["49 \u015fi a dou\u0103 profetese, Priscilla \u015fi Maximilla. Ace\u015ftia au \u00eenceput s\u0103 profe\u0163easc\u0103, \u00een trans\u0103, \u00een biserica din Ardabau (156), vorbind sunete ciudate \u015fi tremur\u00e2nd. Montanus pretindea c\u0103 el este principalul reprezentat al Duhului Sf\u00e2nt, Paracletul (M\u00e2ng\u00e2ietorul, cf. Ioan 14:26), \u015fi c\u0103 prin el vine o epoc\u0103 de mai mare disciplin\u0103 spiritual\u0103 dec\u00e2t a venit prin Isus. Credeau c\u0103 a doua venire a lui Isus este iminent\u0103 iar Ierusalimul ceresc va cobor\u00ee undeva pe c\u00e2mpia dintre satele Pepuza \u015fi Timion din Frigia (apocalipticismul lor nu era, \u00eens\u0103, foarte departe de cel al contemporanilor: \u015fi Iustin \u015fi Ireneus a\u015fteptau cur\u00e2nd venirea Domnului). De asemenea, \u00eencurajau c\u0103derea \u00een extaz, revela\u0163ia prin prorocii, nu recomandau c\u0103s\u0103toria \u015fi interziceau rec\u0103s\u0103torirea dup\u0103 divor\u0163, puneau accent pe sfin\u0163enia personal\u0103 (post, legalism, curaj \u00een fa\u0163a persecu\u0163iei). Profe\u0163iile lui Montanus concurau m\u0103rturia apostolic\u0103, \u00eentruc\u00e2t afirma c\u0103 prin el vorbe\u015fte Duhul Sf\u00e2nt \u00eensu\u015fi. Mul\u0163i pastori (preo\u0163i) au trecut la noua mi\u015fcare, primind numele de \u201eepiscopi\u201d, \u201esupraveghetori\u201d, \u015fi multe ora\u015fe au devenit montaniste. Erezia a c\u00e2\u015ftigat mul\u0163i adep\u0163i \u00een Cartagina, de exemplu, \u015fi \u00een r\u00e2ndurile lor a intrat \u015fi Tertulian, \u00een 212-213, din admira\u0163ie pentru via\u0163a lor sf\u00e2nt\u0103 \u015fi ca protest fa\u0163\u0103 de luxul \u015fi imoralitatea episcopilor catolici. Cur\u00e2nd dup\u0103 moartea lui Montanus (175), episcopii din Asia Mic\u0103 i-au excomunicat pe montani\u015fti, \u00een 177. Marcionismul Marcion din Pontus (Tertulian scrie c\u0103 Marcion s-a n\u0103scut undeva \u00een nordul M\u0103rii Negre), a fost un negustor bogat \u015fi un \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor influent a c\u0103rui erezie a \u00eenceput s\u0103 se fie cunoscut\u0103 \u00een jurul anilor 130-150, \u00een Roma, \u00een urma \u00eent\u00e2lnirii cu gnosticul Cerdon din Siria, urma\u015f al lui Simon, magul (Fapte 8).51 \u00cenv\u0103\u0163\u0103tura sa este de tip gnostic, nutrea sentimente antisemite, \u015fi este cunoscut pentru preferin\u0163ele sale pentru 51 Hyppolitus, ca. 198-236, scrie \u00een Syntagma c\u0103 Marcion era fiul lui Filologus, episcopul din Sinope, \u015fi c\u0103 a fost excomunicat de tat\u0103l s\u0103u \u00een tinere\u0163e, din cauza unei aventuri amoroase (Ireneus, \u00cempotriva ereziilor, 1.24, 25.1); cf. G. Salmon, \u201eMarcion\u201d, \u00een W. Smith \u015fi H. Wace (eds), A Dictionary of Christian Biography. Literature, Sects and Doctrines, London: Murray, 1882, vol. 3, 816-824.","50 scrierile lui Pavel \u015fi Luca. Pentru el, VT era cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu - \u015fi-l accepta ca atare, inclusiv profe\u0163iile despre Hristos, dar sus\u0163inea c\u0103 acest Dumnezeu, aspru \u015fi legalist, nu era Dumnezeul Tat\u0103 al Domnului Isus, ci Demiurgul gnostic. Isus, fiul adev\u0103ratului Dumnezeu, a venit s\u0103 aduc\u0103 m\u00e2ntuirea din robia firii p\u0103m\u00e2nte\u015fti, a trupului de carne, \u015fi a Legii. Marcion nu a scris mult, dar a format o colec\u0163ie de documente cuprinz\u00e2nd Antitezele - o list\u0103 de contradic\u0163ii \u00eentre evangheliile NT (Pavel, Luca, Matei), \u015fi VT; Evanghelia (\u00ef \u00ef \u00ef \u00ef \u00ef \u00ef \u00ef \u00ef \u00ef \u00ef )- o versiune prescurtat\u0103 a evangheliei bazat\u0103 pe Luca, expurgat\u0103 de referin\u0163ele la VT, f\u0103r\u0103 nara\u0163iunile na\u015fterii \u015fi f\u0103r\u0103 genealogiile lui Isus; \u015fi Apostolikon - o colec\u0163ie de 10 epistole Pauline, cur\u0103\u0163ite \u015fi ele de citatele din VT (\u015fi f\u0103r\u0103 Evrei, 1-2 Timotei \u015fi Tit). Se spunea, sugestiv, c\u0103 Marcion a comentat Scriptura cu briceagul. Rezultatul extirp\u0103rilor a fost un NT mutilat \u00een ce prive\u015fte m\u0103rturia profetic\u0103, p\u0103str\u00e2nd doar mesajul dragostei \u015fi al iert\u0103rii, f\u0103r\u0103 referiri la Lege, la judecat\u0103, sau la crea\u0163ie, prilej pentru o etic\u0103 nebiblic\u0103 (Marcion nu recomanda c\u0103s\u0103toria, impunea un regim alimentar strict - f\u0103r\u0103 vin \u015fi f\u0103r\u0103 carne, \u015fi cerea adep\u0163ilor s\u0103 dispre\u0163uiasc\u0103 trupul \u00eenfrunt\u00e2nd cu curaj persecu\u0163ia, \u00een numele victoriei Spiritului contra Legii \u015fi materiei; \u00een ce prive\u015fte riturile, \u00eens\u0103, el urma practicile bisericii catolice). A fost excomunicat \u00een 144 iar biserica din Roma i-a returnat cei 200,000 de sester\u0163i dona\u0163i.52 Talmudul, literatura rabinic\u0103 Conform tradi\u0163iei rabinice, Moise a primit o lege scris\u0103 dar \u015fi o lege oral\u0103, prin care se p\u0103zea adev\u0103rata interpretare a Legii scrise (Torah) \u015fi se completa prevederile acesteia. El ar fi transmis aceast\u0103 tradi\u0163ie lui Iosua \u015fi celorlal\u0163i dup\u0103 el, fiind revitalizat\u0103 de Ezra \u00een timpul Marii Sinagogi (kneseth ha gadolah) iar dup\u0103 el s-a p\u0103strat prin efortul rabinilor numi\u0163i Tannaim (recitatori), care au activat \u00eentre 300 \u00eeH - 200 dH (de exemplu, rabinii Hillel \u015fi \u015eamai din Ierusalim, ca. 70 \u00eeH \u2013 10 dH; \u00een 84, un elev al lui Hillel, Yohannan ben Zakkai, \u00eenfiin\u0163eaz\u0103 52 Tertulian, De Praescriptione Haereticorum, 30 (Tertulian, \u00eens\u0103, d\u0103 o dat\u0103 eronat\u0103, spun\u00e2nd c\u0103 excomunicarea a f\u0103cut-o episcopul Eleutherus, 175-189).","51 \u015fcoala rabinic\u0103 de la Yavne [Iamnia] unde se \u00eencepe proiectul Mi\u015fnei \u015fi al canonului iudaic al VT, 80-132; rabi Akkiba - ca. 45-135; rabi Yehuda ha Na\u015fi, \u201ePrin\u0163ul\u201d - ca. 135-220 - care schi\u0163eaz\u0103 con\u0163inutul Talmudului). Efortul acestora a fost continuat de rabinii numi\u0163i Amoraim (\u2018comentatori\u201d, care au contribuit la scrierea Ghemarei, 220-500) \u015fi Saboraim (\u2018cuget\u0103tori\u201d; din \u015fcolile babiloniene din Shura \u015fi Pumbeditha, care au contribuit la scrierea Mi\u015fnei; 220-500), \u015fi de cei cunoscu\u0163i sub numele de Gaonim (ca. 1100, din \u015fcoala lui rabi Saadi Gaon, 882-942). Ultimele contribu\u0163ii se datoresc lui Solomon ben Isaac (rabi Ra\u015fi, 1040-1105) \u015fi rabinilor autori ai Toseftei. Istoria complex\u0103 se reflect\u0103 \u015fi \u00een punerea \u00een pagin\u0103, care red\u0103 bine natura de comentarii suprapuse (cf. fig. ref. la o pagin\u0103 din Mi\u015fna).53 \u00cenv\u0103\u0163\u0103turile rabinilor au fost adunate \u00een Talmud (\u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103; lmd - a \u00eenv\u0103\u0163a, ebr.), o colec\u0163ie de comentarii, de studii de tip midra\u015f (dr\u015f - a cerceta, ebr.), suprapuse