veni nişte oameni — Ar fi trebuit să fie mai atent, spuse să ridice rulota în care am locuit. Lucy încruntându-se. Nu-mi place cum arată faţa asta de masă cu o gaură în ea. — Şi vă place în casa nouă? întrebă Lucy, uitându-se la noua locuinţă a doamnei — Da, ar fi trebuit să fie mai atent, Peters. întări mama. Dar uneori se mai întâmplă şi accidente. Nu vreau să facem prea mare caz — Da, bineînţeles, răspunse doamna pentru nişte lucruri materiale. Peters. Poţi să vii împreună cu ai tăi să vezi cum arată. — Am terminat de şters masa. Pot să mă duc să mă joc — O, mi-ar plăcea! O să-i acum? întrebă Lucy. spun mamei! exclamă Lucy încântată. — Da, răspunse mama. După ce doamna Peters intră în casă, Ce-aş putea Lucy dădu să fac acum? se buzna pe uşa întrebă Lucy bucătăriei. zbughind-o pe — Mama, 30  Sămânţa adevărului • Iunie 2011

doamna Peters ne-a invitat să-i vedem casa. ca a lor! Crezi că putem merge curând? — De ce am avea nevoie de o casă nouă? — O să-l întreb pe tata, răspunse mama. întrebă tata. Te udă ploaia când plouă afară? Ar fi frumos să-i vizităm. Lucy dădu din cap. — A fost frig în casă când afară a nins? În acea seară, tata a fost de acord ca toată familia să meargă în vizită la familia Peters, continuă tatăl. aşa că, după câteva zile, se îndreptau toţi Lucy scutură din nou din cap. către noua casă a familiei Peters. Tata îl — Crezi că mama ar face o mâncare mai ţinea de mână pe John, iar mama o ducea în braţe pe micuţa Susanna. Lucy mergea bună într-o casă nouă? între ei. — Cred că nu, spuse încetişor Lucy. Dar — Intraţi, intraţi, îi invită domnul Peters. nu-mi plac zgârieturile şi semnele pe toate Intrară toţi în camera de zi. Înainte de a lucrurile. Iar John a găurit şi faţa de masă păşi pe covorul moale şi albastru, îşi şterseră astăzi. picioarele de covoraşul de la intrare. Lucy aruncă o privire în jur. Ferestrele — Nu avem nevoie de o casă nou-nouţă, mari şi luminoase erau acoperite cu perdele spuse tata. Familia Peters îşi cheltuieşte albe, lungi. banii pe vacanţe, petreceri, o casă mare — Vreţi să vedeţi şi celelalte camere? şi modernă şi alte lucruri de felul acesta. întrebă doamna Peters. Acesta e biroul lui Noi trăim pentru Dumnezeu, aşa că nu Frank, spuse ea conducându-i pe hol. contează dacă locuinţa noastră e veche sau Lucy observă că pereţii verzi nu aveau nouă. Casa pe care o avem e foarte potrivită zgârieturi pe ei aşa cum aveau pereţii din pentru noi. Într-o zi, în cer, o să avem o biroul lui tati. Întrerupătorul avea nişte flori locuinţă mult mai frumoasă şi vrem să ne foarte frumoase, desenate pe el. Doamna luăm copiii acolo. Acest lucru e mult mai Peters le arătă toată casa. Era minunată. important decât a avea o casă mare aici, pe — Mi-ar plăcea ca şi casa noastră să pământ. arate aşa, îi şopti Lucy mamei ei în timp ce intrau în bucătărie. Fetiţa se uită admirativ — Cred că ai dreptate, încuviinţă Lucy. la mânerele strălucitoare ale dulapurilor Sunt fericită că ne iubiţi. Şi, oricum, avem din bucătărie. Era sigură că faţa de masă a o mulţime de momente frumoase împreună doamnei Peters nu avea nicio gaură în ea. în casa asta, chiar dacă e veche. — Suntem atât de bucuroşi că, în sfârşit, avem casa noastră, spuse doamna Peters. Între timp ajunseră la terasa casei. Tata Visăm la ea încă de când ne-am căsătorit, deschise uşa şi toţi membrii familiei intrară acum zece ani. Până la urmă, visul a devenit înăuntru. realitate, continuă ea zâmbind. Familia Miller a mai rămas puţin, apoi — E timpul pentru închinarea de seară în toţi şi-au luat la revedere şi au plecat. căsuţa noastră veche, spuse tata cu o sclipire Pe drum, Lucy îşi exprimă „speranţele”: în ochi. — Mama, crezi că o să ne putem construi şi noi o casă nouă cândva? Ce bine ar fi să Lucy îi zâmbi. Casa părea caldă şi locuim şi noi într-o casă nouă şi frumoasă primitoare, iar fetiţa se simţea iubită şi în siguranţă lângă părinţii ei. Cred că şi o casă veche e foarte bună, îşi spuse ea urmându-şi tatăl în camera de zi. Din Wee Lambs, august 2008 Rod and Staff Publishers, Inc. Tradus şi folosit cu permisiune. “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 31

Fără suc de mere —Mrs. G. Detweiler — A fost grozav să mă joc cu unchiul — Am băut, spuse Philip cu ochii în Clair, remarcă Philip. pământ. — Da, spuse mama, luând curba la dreapta, — Philip, ai fost obraznic. Când mama spre casa lor, aşa cum arăta indicatorul. A spune ceva, tu trebuie s-o asculţi. Nu poţi să fost minunat să stăm cu bunica în seara asta. faci tot ce vrei tu. Ca să-ţi aduci aminte pe Ai văzut că a făcut un tort special pentru ziua viitor, acum o să-ţi primeşti pedeapsa. ta. După ce a fost pedepsit, băieţelul se aşeză — Cred că lui Philip îi place să se joace cu plângând în poala mamei, care îi explică încă unchiul Clair mai ales de când a murit tata, o dată. comentă Sarah. — Philip, trebuie să faci întotdeauna ce-ţi — Toţi am avut o seară minunată. Acum spun eu. Te iubesc şi vreau să fii fericit. Vreau cred că trebuie să ne pregătim de culcare. să creşti şi să devii un om bun, aşa cum a fost tatăl tău. Philip şi fetele o luară spre bucătărie, în timp ce mama se duse s-o legene pe Elizabeth. — Vreau să fiu bun, aşa cum a fost tata. — Mi-e sete. Pot să beau nişte suc de Mama continuă: mere? întrebă Philip. — Trebuie să asculţi de părinţi când eşti Mama scutură din cap. copil, ca să poţi asculta de Dumnezeu când creşti mare. Acum, Philip, n-ai simţit nimic — Nu! Doar apă. în interiorul tău care-ţi spunea să nu bei sucul de mere? întrebă mama. Elizabeth începu