Taifas literar nr. 6 (22), iunie 2018

coperta1 titluri, din sumar

Lucian Blaga Vedenie dantescăcoperta2 p2 tema lunii- autori clasici - amintiri Cireşar Un cer senin de amplu iunie prin veac şi-a-nfiinţat azurul nefiinţeiNichita Stănescu în cestălalt tărîm, al suferinţei, şi cată-n ceas a fi durerii mele – leac.Nimeni nu ne crede dacă sărutămpasărea în zbor, iarba înverzind. Să uit că suntem robii negrei ere,Noi suntem un fel de martori să uit de jale, cazne, de tenebreleai adolescenţei ruginind. din inimă, de tot ce crunt în preajmă e - zboară doi fluturi, două giuvaiere, peste oraş purtaţi de-o adiere. Închis în ăst infern terestru de n-aş fi, îndrăgostiţii fluturi nu mi-ar aminti de alţii, de Francesca de la Rimini, de Paolo, cari au fost purtaţi şi ei cîndva de-un vînt prin iad, şi de-o beţie-asemenea.Nimeni nu ne spune: bea flămândule! Alexandru MacedonskiNimeni nu ne spune: însetatule!Curge primăvara pe sub fluturi, Noaptea de iunievisător podeaua curge pe sub tine, patule!Lasă-te pe somnul meu, tu vis frumos, Musset a cugetat-o sorbind a ei răcoare Și stelele de aur din cerul luminos,cade-mi tu în gura mea căscată Și tainica natură în falnica-i splendoare,roşie cireaşă dintr-un chiparos, Și tot ce se-ntrevede în haos, sus și jos,zână inventată Și tot ce este-n suflet ca sfântă inspirare, Și tot ce este-n creier ca vis sau cugetare, Și tot ce este-n inimi ca patimi ori simțiri,Starea de a fi cireşar Pe când, pe rând, veniră cu dulci însuflețiri S-alunece pe harpă-i, încet, ca o suflare Ce-mprăștie prin aer parfum de trandafiri;Ah, n-o să ştie nimeni Musset a cugetat-o, dar el n-a scris-o. Oare gingaşa pricină a cireşului Voi-va astăzi Muza din ceruri să coboare, profunda pricină a stejarului În mantia-i eternă de aur și de-azur, cauza ochilor mei. Și tocmai de la Sena, ce curge maiestoasă,2 La Dâmbovița noastră, îngustă și tinoasă, Să facă să revibre divinul ei murmur?Ah, n-o să ştie nimeni Și noi avem desigur un cer curat și-albastruzburata pricină a păsărilor Și inime voioase și inime-n dezastru,impietrita pricină a pietrelor Și noi avem în aer parfum și melodii;cauza inimii mele. Avem pe Heliade; Alecsandri, un astru; Avem Bolintinenii cu sfinte rapsodii;Ah, n-o să ştie nimeni Avem Depărățenii, precum și Franța soră,neagra pricină a pământului Avut-atâtea genii apuse-n auroră,curgătoarea pricină a râurilor Dar ce n-avem, desigur, sunt suflete să salte,cauza sufletului meu. Sunt limbi ca să vorbească cu vocile înalte, De-aceia care cântă și mor necunoscuți, Pierduți pentru-omenire și țara lor, pierduți! […] TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

editorial 3-4 faptul că drumul până la ea e plin de hopuri sau meandre.Camelia Ardelean Cred că, metaforic vorbind (şi nu numai), Avanpostul din noi inima este cămăruţa preferată a sufletului, locul unde el se simte „acasă”. Sufletul este cartea Unul din subiectele ce m-au fascinat cam de noastră de vizită, arma noastră secretă, elcând am realizat ce înseamnă viaţa şi care a stochează atât slăbiciunile inerente fiinţeipreocupat omenirea de secole este sufletul, umane, cât şi puterea acesteia de a le depăşi.acest locuitor misterios al insulei (noastre) de Tocmai de aceea, cred că ar fi prea trist cacarne, veşmântul interior purtat de noi în sufletul să fie doar o poveste frumoasă,călătoria cu destinaţie incertă, pe planeta pe transmisă de secole, din generaţie în generaţie,care Dumnezeu ne-a pus-o la dispoziţie în până astăzi, cu toate că aşa lăsa să seacest scop. înţeleagă, ceva mai demult, prin 1994, Francis Sufletului i s-au dat o sumedenie de definiţii Crick, unul din laureaţii Premiului Nobel pentruample, unele mai sofisticate decât altele, pe medicină. El făcea o declaraţie şocantă,care dicţionarul, respectiv specialiştii în susţinând că „sufletul este o iluzie perpetuatălingvistică, ni le oferă cu generozitate. Una doar de credinţa noastră în ea”. Mai concretdintre acestea spune că el reprezintă „totalitatea spus, el afirma că „bucuriile şi necazurileproceselor afective, intelectuale și voliționale ale noastre, amintirile şi ambiţiile, sentimentul deomului”, alta, că ar fi o „substanță spirituală de identitate personală şi de liber arbitru”, nu suntsine stătătoare, independentă de corp, ce dă altceva decât „comportamentul unui număromului viață, individualitate și personalitate, de uriaş de celule nervoase şi al moleculelororigine divină și cu esență veșnică” etc. Sunt asociate lor”.însă aceste simple enunţuri suficiente? Nesatisfac ele dorinţa acerbă de a ne cunoaşteadâncurile, de a privi în noi înşine? Emil Cioran afirma în volumul său, Îndreptar 3pătimaş II, că „Rănile sufletului suntdeschizăturile lui spre cer”, iar Mircea Eliadesusţinea, în aceeaşi manieră: „Cea maipreţioasă călătorie este aceea către sufletulnostru, călătorie pe care o facem însingurătate.” Albert Camus era „ceva” maioptimist, declarând: „În adâncurile iernii, amînvăţat că în mine este o vară invincibilă”, iarNicolae Iorga, la fel: „După furtunile sufletului,ca și după cele ale naturii, învie flori pe care lecredeam moarte”. Dacă ar fi să definesc sufletul, aş spune că eleste cea mai frumoasă muzică fără note, celmai frumos dans fără paşi sau cel mai frumoszbor fără aripi, care a existat vreodată. Sufletuleste, consecutiv, înălţare şi cădere, lumină şiîntuneric, alb şi negru, ordine şi haos, acceptareşi abandon, linişte şi zbucium, este antitezadintre noi şi noi, atunci când nu cunoaştemexact ţinta spre care ne îndreptăm, ci doaranul III, nr. 6/22, 2018, iunie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

propriei morţi. Ce se întâmpla cu sufletul în tot acest timp? Oare el era cel care se îndrepta spre acest misterios tunel sau reacţiile chimice din creier creau senzaţii ori imagini ciudate în mintea pacientului? Greu de dat un răspuns cert, dacă nu imposibil!În scurt timp, ştiinţa a evoluat şi „povestea” Dar intenţia mea nu este să transform acestce părea incredibilă a început să prindă viaţă, la editorial într-o disertaţie complicată şipropriu. Acum şase ani, oamenii de ştiinţă plictisitoare pe tema sufletului, ci să încerc săamericani şi britanici au dezvoltat o teorie mă apropii, într-o măsură oricât de mică, decuantică, conform căreia sufletul uman ar fi adevărul „adevărat”, oricare ar fi acesta. Credconţinut de nişte celule speciale, numite însă că, pentru a înţelege acest aspect înmicrotubuli, situate în creier. Ei susţin că starea profunzimea lui, trebuie să ne apropiem mainoastră conştientă este rezultatul efectelor mult de Dumnezeu, de spiritualitate, fiindcă,gravitaţiei din microtubuli. Mai mult decât atât, fără a minimaliza importanţa şi rolul ştiinţei înunele experimente realizate de anumiţi viaţa noastră, nu toate lucrurile pot fi pătrunsecercetători au demonstrat că sufletul ar cântări prin intermediul logicii.exact 21 de grame (după alţii, 0,01 grame),suficiente cât să conţină „toate păcatele” Dacă privim această problemă „spinoasă” dinacumulate de-a lungul vieţii. perspectivă pur biblică, totul pare mai uşor, fiindcă a crede sau a nu crede (în ceva) este,Credinţa în existenţa sufletului se bazează, până la urmă, o chestiune de alegerepână la urmă, pe raţiune. Să fie, totuşi, această personală. Sufletul este descris în Carteacredinţă, doar o încercare a omului de a se Cărţilor ca reprezentând întreaga ființă:agăţa de speranţa în nemurire, de ideea că totul „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărânanu se sfârşeşte odată cu existenţa (sa) pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şiterestră? Greu de spus, părerile fiind (atât de) omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2:7).împărţite! Asta înseamnă că a devenit un suflet şi nu că a „Viaţa de după viaţă”, mult controversatul primit unul, cel puţin eu aşa înţeleg lucrurile.volum al doctorului Raymond Moody, publicat Desigur că părerile pot fi împărţite şi în aceastăpentru prima dată în anul 1975, care a privinţă, nu degeaba au apărut atâtea religii derevoluţionat modul de înţelegere a fenomenului la o singură Biblie.morţii şi a vieţii, în ansamblul său, nu este în Cred că, până la urmă, a demonstra dacămăsură să facă mai multă lumină, poate pentru există sau nu suflet, nu este atât de important;4 faptul că experienţele incredibile descrise de importantă este pacea noastră interioară,pacienţii săi, care au trecut prin moarte clinică, acceptarea a ceea ce suntem şi a faptului că,fiind cu un pas în lumea de dincolo, sfidează într-o zi, acest corp material nu va mai exista.orice logică, desfid realitatea comună, Dacă va mai rămâne ceva (din fiinţa noastră)acceptată în viaţa (noastră) de zi cu zi. după, numai Creatorul nostru poate şti cuIndiferent de zona geografică din care aceştia certitudine; nouă nu ne rămâne decât speranţaproveneau, de afecţiunea de care sufereau, de că undeva, cândva, ne vom continua existenţa,vârstă sau de alte criterii, cu toţii descriau într-un alt trup, dintr-o materie indestructibilăacelaşi tunel de lumină, aceeaşi senzaţie sau poate dintr-o formă superioară de energie,minunată de pace şi căldură, pe lângă o departe de teamă, regrete, dezamăgiri, moarte,ascuţire neobişnuită a percepţiei şi a simţurilor, dar mai ales de... întunericul dinăuntrul nostru,în timp ce, în prealabil, îşi priveau corpul fizic de care este cel mai înfricoşător...undeva, de sus, ca nişte spectatori ocazionali ai TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