sub forma cuget\u0103rilor Mi\u015fna asupra Scripturii (\u015fna - a studia) \u015fi de comentariile de tip Ghemara \u2013 studii asupra Mi\u015fnei. Au ap\u0103rut, \u00een final, dou\u0103 Talmuduri, de \u00eentinderi \u015fi grad de completitudine diferite: Talmudul Palestinian (Ieru\u015falmi, TJ; ca. 300- 400) \u015fi Talmudul Babilonian (Babli, TB; ca. 500-600), cel din Babilon fiind mai complet \u015fi mai vestit dec\u00e2t cel din Ierusalim, 53 Formatul paginii de Talmud a r\u0103mas neschimbat din timpul tip\u0103rii lui \u00een Italia (1484-1519, Soncino; cf. tip\u0103rirea edi\u0163iei complete de D. Blomberg, \u00een 1520-1530; \u015fi edi\u0163ia de referin\u0163\u0103 din Vilnius, 1880, ed. Romm). Textul original se afl\u0103 \u00een mijloc, \u015fi este \u00eenconjurat de comentariile lui rabi Ra\u015fi \u015fi de Tosefta, \u015fi \u00een jurul lor sunt puse comentariile mai t\u00e2rzii (E. Segal).","52 datorit\u0103 rabinilor mai \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i din Babilon, iar \u00een dimensiuni aproape de dou\u0103 ori mai mare. Cele dou\u0103 difer\u0103 prin colec\u0163iile de memorabilia rabinice, precum \u015fi prin limba folosit\u0103 (dialect aramaic palestinian \u015fi, respectiv, babilonian). Mi\u015fna cuprinde \u015fase sec\u0163iuni mari numite sedarim (c\u0103r\u0163i) cu prevederi diverse: Zeraim (\u2018semin\u0163e\u201d; despre agricultur\u0103, zeciuial\u0103), Moed (\u2018anotimp\u201d; despre s\u0103rb\u0103tori, etc.), Na\u015fim (\u2018femei\u201d; matrimoniale), Nezikin (\u2018prejudicii\u201d; aspecte juridice), Koda\u015fim (\u2018cele sfinte\u201d; despre ritualuri); Teharot (\u2018purific\u0103ri\u201d; despre cur\u0103\u0163iri, etc.). Fiecare \u201ecarte\u201d e \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 \u00een tractate (masectot) iar acestea \u00een capitole (perakim). Aceast\u0103 structur\u0103 de baz\u0103 este comentat\u0103 de Ghemara, la care se adaug\u0103 \u015fi comentarii mai t\u00e2rzii cum sunt Tosefta (supliment) \u015fi Baraita (ad\u0103ugiri), \u015fi numeroase tractate separate cum sunt Kalah (despre mirese), Garim (despre prozeli\u0163i), Abot de R. Natan (culegerea lui rabbi Natan), Perek \u015ealom (capitol despre pace), etc.54 Cele dou\u0103 Talmuduri s-au p\u0103strat \u00een stadii diferite de finalizare: de exemplu, TJ con\u0163ine c\u0103r\u0163ile Zeraim, Moed, Na\u015fim \u015fi Nezikin, dar nu are Koda\u015fim \u015fi Teharot; TB nu are text pentru Zeraim, iar sec\u0163iunea Koda\u015fim este aproape complet\u0103.55 Ca atare, Talmudul este o oper\u0103 cultural\u0103 uria\u015f\u0103, un tezaur de preciz\u0103ri \u015fi contextualiz\u0103ri ale Legii \u00een situa\u0163iile diferite ale diasporei, cu referiri la \u00een\u0163elepciunea \u00eenv\u0103\u0163a\u0163ilor evrei din exil \u015fi din Palestina, dar mai ales la \u00een\u0163elepciunea rabinic\u0103 de dup\u0103 distrugerea Ierusalimului (70; 132-135), c\u00e2nd \u00eenchinarea \u015fi jertfele din Templu au \u00eencetat. R\u0103ma\u015fi f\u0103r\u0103 \u0163ar\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 Templu, evreii \u015fi-au definit un alt 54 Cf. A. Cohen, Talmudul, trad. C. Litman (Bucure\u015fti: Hasefer, 1999); B. Tercatin, Pirkei Avot. Sfaturile \u00een\u0163elep\u0163ilor poporului evreu (Bucure\u015fti: Hasefer, 2004); C. Daniel, \u201eLiteratura Aramaic\u0103 Ghemaric\u0103. Noti\u0163\u0103 Introductiv\u0103\u201d, \u00een C. Daniel, Scripta Aramaica (Bucure\u015fti: Editura \u015ftiin\u0163ific\u0103 \u015fi enciclopedic\u0103, 1980, vol. 1), 171-197; vezi \u015fi prezentarea succint\u0103, dar cu oarecare note antisemite, a lui G. Constantinescu, Marginalii la Talmud (Cluj-Napoca: Dacia, 1999). 55 I.M. Gafni, \u201eThe World of the Talmud: From the Mishnah to the Arab Conquest\u201d, \u00een H. Shanks (ed.), Christianity and Rabbinic Judaism. A Parallel History of Their Origins and Early Development, London: SPCK, 1993 (1992), 225-265, pp. 254-255, n. 123.","53 teritoriu al lor, o \u0163ar\u0103 intelectual\u0103 a comentariului, o patrie literar\u0103- teologic\u0103 a Talmudului. Talmudul nu este doar un tezaur de tradi\u0163ii orale, de istorisiri rabinice (haggada) \u015fi de reguli etice sau rituale (halakha), ci el s-a constituit \u015fi ca norm\u0103 rabinic\u0103 de interpretare a VT, o reac\u0163ie, \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103, fa\u0163\u0103 de scrierile NT, care \u015fi ele se constituiau ca interpretare autorizat\u0103 a VT, conform \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii lui Isus \u015fi a apostolilor. Paralele \u00eentre NT, Talmud \u015fi Tradi\u0163ia P\u0103rin\u0163ilor Bisericii \u00cenceputul consemn\u0103rii tradi\u0163iilor rabinice coincide cu timpul de \u00eencheiere a scrierii c\u0103r\u0163ilor NT, c\u00e2nd a devenit clar c\u0103 Biserica are o direc\u0163ie nou\u0103, proprie. Talmudul con\u0163ine, de altfel, pasaje critice, chiar denigratoare, cu privire la cre\u015ftini, la Isus, Maria \u015fi Iosif, cu privire la titlurile lui Isus, ca Fiu al lui Dumnezeu sau Fiu al Omului.56 Astfel, \u00een perioada 80-200, iudaismul \u015fi cre\u015ftinismul \u015fi-au definit moduri distincte de raportare la scripturile VT, la identitatea lui Mesia, situa\u0163ie care a dus \u015fi la o preocupare mai mare pentru fixarea Canonului Scripturii.57 \u00cen perioada 200-600, ambele religii au creat o literatur\u0103 bogat\u0103 de tip comentariu, Talmudul, pe deoparte, \u015fi Tradi\u0163ia Bisericii, pe de alta (scrierile Sfin\u0163ilor P\u0103rin\u0163i).58 Se poate 56 Cf. tractatele BT Baraita, Sanhedrin 43a, 107b; Sota 47a; B. Yebamot, 49a, M. Yebamoth 4.13; Avoda Sara 16b, 17a; JT Taanit 2:65b, S.T. Lachs \u201eR. Abbahu and the Minnim\u201d, JQR 60 (1970), 197-212; cf. R.T. Herford, Christianity in Talmud and Midrash, London: Williams & Norgate, 1903, pp. 35-150; Constantinescu, Marginalii, pp. 116-120. 57 Op\u0163iunile sunt diferite, dar stilul teologic \u015fi literar e asem\u0103n\u0103tor. Stilul lui Matei \u015fi cel al lui Ioan nu sunt foarte diferite de stilul rabinic, cf. J.A. Overman, Matthew\u2019s Gospel and the Formative Judaism, Minneapolis, MN: Fortress, 1990; J.C. Thomas, \u201eThe fourth Gospel and the Rabbinic Judaism\u201d, ZNW 82\/3 (1991), 158-182. A se compara apoi, Sanhedrin 56b, Josephus, \u00cempotriva lui Apion, 2.39 [282]) \u015fi Fapte 15:23-29, etc. J. H. Charlesworth, \u201eChristian and Jews in the First Six Centuries\u201d, \u00een H. Shanks (ed.), Christianity and Rabbinic Judaism. A Parallel History of Their Origins and Early Development, London: SPCK, 1993 (1992), 305-325, pp. 311, 315. 