Revista Dragoste pentru adevăr Anul 2012 Nr.33

Războiul din noi Cuprins Pân’nu te-ai scris în oaste, trăiai în pacea firii, 3 Editorial Rar sesizai că-n tine se dă o luptă-n doi: Când împietreşte Dumnezeu inima unui Că omul dinăuntru din clipa convertirii om? – Editorii Cu cel firesc de-afară e-n stare de război. Se declanşează lupte pe câmpul de bătaie: 4 Închinători în Duh şi în adevăr Al ochilor, al minţii, al poftelor prin gând - Tensiunile nasc flăcări ca-n miriştea de paie, Căi biblice de vindecare spirituală şi fizică Dar prin împotrivire le stinge Duhul Sfânt. – Simion Buzduga De lupţi o luptă bună, firescul, clar, cedează, Atunci duhovnicescul îl ia prizonier; Să-l crezi când cere pace?…el nu capitulează Că setea dominării îi dă curaj de fier. Şi mai ales că-n umbră-i oferă ajutoare Aeriana forţă ce bântuie-n văzduh, E de ajuns o clipă: de somn sau de visare, Că’ncepe brusc atacul, ţintind direct în duh. Fii gata-n orice clipă! Te luptă prin credinţă 6 Doctrine biblice Şi răstigneşte-ţi firea în cuiul nemilos; Abia atunci începe trăirea-n biruinţă, Lucrarea Duhului Sfânt în planul veşnic al Trăieşti, dar nu prin tine, ci prin Hristos! lui Dumnezeu (partea a VI-a) – Iosif Anca Şi-aşa prin succesiune de’nvingeri şi cădere, Trăiesc cu încordare cei doi cumpliţi duşmani, 9 Înţelepciune pentru înţelepţi Dar care e secretul în schimbul de putere, În lupta nesfârşită din zecile de ani? O judecată dreaptă – Iosif Anca Secretul? Este simplu – va fi mereu puternic 10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm Acel pe care zilnic cu dragoste-l hrăneşti, Iar celălalt va pierde, deşi se vrea cucernic Scrisoarea a XXXI-a – Zaharia Bica Cât timp păstrezi controlul şi nu-l compătimeşti. Acum, fii sincer frate, trăirile-ţi adună Eşti fiul Celui veşnic? Sau rob, prizonier, Infrângerea e moarte, Victoria – cunună, Cununa Biruinţei ce-o vei purta în cer. Simion Buzduga Fondurile necesare editării si distribuirii 12 Statutul spiritual şi moral al credinciosului revistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să Lepădaţi orice clevetire – Cristian Dan sprijine această lucrare pot depune bani în contul Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis 16 Experienţe la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB 0015 0303 1877 0001. Familia Voronaev (partea a IV-a) – Extras din Mesagerul Cincizecimii Vă mulţumim în Numele Domnului Isus! Colectivul redacţiei ISSN: 1841-1185

Când împietreşte Dumnezeu inima unui om? „Pentru ce, Doamne, ne laşi să rătăcim de la căile Tale şi ne împietreşti inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te, din dragoste pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale!” (Isaia 63:17) Împietrirea inimii în plan spiritual, înseamnă orbire (împietrire), pentru că vedeau, dar nu le plăcea insensibilitate totală, împotrivire categorică, încăpăţânare, lumina, nu acceptau să abandoneze modul lor păcătos situaţie în care mântuirea şi orice altă acţiune sfântă de viaţă (Ioan 9:39-41). se închide fără ieşire şi se anulează total. Scripturile Ceea ce revine omului, fapt condamnabil, trebuie identifică două stări de împietrire, una în care înlăturat potrivit chemărilor repetate, dar nu la nesfârşit: Dumnezeu împietreşte inima unui om şi alta când „Nu vă împetriţi inima” (Psalmi 95:8). Dar ca omul să omul îşi împietreşte inima. Care este relaţia dintre scape de starea aceasta de insensibilitate trebuie să cele două ipostaze? dorească să intre în voia lui Dumnezeu, de aceea Primul caz biblic ce detaliază problema împietririi profetul cheamă acuzator: „Ascultaţi-Mă, oameni cu inima inimii este monarhul Egiptului, din perioada eliberării împietrită, vrăjmaşi ai neprihănirii!” (Isaia 46:12). Cine îşi evreilor din robie. Exemplul este folosit şi de apostolul doreşte să creadă şi să facă, va cere mila divină, pentru că Pavel, în dezbaterea referitoare la suveranitatea lui actul împietririi este în mâna Lui, ca şi în cazul lui faraon: Dumnezeu. În textul biblic al Exodului (traducerea D. C.), „Pentru ce, Doamne, ne laşi să rătăcim de la căile Tale şi apar optsprezece referinţe despre împietrirea lui faraon, ne împietreşti inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce- evidenţiindu-se trei categorii diferite. Prima - „Eu Te, din dragoste...” (Isaia 63:17). Acelaşi adevăr bivalent (Domnul) îi voi împietri inima” / „Domnul a împietrit inima” este folosit de apostolul Pavel în explicaţiile oferite iudeilor (Exodul 4:21; 7:3; 9:12; 10:1, 20, 27; 11:10; 14:4, 8), arată din Roma: „Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud decizia divină, despre care apostolul Pavel scrie: „Astfel, greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea” cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să (Romani 9:18). A doua - „inima lui faraon s-a împietrit” se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec” (Fapte 28:27). / „faraon are inima împietrită” (Exodul 7:13, 14, 22; 8:19; Tot el mai scrie: „Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu 9:7, 35), este constatarea unei stări statice ce descrie o vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru insensibilitate aparent naturală. A treia - „faraon... şi-a ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu” împietrit inima” (Exodul 8:15, 32; 9:34), evidenţiază voinţa (Romani 2:5). În Dumnezeu nu este nedreptate, nici când omului. Reuniunea celor trei imagini ale împietririi arată împietreşte, nici când judecă pentru partea de împietrire, complexitatea actului mântuirii, coordonat de decizia de care se face omul vinovat şi care împiedică mila divină, suverană a lui Dumnezeu, în care voinţa liberă a omului fără de care omul nu este capabil prin propriile puteri să se este limitată de starea generală a vieţii lui. mântuiască (Romani 9:14-16). Cuvintele Mântuitorului fac lumină în problema Aşadar, când împietreşte Dumnezeu inima unui împietririi, în dezbaterea aparent contradictorie dintre om? Când omul vrea să mai rămână mai departe în predestinare şi alegere liberă, când arată acţiunea păcat, deşi Dumnezeu îl face conştient că vrea să-l judecăţii, pentru care El a fost mandatat de Tatăl. Când elibereze de această mare nenorocire care a adus zice: „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în moartea şi toate nefericirile din univers. Iată ecoul lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită acestui apel ce se aude încă peste veacuri, valabil şi prin El” (Ioan 3:17), accentuează libertatea omului pentru poporul lui Dumnezeu: „nu vă împietriţi inimile” exprimată în cuvintele „oricine crede” din versetele (Evrei 3:8); „Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, anterioare (15, 16) şi cel ce urmează: „Oricine crede câtă vreme se zice: «Astăzi» pentru ca nici unul din în El, nu este judecat (18a). Dar libertatea omului este voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului” determinată de toate trăirile vieţii lui: dorinţe, plăceri etc, (Evrei 3:13). exprimate în faptele lui. De aceea „cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Editorii Fiu al lui Dumnezeu” (18b). Dar de ce nu poate crede omul, când aude mesajul mântuirii? De ce este împietrit 3 şi se împietreşte în continuare, rămânând sub judecată? „...judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele” (Ioan 3.19). Exemplul cu lumina este reluat de Domnul Hristos şi în discuţia cu fariseii, condamnaţi la „La început era Cuvântul...” (Ioan 1:1)

partea a IV-a Rezumatul jurământul strâmb etc. Bârfa este exista progres spiritual. Unitatea în părţii I poluantul ucigător de suflete. Biserică este fortificată cel mai mult Soluţiile biblice pentru oprirea bârfei de spiritul de mulţumire - a fi mulţumit Odată cu căderea în păcat, fiinţa sunt salvatoare, pentru cei ce le cu bunurile materiale pe care ni le dă umană a fost puternic afectată şi are aplică, aşa cum sunt recomandate: Dumnezeu, în funcţie de aptitudinile, nevoie de refacere, de restaurare a să ne păzim limba, să ne apărăm vocaţiile şi pregătirea noastră comuniunii cu Dumnezeu. Bucuria dreptatea fără să implicăm terţe pentru a le procura; a fi mulţumit pe care o produce apartenenţa, persoane şi să evităm anturajele în cu poziţia în biserică; a fi mulţumit reprezintă întoarcerea la părtăşia care bârfa este o activitate plăcută, cu familia dăruită de Dumnezeu edenică. Iată de ce, prezenţa ieşind din cercurile lor vicioase, care şi de poziţia din societate. O altă Domnului este cea mai mare produc durere şi amărăciune. cale de vindecare este mărturisirea binecuvântare în comuniune. Primii păcatelor. Tăinuirea îmbolnăveşte creştini erau „...toţi împreună” Rezumatul (Psalmul 32:3,4), destăinuirea (Fapte 2:46). În consolidarea părţii a II-a vindecă (Iacov 5:16). Efectele legăturii frăţeşti, comunicarea este nemărturisirii păcatelor se răsfrâng primordială. „Cuvintele Cuvântului”, Comunicarea sfântă este o cale pe o arie largă, în plan spiritual, rostite sub călăuzirea Duhului Sfânt, de vindecare, atunci când relaţiile biologic şi psihologic. Mărturisirea au puterea să învioreze, să mângâie, frăţeşti cuprind elemente etice cum poate fi de tip personal - „unii altora”, să îmbărbăteze, să întărească, ar fi corectitudinea şi sinceritatea, publică sau înaintea lui Dumnezeu. să îndemne, să sfinţească, să când urmărim bunăstarea şi binele Ea cuprinde şi repararea daunelor, regenereze, să transforme, să celorlalţi. O altă cale de vindecare refacerea relaţiilor cu Dumnezeu şi purifice (2 Timotei 3:16-17). Biserica este slujirea reciprocă, făcută cu oamenii. Domnului trebuie să elimine „în dragoste” (Galateni 5:13). În comunicarea distructivă, limbajul orice biserică, fără dragostea Rezumatul lumesc, vorbele nechibzuite, cearta, care îngăduie, care aşteptă, care părţii a III-a judecata, blestemul, dispreţul, mângâie, care iartă, care ridică, linguşirea, minciuna, nedreptatea, care doreşte să mântuiască, nu va Vindecarea prin post - o abţinere de la mâncare şi băutură, o decizie benevolă pe o perioadă limitată – timp împletit între smerenie, pocăinţă, mărturisirea păcatelor, citirea Sfintelor Scripturi şi închinare cu proşternere şi binecuvântarea Numelui divin al lui Dumnezeu pentru atributele şi mai ales pentru lucrările Sale (Neemia 9:1-5). Postul spiritual este mai bine primit înaintea lui Dumnezeu decât postul total sau parţial care nu porneşte dintr-o inimă schimbată 4

