Sămânţa adevărului, An 2010, Nr.07

sămânţa ADEVĂRULUI Revistă creştină  ·  Iulie 2010  ·  Gratis În acest număr Trăind în pace cu Dumnezeu şi cu oamenii Cum să influenţezi voinţa unui copil Acum este timpul potrivit Parteneriat avantajos Nu lăsa nici o piatră neîntoarsă

Sămânţa adevărului Cuprins 3 Publicată lunar de: Rubrica editorului 5 Christian Aid Ministries Trăind în pace cu Dumnezeu şi cu oamenii 14 O. P. 1 - Gh. P. 1, 16 Rubrica ‘nvqyqtorului 17 C. P. 1 Suceava 720300 [email protected] Două căi — două destine 18 19 România Rubrica părinţilor 19 Comitetul executiv: Cum să influenţezi voinţa unui copil 22 Reevaluarea divorţului 24 David Troyer Timp pentru copiii noştri Paul Weaver 25 Roman B. Mullet Rubrica istorică 26 James R. Mullet 28 David King Acum este timpul potrivit De ce avem nevoie de un Mijlocitor? 31 Comitetul de A scrie sau a nu scrie? Întrebare care nu a fost 33 îndrumare: pusă niciodată - partea a II-a 34 Ernest Hochstetler James Mullet Rubrica practică 43 Johnny Miller 44 Jonas Miller La început ... Dumnezeu a creat râşii Perry Troyer Parteneriat avantajos Editor Rubrica tineretului Alvin Mast Cea mai crudă pedeapsă Nu lăsa nici o piatră neîntoarsă Editor adjunct Un jalnic batjocoritor James K. Nolt Rubrica pentru copii Grafica Fulguleţ este în ceruri? Gicu Cotleţ Singură acasă Gloria Miller Rubrica ,,O carte în serial” Coordonator traduceri Valentin Hrihorciuc În căutarea unui cămin - Partea a IV-a Foto copertă: O poezie pentru azi Wilma Miller Voi purtători... © 2010 de Christian Aid Ministries. Nici Comori zilnice pentru rugăciune un text din această publicaţie nu poate fi folosit fără aprobarea scrisă. Toate drepturile rezervate.

,,Puneţi-vă dar în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legaţi ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre, şi să fie ca nişte fruntarii între ochii voştri.” Deut. 11:18 Rubrica Editorului Trăind în pace cu Dumnezeu şi cu oamenii —James K. Nolt „Sunt în pace cu Dumnezeu şi cu oamenii”, va încerca să modeleze alte domenii din viaţa le spunea un frate slujitorilor bisericii şi altor noastră. membri ai comunităţii adunaţi într-o cameră a bisericii. „Iar dacă cineva are ceva împotriva Uneori oamenii fac mare caz de umblarea mea, sunt gata să mă împac cu el.” lor cu Dumnezeu şi pretind că sunt conduşi de Duhul Sfânt, dar sunt incapabili să-şi corecteze În multe biserici, fraţii şi surorile au ocazia o greşeală sau să se împace cu un frate. Pentru să exprime, înainte de Cină, faptul că sunt în a păstra pacea cu Dumnezeu, trebuie să trăim pace cu Dumezeu şi cu oamenii. E o idee bazată în pace cu fraţii noştri. „Aşa că, dacă îţi aduci pe învăţătura Bibliei. „Pacea cu Dumnezeu şi darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele cu oamenii” poate fi o minunată experienţă. tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo Înseamnă că am fost născuţi din nou prin înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu credinţa în Isus Hristos, în urma căirii de păcate fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.” (Mat. şi ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu. Pacea 5:23-24) „Şi ne iartă nouă greşelile noastre cu Dumnezeu şi oameni înseamnă că ne-am precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.” (Mat. înnoit experienţa creştină. E bine să medităm 6:12) la convertirea noastră şi la experienţele din viaţa de creştin, dar cel mai important este să Pacea cu oamenii înseamnă mai mult decât fim întotdeauna în pace cu Dumnezeu şi cu absenţa conflictelor; înseamnă să intri într-o oamenii din jur. relaţie spirituală cu ceilalţi credincioşi. Despre pustnicul care trăieşte în izolare faţă de lume A trăi în pace cu Dumnezeu şi cu oamenii atât geografic, cât şi social, cu scopul de a evita nu înseamnă că am atins perfecţiunea. conflictele sau suferinţa, nu se poate spune că Dumnezeu are mult de lucrat în vieţile tuturor. trăieşte în pace cu oamenii. „Dar dacă umblăm „Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar în lumină, după cum El însuşi este în lumină, fac un singur lucru: uitând ce este în urma avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte.” Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.” (Filipeni 3:13) Totuşi, trebuie să facem ceea (1 Ioan 1:7) „Şi aceasta este porunca pe care ce cunoaştem şi să acceptăm supuşi felul în o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu, care lucrează în vieţile noastre. Poate că mâine iubeşte şi pe fratele său.” (1 Ioan 4:21) A-l iubi “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie!” (Daniel 2:20b).   3

pe aproapele nostru înseamnă mai mult decât fiecare dintre ei. De asemenea, Dumnezeu a a nu intra în dispute cu el. Înseamnă să fim o lăsat autoritatea civilă pentru pedepsirea celor ce binecuvântare pentru el în diferite moduri. fac răul şi lauda celor ce fac binele. Angajatorii au anumite responsabilităţi faţă de angajaţi, Uneori pacea cu oamenii poate să fie foarte iar angajaţii faţă de angajatori. Desigur, există lunecoasă. Aproape că e imposibil să trăieşti o lege cu privire la relaţiile interumane care le în pace cu unii oameni. De fapt, creştinii include pe toate celelalte: „Ce voiţi să vă facă au fost nevoiţi de multe ori să fugă din faţa vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” (Luca persecutorilor care urmăreau să-i omoare, 6:31) Îndemnul de a urî păcatul şi de a-i iubi nu să discute condiţiile unei posibile păci. pe păcătoşi ne ajută să trăim în pace cu toţi „Încolo, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi ca, să fim oamenii. izbăviţi de oamenii nechibzuiţi şi răi; căci nu toţi au credinţa.” (2 Tesaloniceni 3:1a, 2) Cu Am auzit recent despre un pastor care i-a cerut unele persoane poate fi extrem de dificil de unui om să-şi iubească soţia, dar el a protestat convieţuit, dar versetul din Romani 12:18 se zicând că nu e o soţie bună. Pastorul i-a spus aplică în orice condiţii: „Dacă este cu putinţă, atunci că ar trebui s-o considere aproapele lui întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi şi s-o iubească, dar omul a protestat zicând că e oamenii.” Pacea cu oamenii nu înseamnă, cu un aproape rău. Pastorul a conchis spunându-i siguranţă, să fim de acord cu toţi şi să aprobăm omului că dacă n-o poate iubi ca aproape al orice. Se poate întâmpla ca unii oameni să-şi său, tot va trebui s-o iubească pentru că Biblia schimbe biserica sau serviciul nu pentru că nu ne cere să ne iubim vrăjmaşii. Într-adevăr, se înţeleg cu ceilalţi, ci datorită unor diferenţe dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni în ceea ce priveşte convingerile religioase sau reprezintă condiţia esenţială pentru a avea pace anumite preferinţe legate de felul muncii. cu Dumnezeu şi oamenii. De multe ori, în decursul istoriei, un război Dacă noi trăim în pace cu Dumnezeu şi internaţional s-a încheiat cu un tratat de pace, oamenii, atunci suntem echipaţi pentru a-i bazat pe anumite condiţii. Uneori, termenii ajuta pe alţii să se împace cu Dumnezeu şi cu păcii au fost aprobaţi de toţi, alteori, ţara ceilalaţi oameni. „Dumnezeu era în Hristos, învinsă a trebuit să accepte condiţiile impuse împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în de învingător. Cine stabileşte condiţiile păcii socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă între Dumnezeu şi oameni? Dumnezeu! propovăduirea acestei împăcări.” (2 Corinteni Atotputernicul, Sfântul Creator al Universului 5:19) Un om împăciuitor, trebuie să fie mai are dreptul să impună condiţiile păcii. Pentru a întâi el în pace cu Dumnezeu şi oamenii, şi avea pace cu Dumnezeu, trebuie să-L acceptăm abia apoi Dumnezeu îl poate folosi să aducă pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor, trebuie această pace şi în viaţa altora. „Ferice de cei să ne căim şi să credem şi trebuie să ascultăm împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui de Cuvântul Lui. „Deci, fiindcă suntem Dumnezeu!” (Matei 5:9) socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Pacea Domnului! sau Pace! este un obicei Hristos.”(Romani 5:1) Unii oameni vor să aibă minunat folosit de unii creştini pentru a se pace cu Dumnezeu în condiţiile lor, dar lucrul saluta unul pe celălalt cu binecuvântarea păcii acesta este imposibil. atât de necesară zi de zi. În egală măsură, Dumnezeu stabileşte şi Fie ca voi, cititorii revistei Sămânţa Adevărului condiţiile păcii între oameni. De exemplu, să experimentaţi adevărata pace cu Dumnezeu pentru a avea cu adevărat pace în familie, şi cu oamenii. „Şi pacea lui Dumnezeu, care soţii, soţiile, părinţii şi copii trebuie să respecte întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi rolurile pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:7) 4  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

,,Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus.” 2 Tim. 1:13 Rubrica Învăţătorului Două căi- Două destine —Wendell Rohrer Realitatea celor două moduri de viaţă ne este familiară. Copiii învaţă de mici să cu această lecţie. Destinul omului este deosebească ce înseamnă „da” sau „nu” şi să rezultatul felului său de viaţă. Viaţa trăită recunoască care sunt activităţile permise sau în sfinţenie va duce în cer, iar viaţa trăită interzise. Apoi urmează o vreme în viaţă, în păcat este o condamnare pentru iad. Un când Duhul Domnului le vorbeşte despre studiu pe acest subiect ar trebui să nască o calea cea bună şi calea cea rea. Fiecare alege, dorinţă mai puternică pentru cer şi o frică pe baza cunoştinţei, fie calea vieţii, fie pe de iad. Dumnezeu vrea să trăim cu grijă şi cea a morţii. Să ne rugăm ca Dumnezeu să atenţie pentru El. folosească acest studiu pentru prezentarea clară şi convingătoare a celor două căi. În studiul nostru – Două căi - două destine – vom analiza principiul cauză-efect. Vrem Destinul sufletului uman este un subiect să învăţăm din Scriptură cum au apărut cele ce i-a preocupat pe oameni de-a lungul două căi. Vom studia caracteristicile celor veacurilor. De una singură, mintea limitată a două feluri de viaţă şi cum pot fi acestea omului nu este capabilă să descopere viitorul. deosebite în mod clar. Vom examina ceea ce Pe acesta îl cunoaştem numai datorită ne învaţă Biblia în legătură cu particularităţile faptului că a fost revelat de Creatorul nostru. specifice ale oamenilor ce umblă pe cele două Cuvântul lui Dumnezeu şi credinţa noastră căi. Aceste studii îşi propun să evidenţieze şi în El ne oferă acces la această cunoştinţă. consecinţele alegerilor noastre în viaţa aceasta precum şi în cea viitoare. Să luăm în considerare legea divină a semănatului şi seceratului, care are legătură Un material suplimentar referitor la cele “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie!” (Daniel 2:20b).   5

două destine se găseşte în diferite studii socoteală înaintea Celui ce este gata să judece biblice ajutătoare şi în următoarele cărţi: viii şi morţii.” (1 Pet. 4:3-5) Beyond Death (Dincolo de moarte) de C.J. Baker, Great Doctrines of the Bible (Mari „Mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, doctrine ale Bibliei) de William Evans, umblă poftind trupul altuia, şi dispreţuiesc Doctrines of the Bible (Doctrinele Bibliei) de stăpânirea. Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi Daniel Kauffman. ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile.” (2 Pet. 2:10) I. Calea cea largă – Matei 7:13 „Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din Biblia ne învaţă că „lată este calea” aleasă urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, de majoritatea oamenilor. Fără harul lui care vor trăi după poftele lor.” (2 Pet. 3:3) Dumnezeu, natura păcătoasă a omului duce la pierzare. Omul alege să slujească lumii şi „Dar voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte sinelui chiar dacă cunoaşte adevărul. Poarta de vorbele vestite mai dinainte de apostolii este larg deschisă şi poţi intra uşor pe ea. Domnului nostru Isus Hristos.  Cum vă Calea este largă şi ademenitoare, iar pentru spuneau că în vremurile din urmă vor fi ca să renunţi la ea, ai nevoie de ajutor. Ea batjocoritori, care vor trăi după poftele lor devine calea disperării şi a zbuciumului, fiind nelegiuite.  Ei sunt aceia care dau naştere la prezentată în mod evident ca fiind calea ce dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care duce la moarte. n-au Duhul.” (Iuda 1:17-19) 1. Cauze ale alegerii căii largi—„Dar ei 2. Trăsăturile celor ce aleg calea cea largă— n-au ascultat, şi n-au luat aminte, ci au urmat „Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep sfaturile şi pornirile inimii lor rele, au dat nimic, ci umblă în întuneric; de aceea se înapoi şi n-au mers înainte.” (Ier. 7:24) clatină toate temeliile pământului.” (Ps. 82:5) „În care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii „Ca să te scape de calea cea rea, de omul văzduhului, a duhului care lucrează acum care ţine cuvântări stricate; de cei ce părăsesc în fiii neascultării.  Între ei eram şi noi toţi cărările adevărate, ca să umble pe drumuri odinioară, când trăiam în poftele firii noastre întunecoase; care se bucură să facă răul, şi îşi pământeşti, când făceam voile firii pământeşti pun plăcerea în răutate, care umblă pe cărări şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii strâmbe, şi apucă pe drumuri sucite;  ca să ai mâniei, ca şi ceilalţi.” (Efes. 2:2-3) te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare,  care „Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun părăseşte pe bărbatul tinereţii ei, şi uită şi acum, plângând: sunt mulţi, care se poartă legământul Dumnezeului ei.” (Prov. 2:12- ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor 17) va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la „Nu intra pe cărarea celor răi, şi nu umbla lucrurile de pe pământ.” (Filip. 3:18-19) pe calea celor nelegiuiţi! Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o, şi treci înainte!  Căci „Ajunge, într-adevăr, că în trecut aţi făcut ei nu dorm, dacă n-au făcut răul, le piere voia Neamurilor, şi aţi trăit în desfrânări, în somnul dacă nu fac pe cineva să cadă; căci ei pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri mănâncă pâine nelegiuită, şi beau vin stors idoleşti neîngăduite.  De aceea se miră ei că cu sila. Dar cărarea celor neprihăniţi este ca nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge de desfrâu, şi vă batjocoresc.  Dar au să dea mereu crescând până la miezul zilei.  Calea 6  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de o spulberă vântul. De aceea cei răi nu pot ţine ce se vor poticni.” (Prov. 4:14-19) capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi. (Ps. 1:4-5). „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare „Căci casa ei pogoară la moarte, şi drumul ca să audă,  ci nelegiuirile voastre pun un ei duce la cei morţi:  nici unul care se duce zid de despărţire între voi şi Dumnezeul la ea nu se mai întoarce, şi nu mai găseşte vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui cărările vieţii.” (Prov. 2:18-19) şi-L împiedecă să v-asculte!  Căci mâinile vă sunt mânjite de sânge, şi degetele de „Calea celor stricaţi este pietroasă.” (Prov. nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, 13:15b) şi limba voastră vorbeşte nelegiuiri. Nici unuia nu-i place dreptatea, nici unul nu se „Ei nu cunosc calea păcii, şi în căile lor nu judecă cu dreptate; ei se bizuie pe lucruri este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine deşarte şi spun neadevăruri, zămislesc răul, umblă pe ele, nu cunoaşte pacea.” (Isaia şi nasc nelegiuirea.  Clocesc ouă de basilic 59:8) şi ţes pânze de păianjen. Cine mănâncă din ouăle lor, moare; şi dacă se sparge vreunul, „Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când iese o năpârcă.  Pânzele lor nu slujesc la un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea facerea hainelor, şi nu pot să se acopere cu amândoi în groapă.” (Matei 15:14) lucrarea lor; căci lucrările lor sunt nişte lucrări nelegiuite, şi în mâinile lor sunt fapte II. Iadul de silnicie. Picioarele lor aleargă spre rău, şi se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor Iadul este destinul tuturor oamenilor care sunt gânduri nelegiuite, prăpădul şi nimicirea aleg să meargă pe calea cea largă. Ei vor ajunge sunt pe drumul lor. Ei nu cunosc calea păcii, în acest loc groaznic, unde vor suferi chin şi şi în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări durere pentru faptele lor rele. Intensitatea sucite: oricine umblă pe ele, nu cunoaşte pedepsei ne uimeşte şi n-o putem descrie pe pacea.” (Isaia 59:1-8) deplin. Pedeapsa aceasta este veşnică; nu va exista o anihilare. Toţi cei de acolo vor dori „După cum este scris: «Nu este nici un să părăsească acel loc. Destinul sufletului este om neprihănit, nici unul măcar.  Nu este pecetluit după moarte. Iadul este frica tuturor nici unul care să aibă pricepere. Nu este sfinţilor. Slavă Domnului că încă mai putem nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe alege o altă soartă! Dumnezeu. Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă 1. Locul—„Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi binele, nici unul măcar. Gâtlejul lor este un în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca scrâşnirea dinţilor.” (Matei 8:12) să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au „Apoi va zice celor de la stânga Lui: picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul şi «Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi păcii;  frica de Dumnezeu nu este înaintea îngerilor lui!»” (Matei 25:41) ochilor lor.» ” (Rom. 3:10-18) „Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când 3. Consecinţele alegerii căii largi—„Nu tot veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov, şi aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava, pe care pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară.” (Luca 13:28) „Şi a strigat: «Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie!” (Daniel 2:20b).   7

căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.» văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete, sau [...] Pe lângă toate acestea, între noi şi între străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, voi este o prăpastie mare, aşa că cei ce ar avea şi nu Ţi-am slujit?»  Şi El, drept răspuns, le să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori nu poată.” (Luca 16:24, 26) n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi „Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile le-aţi făcut.» Şi aceştia vor merge în pedeapsa dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau veşnică.” (Matei 25:41-46) înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic.” (Iuda 1:7) „Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de „Va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui, şi a turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi strigat: «Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi sunt chinuit în văpaia aceasta.»  «Fiule», i-a nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se răspuns Avraam, «adu-ţi aminte că, în viaţa închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a semnul numelui ei!” (Apoc. 14:10-11) luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.  Pe lângă toate acestea, „Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost între noi şi între voi este o prăpastie mare, aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, moartea a doua.  Oricine n-a fost găsit scris sau de acolo la noi să nu poată.»  Bogatul a în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.” zis: «Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi (Apoc. 20:14-15) pe Lazăr în casa tatălui meu;  căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să 2. Locuitorii—„Vai de cel rău! Lui îi va nu vină şi ei în acest loc de chin.»  Avraam merge rău, căci va culege rodul faptelor lui.” a răspuns: «Au pe Moise şi pe prooroci; să (Isaia 3:11) asculte de ei.» «Nu, părinte Avraame» a zis el, «ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se „Păcătoşii sunt îngroziţi, în Sion, un tremur vor pocăi.» Şi Avraam i-a răspuns: «Dacă nu a apucat pe cei nelegiuiţi, care zic: «Cine ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede din noi va putea să rămână lângă un foc nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.»” mistuitor?» «Cine din noi va putea să rămână (Luca 16:23-31) lângă nişte flăcări veşnice?»” (Isaia 33:14) „Într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe „Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus scrâşnirea dinţilor.” (Matei 25:30) Hristos.  Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava „Apoi va zice celor de la stânga Lui: «Duceţi- puterii Lui.” (2 Tes. 1:8-9) vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor „Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi lui!  Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat a zis cu glas tare: «Dacă se închină cineva să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am frunte sau pe mână,  va bea şi el din vinul fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.» Atunci Îi vor răspunde şi ei: «Doamne, când Te-am 8  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în în nevinovăţie. Ocroteşte cărările neprihănirii, pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea şi păzeşte calea credincioşilor Lui. Atunci vei Mielului.»” (Apoc. 14:9-10) înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine.” (Prov. 2:6-9) „Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara „Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele, şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi şi anii vieţii tale se vor înmulţi.  Eu îţi arăt zi şi noapte în vecii vecilor.  Apoi am văzut calea înţelepciunii, te povăţuiesc pe cărările un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel neprihănirii.  Când vei umbla, pasul nu-ţi ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit va fi stânjenit; şi când vei alerga, nu te vei dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru poticni. Ţine învăţătura, n-o lăsa din mână; ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând păstreaz-o, căci ea este viaţa ta.” (Prov. 4:10- în picioare înaintea scaunului de domnie. 13) Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii „Domnul, […] să ne arate drumul pe care au fost judecaţi după faptele lor, după cele trebuie să mergem şi să ne spună ce avem de ce erau scrise în cărţile acelea.  Marea a dat făcut!” (Ier. 42:3) înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii „Isus i-a zis: «Eu sunt calea, adevărul şi care erau în ele. Fiecare a fost judecat după viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin faptele lui.  Şi Moartea şi Locuinţa morţilor Mine.» (Ioan 14:6) au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.  Oricine n-a fost găsit „Cine zice că rămâne în El, trebuie să scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de trăiască şi el cum a trăit Isus.” (1 Ioan 2:6) foc.” (Apoc. 20:10-15) 2. Trăsăturile celor ce aleg calea cea strâmtă— III. Calea cea strâmtă – Matei „Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care eşti fără prihană, netezeşti cărarea dreptului.” 7:14 (Isaia 26:7) Biblia îi prezintă pe cei de pe această „Acum dar, nu este nici o osândire pentru cale ca fiind „puţini”, „o rămăşiţă”. Omul cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc trebuie să aleagă să umble pe calea îngustă, după îndemnurile firii pământeşti, ci după iar Dumnezeu îl va călăuzi. Calea cea strâmtă îndemnurile Duhului.  Într-adevăr, legea are limite şi restricţii, totuşi oferă libertate Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit sufletului. Ne aşteptăm să găsim disciplină pe de Legea păcatului şi a morţii. Căci — lucru calea ce duce la dragoste, bucurie şi pace. O cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească trăsătură de bază a acestor oameni este cinstea o făcea fără putere — Dumnezeu a osândit acordată noului lor Învăţător. Cea mai bună păcatul în firea pământească, trimiţând, din alegere pe care o poate face omul este „calea pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o care duce la viaţă”. fire asemănătoare cu a păcatului,  pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care 1. Originea căii înguste — „Povăţuieşte-mă trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ci după îndemnurile Duhului. Într-adevăr, cei ea.” (Ps. 119:35) ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; „Căci Domnul dă înţelepciune; din gura pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Lui iese cunoştinţă şi pricepere. El dă izbândă Duhului, umblă după lucrurile Duhului. Şi “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie!” (Daniel 2:20b).   9

umblarea după lucrurile firii pământeşti, este noi «ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros» moarte, pe când umblarea după lucrurile lui Dumnezeu.  Curvia, sau orice altfel de Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă umblarea necurăţie, sau lăcomia de avere, nici să nu fie după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se sfinţi.  Să nu se audă nici cuvinte porcoase, supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, să se supună.  Deci, cei ce sunt pământeşti, care nu sunt cuviincioase; ci mai degrabă nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu cuvinte de mulţumire. Căci ştiţi bine că nici mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, un curvar, nici un stricat, nici un lacom de dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într- avere, care este un închinător la idoli, n-are adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos Hristos, nu este al Lui. Şi dacă Hristos este în şi a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă înşele cu voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii din pricina neprihănirii. Şi dacă Duhul Celui neascultători.  Să nu vă întovărăşiţi dar, ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte deloc cu ei.  Odinioară eraţi întuneric; dar în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, deci ca nişte copii ai luminii.  Căci rodul din pricina Duhului Său, care locuieşte în luminii stă în orice bunătate, în neprihănire voi. Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic şi în adevăr. Cercetaţi ce este plăcut înaintea firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile Domnului, şi nu luaţi deloc parte la lucrările ei. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; neroditoare ale întunericului, ba încă mai dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele degrabă osândiţi-le.  Căci e ruşine numai să trupului, veţi trăi.” (Rom. 8:1-13) spunem ce fac ei în ascuns. Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt „Dar cărarea celor neprihăniţi este ca date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge iveală, este lumina. De aceea zice: «Deşteaptă- mereu crescând până la miezul zilei.” (Prov. te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos 4:18) te va lumina.» Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci „Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci nu împliniţi poftele firii pământeşti.” (Gal. zilele sunt rele. De aceea nu fiţi nepricepuţi, 5:16) ci înţelegeţi care este voia Domnului.  Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. „RoadaDuhului,dimpotrivă,este:dragostea, Dimpotrivă, fiţi plini de Duh. Vorbiţi între bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu facerea de bine, credincioşia,  blândeţea, cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri toată inima laudă Domnului.  Mulţumiţi nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate şi-au răstignit firea pământească împreună cu lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, Hristos.  Supuneţi-vă unii altora în frica lui să şi umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după Hristos. (Efes. 5:1-21) o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.” (Gal. 5:22-26) „Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o „Urmaţi, dar, pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi. Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit, şi S-a dat pe Sine pentru 10  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:1-15) alergarea care ne stă înainte.  Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei 3. Efectele alegerii căii strâmte—„De aceea noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a şi trupul mi se odihneşte în linişte. Căci nu dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, de domnie al lui Dumnezeu.  Uitaţi-vă dar nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea putrezirea. Îmi vei arăta cărarea vieţii ; înaintea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi veşnice în dreapta Ta.” (Ps. 16:9-11) inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. Voi nu v-aţi împotrivit încă până la „Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada sânge, în lupta împotriva păcatului. Şi aţi uitat neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie.” sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: «Fiule, nu (Isaia 32:17) dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul „Este adevărat că orice pedeapsă, deo- pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua camdată pare o pricină de întristare, şi nu de pe orice fiu pe care-l primeşte.»  Suferiţi bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi trecut prin şcoala ei, rodul dătător de pace a cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l neprihănirii.” (Evrei 12:11) pedepseşte tatăl? Dar dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi „Dar dacă umblăm în lumină, după cum nişte feciori din curvie, iar nu fii.  Şi apoi, El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, alţii ; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie curăţeşte de orice păcat.” (1 Ioan 1:7) oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim? Căci ei într-adevăr ne IV. Raiul pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte Raiul este destinul fiecăruia care alege calea pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi Domnului şi umblă pe ea până la moarte. sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă, Aşteptăm să ne bucurăm de o atmosferă deocamdată pare o pricină de întristare, şi de fericire în prezenţa Celui Iubit. În Rai nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor necazurile vieţii pământeşti vor dispărea, fiind ce au trecut prin şcoala ei, rodul dătător de înlocuite cu bucurie şi părtăşie sfântă. Atenţia pace a neprihănirii.  Întăriţi-vă, dar, mâinile noastră va fi îndreptată asupra Mielului. obosite şi genunchii slăbănogiţi; croiţi cărări Raiul este nădejdea tuturor creştinilor. Nu drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce putem şti totul despre Rai acum, dar atunci şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai vom cunoaşte şi vom fi cunoscuţi. degrabă să fie vindecat.  Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea 1. Locul—„Cum niciodată nu s-a pomenit, pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nici nu s-a auzit vorbindu-se, şi cum nici n-a nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de un alt dumnezeu în afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El.” (Isaia 64:4). „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.” (Ioan 14:2) “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie!” (Daniel 2:20b).   11

„A fost răpit în rai, şi a auzit cuvinte, care spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, nu se pot spune, şi pe care nu-i este îngăduit trei porţi; şi spre apus trei porţi. Zidul cetăţii unui om să le rostească.” (2 Cor. 12:4) avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ apostoli ai Mielului.  Îngerul, care vorbea nou; pentru că cerul dintâi şi pământul cu mine, avea ca măsurătoare o trestie de dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, ei.  Cetatea era în patru colţuri, şi lungimea cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau domnie, şi zicea: «Iată cortul lui Dumnezeu cu deopotrivă.  I-a măsurat şi zidul, şi-a găsit o oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura Dumnezeul lor.  El va şterge orice lacrimă îngerul. Zidul era zidit de iaspis, şi cetatea era din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va de aur curat, ca sticla curată. Temeliile zidului mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de pentru că lucrurile dintâi au trecut.»  Cel tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a ce şedea pe scaunul de domnie a zis: «Iată, doua, de safir; a treia de halchedon; a patra Eu fac toate lucrurile noi.» Şi a adăugat: de smarald; a cincea de sardonix: a şasea, de «Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice sardiu; a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; de crezut şi adevărate.»  Apoi mi-a zis: «S-a a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să de ametist.  Cele douăsprezece porţi erau bea fără plată din izvorul apei vieţii.  Cel ce douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu. Dar cât din aur curat, ca sticla străvezie. În cetate n-am despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, văzut nici un Templu; pentru că Domnul curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde sunt Templul ei. Cetatea n-are trebuinţă nici cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.» de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci Apoi unul din cei şapte îngeri, care ţineau o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei cele şapte potire, pline cu cele din urmă şapte este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina urgii, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis: ei, şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava «Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!» Şi şi cinstea lor în ea. Porţile ei nu se vor închide m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. În ea Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care vor aduce slava şi cinstea Neamurilor. Nimic se pogora din cer de la Dumnezeu,  având întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie scrişi în cartea vieţii Mielului. Şi mi-a arătat ca cristalul. Era înconjurată cu un zid mare un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi la porţi, ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte şi al Mielului. În mijlocul pieţii cetăţii, şi pe nume: numele celor douăsprezece seminţii cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, ale fiilor lui Israel. Spre răsărit erau trei porţi; 12  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

rodind douăsprezece feluri de rod, şi dând rod Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de vindecarea Neamurilor.  Nu va mai fi nimic orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. pământ!»” (Apoc. 5:9-10) Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu „După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru din orice neam, din orice seminţie, din orice că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor norod şi de orice limbă, care stătea în picioare împărăţi în vecii vecilor.” (Apoc. 21:1 – înaintea scaunului de domnie şi înaintea 22:5) Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini; şi strigau cu glas tare, şi ziceau: 2. Locuitorii—„Bine de cel neprihănit! Lui «Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care îi va merge bine, căci se va bucura de rodul şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!» Şi faptelor lui.” (Isaia 3:10) toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul „Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.” la pământ în faţa scaunului de domnie, şi s-au (Matei 25:46) închinat lui Dumnezeu,  şi au zis: «Amin.» A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, „La o moştenire nestricăcioasă, şi neîntinată, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri şi tăria, în vecii vecilor! Amin.»  Şi unul din pentru voi. Voi sunteţi păziţi de puterea lui bătrâni a luat cuvântul, şi mi-a zis: «Aceştia, Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt gata să fie descoperită în vremurile de apoi!” oare? Şi de unde au venit?»  «Doamne», i-am (1 Pet. 1:4-5) răspuns eu, Tu ştii». Şi el mi-a zis: «Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi „Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele stau ei înaintea scaunului de domnie al lui din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va Lui.” (Apoc. 3:5) întinde peste ei cortul Lui.  Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori „Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, Dumnezeului Meu şi numele cetăţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are lor.»” (Apoc. 7:9-17) să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.” (Apoc. 3:12) Tradus şi folosit cu permisiunea autorului. „Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” (Apoc. 3:21) „Şi cântau o cântare nouă, şi ziceau: «Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost înjunghiat, şi ai răscumpărat pentru “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie!” (Daniel 2:20b).   13

,,V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe cel rău.” 1 Ioan 2:14 Rubrica Părinţilor Cum să influenţezi voinţa unui copil —Leon Leinbach Expresia: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie să-şi piardă cumpătul sau să strige, pentru că s-o urmeze” implică faptul că trebuie exercitată acest lucru îl va împiedica să-şi atingă scopul. o anumită constrângere asupra copilului. Dar El se străduieşte chiar să influenţeze „voinţa” cum? mânzului aşa încât acesta să dorească ce vrea stăpânul lui. Notă editorială: Deşi copiii valorează mai mult decânt orice animal pentru că ei au suflet care este Schimbarea voinţei unui copil prezintă câteva veşnic iar folosirea analogiei animalelor în educarea asemănări. Diferenţa este că acesta are o natură lor poate fi ajutătoare. carnală moştenită şi un suflet veşnic dat de Dumnezeu. (Nota editorului: Dumnezeu a Un dresor de animale trebuie să fie pregătit pus în copil propriul Lui chip şi, prin Cuvânt înainte de a-şi dresa efectiv animalul. Să luăm şi prin Duhul Sfânt, El dă părinţilor creştini un mânz, spre exemplu. El trebuie să recunoască duhovniceşti înţelepciunea de a educa copilul.) vocea dresorului şi să fie obişnuit cu prezenţa lui. Aşadar, spre deosebire de dresorul de animale, El nu cunoaşte „glasul străinilor” (Ioan 10:5) şi ţelul nostru este de a-l ajuta pe copil să ajungă nu va merge după necunoscuţi. De la început, în cer, nu de a-l face doar un copil folositor. Şi, dresorul trebuie să câştige încrederea mânzului. El spre deosebire de majoritatea animalelor care încearcă să evite orice surpriză neplăcută, cum ar Îl slăvesc pe Dumnezeu prin ceea ce sunt şi au fi să lovească sau să sperie animalul. Iar manevrele tendinţa de a face pe plac stăpânilor lor, natura sale de dresaj trebuie să fie consecvente pentru unui copil se împotriveşte lui Dumnezeu şi ca mânzul să ştie la ce să se aştepte. Dresorul va voinţei altor persoane. El vrea să facă doar ce-i recompensa cu credincioşie orice acţiune corectă place. Să înţelegem bine problema: el are această a mânzului. Dacă animalul are un obicei prost, natură de la noi! În timpul procesului de educare cum ar fi muşcatul, dresorul îi va aplica imediat lucrăm cu un material dificil şi cel care educă are o pedeapsă. Chiar şi atunci, dresorul nu trebuie 14  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