mini-concurs Cronopedia 5-18 Dorina PopAurel Conțu Amin! strigase Isus Din baracă în… salcâmiGioconda Aurel, precum curcanul, (triplu acrostih) Râde țanțoș către soare Excitat că-i iese… planul. Ana privea cu ochii pierduți înainte, în larg Mima siguranță, dar înăuntru-i era un vulcan Imigranții se cățăraseră ca șobolanii pe punți și catargNan, zis și piticu`, lăsase cârma și se aruncase-n ocean. Umezește pita-n apă, Netezește vorba-n… mapă.Sesterțiu plătit nu cuprindea și confortul postum Calcă-n streche ca golanulTst! strigară arabii cu priviri criminale Arvonit într-o prinsoare.Rar dai cât costă înainte de drum Rugina-i rupe elanul.Igiena, până la urmă, nu se consemnează-n jurnaleGigantul ocean te acceptă oricum Culcă bulgării de pământArareori face nazuri sau îți trimite rechinul în cale Uitați într-un rece cuvânt.Sts-ul, adică, Serviciul de Telecomunicații SpecialeEsențial în armată, nu operează pe goeleta aceasta nicicum Baiul însă-i că țăranul,Isidor, căpitanul, ne-nvăluise într-o privire de gheață Om sucit, ar vrea să zboareSus capul prieteni, pân` aicea ne-a fost! Iute, iute precum banulUsuce-se speranța în mintea nebunului prost Și sfârșește în băltoacă.Sistăm din clipa aceasta orice speranță în viață... Iese creionând o moacă… Gioconda Obosit, fuge-n baracă. (triplu acrostih) Satu-ntreg îl beștelește, 5 Ușa i-o închide în nas. Gag, glumă, farsă, zi-i cum vrei Totul parcă-i prins în clește! Idila mea cu Gioco se-nfiripase-n vise Ăst om este într-un impas. Onoarea de-a fi permanent în preajma ei Cocea invidii printre aspiranți ca-n casa lui Ulise. Darul său de a învinge Ocolul bravului aheu inițiat de zei E-ascuns bine în… laringe. Non-possumus-lui* de-a naviga în ape interzise Nu face popas cu lacrimi, Didahii*-i puseră în cale travestite în femei Ezită chiar să ofteze – Agape-n calea Penelopei; însă nimic nu se adeverise! Visează însorite culmi. Oare cât o să dureze? *non-possumus: refuz irevocabil: a opune un non-possumus. Iute se cațără-n salcâmi. *didahíi :predici, piedicianul III, nr. 6/22, 2018, iunie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Acreditate tot de cei ce ne-au acrit Destinul ancorat în niște năvoade Expirate de ura care ne-a lovit.Onestitate vs. capital Circul se joacă cu măștile pe față. Intrați! Nu zăboviți pe un drum de țară,Bogații lumii ne zâmbesc ironic Nu vă-ntrebați de ce totul e în ceață.Acumulând teroare, ură și bani. E vremea voastră, păpușilor din ceară!Noi, poluați de sărăcie fonic,Uităm ce vrem, căci nu avem decât ani Noi doar privim desculți și dezorientațiLăsați, cu drag, de Domnul cel cucernic. Urcușul vostru cotat azi cu prea mulți wați.E-o criză de omenie și-n platani!Orbi, goi și surzi încercăm orice – Necazul însă e că ponegriți cam multCădem, ne ridicăm tot mai motivați, Iubirea de țară, de neam și de strămoși,Hrănind cu lacrimi speranța lui De ce?, Culcați patriotismul într-un mod ocult, Iarba de-acasă n-o acceptați în… galoși.Insă ne inhibăm, zi de zi, uzați. Copiii străzii citesc, dar printre rânduri,Umiliți de goana dură, dibace Abecedarul umezit cu slogane.Lătrăm la câini haotic și agitați. Răgaz ne luăm să nu-nghițim cu noduriDramul de omenie chiar l-am pierdut Norma minciunii din vorbele pogane.Rupți de credința care ne-a plămădit? Edilii din cetate parcă-s „trubaduri”.Avari, săraci în duh, cu chipul de lutCroim, acum, un viitor… înădit. Mimăm o libertate prost înțeleasă,Urcăm pe-o scară de spini ca un mamut Orașul a devenit un cuib de șomeriLăsat, la voia întâmplării, vădit. Ascunși zilnic de nepăsare în casă.Ușa spre mântuire nu a căzut! Lupta democrației începută ieriIubirea ne-nalță spre ea inedit. E paralizată de lozinca: Lasă!Păpuşi din ceară Cică politica, astăzi, e „în floare” Aurel Conțu Izbește ca o buruiană-n călduri, Necazul e că ne transmite oroare Albatros Extinsă pe chipul nostru plin de riduri. (triplu acrostih inedit)6 Posibil să nu înțelegem prea multe, Abia îl prinseră matrozii când se purcese ceața Oripilați de fuga în Madagascar Lungit pe punte, aluneca și în amonte și-n aval Axată pe interese gri, oculte. Bătând cu aripi obosite, inegal, precum un orb Totul e o cacealma scrisă de un circar Albul din ochi e galben, nimic comun cu viața Expusă-n jocuri murdare și-n insulte. Tenta penajului-i telurică și ciocul îi este bont Rupt dinspre-i vârful tare, ca un mont. Horor Oftăm analizându-le dur progresul Ovaționară matrozii de pe punte-n cor. Huo Accentuat „fără perdea” de jurnaliști Scârnăvie, lișiță, satană, piază-rea, sări jos Setați doar să le strălucească lor fesul Epic pe sticlă, precum unor dualiști. Răbdăm, însă, până când, vă întreb tacit. Organizăm bâlciuri, mitinguri, parade TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Aurelia AlbAtroscine stă în casă de sticlă, nu aruncă cu pietre Fapte, nu vorbe.(acrostih proverb) (proverb latin)Cuprinsul infinit al cerului-i ca vântul Fluturi mii apar în zare,Incașii îl priveau cu-nfiorare pământul îl împresoarăNibiru, credeau ei, urma să spulbere Pământul trăind necontenitEradicând viața din Univers, chirurgical, ca pe-o tumoare. eternul lor știutSumerienii, la fel, vorbeau despre-o lumină orbitoare, nimic din ce e-n lumeTorent de foc, asteroid desprins din Soare, umilul lor zbor nu-l știeĂl care aruncă flăcări, Planeta crucii, a vieții viitoare. vorbiri pe la colțuriÎn vechea și frumoasa Grecie, poeții o mie și una de secreteNumeau Nibiru-n vers și cântec drept Planeta vieții ronțăind cuvinte bolborosind necontenitChinezii din vechimea timpului și-a lumii efemerul neștiut...Atribuiau planetei simbolul morții, al deșertăciuniiSciții credeau că steaua era planeta lor mumăĂialalți, sarmațiii, o vedeau la fel, dintr-o perspectivă antumă.Dar și evreii după Potopul dintâi, din aproape-n aproapeExplicau prin Nibiru mersul Isus-ului nostru pe ape.Sunt mii de ani de-atunci și n-avem nicio pistăTocmai acum cei de la NASA ne spun că Nibiru existăI-acolo, undeva, pe cer, chiar lângă SoareColindă spațiu cosmic și timpul la-ntâmplareLăsând în urmă milenii nesfârșite de cădereĂst timp fiindu-i clipa de odihnă dintre două ere.N-avem de ce ne teme mai devreme de o mie de aniUnivesul și Terra sunt, până la urmă, o grămadă de bolovani.Aici trăim ca-ntr-o casă de sticlă fragilă 7Rar reușim să înfruntăm destinul și natura ostilăUmblând cu viața printre tenebre ca sub o șenilă.Nibiru colindă-n derivă prin alte lumi, departe,Conglomerări de pietre întâlnește și supernove sparteĂuntru-le tronează, cum poate știți, o liniște de moarte.Cu sau fără Nibiru aceasta-n priviriUrâtul apare abia când nu mai ai la ce să aspiri.Pesemne că Nibiru se va întoarce vreodatăIar omul va plânge la bolta-nstelată.Există în noi o credință nețărmuită în zeiTrăim o mare parte din viață cu gândul la eiRăscolim cerul cu ochiul minții deschis…E ca și când ne-am trezi după o clipă din vis.anul III, nr. 6/22, 2018, iunie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Apele liniştite sunt adînci Proverb românesc Am colindatUndeva printre cuvinte pământul în diferite feluri euforia o găsești peste totUndeva printre cuvinte la colțuri cu dilemenote dulci se nasc în zbor, ermetic se ascund diferite schemecântec dulce de vioară lumini răzlețe și istețeefemer și prietenos inundau pământulrăsfoiește inimi noaptea pe la colțuricuceritor... iureş necontenit șușotind de-a valmade zici că-i val de mare, topind încet și sigurenergic și biruitor... inimi și mistere, tocau necontenit, tainice problemepuntea dintre fraze și cuvinte emanând o boare de zarvă marerăsfoieșteinimi, suflete și stări, singura problemă ce,enigmatică umbrește locul,trece dincolo de rațiuni, noaptea, când soarele dispare,e-n toate tainic se încinge o visarenecuvintele ce înfloresciubirii de aproape,nici frazelor răzlețeunite prin cuvinte... simfonia nu o curmă, adormind sub stele ea se dezlipește de ura de pe urmă... dincolo de vița în care n-a știut flori de tei și iasomie nimic din tot, s-ar zice, au în brațele lor, cu mintea n-au văzut când trec cu gândul printre ele, iubind doar roua care n-a apărut, să-i spele.8 enigmatice comoricucul cântă și ne spurcă La sfârşitul unei epopeiunde omul e flămând... (triplu acrostih literar)casa noastră e frumoasăornamentată cu sufletul Oto, stând pe gânduri, ca la sfârșitul unei epopei,multicolor, Pipăia cu gândul o amintire și gândea în sinea lui:pentru cei ce înțeleg, Rrr, ce frig era în sufletul ei?!…atmosfera este substratul Ipingeaua cu gluga-i împodobită cu găitanesoarelui din noi,umiliții sunt cei ce nu înțeleg,lumina nu-i minciuna, ci adevărul din noi Totaliza în mintea lui doar sentimente reci… TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Nicoleta Mija Dorina Pop Acrostih proverb Licenţa din pălărie (acrostih)Poți să înveți oricând în viață dacă vreiE o mare bucurie să știi când ești întrebat Felia de inocențăNimeni nu se naște pe pământ învățat. Ruptă blând din amintireTrebuie să aduni în coșul vieții bogăția cărții. Urzește c-ar vrea licențăRepede sa te informezi când ceva nu știi Multiplicată-n... răzvrătire.Unde nu e carte, este frig mare în suflet Ușa spre copilărieAtunci când citești ai deja un prieten Se deschide, azi, pentru noi;Înveți pentru tine, dar și pentru alții. Ecoul din pălărieNu judeca o carte după titlu sau copertă Tremură precum un pisoiViața este frumosă când ești bine informat. Exilat într-o povesteAi carte, ai parte spune o vorbă veche. Arcuită sus, pe creste.Tăcere mare este în omul neinformat. Cine vrea să o asculte?Atunci când îmbătrânești mai ai de învățatNimeni nu poate fi bun în ceva fără a citi. O voi spune cu blândețe.Unde are loc cartea este multă lumină Pana, cu silabe multe, Irită trei mogâldețeEste ușor să înveți dacă ai multă voință. Leneșe, ce stau în iarbă.Seara, dimineața cartea să fie cu tine Actul epic declanșeazăTotul în viață are un preț, cartea e neprețuită. Râuri de emoții-n barbăE mai bine într-o casă mică cu multe cărți I se-ncurcă, trișeazăNu știu bine o limbă străină, știu bine limba română Elegant și misteriosInima știe, inima simte ce carte în librărie caută Ieduții ce-ascultă de jos.Mare este casa în care stă, mică îi este vorba.E multă treabă în viață, dar fară carte nu are calitate.Nimeni nu poate să înțeleagă fără o carte să citească.Iau de la viață o dragă povață, mereu să învăț.Poți să citești dimineața, la prânz , seara o rugăciune.Râzi, plângi deseori când te întânești în carte cu tineE ușor să dăruiești unui om mai sărac o carte.Aduni din fiecare carte multe bogății care în viață te vor însoți.Trebuie să nu treacă o zi fără să nu deschizi o carte. 9Adună toată viața din cărți ce alții bine au scrisNu uita să mulțumești celui care multe te-a învățatAruncă cu bani, dar nu știe bine să vorbeascăRâde , plânge mai are în suflet multe de adunat.Singur niciodată nu ești dacă ai lângă tine o carte.Acasă să ai mereu o Biblie și pe Eminescu.Unde este mereu întuneric cartea încă nu a ajuns.Poate este greu la început, repetă și vei fi mulțumit.Revedere să citești, prin codrul cu râuri line să hoinăreștiE timp de toate, dar nu uita niciodată o carte să citeștiAcum când părul a cam albit, ai multe de povestit Banii nu te-au bucurat, deseori cu cartea tu multe ai vorbit. Albina muncește mult, adună miere, cartea îți dă multă putere. Trecut-au anii peste tine, ai timp de o altă frumoasă revedere. Rămâi pe gânduri deseori, scrii, ștergi până noaptea în zori. Atunci când nu știi , cauți printre cărți ca să scrii mai bine. Nu judec un om după haină,așept să-mi vorbească.anul III, nr. 6/22, 2018, iunie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Valentina Becart Mereu, în pas cu mine... poezie 10-23 Doar jumătate de adevăr ne este dat să aflăm în această existență. Și chiar mai puțin de atât. Aparent singuri, și poate nu... Cea care m-a însoțit pretutindeni, a fost umbra mea, această mirare ce nu și-a desăvârșit împlinirea. Adesea, îmi place să-mi urmăresc umbra, să port un dialog tainic cu ea. Mereu mai tăcută, dar atât de părtinitoare. Mereu lângă noi, mereu în pas cu noi. Aproape singuri, și poate nu... Jumătate umbră, aproape crudă în tăcerea ei, și jumătate cuvânt, aproape uman, aproape dureros de sublim. Și cum să nu mă întreb: Cine ești Tu, cel care n-ai curajul întregului? Cine suntem noi, cei care umblăm prin lumină fără să-i înțelegem neprihănirea? * Doar jumătate de speranță am reușit să fiu în această existență. Și mi-am dorit întregul! Tu știi cel mai bine cât de mult am tânjit după adevărul absolut! Și umbra mă urmează tăcută și, din când în când, parcă tresare... și parcă ar vrea să-mi șteargă o lacrimă mare, plină de soare și amar... Ah! Câte clipe de jar s-au risipit în vârtejuri de lumină, pe drumuri pline de cântec și azur. * Doar jumătate de cuvânt am putut rosti la cumpăna dintre viață și renunțare. Și mi-am dorit întregul! Tu știi prea bine! Și iar mă întreb: pentru cine toată această amăgire?10 Doar umbra mi-a rămas soră bună. Ea trăiește..., pas cu pas, tot adevărul ce-l port – ca pe-o durere surdă – Nu înțeleg, în momentele de cumpănă, cum de n-a devenit una cu sângele meu? Știi... toate cuvintele te acuză – când nopțile sunt arse de dor, de chin și de rugă! Jumătate umbră, jumătate adevăr... e tot ce pot lăsa moștenire unicului fiu! Mă iartă, te rog, că n-am putut să-ți fiu „întregul”... și n-am știut ce crudă e lumina în sufletul celui devenit visător... Mă iartă...(cuvânt de însoțire... pentru volumul de versuri „Jumătate umbră, jumătate cuvânt”, autor Valentina Becart). TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Anişoara Iordache foto: Anişoara Iordache Traiectorii (2)anul III, nr. 6/22, 2018, iunie 11 ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

nu-i totul de vânzare! Şi aşa aş reuşi... În viaţa de zi cu zi, Durerea-mi a ostoi! Nicu Doftoreanu DOAMNE! ...de-aş avea puterea Tangou capitalist Să pot să... îmi vând durerea! (Tangou despre durere) Să rămân doar cu. Motto: Vorbim despre sănătate, mai ales ... plăcerea! când suntem bolnavi N-aș mai fi așa de trist Filosofie glumeaţă de cafenea C-am ajuns capitalist! DOAMNE! Tangou rugăminte ... de-aş putea închide În momentele perfide, Motto: Magazinul meu de top, Am zărit lumină pe pământ Deschis chinului non-stop, Și m-am născut și eu Poate... aş găsi puterea Să văd ce mai faceți. Să-mi sparg în bucăţi durerea, Şi să vând din ea oricui Am zărit lumină – Marin Sorescu N-a simţit-o-n viaţa lui! (1936-1996), Cele mai frumoase Dar cum asta-i imposibil, Când te simţi aşa oribil, poezii - Editura Albatros 1976 Recomand retragerea Şi a-nchide afacerea, Mai lasă-ne Doamne în viață Fiindcă asta dovedeşte Doar până mâine dimineață Că priceperea-mi lipseşte, Să mai putem simți fiorul Nefiind bun neguţător Când soarele ne-atinge dorul, A momentelor... de dor! Să mai vedem un răsărit12 Ce luminează ce-am iubit! DOAMNE! Mai dă-ne Doamne câțiva ani, ... de-aş fi pregătit Să fim prieneni, nu dușmani Să suport la infinit fără să fiu ameţit, Mai fă-mă Doamne să-nțeleg Supliciile-ncarcerării, De ce... din viață mă aleg, În meandrele uitării, Adesea doar cu suferința Poate c-aş fi izbăvit: Care îmi clatină credința! Nu mi-aş mai fi amintit Și Doamne… dacă mă auzi Suferinţa-ntâmplătoare, Grăbește-te să îmi răspunzi, Prin care s-a dovedit Cât sunt bătrân, Că... Dar nu-nțelept, … Deoarece mă tot aștept, Ca dorul să îmi moară-n piept! TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Eugen Dulbaba Plutire Catren funebruDouă linii paralele Cruci rânduite în ordini crescătoarePe pământ nu se întâlnesc La îngropăciune de la cel micDar plutind tot înainte Până la cel voinicSecerând prin univers Și celor sfinţi cu barba mare.Galaxiile inerteNu se ştie niciodată CatrenEuclizii mai greşesc Grădini albe cu lumine . Unde florile din tineUneori de lucruri certe Strălucesc stele pe cerInfinitul se îndoieşte. Până «dragostele» pier.În timp ce mă plimbam Capriciu CatrenStopTanita Tikaram Eu de tine îmi amintescPe stradă Draga mea cu trup şerpescOpa Tsupa Şi de zilele puţineCu mine mă certam Petrecute în lumine.StopTanita Tikaram. CatrenIată, vine nebuniaCe sădeşte AtaraxiaLiniștea s-o ai mereuFără să te simți prea greu Catren 13Definitivă spui că îţi este amărăciuneaLa el nu te întorciChiar dacă ar fi să storciȘi ultima de lacrimă – Minunea CatrenŞi te-ai topit în măriCa zahărul în ceaşca cu cafeaApoi plutită ai fost de albul săriiCând tocmai, cofeina se scumpea.anul III, nr. 6/22, 2018, iunie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Când geniul tău mă-mbată Şi ca-ntr-o scoică, mă-nfior Sub visele-mi de fată. Camelia Ardelean Cu tine-n gând (parc-am fi doi), Zglobie urc spre lună, Iubitule, să ne-aruncăm în N-aud, „de-i pace ori război”, flăcări Poverile cum tună. Iubitule, să ne-aruncăm în flăcări, Privesc la meteori cu jind Doi Phoenicși dezola(n)ți pe-un colț de cer, Şi temeri anodine; Să născocim, din aripi mistuite, Se-aud tăcerile murind, Un alt veșmânt la porția de ger! Din aştri şi din mine. Iubitule, să îngropăm otrava Catharsis e-n al tău poem – Din amintiri într-un mormânt de flori O lume fără mască; Și despletind petalele de gheață, E scrisul sicră sau blestem, Să medităm ce bine-i să... nu mori! E focul fără iască! Să recităm poeme despre mare, Să poţi s-atingi un necuprins Cu Galateea sau Poseidon, Nu-ţi trebuie o dronă; Să ne-nvelim himerele în valuri, „Luceafărul” timpu-a învins Abandonând suspinul pe-un ponton. Cu raza lui mignonă! Iubitule, să devenim doi fluturi, „Cobori în jos” ca un torent Înlănțuiți pe-aceeași viorea, Şi minţile-mi îmbată! Iar din potirul plin de nestemate, În slova ta renasc ardent14 Să-i poruncim luminii să mai stea… Sau mor câteodată. Candidat la stele Te port în suflet ca simbol Al viselor albastre; (eminesciană) Himerele aduc obol Îngemănării noastre.Păşesc pe ţărmul nou pictat În ritm alert, de toboşar,Cu degete de mare; Îmi bate-n tâmple versul;Tu eşti la stele candidat, Pe-ogorul literelor ar,Eu biată muritoare. Să-ţi aflu universul...Un val se-agaţă de picior, TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Veronica Şerban Ploaie, taci! Mi-s ostenităPlouă. Plouă şi iar plouă de zile, zic eu...vreo nouă.La-nceput cu iz de mentă, dar de ieri ca o dementătot pânzişă, persistentă, se aruncă când piezişădezvelind bulbii de cală, când lovind pe verticală.Scotocind ca o mătuşă dacă-am pus lacăt la uşăbocăne-n pereţi ca surdă. Ies afară. O cert. Mă udă.Are un of, gândesc, ca mine, dar când văd sură că vine,grea şi-apoi se tot deşiră reci fiori mă trec pe şiră.Azi, nu am chef de poezie. Privesc lung alba hârtiepe sub moţ. O întorc pe faţă, dos, o fac boţ, o dau pe jos,n-o ridic. Aud, poc!poc! Inspiraţie n-am, ioc; să mă jocnu-mi vine parcă, dar iau foaia şi din ea îmi fac o barcă.Chicot, râset, bucurie, ţi-ai găsit de-urât să-mi ţie.Muzele, ca deocheate, îşi dau ghionturi pe la spate;ude toate, toarnă cu melancolie să mă-ngroape în ea de vie.Turuind fără de-ncetare, ploaia, devenea cicălitoare.– Ploaie, taci! Mă oboseşti! Tu nu ştii să povesteşti?Tot cu ură ciocăneşti în obloane şi-n fereşti.Amuţitele-au prins spaimă, din ochi caută icoană,tremură din balama când încep a se-nchina.Tu, mai lungă, nisipoasă tropăi dârză, sus pe casă,te agăţi nimicitoare şi uluci desprinzi de floare,caşti în uliţi şanţuri late, gropi adânci îi pui în spate.La zorele tai rochiţa, din ţâţână smulgi portiţa,pe un strat, mumificate stau petunii, sufocate;plictisiţi şi deprimaţi casc de somn caişi plecaţicât pe ce din sân să scape plozii-n ale tale ape.– Chiar n-ai nici un Dumnezeu, nici o lege, eşti ateu? 15Ţărna nu mai e făină, nici lumina nu-i lumină,eu, n-am parte de tăceri, urli ca-n dureri de facericuibărită-n putregai, gemi, naşti flori de mucegai.Pentru o clipă, în pat de frunză te întinzi ca o lehuză,dar nu-i chip să te-odihneşti, meliţi şi hodorogeşti,torni năduf, torni din belşug, plutesc morţii în coşciugse-ncâlcesc prin rădăcini, uit de rude, de vecini,hurui, torni întunecată, un ocean naşti într-o baltă.Şi cum torni aşa în ropot îţi ursesc să-ţi cânte-un clopot –tot chemat de el să zbieri, tot de limba lui să pieri –despletită să te-adoarmă, să te văd mai blândă, calmă.Însă nu, nu vrei să dormi şi mai furioasă torni;anul III, nr. 6/22, 2018, iunie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