şi care poate fi nerăsplătit prin trâmbiţarea lui (Matei este lumina şi o plăcere pentru ochi să vadă soarele” 5 6:17,18), sau datorită cârtirii cu privire la inutilitatea lui, (Eclesiastul 11:7). Dumnezeu a creat soarele ca o ca rezultat al nerespectării cerinţelor, care pot face ca mare binecuvântare, fără de care nu ar fi existat strigătul să fie auzit sus. Pentru ca uşile închise să se viaţa. Însuşi Domnul este numit de Zaharia, preotul, deschidă, lumina să răsară şi vindecarea să încolţească, tatăl lui Ioan Botezătorul: „...Soarele care răsare din Dumnezeu prezintă şapte cerinţe urmate de şapte înălţime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul binecuvântări preţioase. Iată cele şapte cerinţe divine: şi în umbra morţii...” (Luca 1:78-79). Este imposibil eliminarea răutăţii, eliberarea celor închişi în inimă, de cuprins rolul şi binecuvântarea lui Dumnezeu în stoparea dependenţei şi a surselor ce o provoacă, univers, mai ales pentru noi oamenii, fiindcă este hrănirea celor flămânzi, oferirea de adăpost pentru de nedescris şi infinit mai mare decât ar cuprinde cei nevoiaşi sau pentru oaspeţi, îmbrăcarea celor goi, cuvintele noastre. Fiii lui Core ne zugrăvesc aceasta desfătare în Ziua Domnului. Îndeplinirea cerinţelor va fi în cuvintele: „Căci Domnul Dumnezeu este un urmată de cele şapte binecuvântări: călăuzire şi lumină soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă în luarea deciziilor în vreme de confuzie, vindecare şi şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o revigorare fizică şi spirituală, prezenţa Domnului ca viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11). Bineînţeles că rezultat al neprihănirii, răspuns la rugăciune, belşug soarele terestru are rolul lui, doar până la crearea de har în pustiuri spirituale, regenerarea spirituală şi „Lumii noi”, pentru că în gloria şi splendoarea eternă: materială a familiei, desfătare şi bucurie în moştenirea „Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca vieţii veşnice. s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu Care este soluţia pentru vindecarea conflictelor? şi făclia ei este Mielul” (Apocalipsa 21:23). „Acolo nu Sacrificarea eului – „Am fost răstignit împreună cu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici Hristos şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul trăieşte în mine...” (Galateni 2:20). Nu este nevoie de Dumnezeu îi va lumina...” (Apocalipsa 22:5). prea mult efort pentru a constata că sursa nemulţumirii, spiritul de ranchiună şi resentiment îşi au originea într-un duşman feroce care creează tulburări fizice şi 2. Apa emoţionale, tulbură sistemul nervos, endocrin, care Fiinţa umană poate trăi până la şase săptămâni produce dezechilibre şi boli. Analizând stările vinovate fără mâncare, dar numai câteva zile fără apă. Aproape din relaţiile interumane, pe fondul celor scrise în Biblie, 70% din greutatea corpului omenesc este apă. Acest trebuie să recunoaştem că prin împlinirea poruncilor lui fluid vital contribuie la buna funcţionare a sistemelor Dumnezeu, vom obţine vindecarea fizică şi spirituală. organismului nostru biologic. Este solventul care dezvoltă şi contribuie la buna desfăşurare a proceselor Ascultarea de fizico-chimice şi biologice. Prin transpiraţie ajută Dumnezeu lungeşte corpul să se răcească, în cazul eforturilor mai mari. zilele Transportă nutrienţii şi hormonii în tot organismul şi elimină rezidurile chimice prin intermediul urinei ca şi „...Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă componentă a sângelui. Ajută în digestie prin saliva jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească cu care mestecăm şi înghiţim hrana. Auzul, echilibrul, şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia. Căci creierul, măduva spinării funcţionează optim, tot nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este datorită apei. Pentru a nu folosi o cantitate enormă de viaţa voastră şi prin aceasta vă veţi lungi zilele...” apă, Creatorul a proiectat în aşa fel organismul încât (Deuteronom 32:46-47). apa este reciclată şi refolosită. Apoi circuitul apei în Cuvântul SĂNĂTATE cuprinde opt legi ale natură este un miracol la scară largă. Rinichii filtrează sănătăţii: S-soarele, A-apa, N-nutriţia, A-aerul, zilnic apa din 160 litri de sânge pe care o reciclează. T-terapia prin credinţă, A-autocontrolul, T-timpul de Viaţa încetează când organismul pierde 20% din apă. odihnă, E-exerciţiile fizice, mişcarea. Pierderile prin urină, exalaţie şi transpiraţie de 1,5% - 2 litri pe zi trebuie înlocuite prompt. Cum apa fizică este 1. Soarele de o importanţă vitală pentru noi, viaţa spirituală Este cunoscut faptul că lumina solară nu funcţionează fără apa vie pe care o are Domnul contribuie la fotosinteza plantelor, care ne asigură Isus şi care face să izvorască, ca apoi să ţâşnească oxigenul şi o gamă largă de nutrienţi. Are şi efect în viaţa veşnică. Dumnezeu este izvorul apelor bactericid. Formează vitamina D, care fixează calciul vii (Ieremia 2:13). Apa – Cuvântul este decisiv în în organism, reglează şi stimulează activitatea procesul naşterii din nou (Iacov 1:18; 1 Petru 1:23). sistemului nervos şi a celui endocrin, intensifică Pentru igiena trupului spiritual (Ioan 15:3), pentru circulaţia sângelui, intensifică metabolismul, tonifică apropierea de Dumnezeul nostru: „Să ne apropiem cu muşchiul inimii, stabilizează nivelul zahărului din o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite sânge, scade nivelul colesterolului şi al trigliceridelor şi curăţite de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă din sânge. Este un puternic agent vindecător. „Dulce curată” (Evrei 10:22). Cei mântuiţi vor bea din râul vieţii „limpede ca cristalul” (Apocalipsa 22:1). (continuare în pagina 14)

„Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan 17:17) LUCRAREA DUHULUI SFÂNT ÎN PLANUL VEŞNIC AL LUI DUMNEZEU (Partea a VI-a) Rezumatul părţii I Rezumatul părţii a III-a Prezenţa Duhului lui Dumnezeu în actul creaţiei Scopul prezenţei Duhului lui Dumnezeu, în omul născut universului material şi a fiinţelor vii este evidentă. Duhul din nou este trăirea după voia lui Dumnezeu şi slujirea care a generat viaţa adamică, acum regenerează cu succes prin Duhul. Un copil al lui Dumnezeu trebuie să ajungă la în fiecare credincios, viaţa celui de-al doilea Adam, o nouă „starea de om mare,... înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos” viaţă, eternă, după planul conceput înainte de creaţie. (Efeseni 4:13). Omul născut din Dumnezeu este duh, nu mai În perioada Vechiului Testament, lucrarea Duhului este carne (păcătoasă), căci în el operează „legea Duhului Sfânt s-a concentrat pe două lucrări de bază: implementarea de viaţă în Hristos Isus”, o definire explicită: lege, pentru teoretică a planului etern (revelaţia şi inspiraţia biblică) că are aplicabilitate generală, a Duhului de viaţă pentru că şi susţinerea supranaturală a derulării lui prin semnele şi Duhul a generat noua viaţă în om, în Hristos, pentru că prin minunile aferente. În perioada Noului Testament, prezenţa El (jertfa Lui) a fost obţinută. Existenţa în dublă natură (Duhul Duhului a fost amplă, de la intrarea Domnului în lucrare şi şi firea pământească - carnea), până la răscumpărarea certificarea ei, până la încheierea glorioasă prin înălţarea trupului, permite omului să trăiască după vechea sau după Lui la cer şi realizarea ispăşirii. Lucrarea Duhului a continuat noua lege. Aşadar, neprihănirea nu este rezultatul educaţiei la nivel colectiv prin fondarea şi conducerea executivă / cerinţelor Legii, ci al înnoirii (schimbării) condiţiilor spirituale a Bisericii, iar la nivel individual, de la naşterea din nou ale omului – Legea Duhului de viaţă în Hristos – evident în la înviere şi proslăvire. La revenirea Domnului, moment condiţia unei ascultări depline, aşa cum explică apostolul, aşteptat cu ardoare de Duhul şi de Mireasă, se va încheia când leagă îndemnurile Duhului de lucrurile Duhului (Romani lucrarea Duhului Sfânt în ce priveşte recuperarea creaţiei, 8:5). Abia la proslăvire vom fi în condiţia neprihănirii sigure. când prin Duhul, materia moartă va fi readusă la viaţă Cei care refuză repetat să „rodească” - să dea voie (Romani 8:19-23). Duhului Sfânt să realizeze şi să păstreze sfinţenia în ei, complăcându-se în stări păcătoase „este cu neputinţă să fie Rezumatul părţii a II-a înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă...” (Evrei 6:6). Lucrarea Duhului Sfânt la nivel de individ şi de Rezumatul părţii a IV-a comunitate este posibilă în urma ispăşirii realizate de Domnul Hristos. Ea începe cu naşterea din nou - În împlinirea misiunii sale, Adunarea Domnului a fost „dreptul (oferit de harul răscumpărător păcătoşilor) să înzestrată cu daruri supranaturale (1 Corinteni 12:4-7), care se facă copii ai lui Dumnezeu....” (Ioan 1:12-13). Este şi se „receptează” prin dedicare şi consacrare. Prima acţiune îndatorirea omului de a (re)deveni părtaş naturii divine, în atribuirea unui dar al Duhului este „slujba duhovnicească” conform profeţiilor referitoare la noul legământ şi efectele a unei puneri la îndemâna lui Dumnezeu (Romani 12:1-2). practice ale noului statut spiritual al omului regenerat Duhul Sfânt, face repartiţia potrivită a darurilor aferente (Ieremia 31:31-33). Duhul realizează „tehnic”, noua viaţă slujirii în Trupul lui Hristos (Efeseni 4:11-16). Puterea de prin Cuvânt, efectuând curăţirea inimii (Efeseni 5:26-27). operare coroborată a Duhului se manifestă prin oameni aleşi Momentul botezului în apă trebuie să confirme teoretic şi şi împuterniciţi, care trebuie să-şi înţeleagă menirea, ferindu- practic naşterea din nou, mărturia întreagă a unei vieţi şi a se de abaterile, de la harul lui Dumnezeu, specifice slujirii unui destin nou (Romani 6:3-10). (Romani 12:3-5). Darurile operează după principii (reguli) în Botezul cu/ în Duhul Sfânt, este o lucrare necesară, în scopul edificării adunării (1 Corinteni 14). Dragostea alături vederea umplerii fiinţei înnoite, care fusese plină de păcat, de înţelepciune, reglează totul în slujire, fiind indispensabilă, realizând o stare normală în noua relaţie cu Dumnezeu ca mijloc şi scop al lucrării sfinte. 1 Corinteni 13 – capitolul (Efeseni 3:16-19). Duhul Sfânt se oferă prin credinţă, în urma dragostei - este scris în contextul slujirii. Fără dragoste, (timpul) rugăciunii (Luca 11:9-13). Prin botez, se realizează totul se anulează, se pierde, pentru că totul „se zideşte în locuirea Duhului Sfânt în credincios şi se preia controlul dragoste” (Efeseni 4:11-16). Modelul slujirii perfecte este tuturor acţiunilor şi activităţilor, evident în condiţia acceptării Domnul Hristos (Matei 20:28). acestei lucrări călăuzitoare, făcând posibilă închinarea în Toată lucrarea Duhului este opera lui Dumnezeu care duh şi adevăr (1 Ioan 3:24). Dovada (manifestarea) prezenţei trebuie să fie slăvit în toată lucrarea sfântă (1 Petru 4:10- Duhului este spontană, fiind un fenomen supranatural destinat 11). Totuşi, Dumnezeu va recompensa pe toţi cei implicaţi în lucrarea sfântă şi „fiecare îşi va lua răsplata după osteneala 6 edificării spirituale, nu doar ceva tainic şi nedetectabil.