să chicotească atunci când mama încetă să-i mai legene pătuţul şi — Ba da, suspină băieţelul. o sărută pe frunte. Chiar în acel moment, Philip se apropie de mama şi anunţă Mama zâmbi: victorios, cu un zâmbet vinovat: — Asta e conştiinţa ta. Dumnezeu ţi-a — Am băut suc de mere. dat-o ca să-ţi aduci aminte să faci lucruri bune. Trebuie să asculţi întotdeauna de Deodată mama aruncă o privire severă vocea aceea dinăuntrul tău. Înţelegi? întrebă apoi se ridică şi i-o dădu pe Elizabeth lui mama. Sarah. Philip se uită în ochii mamei şi îi promise: — Încearcă s-o ţii liniştită, o instrui ea. Mai este nişte ceai în geantă. Poţi să i-l dai — Da, voi încerca să-mi amintesc. dacă începe să scâncească. Apoi, mama şi Philip se întoarseră în Apoi, întorcându-se spre Philip, îl luă de living. mână şi merseră în altă cameră. — Acum e timpul să mergem toţi la — Philip, ce ţi-am spus în legătură cu culcare, anunţă mama iar trei perechi de sucul de mere? întrebă mama. picioruşe o luară tropăind pe scări. — Că nu pot să beau, răspunse băieţelul Retipărit din Home Horizons cu onestitate. Eastern Mennonite Publications Tradus şi folosit cu permisiune. — Şi tu ce ai făcut? întrebă mama din nou. 32  Sămânţa adevărului • Iunie 2011

„Apoi mi-a zis: «S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ei îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.»” Apocalipsa 21:6 Rubrica “O carte în serial” Chinurile dragostei —Edith Witmer Partea a III-a — Dragostea ta pentru mine te face să-l Michael era nedumerit. Deşi lucrurile păreau iubeşti pe tata mai puţin? că se aranjează la locul lor în mintea lui, mai era totuşi ceva ce nu înţelegea. Poate că unchiul Mark — O, nu! spuse Michael contrariat. Vă iubesc putea să-l ajute. De ce nu? Îl ajutase de atâtea ori pe amândoi pentru ceea ce sunteţi amândoi. în trecut... — Aşa se întâmplă şi când cineva are un tată — Unchiule, începu Michael, ţi-a spus mama vitreg. O să-l iubeşti pe tatăl tău vitreg aşa cum că o să avem musafiri? mă iubeşti pe mine. — Da, fratele Yutzy o să doarmă la noi. Încetul cu încetul, adevărul începu să se — Deci ştii despre el? contureze. —Da, răspunse unchiul Mark scrutându-l gânditor pe nepotul lui. — Mulţumesc, unchiule Mark, spuse Michael — E ceva ce nu înţeleg. Mama a încercat să-mi zâmbind. explice, dar încă mă întreb... — Ce anume, Michael? îl chestionă unchiul, De mult nu mai văzuse Michael casa strălucind aşezându-se pe balotul de fân pe care se pregătea în felul acesta. Geamurile erau perfect curate, iar să-l încarce. perdelele erau moi şi miroseau frumos. Mama — Dacă mama se căsătoreşte cu fratele Yutzy, încă era ocupată făcând curăţenie. Michael se cum pot să-l iubesc ca pe un tată când eu încă îl uită înspre gazon: asta era partea lui şi o să se mai iubesc pe tata şi acum? ocupe în mod impecabil de ea! Unchiul Mark dădu din cap înţelegător. — Michael, tu mă iubeşti pe mine? — Dwayne, adu-mi foarfeca, te rog. Vrei să — Păi, clar! De când a murit tata, îmi place să tai tu firele de iarbă de la marginea aleii? stau cu tine, pentru că în felul ăsta nu-mi mai e aşa dor de el... — Da, Michael, vreau să te ajut. De ce vine fratele Yutzy la noi în vizită? — Pentru că e prietenul nostru, răspunse Michael. Prietenii îşi fac vizite unii altora. — O să-mi aducă bomboane, aşa cum face “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 33

bunicul? mama părea puţin emoţionată! Când trecu pe — Nu ştiu, răspunse Michael, dar n-o să ceri, lângă el, Michael îi zâmbi încurajator, iar chipul mamei se mai destinse puţin. nu-i aşa? — Nu, Michael, sunt băiat mare acum. Ding-dong! Michael manevră încet maşina de tuns iarba, ca Michael auzi uşa de la intrare. — Bună ziua, îl întâmpină mama pe musafir să dea gazonului un aspect îngrijit. „O, Doamne”, cu un zâmbet. se rugă el, „Te rog ajută-mă să am sentimente — Bună ziua, se auzi o voce masculină. Eu bune şi să mă încred în Tine. Îţi mulţumesc că sunt Lamar Yutzy. Mă bucur că am plăcerea să mă ajuţi.” vă întâlnesc. — Şi noi ne bucurăm că ne faceţi plăcerea de În acea seară, toată lumea a mers la culcare cu a ne vizita, îi răspunse mama. Intraţi! un sentiment de aşteptare şi nerăbdare. Mâine, — Haideţi, Kaye şi Dwayne, şopti Michael, Lamar Yutzy va veni să ia masa cu ei. trebuie să mergem şi noi acum, să dăm mâna cu el. Michael se uită pe stradă, în jos. Pe drum nu se Fratele Yutzy îi privi pe cei trei copii care zărea nimeni. Îşi aranjă din nou gulerul şi începu tocmai intraseră în sufragerie şi faţa i se lumină să se plimbe încolo şi-ncoace pe verandă. Apoi într-un zâmbet. intră în casă. Trebuia, totuşi, să-şi găsească ceva — Bună ziua, frate Yutzy, eu sunt Michael, se de făcut. prezentă băiatul întinzând mâna. — Mă bucur să te cunosc, Michael. Kaye o ajuta pe mama să pună faţa de masă de Tânărul îl studie o clipă pe bărbatul din faţa duminică pe masa din sufragerie. Netezeau acum lui. De înălţime medie, păr şaten, ochi albaştri şi toate cutele, foarte atente la ceea ce făceau. o anumită bunătate întipărită în trăsăturile lui, care îi atinse inima lui Michael şi îl făcu să se — Pot să vă ajut? întrebă Michael. Trebuie să simtă mult mai relaxat. fac şi eu ceva. — Ea trebuie să fie Kaye, continuă fratele Yutzy. — Da, răspunse mama. Poţi să pui farfuriile pe — Şi el e Dwayne, spuse mama, împingându-l masă, te rog. pe băiat mai în faţă. Cu obişnuita lui timiditate faţă de străini, acesta se ascunsese în spatele — Cinci farfurii, spuse Michael cu voce tare, mamei. când deschise uşile dulapului. — Mai e o oră până la masa de prânz, spuse