neîntreruptă, neîndurată, făr' să laşi şi pe-altădată malurile-n mâini separi, zgâlţii podul, smulgi din pari tâlhăreşti rodul din pom – crunt îl pedepseşti pe om – culci trifoiul în ţărână, mai nervoasă, fără milă şi mai aprigă, pletoasă într-un nuc îţi ascuţi coasă iar prin lanul copt de grâu îţi faci loc curgând în râu şi cum nu ai Dumnezeu, răpăi iar şi iar din greu.– Mai taci, ploaie! Faci a cobe. Nu mai arunca cu vorbe.Nu mi-s pusă pe vorbit, du-teee, de unde-ai venit!Îmi rupi inima în nouă. Ce-avem de-mpărţit noi două?!?Frunză-s parcă, într-o barcă. Până-n măduvă sunt leoarcă.Şi de atâta apă-s toată până-n suflet inundată.Dacă ai fi venit frumos, generoasă, răcoroasăşi de soare descântată, cum veneau ploile-odată,te-aş fi strâns în sân de drag şi te-aş fi poftit pe prag.Ţi-aş fi spus, de tine-i lipsă, piatra-n arşiţă e-ncinsă,mergi, ai grijă de izvoare că s-au pârjolit sub soare,fânul fierbe în fânare şi-orice pai e-o lumânare,s-ar aprinde, din uimire, de-o scânteie din privire.Poate, dacă-ai fi venit cu un glas mai ţârâit,ca o strună de vioară, cum vin ploile de varămi-ar fi fost mai dor de tine şi te-aş fi chemat şi mâine,dar tu vii pusă pe harţă, şi din vişini ca o hoaţărupi perechi zeci de cercei, pagubă îmi faci prin ei.– Să mai taci! N-ai nici o scuză când mă scuturi ca pe-o frunză.Laşi melci fără cochilii, nu mai trec pe-alei copii,terfeleşti crini în noroi şi tot vii şi tot te-nfoifumegoasă, înteţită, tot cu capu-n nori pitită.Te avânţi scoasă din minţi şi retezi boboci cuminţide pe lujerii plăpânzi; nu ştiu dacă plângi ori râzisau încerci o smiorcâială dintr-un nor plin de cerneală,dar mai tare te-nteţeşti, sub călcâi totul striveşti.Taci, acum! Căci orice spui, nu mai pot îngădui. Dar ea nu şi nu. Nu-i pasă; neostoită, nemiloasă răpăieşte mai aprinsă, ca de-un fulger mut atinsă, furioasă mulge norii, duşmănoasă înneacă zorii, cu gând râu străfulgerată şi de lacrimi deşălată16 alergând ca o zăludă greu potop vărsă cu ciudă. Pe sub valul de nisip, de bătaie din aripi, nu e chip! Timpul stă închis în cuşcă; ceasul limbile îşi muşcă plictisit de numărat cât din zi a mai plouat. Scoţând aburi albi pe gură brazii-n gândul lor înjură: „– Dealu-n vale de-ar porni, tot cu el ne-am prăbuşi.”Frunză-s; prinsă în capcane; ca lovită-s de vagoaneşi de somn; de somn mi-e foame!Ea, cu degetele gheare ascuţite, ca de fiare,în teribila-i furie pe la spate mă înjunghie;parcă aş da o liturghie…simt urgie până-n os. Dacă ar fi venit frumos...dacă...De o vreme-s nedormită...Ploaie, taaci! Mi-s ostenită. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Stejărel Ionescu vinu-i ultimul păcat nimic nu e real în astă lume nu mai sunt vii pe dealuri vinul curge în Nazarethmai trece un veac, se pun capcane în vie, marea se înalţă în valuri,miroase a vin negru în brumă de pământ, Ovidiu-i ultimul poet,când paşii noştri merg înspre sclavie nu se mai scrie poezieşi se împrăştie în petalele de vânt, se beau numai drojdiri de rime, vântul bate-n simfonienu sunt oglinzi nici pe pereţi de porţi şi lumea e plină de crime,şi nici pe uşile zidite în piatră, la fiecare colţ de stradăviaţa noastră e trasă iar la sorţi găseşti o moarte, un viol,când ne visăm din nou în vultural de şatră, lumea iasă la paradă, chiar dacă e în curul gol,cuvintele sunt lumânări pe cruci pivniţele iar sunt goalecând ora hibernează în noapte, şi e deşert în orice sats-au înţărcat iar zece prunci, pâraie nu mai curg la valecăci laptele e vin pe jumătate, iar vinu-i ultimul păcat, femeile sunt duse în lumenimic nu e real în astă lume, bărbaţii stau să-şi bea simbria,şi moartea doarme în cramă sub pământ, anul ăsta n-avem prune,la felinar citind numai postume, şi a încărunţit pe dealuri, via.aşteaptă să le dau consimţământ.femeia, un simplu spectatorun musulman, odată, cu soarele de-a dreapta,s-a înţeles cu luna, crezând-o înţeleaptă,şi a păşit de-a dreptul, neascultând ce-i zice şoapta,pe-o treaptă de întuneric, lovită de săgeată,crezând că dincolo de noapte, doar treptele se gată 17şi va găsi iar calul, şi pe femeia nopţii,şi îi va lua cu el, la dreapta judecată,unde te judecă înainte, şi vii dar şi morţii,găseşti numele tău pe o pânza de păianjenşi tu, smintit cum eşti neştiind ce-i suferinţa,în spate îţi iei viaţa, mai mare de un stânjen,cauţi fericirea lumii, şi-ţi pierzi pe drum credinţa,te uiţi acum în urmă, şi-ţi vezi haremul gol,încerci să cauţi iubirea, şi dai doar de durere,femeia a rămas, un simplu spectatorpe care tu de-apururi, credeai că-i doar plăcere.anul III, nr. 6/22, 2018, iunie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

umbrele urlă îndurerate durere ce se sfărâmă urlete mângâie pelicula întunecată a cerului atingerea mâinii e caldă atât de cunoscută Lenuș Lungu Plec am murit nimeni nu era acolo îmi iau iubirea cu mine acolo unde îmi odihnesc visele Tac în gânduri adun în pumn toate gândurile într-un izvor divin pășesc pe cărările la margine de destin bătute de gânduri mă pierd în negura nopții într-un cadru de tăcere pe un colț de timp cu miros fierbinte ce-mi dă fiori sunt un suflet interzis din tălpi până în privire într-un vârtej de șoapte scurgând viața din mine către umbrele reci ** mă-ncumet să iubesc... tăcerea o sacrificare fragilă care moare în fiecare noapte Încep Sărutul tău și se rotește în fiecare dimineață Mâna pentru a se renaște atinge-mă cu șoapte prin sărutul tău fierbinte și încep să simt dureri îți mângâi trupul lăsat în inconștient pe trupul meu subconștient scăldat între simțiri conștient cu soarele-n asfințiri 18 pretutindeni și nicăieri aprins într-un joc în trup și suflet de-o nebunie în valuri pe retine În ziua de ieri și cea de mâine în templele iubirii nimic în prezent și totuși un întreg ascunse prin destin o mână îndreptată Amor spre mine în ceață să stau, să tac Ți-am ascultat respirația să viu ca o bătaie de aripi îmi mângăie auzul ți-am atins în tăcerea inimii buzele catifelateISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 ești aici cu mine, te simt să ne contopim trupurile în focul unei nopți de amor mâinile mele suferă în așteptarea îmbrățișării tale ești ca o simfonie care răsună dulce-n mintea mea. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE

Cornelia Dița Sacră ie Grădina de acasă Pe o pânză albă, deasă, încă, mâna mamei coasă, Târziu în noapte, râu de flori acolo sus, visul alerga cu picioarele mele, coasă ii de când s-a dus! grele, mult prea grele, Rând de albastru fin, discret, undeva prin colțul grădinii... parcă curge un verset, înfloriseră ca într-un rai, ca o lacrimă pioasă, teii și crinii. udă pânza albă, groasă! Mirosea a pământ reavăn săpat, Flori mărunte pe un ram, mă purtase dorul priveam și mă minunam unde nicicând n-am uitat, ce ieșia din ac și ață, gherghinele de la colțul fântânii drag și cântec pentru viață! și nici îmbrățișarea caldă a mumii ! Sacră IE, drag veșmânt, Mai fug uneori când dorul m-apasă, bucurie în cuvânt, și mătur bătătura tristă de acasă, doruri prinse cu arnici parcă aștept ca cineva să apară lângă inimă aici, dar se prelinge și-n somn, o lacrimă amară ! le simt cât mi-ar fi de greu, M-am trezit și miroase a floare de tei, ia și cu mâna mamei, unde și când au fugit anii mei? apasă pe sânul meu! Poate-s pe ulița mică pe care-am crescut... de ce mă întorc și-n somn în trecut ? 19 Mă cheamă pământul și grădina de acasă, ulciorul de lut de pe masă, ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 ștergarul cu flori, așezat la icoană, sunt cum tu le-ai lăsat, bună mamă! Cărări crăpate Cărări crăpate și picioare goale... cui îi păsa că nu aveam sandale ? Pășeam prin praful uliței de atunci, hei suflete, aminte îți aduci? Furam de sub ștergar bucăți de pâine, hrăneam cu bunătate câte un câine, săream în bălțile-adunate de la ploi, „băteam ” pădurea-n lung și-n lat, până găseam drumul înapoi! Rupeam și caise crude câteodată, și nu lipsea prea mult ca să mă bată vecina care mă prinsese-n vârf de nuc și îmi spuneam în gând, ajută-mă tu Doamne să cobor, sau ca să urc! Îmi aduc aminte gustul corcodușelor de vară, și o copilă cu cozi lungi pe o potecă de la țară, ploaie de vară, caldă, mi-ai fost copilărie, un zâmbet trist și multă nostalgie, mi-le-ai lăsat în dar și mie...!anul III, nr. 6/22, 2018, iunie

dar îi adulmec prospeţimea-n fiecare an, căci miresmele de tei sunt făr' de pereche. Doamna albastrăMaria Ileana Tănase E ultima zi din martie și Luna Plină, luna-ceasta, s-a-mplinit de două ori, iar Doamna nopții se simte o regină Vis verde în rochia-i de satin albastru cu flori.Înfăşurată-n visul nopţii, Va fi iarăși banchet în lumea celestă,croşetat cu fir din şoapte, candelabrul stelar luminează fabulos,nu-nţelegeam cum, zorii Luna va sosi, în Carul-Mare, la festă,au mai deşirat o noapte. iar întreaga planetă-i aduce prinos.Chiar şi Luna e complice, Doamna Albastră plutește pe boltăaltă noapte albă-n gene, în unduiri marine și-o aură de mister,dar n-a vrut ca să abdice, un fenomen ce pare a fi chiar revoltă,până n-a venit Moş Ene. însă efectele se resimt pret-á-porter.În fereastră stă la pândă, După petrecerea celestă va părăsinoua dimineaţă din gerar, semnul care i-a schimbat înfățișarea,iar noaptea este flămândă, dar colindă și-n ani Luna se va regăsifiindcă-i iarnă-n calendar. în rochia ce i-a conturat sărbătoarea.În zori visul s-a destrămatşi Luna s-a dus la culcare, Toccatala noapte va fi iar croşetatdin alt fir, dar verde culoare. Norii și-au pus, iar jupe cu crinolină Și-n pași de horă s-au încins pe cer,Simfonia florilor de tei Tunetele-n rafale parcă-s strigături, Vântul concertează sub fereastra mea, Iar ploaia se destramă ca un lăicer. simfonia înfăşoară noaptea de vară, Picurii înnoadă cerul cu pământul,20 ca un dirijor ridică bagheta de catifea, Umezeala pătrunde până și-n vers, iar miresmele teilor mă împresoară. Scamele din hârtie îmbracă penița, Fuioarele parfumate destramă umbre, Iar rimele jilăvite se așează invers. ce se caţără pe ziduri de nostalgie, Vaporii-nmoaie, chiar foaia de hârtiedoar că unele-s inodore, chiar sumbre, Poemu-i în pericol, de-a fi suprimat,dar le voi împleti-n versuri, ca elegie. Dar prins în rama unei licențe poetice,Vântul neobosit, dirijează florile de tei, Va respira, din nou, făr' a fi deformat.într-o simfonie cu acorduri parfumate, Norii și-au pus, iar jupe cu crinolină,iar miresmele alintă genele ochilor mei Curând fulgerul va dezlănțui toccata,şi sub pleoape, aromele devin sonate. Picurii pătrund printre versuri și rimă,În gânduri adie parfum de tei eminescian, Doar că poemul și-a înnodat cravata.un regal al poetului hărazit „nepereche” TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Mîndruţă Constantin Care au numai idei Şi ţuica îi face fraţi... Mama Haiducie, haiducie! Mi-aduci aminte de „Strungă”,Şi totuşi mama este mai eternă Cu Alecsandri e vie,În lumea asta câte ar fi toate, Ca pe munte să ajungă!Când fruntea ta se-aşează pe o pernă Să dau acolo de Ciucă,Doar palma ei o linişte ţi-o poate. Maria e tot frumoasăO, Doamne, fără mame n-ar fi viaţă, Şi m-apucă dor de ducă,Se chinuie în mine o gândire, Cât e ea de inimoasă!Din Biblie azi nu se mai învaţă Noroc am cu Marinel,Şi oamenii nu ştiu ce e iubire. Că pot turna în pahareAcoperă pământul sub o cruce Şi Catinca IonelCe ai vrut Tu cu Duhul Sfânt să fie, Cu glumele, că le are!Eu crucea altora o mai pot duce, Că dacă-ar fi după DinuCă pe a mea vreau să rămână vie. Cu a lui repartizare,Tu ne dai viaţă ca să fim ai morţii, Mai bine veneam cu trinuDestin de fraieri, dacă mai gândim, Şi cu Sanda pe picioare!O viaţă de noroc şi dată sorţii, Să trăiască Festivalul!Noi să trăim fără să ştim să fim. Care ne-a unit în bine,Te rog să-mi spui totuşi unde mi-e mama, Nu ne poate lua valul...În cerul Tău fără de Rai sau Iad, Ştie Dumnezeu de mine.De ce gândind la Tine să am teama?Dai nume stelelor care ne cad.Mamă, ai sufletul acolo, pe un nor,Îl văd de câte ori spre cer privescŞi doar de tine am un singur dorŞi pentru tine simt că mai iubesc.Festivalul haiducilor La Runcu e sărbătoare, 21 Soarele a răsărit Şi îmi face o chemare: ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 Să m-apuc de haiducit… Cu Sanda sunt ca şi singur, Bine că e şi un grup, Că nu ştiu să mă asigur De mai am suflet în trup... Aia mă-sii, să nu plouă! Vom mânca la Pensiune, Pot să stau şi între două, Poate iese uniune... În grup avem trei femei Şi doar doi aleşi bărbaţianul III, nr. 6/22, 2018, iunie

Gabriela Mimi Boroianu iar ea mi-a zis de impegatul acela bătrân Nostalgiile cuvintelor (6) cu barba lui albă cum schimbase macazulun aer rece vine aşa și te trecuse fluierând a pagubădinspre cuvinte pe linia aceea moartăiar tu eşti mai posac ca o zi de toamna începuseră să cadă steleceva mai aproape ca moartea și dintr-odată cerulşi mai departe ca viaţa... mi se părea că atârna prea greu pe umerii mei de unde se desprinseseră aripile undeva la marginea orașului o buhă anunța ca a venit timpul și viețile noastre au tăiat noaptea ca două linii paralele... la capătul curcubeului ne aşteptă sigurătatea şi mă dezbrac de mângâierile tale Nostalgiile cuvintelor (9) ca de o haină prea largă şi mă încalţ s-au trezit stihiile nopții cu papucii pe care mi i-ai dat și mă caută şi pornesc prin viaţa și mă răscolesc asta ca un fum ce-a părăsit focul cu degetele lor reci şi mi-e rece și-mi mută ficatul din ce în ce mai rece în spatele fricii iar inima o leagă cu cât ajung la cuprinsul acestei carţi cu lanțurile disperării pe care nu ştiu cine prizonieră a singurătății a numit-o atât de absurd „noi”… și nu-i nici o stea care să-ți poarte numele Nostalgiile cuvintelor (7) doar întunericul frate cu nimicul tăiam răcoarea nopții ce înghite în el tot ce am fost vreodată cu umbletul meu neostoit și nu-mi dau seama și ochii goi de tine... unde începe ieri îmi aminteam și unde se sfârșește mâine un vag parfum și nici ce să fac cu ziua de azi22 ce mă chema să te caut din care destinul te-a scos în umbrele ce se-nsoțiseră cu mine ca pe-o măsea stricată și bâjbâiam cu mâinile întinse mie lăsându-mi durerea spre locul unde fusese să mă lupt cu ea cândva și o simt mâncând din mine gara așteptărilor mele ca un cariu ştii... șinele erau calde încă într-un lemn dulce trenul vieții trecuse deja și tot ce rămâne mi-am rezemat oboseala e doar noaptea pe-o bancă schioapă cu stihiile ei ce ofta din toate încheieturile ce mă caută probabil era reumatică și mă răscolesc de la atâtea lacrimi cu degetele lor reci... câte adunase în lemnul ei bătrân am întrebat-o de tine TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