lui” (v. 8). La revenirea Domnului (Stăpânului), vom fi îndemnaţi în mod special de Duhul Sfânt şi caracterizaţi 7 răsplătiţi prin primirea unui trup potrivit trăirii duhovniceşti printr-o atracţie şi călăuzire specifică, nu doar o dăruire (Romani 8:11,23; 1 Corinteni 15:47-51) şi slujirea efectuată din prisos şi neregulată. Aici convingerile şi tragerea de (1 Corinteni 3:10-15). inimă sunt motivatoare, dincolo de îndatoriri şi norme. Cazul regelui David, în pasiunea şi motivaţiile lui, explică Rezumatul părţii a V-a în parte starea de dărnicie consacrată. El a afirmat în mărturisirea şi rugăciunea lui: „Mi-am întrebuinţat toate Darul ajutorării / slujirii - diakonia - un serviciu, o puterile să pregătesc pentru Casa Dumnezeului meu aur lucrare de slujire, îngrijire; antilepsis - a ajuta, a asista pe pentru ceea ce trebuie ... Mai mult, în dragostea mea altul care este în nevoie; diakonos - un slujitor al oamenilor pentru Casa Dumnezeului meu, dau Casei Dumnezeului este abilitatea spirituală de serviabilitate ce-i ajută pe alţii meu aurul şi argintul pe care-l am, în afară de tot ce am să-şi mărească efectivitatea, să-şi împlinească scopul, pregătit pentru casa Sfântului locaş” (1 Cronici 29:2-3); slujba la care i-a chemat Dumnezeu prin Duhul Sfânt „Căci ce sunt eu, şi ce este poporul meu, ca să putem (Romani 12:7; 1 Corinteni 12:28). Orice comunitate locală să-Ţi aducem daruri de bună voie? Totul vine de la Tine şi are nevoie de lucrători diakonos, bărbaţi sau femei care din mâna Ta primim ce-Ţi aducem.. Ştiu, Dumnezeule, că văd şi rezolvă nevoile fizice ale colectivităţii (Fapte 6:1-3; Tu cercetezi inima, şi că iubeşti curăţia de inimă; de aceea Luca 8:1-3; Filipeni 2:25). Ţi-am adus toate aceste daruri de bunăvoie în curăţia Darul învăţării - didaskalia - învăţătură, instruire, inimii mele...” (1 Cronici 29 14-17). Aceste principii au fost doctrină este abilitatea spirituală / înţelepciunea de a prezentate încă de la începutul lucrărilor sfinte în Israel: explica relevant adevărurile Bibliei (Romani 12:7; Efeseni „Vorbeşte copiilor lui Israel să-Mi aducă un dar; să-l primiţi 4:11). Încă de la începutul lucrării Duhului Sfânt, au fost pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de învăţători, care au ajutat mult la mântuirea şi desăvârşirea inimă” (Exodul 25:2). Dărnicia se raportează la nevoile celor ce credeau (Fapte 11:26; 13:1-2). Trebuie menţionat, existente, asigurând suportul material al Bisericii şi că întotdeauna au fost şi învăţători cu atitudini distructive, întăreşte relaţiile din adunare. pentru care evlavia era doar o formă şi nu scopul În momente critice din viaţa lui David, a avut de-a preocupării lor (1 Timotei 6:3; 2 Petru 2:1). face cu un bogat lipsit total de spiritul dărniciei, deşi era Darul îndemnării / încurajării - paraklesis; parakaleo nevoie – Nabal (1 Samuel 25:8-11) şi cu alţi bogaţi, între - a mângâia, a consola, a îndemna, este lucrarea mângâierii, care s-a remarcat Barzilai galaaditul, aveau cu totul o a îmbărbătării pentru ajutor şi vindecare, întăririi celor slabi altă motivaţie şi nu au dat, din raţionamente subiective. şi descurajaţi (Romani 12:8). Necesitatea sprijinirii tuturor, Ei au văzut nevoia şi au zis: „Poporul acesta trebuie să în diferite momente critice (Iosua 1:7-9; Evrei 10:24-25), fi suferit de foame, de oboseală şi de sete, în pustie” (2 arată importanţa acestui dar al Duhului, care este numit Samuel 17:29). În vremea profeţilor Ilie şi Elisei, în Israel şi „Mângâietorul” (Ioan 14:16,26). Îndemnarea te ajută să s-au evidenţiat două femei, care au fost gata să dăruiască începi (Romani 12:1), să păstrezi, să refaci, să reîncepi (1 pentru slujitorii Domnului. Una bogată - „Într-o zi Elisei Tesaloniceni 5:14; 1Timotei 6:13), să sporeşti, să creşti (1 trecea prin Sunem... Ea a stăruit de el să primească să Tesaloniceni 4:1, 10). mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. Ea a zis bărbatului ei: «Iată, ştiu că omul d) Darul dărniciei - metadidomi (lb. greacă - a da, acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu. Să facem o mică odaie sus cu ziduri, şi a împărţi, a împărtăşi) să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un Contribuirea cu bunuri financiar-materiale în sfeşnic, ca să stea acolo când va veni la noi»” (1 Regi 4: susţinerea economică a membrilor adunării şi a lucrării 8-10). Alta săracă - „Atunci cuvântul Domnului i-a vorbit lor, în mod liber, permanent, sistematic şi cu bucurie, spre astfel: «Scoală-te, du-te la Sarepta care ţine de Sidon şi slava lui Dumnezeu evidenţiază acest dar (Romani 12:8). rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve Caracteristicile donatorilor activaţi de Duhul Sfânt, arată să te hrănească»....Ea s-a dus, şi a făcut după cuvântul că dărnicia este un dar (ca altele) prin care se acumulează lui Ilie. Şi multă veme a avut ce să mănânce, ea şi familia înţelept şi se oferă cu pasiune. ei şi Ilie” (1 Regi 17:8-15). Macedonienii, spre deosebire Ar fi normal ca cei ce posedă mai multe bunuri de corinteni, erau mult mai dărnici, deşi nu aveau multe materiale şi financiare să fie primii care ar putea sluji cu posibilităţi materiale. Despre ei, apostolul Pavel a scris, acest dar. Se observă însă că nu întotdeauna este aşa şi arătând că aceasta era o lucrare a harului: „Vă mărturisesc că alţii, ce dispun de mai puţine resurse, prin operativitatea că au dat de bună voie, după puterea lor şi chiar peste lor sunt un canal de binecuvântare pentru lucrarea sfântă, puterile lor” (2 Corinteni 8:3); „am primit prin Epafrodit ce sunt folosiţi de Duhul cu multă călăuzire în susţinerea mi-aţi trimis, un miros de bună mireasmă, o jertfă bine sfinţilor şi lucrarea lor. Pavel enunţa un principiu pentru primită şi plăcută lui Dumnezeu” (Filipeni 4:18). slujitori, cu referire la bogaţi: „Îndeamnă-i să facă bine, să fie Şi ca oricare altă lucrare, slujba dărniciei se lasă bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu răsplată, după cum a spus Domnul când a încurajat cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept lucrarea aceasta alături de altele, care par mai spirituale: comoară o bună temelie ca să apuce adevărata viaţă” (1 „Cine primeşte un prooroc, în numele unui prooroc, va Tim. 6:18-21). Dar unii, ca tânărul bogat, nu ascultă nici primi răsplata unui prooroc; şi cine primeşte pe un om de Domnul: „«Dacă vrei să fii desăvârşit» i-a zis Isus «du- neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în unui om neprihănit. Şi oricine va da de băut numai un pahar cer! Apoi vino şi urmează-Mă»” (Matei 19:21). În condiţiile de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, în care bogaţii pot să dea cel mai mult, iar oferirea de adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata” (Matei 10:41- daruri pentru Domnul este o cerinţă generală, dărnicia, ca dar, rămâne o lucrare distinctă pentru toţi credincioşii (continuare în pagina următoare)

42). După cum în Israel, prorocul Ilie sau Elisei n-au făcut colaborare cu restul lucrării. Sutaşul lăudat de Domnul dărnicie consacrată, dar au slujit cu bucurie cu darul lor, pentru credinţa lui s-a evidenţiat printr-o relaţie bună cu la fel în lucrarea Evangheliei, misionarul sau prorocul sunt poporul şi având prieteni ce erau gata să intervină pentru trimişi pentru o lucrare sfântă, iar alţii prin darul dărniciei, el, pentru că avea fixat principiul cârmuirii în acord cu cel alături de darul ajutorării / slujirii asigură suportul material al supunerii: „Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia, al lucrării. În final, toţi vor fi răsplătiţi, pentru că fac lucrarea am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: «Du-te!» şi se duce; cu aceeaşi regularitate, pasiune şi efort. Fiecare îşi are altuia: «Vino!”» şi vine; şi robului meu: «Fă cutare lucru!» misiunea lui, ca organele în trupul uman. şi-l face”(Luca 7:8). Exemplele de conducere a lucrării Lucrările actuale specifice darului dărniciei sunt: în Vechiul Testament: prezidarea adunării (Iov 9:23- susţinerea celor din câmpul de misiune cu toate nevoile 25), conducerea lucrărilor de construcţie (Exodul 38:21, slujirii şi a familiilor lor, construirea unor locaşuri de Numeri 4:28-33; Exodul 34:30-35); conducerea formaţiilor închinare şi întreţinerea lor, colectarea fondurilor pentru muzicale (1 Cronici 15:22; Neemia 12:8), deţin în poporul tipărirea şi distribuirea materialelor creştine şi, bineînţeles, lui Dumnezeu, mărturia coordonării divine. îngrijirea săracilor, unde se includ şi copiii sau bolnavii. Lucrări actuale specifice darului cârmuirilor: foruri de e) Darul cârmuirilor - kubernesis (lb. greacă conducere în lucrări locale sau de misiune; administrare de construcţii sau lucrări de diaconat; conducerea domeniului - administrare, guvernare, a direcţiona, a cârmui); muzical, de rugăciune, copii, lucrări de secretariat şi prohistemi (lb. greacă - a conduce, a sta înainte, a publicistică. prezida, a menţine). Darul cârmuirii este abilitatea de a face planuri, de f) Darul milosteniei – eleeo (lb. greacă a organiza lucrări pentru realizarea voii lui Dumnezeu în - a avea milă, compasiune, a acorda ajutor pentru adunare; capacitatea de a atrage, de a motiva şi direcţiona consecinţele păcatului). activitatea membrilor adunării pentru îndeplinirea slujbei Darul milosteniei este abilitatea de ajutor spiritual, lor (Romani 12:8; 1Corinteni 12:28). printr-o compasiune extraordinară. Înzestrarea divină Caracteristicile cârmuitorilor în Domnul, după modelul de a avea milă pentru oamenii care suferă consecinţele instaurat de El între ucenici, evidenţiază ideea împlinirii cu păcatului (Romani 12:8; Matei 9:36). Toată lucrarea de succes şi în condiţii de slujire a lucrărilor sfinte: „Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele mântuire se datorează milei lui Dumnezeu (Romani 9:15- şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să 18; 11:32), iar păcătosul este marcat de dorinţa de a primi fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să fie robul tuturor. Căci Fiul omului n-a venit să I se milă (Psalmul 31:9; 51:1). slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare Cei milostivi înţeleg realitatea omenirii păcătoase pentru mulţi!” (Marcu 10:42-45)). Cel ce conduce trebuie şi acţionează în scopul salvării ei, dacă cei nemântuiţi să fie sub controlul Duhului lui Dumnezeu şi să acţioneze acceptă oferta harului. Pilda robului nemilostiv explică mila ca fiind singura motivaţie a iertării: „Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria” (Matei 18:27). (2 Cronici 30:7-8; Iacov 5:20; Iuda pe baza principiilor de sfinţenie, dar cu autoritate divină, 23; Luca 5:20; Iona 4:2,10,11). Marele evanghelist şi ceea ce înseamnă „îndrăzneală” (Romani 15:15), asemeni vindecător - Domnul Cristos şi-a dovedit de nenumărate celui mai puternic rege din Israel, căci „David i-a cârmuit ori mila mântuitoare, fiind un exemplu desăvârşit pentru toţi cu o inimă neprihănită şi i-a povăţuit cu mâni pricepute” evangheliştii: „Când a ieşit din corabie, Isus a văzut mult (Psalmul 78:72). În aceste condiţii este naturală solicitarea norod; şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi referitoare la atitudinea masei de credincioşi faţă de cei ce care n-aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri” cârmuiesc: „Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se (Marcu 6:34). El este acelaşi şi astăzi: „Căci n-avem un ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul, şi care vă Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar lucrării lor. Trăiţi în pace între voi” (1Tesaloniceni 5:12-13). fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de „Presbiterii care cârmuiesc bine, să fie învredniciţi de îndoită scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi cu ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16). învăţătura pe care o dau altora” (1Timotei 5:17). Pe lângă mila mântuitoare, se poate oferi şi grija Cârmuitorii principali ai Bisericii sunt presbiteri, pentru celelalte nevoi, ceea ce ţine de esenţa Legii lui în prim plan pentru lucrări spirituale şi respectiv Dumnezeu, aşa cum afirmau profeţii: „Ţi s-a arătat, omule, diaconi, pentru activităţi administrative. La aceştia se ce este bine şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci adaugă diferiţi lideri pentru compartimentele operative deptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” ale adunării. În teritoriul de misiune, în formarea noilor (Mica 6:8). Domnul Hristos a explicat aceasta în discuţia cu adunări, apostolii „au rânduit presbiteri în fiecare Biserică un învăţător al Legii, arătând absenţa sau prezenţa milei la şi după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna cei ce au văzut nevoia celui în suferinţă (Luca 10:25-37) şi le Domnului, în care crezuseră” (Fapte14:23). Cerinţele recomanda un mod de abordare bazat pe milă, nu pe litera pentru consacrarea lor cuprind şi calităţi de coordonare şi Legii: „Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: «Milă voiesc, control: „să-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii iar nu jertfă!» Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei în supunere cu toată cuviinţa. Căci dacă cineva nu ştie să- neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi” (Matei 9:13). şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Activităţile practice actuale cele mai recomandate Dumnezeu?” (1 Timotei 3:4-5). Capacitatea de cârmuire, pentru cei cu darul milei sunt evanghelizarea, cateheza şi pe baza unui dar divin - „darul cârmuirilor” (1 Corinteni consiliere verbală sau în scris. 12:28), se cerea şi diaconilor (1 Timotei 3:12; Fapte 6:3). (Va urma) Iosif Anca 8 Darul conducerii cuprinde un segment de lucrare care cere