mama. De ce să nu ne aşezăm un pic? Simt de parcă aş avea fluturaşi în stomac, spuse Michael îl ascultă cu încântare pe fratele Lamar Kaye chicotind. povestind cu patos despre peripeţiile cu adunatul vacilor, acasă la unchiul Mark, în acea dimineaţă. — Ştiu la ce te referi, zâmbi Michael, şi eu am — Unchiul tău mi-a spus că eşti mâna emoţii. lui dreaptă, continuă el, întorcându-se către Michael. — Când o să apară omul ăsta? întrebă Dwayne — Îmi place foarte mult să-l ajut, spuse năvălind în cameră. băiatul. Căldura şi felul plăcut de a fi al acestui bărbat — Oricând, Dwayne, răspunse mama, îi atingeau din nou inima. spălându-se pe faţă. Cum îl cheamă? — Kaye, spuse mama mai târziu, cred că poţi să mergi să termini de aşezat masa. Apoi du-te şi — Fratele Yutzy, răspunse băieţelul. De ce vine să ne vadă, mama? — Fratele Yutzy vrea să-ţi fie prieten, spuse mama. — Vrea să fie şi prietenul tău? — Da, răspunse mama, roşind uşor. Şi al lui Kaye, şi al lui Michael. Pe aleea din faţa casei se auzi motorul unei maşini. Mama se duse repede la oglindă ca să vadă dacă baticul îi stătea bine. După ce îşi scoase şorţul, se grăbi să deschidă uşa de la intrare. Şi 34  Sămânţa adevărului • Iunie 2011

vezi cum e mîncarea din cuptor. o fermă şi aş putea să-l ajut. Mama mi-a spus că Mirosul de friptură umpluse deja toată casa. pot să mă rog pentru unul, dacă spun „Facă-se — Dwayne, spuse Michael, cred că lui Shep îi voia Ta”. e dor de noi. Hai să mergem să ne jucăm cu el. — Şi te rogi? întrebă Lamar. În curând, în living nu mai rămăseseră decât — Păi, sigur, răspunse uşor contrariat Dwayne, în fiecare seară. Dar Îi ia mai mult fratele Lamar şi mama. timp lui Dumnezeu să-mi găsească unul. La masă, Michael află despre ferma fratelui — Uneori, Dumnezeu vrea să mai aşteptăm un timp înainte de a primi răspunsul de la El, îl Yutzy şi despre cirezile lui de vaci, despre Helen consolă cu delicateţe fratele Yutzy. căreia îi plăcea foarte mult natura şi despre Dwayne rămase pe gânduri câteva clipe, apoi Stephen care de-abia aştepta să meargă la şcoală. ochii i se luminară brusc: Mai era şi băiatul care lucra pentru ei, Clifford — Mama ta e în cer şi tatăl meu e în cer, Nolt, şi care era de-o vârstă cu Michael. începu el. Poate că Dumnezeu.... — Dwayne, strigă mama, vino repede! Oare ce le aducea viitorul? O să aibă Michael Băieţelul ţâşni ca o săgeată înspre sufrageria în ocazia să-i cunoască pe aceşti oameni? Întrebările care mama punea masa. însă nu aveau un răspuns imediat. — Ce-i, mama? — Du-te afară şi vezi dacă iepurii n-au nevoie — Îmi place de tine, spuse Dwayne, uitându-se de apă. E foarte cald azi. la fratele Yutzy. Toată timiditatea de ieri dispăruse Dwayne ieşi grăbit afară. brusc şi obişnuita lui îndrăzneală revenise din Mabel îl auzi pe Lamar râzând amuzat. plin. Îşi îndreptă ţinuta, după ce puse tacâmurile pe masă, apoi se duse în sufragerie să-i ţină — Şi mie îmi place de tine, spuse fratele, cu o companie câteva minute înainte de servirea sclipire în ochi, trăgându-l pe băieţel mai aproape mesei. de el, pe canapea. Michael se ridică de la masă, întrebându-se — Ţi-a plăcut la biserica noastră azi-dimineaţă? unde să se ducă şi ce să facă. La urma urmei, întrebă Dwayne. Mie mi-a plăcut cum ai predicat. fratele Yutzy venise probabil pentru mama, în mod special. Se gândi la leagănul de pe verandă. — Da, răspunse fratele Yutzy. Am fost bucuros O briză uşoară răscolea aerul cald din jurul lui. să mă închin Domnului împreună cu familia ta Nu după mult timp, uşa se deschise şi Lamar în această dimineaţă. De asta mergem la biserică, Yutzy se apropie de el. nu-i aşa? — Te superi dacă stau şi eu cu tine? întrebă el. Dwayne dădu din cap, apoi se încruntă brusc: — O, nu, deloc, răspunse Michael. Era ceva — Frate Yutzy, întrebă el în cele din urmă, la acest bărbat ce-i trezea un sentiment de uitându-se ţintă în ochii albaştri care îl priveau admiraţie. cu bunătate, unde e mama ta? E acasă cu Helen — Deci o să înceapă şcoala în curând, şi Stephen? continuă fratele Yutzy. — Vrei să spui soţia mea? întrebă fratele Yutzy. — Da, replică Michael. Peste două sau trei Dwayne dădu din cap. săptămâni. Îmi place la şcoală, dar o să-mi — O chema Ellen, răspunse Lamar. Şi a plecat lipsească faptul că n-o să mai pot fi la fermă în la Isus. Acum locuieşte în cer. fiecare zi. Ochii lui Dwayne se aprinseră, strălucitori. — Înţeleg ce vrei să spui. Şi mie îmi place — O, spuse el, şi tatăl meu e tot în cer. A murit ferma foarte mult. E bine să munceşti cu mâinile când eram mic, mic. Am părul ca el, adăugă el fericit. — Ce frumos, spuse fratele Yutzy cu o privire blândă. — Mi-ar plăcea să am un tată ca unchiul Mark, continuă băieţelul. Aşa am putea să avem din nou “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 35