proză 23-37 îndrăgea fiind prieteni din copilărie și erau nelipsiți laMaria Giurgiu reuniunile de familie, fiindu-i prieteni de încredere și cunoscându-i din copilărie. Fuseseră însă prezenți la petrecerea de acum o săptămână, iar acesta era de Petrecere nefastă fapt motivul pentru care renunțase cu părere de rău să-i invite cedând insistențelor lui Marco, dacă nu episodul I (partea II) dorea ca părinții săi să afle de petrecerea secretă ce ea o dădea, acum. În seara aceea de sâmbătă Desire se simțealiberă, fericită și mândră de sine. Era excitată de La lăsarea serii, Desire era deja la local pentru a-faptul că decisese să dea pe ascuns de ai săi și întâmpina oaspeții. Privind mesele cât de frumospetrecerea aceasta, deși mulți dintre cei invitați nu-i erau aranjate, înainte ca ea să-și primească invitații,erau cunoscuți bine, fiind prieteni de-ai lui Marco. El era mulțumită. terasa din jurul piscinei eraîi garantase pentru aceștia și când ea manifestase o împodobită festiv, cu aranjamente florale în vazeumbră de ezitare pentru unii dintre cei invitați, el îi fanteziste pe mese, aranjate în stil ikebana lareproșase, că s-a molipsit de la tatăl ei suspectând sugestia sa. Era o iubitoare de flori și admiratoare amereu pe alții de intenții rele și astfel îi împrăștiase artei ikebana și aranjamentul sugerat de ea, dădea odubiile. Ea avea încredere în Marco, îl iubea cu notă reală de eleganță și rafinament, petrecerii saleduioșie și se lăsase ușor convinsă, că se schimbase în aer liber. Trăia un moment de euforie și ochii îide când fuseseră despărțiți. Îl crezuse orbește că străluceau jucăuși, luminați de irizări aurii.renunțase definitiv la droguri și la prieteniile foartecompromițătoare care îi cauzaseră în trecut numai Oaspeții fuseseră toți anunțați dinainde, să-șisuferințe și necazuri. aducă costumele de baie, căci petrecerea fiind intimă puteau să facă baie în piscină, să se Marco reușise să nu mai consume droguri după răcorească, să se simtă în largul lor. Era încântată șice în prealabil făcuse o cură drastică de mândră de sine și-i părea rău într-un fel, că papa nudezintoxicare într-o clinică, cu câțiva ani în urmă iar putea vedea, de ce e ea în stare, căci el era unacum era curat. Desire din iubire, dorea să-l susțină punct de referință în viața ei.și să-l facă fericit, ca să nu mai ajungă iar în acelcerc vicios de unde cu greu reușise să se salveze,cum el însuși îi mărturisise. Singurele persoane apropiate care participau la 23petrecerea ei, erau Marco, Maria Carla și Diana. Eleîi fuseseră colege la liceu după care un timppierduseră contactul, până cu câteva luni în urmăcând le reîntâlnise la sala de gimnastică pe careîncepuse să o frecventeze și pe care, cele două feteo conduceau, fiind ele proprietarele. Ar fi dorit să o invite pe Giovanna și pe logodniculacesteia, fiind și aceea o prietenă bună. Giovannaterminase medicina veterinară cu doi ani înaintea sași lucra la o clinică în oraș. Ea cu Giovanna plănuiauîn anii de studenție, ca după terminare să seunească și să facă cercetare în domeniul medicineiveterinare, să înființeze o rezervație pentru animaleîn pericol de dispariție, fiind acesta un vis frumos cele unise. Rămăseseră în bune relații de prietenie și oplăcea pe Giovana, care era foarte leală și o firedeschisă și jovială. Între ele intervenise o umbră derăceală când prietena sa îi mărturisise deschis, că îldetesta pe Marco Sabatini din tot sufletul și nucredea în onestitatea lui. În cele din urmă promisesela insistențele sale, că păstrează discreția asuprareluării relației sale cu Marco. Desire ținea mult ca nucumva să afle doctorul Belmonte de reluareaprieteniei cu el. Ar fi dorit să îi invite și pe MatteoPascutti și pe Carla sora lui , pe care deasemenea îianul III, nr. 6/22, 2018, iunie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

dorise să le invite pentru motivul că nu le cunoștea el bine. Ceilalți oaspeți, – erau vreo zece cu toții, dintre care doar două fete, una dintre ele, Ella părea a fi anorexică, atât era de slabă și cealaltă, Gemma o fată scundă și plinuță, care fuma mult, judecând după degetele îngălbenite de nicotină și țigara din Iată că încep să apară invitații! Printre primii colțul gurii. Ceilalți erau amici de-ai lui Marco, trei sosiți, Marco, îmbrăcat în costum de seară de dintre ei componenți ai trupei dintre care făcea parte culoare negră, cămașă roz cravată asortată, foarte și Ella și Gemma. Restul trupei cânta în restaurant în elegant și sexi, cu părul său negru și pielea timp ce aceștia participau la petrecerea ei. Li se bronzată, înalt de statură și robust arăta magnific. alăturase între timp și Massimo, fiul Vilmei, patroana Marco i se adresează cu nonșalanță străduindu-se restaurantului, cu care ea se cunoștea mai demult. vizibil să-i fie pe plac, o îmbrățișază și o sărută pe Desire nu cunoștea prea bine ceilalți amici ai lui gură cu foc șoptindu-i: Marco și acest lucru o făcea să se simtă cam – Bună seara iubito! Ești răpitoare și-ți stă stingheră, însă firea ei amabilă nu a făcut prea mare fantastic de bine rochia aceasta! caz de aceste senzații ale sale. Își amintea că abia dacă îi zărise de vreo două ori, fără să-i fi fost Zicând acestea a ridicat-o în brațe și a învârtit-o prezentați, deci nu știa nimic despre ei și nici numele cu eleganță pe ringul de dans, în aplauzele invitaților nu le reținuse bine, după ce se salutaseră, la sosire. deja prezenți. După începerea petrecerii, pentru unul dintre ei, pe nume Nicola, care era mult mai în vârstă comparabil – Bună seara amore mio! Și tu îmi pari a fi în cu restul grupului și care o dezbrăca practic din fantastică formă. Sunt mândră de tine Marco și te priviri, neluîndu-și ochii de nevăstuică cu privirile-i iubesc la nebunie! libidinoase și nerușinate de la decolteul ei,începuse Îi șoptește languroasă Desire înfășurându-i brațele lungi, frumos bronzate în jurul gâtului, lipindu- să simtă o reală aversiune. Acel nerușinat nu făcea și corpul atletic cu picioare lungi frumoase, abia nici un efort să-și mascheze poftele și rânjetul acoperite de rochia scurtă de seară, neagră, din drăcesc și dezgustător de pe fața lui grasă și mătase fină, care se mula minunat în jurul său, cu transpirată, cu o mustață slinoasă și părul rar bretele subțiri, iar pe dedesupt se ghicea vag unsuros care părea nespălat continuând să se costumul de baie discret de culoare neagră comporte foarte necuviincios nepăsîndu-i că o miniatural. În jurul gâtului purta un colier de aur alb ofensa în ciuda faptului că ea era gazdă. Părea că frumos lucrat, cu un medalion în formă de peștișor sunt gata să-i crăpe hainele prea strâmte, pe corpul cu un ochi de diamant, încrustat cu meșteșug , la fel gras și respingător. Era de-a dreptul furioasă și i-a cu cerceii și brățara cu peștișori du ochi din diamante spus-o în față lui Marco: swarovski. – Ascultă iubitule, să știi că nu-mi place deloc I-l dăruiseră bunicii din partea mamei, cu ocazia acel prieten al tău! Cine se crede obraznicul acela petrecerii dată de părinți în cinstea ei, cu o că-și permite să mă privească în acel mod, mai cu săptămână în urmă. Îi făcuseră o frumoasă surpriză seamă că tu îl crezi prieten iar noi suntem iubiți! că veniseră de laTrieste pentru ea. Erau în vârstă și24 bunicul era suferind. Cu toate acestea nu dorise să – Nu-l lua în seamă Desire! Cred că Nicola a băut lipsească de la petrecerea nepoatei lor îndrăgite, cam multe pahare de șampanie și tu ești într-adevăr pentru nimic în lume. amețitoare iubirea mea.E foarte greu ca un bărbat să nu te remarce. O să-i zic eu vreo două vorbe mai Îi plăcuse mult acest cadou. Ei îl comandaseră încolo, ca să-l aduc cu picioarele pe pământ, însă pentru ea, special pentru această ocazie. acum lasă-l în pace pe acel necioplit și privește-mă Maria Carla și Diana sosiseră și ele și păreau doar pe mine, care mă topesc de dragul tău, iubita nedespărțite ceea ce îndreptățea cumva vorbele mea! care circulau pe seama lor, că ar fi lesbiene, deși ele Și Marco în timp ce dansau, a tras-o într-o parte negau fățiș și vehement acest lucru spunând că e o la o masă în spatele unui boschet de palmieri calomie. Cine știe? Lumea e rea și pot fi simple departe de privirile libidinoase ale amicului său și a invenții, gândea Desire și apoi pe ea chiar nu o început s-o acopere de sărutări, ca s-o consoleze, i- interesa acest aspect la prietenele sale. Din partea a dezlegat cu degete îndemânatice bretelele subțiri sa puteau să fie tot ce doreau, nu le judeca ea după ale rochiei făcând-o să-i alunece la picioare. Între aceste criterii de preferințe sexuale. Era treaba lor și timp umpluse două cupe cu șampanie, dintr-o sticlă cu ea fuseseră întotdeauna drăguțe, prietenoase și pe care o luase din frapiera cu gheață, apoi tot cu se dovediseră persoane oneste, chiar dacă papa nu TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

pasiune în voce îi declara iubire, o ruga șoptindu-și pentru turiștii din aria de plajă a stabilimentului,dorințele, să-l ajute să-și dezbrace și el cămașa și aveau grijă de bărcile depozitate într-o baracă marecravata care-l stinghereau, tot timpul incitând-o, al cărui lacăt îl închideau și deschideau ei,făcând-o să uite incidentul cu acel libidinos de Nicola ocupându-se ca toarte ambarcațiunile să fie în stareși să-i provoce dorința cu jocul lui înnebunitor de bună, în fiecare dimineață și la dispoziția turiștilorsărutări și atingeri pe corpul ei perfect cu piele care doreau să le închirieze. În seri ca aceastasatinată, rămas doar în minusculul costum de baie ajutau la servit și la spălat vasele în restaurant,negru. Nemairezistând, îl ruga: făcând ore suplimentare după terminarea lucrului pe– Să mergem în piscină amore mio ca să nu mă plajă. Salariul lor era modest și banii se câștigautransform într-o flacără și să mă topesc degrabă aici muncind din greu însă ei erau mulțumiți că aveau o muncă și că puteau fi împreună.în brațele tale! Simt că ard. – Te doresc enorm de mult, Desire! Îmi place să Anca le dădea o mână de ajutor în toate serile,arzi astfel, de iubire în brațele mele, cum ard și eu, când termina munca ei la ore, prin alte părți, căci erapentru tine. Nu încă, nu te duc în piscină iubirea mult de muncă la stabiliment, mai cu seamă înmea, mă înnebunește pasiunea ta și doresc să te weekenduri. De fiecare dată în weekend mai veneaugust încă bucățică cu bucățică iubito, iar tu să faci la doi băieți angajați și ei de stabiliment și ajutau. Eraufel cu mine! Ea se zbătea să meargă degrabă în doi băieți tineri, români și ei de prin Curtea de Argeș,piscină să se răcorească, căci acel pahar de care în restul săptămânii lucrau la alte stabilimente.șampanie din care băuse simțea că o mistuie pe Unul dintre ei, Augustin, devenise amicul Ancăi.dinlăuntru, însă el cu încăpățânare o reținea Celălalt, Ionică era însurat și nevastă-sa Iuliana,prizonieră între brațele sale, lipită de corpul lui tare și lucra și ea la un restaurant din împrejurimi. Anca fiicao picura cu șampanie din paharul lui, pe umeri, pe lui Ștefan și a Ninei, lucra în anumite zile la bucătăriesâni după care o gusta încet , dureros de încet cu mama sa și la curățenie în bucătăriașoptindu-i că dorește să guste împreună fiecare stabilimentului, mai făcea ore și prin alte locuri pecupa lui de șampanie până la fund și abia după unde reușise să găsească. Locuiau cu chirie la nișteaceea, poate el se va îndura de ea, să o ducă în cunoștințe ale lor într-o singură cameră, toți trei.brațe, în răcoarea piscinei. Erau oameni foarte vrednici, îndemânatici și cinstiți, Ea încerca să continue jocul deși nu înțelegea 25deloc acea senzație ciudată de sfârșeală care ofăcea să se simtă în pragul leșinului și a continuat săsoarbă cu sete din cupa pe care el i-o umpluse cuîndemânare, apoi picurându-l cu licoarea cerămăsese, ce-o percepea curgându-i deja ca un focprin vine, încerca să-l guste și ea, însă simțea dejalicoarea băută învăluindu-i parcă mintea și creierulîntr-o căldură plăcută, moleșitoare și făcând-o săsimtă că a început să se topească, să devină lichidăprecum licoarea aceea vrăjită, simțea că începusedeja să-i curgă de-a lungul picioarelor topindu-le șitransformându-le în masă lichidă, ea însăși selichefia, tot corpul ei și mintea începuse deja să sedezintegreze devenind lichid fierbinte, ce se scurgeaprintre brațele iubitului său, în nisipul de subpicioarele lor, devenind neant... dispărând eaînsăși... și Marco și petrecere... Printre mesele de la petrecere, se mișcau cudiscreție și îndemânare trei lucrători ai localului, ofemeie mai vârstnică, o tânără în jur de 19-20 ani șiun bărbat cam de vârsta femeii care era chiar soțulacesteia iar tânăra, Anca pe nume, era fiica lor. Erautoți trei străini, fuseseră angajați la negru căci erauextracomunitari (era în vara anului 2006). Nina șiȘtefan Teodoroiu fuseseră angajați la stabilimentpentru stagiunea de vară și se ocupau de curățareaplajei și nivelarea nisipului după ce turiștii seretrăgeau, deschideau umbrelele și șezlongurileanul III, nr. 6/22, 2018, iunie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Anca) și dusă pe o bancă alături de prietena ei Diana care se simțea rău și scâncea disperată având puternice senzații de vomă. Ella părea o mumie tăcută și bea fără să atingă mâncarea, în timp ce Gemma cea plinuță, se simțea și ea destul de rău căci grasul le pusese ceva în sticla din care băuseră toate, încât nu se mai țineau în picioare niciuna.astfel de vreo trei ani lucrau pentru acest stabiliment, După un timp, Anca îl vede pe Marco că apare lamunca și onestitatea lor fiind apreciată. masa grasului, singur, Desire nu se vedea pe În această seară fuseseră solicitați cu toții pentru nicăieri. Vede apoi pe grăsanul acela slinos, cum sea servi la petrecere. Pregăteau platourile la bucătăria scoală de la masă rânjind, încât ea a simțit fiori derestaurantului și le duceau la mese, Ștefan ajuta la spaimă presimțind că lucrurile au luat deja ofriptul cărnii, Nina ajuta la pregătitul platourilor, la întorsătură sinistră pentru acea sărmană nefericităspălat vasele, se ocupau și de curățenie și fată, care era sărbătorită. Nu știa cum să facă săbineînțeles erau foarte discreți și se strecurau printre lase un moment treaba, neobservată de fiulmese tăcuți și foarte eficienți, făcându-și fiecare patroanei care se alăturase petrecerii părând că îimunca conștiincios, căutând să multumească clienții, cunoaște pe gras și pe Marco și să meargă înlăuntrucăci astfel li se recomandase. Vilma le explicase că să-l avertizeze pe tatăl său, să meargă în căutareaacești clienți erau lume bună și aceasta era o acelei fete și să o salveze.petrecere privată între prieteni. Restaurantul în searaaceea era plin și serveau acolo ceilalți ospătari, ei „Dacă ea pățește ceva rău, putem avea și noitrei se ocupau în primul rând de cei de la petrecerea necazuri, fiind lucrători fără documente aici și maiprivată. ales că noi le aducem la mese hrana și băuturile”. își zise Anca în sinea ei.Anca înțelegea foarte bine italiana și o vorbea, Depuseseră cererea pentru documente în fiecareînsă în această seară, vorbea doar strictul necesar, an, însă nu se aprobase și deci trăiau cu teama căașa cum i se recomandase. Observase însă lumea pot fi prinși și expulzați sau chiar mai rău, de când sede la petrecere și era uimită auzind discuțiile dintre dăduse acea nenorocită lege Bossi-Fini.prietenul fetei frumoase care era sărbătorită și unii Când într-un târziu vede acel animal scârbos cudintre oaspeți care păreau că îi sunt mai degrabă numele de Nicola că se întoarce de pe plajădușmani decât prieteni. Văzuse cu stupoare cum încheindu-și pantalonii fără rușine, cu cămașa înbărbatul gras ce privea pofticios la frumoasa dezordine, a simțit că o apucă vomitatul și tocmaisărbătorită, strecurase ceva pe furiș în paharele vroia să plece ea, în căutarea lui Desire și să ofetelor de la petrecere. Având un ascuțit simț de salveze, când a văzut un altul dintre oaspeți cum seobservație nu-i scăpase privirii sale cum amicul îndepărta împleticit către locul de unde se întorsesedomnișoarei Desire, în timp ce se retrăseseră la slinosul Nicola. Acesta, al doilea era un slăbănogacea masă ascunsă de tufele de trandafiri cățărători înalt și șleampăt, care cânta uneori în restaurant cuunde Anca neobservată puțin mai departe de ei grupul lui Marco și care după părerea sa tocmai securăța resturile de la alte mese debarasând și făcând drogase, la masă. În acel moment Anca a decis că înainte de a anunța pe tatăl său, trebuia neapărat, sătreaba pentru care era acolo, văzuse clar cum el se furișeze în urma lui, să descopere locul precisînainte de a turna șampanie, vărsase în paharul unde acel mizerabil de Marco o abandonase pe fata26 prietenei, conținutul unui pliculeț și bănuise că nu-i sărbătorită. Halal de sărbătorirea ei și de ce prietenilucru curat la mijloc. Ea a devenit mai atentă și se înconjurase! S-a strecurat neobservată pe plajă, prin spărtura în gard pe unde ieșise Marco maiprivea din curiozitate. ce se întâmplă, asigurându-se devreme ducând-o cu sine. Spectacolul ce i sesă nu fie observată. A văzut cum fata imediat după înfățișa privirilor o umplu de oroare și dezgust. Puțince a băut, a căzut inconștientă iar amicul a luat-o mai departe, pe plajă îl văzu pe acel drogat,mai mult pe sus și a ieșit pe o alee lăturalnică din profitând de corpul gol al fetei, care zăcea inertă pegrădina piscinei, pe plajă unde erau șezlogurile și plajă. Și-a înfipt unghiile adânc în carne ca să nu țipefiind întuneric nu mai era aproape nimeni pe plajă în și să se trădeze. În prada unei crize de furie s-aafară poate doar de vreun drogat ce dormea pe întors târâș, înlăuntru, prin aceeași spărtură și aacolo ascuns, la acea oră. alergat furișându-se să nu fie observată, înlăuntru la tatăl său să-i ceară grabnic ajutorul pentru acea Nu putea să-i urmeze căci risca să fie văzută șiapoi, avea și de lucru. Fetele celelalte două, nefericită. Se ruga în sinea ei, ca nu cumva Desireprietenele sărbătoritei, băuseră și ele din paharele să fie moartă și să fie prea târziu, pentru a fi salvată.aranjate de gras și păreau că se îmbătaseră și sesimțeau rău, una fiind scoasă din piscină undeleșinase (se chema Maria Carla din câte reținuse TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Gabriela Ioniță la masa bogaţilor, ideea de rece se transformă într- un gheţar, nodul din gât în două furtuni şi măS-a scumpit oţetul! prăbuşesc cu visele frânte în fotoliu. – Ce-i asta, nenorocito? Ce-i asta??? zbier dinSimt că voi scrie o capodoperă! Nu, nu sunt toţi rărunchii. Ce ţi-am cerut eu şi ce-ai scris tu,mama Omida şi nici nu am puteri paranormale, dar poezii pentru sugari?după doi ani de vacanţă, timp în care minţişoara mea – E drăguţă, îngaimă Minţişoara, şi atâta măs-a delectat cu poeţi fel de fel, de pe toate pricep, dar să ştii că...meridianele lumii, s-ar cuveni să se vadă şi rezultatul – Ce-să-ştiu, ne-no-ro-ci-to, ce să ştiu? Că nu-ţiîntruchipat într-o epopee, cel puţin. Am fluturi în prieşte traiul bun, că ţi s-a urât cu binele? Pe cinestomac şi mă ia aşa o îndrăgosteală de mine însămi interesează cât eşti tu de pricepută, când toatăla gândul că, în sfârşit, voi intra şi eu în rândul priceperea lumii e aici, îi tai obrăznicia de-a-mi vorbi,scriitorilor cunoscuţi, făcând uitate zdrenţele bătând cu arătătorul în vraful de cărţi de pe măsuţă.anonimatului, încât îmi vine să plâng. De ce ţi le-am lăsat ? De proastă? Te inspiri, dragaÎmi aşez Minţişoara la birou, în cuibuşorul ei de mea, schimb radical tonul vocii într-unul grav, ca unnebunii lirice, cu o cafea dulce-amăruie pe măsuţă şi uragan ce şi-a găsit perimetrul de bătaie şi acumun vraf de cărţi din poeţii universali pentru inspiraţie, doar se descătuşează, te inspiri: o idee dinîn cazul în care domnia sa Inspiraţia ar avea pojar şi Shakespeare, una din Baudlaire, alta de la ruşi, de las-ar lăsa mult aşteptată. Deschid fereastra spre turci, de la cine mama ciorilor vrei tu, le împleteştilivada de vişini – să aibă muzele pe unde intra – mă între ele, mai pui două cuvinţele de la tine şi gataasigur că nu-i lipseşte nimic, îi sărut ochii miraţi şi capodopera! E ca la coafor, iubire, când doamnamari ca două globuri din pomul de Crăciun, îi urezsucces şi mă duc la somn. Este miez de iunie, livada-i înţesată de vişine, 27grădiniţa musteşte de trandafiri, iar după o ploiţămocănească noaptea are parfumul roz, de trandafiricu vişine. Dorm ca un prunc la sânul mamei, fără grijişi cu vise împlinite, nu aştept să mă trezeascărăsăritul ci la prima geană de lumină ţâşnescnerăbdătoare spre birou. Ceaşca de cafea e goală,cărţile sunt neatinse – semn bun, nu a avut nevoiede niciun ajutor extrinsec, iar Minţişoara meavisătoare cu ochii în vişini. Am sentimentul că voi descoperi o comoară şiparcă nu aş fi pregătită pentru ceva atât deimportant, inima o ia la galop, abia de-i mai pot strunihăţurile, îmi fac curaj şi citesc cu preţiozitate titlul:Omida. Caii inimii îşi domolesc galopul, se opresc,ascultă liniştea, ceva, ceva nu le e pe plac şi-ncep săfornăie.– Omida? Omida! O-o-omida?! O idee de rece îmi zgârâie ceafa, un nod îşi facecuibar la mine-n gât, citesc rândurile ca un flămândanul III, nr. 6/22, 2018, iunie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