Înţelepciune pentru înţelepţi „Poruncile Tale mă fac mai înţelept..., căci totdeauna le am cu mine.” (Psalmul 119:98) O judecată dreaptă „Iată ce mai spun înţelepţii: «Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi» Pe cine zice celui rău: «Tu eşti bun!» îl blastămă popoarele şi-l urăsc neamurile. Dar celor ce judecă drept le merge bine şi o mare binecuvântare vine peste ei” (Proverbele 24:23-25). „Iată ce mai spun înţelepţii” - un sfat ce curge din răsplăti: „celor ce judecă drept le merge bine şi o mare 9 izvorul înţelepciunii (Proverbele 16:22-23): „Nu este bine binecuvântare vine peste ei”aici pe pământ, unde „Un să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi”. Faţa oamenilor împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea la judecăţi poate exprima duritate sau frică, depinde de scaunul de domnie întărit pe vecie” (Proverbele 29:14) şi fapte şi temperament; indiferenţă sau milă, în funcţie de în viaţa viitoare, „Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la sentimente; promisiuni sau ameninţări, după posibilităţi şi judecată şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce ambiţii. Dar judecata dreaptă se face după fapte, nu este ascuns, fie bine, fie rău” (Eclesiastul 12:14). Răsplata după faţă. Judecătorul trebuie să se uite la lege, nu divină este, cu siguranţă, mai bogată decât orice mită, la faţa omului. Dar cum poate un judecător, ce are iar relaţia cu El trebuie să fie mai puternică decât orice înaintea lui feţele părţilor în litigiu, să fie drept? relaţie de familie sau de prietenie, ce ar putea influenţa o În primul rând, cartea Proverbele lui Solomon, oferă judecată dreaptă. şi apoi cere un spirit de dreptate. Ea a fost scrisă „pentru Toate cele prezentate ne motivează şi angajează să căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de dobândim un spirit de dreptate şi totodată ne determină judecată şi de nepărtinire” (Proverbele 1:3). Ea îndeamnă să acţionăm deschis: „Deschide-ţi gura pentru cel mut, la dobândirea unor calităţi, din atributele comunicabile pentru pricina tuturor celor părăsiţi! Deschide-ţi gura, ale lui Dumnezeu, printr-o relaţie apropiată cu El: „Căci judecă cu dreptate, şi apără pe cel nenorocit şi pe cel Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi lipsit” (Proverbele 31:8-9). Tăcerea unor guri închise de pricepere... Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, privirile de pe feţele celor ]mpricinaţi este vinovată, căci nepărtinirea, toate căile care duc la bine” (Proverbele este scris: „Oare, tăcând, faceţi voi dreptate? Oare aşa 2:6-9). Înţelepciunea se oferă cu pasiune tuturor celor ce judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?” (Psalmul 58:1). vor să renunţe la „nebuniile” lor. Prezenţa ei în sala de Neprihănitul Iov se implica în judecarea dreaptă a cauzelor judecată a minţii se va dovedi un început de binecuvântare: celor oprimaţi: „Celor nenorociţi le eram tată şi cercetam „Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea ... de la mine vine pricina celui necunoscut. Rupeam falca celui nedrept şi-i sfatul şi izbînda, eu sunt priceperea, a mea este puterea. smulgeam prada din dinţi” (Iov 29:16-17). Moise este şi Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voievozii porunci el un exemplu de judecător care a acţionat cu spirit de drepte. Prin mine cârmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi dreptate, chiar dacă în tinereţe a făcut-o pripit, în cazurile judecătorii pământului” (Proverbele 8:12-16). de nedreptate ce le-a sesizat în Egipt (Fapte 7:24-27) şi Dar câţi oameni ce au drept să judece, sunt şcolarizaţi apoi pentru fetele lui Ietro (Exodul 2:16-19). Mai târziu, în aula creaţiei, în banca smereniei şi sub coordonarea după calificările de care aminteam, a ajuns să judece Înţelepciunii? Solomon a observat „că în locul rânduit cele mai grele pricini din Israel. Aceasta a fost una din pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rânduit activităţile lui de bază, pentru care nu a putut fi contestat pentru dreptate este răutate” (Eclesiastul 3:16). Orice nici în momentele critice ale călătoriilor poporului evreu nedreptate este vinovată, dar dacă nedreptatea care-i prin pustie. A angajat şi alţi judecători şi în principiile pe priveşte pe cei răi, poate avea situaţii de compensare, care le-a afirmat, a inclus ca prioritar sfatul: „Nu este bine cea mai vinovată nedreptate este comisă atunci când să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi”. El aminteşte este o judecată între cel rău şi cel neprihănit: „Nu este evreilor despre sistemul juridic instituit de Dumnezeu bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti prin el: „Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă pe cel neprihănit la judecată” (Proverbele 18:5). Atenţie judecătorilor voştri: «Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să însă, că şi faţa celui neprihănit poate să poarte o mască judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele a făţărniciei, ca şi în cazul unor apostoli, în relaţia dintre lui sau cu străinul.Să nu căutaţi la faţa oamenilor în iudei şi neamuri (Galateni 2:11-14) judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel Pentru ca la judecată să privim şi spre Faţa mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel Domnului, care ne va motiva puternic în dreptate, să nu care face dreptate” (Deuteronom 1:16-17). uităm că „A face dreptate şi judecată, este mai plăcut Domnului decât jertfele” (Proverbele 21:3). El ne va Iosif Anca

Scrisoarea a XXXI-a Am accentuat suficient de mult, la ultima noastră bibliotecii tale sau a camerei unde te afli ar trebui, prin întâlnire, responsabilitatea actului lecturii, explicându-ţi oglindirea realităţii şi nu a unei imaginaţii bolnave, să aducă atunci - în această scrisoare voi fi scurt - că relaţia cu în sufletul tău mai multă lumină, prin ea să reuşeşti să o carte este o experienţă esenţială, este intrarea într-o cucereşti încă o măsură din adevărul pe care îl râvneşti, fie relaţie totală cu o stare de spirit profund modelatoare. că este vorba de adevărul mântuirii sau de un adevăr dintr- Vrând, nevrând, chiar după ce ai aruncat o carte un domeniu oarecare, sau chiar o mai bună cunoaştere de din mână, spiritul autorului ei rămâne, pentru toată viaţa sine. Iată de ce, o alegere responsabilă şi clarvăzătoare se ta, arhitectul personalităţii tale, fără să conştientizezi impune şi dacă nu este prea mult ţi-aş recomanda să-ţi alegi asta. Citind la întâmplare sau în mod disciplinat, viaţa un mentor, care să-ţi recomande lecturile pe care trebuie să ta va deveni, poate fără să-ţi dai seama, oglinda cărţilor le faci, mai ales că tu eşti credincios de curând, şi în sufletul citite. Lectura nu este un simplu joc sau divertisment, tău credinţa în Adevăr s-a înfiripat de puţină vreme, aşa că din moment ce cărţile pe care le citeşti sunt practic nu-ţi poţi permite nici cea mai mică neglijenţă în alegerea nişte spovedanii periculoase cărora autorii lor, oricât ar lecturilor tale. încerca, nu li se pot sustrage şi când te gândeşti că mulţi Nu vreau să lipsesc de autoritate ceea ce ţi-am scris din aceştia sunt, sau au fost, oameni ambiţioşi, plini de până aici, dar nici ceea ce-ţi voi scrie mai departe, de otrava invidiei, necredincioşi, mincinoşi, vulgari şi chiar aceea pun temei cuvintelor mele textul inspirat: „Încetează, demonizaţi. Atunci când citeşti - şi eu te admir pentru fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de răbdarea ta la lectură - asimilezi conţinutul cărţii în însăşi învăţăturile înţelepte” (Proverbele 19:27). Dacă îţi propui substanţa cugetului tău şi aproape, pe neobservate, îţi să citeşti acest text cu accentul potrivit, vei înţelege că ceea potriveşti simţirea, gândirea şi toată viaţa cu ceea ce îţi ce-am scris mai sus sunt principii, care se subsumează comunică autorul cărţii. într-un fel spus, cartea este şi un acestei porunci a Domnului „încetează, fiule...”. Nu este lucru primejdios şi lucrul acesta trebuie să-l ai în vedere. o rugăminte, după cum vezi, sau o recomandare, ci un Acum dacă eşti atât de prevăzător, încât nu-ţi deschizi imperativ adresat cu precădere tinerilor, adică celor a casa ta oricui îţi bate la uşă, atunci de ce pe masa ta ar căror personalitate se află în plină formare. Acum dacă putea sta deschisă fără primejdie orice fel de carte? Aşa reţin bine, într-una din scrisorile tale mi-ai scris că din că nu mă mir că, citind cartea scriitorului rus Dostoievski, punctul tău de vedere, aşa cum ţi l-ai format din cărţile de Crimă şi pedeapsă, te-ai tulburat aşa de mult, tulburări pe teologie, harul mântuirii a dizolvat categoric porunca, aşa care nu ai prea reuşit să mi le descrii. că tu nu mai ai de-a face cu ea. Totuşi, faptul că zile în şir nu te-ai putut ruga, că brusc Adică, altfel spus, un creştin mântuit aşa cum te un fel de tenebre, te-au învăluit întunecându-ţi seninul consideri şi tu şi care-şi zideşte viaţa pe Har şi Iubire, nu sufletesc şi de atâtea ori ai zvârlit cartea din mână hotărât mai are nevoie de poruncă. Nu vreau să intru în amănunte să o abandonezi, ca mai apoi s-o doreşti din nou atras ca acum, dar vreau să-ţi atrag atenţia că în cartea Proverbele de ceva straniu, precum pasărea de ochii şarpelui ce o lui Solomon, de care te-ai legat pentru multă vreme, vei fixează hipnotic, ba mai mult, somnul îţi era adesea bântuit găsi trei feluri de apeluri adresate cititorului, care deşi pot de coşmare, toate acestea şi altele, subliniază îndeajuns avea acelaşi scop se diferenţiază totuşi în caracterul lor: adevărul, că nu-ţi poţi alege atât de lesne, fără o matură sfaturi, îndemnuri, porunci. chibzuinţă, orice lectură. O carte pe care o citeşti în pacea Diferenţierea de care am pomenit este uşor 10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm „Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om”. (Eclesiastul 12:13)

observabilă, căci dacă e vorba de un sfat, acesta ţi-l poate Iartă-mă pentru această paranteză prea generoasă, da oricine fără ca să fii obligat, în vreun fel sau altul, să-l dar o cred necesară pentru tine care vrei să pui cu asculţi. De asemeni, un îndemn pe care-l poţi primi din înţelepciune trainică temelie personalităţii tale de mâine. partea oricui, dar când vorbim de poruncă, aici lucrurile se Dacă mă gândesc bine, porunca aceasta a lui Dumnezeu schimbă, întrucât ea implică o autoritate recunoscută şi de ţinteşte nu numai cărţile după care eşti dat în vânt, dar şi care trebuie să ţii cont, aşa că nu oricine îţi poate porunci, programele TV şi prietenii de care te ştiu că eşti înconjurat, ci numai cine este investit cu această autoritate, autoritate aşa că îţi atrag atenţia să faci ordine, dacă ţelul tău este ce implică în mod categoric: acela de a creşte către Cel ce este Capul, Hristos. Cărţile • pedeapsă pentru neascultare care înseamnă să-ţi fie precum ţi-am scris, dar din lecturile tale zilnice să nu sfidarea autorităţii; lipsească Cartea Cărţilor, Biblia. Cât despre prieteni, alege- • răsplată pentru ascultare care înseamnă respect ţi puţini şi dintre aceia care sunt prieteni şi cu Dumnezeu. pentru autoritate. Mai greu o să-ţi fie să alegi acele programe TV, care să-ţi Prin urmare, porunca este expresia autorităţii lui sporească apetitul duhovnicesc pentru sfinţenie, rugăciune Dumnezeu, autoritate care rămâne şi căreia nu numai că şi citirea Cuvântului lui Dumnezeu. Oricum, atunci când nu i se aduce nici un fel de ştirbire datorită iubirii ce se cere vei reuşi să identifici un astfel de program şi foloasele lui, de chiar Dătătorul poruncii, ba mai mult, chiar iubirea este să-mi scrii grabnic, însă căutând acel program să nu uiţi obiectul poruncii. De aceea: „Cine nesocoteşte cuvântul nici o clipă că Dumnezeul veacului prezent este înşelătorul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este Diavol. Mai crezi că există aşa ceva? Dacă cumva te răsplătit” (Proverbele 13:13). îndoieşti, vreau să-ţi atrag atenţia că este imperios necesar Îţi scriu aceste lucruri pentru că trăim într-un veac să crezi în Dumnezeul, Bibliei dar şi în diavolul Bibliei, în în care orice fel de autoritate este ridiculizată, un veac Cel dintâi, ca să te apropii de El în fiecare zi iubindu-L, în al disoluţiilor periculoase, modă diabolică care şi-a pus cel de-al doilea ca să fugi cât poţi de mult. amprenta pe nesimţite, chiar şi pe teologia Persoanei Cineva, frământat şi adânc îndurerat de regresul Divine, aşa încât cărţile de morală sugerează mai moral al Bisericii, îmi sugera zilele trecute, într-o stare de degrabă imaginea unui Dumnezeu bun, care zâmbeşte vorbă, că una din soluţii pentru a ieşi din criza actuală ar îngăduitor precum un moşneag, la toate ghiduşiile şi fi să căutăm să cultivăm în cei credincioşi, prin predicile nebuniile creştinilor, dizolvându-şi autoritatea în propria-i noastre, credinţa în existenţa lumii şi a diavolului, credinţă bunătate. Aşa că, pentru mulţi creştini moderni, Biblia lui care s-a pierdut fiindcă, sugera el, nu te poţi apropia de Hristos, a sfinţilor Apostoli şi a Bisericii primare, adică Dumnezeu decât fugind de lume şi de dumnezeul ce o Vechiul Testament, a ajuns un fel de pubelă în care s-au guvernează - diavolul. Mai adăugă printre altele că mulţi adunat gunoaiele istoriei lui Israel, popor care a fost credincioşi nu mai pot defini, în lumina Scripturilor, sensul înlocuit de noul Israel, care este Biserica. Prin urmare, noţiunii lume, iar cât despre Marele înşelător au serioase se consideră că Biserica nu mai are nimic în comun cu îndoieli că ar exista. Nu l-am contrazis atunci, dar i-am acel popor şi nici prea mult cu Scripturile lui, altfel cum îţi promis că o să reflectez la această idee. explici faptul că cele mai multe calendare cu texte alese Textul citat mai sus, din cartea Proverbele, nu trebuie pentru a fi citite la serviciile divine, sau liturgice, în cursul să-l citeşti numai în cheia lui autoritativă, ci şi în cea unui an, nu cuprind texte din Scripturile vechi, ci exclusiv a necesităţii logice, adică aşa cum ţi-am scris, în ce mă din Noul Testament? priveşte, cred că acel text se adresează în special tinerilor, Pentru alţii, şi numărul acestora creşte periculos, căci în tinereţe se pune piatra unghiulară a personalităţii Vechiul Testament nu numai că nu este normativ, ci mai fiecăruia şi nu mai târziu. Ai observat că orice mlădiţă este degrabă, un fel de magazie de vechituri, în care doar Isus şi mai elastică şi mai uşor de modelat primăvara? Ai băgat de sfinţii apostoli au avut autoritatea să intre, să „cotrobăiască” seamă, iarăşi, că vasul de lut este format de mâna olarului şi să aleagă pentru creştini ceea ce le este necesar pentru atunci când lutul e moale şi se supune fiecărei atingeri? Şi mântuire, în consecinţă dacă un anume adevăr nu este încă ceva, preaiubite frate, aşa cum vasul de lut este lucrat de găsit răspicat afirmat în Noul Testament - şi acesta de o singură mână, tot astfel, deşi remarcam că în cartea este un criteriu foarte serios în valorificarea Cuvântului Proverbele sunt multe texte care se adresează tinerilor, lui Dumnezeu dat lui Israel - ci numai în Scripturile vechi, totuşi o singură inspiraţie Ie-a alcătuit şi o singură autoritate adevărul acela trebuie ignorat şi respins ca fiind inoperant, le va folosi în formarea ta, fie pentru viaţa aceasta, fie ba chiar periculos. Este oare o formă de antisemitism pe pentru cea viitoare. Cred c-aş putea parafraza pentru tine care o slujim fără să ştim? Poate ai rămas şocat când, în una un anume proverb spunând: „Spune-mi ce înveţi şi-ţi voi din scrisori, ţi-am spus că Nebunia a ajuns să cârmuiască spune cine eşti şi mai ales ce vei deveni”. din umbră chiar şi marile universităţi teologice. • „încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura dacă ea Rămâi sănătos! te îndepărtează...”. Zaharia Bica 11