mult de lucru pentru a se controla pe sine. Nu copilului. Este fundamental să-l acceptăm ca pe e de mirare că Dumnezeu ne-a dat aşa de mult o persoană creată de Dumnezeu. Aceasta se face har pentru această lucrare. când comunicăm, când împărtăşim bucurii şi supărări, când suntem consecvenţi în aşteptările Vrem să atingem voinţa copilului deoarece pe care le avem de la el şi când avem în vedere controlul prin forţă sau intimidare este de folos abilităţile lui mai neînsemnate. Ameninţările, doar temporar. Atunci când un copil a crescut momeala sau disciplina sporadică vor dărâma şi nu mai poate fi intimidat de adult sau când mai repede decât putem zidi. Lauda îl va ajuta copilul s-a obişnuit să se strige la el, acesta nu să înţeleagă că suntem mulţumiţi şi aprobăm mai poate fi controlat. Rezultatele educării eforturile sale. Disciplina consecventă, fermă, sunt vizibile atunci când copilul vrea să facă îl convinge de dragostea noastră şi îl va învăţa voia părinţilor sau a învăţătorului. Şi ea devine că nimic nu este mai bun şi mai corect decât folositoare când adultul în progres doreşte să stabilirea unor limite. facă voia lui Dumnezeu. Ne putem da seam3a dacă cineva aduce roade permanent, dacă are Influenţarea voinţei unui copil înseamnă a-l biruinţă în încercările vieţii. Doar atunci când determina să accepte ceva mai sigur şi mai bun. sufletul ajunge în ceruri şi aude vocea Stăpânului Dragi învăţători şi părinţi, s-a atins Dumnezeu care spune: „Bine ai făcut!”, putem spune că de ceea ce doriţi? V-a învăţat El importanţa schimbarea voinţei copilului şi-a atins scopul. supunerii faţă de alţii? Transmiteţi mai departe învăţătura bună! Care sunt elementele esenţiale prin care voinţa unui copil poate fi influenţată? Din The Christian School Builder, ian. 2008 Rod and Staff Publishers, Inc. În primul rând, noi trebuie să ne supunem voinţa lui Dumnezeu. Este foarte greu să Tradus şi folosit cu permisiune. influenţezi voinţa altcuiva dacă voinţa ta nu a fost schimbată. Exemplul are o mare putere asupra oamenilor, fiind uşor de perceput, astfel că Însuşi Dumnezeu a folosit această metodă pentru noi. El L-a trimis pe singurul Său Fiu ca să arate supunerea desăvârşită a voinţei. Nu există altă metodă mai bună de a-i învăţa pe alţii decât prin demonstrare. În al doilea rând, trebuie să începem cât mai timpuriu posibil. Asemenea unui ciment umed, mintea unui copil este uşor de lucrat pentru un timp, dar imediat începe să se întărească. Cu cât se lucrează mai târziu, cu atât metodele de remodelare vor fi mai dificile. Una din primele impresii ale copilului ar trebui să fie siguranţa de a-şi încredinţa voinţa altcuiva. Fericit este copilul care a fost bine modelat înainte să înveţe să meargă şi să vorbească. Acea vorbă, potrivit căreia un sfert din educaţie este primită în primul an de viaţă al copilului şi jumătate înainte de 5 ani, este probabil mai adevărată decât credem. În al treilea rând, trebuie să câştigăm încrederea “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie!” (Daniel 2:20b).   15

Reevaluarea divorţului —Ezra Martin Unii psihologi americani se confruntă cu un gata să se confrunte cu divorţul aşa cum fapt grav – divorţul produce traume copiilor. În scrie în Biblie. Însă acesta trebuie confruntat; anii 70-80, pe când rata divorţului creştea uluitor, dacă nu, vor fi tot mai multe roade pline de „experţii” s-au grăbit să-şi potolească mustrările amărăciune. de conştiinţă, spunând despre copii că se vor Piatra de căpătâi a fiecărui mariaj reuşit este resemna şi vor depăşi repede trauma suferită încrederea. Încrederea nu poate fi câştigată fără de pe urma unui cămin destrămat. Dovezile de dedicare. Când dedicarea faţă de permanenţa acum sugerează altceva. Studiile actuale arată căsătoriei este slabă, încrederea nu poate creşte că majoritatea copiilor provenind din familii şi mariajul va fi la fel de instabil ca şi sentimentul destrămate se confruntă cu mai multe probleme „Se poate ca societatea americană să fi înlăturat emoţionale şi sociale pe stigmatul care odată însoţea divorţul, dar acum nu termen lung decât copiii care provin din familiile mai poate ignora efectele sale devastatoare.” intacte. Un anume raport afirmă: „se poate ca societatea americană să fi nestatornic pe care se bazează. Mariajul nu înlăturat stigmatul care odată însoţea divorţul, este o afacere de parteneriat cu o investiţie dar acum nu mai poate ignora efectele sale egală la care poţi renunţa când îţi dai seama că devastatoare.” Aceasta nu este o surpriză pentru investiţia partenerului scade. Mariajul înseamnă cei care cred că nicio lege dată de Dumnezeu nu o dedicare totală spre binele partenerului. poate fi încălcată fără a fi urmată de consecinţe. Apostolul Pavel, sub inspiraţie divină, a afirmat Isus a spus: „Dar de la începutul lumii, concis aceasta când a spus: „Cine îşi iubeşte «Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte nevasta, se iubeşte pe sine însuşi.” Un bărbat femeiască. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe îşi zideşte căminul sacrificându-se pe sine spre mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa. Şi cei doi vor binele soţiei lui. fi un singur trup.» Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt Consecinţele divorţului sunt triste. Mulţi un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, caută să scape de tristeţe căsătorindu-se cu omul să nu despartă.” (Marcu 10:6-9) altcineva. Nu aceasta este soluţia! Isus a numit Mulţi clerici de astăzi oferă cu generozitate mai acest lucru curvie. Vezi Luca 16:18. Răspunsul degrabă lecţii ample de psihologie decât să se se găseşte în Hristos. apropie de Cuvântul lui Dumnezeu, însă aceasta Însă, dacă încerci de ceva vreme să repari nu schimbă cu nimic Cuvântul. Dumnezeu o relaţie destrămată, lasă-L pe Hristos să facă încă mai consideră căsătoria o unire sfântă şi lucrarea. Dacă împăcarea între cei doi (care permanentă dintre un bărbat şi o femeie. Oricine nu au fost divorţaţi înainte) parteneri iniţiali schimbă acest adevăr va culege cu siguranţă din nu mai este posibilă, Hristos îţi va da harul să roadele amare ale pedepsei. Este şi mai trist când rămâi singur spre slava lui Dumnezeu. Făcând amărăciunea pedepsei trebuie să fie gustată de voia lui Dumnezeu, vei găsi bucurie. copiii inocenţi. Puţini sunt cei care n-ar recunoaşte că divorţul din The Star of Hope, Martie 2007 este ceva rău. Totuşi puţini sunt cei care sunt Rod and Staff Publishers, Inc. Tradus şi folosit cu permisiune. 16  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

Timp pentru copiii noştri Cine sau ce lucru de pe acest pământ —E.D.W. înseamnă mai mult pentru noi decât copiii noştri? Banii? Afacerea? Prietenii? Partenerii timp. de afaceri? Nu, ne preţuim copiii şi binele Când prietenii ne anunţă: „Trecem vineri lor mai presus de toate acestea, nu-i aşa? Mai degrabă am trăi cu bani mai puţini pe la voi să vă vedem”, facem tot ce ne stă în putinţă să ne întâlnim cu ei. Dar când copiii Spunem, fără să clipim, ne spun: „Tati, vineri aş vrea să…”, ezităm să că ai noştri copii înseamnă promitem: „Vom vedea”. pentru noi mai mult decât Când alţi adulţi ne cer atenţia, în general orice altceva pe pământ. ne oprim să vedem ce doresc şi încercăm să-i Spunem, dar oare aşa e? ajutăm. Dar când copiii ne trag de mânecă şi ne roagă ceva – „Tati, uită-te puţin aici” decât să ne vedem copiii în nesiguranţă. Mai – răspundem „Oh, da…” şi sperăm ca ei să degrabă am fi părăsiţi de prieteni decât să-i plece. (Sună teribil, dar nu aşa se întâmplă vedem pe copii întorcându-ne spatele. Mai uneori?) curând am lăsa afacerea de râpă decât să ne vedem copiii renunţând la credinţă. Ştiu, aceasta nu e întreaga imagine. Discutăm cu copiii la masă. Mergem Spunem, fără să clipim, că ai noştri copii la biserică împreună ca familie şi avem înseamnă pentru noi mai mult decât orice momente familiale de părtăşie spirituală. altceva pe pământ. Spunem, dar oare aşa e? Petrecem unele seri împreună, uneori chiar făcând ceva deosebit. Aceste lucruri sunt Folosim o agendă pentru ca să fim siguri bune şi importante. că nu uităm sau omitem nimic important. Cât de multe puncte de pe agendă spun: Este adevărat că nu putem să mergem „De reparat zmeul lui John” sau „De citit după micuţa Susie de fiecare dată când ea ne copiilor”? prinde de mână. Dumnezeu ne-a dat multe responsabilităţi şi ne consideră răspunzători Ne trezim devreme şi plecăm la muncă. să le împlinim. Dar creşterea copiilor este una Lucrurile ne presează, şeful are nevoie mare dintre cele mai importante dintre acestea! Îi de noi. Ajungem acasă obosiţi, iar copiii vor oferim ei locul cuvenit? atenţia noastră. Câtă atenţie obţin? Copiii n-au autoritatea să ne impună Când un partener de afaceri ne anunţă: să petrecem timp cu ei sau să stabilească „Vreau să ne întâlnim mâine”, stabilim întrevederi cu noi. Ei trebuie să ştie că sunt întâlnirea şi ne simţim obligaţi s-o atât de importanţi pentru noi, încât să obţină respectăm! Dar când micul Andy spune: toată atenţia de care au nevoie. Ne iubim „Am nevoie de ajutorul tău în privinţa asta”, copiii cu adevărat, mai mult decât orice răspundem: „Poate te pot ajuta mâine seară” altceva pe pământ! Să ne ajute Dumnezeu să şi ne planificăm să-l ajutăm doar dacă avem le oferim timpul pe care-l merită. Din The Christian Contender, feb. 2006 Rod and Staff Publishers, Inc. Tradus şi folosit cu permisiune. “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie!” (Daniel 2:20b).   17

,,Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-ţi aminte de îndurările Tale!” Hab. 3:2 Rubrica Istorică Acum este timpul potrivit „Acum este ziua mântuirii.” pe cruce toate păcatele tale. Şi sângele (2 Corinteni 6:2b) Lui are puterea de a te absolvi de orice pedeapsă. Care este ziua în care Dumnezeu vrea să te mântuiască: astăzi sau mâine? Să-L De aceea rămânem mereu în starea de lăsăm pe El să ne răspundă: „De aceea, oameni socotiţi neprihăniţi. Iar când cum zice Duhul Sfânt: «Astăzi, dacă umblăm „prin credinţă”, când avem auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, credinţa că putem fi curăţiţi de păcatul ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii ce locuieşte în noi – mântuiţi de orice în pustie»” (Evrei 3:7, 8). Dacă amâni pe necurăţie a noastră – suntem iertaţi de mâine primirea mântuirii, îţi împietreşti toată vina, de toată greutatea pedepsei pe inima; refuzi să auzi vocea Lui. Crede, care o simţeam înainte. Aşa că nu vom deci, că El vrea să te elibereze de păcat putea rosti doar: Doamne, în fiecare clipă astăzi. El vrea să te mântuiască acum. am nevoie de jertfa Ta! ci şi, vom putea „Iată că acum este vremea potrivită” (2 spune cu toată certitudinea credinţei: Corinteni 6:2b). Doamne, în fiecare clipă, mă bucur de jertfa Ta! El îţi spune acum: „Fii curăţit!”. Crede doar şi vei vedea imediat că „toate Luat din Renew my heart, Daily Wisdom from the lucrurile sunt posibile celui ce crede”. Writings of John Wesley Continuă să crezi în Cel care te-a iubit Compilat de Alice Russie şi S-a dat pe Sine pentru tine. A purtat © Publishing, Inc. Tradus şi folosit cu permisiune. 18  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

De ce avem nevoie de un Mijlocitor? „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un ispăşitor al lui Hristos, ei ar fi condamnaţi la Mijlocitor, pe Isus Hristos Cel neprihănit.” moarte pe baza faptelor lor. Prin urmare, ei sunt convinşi că încă merită pedeapsa, deşi (1 Ioan 2:1b). prin meritele sângelui lui Hristos, aceasta este anulată. Faptul că suntem convinşi de propria vină este un alt aspect al actului de căinţă Dar există extreme de ambele părţi şi practicat de copiii lui Dumnezeu. Dar acest puţini oameni le evită. Cei mai mulţi se află lucru trebuie înţeles corect şi într‑un anume într-una dintre extreme, fie considerându- mod. Pentru că e sigur că „... nu este nici o se condamnaţi atunci când nu sunt, fie osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus” considerând că merită să fie iertaţi de pedeapsă. Dar adevărul e la mijloc. Toţi – cred în El – şi în puterea credinţei merită, în sensul strict al cuvântului, doar pedeapsa iadului. Dar nu primim ceea ce Lui şi „nu trăiesc după îndemnurile firii merităm pentru că „avem un Mijlocitor la pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” Tatăl”. Viaţa lui Hristos, moartea şi mijlocirea (Romani 8:1). se interpun între noi şi condamnare. Şi totuşi, la fel ca înainte de a crede, unii Luat din Renew my heart, Daily Wisdom from the nu pot fi nici acum în stare să accepte stricta Writings of John Wesley justiţie a lui Dumnezeu. Acest lucru îi face încă vrednici de moarte. Dacă n-ar fi sângele Compilat de Alice Russie © 2002 de Barbour Publishing, Inc. Tradus şi folosit cu permisiune. A scrie sau a nu scrie? Întrebare care nu a fost pusă niciodată Partea a II-a —Gary Byers, M.A. Suprafeţe animaliere urmare, mai scumpă decât papirusul, era folosită în general pentru documente Suprafeţele de scriere din piele (pergament importante, în special cele religioase din şi velum) erau create prin tăbăcirea pieilor Siro-Palestina. Velumul (din franceza veche, de animale. Fâşii de pergament erau de veel, viţel) a fost un pergament fin făcut din obicei cusute împreună într-un sul şi piele de viţel. Termenul modern englez de scrise cu cerneală. Pielea animală, fiind o „pergament” provine de la numele grecesc suprafaţă de scris mai complicată şi, prin Pergamon, un oraş nou-testamental (Apoc. “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie!” (Daniel 2:20b).   19

2:12) din Turcia de azi care folosea externă se făceau coşuri, funii şi sandale. pielea animalelor ca material de scris. Prin urmare, planta de papirus era foarte Materialul de scris provenit din piele valoroasă pentru egiptenii antici. Deoarece este menţionat doar o singură dată în creştea mult în delta Nilului, a devenit Noul Testament (2 Tim. 4:13). Pavel simbolul Egiptului de Jos (de Nord). Folosit i-a spus lui Timotei să nu uite să aducă pentru scris, la scurt timp după ce oamenii sulurile cu el (în greceşte biblia; probabil au început să scrie în Egipt (3000 î. Hr.), papirus) şi mai ales pergamentele (în papirusul a devenit materialul universal de greceşte membranes), care erau aproape scriere în timpul Noului Testament, atât în sigur copii ale manuscriselor Vechiului Grecia cât şi în Roma. Testament. Denumit oficial după numele latinesc Probabil cea mai celebră colecţie Cyperus papyrus, materialul pentru scris de suluri de pergament din istorie era produs din măduva albă, moale şi sunt Sulurile de la Marea Moartă, care proaspătă din centrul tulpinii triunghiulare includeau copiile fiecărei cărţi a Vechiului a papirusului. Tulpina papirusului antic Testament, cu excepţia cărţii Estera. Scrise creştea în grosime până la 12cm. Măduva în primul secol î. Hr., au fost recuperate 10 era tăiată în pelicule subţiri şi aşezate una suluri intacte de pergament şi mii de alte lângă alta pentru a forma o foaie. Un alt fragmente. Odată, acestea erau o bibliotecă strat era aşezat deasupra, în colţul drept, iar cu peste 800 de documente, fiind una cele două straturi erau unite prin umezire şi dintre puţinele biblioteci cunoscute din presare. După ce se uscau, foile erau şlefuite antichitate cu aşa de multe texte. Oricine şi cu o piatră sau o scoică şi erau pregătite să de oriunde ar fi acel care a creat o astfel de fie folosite pe ambele părţi. Foile de papirus bibliotecă, în acea vreme, ea ar fi fost una aveau dimensiunile standard de 43 pe 48 dintre cele mai importante biblioteci din cm. Foile erau legate cu o pastă de făină şi acea regiune. făcute sul, cel mai lung papirus cunoscut măsurând 40 metri. Suprafeţe de scris vegetale Scrierea pe papirus se făcea, în general, cu Din cele mai vechi timpuri, papirusul a cerneală pigmentată sau vopsea. Cerneala fost folosit ca material de scris în Egipt. Cu antică nu era lichidă, ca cea de azi, ci se găsea tulpini ce depăşeau 10 metri, papirusul era în calupuri mici solide de culoare neagră una dintre plantele perene, asemănătoare cu papura, din familia rogozoase, care creştea în zona mlăştinoasă a deltei Nilului. Fiind cel mai bine cunoscut drept material de scris, papirusul a devenit, în această ţară lipsită de copaci, un înlocuitor al lemnului. Egiptenii antici foloseau fiecare parte a plantei de papirus pentru o mare varietate de scopuri. Rădăcina era folosită drept combustibil, era cioplită în ustensile, chiar preparată şi mâncată; florile erau folosite ca decoraţii; tulpinile erau prinse în fascicule în vederea construcţiei de bărci; iar din măduva 20  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