de pagini, asta zic eu dăruire! „O, destinul mi-e la fel ca o sfârlează” – sursa de inspiraţie Baudlaire, „O, dragul meu, cândva, demult în dragoste luminile-au pălit” – de pe la ruşi, „Deasupra noastră, vai! se desfăceau apusurile-naceea drăguţă cu degete de aur îi face cosiţe unei evantaie” – Neruda, „O, stea minunată cu gurachelboase. Cum? Cu meşe, păpuşă! Cu meşe, cu bujor!” – Oscar Wilde, şi tu, prinţesă, nimic? Niiimic!perucă, cu in şi cânepă, da-i face coc şi cosiţe, auzi, Nici măcar poetă pe plan local nu mă poţi face? Ce-ţide se sting de ciudă toate pletoasele! Că veni vorbade stins, am stins şi eu nişte var zilele trecute, veni cu Omida?trebuie primenită casa, dar îl sacrific pentru tine.Vorba mi-e dulce, privirea mieroasă ca a unui vulpoi Prinţesa îşi întinde gâtlejul spre vişinul dinîn faţa coteţului, gesturile largi: fereastră. O omidă pe-o rămurică! Rămân cu gândurile suspendate în aer, privind năucă făptura – Pofteşte, pofteşte, te rog, la o băiţă în var! Face aceea neînsemnată care este rodul suferinţei mele, apoi prinţesa mea smiorcăindu-se în butoiul cu var, apoi iar larva păroasă, şi-aş fi privit aşa întruna dacăbine la trup, să ştii, are mult calciu... între timp eu am ţârâitul telefonului nu m-ar fi adus înapoi cu gândurilesă-ţi spicuiesc din contemporani, ca să nu te acasă şi picioarele pe pământ.plictiseşti! – S-a scumpit oţetul! am primit mesaj, măMinţişoara mea-i una singură, dar dacă ar fi două destăinui eu împricinatei din butoi. De zece ori!tot acelaşi câştig aş avea: e lungă şi slăbănoagă, o Vestea o tulbură atât de rău încât prinde aprăjină noduroasă ce se prelinge de pe scaun tremura cuprinsă ca de friguri, iar albeaţa varuluihârşâind podeaua cu gogâlţii ce-i ţin loc de genunchi începe să dea în gălbează!şi coate, globurile de pom şi-au pierdut rotunjimea – Nu-i bai, soro, că noi nu folosim oţet!transformându-se fiecare în câte o vânătă fleşcăită, Scumpească-l!atunci scoasă din cuptor, cerşind îndurare . Să nucredeţi că-s haină, că nu-s! Ieri am salvat un fluturaş. Micul tsunami din butoi, privirile languroase aleNimerise într-o lingură de ulei. I-am tamponat cu Minţişoarei, frica ce-a făcut-o să nu-şi mai poatăgrijă aripioarele sidefii de năclăiala uleioasă şi apoi l- controla simţurile, îmi încreţesc o idee în bruma de creier.am dat motanului. – Ştii ce? Mă duc totuşi să cumpăr un pic de oţet,Se urcă temătoare pe scăriţă, pune un picior în să fie la nevoie, de-o baie, două!pasta lăptoasă şi rece care o ariceşte toată şi aşa Ies val vârtej din casă, mă opresc la vişinul cucrăcănată pe buza butoiului, cu un picior în var şi cu omida, o iau în palmă şi muşc c-o bucurie bolnavă28 altul bălăbănind în gol îmi scânceşte: din trupul moale şi păros. Când a avut victoria gustul– Nu pot! Nu pot să copii, nu mă lasă conştiinţa! greţos? Niciodată! O acreală gelatinoasă îmi băleşteNici nu ştiu ce vrei de la mine... Ce înseamnă să fii dinţii, mestec încet, pe îndelete, îi simt capul ca pemare scriitor? Să dăruieşti ceva de la tine, nu de la un grăunte de nisip, îl plimb cu vârful limbii printrealţii... se încurcă-ntr-un sughiţ, iar restul cuvintelor buze, l-aş scăpa, nu l-aş scăpa, apoi îl ronţăiiau drumul varului. meticulos. Am senzaţia că am câştigat o bătălie, urmează războiul! Mi se umezesc ochii, mi se rupe sufletul în două,o jumătate plânge, alta râde: Minţişoara mea are Îmi mai sug buzele de plăcerea răzbunării, cândconştiinţă! Mi-e atât de jale! Iau o cărticică lansată în ajung la supermarket şi-i spun, toată un zâmbet,urbea nostră cu surle şi trâmbiţe, mă cocoţ pe scăriţă doamnei de la casă :ca să-i pot vedea scăfârlia plutind, şi-i exemplific: – O tonă de oţet, vă rog!– Treizeci şi două de O-uri şi vai-uri în şaptezeci TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Silvia Giurgiu onoare. Dar primise alături de ei umilințe, violențe și represalii. Copii țării își găsiseră frații potrivnici, inamici, plini de ură și dispreț. Stricăciunea spirituluiÎnapoi în... prezent românesc se întinsese precum o plagă, murdărind, mutilând, ticăloșind inimi cândva imaculate. Dragonul Asaltat de nostalgie, de regrete tardive, de iscusit și inspirat de umbrele infernului, însetat desentimentul amar al zădărniciei unei vieți irosite și de putere și sânge, învrăjbise un popor orbit, amăgit șigrotescul prezent care anulează nepăsător îndoctrinat cu himere, îl împodobise în armuri oribile,demnitatea și meritele apuse într-un trecut îi furase idealurile și omenia și-l înarmase pentru aîndepărtat, bătrânul de o sută de ani imploră oglinda își nimici frații.pătată de vreme să fie mai îngăduitoare. Chipul careîl fixează sarcastic din undele ei îi produce oroare. Plânse îndelung bătrânul agățându-se de trecut,Mintea lucidă refuză conexiunea cu imaginea răsfoind istoria, dezmierdând duios și cu venerațieabsurdă care îi jignește logica nealterată de timp. imaginea lui Mircea și a lui Ștefan, a lui însăși înDeprimarea se înfățișează promt, chemată de panica vremuri când armura sa era cinstea, onoarea șicrescândă, consolidând neînduplecată certitudinea geniul, care luminaseră asemeni aștrilor cereștiunui final patetic. Tăvălugul timpului a trecut peste el, firmamentul României. Își trecu tremurând degetelelăsând în urmă tranșee adânci, dezastru fizic peste rafturile cu cărți ale bibliotecii, evocândiremediabil și multe frustrări incurabile. spiritele adormite de secole între filele sacre, invocând protecția dacilor, scăldându-se în gloria lor, Speriat, obosit și trist întoarce privirea în care în puritatea pământului strămoșesc vândut astăzitremură agățate de genele aproape inexistente străinului și se umplu cu energia focului dacic, cucâteva lacrimi, detestând oglinda malefică. Un veac înțelepciunea lui Zalmoxe, ascultă ecoul munțilors-a furișat ca un hoț în calendarul său și i-a adăugat străbuni care preluau cântecul Lupului și-l trimiteauan după an, profitând mișelește de neatenția lui, Vânturilor să povestească lumii legenda acestui pământ iubit de Dumnezeuocupat cum fusese cu probleme mai importante.Bătrânețea se hlizea acum la el și îl insulta cunerușinare, umilindu-l și descurajându-l. Doar minteamai strălucea intens în ochii incolori și exploda încăîn mii de litere și cuvinte, pe filele cărților scrise de-alungul anilor, al căror număr îl pierduse de mult.Memoria neobosită îi păstra vii amintirile și trecutul,iar spiritul nobil și evoluat ardea în pieptul aceladescărnat, ca o flacără olimpică. Picioarele nu-ltrădaseră încă și îl mai purtau pe străzile umbrite aleBucureștiului, recunoscând înfiorate urmele pașilorsăi imprimate adânc în asfaltul cenușiu, pe aleileparcurilor sau pe pardoseala instituțiilor, în ale căroraule ideile sale străluciseră decenii la rând. Anul acesta țara sărbătorea Centenarul Unirii iar 29el se născuse odată cu ea, crescuse, căzuse,plânsese, suferise, se înălțaseră împreună în glorieși apoi căzuseră din nou în degradare trădați, jefuiți,batjocoriți de hoardele prăduitoare care o vânduserăpe EA, bucată cu bucată și pe el idee cu idee, vis cuvis, speranță cu speranță. Bătrânul urmări uimitcursul lacrimilor ce căutau nedumerite o ieșire dinlabirintul ridurilor. Deveni curios și nerăbdător să aflefinalul acelui pelerinaj și zâmbi amuzat când opicătură de rouă de suflet jubilă victorioasă,hârjonindu-se printre firele argintii ale bărbii. Cu o seară înainte asistase la o nouă prigoanănedreaptă a Ei și a Lui, a țării și a poporului ei revenitsă o apere, să o elibereze. Fusese recunoscut,onorat și omagiat, le insuflase curaj, dârzenie șianul III, nr. 6/22, 2018, iunie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Mihail Toma Ăsta a pus puii într-o pungă și i-a aruncat în Căcaina. Tricolor a sărit în apă, după pui. A încercat să-i scoată din pungă, dar nu a reușit, apa i-a dus mai departe, la vale, și-atunci a înnebunit. S-a întors acasă, a omorât și ultimul pui, apoi s-a aruncat în butoiul cu apă de ploaie, pus sub un jgheab. Era plin pe jumătate, știa că nu o să poată ieși de acolo. A găsit-o Costică, moartă, înăuntru. Tricolor Arta compromisului Cu ceva timp în urmă Pitzu mi-a prezentat-o pe − Cât mă face, coane Nhihăiță? noua lui prietenă. O tricoloră cu ochi verzi care s-a − Optzeci de marțafoi așa, pentru tine, că te apropiat sfioasă tot cătând cu privirea spre masculul ei. cunosc! Ce era să fac? Am adoptat-o și pe ea. Veneau − Văleu! Da' ce-o avut? împreună, le dădeam de mâncare, și-apoi plecau, tot împungându-se, și cu cozile îmbârligate. către − Ce-o avut te-ar fi costat vreo trej'dă lei dacă-l culcușuri de alcoov. aduceai la mine din prima. Așa, dacă l-ai dus la Gigi de la sculărie de-o face pe electronistul amator, te Treaba s-a lăsat, previzibil, cu Tricolor, cum o și costă opt bastoane. botezasem, burtoasă, și-atunci, m-am simțit, ca stăpân al nefericitului, și-am mărit alocația de hrană. − Și zici că mai tare a stricat? La ultima vizită i se rupsese apa așa că a mâncat − E adeptul dictonului: nu dispera, ia un ciocan în pripă și a dispărut. mai mare... Apoi am fost și eu plecat, mai bine de-o − Ia, dă-l încoace să mă duc la el... săptămână la Focșani, de-am mai reparat pe la casa bunicilor și-am legat la vie, iar când m-am întors l-am − Eu ți-l dau. Scot de-l fac cum era și poți să găsit pe Pitzu bătut și cu un picior rupt în covata cu mergi sănătos, da'n te costă un Bălcescu nou! rufe murdare. − Văleu! Da' di și? Îl iau la întrebări pe Costică, căruia i-am lăsat − Apăi, de coane, de! Munca mea plus... daune casa în grijă, zice cum c-ar fi sărit să-i scoată ochii morale. lui Gheorghiță, c-a dat turbarea în mâțe, dar l-a prins, ăla, de gât și-a dat cu el de pământ și mare − Eu îl iau și-ți dau banii după ce mă rezolv cu lucru că nu l-a omorât. Gigi. − Cum ai pomenit tu, măi Costică, să sară pisic la − Dacă pui mâna înainte să decartezi lozu'... vezi om, așa din senin, că doar nu-i Rottweiler? bâta aia de baseball? Sare singură din cui. Să nu spui că nu ți-am zis! N-am putut să scot mai mult de la el, se fâstâcea, și-am simțit că-i ceva necurat în toată afacerea asta. − Văleu! Că n-o scot la capăt cu tine... M-am dus și la Amariței. A ieșit Madam Zanhira. − Vecini, vecini, da' brânza-i pe bani că vin30 − Ce-ați avut, bre, cu motanul meu, de i-ați rupt vremuri căcăcioase! un picior? Păi... să nu fac și eu la fel când le văd pe mâțele matale? Scoate, cu o mână tremurândă, portofelul și-mi numără, aproape plângând, 80 de lei: − Ia, să nu mai prind picior de motan pe la mine-n bătătură că le iau gâtu' și nu-mi purta de grija − Nu mi-a mai rămas nici de-o bere, se vaită mâțelor că le-a dus Gheorghiță pe toate. C-a dat amarnic. turbarea-n ele, și-n motanii tăi! − Hai că te servesc eu cu o cană cu bere că, ș- Pitzu a mai bolit o săptămână, abia azi s-a ridicat așa tre' udată lucrarea... cu greu din ligheanul de rufe în care l-am oblojit, și Bea două căni mari și se mai înviorează. Îl am aflat și eu ce s-a întâmplat după ce, la un mic și- conduc la ușă și arăt cu dejtu' spre ciomagul pus, o partidă de table, l-am îmbătat pe Costică: strategic, într-un colț: Tricolor a fătat cinci pui, patru fete și un băiat. − Dacă vrai, ți-l împrumut pe Scărchinici cât să faci negocierea cu Gigi mai flexibilă. Dar l-aduci Madam, sătulă de mâțe, i-a zis lui Gheorghe să ia înapoi că, ți-am zis, frate-su' mai mare sare singur fetele și să le înece, să lase doar băiatul, că-i mai bun la prins șoareci și nici nu-ți umple bătătura cu din cui! progenituri. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Adrian Scriminț cele ale firavei iubite, dacă aceasta nu înțelegea gluma. Pe un ritm sacadat, bătut cu bărbăție în blatul Repugnare şi extaz lucios și elegant al mesei, menit să susțină curajul tinerei domnișoare care îi încânta cu grațiile dansului partea a treia (fragment din romanul Răpănoșii) la bară („Ancuța, Ancuța, Ancuța…”) două dintre cele trei fete care stătuseră mai mult de o oră și jumătate Dacă cei doi chelneri și patronul ar fi avut harul cu dânșii, cele mai curajoase, reușiseră să secitirii buzelor, tocmai ar fi aflat starea acestuia, însă sustragă.văzură doar cum matahala ciupea cu cea mai marefinețe unul dintre sfârcurile blondinei pe care o avea Rămase cu ei, cea mai timidă, roșcata. Își ridicaîn brațe. neputincioasă umerii la semnele disperate ale patronului, care nu îndrăznea nicidecum să se – Fetelor, sunteți invitatele noastre în această apropie de grupul de gălăgioși. Era acum împărțită laseară! trei, stătea în poala deținutului care îi șoptea vorbeÎngrijorarea patronului luă sfârșit când Buldozerul dulci și mișcătoare („dacă aș fi miliardar te-aș umpleîi făcu semn să îi trimită unul din băieți ca să îi ia o cu diamante”); pe când grăsanul, la fel de insistent,nouă comandă. Îl desemnă pe cel mai experimentat, căci în momentul de față nu i se părea nici moral șicare plecă numai într-un zâmbet și se întoarse nici etic ca amicii lui să profite fără scrupule denumai într-o tristețe. roșcată, fără să țină cont că cea mai importantă – A mai comandat încă trei pahare, pentru fete de parte din cheltuielile pe care le făcuseră pe sticla deaceastă dată, ca să li le umple tot cu apă minerală… apă minerală erau ale lui, săruta gâtul fin al făpturii timide cu distinsă înfocare. Fetele de la bară își Extazieri, râsete, cochetării și bucurii terminaseră numărul, însă ei o țineau una și bună,nenumărate, sentimente amestecate cu stinghereala cereau bisul cu îndârjire: „Ancuța, Ancuța, Ancuța!!!”fetelor care nu știau cum să se sustragă, mai ales cănu puteau distinge bâlbâielile gestuale ale patronului Clientela se rărise, la fel și fumul des de țigară. Ocare nu avea curajul să li se apropie. Acesta făcu și lăsară și pe Sabina să plece, odată cu fetele care seun apel serviciului de pază și protecție, să le spună retraseră către case. Până și muzica era dată acumsă stea în alertă, căci tare mult îl mai mira un lucru:cum se putea ca trei indivizi să fie atât de gălăgioși,și să deranjeze intimitatea unei clientele întregi, cândde o oră întreagă erau doar în compania uneinenorocite de sticle cu apă minerală? În timp ce îilămurea pe cei de la echipa de intervenție de ce ar fitrebuit să se deplaseze vreo treizeci de kilometripentru el de la secție, îl urmărea cu oripilare pe celmai gălăgios, pe cel mai pornit pe glume dintre toți,ochiosul care își muia unghiile în propriul pahar și îistropea pe urmă fătucile, acest grăsan bine cunoscutlocalului de ani de zile, pe care însă nu îl mai văzuseîntr-o astfel de stare. Tare se mai mira ce îl apucase. Și dezamăgirea era mare pe capul patronului: cei 31de la intervenții îl convinseră repede că pentru treiindivizi un pic cheflii nu se deplasau ei vreo treizecide kilometri de pomană. Poate că petrecăreții șiplecau până atunci. Dacă rupeau vreun scaun, saugreabănul vreunei balerine grațioase, atunci seschimba treaba, erau nevoiți să intervină. Îi observa cum se extaziau fără nicio jenă, cum îiapucaseră slăbiciunile după programul artistic, cumbăteau cu pumnii în masă susținând o oarecareanimatoare care dansa din poala-n poala fiecăruiclient solo sau, în rarele cazuri, când partenereleacestora își dădeau consimțământul, li se puneau șilor în poală. Uneori se întâmpla ca vreunul dintredistinșii domni, mult mai glumeț decât ceilalți, să deaun bacșiș balerinei ca să i se pună și iubitei în poală,stârnind simpatia și râsetele tuturora, poate mai puținanul III, nr. 6/22, 2018, iunie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