Statutul spiritual şi moral al creştinului „El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui...” (Evrei 1:3) Lepadati orice clevetire Continuăm să învăţăm, în lumina Sfintelor Scripturi, mi-a făcut mult rău. Domnul îi va răsplăti după faptele lui. cum să vorbim. Acum să studiem cum să nu Păzeşte-te şi tu de el, pentru că este cu totul împotriva clevetim, examinând întreaga „familie” vinovată, cuvintelor noastre” (2 Timotei 4:10-15). sinonimele pentru a cleveti: a bârfi, a vorbi de rău, a Un contra exemplu îl avem pe Moise care a încercat calomnia, a defăima, a ponegri etc. odată să facă dreptate, să judece între fraţi dar a primit Apostolii Domnului au condamnat categoric această replica: „Cine te-a pus pe tine mai mare şi judecător practică păcătoasă: „Lepădaţi dar orice răutate, orice peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori şi pe mine vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire” cum ai omorât pe Egipteanul acela?” (Exodul 2:14). Însă (1 Petru 2:1); „Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, mai târziu, când este învestit de Dumnezeu în lucrare să vă găsesc aşa cum n-aş vrea să vă găsesc, şi eu însumi nu numai că trebuia să judece, dar a şi fost apărat de să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea. Mă tem să nu găsesc Dumnezeu, când a fost pusă la îndoială autoritatea sa. gâlceavă, pizmă, mânii, desbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări” (2 Corinteni 12:20); „Ci v-am scris să 2. Aparente scuze n-aveţi nici un fel de legături cu vreunul care, măcarcă îşi zice „frate” totuşi este curvar sau lacom de bani sau închinător Atunci când depăşim limita de viteză, ştim că e la idoli sau defăimător sau beţiv sau răpareţ; cu un astfel contrar legii, dar ne permitem, deoarece găsim scuze, de om nu trebuie nici să mâncaţi” (1 Corinteni 5:11); „Nu vă justificări pentru încălcarea legii. Cum ar fi: „Merg în vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe misiune, Domnul e cu mine şi nu pot întârzia”. Realitatea un frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea ne dezvăluie tragediile acestui fel de gândire. Tot aşa, sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al pe plan spiritual, ne permitem unele încălcări ale legii Legii, ci judecător” (Iacov 4:11). divine, găsind scuze, justificări. Care ar putea fi acestea? Le vom nota pentru a putea observa argumentele şi 1. Ce nu este contraargumentele. vorbirea de rău? a) Spun adevărul! 12 În Biserică şi în societate există oameni rânduiţi pentru a Vom lua cazul când Moise este vorbit de rău de face dreptate şi judecată, fără de care nu ar funcţiona aceste instituţii, dar nu toţi oamenii au dreptul să judece. „...Dar sora şi fratele lui: „Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui tu, cine eşti de judeci pe aproapele tău?” (Iacov 4:12). De Moise din pricina femeii etiopiane pe care o luase el de exemplu, Pavel nu vorbeşte de rău pe Dima şi Alexandru, nevastă; căci luase o femeie etiopiană. Şi au zis: «Oare ci datorită slujbei lui, are dreptul să informeze fraţii de numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi pericolul acceptării lor, deoarece i-au fost colaboratori, prin noi?» Şi Domnul a auzit-o…Eu îi vorbesc gură către până la căderea lor din credinţă: „Căci Dima, din dragoste gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles, ci pentru lumea de acum m-a părăsit... Alexandru, căldărarul, el vede chipul Domnului. Cum de nu v-aţi temut, deci, să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?” Domnul S-a aprins de mânie împotriva lor. Şi a plecat” (Numeri 12:1-9). Lui Moise nu i s-au adus acuze neadevărate şi totuşi Dumnezeu le consideră păcat şi pedepseşte păcatul. Sfatul biblic este clar: „Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor!” (Iacov 4:11a). Aici nu spune să nu ne vorbim de rău dacă sunt lucruri neadevărate, ci „nu vă vorbiţi de rău”. Totdeauna când sunt ispitit cu scuza „doar spun adevărul”, e bine să ştiu cine este Adevărul: „Isus i-a zis:

„Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa...” (Ioan 14:6a). Deci să cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică. 13 spunem Adevărul, să-L vestim pe Domnul şi mântuirea, nu Prea iubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele, este să pierdem vremea; să fim misionari, nu procurori! din Dumnezeu: cine face răul, n-a văzut pe Dumnezeu. Toţi, chiar şi Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie; şi b) Trebuie să spun! noi mărturisim despre el: şi ştii că mărturisirea noastră este adevărată” (3 Ioan 1:9-12). Aici avem şi exemplu de o vorbă Uneori avem impresia că oamenii sunt dezinformaţi şi e bună pusă de apostol pentru Dimitrie care era văzut ca rău de datoria noastră să le spunem ce s-a întâmplat. Astfel ştirile de Diotref. Veghez să elimin răul, în aşa fel să nu-l înlocuiesc circulă din toate părţile şi de regulă pierd din autenticitatea cu un alt rău (vorbirea de rău). lor, dar chiar în cazul celor transmise cu acurateţe, oamenii sunt de obicei subiectivi. Domnul Isus a spus următoarele: e) Doar ascult! „Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru Sunt situaţii când ca musafir într-o familie, cineva că nu Sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine… deschide un subiect de vorbire de rău. E nepoliticos, ca Am multe de zis despre voi şi de osândit în voi; dar Cel musafir, să-i spun gazdei că e păcat să se vorbească de ce M-a trimis, este adevărat; şi Eu, ce am auzit de la El, rău şi astfel pot lua poziţia mutului, nici nu aprob, nici nu aceea spun lumii” (Ioan 8:15-26). Fiul lui Dumnezeu, chiar condamn, doar ascult, să nu jignesc. E oare o poziţie dacă ştia totul fără ca cineva să-l informeze şi ar fi putut să-i bună? Cel vorbit de rău nu ştie şi nu se poate apăra, nu osândească pentru multe, nu lucra singur, ci sub autoritatea poate vorbi. Atunci să stau şi eu mut? Nu! „Deschide-ţi şi dispoziţia Tatălui. gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi!” Noi cum procedăm? Să vedem ce a spus David când (Proverbe 31:8); „Mai bine o mustrare pe faţã, decât o era vinovat şi la strâmtoare: „Vrăjmaşii mei zic cu răutate prietenie ascunsã” (Proverbe 27:5). Ca musafir nu-i uşor despre mine: «Când va muri? Când îi va pieri numele?» să înfrunţi, dar trebuie să fac tot ce pot să nu păcătuiesc Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte neadevăruri, nici ca ascultător. „Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău; şi când lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţinea gura să pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară. Toţi vrăjmaşii mei nu te amesteci” (Proverbe 20:19). şoptesc între ei împotriva mea şi cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea. «Este atins rău de tot, zic ei, iată-l f) Şi el m-a vorbit de rău! culcat, n-are să se mai scoale!»” (Psalmul 41:5-8). Trebuie să spun? Sunt oameni care abia aşteaptă să aibă temeiuri, Aceasta este ispita de tipul: „dinte pentru dinte”. lucruri adevărate ca să poată face rău. Nu cumva le dictez Chiar dacă în Vechiul Testament era scris aceasta, tot eu temeiurile de care au nevoie ca să adauge şi neadevăruri acolo este scris şi: „Să nu urăşti pe fratele tău în inima la ele? ta; să mustri pe aproapele tău; dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui.Să nu te răzbuni, şi să nu ţii necaz c) Eu nu fac chiar aşa! pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul” (Leviticul 19:17). Aceasta În Romani 2:1 este scris „Aşa dar, omule, oricine o putem traduce pentru tema noastră astfel: Dacă altul a ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci fost ispitit să păcătuiască, să nu mă încarc cu un păcat din prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă pricina lui, vorbindu-l de rău. Diavolul caută să ispitească tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri”. Deci, sunt pe unii să păcătuiască, iar pe alţii să-i vorbească de rău, osândit dacă am făcut şi eu la fel, dar dacă n-am făcut chiar ca astfel să-i prindă şi pe unii şi pe alţii. Doamne ajută-ne aşa de grav sau n-am făcut deloc asemenea faptă, mai sunt să nu dăm prilej diavolului. Ispite - scuze mai sunt multe. osândit? Dacă am altele la activ, sigur nu scap. „Căci, cine Dumnezeu să ne dea pricepere, să nu cădem în ispita păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă, clevetirii! se face vinovat de toate” (Iacov 2:10). Biblia vine cu sfaturi menite să ne protejeze de greşelile CONCLUZIE acestea: „Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru Lupta noastră nu este împotriva clevetitorilor, fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de Dumnezeu ne păzeşte de ei: „Tu îi ascunzi, la adăpostul păcătuire” (Romani 14:13); „Cine defaimă pe aproapele Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi de limbile-cari-i clevetesc” (Psalmul 31:20); „Ferice va tace” (Proverbe 11:12). Eu nu fac chiar aşa, dar fac aşa fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, cum scrie mai sus? va vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi veseliţi- d) Veghez să elimin răul! vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de Dorinţa de a veghea să nu existe păcat în Biserică voi” (Matei 5:11). Să luptăm să nu clevetim noi pe alţii, să este o cerinţă biblică : „Să veghem unii asupra altora, ca nu păcătuim în nici un fel, ca astfel, când suntem vorbiţi de să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune” (Evrei 10:24); rău să nu existe temeiuri şi să ne putem bucura: „Feriţi-vă „Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui născut” (Evrei 12:16). Răul se elimină prin îndemnul la Meu care este în ceruri” (Matei18:10). Lepădaţi orice fel dragoste şi fapte bune, nu prin vorbire de rău. de clevetire! Un exemplu de clevetitor ce dorea să facă ordine în Biserică este Diotref: „Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, Cristian Dan căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi. De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţămeşte cu atât; dar nici el nu primeşte pe fraţi, şi împiedecă şi pe