tale în mijlocul creaţiei lui Dumnezeu. O jumătate de oră mai târziu, băieţelul Ce uşor îi era să stea de vorbă cu acest bărbat! dormea dus. Un subiect dădea naştere la altul şi tot aşa. Michael rămase şi el pe gânduri, în liniştea — Am fost bucuros să-l întâlnesc pe prietenul camerei. Ce weekend avuseră! Dacă tata i-ar fi putut vedea, oare ar fi fost mulţumit? Tata tău, Ernest, azi-dimineaţă la biserică, spuse fratele fusese atât de nobil şi bun – un om minunat! Yutzy. Vine des? Dar acum nu mai era aici. Iar mama spunea că în cer nu mai există căsătorii. Asta însemna că — Nu, răspunse Michael. E prima lor duminică l-au pierdut pe tata? El nu le mai aparţinea lor? aici. Mă rog pentru Ernest. El vrea să fie un creştin bun, dar tatăl lui e un om cam dificil. Michael trase jaluzelele şi se uită la stele. Undeva, dincolo de stele, era Dumnezeu... şi — Ernest pare un tânăr de treabă. O să mă rog tata. Într-o zi, el şi tata vor fi din nou împreună. şi eu pentru el. Va fi o relaţie diferită de cea pe care au avut-o când tata era cu ei aici, dar cu siguranţă va fi Peste câteva minute, mama ieşi afară cu Biblia una mult mai bună. Dragostea lor va fi perfectă. în mână şi câteva cărţi de cântări. Nu-l pierduse pe tata. Era doar o perioadă de aşteptare. Şi poate că în această perioadă de — De obicei, la această oră, avem timpul aşteptare era loc pentru Lamar Yutzy. devoţional în familie. Ne conduci tu, Lamar, în această seară? Şi de-a lungul întregii vieţi, va purta o comoară în inima lui – amintirea tatălui! Va Michael se ridică şi se aşeză pe trepte, lângă fi întotdeauna a lui, precum un far luminos în Dwayne, iar mama îi luă locul. noapte. Vocea fratelui Lamar se îmbina armonios cu Săptămânile treceau una după alta şi începutul toate celelalte. anului şcolar se apropia. Mama şi Kaye erau foarte ocupate cu pregătitul materialelor şcolare. — Am ales un pasaj care este foarte special Michael şi Dwayne au dat şi ei o mână de ajutor pentru mine, începu fratele Yutzy, deschizând la aranjarea clasei pentru prima zi de şcoală. Biblia la Psalmul 37. Miercurea era ziua când, în cutia poştală, Michael ascultă promisiunile preţioase: apărea plicul albastru, aşa că, de obicei, în aceste „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, zile mama nu întârzia prea mult la şcoală. încrede-te în El şi El va lucra.” La fermă, unchiul Mark strângea porumbul, — Sunt atât de mulţumitor că Dumnezeu se iar după şcoală, Michael îşi încăleca bicicleta şi ocupă de noi, iar noi putem să ne încredem în El, se grăbea să-l ajute la descărcatul remorcilor. Se termină fratele, închizând Biblia. gândea adesea şi la Lamar Yutzy. Oare ce făcea? Helen şi Stephan erau bucuroşi că avea o relaţie Un zâmbet lumină chipul lui Michael. cu mama? Ce ciudat ar fi să se mute într-un alt Seara trecu pe nesimţie şi sosi şi timpul de loc, să-şi găsească noi prieteni şi să aibă o nouă culcare pentru Dwayne. Michael şi Kaye se familie! Sentimentul singurătăţii i se strecură ridicară şi ei pentru a se retrage în camerele lor. din nou în inimă. Bine, cel puţin mama, Kaye Fratele Yutzy se pregăti şi el de plecare. şi Dwayne vor fi şi ei acolo. Şi dacă mama s-ar — Mâine dimineaţă plec foarte devreme, le hotărî să se căsătorească, Lamar Yutzy nu era o spuse el copiilor, întinzându-le mâna. Mi-a făcut alegere rea. plăcere să petrec cu voi acest weekend, dar acum trebuie să-mi iau la revedere. Uneori, mama le citea şi lor scrisoarea de la Michael îi strânse mâna şi se uită din nou în Lamar. Erau scrisori interesante, despre familie, acei ochi calzi şi înţelegători. După ce urările au fermă, activităţile de la biserică. Lamar Yutzy era fost făcute, el şi Kaye au luat-o înainte, pe hol, un om ocupat. Iar înţelepciunea lui răzbătea din spre camerele lor. Michael se oferi: — O să-l culcăm noi pe Dwayne, mama. Poţi să mai rămâi. — Mulţumesc, spuse mama. Vino să-ţi dau un sărut de noapte-bună, Dwayne! 36  Sămânţa adevărului • Iunie 2011

toate. — Am dat peste capcanele astea. Le-am folosit Michael se gândi la ultima scrisoare. Fratele acum câţiva ani... probabil că le-am adus de- acasă când m-am căsătorit. Vrei să le foloseşti tu Yutzy se gândea să le mai facă o vizită după ce iarna asta? Ai putea să prinzi castori sau bizami va fi terminat cu strânsul porumbului de pe în pârâul de pe pajişte. câmp. Poate că atunci o să-i aducă şi pe Stephen şi Helen. Şi, da, observase o schimbare în mama. — Cred că da, unchiule. Mulţumesc că mi le Avea ceva, o prospeţime care vibra din interior. împrumuţi. Chipul îi strălucea cu o frumuseţe nouă. Michael era fericit pentru ea. — Cu plăcere, spuse unchiul. Du-le în atelier şi vezi dacă le poţi face să funcţioneze. — Michael, spuse Ernest, într-o zi, după şcoală. Cred că o să ne vedem la biserică duminică Cindy îl urmă pe Michael în atelier. dimineaţa. — Ce faci? întrebă ea. — Vreau să curăţ capcanele astea ruginite, — Mă bucur, spuse Michael zâmbind. Vine şi răspunse Michael. Mă ajuţi, Cindy? restul familiei tale? — Dacă vrei, spuse fetiţa. Dar mama mi-a spus să nu-ţi stau în cale. — Da, răspunse Ernest. Mamei chiar i-a plăcut Scrrrrric, forţă Michael balamalele capcanei. predica fratelui care a venit în vizită. A plecat — Nu-mi place zgomotul ăsta, spuse Cindy acasă cu voi, nu-i aşa? Cine e? şi-şi duse mâinile la urechi. — Ştiu ce putem face, îi zâmbi Michael. — Îl cheamă Lamar Yutzy. El şi mama ţin Ungem balamalele cu ulei şi n-o să se mai audă legătura prin scrisori. scârţâitul. — Pot să mă uit? — E un om bun? — Da, aprobă Michael, lăsând să curgă — Pare să fie, răspunse Michael. Vrea să vină lichidul strălucitor peste bucăţile de fier. Apoi să ne vadă din nou, după ce se termină campania deschise şi închise de mai multe ori uşiţa cu porumbul. capcanei. Scârţâitul se auzea din ce în ce mai — Şi te bucuri? încet. — O, într-un fel, răspunse Michael, pironindu- — Gata, i se adresă Michael fetiţei. E mai şi privirea pe mănuşa lui de baseball. Mama e bine acum? fericită, aşa că sunt şi eu fericit pentru ea. Dar — Da, râse micuţa. L-am făcut să dispară. dacă se căsătoresc, va trebui să mă obişnuiesc cu o mulţime de lucruri. Telefonul sună. — Vrei să spui că ai prefera să nu se căsătorească? — Alo, spuse Michael. — Nu ştiu, Ernest. Dacă mama se decide să — Bună ziua. se căsătorească cu