58 Principiile hermeneuticii iudaice timpurii sunt discutate \u00een D. Patte, Early Jewish Hermeneutics in Palestine, Missoula, MO: Scholars Press 1975; M. Fishbane,","54 observa o diferen\u0163\u0103 destul de clar\u0103 \u00eentre contextul scrierii NT \u015fi cel al colect\u0103rii sfintei Tradi\u0163ii. Tradi\u0163ia, ca sum\u0103 de comentarii variate asupra Scripturii, de scrisori, predici, crezuri, reguli, hot\u0103r\u00e2ri ale conciliilor, etc. avea drept scop proclamarea \u015fi p\u0103strarea adev\u0103rului Scripturii, \u00een continuitate \u015fi consonan\u0163\u0103 cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura apostolic\u0103. \u00cen timp ce NT a ap\u0103rut \u00eentr-un context clar evanghelistic \u015fi misionar, cu unele nuan\u0163e apologetice, Tradi\u0163ia a fost culeas\u0103 \u00eentr-un context marcant apologetic, de lupt\u0103 \u00eempotriva ereziilor, \u00eempotriva denigr\u0103rii sau reinterpret\u0103rii neapostolice a lui Hristos, de c\u0103tre \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori neinspira\u0163i, de filosofi p\u0103g\u00e2ni, ori chiar de c\u0103tre Talmud. Duhul Sf\u00e2nt a ac\u0163ionat diferit \u00een aceste dou\u0103 cazuri, \u00een Biseric\u0103: \u00een cazul NT, Duhul a inspirat un cuv\u00e2nt normativ, fundamental, Scriptura NT; \u00een cazul Tradi\u0163iei, El a inspirat un cuv\u00e2nt apologetic, de confirmare \u015fi p\u0103strare a celui dint\u00e2i, nu de \u00eenlocuire a sa, nici de subordonare a NT fa\u0163\u0103 de Tradi\u0163ie, ci de l\u0103murire \u015fi adeverire a m\u0103rturiei sale.59 1.6.3 Canonul NT: criterii, con\u0163inut, form\u0103 final\u0103 Exist\u0103 m\u0103rturii clare \u00een NT c\u0103 la o dat\u0103 timpurie o parte din scrieri erau deja privite ca un corpus aparte, normative, \u015fi cu importan\u0163\u0103 de Scriptur\u0103 inspirat\u0103. A\u015fa este cazul amintit al scrisorilor lui Pavel (cf. 2 Pt. 3:15-16). Biblical Interpretation in Ancient Israel, Oxford: Clarendon Press, 1985; S.J.D. Cohen, \u201eThe Significance of Yavneh: Pharisees, Rabbis and the End of Jewish Sectarianism\u201d, HUCA 55 (1984) 27-53; \u015fi C. Daniel, \u201eLiteratura Aramaic\u0103\u201d, pp. 184-195; etc. Pentru \u00een\u0163elegerea tensiunii dintre iudaismul timpuriu \u015fi cre\u015ftinismul primar, vezi J. Neusner (ed), Christianity, Judaism and Other Greco-Roman Cults, Leiden: Brill, 1975; R.T. Herford, Christianity in Talmud and Midrash, Clifton, NJ: Reference Books, 1965 (1903); C.J. Setzer, Jewish Responses to Early Christians. History and Polemics, 30-150 C.E., Minneapolis, MN: Fortress, 1994; Constantinescu, Marginalii, etc. 59 Cf. o discu\u0163ie mai pe larg O. Baban, \u201eThe Bible in the Life of the Orthodox Church\u201d, \u00een I. Randall (ed), Baptists and the Orthodox Church. On the Way to Understanding, Prague: International Baptist Theological Seminary, 2003, 15-29. O variant\u0103 tradus\u0103 \u015fi adaptat\u0103 \u00een limba rom\u00e2n\u0103 este idem, \u201eLocul Bibliei \u00een \u00eenchinarea Bisericii Ortodoxe\u201d, Cre\u015ftinul Azi \u2013 Supliment teologic, 3\/1 (2002), 24-31.","55 La \u00eenceputul sec. 2 (ca. 110), Ignatius citeaz\u0103 din Matei, Luca, Fapte, Romani, 1 Corinteni, Efeseni, Coloseni, 1 Tesaloniceni. Iustin Martirul (ca. 150-160), men\u0163ioneaz\u0103 evangheliile drept \u201ememorii ale apostolilor\u201d. El subliniaz\u0103 c\u0103 se foloseau la \u00eenchinare, ca baz\u0103 pentru predici. Lucr\u0103rile con\u0163in referin\u0163e la cele 4 evanghelii, epistola c\u0103tre Evrei, epistolele lui Pavel, 1 Petru \u015fi Fapte. La sf\u00e2r\u015fitul sec. 2 Ireneus (130-202) folosea cele patru evanghelii, 13 epistole ale lui Pavel, 1 Petru, 1 \u015fi 2 Ioan, Apocalipsa, Faptele Apostolilor \u015fi P\u0103storul, de Hermas (o lucrare acceptat\u0103 pe atunci de o bun\u0103 parte din Biserici); nu are citate din Filimon, 2 Petru, 3 Ioan, Iuda). Prima m\u0103rturie clar\u0103 cu privire la un catalog canonic este cea a canonului Muratori (cf. figura de mai sus), un manuscris latin din sec. 8, care este copia unui manuscris grec scris \u00een Roma, \u00een anii 170- 180.60 Codicele men\u0163ioneaz\u0103 4 evanghelii, Faptele Apostolilor, 13 epistole Pauline, epistola lui Iuda, dou\u0103 epistole ale lui Ioan, \u015fi Apocalipsa lui Ioan. Despre Apocalipsa lui Petru se consemneaz\u0103 c\u0103 poate fi citit\u0103, dar c\u0103 unii se opun; respinge cartea P\u0103storul, de Hermas, pentru c\u0103 era compus\u0103 de cur\u00e2nd \u00een Roma \u015fi nu avea conexiuni apostolice. 60 L.A. Muratori (1672-1750), a descoperit \u00een libraria Ambrosie din Milano aceast\u0103 list\u0103 \u00een limba latin\u0103 \u015fi a publicat textul \u00een anul 1740. Alte patru fragmente din aceast\u0103 list\u0103 au fost g\u0103site \u00een 1897, \u00een Montecassino, \u00een patru manuscrise dat\u00e2nd din sec. 11 \u015fi 12.","56 Criteriile canonului \u015fi efectele lor Criteriile canonicit\u0103\u0163ii au \u00eenceput s\u0103 devin\u0103 tot mai explicite. C\u0103r\u0163ile acceptate trebuia s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 urm\u0103toarele criterii: 1. criteriul apostolicit\u0103\u0163ii (s\u0103 provin\u0103 din cercul apostolic, de la un apostol sau de la un \u00eenso\u0163itor ori prieten al unui apostol, de la secretarul unui apostol); 2. criteriul doctrinei, adic\u0103 s\u0103 corespund\u0103 doctrinei adev\u0103rate, doctrinei Bisericii, regula fidei (regula credin\u0163ei, oJ kanwn th~ pistew~), s\u0103 fie centrate pe Hristos, iar cele de provenien\u0163\u0103 secundar\u0103 s\u0103 concorde teologic cu c\u0103r\u0163ile care provin sigur de la apostoli; 3. criteriul catolicit\u0103\u0163ii (al majorit\u0103\u0163ii) \u2013 adic\u0103 s\u0103 se afle \u00een uzul majorit\u0103\u0163ii bisericilor de atunci (criteriul sobornicesc - geografic).61 \u00cen urma aplic\u0103rii acestor trei criterii, c\u00e2teva c\u0103r\u0163i care erau citite mult \u00een primele secole nu au intrat \u00een canon: P\u0103storul, de Hermas, epistola 1 Clement, Didahia (\u00eenv\u0103\u0163\u0103tura celor 12 apostoli), \u015fi Epistola lui Barnaba.62 \u00cen acela\u015fi timp, au existat \u015fi anumite discu\u0163ii cu privire la Evrei, Apocalipsa, 2 Petru, 2 \u015fi 3 Ioan, Iacov, \u015fi unele obiec\u0163ii cu privire la Faptele Apostolilor. Se obiecta, de exemplu, c\u0103 2 \u015fi 3 Ioan sunt prea scurte, ni\u015fte bilete apostolice mai degrab\u0103 dec\u00e2t epistole. Evrei era acceptat\u0103 \u00een Est (Alexandria, Ierusalim, Cezareea, Antiohia, Bizan\u0163) dar nu \u00een Vest (Roma, Cartagina, Grecia) pentru c\u0103 era folosit\u0103 de r\u0103s\u0103riteni ca argument c\u0103 se poate pierde m\u00e2ntuirea \u015fi este cu neputin\u0163\u0103 s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 iar la credin\u0163\u0103 acei cre\u015ftini care au cedat presiunilor oficiale \u00een timpul persecu\u0163iilor (Vestul fusese mai \u00eencercat, \u015fi avea multe astfel de cazuri). Apocalipsa era acceptat\u0103 \u00een Vest dar 61 Cf. Tofan\u0103, Studiul Noului Testament, vol. 1, pp. 53-86; F. F. Bruce, The Canon of Scripture, Glasgow: Chapter House, 1988, pp. 255-283. 