Continuare de articole „...dacă s-ar fi scris cu deamăruntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea” Ioan 21:25) (continuare din pagina 5) 14 3. Nutriţia exclamă: „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau Dumnezeu Creatorul, ne-a conceput pentru necurat” (Fapte 10:14). Aceleaşi pericole se ascund şi în bucuria Sa - „se va bucura de tine cu mare bucurie, va hrana spirituală procesată, rafinată, congelată, prăjită, tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie condimentată cu umanism, nihilism, existenţialism etc. pentru tine” (Ţefania 3:17). Fiind Creatorul nostru, a După cum trupul nostru are nevoie de o hrană sănătoasă pregătit şi hrana noastră cea de toate zilele. El a zis: pentru a fi ferit de boli, de asemenea, sufletul nostru „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care trebuie hrănit la început cu lapte, apoi cu „hrana tare este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră” (Genesa s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi 1:29). Mai apoi, Dumnezeu a adăugat un supliment: răul” (Evrei 5:14). „să mănânci iarba de pe câmp” (Genesa 3:18), adică legumele şi zarzavaturile. După potop, a acceptat ca 4. Aerul omul să mânânce carne, în schimb i-a precizat lui Noe Aşa cum am spus, omul poate trăi mai multe încă de la intrarea animalelor în corabie, să ia câte zile fără mâncare, câteva zile fără apă, însă fără aer şapte perchi din dobitoacele curate şi câte o pereche trăieşte doar câteva minute. Organismul nostru are din animalele necurate. Noe, după ieşirea din corabie, nevoie vitală de oxigen pentru că el asigură o circulaţie a zidit un altar pe care a adus ardere din toate păsările sănătoasă a sângelui, împrospătează corpul, îl face curate. Mai târziu, în drumul spre Canaan, Dumnezeu puternic şi sănătos. Aerul stimulează apetitul, ajută avertizează poporul cu privire la consumul de grăsime: digestia, oxigenează optim creierul şi induce un somn „Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, profund şi dulce. Toate acestea în situaţia unei respiraţii în toate locurile unde veţi locui: cu nici un chip să nu corecte şi profunde. Ionii negativi au ca efect refacerea mâncaţi nici grăsime, nici sânge” (Levetic 3:17), nu doar echilibrului chimic al creierului. Aerul se ionizează în căldura pustiei. Totuşi, el recomandă consumul de negativ prin ventilarea încăperilor şi umplerea lor cu carne din animalele curate, extrem de rar: „Totuşi, când aer proaspăt, care face să crească secreţia serotoninei vei dori, vei putea să junghii vite şi să mănânci carne în în creier, fapt ce duce la creşterea bunei dispoziţii. Ionii toate cetăţile tale, cât îţi va fi dat prin binecuvântarea pozitivi din aerul stătut provoacă tendinţe depresive, Domnului, Dumnezeului tău; cel ce va fi necurat şi cel de anxietate, diminuarea performanţelor intelectuale. ce va fi curat vor putea să mănânce din ea, cum se Pe plan spiritual, vântul este unul din simbolurile mănâncă din căprioară şi din cerb” (Deuteronom 12:5). Duhului Sfânt, a cărui prezenţă contribuie la În noul legământ apostolul Iacov accentuează pericolul refacerea echilibrului spiritual. Vântul proaspăt, consumului de dobitoace zugrumate, sânge, lucruri aducător de binecuvântare venea peste ţara lui Israel, jertfite idolilor, curvie, „lucruri de cari, dacă vă veţi păzi, dinspre Marea Mediterană. Cel aducător de praf galben va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi” (Fapte 15:29). venea din pustie şi era privit ca un blestem pentru că Medicina modernă a demonstrat adevărul cu odată cu el venea seceta şi consecinţele ei. privire la principiile de sănătate prescrise de Dumnezeu. Se cunoaşte efectul deosebit al consumului de hrană 5. Terapia prin credinţă (Încrederea în vie, hrană nepreparată termic, în consolidarea sănătăţii Dumnezeu) organismului, care păstrează enzimele. S-a demonstrat că hrana gătită are şi consecinţe. „Boala şi hrana gătită au Organizaţia mondială a sănătăţii defineşte apărut simultan”, afirma Dr. Edward Howell. Prin fierbere, sănătatea ca fiind o stare de confort perfect fizic, enzimele sunt distruse. Iată de ce hrana gătită se mai mental şi social şi nu, pur şi simplu, doar absenţa numeşte şi hrană moartă. Sunt deja cunoscute pericolele bolii sau a stării de sănătate. Credinţa înseamnă care decurg din chimizarea fermelor, industrializarea mai întâi încredere în Dumnezeu. Există o puternică cărnii, consumul alimentelor rafinate, procesate; pericolul relaţie între trup şi suflet. Un trup sănătos este şi aditivilor alimentari, cancerigeni; consumul legumelor, rezultatul relaţiei cu Dumnezeu prin credinţă. Se zarzavaturilor, fructelor modificate genetic; consumul ştie că există mai multe feluri de credinţă: credinţă băuturilor carbogazoase în detrimentul consumului naturală, ca dar al Duhului Sfânt, ca roadă a Duhului zilnic de doi litri de apă, care este indicat de specialişti în Sfânt, cea care, mai întâi, vine în urma auzirii medicină. Unul din pericolele cele mai mari îl constituie Cuvântului lui Dumnezeu. Toate celelalte domenii consumul de grăsimi, care sunt sursele principale ale sunt necesare pentru sănătate, dar credinţa are declanşării bolilor de diabet, bolilor cardiovasculalare şi beneficii uluitoare. Credinţa în Dumnezeu (Ioan lista poate continua. 14:1), în Domnul Isus (Ioan 3:16), în Duhul Sfânt Apostolul Petru, care a fost unul din apropiaţii (Efeseni 1:13) ascunde comori de bogăţie pentru Domnului Isus, după ani de zile de la înălţarea Lui, atunci suflet şi trup. Prin credinţă beneficiem de: iertarea când n-a înţeles ce a vrut să spună Domnul prin vedenie, de păcate (Fapte 10:43), mântuire, graţie din condamnare şi moarte spirituală, ca o consecinţă a

păcatului (Ioan 3:17; 11:25-26), statutul de copii ai lui Astăzi a apărut o altă adicţie: internetul, jocurile Dumnezeu (Ioan 1:12), pace cu Dumnezeu (Romani 5:1), sfinţire (Fapte 26:18), protecţie, pază de diavol de noroc, mass-media, muzica rock, etc. Deşi este (1 Petru 1:5, 9), viaţă veşnică (Ioan 3:14-16). ultima virtute în scopul care defineşte roada Acţionăm prin credinţă? Credinţa este Duhului Sfânt – autocontrolul (stăpânirea de sine, imperativă: în lupta spirituală, prin scutul ei (Efeseni înfrânarea poftelor) îl face pe biruitor (abstinent) 6:16; 1 Timotei 6:12), lupta pentru apărarea ei (Iuda cel mai puternic viteaz: „... cine este stăpân pe sine 1:3), stând fermi în ea (1 Corinteni 6:13), pentru a fi preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi” plăcuţi lui Dumnezeu (Evrei 11:16), în rugăciune prin (Proverbe 16:32). credinţă (Matei 21:22), pentru vindecare - „Credinţa ta te-a mântuit” (Matei 9:22). 7. Timpul de odihnă Dovedim credinţa prin fapte? Umblăm prin Un om de 90 de ani, doarme în timpul vieţii, credinţă, nu prin vedere (2 Corinteni 5:7). Vestim aproximativ 30 de ani. Aceasta în cazul în care respectă Evanghelia practică, prin epistola vieţii noastre timpul optim de somn, care este de 8 ore pe zi. Somnul (2  Corinteni 3:2). Ajutăm pe cei ce au nevoie de noi adânc şi odihnitor are numai avantaje. În somn are loc în speranţa răsplătirii (Romani 12:19). Binecuvântăm regenerarea: fluxul sanguin alimentează creierul cu prin credinţă - ne apropiem de Dumnezeu prin credinţă 15%, faţă de numai 5% când suntem în veghe, 25% (Evrei 4:16). Şi cum credinţa este strâns legată de din sânge regenerează rinichii, faţă de numai 2-3% în speranţă şi dragoste, efectele terapiei prin credinţă timpul zilei. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu stomacul. sunt nemăsurabile. S-a demonstrat că cei care se Aşadar, somnul este un bun remediu în orice boală. De încred în Dumnezeu se roagă, cântă, relaţionează sau asemenea, un somn odihnitor ne poate ajuta în mare socializează, adică au prieteni şi nu se izolează, se măsură la controlarea nivelului de cortilaj (hormon produs bucură de sănătate şi fericire incomparabil mai bune de suprarenale în caz de stres) şi reduce pe termen decât cei ce nu o fac. lung riscul unor boli cronice. Lipsa de somn afectează sănătatea fizică şi mentală şi conduce la îmbătrânirea 6. Autocontrolul prematură, scăderea capacităţii imunitare. Mai este denumit înfrânarea poftelor sau Iată câteva din efectele oboselii: mental - fectează stăpânirea de sine. Tentaţiile îşi au originea în ceea ce negativ memoria; emoţional - frustrare şi irascibilitate; au căzut strămoşii noştri Adam şi Eva: curiozitatea de productiv - iniţiativă mai puţină şi scăderea eficienţei; a gusta ceva plăcut la privit - „Femeia a văzut că pomul siguranţă - scade atenţia, judecata devine neclară, era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de accidentele apar mai uşor; sănătate - scade depresia dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat, deci, din rodul imună, scade imunitatea la răceli; grijă - este cunoscut lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea faptul că oboseala cronică survine mai rapid când se şi bărbatul a mâncat şi el” (Geneza 3:6). Aşa ia naştere efectuează o muncă intelectuală faţă de cea fizică. cercul vicios al păcatului. Apostolul Pavel spune: Melatonina sau hormonul revigorării se secretă numai „...mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca noaptea, iată de ce este bine să dormim două ore nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi înainte de miezul nopţii. Acest hormon care încetineşte să fiu lepădat” (1 Corinteni 9:27). Dumnezeu a creat îmbătrânirea se găseşte în alimente cum ar fi: ovăzul, plăcerea, dar a aşezat-o între hotarele raţiunii şi ale porumbul, orezul integral, în roşii şi în banane. conştiinţei. Diavolul a exacerbat instinctele, care prin Dumnezeu a rânduit o zi de odihnă. Chiar dacă am intrat păcat degenerează în patimi – vicii. Dumnezeu a creat într-o odihnă permanentă pentru suflet, când am primit plăcerea de a căuta, a vorbi, a mânca, a munci, de odihna Domnului Isus, fiindcă vieţuim în coordonate de repaus săptămânal, de intimitate între soţ şi soţie etc. spaţiu şi timp, porunca a patra este o binecuvântare Autocontrolul înseamnă măsură şi cumpătare, pentru pentru sănătatea spirituală şi fizică. a putea funcţiona familia, societatea, cât şi lumea. Diavolul a distrus aceste tipare rânduite de Dumnezeu 8. Exerciţiul fizic 15 prin desfrâu şi descătuşarea instinctelor. El îndeamnă Este o binecuvântare pentru om să aibă în firea oamenii să încalce rânduielile puse de Creator. Cei lui dorinţa de mişcare pentru că ea previne majoritatea ce nu ascultă de vrăjmaş practică virtutea Duhului bolilor şi tot atât de adevărat este că mişcarea Sfânt, numită înfrânarea poftelor şi se abţin de la viciile devansează cele mari puternice medicamente şi aduce dezlănţuite în societatea de azi. Aceasta înseamnă numai satisfacţii celor ce o iubesc. Astfel, exerciţiul fizic abstinenţă.Apostolul Petru defineşte opusul abstinenţei, este cel mai mare factor preventiv al îmbătrânirii. Fiecare dependenţă: „Căci fiecare este robul lucrului de care oră cheltuită prin activitate fizică adaugă două ore la este biruit” (1 Petru 2:19b). Societatea legiferează speranţa de viaţă. Activitatea fizică moderată, dacă este consumul de droguri legale cum ar fi: tutunul, alcoolul făcută cu regulalitate, comportă efecte semnificative: şi cafeaua. Prin acestea, oamenii provoacă mânia măreşte eficienţa inimii, determină creşterea de globule şi pedeapsa divină. „De aceea, omorâţi mădularele roşii; dezvoltă hormonul de creştere şi normalizează voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, glicemia; relaxează arterele şi tensiunea arterială, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli. Din reduce colesterolul şi grăsimea din sânge, măreşte pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste eficenţa plămânilor, favorizează digestia, scade fiii neascultării” (Coloseni 3:5-6). (continuare în pagina următoare)