din spate, și îmi tot bagă blițuri sau mă orbesc cu faza mare??? Pasagerii întoarseră și ei la rândul lor capetele, și ochii le fură inundați de un tun furtunos de lumină. Grăsanului îi răspunse doar torsul imaginar al motorului, printr-un huruit puternic. Într-adevăr, autovehicolul distanțat din spate mai făcea din cândîn surdină, și nu mai era una de talie superioară, în când flashuri de lumină.închegată din ritmuri românești, grecești și orientale. Buldozerul începu să își ia volanul mașinii laDisk Jockey-ul le făcea un apropo că se cam bătaie, sacadat, cu zel, ca să își tempereze dracii:apropiase vremea ca și ei să se retragă, așa că se – Ce mama naibii tot vrea bou’ ăsta, că măhotărî să le delecteze urechile cu melodii de jazz disperă? Dacă cobor la el și îi trag un dos de palmăclasic. Se ridicară de la masă printre ultimii, târziu, în îi mut maxilarul la ceafă. Păi Prințesa e mic copil fațămiez de dimineață timpurie, când se trezea orașul ca de ce carabe am să-i ard eu ăstuia!să meargă la muncă. Încă mai solicitau bisul celebreibalerine – care mai mult ca sigur se odihnea deja Frână isteric, urmărind prin lunetă intensitatea farurilor autoturismului care se apropia treptat și cuacasă, după o noapte lungă și istovitoare –, pe când viteză. Trecu peste linia continuă, în plinăpărăseau curtea pavată cu piatră cubică a renumitei serpentină, și se postă în dreptul lor, pe partealocații: „Ancuța, Ancuța, Ancuța!!!” laterală. Făcu semn Buldozerului să își deschidă– Nici cu nebunii ăia ai mei din celulă nu m-am geamul.distrat atâta! se exterioriza Nebunul. – Băăăn – răcnea până la răgușire șoferul care – În noaptea asta am înnebunit cu toții! râdea cu se chinuise până-ntr-atât să îi ajungă din urmă – agura la urechi șoferul, privind prin retrovizor cu zis șefu că dacă te mai prinde și pe tine și peîngrijorare o mașină pierdută undeva în depărtare prietenii tăi în Moara în Călduri, vă rupe picioarele,care îi tot făcea semne disperate cu blițul pe cât îi auzi? Vă îneacă în apă minerală, fraierilor!!!permiteau serpentinele, ca să o vadă. Cei din mașina care se chinuise atât de mult ca– Oare pe unde o fi Prințesa? se interesa să îi ajungă din urmă încercară să demareze înnostalgic Godean. trombă, ca efect intimidatoriu, însă motorul acesteia– Dacă nu o fi luat-o nimeni, mai e și acum pe era epuizat din răsputeri, așa că până reuși să sedrumuri! i se doldorau fălcile de amuzament pună în mișcare cu scârțâituri jalnice, să facăBuldozerului. Ești nebun? Am dus-o cinșpe kilometri manevrele de întoarcere și să se îndrepte de acolomai departe de motelul de la care ne întoarcem. de unde venise, tot peste cele două linii continue, Pentru moment, jovialitatea grăsunului se avură tot timpul din lume ca să îl audă pe Buldozervolatiliză oarecum, și ochii îi prinseră o nuanță cum le trimitea solia:opacă, umbrindu-le strălucirea: – Să-i transmiți din partea mea patronului tău… – Va trebui să am eu o discuție serioasă cu că ni se rupe-n paișpe, venim când vrea muschiidumneaei și să îi ard și o mamă serioasă de bătaie, mei!așa, ca să se învețe minte să nu îmi mai ia în râs – Proștilooor… mai auziră din cealaltă mașină, dar distanța le calmă tuturor nemulțumirile.prietenii…– Las-o, săraca! se cufundă Godean în Demară și Buldozerul, mai lent:32 sentimentul fragil al milei. Și-a luat-o… de-i ajunge – La culme m-au enervat ăia doi! Poate vor să lepe-un an de zile! pun interdicție, sau să le impun o taxă de protecție! Buldozerul nu schiță niciun semmn de vreo – Păi… să nu-i treci ușor cu vederea, Buldozere,oarecare compasiune, și adăugă cu răceală: că dacă te prind ăștia la înghesuială, așa au s-o tot țină! îl sfătuia cu înțelepciune Sabin Nebunu. – Trebuiesc controlate, „Petrecanie”, căci altfel…îți sar în cap. Știu eu ce știu, că-s trecut prin toate. Obezul cugeta adânc. Veni pe urmă și răspunsul,Așa m-a păcălit odată o pipiță… cu întârziere: Se opri din ceea ce voise să spună și cercetă din – Nu pot, Nebunule. M-au lăsat ăștia la vatră cunou către oglinda retrovizoare, care reflecta aparente suspendare. Dacă fac comunității necazuri mă întorcfenomene de incandescență. Lumina care se reflecta de urgență înapoi, și zău că nu-s dornic a o face…în ea, în miez de dimineață întunecată, îl orbea deceva vreme, agasându-l. Trase un pumn în volan cu Se lăsă liniștea. Una totală. Parcă și mașina rulaatâta tărie, de le derută celor doi pasageri pe care îi mai tăcută, solidară cu nervii șoferului și, deși seavea în spate tot calmul: străduia să nu iasă de sub cuvântul acestuia, îi mai protestau din când în când balamalele, sau, fără voia – Mă, da’ ce mama dracului tot mă urmăresc ăia ei, i se mai accelera sau deccelera turația motorului. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Chiar și cu toate acestea, cu tot cu respectul pe care din interior strigau ca descreierații, și loveau sacadatîl ținea mașinii dar și liniștii controlate pe care o și cu multă sete fragilele accesorii ale caroserieipăstrau cei de pe bancheta din spate, voluminosul dinăuntru:șofer tot trase cu sete un pumn în volan: – Prin-țe-sa, Prin-țe-sa…– Ce m-au enervat handicapații ăia, omenirea Își întoarse rapid privirea spre autoturismul carema-mii lor, să mă amenințe ei pe mine… trecuse pe lângă dânsul. Dădu să fluiere, sau săTrase isteric de volan într-o serpentină strânsă, ridice fără vreun efect paleta. Îi căzu chipiul. Nu și-lfără să ridice pedala de accelerație. ridică. Strigătele celor dinăuntru se stingeau treptat, – Ușor, ușor! se panică Godean. și rămaseră doar cele ale planetarei, care parcă încerca să susțină cumva bucuria petrecăreților: Nu îi răspunse, și nici nu se scuză. Noroc cu „Boc-boc-boc, boc-boc-boc…” Nu era o idee bunărâsul incoștient al Nebunului, venit parcă de departe, nici să pornească după ei în urmărie, autovehicoluldin amintiri. Începu să bată sacadat cu palma în pe care îl avea în dotare trecuse mai multe regimuri,geam: și de-abia intrase în cel al democrației, aproape că nu pornea deloc la prima cheie, și până l-ar fi pus în – Ancuța, Ancuța, Ancuța…Se molipsiră instant de sincera lui veselie. Se mișcare, cei bucuroși din interiorul mașinii pe care numolipsi chiar și mașina, care începu să ruleze și să avuse instinctul spontan să o oprească ar fi ajunsscârțâie mult mai sprintenă. Băteau în grup în departe, în inima localității. Dacă nu ar fi fost ocaroseria bietei cărătoare și aveau cu toții același frumoasă dimineață de Duminică s-ar fi slujit dedeziderat: radiotelefon ca să anunțe celelalte echipaje, în – Ancuța, Ancuța, Ancuța… speranța că mașina cea albă, căreia nu avuse timpul să îi noteze numărul de înmatriculare, și care se Veselia contagia dimineața sobră. Nici urmă de asemăna perfect cu alte câteva zeci de mii destarea de somnolență de acum câteva minute. autovehicole de aceeași culoare, ar fi putut fi oprită de către alt echipaj de poliție, dar așa, nu avea nici – Liniște, liniște! încerca Buldozerul să le reducă măcar la cine altcineva să apeleze, puținele echipajerâsetele barbare. Ia… ia ascultați aici!!!Începu să bată răpăit cu pălmoaca în pașnicul fiind dispersate prin tot orașul…înveliș al volanului:– Prin-țe-sa, Prin-țe-sa… Și totuși deprinderea instinctuală îl făcu să iasă 33afară din mașină pe acest prieten al drumurilor, unpolițist de la circulația rutieră. Devreme, în toiuldimineții înnegurate, se pregătea să ridice paletareflectorizantă și să tragă pe dreapta autovehicolulcare circula regulamentar. Tocmai aceast lucru îlderuta și îl făcea să își ridice doar până la jumătateacursei și să își coboare de mai multe ori cunesiguranță brațul: singura mașină de pe carosabilrula regulamentar, chiar sub restricția de viteză denouă zeci de kilometri la oră impusă ca prevestire aintrării în oraș, cu luminile aprinse și fără sădepășească cu un centimetru cele două liniicontinue. Se hotărâ totuși să lase șoferul să îșicontinue drumul. Poate că oamenii erau obosiți șiveneau tocmai de departe. Avea și el mașină și știacât de mult îl enervau opririle nemotivate alecolegilor săi din întreaga țară, când îl trăgeau pedreapta și îl lămureau apoi că nu fusese decât uncontrol de rutină, așa că respecta din răsputericonfortul participanților în trafic, punându-se moralde multe ori în locul lor.Când mașina învechită trecu prin dreptul lui, cutoate ferestrele deschise pentru ventilarea fumuluigros de țigară de dinăuntru, polițistul omenos nu maiavu puterea sau timpul să ridice paletareflectorizantă pe care scria STOP, fiind hipnotizatde o putere invizibilă, cu efect de buimăceală. Ceianul III, nr. 6/22, 2018, iunie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