62 Multe din aceste scrieri pot fi consultate \u00een Scrierile P\u0103rin\u0163ilor Apostolici, trad. \u015fi note de D. Fecioru, Bucure\u015fti: Institutul Biblic \u015fi de Misiune BOR, 1995.","57 nu la fel de mult \u00een Est, unde bisericile se confruntau cu un num\u0103r mare de apocalipse apocrife \u015fi nu erau siguri de folosul adus de acest gen literar, par\u0163ial vizionar, par\u0163ial profetic \u015fi foarte \u00eenc\u0103rcat de simboluri; de asemeni, Estul nu agreea cu ideea unui mileniu (1000 de ani) care urmeaz\u0103 venirii a doua a lui Isus (interpret\u0103rile mileniste erau, \u00eens\u0103, acceptate \u00een Vest). \u00cen ce prive\u015fte epistolele lui Iuda \u015fi 2 Petru aveau referiri la p\u0103r\u0163i din 1 Enoch \u015fi \u00cen\u0103l\u0163area lui Moise; cu privire la Evrei, Iacov, Iuda, 2 Petru, existau \u015fi \u00eentreb\u0103ri cu privire la identitatea autorului. Faptele Apostolilor era perceput\u0103 ca o istorie un pic prea recent\u0103, pentru acele vremuri, care se concentra asupra vie\u0163ii unor cre\u015ftini de seam\u0103 \u015fi a Bisericii la \u00eenceput, nu pe prezentarea vie\u0163ii lui Isus Hristos. \u00cen acela\u015fi timp, \u00een Vest exista \u015fi o variant\u0103 mai lung\u0103 a textului Faptelor, parafrazat\u0103 (textul canonic este textul mai scurt, \u015fi, se pare, mai timpuriu, cel folosit \u00een bisericile estice).63 \u00cen timp, cre\u015ftinii au devenit tot mai aten\u0163i cu privire la scrierile pe care le considerau autoritare \u015fi normative. Dac\u0103 \u00een sec. 2 Clement din Alexandria nu p\u0103rea foarte preocupat de canonicitate \u015fi citeaz\u0103 \u015fi din Evanghelia c\u0103tre Evrei, Evanghelia c\u0103tre Egipteni, din Epistola lui Barnaba, \u015fi din Didahia, Origen, elevul s\u0103u (sec. 3), va avea o atitudine diferit\u0103. Acesta \u00eemparte scrierile cre\u015ftine \u00een trei categorii: (1) homologoumena sau anantirrheta, \u201ec\u0103r\u0163i nedisputate nic\u0103ieri\u2019: cele 4 evanghelii,64 13 epistole Pauline, 1 Petru, 1 Ioan, Faptele Apostolilor \u015fi Apocalipsa; (2) amphiballomena, \u201ec\u0103r\u0163i discutate dar acceptate\u201d (2 Petru, 2 \u015fi 3 Ioan, Evrei, Iacov, Iuda); \u015fi (3) notha, \u201ec\u0103r\u0163i false, respinse\u2019: Evanghelia Egiptenilor, Evanghelia lui Toma, etc. El se refer\u0103 \u015fi la o a patra categorie de scrieri, folosind un termen diferit, graphai - \u00ef \u00ef \u00ef \u00ef \u00ef \u00ef (\u2018scrieri, scripturi\u201d) pentru Didahia, Epistola lui Barnaba \u015fi P\u0103storul, de Hermas, dar nu le consider\u0103 canonice. 63 W.A. Strange, The Problem with the Text of Acts, Cambridge: Cambridge UP, 1992. 64 Cel mai vechi document cu cele 4 evanghelii \u00een ordine Matei-Marcu-Luca-Ioan, este papirusul Chester Beatty Papyrus 1, din Dublin (P45), datat \u00eentre 200-250. M\u0103rturiile despre aceast\u0103 a\u015fezare merg \u00eens\u0103 mai devreme \u00een 180-200, \u00een scrierile lui Ireneus, episcop de Lugdunum (Lyons).","58 Eusebius din Cezareea ne arat\u0103 cum st\u0103teau lucrurile \u00een sec. 4: c\u0103r\u0163ile cre\u015ftine erau \u00eemp\u0103r\u0163ite \u00een (1) universal acceptate: cele 4 evanghelii, Fapte, 14 epistole Pauline (inclusiv Evrei), 1 Ioan, 1 Petru; (2) c\u0103r\u0163i discutate, care sunt de dou\u0103 tipuri 2a) discutate \u015fi acceptate: Iacov, Iuda, 2 Petru, 2 \u015fi 3 Ioan, \u015fi 2b) discutate dar respinse, care includ: Faptele lui Pavel, P\u0103storul, de Hermas, Apocalipsa lui Petru, Epistola lui Barnaba, Didahia, \u015fi Evanghelia c\u0103tre Evrei; 3) eretice \u015fi false: Evanghelia lui Petru, Faptele lui Ioan, etc. O list\u0103 mai complet\u0103 a c\u0103r\u0163ilor respinse se poate extrage din a\u015fa- numitul Decret galic al c\u0103r\u0163ilor primite \u015fi respinse (Decretum Gelasianum de libris recipiendis et non recipiendis), aproximativ sec. \u015fase, dup\u0103 NT d\u0103 \u015fi o list\u0103 de c\u0103r\u0163i considerate apocrife:65 Itinerariul (cartea c\u0103l\u0103toriilor), atribuit\u0103 apostolului Petru (Cele nou\u0103 c\u0103r\u0163i ale sf\u00e2ntului Clement) Faptele zise ale apostolului Andrei Faptele zise ale apostolului Toma Faptele zise ale apostolului Petru Faptele zise ale apostolului Filip Evanghelia zis\u0103 a lui Matia Evanghelia zis\u0103 a lui Barnaba Evanghelia zis\u0103 a lui Iacov cel t\u00e2n\u0103r Evanghelia zis\u0103 a apostolului Petru Evanghelia zis\u0103 a lui Toma, folosit\u0103 de maniheeni Evanghelia zis\u0103 a lui Bartolomeu Evanghelia zis\u0103 a lui Andrei Evanghelia fals\u0103 scris\u0103 de Lucian Evanghelia fals\u0103 scris\u0103 de Hesychius Cartea despre copil\u0103ria M\u00e2ntuitorului Cartea despre copil\u0103ria M\u00e2ntuitorului \u015fi despre Maria Cartea numit\u0103 P\u0103storul 65 Lista Decretului \u015fi cele care \u00eei urmea\u0103 sunt compilate \u015fi traduse dup\u0103 colec\u0163ia lui Glenn Davis, www.ntcannon.org, 1997 - 2006. Cf. \u015fi G. Davies, \\\"The Development of the Canon of the New Testament\\\", www.best.com\/ gdavis\/ntcanon\/index.shtml","59 Toate c\u0103r\u0163ile lui Leucius, ucenicul diavolului Cartea numit\u0103 Temelia Cartea numit\u0103 Comoara Cartea despre fiicele lui Adam: Leptogeneza Cartea despre Hristos, \u00een versuri vergiliene Cartea numit\u0103 Faptele lui Pavel \u015fi ale Teclei Cartea atribuit\u0103 lui Nepos Cartea zicerilor, compilat\u0103 de eretici \u015fi circulat\u0103 sub numele lui Sixtus Apocalipsa zis\u0103 a lui Pavel Apocalipsa zis\u0103 a lui Toma Apocalipsa zis\u0103 a lui \u015etefan Cartea numit\u0103 \u00centoarcerea acas\u0103 a Sfintei Maria Cartea numit\u0103 Poc\u0103in\u0163a lui Adam Cartea despre uria\u015ful Ogias despre care ereticii spun c\u0103, dup\u0103 potop, s-a luptat cu dragonul Cartea numit\u0103 Testamentul lui Iov Cartea numit\u0103 Poc\u0103in\u0163a lui Origene Cartea numit\u0103 Poc\u0103in\u0163a sf\u00e2ntului Ciprian Cartea numit\u0103 Poc\u0103in\u0163a lui Iamne \u015fi Mambre Cartea numit\u0103 Partea apostolilor Cartea numit\u0103 Piatra de morm\u00e2nt a apostolilor Cartea numit\u0103 the Canoanele apostolilor Cartea Physiologus, compilat\u0103 de eretici \u015fi atribuit\u0103 binecuv\u00e2ntatului Ambrosie Istoria lui Eusebius Pamphiliu Scrierile lui Tertullian Scrierile lui Lactantius (adaos t\u00e2rziu: sau ale lui Frimianus, sau ale Africanului) Scrierile lui Postumianus \u015fi ale lui Gallus Scrierile lui Montanus, Priscilla \u015fi Maximilla Scrierile lui Faustus, maniheeanul Scrierile lui Commodianus Scrierile lui celuilalt Clement din Alexandria Scrierile lui Thascius Cyprian Scrierile lui Arnobius Scrierile lui Tichonius Scrierile lui Cassian, un prezbiter din Galia Scrierile lui Victorinus din Pettau","60 Scrierile lui Faustus of Riez din Galia Scrierile lui Frumentius Caecus Epistle lui Isus c\u0103tre Abgar Epistola lui Abgar c\u0103tre Isus Patimile (Actele martirice) ale lui Cyricus \u015fi ale Iulittei Patimile lui Georgius Scrierea numit\u0103 Interdic\u0163iile (Exorcismele) lui Solomon Toate amuletele compilate \u00een numele \u00eengerilor, care, de fapt, sunt \u00een numele demonilor. Pe l\u00e2ng\u0103 acestea sunt men\u0163ionate cu titlu general \u015fi scrierile lui Simon Magul, Nicolaus, Cerinthus, Marcion, Basilides, Ebion, Paul din Samosata, Photinus \u015fi Bonosus, Montanus \u015fi ucenicii