greutatea suplimentară, întăreşte oasele, ridică starea de optimism, combate insomina, îmbunătăţeşte capacitatea intelectuală, întăreşte sistemul imunitar şi încetineşte procesul de îmbătrânire. Îmbătrânirea este rezultatul a trei factori: genetici, de mediu şi stil de viaţă. O persoană de optzeci de ani trăieşte ca la o altitudine de 2000 de metri, când creierul şi organsimul sunt oxigenate mai puţin. Îmbătrânirea poate fi amânată şi prevenită prin creşterea vitaminei E şi a alimentaţiei anti-oxidante, prin reducerea aportului caloric, scoţând grăsimile şi uleiurile din alimentaţie, printr-un aport de apă mai ridicat şi zile alternative de post. David întreabă: „Cine este omul, care doreşte viaţa, şi vrea să aibă parte de zile fericite? Fereşte-ţi limba de rău şi buzele de cuvinte înşelătoare! Depărtează-te de rău şi fă binele; caută pacea şi aleargă după ea!” (Psalmul 34:12-14). „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, Experienţe care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...” Evrei 13:7 Familia Voronaev (partea a IV-a) 16 Documentele istorice atestă că viaţa oamenilor ajuns la dumneavoastră. Mulţumim foarte mult pentru înainte de evenimentele sângeroase ale celor două dragostea dumneavoastră în Cristos şi pentru cei 200 de conflicte: Primului Război Mondial şi a Războiului Civil dolari primiţi prin Administraţia americană de ajutorare. a fost una foarte frivolă, plină de plăceri şi destrăbălare. În curând sper să primesc două colete. Am primit două Balurile ţineau până dimineaţa, şampania curgea ca colete de la adunările penticostale ruse: unul în valoarea un râu. Dar acum nu a mai rămas nimic din „bogăţia de 30 de dolari, iar celălalt în valoarea de 120 de dolari lor“. Oamenii s-au trezit în sărăcie şi s-au îngrozit de americani. Amândouă coletele au fost împărţite între starea lor. În astfel de zile, goliciunea omului este dată membrii uniunii noastre. De asemenea, am primit prin pe faţă, toate „măştile“ cad şi începe să plângă ca un fraţii Vasilenko şi Gerris, de la aceeaşi organizaţie, copil, înţelegându-şi nimicnicia în faţa lui Dumnezeu şi şaptesprezece colete cu îmbrăcăminte pentru oamenii zădărnicia oricărui efort omenesc de a aranja această din adunarea noastră. Aceste haine ne-au fost trimise viaţă prin propriile forţe. Omul se vede pe sine în faţa nu numai de către adunările penticostale ruse, ci şi de tronului lui Dumnezeu şi singurul lucru care-l poate spune către penticostalii americani, aşa cum scrie în revista este: „Vai de mine!“ Trebuie să adăugăm aici importanţa „Evanghelia Pentecostului“ din 24 decembrie 1921. Vă auzirii Cuvântului adevărului în astfel de situaţii din viaţa mulţumim pentru acel articol. Am primit o scrisoare de la unui om şi cât de important este ca cei ce duc Vestea adunările penticostale ruse din New York, care vorbeşte Bună să fie gata să asculte de vocea lui Dumnezeu şi să despre fratele I. Vasilenko. El nu mai este pastor în răspundă chemării Lui atunci când sunt trimişi în lucrare. adunări, dar colaborează cu ei în continuare. Dumnezeu Fără îndoială, unul din lucrurile care a ajutat la succesul ne-a ajutat să mai deschidem două adunări penticostale: predicilor lui Voronaev şi Koltovici a fost smerenia lor şi una în gubernia Podolsk, iar cealaltă în gubernia Kiev. trăirea în ascultare faţă de voia lui Dumnezeu. Misionarii În ambele adunări, multe persoane au fost botezate nu doar că îi mângâiau pe oameni, vorbindu-le din cu Duhul Sfânt. Slavă Lui! În 28 mai am avut un botez Cuvânt, ci împărţeau cu ei şi darurile materiale pe care mare în Marea Neagră, conform textului din Evanghelia le primeau de la fraţii din America. după Matei 28:19-29. S-au botezat câteva suflete şi au În 17 iunie 1922, Ivan Voronaev scrie următoarea fost prezenţi mulţi oameni. Fratele dumneavoastră în scrisoare către G.R. Flower: Dragă frate Flower! Am Domnul, I.E. Voronaev. primit scrisoarea dumneavoastră din 26 aprilie 1922. Predicarea adevărului în acea vreme era primită Sunt bucuros că scrisoarea mea din 1 martie 1922 a de către oameni, nu numai pentru că ei aveau nevoie

Când am păşit pe calea credinţei, ne-am luat startul de la linia de plecare prin pocăinţă, naştere din nou, botez. Apoi trebuie să alergăm, să ne ducem mântuirea şi sfinţirea până la capăt în frică de Dumnezeu (Filipeni 2:12; 2 Corinteni 7:1). Alergarea noastră să fie în biruinţă, pentru că numai atunci când vom ajunge la linia de sosire, va urma pregătirea pentru răsplătire la prima înviere. „Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui” (Apocalipsa 22:12). Până atunci să nu uităm că legile sănătăţii fizice sunt tot atât de valoroase şi în cele opt domenii spirituale: Dumnezeu (soarele nostru) – Cuvântul (apa) – Hrana spirituală (nutriţia) – atmosfera divină (aerul), încrederea în Dumnezeu, - autocontrolul, odihna şi alergarea. Simion Buzduga de mângâiere, ci pentru că în situaţia dată, aceasta era adunau tot mai mulţi ascultători. Biserica din Odessa singura soluţie rămasă. La problemele ţării descrise mai creştea foarte repede. După o jumătate de an, prima sus – foametea, frigul, bolile, distrugerea, s-a adăugat şi clădire a devenit neîncăpătoare şi adunarea s-a mutat pe teroarea noului sistem politic. În fiecare oraş erau înfiinţate strada Tiraspolskaia, nr. 4. După încă doi ani, din acelaşi aşa-numitele „tribunale“, unde zi şi noapte erau aduşi motiv au închiriat o altă clădire, de pe strada Jukovskii, oameni suspectaţi pe drept sau pe nedrept de neloialitate nr. 39. În aprilie 1926, numărul membrilor a ajuns la 379 faţă de noul sistem. Mulţi dintre ei erau trimişi în puşcării, de persoane, iar adunarea s-a mutat într-un alt loc, o dar majoritatea erau executaţi pe loc. Noaptea, locuitorii clădire cu patru etaje de pe str. Cicerin, nr. 91 (cunoscută blocurilor aflate în apropierea unor astfel de „tribunale“, în Odessa sub numele de „casa Ptaşnikovîh“). Parterul erau treziţi de sunetele împuşcăturilor, cutremurându-se clădirii era ocupat deu nişte depozite, iar la etajul întâi la gândul că într-o noapte pot să ajungă şi ei acolo. Toţi a început să se adune biserica. Locul era atât de larg, se temeau pentru viaţa lor. Pentru oricine ameninţarea încât putea să adăpostească o mie de oameni. (La ora de a fi arestat şi împuşcat fără judecată putea să devină actuală în clădirea respectivă, se află unul din corpurile realitate în orice moment. Noaptea, grupuri de „cekişti“ (de Universităţii economice din Odessa). Această clădire la CEKA – aşa numita „Comisie extraordinară“, un organ se afla în apropierea casei lui Voronaev, de pe strada al securităţii naţionale menit să apere realizările revoluţiei) Jukovskogo, nr. 14 (în timpul celui de-al Doilea Război mergeau din casă în casă arestând pe cei suspecţi şi apoi Mondial această casă a fost distrusă). „eliberând“ de ei „viitorul luminos al Patriei“. În fiecare Odată cu creşterea bisericii, creştea numeric şi dimineaţă ziarele tipăreau lungile liste cu cei care au fost familia lui Voronaev. În Odessa li se nasc încă doi copii: executaţi în noaptea care a trecut. Conform statisticii fiica Nadejda (1923) şi fiul Timotei (1926). Astfel numărul oficiale, între 1917 şi 1922, au fost omorâţi copiilor lor a ajuns la cifra biblică a perfecţiunii. Iată un un milion opt sute de mii de „suspecţi“, dar câţi fragment din interviul luat Ekaterinei Voronaev în care dintre aceştia nu au intrat în calculele acestor statistici! povesteşte despre acel timp: Nimeni nu avea siguranţa că se va trezi dimineaţa în — Cât de mult timp aţi stat în Odessa? patul în care s-a culcat seara. Fiecare se pregătea de — Până în anul 1930. Noi lăsasem ceva bani în ce era mai rău. Mulţi nu rezistau la presiunea acestei Bulgaria, iar cei de acolo ne-au trimis în schimb mâncare. ameninţări şi înnebuneau. Azilele pentru bolnavii psihici Apoi am primit colete din America pentru toţi – şi pentru erau arhipline. cei credincioşi şi pentru cei necredincioşi: orez, lapte, Oamenii, disperaţi de groaza necunoscutului, îşi slănină. Ne-au susţinut puţin. ridicau ochii spre cer şi strigau către Dumnezeu. Se — În aceşti 9 ani cât aţi stat în Odessa, câţi membri înregistrează o creştere semnificativă a numărului de avea biserica? biserici în acea perioadă. Multă lume venea la pocăinţă, — În jur de o mie de membri. părăsind felul vechi de vieţuire şi împăcându-se cu — Câtă vreme aţi locuit în Odessa, soţul Dumnezeu. „Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am dumneavoastră pleca vreodată undeva? adus aminte de Domnul...“ (Iona 2:7). Veşnicia era mai — Pleca şi la Moscova şi în Leningrad, şi prin reală ca niciodată şi oamenii erau în faţa alegerii: să localităţile din împrejurimi. păşească în ea împăcaţi cu Dumnezeu sau să rămână — Ce făcea soţul dumneavoastră în timpul plecărilor cu „fiii neascultării“. Este de prisos să spunem că nimeni lui? Mergea să predice la baptişti şi creştini evanghelici? nu era interesat în învăţături şi dogme, oamenii căutau — O, el deja predica plinătatea Evangheliei, botezul mângâiere şi pace cu Dumnezeu. Sufletele oamenilor nu duhovnicesc, spălarea picioarelor. doreau „cunoştinţe care îngâmfă“ (1 Cor. 8:1b) – ceea ce — Dar când aflau că el e penticostal? găseau în bisericile baptiste şi evanghelice, ci tânjeau să — El a mers acolo ca penticostal şi predica botezul găsească acea unire perfectă cu oceanul mângâierilor şi cu Duhul Sfânt. Oamenii primeau învăţătura lui în toate al dragostei, care este Duhul Sfânt. Dogma baptistă pălea adunările. atunci când predica Ivan Voronaev şi Vasili Koltovici. Predicile penticostale vii, înflăcărate de Duhul Sfânt, 17(continuare în pagina următoare)