cineva, atunci bine ar fi să Michael recunoscu imediat vocea. fie Lamar Yutzy. Sunt multe lucruri la care mă — Lamar Yutzy la telefon. Ce mai faci, gândesc. Uneori aş vrea să nu am aşa de multe Michael? gânduri. Cum a spus şi mama, trebuie să aşteptăm — Foarte bine, răspunse băiatul. Ce faceţi să vedem ce vrea Domnul. dumneavoastră? — Acum e rândul meu să mă rog pentru tine, După o scurtă conversaţie, Michael îi întinse spuse prietenos Ernest. Chiar mă întrebam de ce receptorul mamei. eşti aşa de tăcut în ultima vreme. — E pentru tine, mama. — Alo, răspunse ea şi, brusc, un zâmbet cald — Michael, îl strigă unchiul Mark. şi o expresie de surpriză i se întipăriră pe chip. Băiatul se grăbi spre jgheabul de lângă siloz şi — Tu eşti, Lamar? Nu mă aşteptam să suni. se aşeză pe dala de beton de la baza lui. Unchiul Michael prinse câteva fragmente din Mark îşi făcuse de lucru cu o maşinărie ruginită. — Ce faci, unchiule? întrebă Michael. “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 37

conversaţia pe care mama sa o avea cu Lamar. bărbatul din a cărui privire se revărsa mesajul — Săptămâna următoare? Da, bineînţeles. Ne bunătăţii şi al înţelegerii. Cum să nu-ţi placă un asemenea om? vom bucura să-i avem cu noi. Da, cred că-i e greu. Nu, o să fac toate pregătirile. Kaye o luă pe Helen în grijă şi o conduse în camera ei. Dwayne umbla încolo şi-ncoace în — Copii, spuse mama, după ce puse receptorul faţa lui Stephen. în furcă, o să avem musafiri. — Vrei să te joci cu tractorul meu? întrebă el. Michael zâmbi când o văzu pe mama atât de E un John Deere. Aveţi şi voi la fermă unul aşa? entuziasmată. Stephen dădu din cap. — Fratele Lamar şi copiii lui vor fi aici — Hai, îl îndemnă Michael, luându-l de weekend-ul următor. mână. O să-ţi arăt unde îşi ţine Dwayne echipamentul pentru fermă. Michael era şi el încântat. Conversaţiile cu — Vezi, exclamă Dwayne, bătătorul ăsta mi fratele Lamar îl făceau cumva să se simtă diferit, l-a făcut Michael. ca şi cum o mică flacără de afecţiune se aprindea Stephen strecură şi el din când în când un în inima lui. Lamar Yutzy ştia să te facă să te simţi cuvânt, două în monologul pe care îl susţinea important. Dwayne, apoi se aşezară să se joace fericiţi. Michael se duse în camera lui ca să-şi termine Sporovăiala care a urmat n-a lăsat nicio urmă tema până la masă. Gândurile lui se întoarseră de îndoială cu privire la entuziasmul lui Kaye şi însă către Helen. Ce spusese mama la telefon, Dwayne. când a sunat fratele Yutzy? „Cred că trebuie să-i fie greu.” Era vorba de Helen? Ceva, cu — O, nu! exclamă mama. siguranţă, părea că e foarte greu de suportat. Michael veni în grabă să vadă ce s-a întâmplat. Fratele Yutzy se uită la farfuria goală a lui Mama răsturnase cartofii cruzi pe care Kaye îi Stephen şi spuse cu un zâmbet: tăiase pentru cină, în salata pe care o pregătea. — Văd că ai avut un apetit grozav, fiule. Nu Băiatul începu să râdă şi, după ce se uită o clipă avem foarte des parte de atâtea bunătăţi, nu? la bol, mama i se alătură. Stephen îi întoarse zâmbetul. Apoi, un gând îl făcu pe tânăr să redevină — Mabel, masa a fost delicioasă, continuă el, serios. Mama nu făcea niciodată astfel de gafe! Ea întorcându-se către mama. şi Lamar probabil că aveau o relaţie cât se poate Dar fratele Yutzy n-a spus niciun cuvânt de serioasă... despre Helen. Abia se atinsese de mâncare şi părea că-i vine foarte greu să înghită. — Au venit, strigă Dwayne alergând la uşă. După-amiaza trecu repede. Dwayne vorbea Băiatul ieşi afară, fără haină pe el, deşi era deja mai puţin acum, iar Stephen mai mult. Helen mijlocul lunii octombrie şi era frig. părea să zâmbească mai des şi era mai relaxată. Kaye făcea o treabă bună. Mama putea să facă — Intraţi, intraţi! îi întâmpină mama în pragul pe cineva să se simtă bine, la fel şi Kaye. uşii. — Deci ţi-au venit musafirii, remarcă Ernest la biserică, în dimineaţa următoare. Fata aceea Deci aceasta era familia fratelui Yutzy. Stephen înaltă, care e cu Kaye, e fata fratelui Yutzy? îi zâmbi timid lui Michael. Acest băieţel liniştit, — Da, spuse Michael. O cheamă Helen. cu ochi căprui, calzi, îl atrăgea. Cred că nu era rău Băiatul mai mic e Stephen. să-l aibă ca frate. Şi cu aceasta conversaţia se încheie, pentru că băieţii se alăturară grupului de tineri şi subiectul Michael dădu apoi mâna cu Helen. Era înaltă şi a fost schimbat. drăguţă. Dar era ceva pe chipul ei care îl făcu să se gândească la un aisberg care începea să se topească. Zâmbetul ei forţat nu reuşi să destindă liniile reci ale feţei. Părea să fi plâns înainte. Fratele Yutzy o urmări în timp ce o saluta pe mama şi părea foarte preocupat de acest moment. — Salut, Michael, îi scutură energic mâna fratele Lamar. Mă bucur să te revăd, mai spuse 38  Sămânţa adevărului • Iunie 2011