dicţionarele şi enciclopediile, monografiile deeseu 34-40 specialitate i-au ridicat acest piedestal construit de marile personalităţi ale culturii vremii sale”.Dan Lupescu Dintre cei care l-au consacrat pe BRÂNCUŞI –, Victor Crăciun alege doar 15 dintre numele cele mai remarcabile ale culturii şi artelor plastice, literaturii, ca şi de colecţionari, muzeografi, îndrumători ai fenomenului artistic: de la Guillaume Apollinaire, despre Victor CRĂCIUN şi capodopera sa: Hans Arp, Paul Morand, Jacques Lassaigne, Isamu„BRÂNCUŞI – de la iniţiere la Noguchi, Ezra Pound, Cristian Zervos, Mario derevelaţie” Micheli, Giulio Carlo Argan, până la Carl Sandburg, James Joyce, Jean Cassou, Henry Moore, Vera Muhina, Man Rey…2. Despărţirea de Rodin, în termeni roditori… Lângă aceştia, adaugă personalităţi Aproape o treime (prima treime) din densul, reprezentative din România, precum Tudor Arghezi,extrem de concentratul studiu – aidoma unui filon deaur dacic: 24 de carate, unic în lume, cu o „genă” ce Nicolae Iorga, Tristan Tzara, Mircea Eliade, Luciannu există nicăieri altundeva pe Terra – constituie o Blaga, Petru Comarnescu, Marcel Iancu, Miliţarafinată şi răbdurie înscriere în context cultural Petraşcu, precum şi ale celor dintâi monografişti airomânesc, francez, american… lui BRÂNCUŞI: V.G. Paleolog, Carola Giedion- Welcker, Sidney Geist, Athena T. Spear… Precizând Mottoul ales de Victor Crăciun – „Viaţa mea a fost că: „această listă nu este decât parţială, întrucât eao succesiune de miracole” (n.n. personal aş fi optat poate fi prelungită cu mii de nume, în special dinpentru versiunea: „Viaţa mea a fost un lung şir de România, Franţa şi Statele Unite ale Americii, ţărilemiracole… Primul dintre ele? – Craiova…”) – în care s-a impus mai întâi”.deschide perspectiva din care va fi analizată temaenunţată, cu exemplar spirit al echilibrului şi fără Tonul eseului gândit, trăit şi scris de acad. Victornicio lunecare, cât de măruntă, într-un partizanat ori Crăciun: „BRÂNCUŞI – de la iniţiere la revelaţie” e cât se poate de calm, echilibrat, plin de încredere şialtul. serenitate. Este tonul molcom, al basmelor noastre multimilenare, al călătoriilor de taină pe lama de briciPrima pagină a superbului studiu – cu virtuţi a fulgerului ce desparte fragila graniţă dintreacademice incontestabile – este grea de tâlcuri ca rugăciunea abia murmurată şi litania săpată, pentruun basorelief din bronz, de rezonanţe impresionate, vecie, în piatră.34 „fluturând” în deplină libertate la gâtul urieşesc al Sfinxului – din Bucegi, dar şi de pe platoul Gizeh, din Sau al unei călătorii de iniţiere –, în care cel cesprânceana de nisip celest, de purpură, a Capitalei pleacă la drum este obligatoriu să poarte, la vedere (deoarece au şi rol de recunoaştere, nu doar demultora dintre cele 33 de dinastii de faraoni egipteni: împlinire a unui anume ritual), toiagul lung/thyrsulCairo. (eventual, împodobit cu frunze de viţă de vie ori dePropoziţia dintâi are şuierul ascuţit al unui verdict iederă – plante sacre la agatârşii/agathyrsi/ dacii dinirevocabil: ,,Constantin Brâncuşi este considerat, Transilvania şi din Moldova, la cei ce practicau cultulcu o greu de atins unanimitate în acest domeniu, lui Dionysos) şi traista (straiţa).cel mai de seamă sculptor al secolului al XX-lea, Pe de altă parte, simplitatea veşmintelor trebuiadeschizătorul unei noi etape în această artă să fie aidoma celor a străbunilor (în cauza de faţă,milenară”. părinţii şi bunicii săi din Hobiţa, de sub Parâng) şi,Care-i argumentul irefutabil? „Istoriile artelor, mult mai înapoi în timp, geto-dacii. Şi, tot ca la TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

aceştia, să ilustreze interzicerea de a purta şi în Capitală, după ce supsese zdravăn la ţâţapodoabe din aur, respectând, concomitent, ritualul datinilor şi tradiţiilor, a eresurilor, proverbelor şităcerii. zicătorilor strămoşeşti – n-a agreat ideea de a-i fi În ceea ce ne priveşte, credem că tocmai de discipol lui Rodin. Peste o jumătate de veac,aceea BRÂNCUŞI a plecat singur/solitar la drum Brâncuşi avea să mărturisească, însă: „El (n.n.– pentru a putea respecta cu stricteţe ritualul Rodin) a acceptat să mă ia ca elev, dar eu amtăcerii şi a-şi facilita meditaţia/ cugetarea, în refuzat, căci nimic nu creşte la umbra marilordeplină linişte/armonie/pace lăuntrică şi în libertate copaci”.nebruiată de nimic străin Sinelui său. Brâncuşi avea, pe atunci, vârsta de 21 de ani – Are şi ceva din sfătoşenia anilor din urmă ai relevă Victor Crăciun –, emiţând, după aceastăgenialului sculptor, când fusese recunoscut, la scară conexiune, că alegerea (şocantă, desigur, pentruplanetară, drept părinte şi patriarh al sculpturii susţinătorii recent sositului la Paris) probează faptulmoderne mondiale: „Când sosea Brâncuşi la Paris, că „Brâncuşi era pregătit să-şi ia în propriilelocul dintâi în sculptura franceză era deţinut de mâini destinul artistic, având limpede conturatăAuguste Rodin, astfel că era pe deplin justificată direcţia (s.n.) în care se îndrepta creaţia sa”.dorinţa importanţilor români din capitala Franţei de a- Fără a nega locul şi rolul lui Rodin în sculptural determina pe artistul, aflat în plină glorie, să-l lumii, pe care îl considera mare/falnic copac, tânărulprimească ucenic şi pe compatriotul lor.” – notează creator român dovedeşte, clar, că a intuit pericolul desobru, însă limpede ca apa de izvor, Victor Crăciun, a fi copleşit de acesta, ceea ce i-ar fi anulatmandarin la Curţile Văz-Duh-ului insondabil, sondat, libertatea de a-şi alege şi defini propriul loc subtotuşi, cu temeritate de BRÂNCUŞI şi sculptat cu Soare. De altfel, înţelegându-i opţiunea, chiar Rodinvirtuozitatea Sa de Ingenium. Zelul şi insistenţele conjugate ale acestor românide pe malurile Senei au inclus-o pe însăşi consoartaregelui Carol I: „Aveau să o convertească şi peRegina Elisabeta/Carmen Sylva să le susţinădemersul, să intervină pe lângă cunoscuţii din cercullui Rodin, ceea ce dovedeşte că, de vreme ce eranevoie de o asemenea mijlocire regală, era greu deajuns la titanul de la Meudon, cum era supranumit, 35după numele localităţii din preajma Parisului unde îşiavea Atelierul-Şcoală.” Frazele au amploare şi amplitudine, ca în vechilenoastre cazanii, ca în povestirile inegalabile ale luiMihail Sadoveanu ori ca în excursurile minunate aleautorului primelor trei cărţi despre BRÂNCUŞI: V.G.Paleolog, artizan surâzător al perioadelor lungi, desorginte latină, aparent înflorate, dar numaiarborescente, rămânând, în fond, de o limpiditatestră-stră-românească, punctate de arhaisme, dar şi,pe alocuri, de cireaşa fragedă ori confiată a câte unuineologism bine găsit, bine strunit. Numai că „ucenicul” – temeinic şcolit la Craiova şi Bucureşti, unde fusese şef de promoţie, şi în Bănie,anul III, nr. 6/22, 2018, iunie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

anii 1911-1914), iar în Franţa: modelul Coandă-1916 (cu două elice apropiate de coadă). Inventator al aerodinei lenticulare –, Henri Coandă, pasionat de sculptură, a ucenicit pe lângă Rodin. Savantul de notorietate internaţională, de peste decenii, avea să-i arate marelui sculptorar fi afirmat: „Are dreptate. Este la fel de încăpăţânat francez, în acei ani de la cumpăna primelor douăca şi mine”. decenii ale secolului XX, o lucrare concepută de el,Victor Crăciun are inspiraţia de a nu trece deloc solicitându-i o sugestie, eventual o apreciere, ogrăbit peste acest episod, precizând că Auguste opinie... Rodin îi recomandă cu blândeţe: ,,Aici să-lRodin nu şi-a uitat discipolul avut pentru scurtă consulţi şi pe Brâncuşi. El îţi poate indica o soluţievreme, „iar când acesta (n.n. Brâncuşi) a expus la care merge mai bine în ceea ce vrei să faci. El îţi vaSaloanele al căror preşedinte al comisiilor artistice arăta drumul cel bun.”era chiar Rodin, l-a acceptat fără rezerve, Victor Crăciun conchide, referitor la aceste detalii,înţelegându-i cutezanţa şi viitorul (s.n.). Vizionar extrem de semnificative: „Ce apreciere mai bună, înîn legătură cu sculptorul român, îi recomandă doar acel moment, decât aceasta?” – apreciere a luisă nu se grăbească tare. Ca preşedinte de juriu, Rodin faţă de Brâncuşi, ţinem să subliniem. ApoiRodin a susţinut, aşadar, lucrările pe care nuanţează convingător: „Descoperind tocmaiBrâncuşi le-a expus pentru prima oară la Paris, pericolul de a fi influenţat fără a o dori –, Brâncuşi acontribuind, astfel, la promovarea sa.” hotărât să evite o prea mare apropiere de maestru,Pe baza acestor detalii, acad Victor Crăciun preşedinte al secţiei de sculptură de la Societereconsideră şi din cealaltă perspectivă, aceea a Nationale des Beaux-Arts, ceea ce i-a asigurattânărului Brâncuşi, legăturile acestuia cu Rodin, iniţierea şi dezvoltarea personală în maniera dorită,apreciind că acestea s-au dovedit mult mai profunde conturul ferm al personalităţii sale unice (s.n.)”.decât au fost prezentate de cercetătorii de până Decupând succinta caracterizare, atât de limpedeacum. Criticul şi istoricul de artă din zorii secolului şi profundă, pe care, în anul 1952, cu prilejulXXI, Victor Crăciun, subliniază că majoritatea Expoziţiei Omagiu lui Rodin, BRÂNCUŞI i-o faceacestora au survolat (am zice noi, cu superficialitate) acestuia –, Victor Crăciun glosează molcom,momentul, aceştia lăsând a se înţelege că plecarea asemenea unui român născut la Chişinău:lui Brâncuşi din Atelierul-Şcoală de la Meudon a „Subînţelegem din context şi preţuirea caldă pe careînsemnat, automat, şi o „despărţire” de Rodin. Brâncuşi nu se va sfii să o mărturisească, gest de De aici pornind, autorul studiului fundamental nobleţe specifică doar marilor creatori. Toiagul36 „BRÂNCUŞI – de la iniţiere la revelaţie” consideră măreţiei lui Rodin (n.n. din secolul XIX) avea să-i că s-ar cuveni să medităm cu atenţie sporită asupra revină, în secolul XX, lui Brâncuşi.” mărturiei lui Henri Coandă, din cadrul convorbirilorincluse de V. Firoiu în volumul Din nou acasă. Marele inginer şi fizician este autorul uneidescoperiri epocale ce-i poartă numele: „EfectulCoandă”, după ce, cu 20 de ani înainte, inventaseprimul avion cu reacţie, denumit convenţionalCoandă-1910, proiectase primul tren aerodinamicdin lume, prima sanie-automobil (de asemenea cupropulsie reactivă), proiectase şi construise, înAnglia, avioane clasice/cu elice Bristol-Coandă (în TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Florin T. Roman descurcă cu ce are şi dacă e nevoită să împrumute sume de bani de undeva, are grijă să poată restitui împrumutul într-un termen rezonabil. Din acest motivRomânia mea personală – nu împrumută niciodată sume de bani exorbitante, partea 2/5 ca să înrobească poporul. Nu îngenunchiază decât în faţa lui Dumnezeu şi nu cerşeşte, nu se umileşte Ştim cu toţii că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu s- în faţa nimănui. Sfântul Nil Ascetul se adreseazăa născut într-o peşteră insalubră, în mijlocul celor din România urâtă de azi cu următoareleanimalelor şi întreaga sa viaţă a fost sărac, neavând cuvinte: „Noi însă, când ne aflăm în vreo trebuinţăaltceva decât o cămaşă, şi aceea fără cusături. oarecare, alergăm după cei bogaţi ca nişte căţei care„Coborâtor din împăratul David, Iisus nu s-a născut mişcă veseli din coadă în jurul celor ce le aruncăprintre bogaţi, nici în case luxoase şi în paturi vreun ciolan de ros sau niscai firimituri în vreme ce-iaşternute cu puf şi purpură; ci în sărăcie, ca să lovesc; şi-i numim binefăcători şi protectori aicheme la ospăţul împărătesc pe toţi cei umiliţi, săraci creştinilor, şi le recunoaştem pur şi simplu oriceşi nebăgaţi în seamă” (Protosinghelul Nicodim virtute, chiar dacă se află în cea mai de pe urmăMăndiţă). Şi Sfânta Fecioară Maria a fost săracă, şi răutate, pentru a câştiga ceea ce râvnim, fără săapostolii au fost oameni simpli şi nevoiaşi. „Iar Iisus a căutăm a ne însuşi vieţuirea sfinţilor a căror virtutezis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu zicem că ne-am hotărât să o urmăm”.greu va intra în împărăţia cerurilor. Şi iarăşi zic vouăcă mai lesne este să treacă cămila prin urechile Dar nu suntem noi chiar atât de săraci cum neacului, decât să intre un bogat în împărăţia lui consideră, aroganţi şi infatuaţi, mai marii lumii şi neDumnezeu” (Matei 19, 23-24); „Ascultaţi, iubiţii mei putem descurca foarte bine şi fără ei, aici, în acestfraţi: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci colţ de lume binecuvântat. Dacă ne-ar fi lăsat înîn ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai pace de-a lungul istoriei, am fi fost, poate, mai bogaţiîmpărăţiei pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc?” decât ei şi din punct de vedere material. Noi n-am purtat niciodată vreun război de cucerire, nu am furat(Iacov 2, 5). nimic de la alte popoare, nu ne-am îmbogăţit pe Toate ţările ortodoxe sunt ţări sărace din punct devedere economic, dar totuşi nu atât de sărace ca sănu se poată autogospodări. „Bună-mi este mie legeagurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şiargint” (Psalmul 118, 72). „Tânăr am fost şi amîmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, niciseminţia lui cerând pâine” (Psalmul 36, 25). Şi România mea personală este săracă 37 economic, dar foarte bogată spiritual. Cea mai scumpă bogăţie a noastră este Ortodoxia. Iar dacă astăzi economia României e la pământ, nu e vina poporului român, ci e vina străinilor lacomi care au râvnit de-a lungul istoriei bogăţiile pe care ni le-a dat Dumnezeu şi totodată vina acelei adunături de ticăloşi care s-a aflat în ultimii ani la conducere. „Izbăveşte-mă şi mă scoate din mâna străinilor, a căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta nedreptăţii, ai căror fii sunt ca nişte odrasle tinere, crescute în tinereţile lor; fiicele lor înfrumuseţate şi împodobite ca chipurile templului. Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu mulţi miei, umplând drumurile când ies; Boii lor sunt graşi. Nu este gard căzut, nici spărtură, nici strigare în uliţele lor. Au fericit pe poporul care are aceste bunătăţi. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său” (Psalmul 143, 11-15). Conducerea României mele personale seanul III, nr. 6/22, 2018, iunie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Novgorodul –, era în plină înflorire, Occidentul era barbar. Regele Robert I al Franţei a fost foarte mândru să poată lua de soţie o principesă de Kiev. Occidentalii au învăţat de la bizantini să folosească la masă furculiţa şi cuţitul. Trebuie să se zguduie puţin suficienţa occidentalilor şi ignoranţa lor pentru Răsărit. Aici mă întorc la strategiile zonale ale luiseama altora. Noi însă am fost jupuiţi şi de piele: Huntington şi la calitatea acelui lamentabil Richardromanii au plecat cu carele pline de la noi, apoi ne- Schiffter, care habar nu au despre Europa şi vor să oau cotropit migratorii, ceva mai târziu tătarii, am plătit dăscălească. Occidentul fără Europa Răsăriteanătribut sute de ani la turci, ne-au jefuit fanarioţii, este o Europă chircită. În loc să se conceapă oaustro-ungarii, naziştii, bolşevicii, comuniştii, iar de la Europă întreagă, cu cele două variante stilisticeRevoluţia (confiscată) din 1989 încoace ne-au (Ortodoxia şi Catolicismul) – cum a fost până latâlhărit sistematic securiştii metamorfozaţi în invazia otomană –, ei se dedau la asemeneapoliticieni. Am fost nevoiţi adesea să ne incendiem speculaţii arbitrare. Noi am rămas un secol şirecoltele, să ne otrăvim fântânile, să fugim în munţi, jumătate într-un stil oriental de existenţă, care însă alăsându-ne bruma de avere la îndemâna fost contracarat de cultura franceză pe care ocotropitorilor. Şi cu toate acestea, am ştiut de fiecare aduceau chiar de la Constantinopol fiii de boieri şidată să avem grijă de ce ne mai rămânea când ăştia principi. Tot aşa cum, în perioada aceea, ochiise retrăgeau, înfrânţi, cu coada între picioare şi fără boierilor moldo-valahi erau îndreptaţi către Franţa şidinţi în gură, din ţinuturile noastre. Am pornit-o de către ideile iluminismului, aşa au fost şi în ceiatâtea ori de la zero. Om mai porni-o şi de data asta, cincizeci de ani de comunism – dintre care, la noi, în România, au fost paisprezece ani de rezistenţăcu ajutorul lui Dumnezeu, ca întotdeauna. armată anticomunistă; şi nimeni din această Europă Odată, un profesor de istorie din Bucureşti de Răsărit nu a spus mai bine decât noi: Mai binepovestea că la o conferinţă ţinută la Paris, un mort decât roşu! La noi s-a făcut închisoare pentruprofesor francez l-a întrebat ce castele mari avem Platon, pentru Dante, pentru limba franceză. Aşanoi, românii. Profesorul nostru i-a răspuns că avem încât aroganţa şi privirea suficientă, superioară, ale Occidentului noi ar trebui să le primim cu oarecarecastele cum ar fi Chambord, Chenonceaux sau indulgenţă, cu politicos dispreţ şi cu o toleranţă deBlois. Francezul l-a apostrofat: – Dar astea noi le-am profesor care îi învaţă cu duhul blândeţii pe ignoranţiconstruit. Replica profesorului român a fost: – Da, ce trebuie să afle” (Al. Paleologu).numai că pacea şi liniştea în care voi aţi construitaceste castele v-au fost asigurate de români, care înacel timp purtau războaie grele de apărare împotriva FORMA DE GUVERNĂMÂNTturcilor şi tătarilor, blocând, cu o mână de viteji, Forma de guvernământ a României mele esteaccesul lor în Europa occidentală, până când monarhia. Aceasta deoarece: 1.În Sfânta Scripturăimperiile păgânilor s-au destrămat. se vorbeşte despre „Împărăţia Cerurilor”, nu despre „Nu am fost o ţară barbară. Am avut construcţii, „Republica Cerurilor”; 2.Iisus Hristos se am avut o extraordinară cultură teologică şi autointitulează împărat, nu preşedinte; 3.Poveştile şi sapienţală în secolul al XVIII-lea pe care n-o basmele sunt cu regi şi împăraţi, în timp ce bancurile38 cunoaştem – şi am avut o subtilitate, o anumită sunt cu preşedinţi. supleţe şi savoare a spiritului care ne-au fost GUVERNUL ŞI PARLAMENTULinoculate – mai cu seamă aici, în Valahia – de Guvernul României mele personale este condusinducţiile balcanice. Noi nu suntem balcanici, pentru de către un rege (voievod), iar Parlamentul estecă suntem nord-danubieni, dar îi datorăm unicameral, fiind condus de un preşedinte.balcanismului pe Anton Pann, pe Nicolae Filimon, pe Atât miniştrii cât şi parlamentarii sunt cu toţiiIon Ghica, pe Caragiale, tatăl şi fiul, pe Ion Barbu, pe oameni bine pregătiţi profesional, dar mai ales de oArghezi. Nu e puţin. Balcanismului îi datorăm spiritul înaltă ţinută morală, credincioşi, buni şi cinstiţi. Oacesta şi cosmopolit, şi uşor pragmatic, spiritul parte din ei sunt intelectuali, iar cealaltă parte suntironic, calitatea umorului şi felul de a suporta ţărani şi muncitori. (Unii dintre ei nu au şcoală sauvicisitudinile. Să nu uităm că Socrate, Platon şi facultate, nu ştiu nici măcar să scrie şi să citească,Aristotel au fost balcanici. Tot balcanici au fost şi dar au cei şapte ani de acasă, şcoala vieţii şi facultăţile mintale integre).autorii tragediilor antice. Tot balcanici sunt creatoriigeometriei euclidiene. În vremea în care civilizaţia […]din care noi, ortodocşii, ne tragem, cea bizantină şicea kieveană – fiindcă se uită mereu Kievul şi TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