sau roşie. Negrul provenea din reziduurile formate din file erau primele cărţi legate. de carbon de la materialele arse, iar roşul din Fila Rylands conţine pe o parte fragmentul ocru, o rocă natural colorată. În Egipt, scrierea din Ioan 18:31-33, iar pe cealaltă parte, Ioan pe papirus se făcea cu creioane ascuţite şi cu 18:37-38. O altă descoperire uimitoare este perii făcute din trestia Nilului. că textul căruia îi aparţine acest fragment este copiat, cel mai posibil, după 25-30 de Papirusul provine din denumirea grecească ani chiar de la scrierea Evangheliei. a acestei plante (papyros). Cercetătorii culturii egiptene şi evreieşti au sugerat că termenul Papirusul a stat la baza civilizaţiile vechi testamnetal gome’ („papură” Exodul mediteraneene timp de aproape 4000 ani, 2:3) provine din cuvântul hieroglific km3, până în secolul al 7-lea d. Hr., când cucerirea papirus. Chiar dacă nu rezista aşa de bine ca Egiptului de către arabi a stopat valorificarea şi pergamentul, a fost mai uşor şi mai ieftin papirusului. Hârtia pergament, care era mult de produs. mai scumpă, a devenit importantul material literar al regiunii şi asta până în Evul Mediu Există o referinţă la „hârtie” în Noul când a apărut hârtia de bumbac, adusă din Testament (2 Ioan 12). Este cuvântul grecesc China. Odată ce industria papirusului nu a chartes, care se referă la un document (de aici mai fost profitabilă, planta de papirus a fost s-a preluat în limba engleză cuvântul „cartă” şi exploatată pentru scopuri mai mărunte, „hartă”). Prezbiterul (Ioan) a spus că mai are iar în secolele ulterioare cuceririi arabe, a multe lucruri pe care vrea să le spună bisericii, dispărut din Egipt. Arta producerii hârtiei dar nu vroia să transmită mesajul folosind de papirus a dispărut timp de secole întregi. „hârtie şi cerneală”. Deoarece în lumea Abia târziu în secolul al 20-lea, după mediteraneană din primul secol d. Hr., hârtia cercetările şi experimentele inginerului era făcută din papirusul egiptean, cuvântul şi diplomatului egiptean Hassan Ragab, nou-testamental „hârtie” se referea tot la tehnica producerii hârtiei de papirus a fost papirus. „Cerneala” (melanos; substantivul redescoperită, iar papirusul este din nou neutru de la „negru”) ar fi fost creată prin cultivat în delta Nilului. Astăzi, hârtia de amestecarea carbonului (material ars) cu apă papirus este din nou produsă în Egipt, şi ulei (sau cauciuc). Cerneala putea fi ştearsă aproape în exclusivitate pentru artişti şi de pe papirus şi apoi foia putea fi refolosită turişti! (un document de papirus refolosit se numeşte palimpsest). Astăzi, Gary Byers este preşedintele Bordului de Directori ABR. El are o vastă experienţă în Cea mai veche copie a vreunui text din Arheologia Biblică şi a lucrat cu ABR peste Noul Testament este un document pe papirus 15 ani. – Papirusul John Rylands. Chiar dacă nu se ştie prea multe despre originea lui, el a fost Din ABR Newsletter achiziţionat în Egipt, în 1920, iar azi se găseşte Associates for Biblical Research în Biblioteca John Rylands din Manchester, Anglia. Datând din prima jumătate a secolului Vol. 7, Issue 10 al doilea, este un fragment al unei file (pagini) Octombrie 2007 dintr-un codex (carte) a Evangheliei lui Ioan. 1-717-859-3443 Cam la sfârşitul primului secol d. Hr., foile [email protected] de papirus şi de pergament au început să fie Tradus şi folosit cu permisiune. prinse la unul dintre capete. Aceste documente “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie!” (Daniel 2:20b).   21

,,Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.” Ps. 37:25 Rubrica Practică L a început . . . Dumnezeu a creat râşii „Uite un râs în grădină!”, exclamă Marlin —Kevin Shank cu bucurie. Pe când se pregătea să descuie uşa biroului Prietenul naturii, aruncase o clopoţei, din pădure – era pe şosea şi râsul privire pe geam şi văzuse râsul la o distanţă s-a întors să-l ia din urma noastră. Era a treia de aproape 8 metri. excursie consecutivă în care văzusem un râs în Parc. Am privit în grabă, cum stătea lângă leagăne şi apoi am plecat după aparatul de În următoarea mea excursie am văzut fotografiat. Băieţii continuară să se uite de din nou un râs. În acea noapte i-am spus la fereastră, în timp ce Betany făcea şi ea o prietenului meu, Tim: încercare curajoasă, să se strecoare la geam. Înainte să fac vreo fotografie, râsul a plecat Nu-mi vine să cred că am văzut din nou în spatele magaziei noastre şi apoi în pădure. un râs. Una din pisicile noastre s-a dus intenţionat până la colţul magaziei şi s-a aşezat, privind Nu-i de mirare, spuse el. Întotdeauna ţi se îndelung şi atent în direcţia în care a dispărut întâmplă. râsul. A fost emoţionant să vedem primul râs în grădina noastră. Ei bine, nu întotdeauna văd râşi – probabil am văzut mai puţin de doisprezece în viaţa Cu câţiva ani în urmă, eu şi Betany mea. Ce face ca un râs să fie aşa de deosebit? călătoream pe şoseaua Skyline, din Parcul Pentru că se feresc de ochii curioşilor şi, Naţional Shenandoah, când farurile maşinii deoarece au obiceiuri nocturne, să vezi un au luminat un râs pe şosea. Am încetinit şi râs e o raritate chiar şi în locurile în care sunt râsul a sărit peste un zid rutier de protecţie, numeroşi. din piatră, însă a apărut din nou de peste el după ce am trecut. Cina lui – un şarpe cu Culoarea lui variază în funcţie de zona în care trăieşte şi de anotimp. De obicei, blana este iarna mai gri, dar poate fi şi maro, maro- roşiatică sau maro-gălbui. Petele de pe blană pot de asemenea varia, iar petele întunecate, dungile de pe piele sau de pe blana maro, linia 22  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

întunecată din lungul coloanei vertebrale, rotundă. La fel au şi câinii sau lupii, doar burta crem sau alburie, smocurile negre de că o urmă completă va avea şi semne de păr de pe urechi, gulerele largi ale fălcilor, gheare. Urma incompletă a unui râs poate boticul scurt şi coada mică, cu dungi închise fi deosebită de urma unui lup (atunci când şi şuviţe negre, toate fac ca râsul să fie un nu sunt semnele de gheară) prin marginea animal foarte frumos. de sus a pernuţei labei. Doar a râsului va fi concavă. Amândoi au trei lobi pe partea din Poţi să cauţi urme pe drumurile din spate a pernuţei. Urmele de râs au aproape 5 pădure sau în zăpada din zona în care trăiesc! cm, în mod clar mai mare decât urma unei Îi găseşti mai uşor urma decât să-l vezi pe pisici domestice. animal. Urma va avea 4 degete şi o perniţă Despre râşi Râşii folosesc cavităţile naturale, ©istockphoto.com/John Pitcher cum ar fi: crăpăturile stâncilor, găurile buturugilor sau ale „Vrednic eşti, Doamne ... căci Tu ai copacilor, un desiş mare sau clădiri făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau părăsite, pe post de vizuini. O în fiinţă şi au fost făcute!” (Apoc. 4:11) locaţie foarte neobişnuită a fost găsită în Wisconsin în 1993 – Urletul feroce, mormăitul şi mârâitul pe trei râşi micuţi într-o vizuină de care îl poate emite un râs sună atât de castori. sinistru, încât oamenii pot crede că e o De obicei, râşii prind prada care puma. se nimereşte în împrejurimi, fie o pasăre, un animal mic sau o Un râs poate, de asemenea, să scoată sunete rozătoare, o reptilă sau un amfibian. asemănătoare cu plânsul de copil. Eu şi Rareori, ei urmăresc prada mai mult Betany am auzit aceste sunete când eram de 20 metri. Pot ucide o căprioară sus, pe un munte, lângă Parcul Naţional dacă hrana se găseşte rar. Shenandoah. Spaţiul de vieţuire al unui râs se poate întinde de la mai puţin de Din Nature Friend Magazine 2 km, până la 80 km. Acesta are © Dogwood Ridge Outdoors tendinţa să fie mai restrâns acolo Tradus şi folosit cu permisiune. unde e multă populaţie. Un râs are doar trei dinţi pe falca de sus în spatele caninului, în timp ce pisica domestică are patru.   23

Parteneriat avantajos Termitele trăiesc în obscuritate în lumea —Merle Sensenig insectelor. Ele caută întunericul şi stau ascunse cât mai mult timp posibil. Însă pagubele provocate (traducere literală a textului din Prov. 27:17, de o colonie de termite flămânde se văd clar, ca Biblia King James. n.t.). Lucrând împreună cu lumina zilei. Aceste insecte se hrănesc cu lemn. Ele alţi credincioşi căpătăm motivaţie, ne modelăm intră într-o bucată de lemn şi-şi încep munca de viaţa spirituală şi canalizăm energia în direcţia scobire, fără ca aspectul exterior al lemnului să se cea bună. Singuri suntem ca un băţ scos din schimbe în vreun fel. Şi dacă, din greşeală, străpung foc, ce se stinge îndată. Cu certitudine, prezenţa scoarţa lemnului, peticesc gaura imediat. lui Aaron şi a lui Hur în bătălia cu Amalec l-a încurajat pe Moise; acesta ştia că nu e singur în Uneori, termitele pot fi localizate după tunelurile lupta aprigă pentru victorie. Aceşti doi fraţi l-au de lut pe care le formează pe o temelie tare. Aceste întărit pe Moise în slăbiciunea lui, astfel încât tuneluri le asigură drumul pe întuneric până la întreaga armată a lui Israel, luptând împreună, bucata de lemn. Totodată, s-ar putea să avem să-şi poată apropia victoria. neplăcuta surpriză de a le găsi într-o cioată de lemn fără nici un cusur pe dinafară, dar mâncată Munca în echipă ne oferă avantajul intuiţiei în întregime pe dinăuntru. altora. Adeseori în viaţă ne confruntăm cu goluri de recepţie, perspective denaturate, concluzii Termitele sunt renumite pentru apetitul greşite şi priorităţi pierdute, iar fraţii noştri lor neobişnuit, însă ele ajută la transformarea ne pot ajuta să revenim pe un făgaş normal. plantelor în pământ vegetal. Cum pot să trăiască „[Planurile] izbutesc când sunt mulţi sfetnici.” aceste insecte cu o dietă bazată pe lemn? Oamenii (Prov. 15:22b) Adevărul rostit în dragoste poate şi animalele nu pot digera celuloza, care formează reabilita perspectivele şi îndrepta atitudinile. structura de rezistenţă a arborilor şi a altor plante. Şi nici termitele n-ar putea, fără ajutorul Parteneriatul în biserică este la fel de oportun protozoarelor, animale unicelulare ce le asigură şi în viaţa de zi cu zi. Dând socoteală unii altora, acest serviciu. suntem atenţi la felul în care ne comportăm, atenţie care, în altă situaţie, ar scădea. Exemplul Protozoarele, alături de bacterii, trăiesc în altora ne inspiră să continuăm să împărtăşim intestinele termitelor. Ele secretă o enzimă necesară credinţa personală celor din lume, evitând descompunerii celulozei într-o formă digerabilă. astfel o stare de pasivitate faţă de cei pierduţi. Unele termite nu au aceste protozoare şi trebuie să În momente de criză, ajutorul venit dintr-o consume hrană digerată anterior de cele în stare să preocupare sinceră comunică faptul că purtăm o facă, altfel mor de foame. povara fratelui nostru. Ajutorul bănesc în urma unei pierderi financiare, o felicitare trimisă Relaţiadintretermiteşiprotozoareestecunoscută în timpul bolii sau îmbărbătarea oferită în drept simbioză. Aceasta înseamnă un parteneriat urma unui deces sunt modalităţi de susţinere reciproc avantajos între două organisme. Deşi şi încurajare. Totodată, vizitele întreprinse şi termitele provoacă adeseori pagube, simbioza este ajutorul oferit în momente obişnuite indică o bună ilustrare a unei frăţii ce nu caută binele interesul nostru pentru binele celuilalt. propriu, ci „folosul altuia”. (1 Cor. 10:24) Toate realizările lor vin în urma lucrului în echipă. Să nu obosim în purtarea jugului slujirii – Îl avem pe Dumnezeu înainte şi pe fraţi alături! Câtă nevoie avem unii de alţii! Solomon descrie un avantaj al frăţietăţii: „După cum fierul ascute Din Home Horizons, iunie 2006 fierul, tot aşa şi omul transformă chipul altui om” Eastern Mennonite Publications Tradus şi folosit cu permisiune. 24  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

,,Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.” 1 Tim. 4:12 Rubrica Tineretului Cea mai crudă pedeapsă Cea mai crudă pedeapsă din timpurile —Jane Landreth biblice era crucificarea. Se folosea pentru criminalii cei mai periculoşi. Metoda Dacă trupul era prins de bara transversală, urmărea provocarea unei agonii dureroase atunci era ridicat şi legat de stâlpul aflat deja în şi lente, care putea să dureze şi câteva zile. picioare la locul crucificării. La baza stâlpului Caracterul violent al pedepsei era destinat a-i era prinsă o bucată de lemn care avea rolul de descuraja pe alţii de la comiterea unor crime a susţine corpul, altfel cuiele ar fi deschis şi asemănătoare. mai mult rănile sau funiile ar fi smuls braţele din încheieturi. Uneori, picioarele erau legate Mai întâi, condamnatul era legat de un sau ţintuite în cuie de stâlp. stâlp. Era biciuit cu un bici scurt din piele numit flagellum. De fâşiile de piele ale Odată încheiată procedura, condamnatul biciului erau prinse bucăţi mici de metal şi era lăsat să se stingă într-o agonie lentă şi fragmente ascuţite de os de oaie, destinate să chinuitoare. De cele mai multe ori, moartea sfâşie carnea. Soldaţii îşi biciuiau victima pe era cauzată de blocarea circulaţiei sanguine sau rând. Loviturile de bici trebuia să producă de un infarct. Alteori, victima agoniza câteva o aşa mare durere şi pierdere de sânge, zile, aşa încât soldaţii îi zdrobeau picioarele încât condamnatul să ajungă foarte slăbit şi cu o bâtă, provocându-i un şoc şi o moarte aproape mort înainte de a fi crucificat, prin subită. aceasta scurtându-i-se timpul pe cruce. Obiceiurile romanilor au fost urmate şi în După ce era bătut, condamnatul era dezlegat cazul biciuirii şi crucificării lui Isus. Aşezându-I de stâlp. Apoi era pus să-şi ducă crucea sau crucea pe dealul Golgotei, guvernatorii romani doar partea orizontală a acesteia până la locul au urmărit o expunere publică a „criminalului” crucificării. Lucrul acesta trebuia să distrugă Isus. şi ultima speranţă a condamnatului de a trăi. Uneori, condamnatul era legat de cruce, însă Aceasta a fost moartea crudă pe care Isus a ţintuirea lui în cuie aducea o moarte mai suferit-o pentru noi. „S-a smerit şi S-a făcut rapidă. De cele mai multe ori, cuiele erau ascultător până la moarte, şi încă moarte bătute în încheieturi, pentru că oasele palmei de cruce.” (Filipeni 2:8b) Atât de mult ne-a nu ar fi putut suporta greutatea trupului. iubit! din Partners, aprilie 2007 Tradus şi folosit cu permisiunea autorului. “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie!” (Daniel 2:20b).   25