— Hai să jucăm un joc împreună, sugeră umplu bucătăria. mama, când Kaye şi Helen terminară de spălat — Mama, spuse Dwayne cu voce rugătoare, vasele. pot să mai iau unul? — Dacă ne înveţi regulile, atunci cu plăcere, — Câţi ai luat până acum? întrebă mama. spuse Lamar. — Cinci. — Aşteaptă până scoatem din cuptor Jocul a fost însoţit de râsete şi voie bună. Helen se lăsă şi ea prinsă în bucuria şi entuziasmul următorul fel. O să poţi lua unul din aceia. general, dar, când jocul se încheie, însufleţirea ei Michael răsturnă biscuiţii fierbinţi pe masă, se stinse, iar chipul îşi recăpătă expresia îngheţată. Pentru un timp scurt, uitase de ea. apoi anunţă: — Trebuie să scormonesc în zăpadă după Michael rămase treaz multă vreme, gândindu- se. Ce-o făcea pe Helen să se comporte aşa? Oare capcane. era atât de timidă sau era altă problemă? Michael — Da, dacă merge plugul pentru zăpadă, o îşi aduse aminte cât de nefericit fusese şi el, când resentimentele îi fierbeau în inimă. Fusese şi el să poţi verifica zona cu capcane. Câţi bizami ai ca Helen. Poate că şi ea avea întrebări în minte. prins până acum? Îi explicase cineva cum stau lucrurile? Părea atât de nefericită! — Zece, răspunse Michael. Plus sconcsul acela. Ori sunt mai slabi, ori sunt mai deştepţi. „Doamne Isuse”, se rugă Michael, „ajut-o pe Acum nu-i mai prind aşa de uşor. Helen să renunţe la amărăciunea pe care a strâns-o în inimă şi să înveţe să accepte orice o tulbură. — Bine, sper să nu fie niciunul în capcană Îţi mulţumesc că ai fost cu mine şi m-ai ajutat. azi, spuse mama. Binecuvântează-ne în continuare. În Numele lui Isus. Amin.” — Şi eu, replică Michael. O să încerc să verific capcanele în această după-amiază, dacă o să pot. Cu un oftat de satisfacţie, Michael se întoarse şi adormi. — Mama, pot să mai iau un biscuit? Am luat doar şase, cerşi Dwayne. Crivăţul lui decembrie urla în jurul casei. — Sunt sigură că azi nu se face şcoală, copii, — Deocamdată nu, îi răspunse mama strigă mama. Îmbrăcaţi-vă cu hainele de casă. zâmbind. Mai bine du-te şi te joacă. O să te Michael îşi puse cămaşa albastră în dulap şi chemăm când scoatem alt rând din cuptor. se duse la fereastră. Drumul era troienit, iar văzduhul era alb din cauza fulgilor de nea. Michael îl urmări pe Dwayne cum îşi scoate — Hai să facem nişte biscuiţi astăzi, sugeră tractoraşul şi începe să se joace cu el. Era mai Kaye, după ce puse la uscat prosopul de bucătărie. uşor să lucreze fără Dwayne trăgându-l tot — De acord, răspunse mama. De care să facem? timpul de mânecă. — Cu curmale, spuse Michael. — Cu cacao, propuse Kaye. — Copii, spuse mama, a sunat fratele Lamar — Cu fulgi de ciocolată, se auzi şi vocea lui azi-dimineaţă. Dacă drumurile vor fi bune, vrea Dwayne. să mergem să-i vizităm de Crăciun. L-a invitat — O să facem şi câteva cornuleţe, spuse mama. şi pe fratele Gerald să predice şi în felul ăsta ar Mama începu să pregătească aluatul pentru putea să ne ia şi pe noi. Ce spuneţi? biscuiţii cu fulgi de ciocolată, în timp ce Dwayne şi Michael întindeau foi de copt pe masă pentru — Da, de ce nu? Nu am mai făcut o excursie biscuiţii fierbinţi. Kaye aprinse cuptorul şi începu de mult timp. Mi-ar plăcea să văd ferma fratelui să măsoare ingredientele pentru biscuiţii de Lamar. curmale. În curând, aroma prăjiturilor coapte — Şi mie, exclamă Kaye. — Unde mergem? năvăli Dwayne în bucătărie. — Ţi-ar plăcea să-l vezi pe Stephen? întrebă mama. — Când? bătu băieţelul din palme, sărind în sus. — Peste câteva săptămâni, răspunse mama. “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 39

Va trebui să mai aşteptăm un timp. — Tocmai ţi-am dat, mama, interveni Kaye. — O să-i spun şi lui Cindy, exclamă Dwayne Sunt lângă cutie. entuziasmat şi, după alte câteva întrebări, se — Ştiu, spuse mama, îi pun şi pe ăştia, dar întoarse la joacă. Lamar spunea că-i plac cornuleţele. — Mă întreb dacă lui Helen o să-i facă plăcere Când cutia a fost plină, mama înveli capacul să ne vadă, spuse Kaye. cu hârtie de împachetat albastră, apoi legă strâns cutia cu o panglică strălucitoare. — Nu ştiu, Kaye, răspunse mama. Trebuie să încercăm s-o înţelegem. Helen e o fată liniştită — Ce drăguţ arată! remarcă Michael. şi sensibilă. Nu se deschide foarte uşor şi, cu — Mulţumesc, răspunse mama zâmbind. siguranţă, suferă foarte mult după mama ei. Puse apoi cutia într-o pungă de plastic şi o Ştii cum te-ai simţit şi tu faţă de fratele Lamar băgă în congelator, unde trebuia să stea până la la început, Michael. Helen simte aceleaşi lucruri plecarea în Wisconsin. faţă de mine. O vrea pe mama ei înapoi, nu pe După-amiază, Michael îşi trase în picioare altcineva. Trebuie să fim buni şi atenţi cu ea. cizmele şi propuse: — Nu vrei să facem un om de zăpadă, — Părea aşa de nefericită, interveni Michael. Dwayne? Poţi să vii şi tu, Kaye. — Copii, spuse mama, adesea noi suntem — Da, da! exclamă Dwayne, alergând să-şi autorii propriei nefericiri. Când învăţăm să îmbrace salopeta groasă pentru iarnă. acceptăm tot ceea ce apare în vieţile noastre, — Vă dau şi eu o mână de ajutor, se oferi putem fi fericiţi, chiar dacă ne-am fi dorit cu totul bucuroasă Kaye. Să vedem cât de mare putem altceva. Căile lui Dumnezeu sunt întotdeauna să-l facem. cele mai bune. Mă rog pentru voi toţi. Ce bine era afară! Michael luă un pumn de — Mulţumesc, mama, spuse Michael. Sunt zăpadă şi încercă să facă un bulgăre. Era prea aşa de bucuros că Dumnezeu m-a ajutat să nu pufoasă. Se uită la dealurile acoperite cu zăpadă. mai am amărăciune în inimă. Felul în care mi- Ce albe şi curate erau! Zăpada transformase aţi explicat lucrurile, tu şi unchiul Mark, m-a totul. Pe drum încă mai erau troiene înalte, ajutat foarte mult. Mă întreb dacă n-ar trebui să nespulberate. Michael se gândi la cele cinci vorbească cineva şi cu Helen. luni care trecuseră. Şi el se schimbase. Mai — Nu vrea să discute cu nimeni, spuse mama. întâi fusese mânios şi nemulţumit de prietenia De asta e aşa de greu. Lamar mi-a spus că, în mod mamei. Apoi a acceptat-o ca pe ceva ce trebuia normal, e o fată foarte plăcută. luat în mod obligatoriu – ca pe un medicament. — O să-i scriu din nou, se hotărî Kaye. La Acum era la fel de fericit ca înainte, iar gândul ultima scrisoare mi-a răspuns. la Lamar Yutzy nu-i mai aducea nicio întristare. — Ar fi foarte