Experienţe „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu;...” Evrei 13:7 18 — Şi baptiştii? multe sinagogi şi se pare că multe suflete din poporul — Şi baptiştii. Dumnezeu boteza cu Duhul Sfânt evreu însetau după mângâiere. Precum Simeon, care şi oamenii se bucurau. Soţul meu lipsea de acasă câte aştepta mângâierea lui Israel şi care a venit la Templu două-trei luni. Mergea la Moscova, la Leningrad, prin mânat de Duhul, tot aşa şi aceşti evrei au fost mânaţi toate locurile... de Duhul către învăţătura Pentecostului, începând să — Bun, dar când el venea la Moscova, la biserica se închine lui Dumnezeu în duh şi în adevăr. Mulţi iudei baptistă, predica şi oamenii primeau botezul cu Duhul ortodocşi au devenit penticostali. Dumnezeu, trimiţând Sfânt, ce făceau după aceea cei botezaţi? Continuau să lucrători în ogorul Său, nu i-a lăsat fără daruri. Aceste meargă la baptişti? daruri se vedeau în acţiune, în predicare şi în rugăciunile — Nu, se adunau separat. Soţul meu locuia acolo. lor. S-au păstrat publicaţii din presa ateistă, unde chiar şi — Şi cum au reacţionat baptiştii? inamicii creştinismului recunoşteau abilităţile de orator şi — S-au separat, dar nu puteau să spună nimic. de organizator ale lui I. Voronaev. Nimeni nu-i asculta, fiindcă vedeau că ceea ce facem Iată ce scrie în revista „Ateistul“ un ideolog‑activist, noi corespunde Scripturii. N. Gurici, intitulându-şi articolul „Tremuricii şi liderul lor, — În anul 1930, cam câte biserici penticostale erau Voronaev“: „Trebuie să recunoaştem că Voronaev este în Rusia şi Ucraina? un orator excepţional, ştie să capteze atenţia auditoriului, — Câteva sute... S-a întâmplat aşa de repede... să-i câştige simpatia, se exprimă clar şi uşor, foarte Foametea, frigul, epidemiile. Oamenii înfometaţi, expresiv, chiar artistic. Predicile lui impresionează dezbrăcaţi. Unde să se ducă? Toţi au venit la Domnul şi auditoriul, îl extaziază şi îl supune voinţei lui. Aceste Domnul turna darul Lui peste ei. calităţi personale deosebite au contribuit substanţial la I. Voronaev scrie în revista „Evanghelistul“ crearea unui mit în jurul lui, la creşterea autorităţii lui următoarele gânduri: „În momentul de faţă, în rândurile şi prin urmare, la răspândirea tot mai mare a credinţei celor credincioşi şi în special printre baptişti, evanghelici «tremuricilor».“ Articolele din revistele baptiste şi şi adventişti sunt multe discuţii despre botezul cu Duhul al grupării lui Prohanov, în care se critica mişcarea Sfânt. Această chestiune este dezbătută de foarte mulţi, penticostală, nu făceau altceva decât să adauge la se vorbeşte despre ea de la amvoanele bisericilor, în popularitatea celei din urmă. În acele reviste se tipăreau discuţii personale, se scrie în presă, interpretările fiind şi adresele adunărilor „ereticilor“. (Ceva asemănător diferite de la persoană la persoană.“ S-a păstrat o s-a mai întâmplat în Rusia înainte de revoluţie. Atunci mărturie a lui Daniil Semionocici Kolbov, care în anii ’20 când evanghelistul Vasili Malov a vizitat Moscova, era membrul bisericii baptiste din Omsk: „În anul 1926, ziarele ortodoxe preveneau populaţia că urmează să în Omsk, au venit fraţii I.E. Voronaev şi M.V. Riumşin din vină un „eretic“, „conducătorul demonilor“. Prin urmare, Odessa. După predica lui Voronaev în casa de rugăciune adunarea unde s-au ţinut serviciile de evanghelizare a baptiştilor, care a fost construită încă în anul 1896 de a fost arhiplină pentru că oamenii au fost curioşi să către moşierul G.I. Mazaev (fostul Preşedinte al Uniunii vadă un „conducător al demonilor“ în persoană. Mai Baptiste pe teritoriul Siberiei de Vest, iar apoi, în vremea mult de şaizeci de oameni au venit atunci la credinţă). comunistă, evanghelist al Uniunii Naţionale Baptiste), Mulţi baptişti şi cei din gruparea lui Prohanov, aflând în biserică au rămas doar opt oameni (până atunci despre aceşti „rătăciţi“, mergeau în Odessa cu gândul adunarea număra 60-70 de membri). În timpul predicii să-i convingă, dar rămâneau ei înşişi convinşi de noua lui Ivan Efimovici, Domnul boteza cu Duhul Sfânt pe cei învăţătură. Aceşti vizitatori rămâneau foarte impresionaţi ce ascultau, ca pe vremea apostolilor (Fapte 10:4). Într-o de organizarea serviciilor penticostalilor, de liderul altă duminică, I.E. Voronaev şi M.V. Riumşin, predicau lor şi familia lui. Experienţa şi calităţile de organizator în piaţa de lângă casa de rugăciune „Molocanin“. Sute ale lui Voronaev inspirau multor oameni respect faţă de oameni ieşeau din mulţime, fiind botezaţi cu Duhul de el. Munca lui de opt ani printre emigranţii slavi din Sfânt, alţii se duceau într-o parte, golindu-şi buzunarele America, înfiinţarea şi organizarea bisericilor baptiste de ţigări şi tutun.“ Un alt fapt: „În satul Konstantinovka şi apoi penticostale, fondarea misiunii şi întregii uniuni (la ora actuală este un oraş de câteva mii de locuitori a creştinilor evanghelici ruşi din America, l-au ajutat în regiunea Nikolaev din Ucraina) exista o biserică să adune experienţa şi cunoştinţele necesare pentru puternică de baptişti. Prezbiterul lor, Bondarenko, făcând lucrarea lui Dumnezeu. o vizită în Odessa, s-a întors de acolo botezat cu Duhul Abilitatea de a redacta reviste creştine i-a dat Sfânt şi având darul limbilor. Biserica s-a rupt în două, dreptul să spună ca şi Pavel: „Pot totul în Cristos care iar Bondarenko a devenit liderul grupului de penticostali. mă întăreşte“ (Flp. 4:13). Familia lui Voronaev a devenit Astfel s-a născut Biserica Creştinilor de Crez Evanghelic o familie misionară, care era un adevărat exemplu al în oraşul Konstantinovka din Ucraina. În Odessa exista slujirii creştine, trăind după principiul: „Eu şi casa mea o mare comunitate evreiască, datorită acestui fapt, vom sluji Domnului“ (Ios. 24:15). Mamă a şapte copii, Odessa era adeseori numită „oraşul evreiesc“. Erau Ekaterina Afanasievna, a slujit la început Domnului

cu cântare, rugăciune şi mărturie, iar apoi a condus şi evanghelici, pentru a încerca să-i convingă de faptul lucrarea de consiliere printre surori. Fiica cea mai mare că învăţătura lor era greşită, plecau de la aceste adunări a lui Voronaev, Vera, la vârsta de 12-13 ani cânta foarte vindecaţi şi înflăcăraţi de Duhul Sfânt. Aceştia se întorceau bine la pian, traducea articole din limba engleză, ştia apoi în adunările lor, pentru a-i convinge pe cei de acolo, bine bulgară şi franceză, recita foarte frumos şi cânta încercând să-i „călăuzească pe calea lui Dumnezeu“. în cor. Fiul cel mai mare, Pavel, de la vârsta de 9-10 Vineri, la ora 19 se ţineau serviciile de rugăciune pentru ani recita şi el poezii, participa în orchestra de coarde şi membrii bisericii. Marţea erau serviciile surorilor, pe care traducea articole din engleză. Copiii mai mici pe măsură le-a început Ekaterina Voronaev, iar apoi ele au fost ce creşteau, îşi aduceau şi ei aportul lor la slujire prin continuate de Polina Vasilievna Kuşnereva, care după un diferite daruri: recitare de poezii, cântatul în orchestră, timp va intra în Conducerea Uniunii Creştinilor de Crez mărturie. Primul dirijor de cor a fost un talentat muzician, Evanghelic. Sora Polina predica Evanghelia în satele autodidact Efim Bezuglîi, care deşi nu avea educaţie din împrejurimi şi de asemenea conducea cercul de muzicală, a reuşit să pornească un grup coral în biserică. croitorie şi tricotaj. Erau organizate grupuri de rugăciune. După aceea, din Donbass a fost invitat un dirijor cu Însă Şcoala Duminicală pentru copii nu era permisă de studii muzicale, fratele Romanovskii. Rodul muncii lui autorităţile locale. Se ţinea şi oră biblică. Predicatorii se fiind o îmbunătăţire simţitoare a calităţii slujirii corale. adunau în fiecare luni, unde I. Voronaev ţinea cursuri După ce Romanovskii a fost invitat la Moscova pentru despre predicare şi rugăciune. Învăţătura pentru copii şi a ajuta organizarea corului într-o biserică nouă condusă tineri era încorporată în timpul orei biblice şi la adunările de prezbiterul M.Z. Bîkov, Voronaev invită în locul lui pe cu toată biserica. Duhul lui Dumnezeu lucra în adunare, dirijorul corului Catedralei Ortodoxe din Odessa, Stepan toate serviciile erau pline de har. Nu exista un singur Prejedeţkii. Acest om era un profesionist de mare clasă, serviciu la care să nu se pocăiască măcar un singur om. un muzician foarte talentat în vârstă de 40 de ani. El a Biserica creştea şi se înmulţea. Cei mântuiţi se adăugau adus corul bisericii la un nivel profesionist şi a organizat la numărul membrilor (manuscrisul nepublicat al lui V. orchestra de coarde, unde cânta şi Ivan Voronaev Akimenko). Mulţi molocani, duhobori, baptişti şi membrii ai împreună cu fiul său Pavel şi I.N. Podlesnîi. Pentru a altor biserici erau impresionaţi de organizarea şi ordinea acompania corul, a fost achiziţionat un harmoniu (un din Biserica Penticostală din Odessa. Văzând în aceasta instrument cu clape). Adunările se ţineau duminica, lucrarea Duhului Sfânt, credincioşii se converteau la marţea şi vinerea, câteodată şi sâmbăta. Duminica penticostalism, ducând mai departe în bisericile lor focul erau două servicii de evanghelizare, la ora 9 şi la ora Cincizecimii şi predicând plinătatea Evangheliei. Astfel 18, care durau între trei şi cinci ore. După predică se Pentecostul s-a răspândit în multe oraşe şi sate ale făcea rugăciune pentru botezul cu Duhul Sfânt. De Uniunii Sovietice. În decurs de doi ani, s-au format biserici multe ori Domnul boteza oamenii direct în adunare, dar noi în guberniile Kameneţ - Podolski, Kiev, Poltava, majoritatea primeau botezul într-o încăpere separată, Cernigov, Dnepropetrovsk, Kirovogradsk şi în Crimeea. unde se adunau toţi care râvneau să primească darul S-a întrezărit atunci necesitatea organizării unei uniuni. În Duhului Sfânt. Prorociile, vedeniile, vorbirea în limbi şi septembrie 1924 a avut loc la Odessa congresul liderilor tălmăcirea se întâmplau în timpul rugăciunii, între predici de biserici şi grupuri ale creştinilor de crez evanghelic care sau în încăperea separată a „râvnitorilor“. a hotărât înfiinţarea Uniunii Creştinilor de Crez Evanghelic Vasili Koltovici era de asemenea un predicator din provincia Odessa. Deşi denumirea congresului era inspirat. După reîntoarcerea din America, el a plecat „din provincia Odessa“, au fost prezenţi şi mulţi lideri din cu prima ocazie în Belarus, unde n-a mai fost de 7 ani. alte provincii. În calitate de musafiri ai congresului, au fost După un timp, el s-a întors în Odessa împreună cu soţia prezenţi şi reprezentanţi ai cultului baptist, ai creştinilor sa, Evdochia Zinovievna. În Odessa li se nasc doi copii: evanghelici şi ai altor denominaţiuni. Nu s-a păstrat fetiţa Liuba (1926) şi băiatul Ilia (1928). Din cauza lungilor procesul verbal al congresului, dar în autobiografia lui plecări ale lui Voronaev prin toată ţara, în anul 1923 G.G. Ponurko (scrisă în 1956), găsim informaţii despre Koltovici a fost ales pastorul bisericii din Odessa, punerea cele discutate la congres. Unul din cele mai importante mâinilor fiind oficiată de către I.E. Voronaev. Koltovici lucruri a fost alegerea prezbiterilor principali, care să obişnuia să facă chemare în timpul predicilor sale: „Cine aibă dreptul de punere a mâinilor peste slujitorii locali. este bolnav şi are nevoie de vindecare, ridicaţi-vă mâna.“ Creşterea numărului de biserici a făcut ca această Atunci el trecea printre rânduri cu sticluţa de mir în mâini problemă să devină una acută. În încheierea congresului şi îi ungea pe toţi cari care doreau acest lucru. Biserica a fost ales comitetul noii Uniuni. făcea o rugăciune pentru vindecare şi Dumnezeu vindeca pe mulţi. Oamenii ieşeau în faţă şi mărturiseau. Apoi se Extras din cartea Mesagerul Cinzecimii. făcea o rugăciune de mulţumire, în care oamenii bucuroşi Nikolai Usaci, Vladimir Tkacenko, Îl lăudau pe Dumnezeu pentru rugăciunile ascultate. Mulţi dintre cei care veneau la penticostali de la baptişti 19Editura Scriplum, Oradea (www.scriptum.ro)

TĂCEREA Tăcerea, împreună cu bunăvoinţa şi modestia, fac farmecul oricărei conversaţii. Cel cu limba prea ascuţită riscă mereu să-şi taie singur beregata, după cum şi peştele este prins tot când deschide gura. Am ajuns să cred că jumătate din problemele noastre sunt imaginare şi că dacă am păstra tăcere asupra lor, ar trece de la sine. Cine ştie când să tacă este un bun vorbitor. Oamenii înţelepţi refuză să vorbească, până când sunt gata s-o facă. Cele mai mari idei, cele mai profunde cugetări şi cea mai bună poezie, se nasc toate din pântecele tăcerii. Există trei împrejurări, când cineva nu are chef să te audă spunând un lucru important: când este obosit, când este flămând şi imediat după ce a făcut o greşeală. Faptul că tăcerea este de aur explică de ce este aşa de puţină, dar uneori tăcerea nu este de aur, este doar galbenă. Câteodată, tăcerea cuiva nu este o absenţă din faţa problemelor, ci un veritabil răspuns, iar tăcerea este unul dintre lucrurile cele mai greu de contrazis. Ia un sfat de la natură: urechile n-au fost făcute să se poată închide, dar gura da. Tăcerea este o realitate despre care nu poţi vorbi fără... s-o rupi. Mai bine să taci şi să pari prost, decât să vorbeşti şi să spulberi toate îndoielile. Tăcerea este răspunsul celor înţelepţi dat celor nebuni. Tăcerea este o mare virtute. Ea nu este laşitate decât dacă onoarea cere să o întrerupem. Avem nevoie de doi ani pentru ca să învăţăm să vorbim şi ne trebuie o viaţă, ca să învăţăm să tăcem. Nimic nu exprimă mai bine suferinţa ca tăcerea. Sau taci sau spune ceva mai bun decât tăcerea. Pentru că ceea ce nu ştii e mult mai mult decât ceea ce ştii, nu vorbi mult! „«Ştii...» Şi el a răspuns: «Ştiu şi eu, dar tăceţi»” (2 Împăraţi 2:3). „Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-mă! Taci şi te voi învăţa înţelepciunea” (Iov 33:33). „...omul cu pricepere primeşte şi tace” (Proverbele 11:12). „...tăcerea îşi are vremea ei şi vorbirea îşi are vremea ei” (Eclesiastul 3:7). Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente, răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este: Revista „Dragoste pentru Adevăr” Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România, www.dragostepentruadevar.ro e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com Mobil: 0740 437777, 0746 046080