Nu lăsa nici o piatră neîntoarsă Fosilă: rest sau urmă a unui animal sau a unei plante, conservată în straturile Pământului —Dianna Overholt — Am uitat să menţionez un lucru, îi spuse — Păi, o piatră e doar o piatră, adăugă unchiul Larry surorii sale gemene, Lorraine. Trebuie Dave uitându-se la ceas. E vremea să plec acum. să fim atenţi ca unchiul Dave să nu ne pună Iar voi trebuie să mergeţi la micul dejun. iar la-nvăţat. Şcoala s-a terminat şi suntem în vacanţă, dar îţi aduci aminte? Vara trecută — „Doar o piatră”, murmură Larry ne punea să privim cerul în fiecare dimineaţă nemulţumit. Ştiu mai mult de-atât. De exemplu, şi seară. Nori cumulus, nori cirrus, nori cum ar putea ca o cochilie să intre în piatra asta nimbus... sunt şi acum cu capul în nori.... fără ca piatra să fi fost la început moale. — Dar a fost interesant, ripostă zâmbind — Şi de unde a venit melcul? Nici nu mai Lorraine, în timp ce coborau scările. Nu a fost sunt melci de mărimea asta în zilele noastre! chiar ca la şcoală! adăugă Lorraine. — Ssst, să nu te audă unchiul Dave, o — Hai să studiem roca, propuse entuziasmat avertiză Larry. Vreau să spun că de data asta Larry. Şi când se va întoarce unchiul Dave acasă, nu mă mai păcăleşte. o să-i arătăm că o piatră nu-i doar o piatră. — Bună dimineaţa! izbucni voios unchiul — Da! Eu o să studiez melcul, spuse Dave când copiii ajunseră jos. Exact şcolarii Lorraine. pe care-i aşteptam! Vreţi să vedeţi noua noastră După-masă, Larry luă o carte de ştiinţe şi bibliotecă înainte să plec la muncă? se apucă să caute informaţii. Teancul de cărţi Larry o privi cu subînţeles pe Lorraine, în despre roci, minerale şi fosile creştea văzând cu timp ce păşeau în camera luminoasă, plină de ochii. rafturi. Lorraine găsise numai două cărţi despre — În sfârşit, le-am pus pe categorii, îşi melci, dar acestea îi confirmaseră bănuiala că trecu unchiul Dave mâna peste cărţile frumos nu mai existau melci de asemenea dimensiuni aranjate. Ar trebui să găsiţi aici tot ce vă în zonă. De unde venise totuşi? Se decise să mai interesează. Hai, aruncaţi o privire! examineze o dată fosila, dar Larry o studia el Din politeţe, Larry începu să studieze cărţile acum. de pe rafturi. Însă nu o carte, ci o bucată de — Vreau să număr inelele de pe el, explică piatră îi atrase atenţia. Luă în mână roca fata. Se mai numesc spire. Un melc de un an cenuşie şi o studie cu atenţie. În ea se afla o are trei spire, iar unul de doi ani are cinci spire. cochilie de melc de circa 5 cm. Uite, cred că ăsta are şase! — Lorraine, ia vino puţin! — Aş vrea să ştiu cam cât de veche e piatra asta! spuse Larry. Multe din cărţile de faţă — Oooo! se miră fata, atingând cochilia. E încearcă să mă convingă că e vorba de milioane o fosilă? de ani vechime, dar eu ştiu că nu e adevărat. — Cred că da. Unchiule Dave, ce ştii despre — O, sunt evoluţioniste! Ce fel de rocă e? piatra asta? — Sedimentară...Şi eu am uitat ce înseamnă — Ştiu doar că e o fosilă, atâta tot. Am rocă sedimentară, spuse Larry observând cules-o de pe malul râului săptămâna trecută. privirea nedumerită a surorii lui, dar mi-am adus aminte citind aceste cărţi. Rocile sedimentare — Dar cred că ai studiat-o! spuse Larry cu sprâncenele ridicate. 26  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

se formează prin depunerea sedimentelor. Dave. E mai mult decât o plantă. E parte din Sedimentele sunt acele materii care se aşază la corpul unei comatule sau crin de mare cum e baza unui lichid. Să zicem că pe fundul unui numit adesea. Copii, zona asta e plină cu ceea lac se află mâl. Apoi deasupra se aşază un strat ce numesc eu dovezile lui Dumnezeu. Fosilele de nisip. Mai târziu s-ar putea să se depună şi nu pot minţi în legătură cu Dumnezeu. De ceva ceva argilă, iar aceste sedimente, care se aşază vreme găsesc fosile care dovedesc că a existat unul deaspura celuilalt, se întăresc treptat şi se viaţă marină în aceste ţinuturi. Vedeţi piatra transformă în roci sedimentare. aceea care pare mâncată de viermi? E fosila unui coral. Şi, uitaţi-vă aici, continuă unchiul Dave, — Aş crede că aşa a ajuns melcul în roca culegând o bucată mare de calcar. E una dintre asta, exclamă Lorraine încântată. Probabil că multele pietre în care se găsesc fragmente şi la început a intrat într-un strat de noroi, mâl urme de scoici. Calcarul e o rocă sedimentară. sau alt sediment, care încet-încet s-a întărit şi E compusă în special din scoici şi schelete ale l-a „zidit” acolo. animalelor marine. — Exact, replică Larry. Partea moale a — Dar suntem în mijlocul Statelor Unite! putrezit, iar restul s-a fosilizat. Gândeşte-te exclamă Larry. De unde mare aici? cât timp trebuie să treacă pentru ca o materie vie să se transforme în piatră. Uite o imagine — Foarte bună întrebarea! spuse unchiul Dave. cu un melc fosilizat asemănător cu cel al Şi mai am câteva întrebări pentru voi. De ce s-ar unchiului Dave, doar puţin mai mare, şi ei găsi fosile trilobate – creaturi de mare dispărute spun că are 300 milioane de ani. - pe vârful Munţilor Stâncoşi din Canada? De ce s-au găsit fosile ale unor plante luxuriante în — Înseamnă că piatra asta ar putea să aibă deşertul Sahara sau Gobi? Cum de s-au găsit câteva mii de ani, spuse Lorraine. Doar când straturi cu peşti perfect fosilizaţi în locuri aflate mă gândesc la asta, mi se face pielea ca de la mare distanţă de apă? Peste tot în lume, există găină! dovezi clare că Pământul a fost odată acoperit în întregime de ape. Avem evidenţe ale vieţii Larry puse cu mult respect piatra la locul marine chiar şi în Munţii Everest. ei pe raft. — Potopul a acoperit lumea, exclamă Larry — Unchiul Dave a spus că a găsit-o la râu. cu ochi strălucitori. Aşa că, bineînţeles, şi locul Hai să mergem să mai căutăm nişte fosile. ăsta a fost cândva acoperit de apă. Târziu, după-amiază, unchiul Dave veni în — Vrei să spui că ţin în mână o fosilă de pe căutarea lor. Absorbiţi de cercetări, copiii nici vremea lui Noe? întrebă Lorraine cu răsuflarea nu observaseră când se apropiase. Bărbatul îşi tăiată. drese vocea ca să le atragă atenţia. — Sunt multe şanse să fie aşa, spuse unchiul — O, unchiule, ştii ce? Fosila ta e foarte Dave zâmbind. Cele mai multe fosile îşi au veche! Şi uite ce am mai găsit! îi arătară originea în Potop. Ceea ce s-a petrecut atunci gemenii vorbind amândoi odată. a oferit condiţiile perfecte pentru fosilizarea multor specii de animale sau plante. Nu a fost o Unchiul Dave îi asculta cu atenţie pe ploaie de vară. Genesa spune că „s-au rupt toate amândoi. izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerului”. A început să plouă torenţial. — Aşa că, vezi, ştim că fosila e foarte veche, Multe fiinţe vii au fost pe loc îngropate de dar nu ştim exact cât de veche, încheie Larry. puterea potopului. Lorraine le arătă o rocă ce avea în interior Să luăm un peşte, de exemplu: când moare, un lucru de forma unui tub. corpul lui începe să plutească la suprafaţa apei — Arată ca nişte paste! E o plantă fosilizată? — Foarte bine, Lorraine! o felicită unchiul “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie!” (Daniel 2:20b).   27

şi nu durează mult până când este devorat de Cine vrea să mă ajute să găsesc un brahiopod? alţi peşti. Un peşte fosilizat ar fi deci ceva rar întrebă unchiul Dave suflecându-şi mânecile. întâlnit. Dar nu, sunt sute de locuri în care Am nevoie de mai mulţi pentru colecţia mea. s-au găsit peşti perfect conservaţi. Unele fosile de peşti au păstrat chiar urme de culoare, fapt Începură imediat căutarea: pietrele erau ce arată că fosilizarea a început înainte de cercetate cu grijă, iar bucăţile de pământ de descompunerea organismului. pe ele îndepărtate cu atenţie. Mă întreb dacă Larry a remarcat că unchiul Dave a spus că are — Cum explică evoluţioniştii aceste lucruri? o colecţie, îşi spuse Lorraine zâmbind. Cred că întrebă Larry. ne-a atras intenţionat cu fosila aceea cu melcul! Se gândi să-l înghiontească pe Larry şi să-l Unchiul Dave îi privi cu multă seriozitate întrebe: „Doar n-o să-ţi petreci toată vacanţa cu pe gemeni. ochii în pământ, nu-i aşa?”, dar Larry era prea entuziasmat şi preocupat de pietrele pe care le — Sunt multe, multe lucruri pe care găsise. evoluţioniştii le amestecă şi le explică într-un anume fel. Ei nu vor să accepte că Dumnezeu — Unchiule Dave, cred că am găsit sloganul este Cel care i-a creat şi că sunt responsabili perfect pentru noi: „Nu lăsa nici o piatră faţă de acest Dumnezeu. Asta nu schimbă însă neîntoarsă!” deloc adevărul că Dumnezeu există! Peste tot există evidenţe ale prezenţei Sale – deasupra Tradus şi folosit cu permisiunea autorului. capetelor noastre şi sub picioarele noastre. Un jalnic batjocoritor —Jeanette Wood — Ce zici, Matthew? rânji Chris. Spune frunze. dacă nu seamănă Hubert cu balena cocoşată Aş vrea să intrăm cu toţii, îşi zise Matthew despre care am citit azi la Ştiinţe!? când jocul de-a prizonierii luă sfârşit. La urma Matthew se uită la Hubert, a cărui privire urmei, mai tot timpul pauzei fusese „prizonier”, plecată părea a studia pietrele de la picioare. deoarece mintea nu îi stătuse deloc la joc. Simţi cum se prăbuşeşte cerul peste el când observă că acesta tremura din colţul buzelor. În sfârşit copiii năvăliră zgomotos în clasă. Însă Chris aştepta un răspuns. Chris era tipul Matthew îi observă pe Hubert şi sora Rhoda de băiat care te făcea să te simţi ca un nătâng, jucând şah într-un colţ al clasei. dacă nu erai de acord cu tot ceea ce spunea el. Iar acum se uita ţintă la Matthew cu un — Protejatul învăţătoarei! şuieră Chris în rânjet sarcastic pe chip. urechea lui Matthew. Acesta nu zise nimic. Hubert stătea într-adevăr mult timp în clasă, — Hm, da, încuviinţă mai mult şoptit dar Matthew nu credea că era protejatul Matthew. „Hubert cocoşatul” i se potriveşte învăţătoarei. În acel moment, Hubert ridică perfect. Încercă să se alăture râsetelor privirea şi-l surprinse pe Matthew uitându-se celorlalţi băieţi, însă inima îi bătea puternic, la el. Zâmbi trist, iar Matthew privi imediat în timp ce îl privea pe Hubert întorcându- în altă parte. se în şcoală, târându-se cu picioarele printre În cele din urmă, clopoţelul sună de ieşire. Inima lui Matthew tresări puternic, ca şi cum 28  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

ar fi vrut să-i sară din piept, când învăţătoarea — Să ne cerem scuze? rosti timid anunţă că toţi băieţii din clasa a patra, în Lester, prietenul lui Matthew. afară de Hubert, trebuie să mai rămână puţin. După ce ieşiră ceilalţi, sora Rhoda se — Da, încuviinţă sora Rhoda. Este îndreptă spre ei. important să îndreptaţi lucrurile faţă de cel căruia i-aţi greşit. — Băieţi, spuse ea pe un ton trist, am văzut în pauza de astăzi ceva de care ar trebui să vă Apoi le dădu drumul şi un grup de fie ruşine. Am văzut câţiva băieţi făcând cerc băieţi foarte cuminţi se îndreptă spre în jurul unui alt băiat. Unul din ei a arătat cu casă… degetul înspre cel din mijloc şi i-a spus ceva altui băiat. Acel băiat a rostit şi el ceva şi apoi Matthew sosi acasă pe drumul cel toţi au început să râdă – cu excepţia celui din mai lung. Puse cărţile pe masă şi-i mijloc. Acesta părea trist şi a intrat în şcoală. dădu mamei scrisoarea, apoi ieşi să Mă întreb dacă ceilalţi băieţi ştiu cât de mult hrănească găinile. l-au rănit pe colegul lor. Când ajunse la ele, rămase tare — Hubert n-are nicio vină că spatele lui e dezamăgit. Toate erau adunate în încovoiat şi nu poate face nimic în privinţa jurul găinii sale preferate, Henrietta, aceasta, la fel cum nici voi nu vă puteţi lovind-o cu ciocul! schimba culoarea ochilor sau a părului. Aşa s-a născut. Băieţi, continuă ea, ştiaţi că atunci Matthew scoase un strigăt şi intră când râdeţi în felul acesta de cineva, vă bateţi în coteţ. Alungă orătăniile şi se aplecă s-o ia joc de ceea ce a creat Dumnezeu? pe biata Henrietta în braţe. Capul îi sângera, iar pene nu mai avea decât ici-colo. Amuţiră toţi, ruşinaţi peste măsură. — Vreau să vă gândiţi la asta, adăugă — Găini nenorocite, zbieră el! Ce v-aş tăia sora Rhoda. Voi trimite prin voi o scrisoare capetele la toate! părinţilor voştri. Ce altceva credeţi că ar trebui să mai faceţi, băieţi? Atunci simţi o mână pe umăr. Se întoarse şi-l văzu pe tatăl său lângă el. — Ce s-a întâmplat, fiule? întrebă acesta cât se poate de calm. — Găinile astea netrebnice o loveau pe Henrietta! oftă Matthew. Uite, i-a dat sângele pe cap. Îi arătă tatălui găina rănită. — Ce păcat! spuse tatăl la fel de sobru. Uneori, găinile fac asta fără un motiv anume – doar se strâng în grup împotriva alteia. Am să fac o cuşcă specială pentru ea, să nu mai fie deranjată de nimeni. Adu-o în şură; am acolo nişte alifie cu care s-o ungi pe cap. Matthew îşi urmă tatăl în şură şi se aşeză pe un balot de paie. Părintele aduse alifia şi o cârpă moale, apoi îi arătă lui Matthew cum să procedeze. Pe urmă întoarse o găleată cu fundul în sus şi se aşeză pe ea. — Matthew, începu tatăl pe acelaşi ton liniştit, eu şi mama am citit scrisoarea pe care sora Rhoda ne-a trimis-o prin tine şi suntem “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie!” (Daniel 2:20b).   29

foarte dezamăgiţi. „Cere-ţi iertare de la Hubert!” Însă, chiar Băiatul îşi plecă privirea. atunci, Leroy veni în grabă spre el, chemându-l — N-am vrut ca ceilalţi să spună şi despre afară, unde se alegeau echipele pentru joc. Aşa că ieşi cu el, însă, în timpul jocului, chipul mine că sunt un papă-lapte, spuse el în trist al lui Hubert nu-l părăsi o clipă. şoaptă. După prânz, Matthew scoase cartea din — Matthew, spune-mi încă o dată: cum ghiozdan şi se îndreptă spre Hubert. Dintr-o a fost rănită Henrietta? îl întrebă tatăl cu dată, Chris îi apăru în cale, lângă uşă. blândeţe — Vreau să fii în echipa mea, Matthew! Copilul ridică privirea surprins. Tatăl lui Plecă după el, aproape bucuros că avea din uitase deja? nou un motiv de a-l evita pe Hubert. După ora de lectură, sora Rhoda anunţă — Celelalte găini au lovit-o cu ciocul, că Hubert şi familia lui vor pleca a doua zi răspunse el. pentru câteva săptămâni în New Jersey, unde Hubert va fi consultat de un doctor care s-ar Atunci se înroşi tot. Înţelesese întrebarea putea să încerce un tratament pentru spatele tatălui… lui. Mâine! Matthew părea că se sufocă. Asta — Ştiai că l-ai rănit pe Hubert în sufletul însemna că va trebui să-şi ceară scuze astăzi, lui la fel cum găinile au rănit-o pe Henrietta? altminteri ar fi prea târziu! întrebă tatăl. De-a lungul întregii ore de ştiinţe în sufletul lui Matthew se dădu o luptă teribilă. Dar Matthew clătină din cap, prea ruşinat când clopoţelul anunţă ultima pauză, el era pentru a-şi ridica privirea din pământ. hotărât să îndrepte lucrurile. Scoţând cartea din ghiozdan, se îndreptă spre Hubert. Cu — Ce trebuie să faci acum? coada ochiului îl văzu pe Chris privindu-l — Să-mi cer scuze, şopti băiatul. uimit, însă nu-i mai păsa. — Exact, încuviinţă tatăl. Ce poţi face ca — Hubert, spuse el, înghiţind greu, îmi să-i arăţi lui Hubert că-ţi pare rău? pare foarte rău pentru ceea ce ţi-am spus ieri. Matthew medită câteva clipe. Ştiu că asta nu va compensa greşeala mea, — Aş putea să-i dau cartea mea cea nouă, dar vreau să-ţi dau cartea pe care mama mi-a spuse el în cele din urmă. Şi aş mai putea să cumpărat-o alaltăieri. mă joc cu el în clasă uneori. Faţa lui Hubert se făcu toată numai un — E o idee bună, spuse tatăl. Ţine minte, zâmbet. Isus îţi va da curaj să faci ceea ce este bine, — Sigur că te iert, spuse el sincer. Mulţumesc chiar dacă prietenii râd de tine. foarte mult pentru carte! Dimineaţa următoare, Matthew strecură în — Cu plăcere, răspunse Matthew. ghiozdan şi noua lui carte All on a Mountain Se simţea fericit în sufletul său. Day (Totul într-o zi la munte). — Ia spune, Hubert, când te întorci, nu mă — Dumnezeu să te binecuvânteze, fiule, înveţi şi pe mine să joc şah? spuse tatăl, zâmbindu-i încurajator. Matthew intră în şcoală şi-l văzu pe Din Partners, aprilie 2007 Hubert stând în colţul clasei cu o carte în Christian Light Publications, Inc. mână. Ceva îi şopti: „Du-te şi-ţi cere scuze acum”, însă îl zări tot atunci şi pe Chris în Tradus şi folosit cu permisiune. banca lui citind. „Sigur m-ar auzi dacă mi-aş cere scuze”, îşi zise în sine. Stingherit peste măsură, se îndreptă spre banca sa şi deschise cartea de matematică. În prima pauză, vocea îi şopti din nou: 30  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