frumos, încuviinţă mama. Tata s-ar bucura pentru el, dacă ar şti. — Ar trebui să-l ajut şi pe Dwayne să-i scrie Poc! una lui Stephen, se gândi Michael. Cred că le-ar — Unu la zero, Michael, râse Kaye. plăcea să corespondeze. Michael adună şi el un pumn de zăpadă şi — Băieţii ăştia sunt total diferiţi, spuse mama aruncă înapoi. Ce plăcută era zăpada! gânditoare. Michael zâmbi. Poate că ăsta era un lucru bun. Maşina înghiţea kilometrii unul după altul, La urma urmei, câţi Dwayne putea suporta o casă iar Michael se uită la pachetul de la picioarele fără să explodeze? lui, apoi la feţele celorlalţi din maşină. Îşi putea După ce biscuiţii s-au răcit, cei patru membri întinde picioarele şi asta îl făcea să se simtă bine. ai familiei le puseră în mai multe cutii. Cei mai frumoşi au fost puşi într-o cutie mare, albă. Fratele Gerald părăsi autostrada şi o luă pe un Mama aranjă cu atenţie fiecare strat. drum secundar. — Mai dă-mi nişte cornuleţe, Michael, îi ceru mama. — Ar trebui să ajungem în jumătate de oră. 40  Sămânţa adevărului • Iunie 2011

— Mai avem mult? întrebă Dwayne pentru a dus în camera lui Stephen să se joace. Michael nu ştiu câta oară. se alătură conversaţiei celor mari. Clipele s-au scurs repede şi în curând ceasul din sufragerie — Ajungem îndată, îi răspunse mama. bătu ora patru. — Gata, am ajuns, anunţă fratele Gerald, cotind pe alee. — Asta înseamnă că e timpul pentru muls Michael se uită în jur. De jur împrejur erau vacile, spuse fratele Yutzy, ridicându-se. Dacă câmpuri întinse. În faţa lor, se afla un hambar vrei, poţi să vii cu mine, Michael. încăpător. În partea dreaptă era o casă cu faţada bej. Copacii înalţi din faţă îşi unduiau crengile — Sigur, răspunse băiatul. Mi-ar plăcea. goale în vântul iernii. Lamar Yutzy ieşi să-i — Mabel, i se adresă Lamar mamei, tu şi întâmpine, însoţit de Stephen. Kaye simţiţi-vă ca acasă aici. Noi o să terminăm — Iată-vă ajunşi, li se adresă el primitor. cu mulsul cam în două ore. Intraţi şi simţiţi-vă ca acasă! Bine ai venit, Mabel, — Eu o să plec, spuse sora Lydia. Mi-a făcut mai spuse el dând mâna cu mama. Cum a fost plăcere să te întâlnesc pe tine şi familia ta, drumul? Mabel. Aştept să ne vedem diseară, la culcare. Michael zâmbi când îi văzu pe amândoi. Păreau Lamar a plănuit să dormiţi la mine. atât de fericiţi! Michael îşi încălţă cizmele şi luă pe el haina — Mă bucur că ai putut veni şi că i-ai luat şi pe care i-o dădu fratele Yutzy. Împreună se pe copiii lui Mabel, i se adresă Lamar fratelui îndreptară către locul de muls. Gerald. Toată lumea în casă acum! — Îţi place să mulgi vacile? întrebă fratele — Aşa sunt eu, glumi amuzat Gerald. Îmi Yutzy. place să servesc o cauză nobilă. — Da, bineînţeles, răspunse Michael. L-am — Ea e mama mea, Lydia, o prezentă Lamar ajutat de foarte multe ori pe unchiul Mark şi, pe doamna cu păr argintiu din casă. Ne ajută înainte ca tata să moară, începusem să-l ajut şi foarte des şi s-a oferit să ne gătească astăzi. Mama, pe el. continuă el, ei sunt Mabel, Dwayne, Kaye şi Băiatul ascultă fâşâitul aparatelor de muls Michael. Pe fratele Gerald şi familia lui i-ai şi rumegatul liniştit al vacilor care îşi mâncau cunoscut data trecută. cerealele. Era plăcut în acest loc curat şi bine Mama fratelui Yutzy îi salută pe toţi, pe rând. îngrijit. Fratele Yutzy fluiera o melodie în timp — Mă bucur să vă cunosc, le spuse ea zâmbind. ce umbla de colo-colo. Pe fereastră, Michael Un gând nostim îi trecu lui Michael prin minte. îi văzu pe băieţi îndreptându-se către ţarcul Nu se gândise niciodată înainte că împreună cu viţeilor cu sticle de lapte în mâini. Fratele Lamar un tată vitreg vin şi o pereche de bunici vitregi. i se alătură şi se uită şi el la băieţi. Lydia părea o bunică tare bună, cu ochii ei blânzi Dwayne râse încântat când viţelul pe care îl şi părul alb. hrănea apucă biberonul şi îşi flutură energic În cele din urmă, apăru şi Helen şi le strânse coada. mâinile cu o atitudine mai degrabă rece. În curând — Nu mulgem prea multe vaci acum, spuse stăteau toţi la masă, iar după ce au mâncat, fratele fratele Lamar. Unele din ele nu au lapte. Gerald şi sora Arlene şi-au luat rămas bun, vasele — Câţi viţei aveţi? întrebă Michael. au fost spălate şi toţi au ieşit afară, ca să vadă — Nouă... împrejurimile. Un aparat de muls începu să ţiuie, aşa că — Hai să intrăm în casă, îi invită fratele Lamar, Lamar se grăbi să-l oprească. după un scurt tur al fermei. Mama, poţi să stai şi tu cu noi. Nu trebuie să te grăbeşti acasă. Va urma... Helen se aşeză lângă Kaye, răspunzând din Din The Anguish of Love când în când la întrebările pe care aceasta i le Rod and Staff Publishers, Inc. punea. Băieţii mici, deja prieteni foarte buni, s-au Box 3, Crockett, Kenctucky, 41413 Tradus şi folosit cu permisiune. “Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.” (I Ioan 2:10). 41