s\u0103i, Apollinaris, Valentinus maniheianul, Faustus africanul, Sabellius, Arius, Macedonius, Eunomius, Novatus, Sabbatius, Calistus, Donatus, Eustatius, Iovianus, Pelagius, Iulianus din Eclanum, Caelestius, Maximian, Priscillian din Spain, Nestorius din Constantinople, Maximus cinicul, Lampetius, Dioscorus, Eutyches, cei doi Petru care au tulburat Alexandria \u015fi Antiohia, Acacius din Constantinopol \u015fi colaboratorii s\u0103i, etc. Exemple de liste canonice, canonul final \u00cen ce prive\u015fte c\u0103r\u0163ile canonului NT, este interesant\u0103, de exemplu, lista c\u0103r\u0163ilor din codicele Claromontanus (D), sec. 6, care este o copie a unui original din 300. El cuprinde urm\u0103torul catalog al scrierilor NT, ale c\u0103ror r\u00e2nduri \u00een grece\u015fte au fost contabilizate atent: Patru evanghelii: 2600 r\u00e2nduri Matei 2000 r\u00e2nduri Ioan 1600 r\u00e2nduri Marcu 2900 r\u00e2nduri Luca Epistolele lui Pavel: 1040 r\u00e2nduri Romani 1060 r\u00e2nduri 1 Corinteni","61 2 Corinteni 70 (sic) r\u00e2nduri Galateni 350 r\u00e2nduri Efeseni 365 r\u00e2nduri [aici lipsesc trei r\u00e2nduri: Filipeni, 1 \u015fi 2 Tesaloniceni] 1 Timotei 209 r\u00e2nduri 2 Timotei 289 r\u00e2nduri Tit 140 r\u00e2nduri Coloseni 251 r\u00e2nduri Filimon 50 r\u00e2nduri - 1 Petru 200 r\u00e2nduri 2 Petru 140 r\u00e2nduri Iacov 220 r\u00e2nduri 1 Ioan 220 r\u00e2nduri 2 Ioan 20 r\u00e2nduri 3 Ioan 20 r\u00e2nduri Iuda 60 r\u00e2nduri - Barnaba 850 r\u00e2nduri Apocalipsa lui Ioan 1200 r\u00e2nduri Faptele Apostolilor 2600 r\u00e2nduri - P\u0103storul din Hermas 4000 r\u00e2nduri - Faptele lui Pavel 3650 r\u00e2nduri - Apocalipsa lui Petru 270 Ultimile 4 ident\u0103ri indic\u0103 scrieri neacceptate. Identarea din dreptul lui 1 Petru se pare c\u0103 reprezint\u0103 un semn de paragrafare, \u015ftiindu-se statutul nedisputat al epistolei; similar, semnul poate fi o indica\u0163ie c\u0103 acolo s-a \u00eencheiat corpusul paulin. Pozi\u0163ia Apocalipsei lui Ioan \u015fi a Faptelor Apostolilor \u00eentre Barnaba \u015fi P\u0103storul din Hermas, pare s\u0103 indice, de asemenea, prezen\u0163a unei oarecare discu\u0163ii, dar \u015fi un statut de clar\u0103 acceptare. Secolul 4 va beneficia de contribu\u0163ia lui Athanasius, episcopul din Alexandria, un teolog remarcabil care a propus o solu\u0163ie tran\u015fant\u0103 pentru \u00eemp\u0103carea Estului \u015fi Vestului. Ca s\u0103 opreasc\u0103 discu\u0163iile despre Apocalipsa \u015fi Evrei, cele mai importante c\u0103r\u0163i \u00eenc\u0103 \u00een dezbatere, el s-a bazat pe generala recunoa\u015ftere a celor dou\u0103 c\u0103r\u0163i, \u015fi a propus","62 includerea ambelor \u00een canonul NT, care a ajuns la 27 de c\u0103r\u0163i (cf. epistola 39 a lui Athanasius, 363). Grigore din Nazianz (329-389), contemporan cu Athanasius, a \u00eentocmit \u015fi el un catalog al c\u0103r\u0163ilor canonice ale VT \u015fi NT, enumerate \u00een ritm iambic, \u00een original. Cu privire la NT, el aminte\u015fte urm\u0103toarele: \u015ei-acum, iat\u0103, la fel, c\u0103r\u0163ile Tainei celei Noi: Matei a scris, \u00eentr-adev\u0103r, pentru evrei, minunatele lucr\u0103ri ale lui Hristos, Iar Marcu pentru Italia, \u015fi Luca pentru Grecia, Pe c\u00e2nd Ioan, marele vestitor, a scris pentru to\u0163i, ajung\u00e2nd chiar \u00een cer [cu istorisirea, n.m]. Vin apoi Faptele Apostolilor, ale celor \u00een\u0163elep\u0163i, \u015ei patrusprezece epistole scrise de Pavel. Plus \u015fapte scrisori generale, \u00eentre care Iacov are una, Petru scrie dou\u0103, Ioan are trei, Iar Iuda o scrie pe-a \u015faptea \u2013 \u015fi acestea sunt toate. Iar ce-a mai r\u0103mas, dac\u0103 mai este ceva, nu mai merit\u0103 \u00eencrederea. Cum se poate observa \u00eentre el \u015fi Athanasius \u015fi, respectiv codicele Claromontanus, exist\u0103, totu\u015fi, c\u00e2teva deosebiri, printre care cea mai de seam\u0103 este omiterea Apocalipsei (din care, totu\u015fi, Grigore citeaz\u0103, cu diverse ocazii). O consemnare important\u0103 a canonului NT, tot din perioada secolului patru, este cea atribuit\u0103 lui Amphilochius din Iconia, un avocat ajuns episcop de Iconia, \u00een Lycaonia (cca. 394). Canonul lui Amphilochius este \u015fi el prezentat \u00een versuri, \u00een original: Acum e timpul s\u0103-\u0163i vorbesc despre Noul Testament. Primim aici doar patru evangheli\u015fti: Matei, Marcu, iar dup\u0103 el Luca, al treilea, Dup\u0103 care, al patrulea vine Ioan, De\u015fi \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 ar fi primul \u00eentre ei, Pe drept numit fiul tunetului, C\u0103ci de la el r\u0103sun\u0103 cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu cu putere.","63 Primim, de asemeni, \u015fi a doua carte-a lui Luca, Cea a Faptelor de ob\u015fte ale apostolilor. Apoi, l\u00e2ng\u0103 de ei, pe vasul cel ales, Vestitorul neamurilor, apostolul Pavel, Cel ce cu \u00een\u0163elepciune a scris c\u0103tre Biserici De dou\u0103 ori \u015fapte epistole: una c\u0103tre Romani, Dup\u0103 care vin dou\u0103 c\u0103tre Corinteni, Cea c\u0103tre Galateni, apoi cea c\u0103tre Efeseni, Urmat\u0103 de epistola c\u0103tre Filipeni \u015fi de cea pentru Coloseni. dou\u0103 c\u0103tre Tesaloniceni, Dou\u0103 pentru Timotei, \u015fi c\u00e2te una pentru Titus, pentru Filimon \u015fi pentru Evrei (de\u015fi unii spun c\u0103 Evrei ar fi mai t\u00e2rzie \u015fi nu chiar de \u00eencredere, dar nu zic bine c\u0103ci harul se vede \u00een ea cu-adev\u0103rat). \u00cen final, ce mai r\u0103m\u00e2ne? Ca epistole generale Unii zic s\u0103 primim \u015fapte, al\u0163ii \u2013 doar trei, Dintre care Iacov - una, \u015fi una de la Petru, iar dintre cele Ale lui Ioan, tot una. Al\u0163ii primesc trei epistole de la Ioan, dou\u0103 de la Petru \u015fi \u00eenc\u0103 una de la Iuda, cea de-a \u015faptea. \u00cen urm\u0103 vine Apocalipsa lui Ioan (despre care se spune C\u0103 \u015fi ea ar fi mai t\u00e2rzie \u015fi nu chiar de \u00eencredere, dar al\u0163ii o \u00eencuviin\u0163eaz\u0103 deplin). Acesta, \u00ee\u0163i spun, este cel mai de crezare canon al Scripturilor celor inspirate divin. \u00cen timp, Bisericile s-au declarat de acord cu decizia lui Athanasius. Canonul NT cu 27 de c\u0103r\u0163i a fost aprobat prima dat\u0103 de sinodul din Hippo Regius, din Africa de nord (393); apoi de sinodul al 3-lea din Cartagina (397). Codicii NT, \u00eens\u0103, vor continua pentru o vreme s\u0103 con\u0163in\u0103 \u015fi unele din c\u0103r\u0163ile privite drept folositoare. Codex Sinaiticus (a) din sec. 4, de exemplu, include la sf\u00e2r\u015fit Epistola lui Barnaba \u015fi P\u0103storul, de Hermas, iar Codex Alexandrinus (A), din sec. 5, include dup\u0103 Apocalipsa, \u015fi 1-2 Clement. P\u0103storii \u015fi episcopii nu erau deranja\u0163i de varietatea literaturii existente dar cereau discern\u0103m\u00e2nt spiritual. Este interesant de men\u0163ionat m\u0103rturia lui Eusebius despre episcopul Serapion \u015fi","64 Evanghelia lui Petru (lucrare gnostic\u0103). C\u00e2nd Serapion a auzit c\u0103 biserica din Rhossus citea dintr-o evanghelie \u201ea lui Petru\u201d, nu