<Isus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: <Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.” Luca 18:16 Rubrica pentru copii Fulguleţ este în ceruri? — Vino, Fulguleţ, reuşi Earla să-l convingă —Mary Hursh pe mieluşelul ei preferat. duse repede în casă. Earla îşi spălă mâinile la Fulguleţ zburda bucuros în spatele Earlei, chiuvetă şi apoi se aşeză la locul ei. Împreună în timp ce ea fugea în jurul casei. cu mama ei erau singurele care stăteau la masă pentru a mânca. Tatăl era la serviciu, — Am obosit, Fulguleţ, spuse Earla. Se iar copiii mai mari erau la şcoală. aşeză pe ultima treapta de pe scările de la terasă, iar Fulguleţ se puse la picioarele ei. Îl — Mamă, m-am distrat aşa de bine cu mângâie pe blana lui albă, lânoasă şi groasă. Fulguleţ! izbucni Earla după ce mama se rugă. Este cel mai scump mieluşel! — Tu eşti mieluţul meu iubit! Îmi placi foarte mult. — Mă bucur că îl ai pe Fulguleţ şi te joci cu el cât timp ceilalţi copii sunt la şcoală. Te Fulguleţ behăi cu vocea lui subţire de ajută să-ţi mai alungi singurătatea, răspunse mieluşel. Earla râse. mama cu un zâmbet. — Vrei să spui că mă placi şi tu, Fulguleţ După prânz, Earla se aşeză pe canapea drăguţ? pentru somnul de amiază. Când se trezi, după o oră, se gândi la Fulguleţ. Sări de pe — Earla, prânzul este servit! strigă mama. canapea şi fugi în bucătărie. Leagă-l pe Fulguleţ de copac şi vino înăuntru. Fulguleţ trăgea de funie înapoi în timp ce — Pot să mă duc să mă joc cu Fulguleţ? Earla încerca să-l ducă lângă copac. Apoi — Da! Poţi! răspunse mama. veni lângă Earla şi-i apucă rochia. — Fulguleţ, strigă Earla imediat ce dădu colţul casei. De obicei când Earla îl striga, — Ai vrea să continui să te joci, nu-i aşa? Fulguleţ venea împrejurul ei behăind. Dar Ei, nu ne putem juca tot timpul. Fii băiat de această dată nu se auzi niciun răspuns. cuminte până iau prânzul. Fulguleţ era aşezat în spatele copacului. Poate doarme, gândi Earla în timp ce se îndrepta Legă funia în jurul copacului, apoi, după spre el. ce îl mângâie pe Fulguleţ încă o dată, se “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie!” (Daniel 2:20b).   31

— Fulguleţ, strigă ea! Trezeşte-te! Dar era acum în ceruri cu Isus. Fulguleţ nu se trezi. Era întins la pământ. — Poate să se joace Carla de acum cu el! Nu se mişcă şi nu scoase nici un sunet, nici Mama o trase pe Earla mai aproape. măcar când Earla îl atinsese. Earla fugi în — Nu, draga mamei! răspunse ea. casă. Dumnezeu a făcut animalele diferite de — Mamă, vino să-l vezi pe Fulguleţ! strigă oameni. Eclesiastul 3:21 ne spune: „Cine ea. Cred că s-a întâmplat ceva rău cu el! ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos Mama opri mixerul. O luă de mâna pe în pământ?“ Când copilaşii sau bătrânii care Earla şi împreună ieşiră afară la copacul unde Îl iubesc pe Domnul Isus mor, acea parte era Fulguleţ. din ei care se numeşte suflet merge în ceruri. — E bolnav, mamă? întrebă Earla Când Carla a murit, trupul ei a fost cu sufletul la gură. Nu se mişcă îngropat, însă adevărata Carla a deloc! mers la Domnul Isus. Animalele nu au suflet. Îl vom îngropa — O! exclamă mama! pe Fulguleţ în pământ şi nu Funia lui Fulguleţ e va mai fi nici un Fulguleţ. legată strâns de copac. — De ce, mamă? Bucla este prea strânsă întrebă Earla. Lacrimile în jurul gâtului său şi îi umpluseră obrajii din nu poate să respire. nou. Desfăcu repede — Aşa a hotărât funia din jurul Dumnezeu, răspunse gâtului lui Fulguleţ, mama. I-a creat pe însă mieluşelul nu oameni ca nişte fiinţe se mişca. Mama îl speciale. Animalele nu atinse încet. pot alege să asculte sau nu de Dumnezeu, însă oamenii — Mă tem că pot! Mama se ridică. Fulguleţ este mort, — Când vor veni băieţii de la Earla, spuse ea cu blândeţe, punându-şi şcoală au să-l îngroape pe Fulguleţ. braţul pe umărul Earlei. Acum, că nu te mai poţi juca cu el, vrei Bucla a fost aşa de strânsă să mă ajuţi să pun brioşele în tavă? în jurul gâtului încât nu a putut — Da, răspunse Earla! Vreau să te ajut! respira şi a murit. Earla începu să plângă. Îmi va fi foarte dor de Fulguleţ, se gândi ea în timp ce intra în casă cu mama. Însă sunt — Nu vreau ca Fulguleţ să moară! bucuroasă că mamei îi pasă. Am să încerc să — Ştiu, răspunse mama cu aceeaşi blândeţe. o ajut cât pot de bine. Îi zâmbi mamei, iar Îmi pare rău că s-a întâmplat aşa. Ştiu că l-ai mama îi răspunse tot cu un zâmbet. iubit pe Fulguleţ mult şi că te-ai jucat mult cu el. Hai acum să stăm pe balansoar. Din Wee Lambs, aprilie 2007 Earla o urmă pe mama pe prispă. În timp Rod and Staff Publishers, Inc. ce se aşeza, îi veni un gând. Tradus şi folosit cu permisiune. — Mamă, Fulguleţ este acum în ceruri cu micuţa Carla? Îşi amintise ce-i spusese tata şi mama când micuţa ei surioară a murit. Carla 32  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

Singură acasă —Janis Good Jenny Williams coborî din autobuz şi deschise uşa casei. toaletă. Auzi uşa deschizându-se, iar în casă — Mamă! strigă ea. Niciun răspuns. Tăcere. Unde puteau fi intrară copiii, mama şi tata. Jenny ieşi din tata, mama şi frăţiorii ei? Se uită în garaj, dar ascunzătoarea ei. maşina nu era acolo. Jenny îşi puse cutia pentru prânz pe masa — De ce m-aţi lăsat singură acasă? întrebă din bucătărie şi aprinse lumina. Se învârti Jenny. puţin prin sufragerie şi se aşeză pe scaun. Totul părea atât de tăcut. Cei mici nu se — Îmi pare rău, explică tata. Credeam că ne certau de la jucării. Nu se auzeau vasele în întoarcem acasă înainte să ajungi tu. Dar a fost bucătărie, iar maşina de spălat nu mergea. un accident şi a trebuit să aşteptăm în trafic. Tata nu lucra afară, în grădină. Unde era Sper că eşti bine. toată lumea? Niciodată, dar chiar niciodată, nu a — M-am speriat că era aşa linişte în casă, fost lăsată singură. Fiind în clasa întâi, spuse Jenny cu buzele tremurânde. întotdeauna când venea de la şcoală, îşi găsea familia acasă, făcând gălăgie. Jenny se gândi — O să încercăm să nu se mai întâmple, la sora ei, Sara, care uneori îi răsfoia cărţile dar mă rog pentru tine, spuse mama zâmbind. sau umbla cu jocurile ei de puzzle. Câteodată, Ştiu că Isus veghează asupra ta. Sara îndoia paginile cărţilor sau pierdea piesele de puzzle. Odată, când Danny învăţa — Trebuia să-mi amintesc asta, zise Jenny. să meargă cu bicicleta, i-a rupt o pedală după — Chiar dacă noi suntem sau nu acasă, ce a căzut de pe ea. Dar acum, Jenny dorea Dumnezeu veghează asupra ta, îi explică tata. ca Sara şi Danny să fie acasă cu ea. — Poate înveţi versetul acesta ca să te Ieşi afară şi se aşeză pe verandă. Căţelul lor, ajute atunci când îţi este frică, spuse mama Sprinkles, lătra şi dădea din coadă. Îl mângâie scoţând cumpărăturile din plasă. „Mă încred pe cap. Unde îi era familia? Auzi o maşină în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic.” (Ps. venind pe stradă. Poate că totuşi se întorceau 56:11a) acasă. Dar maşina trecu de casa lor. Jenny repetă versetul de câteva ori, în timp Rămase singură. Dacă vine cineva să o fure? ce o ajuta pe mama să aranjeze cumpărăturile. Nimeni nu era acasă să o protejeze. Jenny luă — Dumnezeu veghea asupra mea, nu scaunul din verandă şi intră în casă. Se urcă mamă? pe canapea şi privi pe fereastră, în timp ce — Da! Veghează când credem asta şi ne două lacrimi mari îi brăzdau faţa. încredem în El. De ce nu i-a spus mama că o să plece? — O să încerc să-mi aduc aminte să mă Unde era tata? Lacrimile îi curgeau mai tare. încred în Dumnezeu când mi-e teamă, spuse Apoi auzi zgomotul unei uşi de maşină. Dacă Jenny. a venit cineva să o ia? Fugi să se ascundă în Apoi luă bebeluşul şi-l legănă în căruţ. Şopti o rugăciune de mulţumire pentru că Dumnezeu îi aduse înapoi acasă familia şi pentru că El a păzit-o când ea credea că e singură, singurică. Din Story Mates, martie 2008 Tradus şi folosit cu permisiunea autorului. “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie!” (Daniel 2:20b).   33

,,Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” Ecl. 12:13 Rubrica “O carte în serial” În căutarea unui cămin Partea a IV-a —Harvey Yoder — Ştiu pe cineva care ar putea să-l vindece pe — O prietenă de-a mea mi-a dat un Nou Sherzat, îi spuse cu sinceritate Zumrat surorii Testament, spuse rar Zumrat. Nu voia să-i ei. povestească surorii ei ce s-a întâmplat cu Cartea Sfântă. Am citit despre minunile pe care le-a — Pe cine? întrebă descurajată Sofia, ţinându-l făcut Isus şi am aflat că, dacă avem credinţă şi ne în braţe pe băieţelul ei de şase luni. încredem în El, va face lucruri asemănătoare şi în viaţa noastră. Cele două surori îl priviră în acelaşi timp pe copilaşul palid şi firav. Se gândeau amândouă la — Cine e prietena care ţi-a dat cartea? ceilalţi doi copii pe care Sofia îi pierduse înainte să se nască Sherzat. Muriseră amândoi înainte să — Numele ei este Maria. Am învăţat multe împlinească un an. Acum şi Sherzat era bolnav. lucruri de la ea. — Isus îl poate vindeca, spuse Zumrat Uitându-se din nou la bebeluşul ei, Sofia simplu. spuse: — Isus? întrebă cu asprime în glas Sofia. Ce — Vreau ca fiul meu să trăiască. Vreau să am treabă are un Dumnezeu creştin cu vindecarea un copil sănătos. fiului meu? — O să te duc la Heinrich, hotărî brusc — Am citit în Noul Testament, îi răspunse Zumrat. El o să se roage pentru Sherzat. Zumrat. Nu doar că i-a vindecat pe cei bolnavi, a înviat chiar şi morţii! — Nu pot să-l scot afară. Are febră mare, spuse Sofia punând mâna pe fruntea fierbinte a fiului — Păi, să ştii că dacă Isus îl vindecă pe fiul ei. Trebuie să merg cu el la spital. meu, o să cred în El. — Nu, nu! protestă Zumrat, i-ai dus şi pe Femeia se uită la copilaşul ei bolnav şi apoi la ceilalţi la spital şi au murit acolo! Vino, o să luăm Zumrat. un taxi. Plătesc eu. — De unde ai aflat despre Isus? Ce ai citit? Femeia, nedumerită, se trezi în taxi, ţinându-şi 34  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

fiul bolnav în braţe. se trezi rostind încetişor: „Oh, Te rog, vindecă-l pe fiul meu!” — Ce-o să spună omul ăsta? întrebă Sofia în timp ce străbăteau oraşul. Nici măcar nu mă Puţin mai târziu, Sofia atinse fruntea lui cunoaşte! Sherzat şi constată că nu mai este atât de fierbinte. Copilaşul dormea în braţele ei, respirând liniştit. — O să fie încântat să te cunoască, o asigură Era mai bine! Zumrat pe sora ei. Îi primeşte cu bucurie pe toţi. — E mai bine! se amestecă vocea ei cu rugăciunea celorlalţi. I-a dispărut febra! În timp ce urcau treptele către apartamentul lui Heinrich, Sofia se simţi cuprinsă de un Cu bucurie, micul grup înălţă rugăciuni de sentiment de stânjeneală. Cum putea fi Zumrat mulţumire către Isus, Vindecătorul. Toţi s-au atât de sigură că omul acesta o va putea ajuta? bucurat de puterea Domnului. Isus le ascultase Dar nu, ea spusese că Isus îl va vindeca pe rugăciunile. Sherzat. Se simţea confuză. În dimineaţa următoare, Sofia o sună pe — Intraţi, intraţi! le întâmpină cu bucurie Zumrat: Zina, soţia lui Heinrich, — Băieţelul meu a dormit toată noaptea. Pare — Aceasta este sora mea, le spuse Zumrat să se simtă mult mai bine şi primeşte laptele. Isus celor doi când sosi şi Heinrich să vadă cine îi a făcut ceva minunat pentru el. vizitează. Sofia a avut doi copilaşi care au murit înainte de a împlini un an. Acum Sherzat este Grupul de credincioşi care se întâlnea regulat bolnav şi are febră mare. I-am spus că Isus îl era în creştere. Acum şi Sofia o însoţea pe sora ei poate vindeca. la întâlniri şi sorbea cuvintele Evangheliei. — Intraţi în sufragerie, le invită Heinrich, — Da, cred în Isus! le spuse ea într-o zi. Mi-a luând-o înainte. Luaţi loc. Da, Isus îi poate vindecat fiul. Ştiu că este Dumnezeu! vindeca pe cei bolnavi. El este viu. Cu bucurie în inimă, Heinrich se rugă pentru — Am citit în Noul Testament că Isus a făcut femeia care îşi mărturisea păcatele şi îşi declara minuni. El a spus că, dacă avem credinţă şi dacă credinţa în Hristos. Zumrat şi celelalte femei o ne încredem în El, va răspunde rugăciunilor îmbrăţişară fericite. noastre. Vreau ca Sofia să ştie că Isus poate să-i vindece fiul. Vrei să te rogi pentru Sherzat? — Şi tu te-ai căit de păcate? întrebă Sofia după întrebă simplu Zumrat. ce au plecat de la Maria, unde se adunase grupul de credincioşi. — Da! Hai să îngenunchem şi să ne rugăm, răspunse prompt Heinrich. — Da, răspunse Zumrat. Înainte de a se naşte Dilnoza, mi-am dat seama că sunt păcătoasă, aşa Sofia îngenunche pe podea, lângă ceilalţi. că mi-am mărturisit păcatele, m-am căit şi I-am Îşi ţinea fiul la piept şi îl asculta pe Heinrich cerut lui Isus să vină în viaţa mea. De atunci, învăţ rugându-se. Bărbatul vorbea cu Isus de parcă mereu cum să trăiesc în felul în care Isus vrea să acesta ar fi fost prezent în cameră. Pe obraji trăiesc. începură să i se prelingă lacrimi şi simţi în suflet ceva nou. Da, avea sentimentul puternic al unei — Cum ai învăţat? prezenţe vii în cameră. — Încerc să particip la întâlnirile pe care le Apoi le auzi şi pe sora ei şi pe Zina rugându- organizează Heinrich pentru cei care vor să ştie se. Se rugau toţi trei în acelaşi timp. Uneori, mai multe despre viaţa creştină. Şi am citit şi Noul putea desprinde din rugăciunile lor diferite Testament. fraze, alteori nu înţelegea nimic din ce se rugau. Sofia nu se mai rugase niciodată înainte. Nu ştia — Noul Testament? De unde pot să obţin şi eu cum să se roage, dar ceva se rupse în inima ei şi unul? întrebă nerăbdătoare Sofia. — Cel pe care l-am avut eu a fost distrus. Ne “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie!” (Daniel 2:20b).   35