NOU! Povestea Sarei Whitcher. Autor– Elizabeth Yates– Povestirea actuală constituie una din filele de istorie a statului New Hampshire, scria autoarea Elizabeth Yates iar încrederea în Dumnezeu a tatălui Sarei m-a ajutat să rămân fermă în credinţă. Micuţa Sara rătăceşte departe de casa părintească în pădurea din New Hampshire, dar localnicii din toate împrejurimile vin şi-o caută. În timp ce zilele treceau cei care o căutau începuseră să-şi piardă orice speranţa de-a o găsii, însă încrederea în Dumnezeu a tatălui rămânea neclintită. 100 pagini. RO3016...8 Lei NOU! Oameni cu totul deosebiţi. Autor– Petru Popovici– Cartea aceasta conţine un Studiu biblic asupra epistolei lui Iuda. Un om a lui Dumnezeu mărturisea despre această carte: „Da, paginile ce urmează sunt un jar aprins de învăţătură pentru viaţă. Trebuie citite cu multă atenţie. Autorul acestei cărţi, un om al lui Dumnezeu, a propovăduit întreaga lui viaţă învăţătura Domnului nostru Isus Hristos cu mult curaj, cu demnitate, prin mari pericole, iar acum, la bătrâneţe, ne îndeamnă, ca şi Iuda, să luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.” 172 pagini. RO2007...10 Lei Iudita. N. I. Saloff – Astakhoff. În această carte autorul relatează mărturia unei martire. Iudita, o fată cuminte, serioasă a îmbrăţişat o credinţă ce avea să o coste tot ce avea mai scump: familia, averea, prieteni. 151 pagini. RO3002...9 Lei Vreau să mor în Irlanda. Autor– David Bercot– Orice om din lumea vestică a auzit despre Sfântul Patrick. Însă cu greu ai găsi pe cineva care să ştie cu adevărat ceva despre el. Singurele două lucruri pe care majoritatea dintre oameni „le ştiu” despre Patrick este că a fost irlandez şi romano-catolic. În realitate, el n-a fost nici una, nici alta. El a fost britanic şi aparţinea Bisericii Autonome Celtice. Vreau să mor în Irlanda spulberă toate miturile despre Patrick, prezentând o istorisire autentică, incitantă despre unul dintre cei mai mari misionari care au trăit vreodată. Viaţa lui este o mărturie fascinantă despre puterea incredibilă a Evangheliei, când aceasta este predicată şi trăită de un om integru. 184 pagini.. RO3012...14 Lei Calea pe care şi-a ales-o. Autor – Mary Miller– Ascunşi într-o vale înverzită din vestul Virginiei, John şi Mary Yoder îşi încep viaţa de familie lucrând la propria lor fermă. Traiul nu era uşor la începutul secolului al XX-lea, dar Dumnezeu le-a purtat de grijă. Această povestire adevărată a vieţii şi familiei Sarei oferă învăţături valoroase pentru tineri, părinţi şi lideri bisericeşti. Aceste învăţături arată cât de mult pot afecta în viaţă deciziile luate în tinereţe de parteneri nepotriviţi şi de o biserică slabă din punct de vedere spiritual. Totodată ele ne relatează foarte clar care sunt consecinţele alegerilor greşite. Destinată adolescenţilor mari, această povestire îi va impresiona pe cititori prin nevoia de a căuta sfaturi bune, după voia Domnului, şi a le respecta întocmai. 336 pagini. RO3011...20 Lei “Cumpără toate cele 5 cărţi pentru numai 52 de lei.” Produs # Cant. Descriere Preţ Total Comandă astăzi prin poştă, fax, telefon sau e-mail! TAXE POŞTALE Suma totală produse 0-20 Lei 4 Lei Taxe poştale 20,01 Lei-50 Lei 6 Lei TOTAL 50,01 Lei-125 Lei 8 Lei mai mari de 125 Lei 10% Numele şi prenumele ________________________________ Nu expediem comenzi în Moldova C.N.P. Nu livrăm comenzi fără CNP_______________________ şi Ucraina. Trimitem în EU comenzi plătite în avans. Str. _______________________________________Nr. _____ Plata se face RAMBURS. Bloc ____________ Scara ________ Etaj _______ Ap. ______ Cod ____________________ Localitatea _________________ ICAM (CARŢI) Jud./ Sector ____________________ Tel. _________________ O.P. 1 – Gh. P. 1, Program de lucru • 8:00 – 17:00 Luni – Vineri C. P. 1 Suceava 720300 Telefon: 0230/ 533 032 • Fax: 0230/ 533 000 • E-mail: [email protected] Aceste preţuri sunt valabile până la apariţia unei noi oferte. Romania 42  Sămânţa adevărului • Iunie 2011

Definiţia banilor Inspirată din textul: 1 Timotei 6:7-10 Banul, pâinea spre fiinţă, Banul, vis de fericire, Care-o căutăm cu toţi, Vis înşelător, Cu sudoare şi silinţă, Ca bogatu-n povestire, Ne-nvăţat sau om cu ştiinţă, Te îmbracă-n in subţire, Cu sau fără de credinţă, Dar te duce-n rătăcire Truditori sau hoţi. Şi-apoi în cuptor. Banii, ştie orişicine, Banu-aprinde focu-n care Euro, dolari sau lei, Tu te arzi, te frigi. Cu onoare sau ruşine, Căci Mamona vrea altare, Vrei să-i ai, să-ţi fie bine. El vrea jertfe şi-ascultare, Dar domnesc ei peste tine Iar când trupu-acesta moare, Sau tu-i stăpâneşti pe ei? Spune-mi, ce câştigi? Dai tu milă, zeciuială? Banii n-aduc fericirea, Strângi comori în cer? Nici n-o-nlocuiesc. Practici sfânta rânduială Ei îţi fură mântuirea, Sau meschina târguială? Îţi iau pacea şi iubirea, Lăcomia-i păcăleală, Îţi întunecă gândirea, Căci şi banii pier. Te nenorocesc. Banul, sâsâit de şarpe, Banul e uzurpătorul, Ochi de drac bătrân, Nu-l lăsa pe tron! Ură şi durere-mparte, Fă-l să fie slujitorul Pe părinţi de prunci desparte, Sau chiar binefăcătorul, Precum scrie Sfânta Carte, Şi pe-a toate Dătătorul Când el e stăpân. Să-L înalţi ca Domn. De Petru Dugulescu Notă: Pentru toate textele biblice din revistă s-a folosit traducerea Cornilescu cu textul corectat gramatical (BISI).

Comori zilnice pentru rugăciune —Lester Troyer Dumnezeu ne-a înzestrat pe toţi cu abilităţi pe care aşteaptă să le folosim. După legea omului putem să ne păstrăm banii pentru noi înşine sau să-i cheltuim după bunul plac. Dumnezeu se uită însă altfel la această situaţie, iar ispravnicul credincios ştie că talentul, abilităţile şi posesiunile sunt credite acordate de Dumnezeu. Mulţi dintre noi păstrăm ceea ce am primit cu generozitate de la Dumnezeu strict pentru noi, pe când Domnul vrea ca şi alţii să fie binecuvântaţi prin ceea ce avem. În lumina iubirii lui Dumnezeu, putem trăi cu speranţă şi fără îngrijorare. Rugăciune: Tată, ajută-ne astăzi să ne păstrăm credinţa în Tine şi încrederea în noi înşine aşa încât să Te putem sluji pe Tine, folosind înzestrările pe care Tu ni le-ai dăruit. În Numele lui Isus Hristos, Domnul nostru. Amin Din Daily Devotional Treasures Tradus şi folosit cu permisiune. Octombrie 10