s-a nelini\u015ftit. Dar c\u00e2nd a aflat c\u0103 relatarea mor\u0163ii Domnului din aceast\u0103 \u201eevanghelie\u201d are \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi eretice (docetice; i.e., c\u0103 Isus doar \u201ea p\u0103rut\u201d c\u0103 a murit \u015fi c\u0103 a \u00eenviat, dar de fapt, nu avea trup material), s-a gr\u0103bit s\u0103 viziteze biserica \u00een calitate de p\u0103stor \u015fi s\u0103 o cerceteze, ca s\u0103 nu o apuce pe drumul r\u0103t\u0103cirii.66 Bisericile siriene au urmat un drum propriu, diferit, \u00een privin\u0163a canonului NT.67 \u00cen mod tradi\u0163ional, ele priveau cu ne\u00eencredere mul\u0163imea de exemplare grece\u015fti ale NT. Cre\u015ftinii din Siria \u015fi Persia aveau versiunile lor proprii ale evangheliilor \u00een aramaica siro-persan\u0103 (siriac\u0103). Conform tradi\u0163iei, aceste versiuni ar fi fost aduse \u00een Est de ucenicul Addai, unul din cei 70 ucenici (cf. Lc. 10:1). Despre aceast\u0103 timpurie biseric\u0103 sirian\u0103 se spune c\u0103 a misionat \u015fi \u00een India, pentru c\u0103 atunci c\u00e2nd Pantaenus din Alexandria a ajuns acolo, \u00een 180, a g\u0103sit acolo credincio\u015fi care foloseau evanghelia dup\u0103 Matei \u00een ebraic\u0103 (aramaic\u0103).68 Versiunile aramaice ale c\u0103r\u0163ilor NT erau deja folosite cu mult \u00eenainte lui Marcion \u015fi Tatian. Ele se vor numi mai t\u00e2rziu \u201ePeshitta\u201d \u015fi \u201eMkabalta\u201d, adic\u0103 traducerea \u201esimpl\u0103 [comun\u0103]\u201d \u015fi, respectiv \u201eautorizat\u0103\u201d.69 Copi\u015ftii sirieni le-au multiplicat foarte \u00eengrijit, f\u0103r\u0103 erori, \u015fi p\u00e2n\u0103 azi ele constituie o surs\u0103 important\u0103 pentru cunoa\u015fterea c\u00e2t mai aproape de original a m\u0103rturiei NT. P\u00e2n\u0103 \u00een sec. 5, cre\u015ftinii siro-persani vor folosi \u015fi Diatessaronul lui Tatian.70 \u00cen timp, Rabulla, 66 Eusebius, Istoria, 6.12.3. 67 F.F. Bruce, The Books and the Parchments. Some Chapters on the Transmission of the Bible, London: Pickering & Inglis, 1978 (1950), pp. 191-200. 68 Eusebius, Istoria, 5.10. 69 G. M. Lamsa, Idioms in the Bible Explained; A Key to The Original Gospels, San Francisco, CA: Harper & Row, 1985 (1931), pp. 86-89. 70 Compus \u00een siriac\u0103 (aramaic\u0103), Diatessaronul (una-din-patru) este prima \u201earmonie\u201d a evangheliilor, \u015fi Tatian l-a alc\u0103tuit ca. 160, urm\u00e2nd planul ev. dup\u0103 Ioan, \u015fi adun\u00e2nd toate informa\u0163iile evangheliilor, f\u0103r\u0103 s\u0103 repete materialul comun. Este interesant c\u0103, mai devreme, \u015fi Marcion \u00eencercase s\u0103 asambleze o evanghelie unic\u0103, din cele patru, \u015fi a f\u0103cut-o din r\u0103t\u0103cire eretic\u0103. Tatian va fi \u015fi el decretat eretic","65 episcop de Edessa (411-435), va \u00eentroduce \u00een versiunea Peshitta a NT c\u0103r\u0163ile Fapte, Iacov, 1 Petru \u015fi 1 Ioan, \u00eens\u0103 nu \u015fi 2 Petru, 2-3 Ioan, Iuda, Apocalipsa. \u00cen totalitate canonul Peshitta avea 22 de c\u0103r\u0163i. \u00cen 508, edi\u0163ia lui Filoxenus, episcopul de Mabug, a Bibliei \u00een siriac\u0103 va include toate cele 27 de c\u0103r\u0163i. Succesorul s\u0103u, Tomas de Harkel, a reconfirmat acest canon \u00een 616. Prin stabilirea canonului NT, Biserica nu a hot\u0103r\u00e2t inspira\u0163ia c\u0103r\u0163ilor, ci doar a recunoscut-o. Ea nu a creat texte filosofice sfinte, cu o creativitate omeneasc\u0103, ci a afirmat \u015fi a p\u0103strat \u00een folosire, \u00een \u00eenchinare \u015fi misiune, m\u0103rturia apostolic\u0103. Discu\u0163iile prelungite asupra unora dintre c\u0103r\u0163ile canonice nu demonstreaz\u0103 \u00eendoieli esen\u0163iale asupra lor, ci scrupulozitatea dezbaterii cu privire la autor \u015fi autoritate, \u015fi drumul parcurs p\u00e2n\u0103 precizarea clar\u0103 a criteriilor de canonicitate. Canonul NT reprezint\u0103 o afirmare a inspira\u0163iei divine a m\u0103rturiei apostolice \u015fi o recunoa\u015ftere a rolului ei important \u00een via\u0163a bisericii, \u015fi, de asemenea, o reac\u0163ie \u00eempotriva ereziilor. Este semnificativ c\u0103 au fost socotite normative doar c\u0103r\u0163ile care provin de la autori activi cel mult la o genera\u0163ie distan\u0163\u0103 de Isus (apostoli, sau \u00eenso\u0163itori ori prieteni ai apostolilor); c\u0103r\u0163ile \u201efolositoare\u201d sau \u201ebune de citit\u201d (anaghinoscomene), care au fost scrise mai t\u00e2rziu, au doar o importan\u0163\u0103 consultativ\u0103, pentru uz privat, f\u0103r\u0103 statut canonic. Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 NT, \u00een forma sa final\u0103, este o tradi\u0163ie fundamental\u0103 \u015fi normativ\u0103, inspirat\u0103 de Dumnezeu, posed\u00e2nd o sum\u0103 de calit\u0103\u0163i pe care nu le \u00eemparte cu nici o alt\u0103 scriere ori tradi\u0163ie ulterioar\u0103 a bisericii, fie aceasta compus\u0103 din scrisori, tratate, viziuni, sau diferite comentarii teologice ale p\u0103rin\u0163ilor bisericii. spre sf\u00e2r\u015fitul secolului 2, \u015fi va fi excomunicat. Epoca evangheliilor \u201esintez\u0103\u201d, care trec peste particularit\u0103\u0163ile evangheliilor apostolice a luat, astfel, sf\u00e2r\u015fit.","66 Dumnezeu care a trimis pe Fiul S\u0103u, Isus Hristos, a inspirat m\u0103rturia despre El \u00een scrierile apostolice \u015fi ale evangheli\u015ftilor din NT, \u015fi a asistat dezbaterile Bisericii \u015fi procesul de recunoa\u015ftere \u015fi delimitare a canonului NT. Tot sub \u00eengrijirea \u015fi c\u0103l\u0103uzirea Sa, \u00een ciuda vicisitudinilor timpului, a persecu\u0163iilor, chiar a lipsurilor cre\u015ftinilor (neaten\u0163ie, neglijen\u0163\u0103), El a binecuv\u00e2ntat transmiterea peste timp, necorupt\u0103, a textului NT. \u00cen tot acest proces, Dumnezeu a lucrat \u00eempreun\u0103 cu credincio\u015fii S\u0103i \u015fi prin ace\u015ftia. 1.6.4 Transmiterea textului NT de-a lungul primelor secole Scriitorii NT se refer\u0103 de c\u00e2teva ori la materialele de scris din vremea lor, de exemplu \u00een 2 Tim. 4:13, sunt men\u0163ionate c\u0103r\u0163ile de piele, ta biblia... ta~ membrana~, \u015fi \u00een 2 Ioan 12, se aminte\u015fte de h\u00e2rtia de papirus, carqh~. Cele mai vechi manuscrise ale NT au fost scrise pe h\u00e2rtie de papirus, un material mai ieftin \u015fi mai pu\u0163in durabil dec\u00e2t pergamentul - confec\u0163ionat din piele (din acest motiv papirusurile s-au p\u0103strat doar \u00een fragmente). Cele mai vechi papirusuri au fost g\u0103site \u00een zona Egiptului \u015fi dintre ele amintim P52 (Rolands) - ca. 125 (In.18:31-33; 18:37, cf. fragmentul de papirus, P52, al\u0103turat); P66 (Bodmer 2) - ca. 150 - 200 (In. 1:1-14:26); P75 (Bodmer 14-15) - ca. 200 (Lc. 3:18- 18:18; 22:4-24:52; In. 1:1-15:8); P64 - ca. 200 (Mt. 27); P45 (Chester Beatty 1) - ca. 200 (mare parte din evanghelii \u015fi din Faptele Apostolilor); P46 (Chester Beatty 2) - ca. 220 (86 foi - aproape toate epistolele Pauline); P47 (Chester Beatty 3) - ca. 220 (Apocalipsa 9:10-17:2); P37 (Michigan 1570) - ca. 250 (Mt. 26:19-52). Foile de papirus \u015fi de pergament se puteau lipi ca s\u0103 formeze suluri - \u015fi aceasta este forma obi\u015fnuit\u0103 \u00een care au circulat ini\u0163ial scrierile NT. Ele au fost \u00eenlocuite de codex, formatul apropiat de cartea modern\u0103 cu","67 pagini (Pavel a scris de la \u00eenceput \u00een aceast\u0103 form\u0103).71 Cre\u015ftinii au trecut cu mult entuziasm la formatul \u201ecodex\u201d, pentru c\u0103 era acceptabil ca pre\u0163 \u015fi calitate, se putea scrie pe ambele fe\u0163e ale paginii iar textul era mai u\u015for de corectat, pentru c\u0103 le permitea s\u0103 lege \u00eempreun\u0103 scrierile NT. Papirusul tip codex se g\u0103sea u\u015for gra\u0163ie manufacturilor eficiente din Roma \u015fi era un mijloc comun de comunicare utilizat de comercian\u0163i, tehnicieni, militari.72 Aceast\u0103 op\u0163iune permitea cre\u015ftinilor, de asemeni, s\u0103 fac\u0103 diferen\u0163a mai bine \u00eentre NT \u015fi sulurile Legii folosite \u00een sinagogi.73 Scrierea folosit\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een secolul 9 a fost scrierea uncial\u0103 (cu majuscule) continu\u0103 (scriptio continua), adic\u0103 f\u0103r\u0103 spa\u0163ii \u00eentre cuvinte \u015fi cu un set redus de semne de punctua\u0163ie (ceea ce creeaz\u0103 \u015fi ast\u0103zi dificult\u0103\u0163i de citire \u015fi interpretare). Prin conven\u0163ie se numesc papirusuri (\u015fi se noteaz\u0103 P -nr; ex.: P52, P47), documentele unciale care au fost consemnate pe h\u00e2rtie de papirus. \u00cen mod specific se numesc unciale documentele cu majuscule care au fost consemnate pe pergament (\u015fi se noteaz\u0103 cu litere mari, A, B, C, D; sau cifre precedate de 0: 01, 02, 038, etc.; vezi mai sus prima pagin\u0103 din P66 \u2013 ca. 150, In.1:1ff). 71 Evangheliile \u015fi Faptele Apostolilor se \u00eencadreaz\u0103 fiecare \u00een lungimea unui sul de papirus, volumen, aprox. 11-12 m. Cf. B. M. Metzger, The Text of the New Testament. Its Transmission, Corruption, and Restoration, Oxford: Oxford UP, 1992 (3 rev), pp. 7-8. Luca \u015fi Faptele Apostolilor au fiecare aprox. 10 m lungime. 72 J.D. Crossan, The birth of Christianity: discovering what happened in the years immediately after the execution of Jesus, San Francisco, CA: Harper, 1998. 73 Metzger, Text, p. 6.","68 Printre uncialele cele mai cunoscute, putem enumera: Codex Sinaiticus, a, 01, care con\u0163ine aproape tot VT \u015fi \u00eentregul NT, sec. 4, Londra: British Museum; Codex Alexandrinus, A, 02, sec. 5, Londra: British Museum; Codex Vaticanus, B, 03, sec. 4, Roma: Biblioteca Vatican; Codex Ephraemi, C, 04 - sec. 5, Paris, Bibliotheque Nationale; Codex Bezae (Cantabrigiensis; cf. figura urm\u0103toare), D, 05, sec. 5, Cambridge: Biblioteca Universit\u0103\u0163ii; Codex Claromontanus, Dp (p - con\u0163ine epistolele lui Pavel), 06, sec. 6, Paris: Biblioteca Na\u0163ional\u0103 a Fran\u0163ei; Codex Freer, W, 032, sec. 4-5, con\u0163ine cele patru epistole), Washington, DC: Smithsonian Institution, Freer Museum; Codex Koridethi, Q, 038, sec. 9 (reprezint\u0103 o copie a unei versiuni foarte timpurii), Tbilisi: Inst. Rukop., Georgia. Odat\u0103 cu deteriorarea scrierii unciale, apare scrierea cursiv\u0103 cu litere mici, iar codexurile scrise astfel se numesc minuscule. Ele sunt \u00eemp\u0103r\u0163ite pe familii (f), \u015fi apar uneori ca parte din lec\u0163ionarii (l), calendare de citire a bibliei. Unele din aceste copii t\u00e2rzii sunt importante pentru c\u0103 reprezint\u0103 versiuni foarte timpurii ale textului NT. De exemplu, grupul \u201eLake\u201d, f1, sunt manuscrise din sec. 12-14 dar reprezint\u0103 o versiune veche, la fel ca \u015fi codexul Q Koridethi; grupul \u201eFerrar\u201d, f13, sunt manuscrise din sec. 11-15. La aceste aproximativ 5000 de manuscrise grece\u015fti se adaug\u0103 traducerile timpurii \u00een latin\u0103, vetus latina (Itala, it: aprox. 40 manuscrise, dat\u00e2nd din sec. 4 \u00een sus, \u015fi Vulgata, vg, traducerea lui Ieronim, sec. 4, \u00een aproape 8000 de manuscrise); cele \u00een aramaica sirian\u0103 (traducerea veche: \u00een dou\u0103 manuscrise, sinaitic - syrs, sec. 4, \u015fi curetonian, syrc, sec. 5; traducerea Peshitta este din sec. 5, iar versiunile Filoxenus \u015fi Harkel sunt din sec. 6-7); \u015fi \u00een copt\u0103 (versiuni egiptene: sahidic\u0103, sah, din Egiptul de sus, sec. 3, \u015fi bohairic\u0103, boh, din Egiptul de jos, Delta Nilului, mai t\u00e2rziu); \u015fi \u00een alte limbi secundare (georgian\u0103, armean\u0103, gotic\u0103, etiopian\u0103). Munca de multiplicare a manuscriselor era minu\u0163ioas\u0103. De obicei, o persoan\u0103 dicta \u015fi al\u0163i 5-10 scribi tahigrafi scriau, dup\u0103 cum auzeau (de aici varia\u0163ii de text, din motive de polisemantism sau paralelism fonetic). Mai t\u00e2rziu, se lucra \u00een schimburi, \u00een m\u00e2n\u0103stiri, munca fiind realizat\u0103 de c\u0103lug\u0103ri copi\u015fti. Scribii introduceau adesea prescurt\u0103ri ale","69 numelor divine, nomina sacra (k~ - pentru kurios, \u201edomn\u201d; q~ - pentru theos, \u201eDumnezeu\u201d), \u015fi, uneori, glose marginale. Tot \u00een edi\u0163iile ulterioare apar \u015fi primele diviziuni ale textului (kefalai, titloi). Pentru evanghelii ele apar \u00een codexurile Alexandrinus \u015fi Ephraemi (sec. 5). Pentru Faptele Apostolilor \u015fi epistole s-au folosit diviziunile lui Euthalius, sau cele ale lui Evagrius (sec. 4-7); sau cele ale lui Pamfilius, iar pentru Apocalipsa cele ale lui Andreas din Cezareea (sec. 6). \u00cemp\u0103r\u0163irea modern\u0103 a Bibliei \u00een capitole se datoreaz\u0103 unor versiuni latine t\u00e2rzii \u015fi a fost folosit\u0103 extensiv de S. Langton, arhiepiscop de Canterbury (1207-1228). \u00cemp\u0103r\u0163irea \u00een versete este mai recent\u0103 \u015fi a fost propus\u0103 de R. Estienne, cunoscut ca Stephanus, pentru edi\u0163ia din 1550 a textului NT \u00een greac\u0103 al lui Erasmus, Textus Receptus (edi\u0163ia din 1516 a purtat numele Novum Testamentum).74 Ordinea succesiunii c\u0103r\u0163ilor NT reflect\u0103 criterii teologice-istorice: evangheliile prezint\u0103 via\u0163a lui Isus (Matei a fost cea mai folosit\u0103 evanghelie, \u00een sec 2-3), Faptele Apostolilor reprezint\u0103 istoria timpurie a bisericii primare (ini\u0163ial, probabil c\u0103 Luca-Fapte reprezenta o singur\u0103 carte \u00een dou\u0103 volume), sec\u0163iunea epistolelor reprezint\u0103 organizarea ulterioar\u0103 a bisericii (colec\u0163ia epistolelor pauline sau epistola lui Iacov, pot fi anterioare fa\u0163\u0103 de unele evanghelii NT), Apocalipsa este ultima viziune apostolic\u0103 cu privire la Isus cel \u00eenviat. Manuscrisele NT con\u0163in tot felul de remarci despre dificultatea muncii de copist: \u201ecine nu \u015ftie s\u0103 scrie, nu crede c\u0103 e munc\u0103 74 B. Aland, K. Aland, J. Karavidopoulos, C.M. Martini, \u015fi B.M. Metzger (eds.), The Greek New Testament, Stuttgart: Deutsche Bibelgesellschaft, 4th ed, 1993, p. 117. Textus Receptus \u00eenseamn\u0103 \u201ctextul transmis\u201d \u015fi ca formul\u0103 vine din edi\u0163ia Elzevir (1633) a textului lui Erasmus (1516) \u015fi din edi\u0163ia poliglot\u0103 Complutensian Polyglot (1522). \u00cen esen\u0163\u0103, textul lui Erasmus are caracter bizantin \u015fi se bazeaz\u0103 pe un num\u0103r redus de manuscrise, cele mai multe t\u00e2rzii. El a fost ulterior dep\u0103\u015fit de textul lui B.F. Westcott \u015fi F.J.A. Hort (The New Testament in the Original Greek; an Introduction and Appendix, 1881, rev. ed.: 1882) \u015fi de edi\u0163iile critice moderne ale NT \u00een greac\u0103 (Nestle-Aland 27, UBS4). \u00cen prezent se lucreaz\u0103 la Nestle-Aland 28, o edi\u0163ie cu aparat critic dezvoltat.","70 adev\u0103rat\u0103: trei degete scriu, dar tot corpul obose\u015fte\u201d; sau \u201ecum se bucur\u0103 c\u0103l\u0103torii c\u00e2nd \u00ee\u015fi v\u0103d patria, la fel este \u015fi cu sf\u00e2r\u015fitul unei c\u0103r\u0163i pentru cei ce scriu\u201d.75 Uneori sunt consemnate binecuv\u00e2nt\u0103ri sau rug\u0103ciuni: \u201eoricine zice \u201cDumnezeu s\u0103 binecuv\u00e2nteze sufletul scribului\u201d, \u015fi Dumnezeu \u00eei va binecuv\u00e2nta lui sufletul\u201d; sau: \u201eai mil\u0103, Doamne, de cel ce-a scris; d\u0103 \u00een\u0163elepciune celor ce vor citi, har celor ce aud, \u015fi m\u00e2ntuire proprietarului acestui codex\u201d (862). Unii scribi au consemnat chiar blesteme: \u201enimeni nu are permisiunea lui Dumnezeu s\u0103 \u00eenstr\u0103ineze acest volum; oricine p\u0103c\u0103tuie\u015fte \u00een felul acesta va r\u0103m\u00e2ne sub m\u00e2nia Cuv\u00e2ntului ve\u015fnic al lui Dumnezeu, Atotputernicul\u201d. \u00cen manuscrisele c\u0103lug\u0103re\u015fti t\u00e2rzii copi\u015ftii se confeseaz\u0103 c\u0103 le este frig, c\u0103 manuscrisele sunt grele, c\u0103 lum\u00e2n\u0103rile dau o lumin\u0103 prea slab\u0103, c\u0103 nu le mai vine s\u0103 scrie, pur \u015fi simplu, etc. Valoarea papirusurilor \u015fi codexurilor este dat\u0103 de vechimea \u015fi fidelitatea exemplarului de la originea seriei respective, precum \u015fi de con\u015ftiinciozitatea tradi\u0163ional\u0103 a respectivei \u015fcoli de copi\u015fti. \u015ecolile cu o tradi\u0163ie de copiere atent\u0103 au transmis texte cu pu\u0163ine erori (de exemplu, Cezareea, Antiohia, traducerile siriene). Un text de dat\u0103 t\u00e2rzie dintr-o \u015fcoal\u0103 cu tradi\u0163ie excelent\u0103, de exemplu, poate fi mai pre\u0163ios dec\u00e2t un text timpuriu, dar copiat neglijent. 75 Metzger, Text, pp. 17-21.","71 B. Metzger \u015fi B.H. Streeter \u00eempart manuscrisele NT \u00een 3 familii majore de texte: grupul estic (Cezareea, Antiohia, Constantinopol), grupul vestic (Cartagina, Roma), grupul neutru (Alexandria), \u00een timp ce B.F. Westcott, F.J.A. Hort, \u015fi R.P. Martin v\u0103d dou\u0103 grupe principale, vestic \u015fi neutru-alexandrian (cu subgrupele d, b, g, care conduc spre un text comun, majoritar, a).76 Textul bizantin sau \u201etextul majorit\u0103\u0163ii\u201d (cuprinz\u00e2nd textul sirian \u015fi cel grecesc koine), este reprezentat de un num\u0103r mare de manuscrise care apar\u0163in \u00eens\u0103 unei perioade mai t\u00e2rzii, aproximativ secolul 3 (ulterior perioadei textelor pe papirus). De cele mai multe ori, el este textul cel mai lung \u015fi cel mai inteligibil (curg\u0103tor, cu anumite ad\u0103ugiri scribale; uneori este numit \u015fi \u201erecenzia bizantin\u0103\u201d; el cuprinde \u00een principal codexul A, Alexandrinus, cca 450 - evangheliile, \u015fi codexul W, Washingtonian, cca. 400, etc.). Textul \u201ealexandrin\u201d (numit \u015fi textul egiptean sau textul neutru) este reprezentat de manuscrise timpurii importante, papiru\u015fi \u015fi codexuri (papirusul Chester Beatty 2, p46, cca. 200; a codex Sinaiticus, cca. 350; A, codex Alexandrinus \u2013 f\u0103r\u0103 evanghelii; B, codex Vaticanus, cca. 350). Este un text cu variante scurte, concise. Textul vestic reprezint\u0103 o variant\u0103 de text care include at\u00e2t manuscrise timpurii, de baz\u0103, c\u00e2t \u015fi texte ce cuprind \u015fi comentarii sau citate din P\u0103rin\u0163ii Bisericii (Codexul D, Claromontanus, cca. 500 \u2013 doar epistolele; traduceri latine vechi, dinainte de 400; citate g\u0103site la P\u0103rin\u0163ii Bisericii). Textul cezareean este citat de P\u0103rin\u0163ii Bisericii din jurul Alexandriei \u015fi se aseam\u0103n\u0103 \u015fi cu textul vestic (Q \u2013 codexul Coridethi, cca. 850 \u2013 doar Marcu; f1, f13, dou\u0103 familii importante de texte medievale, citatele din unele scrieri ale P\u0103rin\u0163ilor Bisericii). Exist\u0103 \u015fi alte texte de tip mixt, care nu 76 B.H. Streeter, The Four Gospels. A Study of Origins, London: Macmillan, 1961 (1927), p. 26, citat de Metzger, Text, p. 171. R.P. Martin, folose\u015fte un model cu dou\u0103 familii principale de texte, vestic \u015fi alexandrian-neutru (cf. R.P. Martin, New Testament Foundations, Carlisle: Paternoster, 1994 (1975), vol. 1, pp. 164-165, care urmeaz\u0103 schema lui Westcott-Hort, 1881).","72 pot fi integrate \u00eentr-una din categoriile de mai sus. De exemplu, p45 (papirusul Chester Beatty 2, cca. 225), de tip cezareean \u00een ce prive\u015fte evangheliile \u015fi de tradi\u0163ie alexandrin\u0103 \u00een Faptele Apostolilor; codexul D, Bezae Cantabrigiensis, cca. 500, un text de sine st\u0103t\u0103tor (are un variant\u0103 de text lung\u0103 pentru Faptele Apostolilor), textul Vulgatei \u2013 tradus de Ieronim cca. 400, etc. P\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul secolului 19 textul bizantin reprezenta textul de referin\u0163\u0103 pentru edi\u0163iile NT \u00een greac\u0103. Savan\u0163ii secolului 20 prefer\u0103 \u00een edi\u0163iile critice \u015fi pentru traduceri textul alexandrin (cf. UBS4 \u015fi Nestle-Aland 27; mai recent, a ap\u0103rut textul NA28, care are doar pu\u0163ine diferen\u0163e fa\u0163\u0103 de NA27 \u015fi se remarc\u0103 prin prezentarea unui num\u0103r mai mare de variante \u015fi manuscrise \u00een notele critice de subsol). Discu\u0163iile privitoare la valoarea acestor dou\u0103 versiuni continu\u0103 cu multe dezbateri, deoarece textul bizantin este, printre altele, textul tradi\u0163ional al Bisericilor ortodoxe r\u0103s\u0103ritene, precum \u015fi textul care a stat la baza unor traduceri protestante vestite (Textul receptus, traducerea King James, etc.).77 77 Cf. M. A. Covington, \u201eNotes on The Original Greex Text of the New Testament\u201d, http:\/\/www.covingtoninnovations.com\/nttext.pdf, 14th complete draft, 2004 September 18.","73 Manuscrisele autografe (originale) | grupul estic [d-a] grupul vestic [d] grupul neutru | || | | Cezareea Antiohia Italia Africa Alexandria [g] | || | | | familia Q syr.S,C. D a,b W, k, e C L 33 boh; B, a, sah [b] C-Efraemi; B- Vaticanus, Koridethi mss.siriace D-Bezae W-Freer \\\\| | L - Regius a- Sinaiticus \/ mss. copte. \\\\ \\\\| \/ textul revizuit al lui Lucian (310) [a] | textul bizantin (textul standard) | Textus Receptus (1550) \/\\\\ Traducerile Reformei Edi\u0163iile critice moderne",""]
Search