rugăm acum pentru altul. Heinrich are unul pe — Eram supărată. Nu-mi dădeam seama de ce, care îl împrumută, dar ne rugăm lui Dumnezeu dar acum ştiu că încercam să găsesc răspunsuri la să ne mai dea unul pe care să-l citim pe rând întrebările mele legate de viaţă. Când am devenit acasă. creştină, sentimentul acela de gol interior a dispărut. Acum viaţa mea are un scop – să trăiesc Zumrat nu voia să-i pomenească surorii ei pentru Domnul meu! trista istorie a Noului Testament aruncat în foc. Îi povestise deja Mariei ce se întâmplase Cele două surori, tinere în credinţa lor, dar şi amândouă prietenele au plâns din cauza înţelepte în ceea ce priveşte experienţa cu Hristos, pierderii preţioasei lor comori. s-au bucurat de noua legătură care exista acum între ele ca fiinţe înnoite de Hristos. — Oh, aş vrea atât de mult să am şi eu unul! N-ar fi minunat să avem fiecare dintre noi câte — Mulţumesc că mi-ai spus despre Isus, spuse unul? Sofia cu bucurie. Am vrut ca El să-l vindece pe Sherzat şi a făcut asta, dar în acelaşi timp El mi-a Cele două femei îşi continuară drumul în vindecat şi inima. tăcere, apoi Sofia întrebă: Abdullah încercă să treacă pe sub bolta de viţă- — Rudele noastre ştiu că eşti creştină? de-vie din spatele casei unde lucra la ridicarea unui restaurant. Încărcătura din roabă era foarte grea. — Lui Zumat zgomotul paşilor pe trotuar i se Gândindu-se că a ieşit deja din tunel, se ridică părea prea zgomotos acum. I-am spus mamei, să-şi îndrepte spatele, dar, exact în acel moment, răspunse Zumrat după o mică pauză. se lovi cu capul de o ţeavă din fier ce susţinea umbrarul. Bucata de metal nu era fixată bine, iar — Şi? întrebă Sofia. capul său o împinse cu putere în sus. În timp ce încerca să-şi recapete echilibrul în urma loviturii, — Mi-a spus că dacă Abdullah mă dă afară – şi ţeava se desprinse şi îl lovi cu putere în cap. Cu un mi-a dat de înţeles că are tot dreptul să procedeze geamăt scurt, Abdullah se prăbuşi peste cărămizi. aşa – să nu vin la ea acasă, pentru că nici ea nu Duse imediat mâna la cap şi simţi sângele cald o să mă primească, spuse Zumrat umbrită de scurgându-i-se printre firele de păr. amintirea izbucnirii de mânie a mamei ei. — Ce-ai păţit? auzi Abdullah o voce lângă el. — N-am ştiut că părinţii noştri sunt atât de religioşi, remarcă Sofia uimită. Nu ne-au educat Nu a fost în stare să răspundă. Se simţi ameţit şi niciodată în spiritul religiei. îi venea să vomite. Zumrat dădu din cap. Bărbatul încercă să-l ridice într-o poziţie confortabilă. — Cred că oamenii din comunitatea noastră se supără şi devin brusc religioşi doar la simpla — Lasă-mă să-ţi aduc ceva pentru cap. pomenire a Numelui lui Isus. Lucrul ăsta îi Sângerezi! înfurie pur şi simplu, repetă ea amintindu- şi de comportamentul lui Abdullah şi de Abdullah îşi dădu seama că avea capul spart, nemulţumirea provocată de prezenţa Noului pentru că simţea cum i se scurge sângele pe gât, Testament în casa lor. dar nu ştia cât de serioasă e rana. Bărbatul îl bandajă la cap, iar Abdullah încercă să se ridice. — Abdullah ştie că eşti creştină? — Trebuie să mergi la spital, îl sfătui omul — Nu i-am spus. S-a enervat foarte rău când îngrijorat de fluxul mare de sânge. Încercă să-l m-a găsit citind Noul Testament şi nu am fost oprească punând o altă bucată de pânză pe rana suficient de curajoasă ca să-i spun. Încerc să-l fac deschisă. să-şi dea seama din felul în care trăiesc acum. — Ajută-mă să mă spăl ca să pot pleaca acasă, — Tu te-ai schimbat, îi spuse Sofia. Nu mai pari atât de nemulţumită. Cel puţin nu mai eşti aşa cum te ştiam eu când eram amândouă acasă. 36  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

spuse Abdullah după un timp. Nu vreau să merg încrezătoare că, într-un fel, Dumnezeu îi vorbea la spital. Vreau să mă duc acasă. soţului ei în maniera hotărâtă de El. În ciuda protestelor omului care i-a venit în Abdullah a trebuit să stea la pat timp de o ajutor, Abdullah îşi puse cu grijă şapca pe cap şi, săptămână pentru ca rana să se vindece. În tot sprijinindu-se de pereţii clădirilor, ajunse până acest timp, Zumrat a făcut tot ce a putut pentru la staţia de autobuz. În autobuz, a fost cât pe ce ca soţul ei să se simtă bine şi nu a mai menţionat să leşine de câteva ori, dar reuşi totuşi să ajungă nimic despre faptul că accidentul putea să fie acasă. pedeapsa lui Dumnezeu. Dar Abdullah şi-a adus aminte. A avut timp să se gândească la tot — Zumrat! Hai să mă ajuţi! strigă el la soţia ceea ce s-a întâmplat şi la modul ciudat în care lui când intră în casă. Îl durea capul îngrozitor a reacţionat soţia lui. A avut timp să-şi aducă şi nu mai vedea bine. aminte şi de momentul în care a rupt în bucăţi Noul Testament. Îi era greu să raţioneze. Îl durea Zumrat alergă în holul de la intrare şi îl prinse capul destul de des şi se simţea dezorientat. Îşi când era gata să cadă. dorea să aibă mintea limpede. — Ce s-a întânplat? Vino, trebuie să te aşezi! După accident, a început să se lupte cu durerile Oh, capul tău! Sângerează! Îl ajută să se aşeze pe de cap. Chiar şi după ce s-a întors la muncă, pat apoi Zumrat îi luă şapca de pe cap şi strigă durerea de cap nu-l slăbea deloc. Uneori era uimită: suportabilă, dar de cele mai multe ori îl chinuia. — Oh, Abdullah! Nu trebuia să faci asta! Apoi Şi mai era ceva. Nu-şi putea da seama de unde îşi duse mâna la gură şi începu să plângă. venea problema, dar pur şi simplu se enerva din orice. Pe măsură ce treceau lunile şi anii, îşi — Te rog, adu-mi nişte apă şi spală-mă de dădea seama că ceva îl nemulţumeşte. Iritarea şi sânge, spuse Abdullah. De ce plângi? izbucnirile lui păreau să nu aibă niciun motiv solid, iar Abdullah se scuza întotdeauna punându- — Eşti pedepsit pentru ce ai făcut, spuse le pe seama loviturii de la cap. îngrozită Zumrat. Oh, Dumnezeule ajută-ne! Se pare că rana îl afectase şi din punct de vedere Cartea! Zumrat se gândi pe loc că soţul ei era mental. Avea momente de tulburare şi confuzie, pedepsit pentru că a distrus Cartea Sfântă. În iar lipsa odihnei îl făcea să fie foarte agitat. Viaţa îl ciuda durerii, Abdullah îşi aduse aminte. presa din toate părţile şi întunericul ameninţa să-l izoleze de toată lumea. — Te rog, ajută-mă! Adu nişte apă şi spală-mi rana, vreau să mă întind, insistă Abdullah. În — Mă doare capul destul de des şi mă concentrez jurul lui, camera începu să se învârtă. greu, îi spuse Abdullah mamei lui. — Unde ţi-ai lăsat copiii? întrebă Miryam. Zumrat dispăru imediat şi reveni cu un lighean cu apă. În timp ce spăla cu gingăşie rana soţului — I-am lăsat pe toţi trei la mama lui Zumrat ei, spunea ceva în şoaptă. Abdullah nu înţelegea îi spuse Abdullah. Sunt obişnuiţi să stea acolo cât ce spune. Nu se putea concentra la nimic. suntem noi la serviciu. — E o tăietură destul de urâtă, o auzi la un Zumrat lucra acum ca operator telefonic. După moment dat pe Zumrat. Mai mult de şapte ce îl născuse şi pe al treilea copil, în 1986, o centimetri lungime. altă fată, pe nume Dildora, a trebuit să renunţe la serviciu o perioadă de timp. Acum lucra din Abdullah simţi cum totul se întunecă. nou. Zumrat îl prinse în braţe şi îl duse încetişor la pat. Îi ridică picioarele şi încercă să-l aşeze cât — Fiule, ceva nu e bine cu tine. Au trecut patru mai confortabil. Înainte să ceară ajutor şi să-l ducă la spital pentru a-i fi cusută rana, făcu o rugăciune pentru soţul ei. De ce era aşa de sigură că aceasta era pedeapsa lui Dumnezeu, nu putea spune, dar, dintr-o dată, se simţi puternică şi “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie!” (Daniel 2:20b).   37

ani de la lovitura aceea. E ceva ce nu-mi place. Mama lui Abdullah se apucă să citească o rugăciune dintr-o carte. Era o rugăciune Era adevărat. La serviciu, Abdullah făcea faţă adresată unor sfinţi în care era invocat spiritul cu greu durerilor de cap frecvente şi chiar, mai şi puterea vindecătoare a lui Allah. rău, confuziei mentale. Nu avea nicio logică. Cum ar fi putut un — Problema e că ne-a afectat şi familia, a sfânt, mort oricum, să facă ceva pentru el? Se recunoscut el. Zumrat încearcă să nu pară puteau duce la Dumnezeu, în lumea spiritelor descurajată, dar, de când am avut accidentul, şi să ceară vindecarea pentru că fusese atât de a trebuit să-şi găsească de lucru. Deşi nu se bun pe pământ? plânge, ştiu că simte stresul. De asta am insistat să-şi ia concediu câteva zile şi să plece undeva Abdullah cunoştea suficiente lucruri despre în vacanţă. cei care oficiau slujbele în moschei ca să-şi dea seama că nu duceau o viaţă sfântă – cel puţin Nu a fost deloc uşor să-şi convingă soţia să cei pe care nu îi cunoştea el. Se îmbătau şi se plece. Zumrat îi spusese într-o seară, mai mult foloseau de statutul lor pentru a-şi face viaţa cât în glumă, că directorul îi anunţase pe angajaţi că mai confortabilă. Sfinţii fuseseră probabil şi ei se calificaseră toţi pentru o vacanţă de zece zile oameni de felul acesta. În plus, habar nu aveau în India. Li se plăteau cheltuielile şi altcineva de problema lui. urma să le ţină locul la serviciu cât timp erau plecaţi. Ciudat însă, după rugăciunea aceasta, s-a simţit mai bine. Tot restul zilei s-a simţit — Celelalte femei au început să-şi facă imediat oarecum uşurat. Era un sentiment plăcut. planuri, îi spuse Zumrat soţului ei. Dar eu i-am spus directorului că nu trebuie să găsească pe Starea aceasta de bine nu a durat însă prea cineva care să mă înlocuiască, pentru că eu nu mult. În următoarea zi, durerile au revenit, iar pot să plec. gândurile l-au cufundat din nou în întuneric. Abdullah hotărî că soţia lui trebuie să plece — Mă simt gol pe dinăuntru îi spuse şi ea în vacanţă. Până la urmă, femeia consimţi el lui Alexandru. Nu ştiu cum să descriu şi acum era deja plecată. Bărbatul îi dusese pe sentimentul. copii la soacra lui din prima zi şi a încercat să lucreze. Astăzi însă se gândi să-i facă o vizită Încruntat şi preocupat, Alexandru se uită mamei lui. lung la prietenul lui. Cu câtva timp în urmă, îl îndemnase pe Abdullah să consulte un cardiolog. — Am senzaţia că mor, îi spuse el mamei sale. Atunci când analizele au arătat că inima lui era Mă sting încet înăuntrul meu. sănătoasă şi puternică, l-a încurajat să vadă un psihiatru. Acesta i-a recomandat nişte pastile — Nu vorbi aşa! îl opri Miryam. Aduce care îl făceau să se simtă foarte confuz şi nesigur. ghinion să vorbeşti despre moarte. Allah te va În plus, durerile de cap nu dispăruseră. pedepsi. — Hai să-ţi spun ceva, spuse ferm Alexandru. — Încă mai crezi în Dumnezeu? Mergem la prietenii Mariei şi îi rugăm să se roage pentru tine. Maria mi-a povestit de oameni care — Da, fiule, cred. Mă gândesc că trebuie să au fost vindecaţi de boli grave. Poate că te pot încetezi să mai iei medicamentele cu care te-a ajuta şi pe tine. îndopat medicul. Arăţi foarte slăbit, iar ochii îţi sunt înceţoşaţi şi lipsiţi de viaţă. Am remarcat — Nu, spuse Abdullah dând din cap. asta de când ai mers la medicul ăla. — Măcar poţi încerca. Nu te faci mai bine — Nu ştiu. Nu pot gândi, răspunse Abdullah cu tot ajutorul primit de la doctori. Ce mare simţindu-se obosit şi bătrân. lucru să mergem acolo? Sunt prietenoşi şi sunt sigur că Heinrich se va ruga pentru tine. E un — Asta trebuie să fie. Vino, o să mă rog pentru tine! 38  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

om bun. Putem merge chiar acum. Ştiu unde — Duhul lui Hristos din noi ne eliberează, locuieşte. spunea un bărbat care era în mod clar învăţătorul lor. Nu putem fi liberi cu adevărat dacă nu avem — Nu mă interesează. Mama mea s-a rugat duhul lui Isus Hristos. pentru mine, m-am simţit bine un timp, dar totul a redevenit ca înainte. În afară de asta, Libertate! Exact asta îşi dorea! Să fie eliberat de Zumrat e încă plecată şi trebuie să ajung repede gândurile care îl bântuiau zi şi noapte, eliberat acasă. de întunericul care părea să-l înghită! În urechi îi răsună vocea unei femei. Era vocea Mariei. — Hai cu mine, îl apucă Alexandru de braţ, împingându-l spre casă. — Îmi place cum ni se spune că nu mai suntem condamnaţi dacă credem în Isus. Pot să — E ceva creştin, nu? dorm, să merg la serviciu şi să trăiesc cu un duh încrezător, ştiind că nu mai sunt condamnat. — N-o să spun la nimeni! Oricum nu lucrezi la stat. Nu trebuie sa afle nimeni. Pentru Chiar dacă Alexandru se simţea oarecum sănătatea ta, hai să încercăm, insistă Alexandru. stânjenit, Abdullah, absorbit de conversaţie, nu păru să observe disconfortul prietenului lui. Abdullah refuză însă. Îşi eliberă braţul şi o luă Era ceva ce vorbea direct inimii lui. Nici nu a încetişor spre casă. observat când prietenul lui s-a ridicat şi a părăsit camera. — M-am dus la Heinrich şi l-am rugat să se roage pentru tine, îl anunţă Alexandru în Cu cât grupul discuta mai aprins, cu atât următoarea zi. I-am spus că eşti bolnav şi că Abdullah avea mai multe întrebări. Oare chiar ai nevoie de ajutor. A fost foarte bucuros să trăiau în felul în care vorbeau? Şi îi puneau pe se roage pentru tine. Am avut senzaţia că ştie ceilalţi oameni înaintea intereselor proprii? despre problemele tale. Maria mi-a spus că şi ea se roagă pentru tine. Se uită la Maria. Ea trăia după cum vorbea. Şi Zumrat. Oamenii aceia îi aminteau de felul în Abdullah nu spuse nimic. Cum l-ar fi putut care trăia soţia lui. ajuta rugăciunile lor? Exista oare un Dumnezeu care să fie preocupat de oameni şi de problemele Aproape surprinzându-se pe sine însuşi, atunci lor? Se simţea confuz. când bărbatul despre care Abdullah se gândi că trebuie să fie Heinrich întrebă dacă există cereri — Să-ţi spun ceva, continuă Alexandru. de rugăciune, el se ridică în picioare. Diseară, după lucru, vii cu mine acasă. E o seară de rugăciune la noi acasă. O să te duc sus, în — Aş vrea să vă rugaţi pentru mine. Pentru camera în care se adună ei, ca să se roage pentru sănătatea mea. Mă doare foarte tare capul şi, tine. N-are ce să-ţi strice. chiar dacă doctorul spune că sunt bine, am foarte des dureri de inimă, spuse el simplu, apoi Poate pentru că se simţea disperat, Abdullah, se aşeză din nou pe scaun. în acea seară, îl urmă pe Alexandru sus, pe scări. Cu amabilitate, Heinrich dădu din cap şi spuse: — Nu trebuie să faci nimic, îl instrui Alexandru. Te aşezi şi auzi ce spun ei. — Ne vom ruga pentru tine. Abdullah respiră cu greu, dar nu din cauza Când îngenuncheară pe podea, Abdullah scărilor. Simţea că se sufocă şi încerca să tragă ezită, după care se aşeză şi el în genunchi. aer în piept. Inima îi bătea cu putere. Când au intrat în cameră, nu a atras atenţia nimănui. Dragă Isuse, ne rugăm pentru nevoile din această Abdullah s-a aşezat pe un scaun din lemn, lângă familie. Ne rugăm pentru Zumrat şi pentru copiii Alexandru, şi s-a uitat curios la micul grup de cu care ai binecuvântat familia lor. Te rugăm să oameni ce stăteau aşezaţi în cerc şi discutau nişte o întăreşti pe sora noastră şi să o susţii în această lucruri pe care le studiaseră. perioadă dificilă. Ne rugăm pentru Abdullah, ca “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie!” (Daniel 2:20b).   39

el să găsească în tine adevăratul răspuns la nevoile atât de apăsat şi de confuz. Ea îi adusese starea lui spirituale. asta pentru că a părăsit religia în care fuseseră educaţi. Dar ce religie aveau până la urmă? Se Heinrich continua să se roage, iar Abdullah îl ştia că sunt musulmani, dar Abdullah ştia că nu ascultă cu atenţie. De unde ştia despre Zumrat şi erau oameni religioşi. Şi totuşi, simţea undeva, despre copii? Poate îi spusese Alexandru. De ce înăuntrul său, un sentiment de trădare. I se nu se ruga pentru sănătatea lui? Pentru durerea întâmplase ceva straniu. Trebuie să fie din vina de cap şi pentru durerea de inimă? Lucrul acesta lui Zumrat pentru că a acceptat credinţa asta îl nedumerea. nouă. Au urmat rugăciuni şi pentru alte nevoi. Ce ştia despre creştini? Foarte puţin, cu excepţia faptului că ei credeau în Isus Histos ca În timpul părtăşiei după rugăciune Abdullah a Mesia şi considerau că Duhul Sfânt poate locui învăţat ceva care l-a şocat. Heinrich a menţionat în oameni. Cum e posibil aşa ceva când El a trăit că Zumrat vine la aceste întâlniri de patru ani şi a murit acum câteva mii de ani? de zile. Dar oamenii care îşi spuneau creştini, ca Abdullah rămase mirat. Ce vorbea omul Maria şi ceilalţi adunaţi acolo în acea seară, nu se acesta? De ce a spus că Zumrat venea acolo de potriveau deloc cu imaginea lui despre creştini. patru ani? Se întoarse la femeia de lângă el. Nu erau porniţi împotriva musulmanilor şi nici nu-i vedea stârnind un război, aşa cum învăţase — Ce spune? Nu înţeleg! Zumrat vine la la şcoală, în orele de istorie. Nu şi-i putea imagina aceste întâlniri de patru ani? pe Maria, pe Heinrich sau pe soţia lui, mergând în cruciade şi omorând oameni nevinovaţi în Femeia zâmbi. numele religiei lor. Nimic nu se potrivea! — Da, e una dintre noi. Acum e rândul tău. Se rugau pentru el! Cu asta se ocupau? Se rugau ca el – care fuseseră cuvintele acelei femei? Abdullah se simţi cuprins de furie. – să înţeleagă cine este Isus. Nu-i de mirare că nu mai scăpa de dureri, cu toţi medicii la care — Am venit aici pentru că Alexandru a zis a fost! Nu-i de mirare că-şi simţea inima atât de că vă veţi ruga pentru boala mea. M-a lăsat aici grea. Oamenii aceia se rugau pentru el! şi nimeni nu s-a rugat pentru suferinţa mea. Acum îmi spuneţi că soţia mea vine la întâlnirile Era supărat şi pe Alexandru. L-a dus acolo, voastre. Nu am ştiut asta! după care a plecat. Alexandru nu era creştin, era sigur de asta. Ce îndrăzneală să-l ducă acolo — Ne rugăm şi credem că e mai important când nici măcar nu credea în religia lor! Numai să-L cunoşti pe Isus decât să scapi de suferinţa să-l întâlnească din nou! fizică, continuă femeia cât se poate de sinceră. Ne-am rugat adesea împreună cu Zumrat ca tu Dar cel mai tare era supărat pe Zumrat. În să ajungi să-L cunoşti pe Isus. toţi aceşti ani, nu i-a spus nimic despre faptul că frecventa aceste întâlniri. Adevărat, pleca adesea Abdullah însă nu mai asculta. de-acasă, dar îşi închipuia că se duce în vizită la rude sau la prietene. În acea noapte, Abdullah n-a putut să doarmă. S-a frământat neliniştit în pat, iar mânia tot nu-l Abdullah era din ce în ce mai tulburat, iar părăsise. Cum a putut să facă aşa ceva? se gândea în mintea lui încolţea gândul răzbunării. O s-o el. Tot ce mi s-a întâmplat e din vina lui Zumrat! pedepsească pe Zumrat pentru că a adus necazul spuse el, lovind perna de câteva ori. acesta în casa lor. N-o să-i mai dea voie să iasă deloc din casă, doar la serviciu. În fiecare seară Scrâşni din dinţi neputincios. Soţia lui era o s-o întrebe unde a fost după serviciu. O s-o departe, în vacanţa în care chiar el insistase să meargă, iar acum, când avea nevoie să-i răspundă la întrebări, era absentă. Şi-a părăsit religia şi a devenit creştină. Religia Occidentului! Nu-i de mirare că se simţea 40  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

forţeze să renunţe la religia asta nouă. dar ştia că-l aşteaptă întunericul. Era convins de asta! Capul îi vâjâia, dar bărbatul ignora durerea. În mintea lui ducea un război, o furtună mai Într-o noapte, se trezi că se roagă. Se ruga aprigă ca niciodată.. Dumnezeului pe care şi-l amintea din poveştile bunicului lui. Îşi dorea să vorbească cu bunicul A doua zi, Abdullah nu s-a dus la lucru. Nici lui.Oare unde se afla el acum? Unde era în următoarea zi. I-a lăsat pe copii la mama dumnezeul bunicului său? lui Zumrat, iar femeia n-a cerut explicaţii. Era atât de tulburat, încât nu se putea concentra la Ori de câte ori gândurile lui se îndreptau către nimic. De-abia se mişca. A stat închis în casă şi ceea ce auzise în casa lui Alexandru, se tulbura şi n-a vorbit cu nimeni. Alexandru a încercat să-l refuza să-şi preocupe mintea cu ele. Nu voia să se abordeze, dar Abdullah a ţipat la el şi i-a trântit gândească la Isus. Nu voia să-şi amintească ceea uşa în faţă. Nimeni din familie nu-i înţelegea ce discutaseră despre a fi eliberat de pedeapsă. comportamentul. Niciodată nu-l mai văzuseră Isus era doar un om care a trăit pe pământ cu pe Abdullah atât de furios. Dădeau din cap mult timp în urmă, iar acum era mort. Da, cu neputincioşi, regretând că Zumrat e plecată şi siguranţă aşa stăteau lucrurile! că nu putea nimeni să ia legătura cu ea. Dumnezeule, exişti? Vreau să ştiu. Trebuie să Femeia n-a apărut în ziua în care trebuia să ştiu. Dacă exişti, descoperă-mi-Te! De ce nu ştim sosească şi toţi au aflat că s-a decis să mai stea nimic despre Tine? De ce taci? De ce nu-Ţi pasă patru zile. de noi? Oamenii spun că exişti, dar nimeni nu poate dovedi aceasta. Nici măcar nu ştiu de ce mă Această amânare a sporit mânia lui Abdullah. obosesc să-ţi vorbesc. Nu ştiu dacă mă auzi. Voia să vorbească cu soţia lui. Avea o mulţime de întrebări pentru ea. Mai întâi, voia să-i ceară Un sentiment de disperare îl cuprinse şi, ajuns socoteală, apoi s-o ucidă. Asta l-ar fi scăpat de la capătul puterilor, bărbatul plânse cu amar. problemele care îl chinuiau. N-ar mai fi fost Ceva îl îndemnă să se ridice şi să îngenuncheze nevoit să suporte blestemul de a avea un creştin la marginea patului. Nu ştia de ce, dar se simţea în casă. atât de neputincios, atât de disperat, încât ar fi încercat orice ca să primească nişte răspunsuri. În momentele de luciditate se gândea la copiii lui. Cine ar fi avut grijă de ei dacă mama lor era Mi-e frică de moarte! Nu vreau să mor. Dacă moartă? Ştia că nu s-ar fi descurcat singur, iar exişti, Te rog să mi Te-arăţi. soacra lui nu i-ar fi ţinut o veşnicie. Din cer nu se auzi niciun răspuns. Era linişte Bine, n-o s-o omoare atunci – doar o s-o şi întuneric. Nimic nu se schimbase. forţeze să renunţe la religia ei, s-o facă să spună că-i pare rău şi apoi o va putea controla. În felul Abdullah se târî înapoi în pat. Era derutat şi acesta, dacă se întâmpla ceva cu el, copiii o aveau confuz. Nu ştia ce să facă. Zumrat urma să se cel puţin pe mama lor. întoarcă acasă. Ea era responsabilă pentru tot ce i se întâmpla. Ea trebuia să sufere. Uneori, Abdullah era convins că va muri. Se aşeza pe pat, îşi împreuna mâinile şi aştepta să Ca şi cum o altă minte ar fi gândit în locul lui, moară. Dar, în timp ce zăcea aşa, îl cuprindeau pur şi simplu nu putea scăpa de gândul de a-şi gânduri negre şi se întreba ce se va întâmpla cu pedepsi soţia. Scrâşni din dinţi. Numai să apară el după ce va muri. Nu putea alunga întunericul şi o să vadă ea! Atunci să vezi cine o să sufere! şi nici nu-şi putea linişti conştiinţa spunându-şi că trupul lui va putrezi ca toate celelalte şi asta Va urma... va fi tot! Ceva dinăuntrul lui îi spunea că mai Din In Search of Home era ceva. Ceva după moarte pentru care nu era 2008 TGS International, pregătit. Habar n-avea ce urma să se întâmple, Subsidiar al Christian Aid Ministries “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie!” (Daniel 2:20b).   41

În aşteptarea zorilor Autor – Dorcas Hoover. 0
QPWFTUJSF
BEFWʅSBUʅ
ÔO
DBSF
DSFEJOʴB
ʰJ
ESBHPTUFB
BV
CJSVJU
VSB
ʰJ
DSJNB
·O
(VBUFNBMB
P
GBNJMJF
UÉOʅSʅ
EF
NJTJPOBSJ
B
GPTU
BUBDBUʅ
ÔO
NJF[
EF
OPBQUF
EF
UFSPSJʰUJ

QBHJOJ RO3001 . . . 8 Lei Împlinitori sau călcători ai promisiunilor Autor – Simon Schrock.
·O
BDFBTUʅ
DBSUF
QVUFʴJ
BĘB
DVN
QPʴJ
EFWFOJ
P
QFSTPBOʅ
EF
ÔODSFEFSF
ÔOUSP
MVNF
DPSVQUʅ
\"VUPSVM
OV
USBUFB[ʅ
OVNBJ
DBV[FMF
DF
BV
EVT
MB
QJFSEFSFB
NʅSUVSJFJ
CJTFSJDJJ
ÔO
WSFNFB
EF
BDVN
DJ
PGFSʅ
ʰJ
TPMVʴJB
CJCMJDʅ

EF
QBHJOJ
RO2004 . . . 10 Lei Viaţa familiei creştine Autor – John Coblentz. 'JFDBSF
DBQJUPM
EJO
BDFBTUʅ
DBSUF
USBUFB[ʅ
VO
BOVNJU
TFU
EF
QSPCMFNF
QSBDUJDF
QF
DBSF
MF
ÔOUÉNQJOʅ
GBNJMJB
DSFʰUJOʅ
-B
TGÉSʰJUVM
ĕFDʅSVJ
DBQJUPM
TVOU
QMBTBUF
EPVʅ
TFDʴJVOJ
JOUJUVMBUF
v4ʅ
HÉOEJN
ÔNQSFVOʅw
ʰJ
v4ʅ
MVDSʅN
ÔNQSFVOʅw
&B
UF
ÔOWBʴʅ
DVN
TʅʴJ
FEVDJ
DPQJJJ
NJDJ
TUBOEBSEFMF
QSJFUFOJFJ
DVN
Tʅ
BJ
HSJKʅ
EF
QʅSJOʴJJ
CʅUSÉOJ
FUD

QBHJOJ RO2001 . . . 12 Lei Introducere în teologie Autor – J. C. Wenger
i1SFB
NVMUʅ
WSFNF
UFPMPHJB
TB
ÔODIJT
ÔOUSVO
MJNCBK
VTDBU
ʰJ
QSʅGVJU
GʅSʅ
WJBʴʅ
5FPMPHJB
FTUF
P
EJTDJQMJOʅ
DF
USFCVJF
BQMJDBUʅ
ÔO
WJBʴB
EF
ĕFDBSF
[J
&B
USFCVJF
Tʅ
MʅNVSFBTDʅ
OV
Tʅ
DSFF[F
DPOGV[JFw
TQVOFB
BVUPSVM
1SJOUSVO
MJNCBK
TJNQMV
BVUPSVM
TF
DPODFOUSFB[ʅ
NBJ
BMFT
BTVQSB
ÔOWʅʴʅUVSJMPS
DBSF
WPSCFTD
EFTQSF
%VNOF[FV
ʰJ
NÉOUVJSFB
QMJOʅ
EF
IBS
QF
DBSF
P
PGFSʅ
&M
PBNFOJMPS
BTVQSB
MVDSVSJMPS
DBSF-
ÔOBMʴʅ
ʰJ-
QSF[JOUʅ
MVNJJ
QF
%PNOVM
*TVT
)SJTUPT

QBHJOJ
RO2015 . . . 12 Lei “Cumpără toate cele 4 cărţi pentru numai 36 de lei.” Produs # $BOU %FTDSJFSF Preţ Total Comandă astăzi prin poştă, fax, telefon sau e-mail! 5\"9&
10ɮ5\"-& 4VNB
UPUBMʅ
QSPEVTF 
-FJ 
-FJ 5BYF
QPʰUBMF  
-FJ
-FJ 
-FJ 505\"-  
-FJ
-FJ 
-FJ NBJ
NBSJ
EF

-FJ  /VNFMF
ʰJ
QSFOVNFMF
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Nu expediem comenzi în Moldova $/1
/V
MJWSʅN
DPNFO[J
GʅSʅ
$/1@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ sau Ukraina. În U.E. expediem doar comenzi plătite în avans. 4US
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@/S
@@@@@ 1MBUB
TF
GBDF
3\".#634 #MPD
@@@@@@@@@@@@
4DBSB
@@@@@@@@
&UBK
@@@@@@@
\"Q
@@@@@@ $PE
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
-PDBMJUBUFB
@@@@@@@@@@@@@@@@@ *$\".

$\"3ɲ* +VE
4FDUPS
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
5FM
@@@@@@@@@@@@@@@@@ 01

o
(I
1
 1SPHSBN
EF
MVDSV
t

o

-VOJ
o
7JOFSJ $
1

4VDFBWB
 5FMFGPO



t
'BY



t
&NBJM
DPNBOEB!JDBNSPPSH \"DFTUF
QSFʴVSJ
TVOU
WBMBCJMF
QÉOʅ
MB
BQBSJʴJB
VOFJ
OPJ
PGFSUF
3PNBOJB 42  Sămânţa adevărului • Iulie 2010

Voi purtători... Voi purtători ai steagurilor sfinte spre-acel măreţ şi veşnic viitor, voi făclieri de slove şi cuvinte, fiţi voi întâi la înălţimea lor! Tu care-ai prins în mâna ta condeiul şi vrei să dai lumină la mulţimi, o, nu uita că pilda ta-i temeiul izbânzii-n ridicarea spre-nălţimi! Tu care porţi în gura ta Cuvântul şi-ndemnul spre mai bine şi frumos, o, nu uita că pilda ta-i avântul spre-o slujbă mai curată lui Hristos. Tu care ceri poporului putere de jertfă pentru minunatul Ţel, tu ce-ai jertfit? ce drept şi ce plăcere, să poţi fi-un far şi pildă pentru el? O, nu uita că vorba ta-i scânteia, dar fapta ta e focul uriaş! — doar pilda ta-i va ridica pe-aceia ce vrei să-i vezi mai fericiţi urmaşi! Doar pilda ta, de muncă şi-nfrânare şi de credinţă-n scopul cel slăvit, dă gândului vorbit şi scris valoare şi rod măreţ în cei ce l-au primit! Voi purtătorii steagurilor sfinte spre-acel măreţ şi veşnic Viitor, voi făclieri de slove şi cuvinte, fiţi voi întâi la înălţimea lor! de Traian Dorz Notă: Pentru toate textele biblice din revistă s-a folosit traducerea Cornilescu cu textul corectat gramatical (BISI).

Comori zilnice pentru rugăciune —Lester Troyer Deseori gândim şi acţionăm de parcă unele persoane sunt mai importante decât altele. Isus a vorbit cu o femeie păcătoasă care făcea parte din poporul dispreţuit al samaritenilor, a luat masa cu un vameş, a atins un lepros şi i-a primit pe copilaşi ca pe nişte persoane de o valoare nepreţuită. Şi totuşi, noi privim la ceea ce izbeşte ochii, uitând că Dumnezeu priveşte la inimă, care reprezintă adevărata persoană. Isus pune preţ pe oameni nu doar pentru ceea ce sunt, ci şi pentru ceea ce pot deveni. Avem şi noi nevoie de acest fel de abordare a lucrurilor. Când vor înceta ucenicii lui Hristos să-L ofenseze dispreţuindu-i pe cei pentru care El a murit? Rugăciune: Dumnezeule Atotputernic, ajută-ne să ne amintim că Tu ai creat toţi oamenii după chipul şi asemănarea Ta. Ajută-ne să ne privim aproapele prin ochii Tăi. Şi ajută-ne să nu fim orbiţi de prejudecăţi, ci să-i socotim pe apropiaţii noştri drept fraţi pentru care a murit Hristos. În Numele Mântuitorului nostru Te rugăm. Amin. Din Daily Devotional Treasures Tradus şi folosit cu permisiune