taifasuri... 39-46 Daniel DejeuVioleta PetreViaţa lui Eminescu – Între „Viaţa lui Eminescu – Între adevăr șşi mistificare adevăr şi mistificare”– de Ion Ionescu Bucovu Studiul şi munca de cercetare a scriitorului Ion Scriitorul Ion Ionescu-Bucovu este argeşean,Ionescu Bucovu, despre viaţa şi opera lui M. născut la 15 ianuarie 1938, în com. Râca, satul Bucovu (Bucovu, toponim slav, sat, râu, vale, pădureEminescu, fac din autor unul din eminescologii de şi, iată, scriitorul Bucovu!). A urmat claselevârf ai literaturii contemporane româneşti. elementare în Izvorul de Sus, apoi Şcoala Pedagogică din Câmpulung Muscel şi Institutul Cu pasiune, răbdare, responsabilitate, dragostede adevăr a studiat ani la rând, documente despremarele poet român, Luceafărul poeziei româneşti. Volumul pe care îl lansează astăzi este o lucrare Pedagogic din Bucureşti. La Universitatea dinamplă, complexă, un documentar preţios despre Bucureşti a frecventat studiile Facultăţii de Filologie,omul şi poetul M. Eminescu. secţia Limba şi Literatura Română. A lucrat în învăţământ, unde şi-a susţinut toate gradele Am citit-o în manuscris cu dorinţa de adevăr şi nu didactice. Pentru Gradul I a susţinut lucrarea demi-a fost greu să parcurg paginile, deşi este o specialitate „Realitate şi ficţiune în Moromeţii, delucrare de cercetare bazată pe documentare asiduă Marin Preda”, lucrare coordonată de prof. univ. Ionşi responsabilă. Nu mi-a fost greu, pentru că, deşi Rotaru şi criticul literar Al. Piru. La gramatică abiografică, lucrarea este presărată cu momente susţinut lucrarea „Dezvotarea vocabularului la eleviiinedite din viaţa poetului. din ciclul gimnazial”, coordonată de acad. Eugen Simion şi prof. Grigore Brâncuş. Volumul debutează cu arborele genealogic alpoetului şi continuă cu copilăria, adolescenţa, studiilela Universitatea din Viena şi Berlin, povestea dedragoste dintre Eminescu şi Veronica Micle,întoarcerea în ţară, activitatea teatrală, jurnalistică,politică şi bineînţeles, boala şi moartea poetului. Interesante sunt capitolele ce urmează cu mariiscriitori care i-au marcat destinul literar: Ion Creangă,Caragiale, Macedonski, prietenia cu Carmen Silva şiiubirile ce au urmat după idila cu Veronica Micle. Nu se putea ca într-o astfel de radiografie a vieţiipoetului, să nu se insiste pe boala şi moarteapoetului, (care constiutie un capitol pe care autorul îlreia), tocmai pentru ambiguitatea şi misterul careplanează asupra acestui subiect.. Urmează date despre înmormântarea lui M. 39Eminescu, un capitol care elucidează enigmapaternităţii poetului, dacă a avut sau nu copii, apoiNote şi Comentarii despre metamorfozele„Luceafărului” eminescian, lucrarea de căpătâi apoetului, Fotografiile lui Eminescu, Farmecul poezieieminesciene. Cartea se încheie cu un capitol despre M.EMINESCU în viziunea scriitorilor şi a crticilor literari. Se poate să fi sărit peste câteva capitole; tocmaide aceea, vă invit să citiţi „Viaţa lui Eminescu întreadevăr şi ficţiune”. Este o lucrare care merită să steala loc de cinste în biblioteca fiecăruia din noi! CITIŢI-O ŞI VEŢI FI MAI BOGAŢI CU CELPUŢIN, ÎNCĂ UN ADEVĂR! Cu stimă, respect şi preţuire, pentru scriitorul IonIonescu Bucovu şi cu nemărginită dragoste pentruOmul Ion Ionescu Bucovu!anul III, nr. 6/22, 2018, iunie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Română i-a închinat în ziua lui de naştere o mare sărbătoare: Ziua culturii române” (p. 5). Motivele dublei sărbători sunt multe şi foarte cunoscute: „pentru că Eminescu e unic ca Dante, ca Shakespeare, ca Petrarca, ca Ronsard, ca Goethe sau ca Byron”. Pentru că „el este coloana vertebrală a românismului, steagul nostru cu care ieşim în lume Am aflat, de pe internet, că prof. Ionescu-Bucovu dincolo de timp. El nu va dispărea de pe cerul este autorul unor importante lucrări literare, dintre literelor româneşti atâta timp cât va dăinui limba care amintim: „Monografia comunei Râca”; „Martirii română” (p. 5). Ionescu-Bucovu dedică poetului şi o lui Eros”, roman despre Eminescu şi Veronica Micle; poezie, într-un stil post-modern, cu cinci strofe, „Izvorul fericirii”, roman; „Îngerii şi demonii revoluţiei”; intitulată „iarnă orfică” (titlul şi iniţiale scrise cu litere „Fiasco”, roman; „Visele lui Orpheu” (2017); mici !): „cu mantia-albă,/îmbrumată,/coboară „Priveghiul”, roman lansat şi la Biblioteca din Curtea Orfeu/peste plai,/el este pruncul/Limbii Române/şi se de Argeş. A scris şi versuri, grupate în două volume: numeşte/Eminescu Mihai\" (am citat prima strofă din „Cutia cu amintiri” şi „Aripi către infinit”. Tot pe cele cinci, p.10). internet am mai descoperit următoarele lucrări, articole şi eseuri: „Eminescu şcolar la Cernăuţi” Capitolul următor „Eminescu – omul şi părinţii din (1858-1863); „Îngerul care a căzut din Paradis” părinţi” debutează cu un citat din Nichita Stănescu: (fragment de roman); „Marin Preda - copilăria şi anii „Atâta să nu uitaţi: că el a fost un om viu,/viu,/pipăibil de şcoală”, „Marin Preda şi Era ticăloşilor”, „Dialogul cu mâna.//Atâta să nu uitaţi/că el a băut cu gura lui Tudor Arghezi cu Dumnezeu” (eseu), „Eminescu lui,/că avea piele/îmbrăcată în stofă.//Atâta să nu după Eminescu” (eseu) şi altele. Bun cercetător şi uitaţi,/că ar fi putut să stea la masă cu noi,/la masa cunoscător al vieţii şi operei lui Mihai Eminescu, cinei celei de taină”. „Părinţii din părinţi” nu este profesorul şi scriitorul Ion Ionescu-Bucovu face o numai o memorabilă metaforă eminesciană, ci mare bucurie iubitorilor de cultură prin redactarea şi reprezintă afirmarea deplină a obârşiei sale de editarea, în anul 2018, a cărţii „Viaţa lui Mihai neam, venind din adâncimea „timpilor imemoriali”: Eminescu între adevăr şi mistificare” (Ed. Editgraph, „Ne ţinem grapă de părinţi, ce neam de neamul lor Buzău, 2018). Din primele pagini, autorul au fost români(…) neam de ţărani ce a ţinut coarnele mărturiseşte că „nu este o lucrare exhaustivă cu note plugului pe moşia părintească” răspundea poetul de subsol şi trimiteri la fiecare afirmaţie. Ea se inamicilor care-i răstălmăceau cele mai înalte idealuri adresează unui public larg care doreşte să-şi şi credinţe puse în slujba naţiei sale. Ionescu-Bucovu împrospăteze cunoştinţele despre viaţa lui Eminescu prezintă arborele genealogic al familiei de români, cu cele mai noi referinţe” (p. 9). „nobilă neam de neamul ei”, strămoşii din Ţara de Sus a Moldovei „dătători de legi şi datini”, dornici să Răsfoind cartea, primită cu împrumut de la convieţuiască „în bună pace”, pentru a-şi apăra domnul Marian Ghiţă, managerul Bibliotecii „nevoile şi neamul”. În linie directă, Mihai Eminescu Municipale din Curtea de Argeş, personal am simţit se trage din două familii răzăşeşti mai răsărite: a cum Eminescu mi-a revenit în suflet cu aceeaşi40 lumină pe chip din vremea când îl studiam cu Iureştilor, după mamă, din Joldeştii Botoşanilor, şi a Eminovicilor, după tată, din Călineştii lui Cuparencu, profesorii mei dragi, eminescologul Augustin Z.N. aşezare apropiată de cetatea lui Ştefan cel Mare de Pop şi acad. Şerban Cioculescu. Parcă îl văd pe la Suceava. Tatăl lui Eminescu, Gheorghe Eminovici, regretatul profesor Z.N. Pop, cum îi spuneam noi, născut în 1812, se căsătoreşte, la 28 de ani, cu care începea din pragul uşii să ne vorbească, Raluca (Rareşa, Ralu) Iuraşcu din Joldeşti, fiica plângând, despre „sfârşitul tragic” al marelui poet naţional. De la început, cartea lui Bucovu ne atrage stolnicului Vasile Iuraşcu şi împreună vor avea 11 cu un eseu de suflet intitulat „Eminescu şi noi” (p. 5- 9), prin care ne aminteşte, în stil personal, despre copii. principalele etape ale vieţii şi activităţii copilului, adolescentului, tânărului, omului Eminescu, din anul Capitolul „Eminescu şi dulcea lui mamă” este naşterii, până la trecerea sa în eternitate. „La mijloc dedicat în întregime evocării mamei poetului, pe care de iarnă (povesteşte autorul), Eminescu cade în a iubit-o „mai mult ca orice pe acest pământ” (p. 15). „Dulcea lui mamă” i-a deschis ochii poetului spre sufletele noastre ca un blestem frumos. Academia lume, cu poveştile şi eresurile pe care i le spunea în copilărie. „Mama l-a învăţat primele buchii ale cărţii, i-a transmis dragostea de natură, de folclor şi de TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

pământul natal”. Fraţii şi surorile Ralucăi au avut Pumnul”, pe care o citeşte, cu lacrimi în ochi, în ziuasoarta pe care le-a hărăzit-o Dumnezeu. Surorile despărţirii de idolul său: „Îmbracă-te în doliu,mamei (mătuşile poetului), devenite maici sau chiar frumoasă Bucovină;/te-ai dus, te-ai dus din lume, o,stareţă la Mănăstirea Agafton, îl iubeau pe Mihăiţă: geniu nalt şi mare,/te plânge Bucovina, te plânge-n„Pentru Eminescu, Agaftonul a fost a doua casă. voce tare,/Te plânge-n tânguire şi locul tău natal” (p.Venea foarte des la mătuşile lui, chiar de când era 42). Urmează un alt capitol interesant, numitcopil. Apoi, când deja devenise un poet cunoscut, „Eminescu iubitor al taliei” (p. 49). Se ştie că, încămaicile îi spuneau Domnul Eminescu” (p. 16). din copilărie, Mihai a fost atras de mirajul scenei, prinApropiaţii poetului vorbesc despre un adevărat cult al jocurile cu Iliuţă în livada de la Ipoteşti: ”Copii erampoetului faţă de mama sa. Când venea pe acasă, noi amândoi,/Frate-meu şi cu mine,/Din coji de nucădupă moartea mamei, Eminescu se ducea la movila car cu boi/Făceam şi înhămam la el/Culbeci bătrânide pământ din cimitirul Ipoteştilor şi stătea tăcut în cu coarne\"...reculegere ore în şir, privind prelung, meditativ, În amintirile sale despre Eminescu, prof. Ionparcă umbra din care pornise şi chiar îi păstra o Zbiera, de la Ober-Gymnazium, spunea că „teatrul l-statornică mare recunoştinţă: „O, mamă, dulce a abătut pe Eminescu de la studiile gimnaziale, voiamamă, din negura de vremi/Pe freamătul de frunze şi el să fie actor, şi actor dramatic. Aşa a părăsitla tine tu mă chemi;/Deasupra criptei negre a gimnaziul” (p. 51). Angajat ca sufleor, copist sausfântului mormânt/Se scutură salcâmii de toamnă şi chiar actor, tânărului Eminescu se apropie mai întâide vânt”... În capitolul al treilea găsim informaţii de trupa Fany Tardini-Vlădicescu, venită cupreţioase despre „Fraţii şi surorile” (p. 25) marelui spectacole în Botoşani, apoi de trupa lui Iorgupoet Eminescu. Amintim de mezinul Matei, care a Caragiale, unde face cunoştinţă, în 1867, cu tânărulfost căsătorit de trei ori şi a avut mulţi urmaşi. Toţi se I.L. Caragiale, iar în anul următor se angajează lamândreau că sunt nepoţii lui Eminescu. Pe unuldintre nepoţi, pe col. Gheorghe Eminovici, l-a adus trupa actorului Mihai Pascally. Cu aceste trupe poetul va colinda ţara în lung şi-n lat, găsind îneminescologul Augustin Z. N. Pop de mai multe oriîn Argeş, pentru a vorbi despre unchiul său şi colectivul actorilor un mediu prielnic propriei saleVeronica Micle: la Câmpulung-Muscel (pe vremeacând Ionescu-Bucovu era elev la ŞcoalaPedagogică); la Piteşti (în 1965, la o întâlnire custudenţii, la care am participat şi eu), precum şi laCasa de Cultură din Curtea de Argeş (la o acţiuneorganizată de prof. Tudor Mihăilă, cu elevii Şcolii Nr.4). Cu imaginea Bisericii Uspenia din Botoşani, undea fost botezat Mihai, în anul 1850, se deschidecapitolul privind „Copilăria, adolescenţa, anii deşcoală şi pe profesorul Aron Pumnul” (p. 33). Înpagina „Eminescu şcolar la Cernăuţi” (p. 35) facemcunoştinţă cu colegii de şcoală şi cu profesorii de la 41Ober-Gymnazium. Fiind în gazdă la profesorul Aron Pumnul (1818-1866), care i-a încredinţat Biblioteca gimnaziştilor,adolescentul Mihai se simţea în largul său, că aveaprilejul să stea printre cărţi şi să citească. Ionescu-Bucovu vorbeşte cu evlavie despre „dascălul veneratal lui Eminescu”, omul care i-a insuflat cu adevăratdragostea pentru „Zilele de-aur a scripturilorromâne”, dându-i aripi către marea poezie prinlectura aprofundată a înaintaşilor „cu izvoare-alegândirii şi cu râuri de cântări”... Dar bucuria „juneluibibliotecar” s-a stins repede, odată cu moarteaprofesorului Aron Pumnul, în anul 1866. Profundîndurerat, poetul scrie poezia „La mormântul lui Aronanul III, nr. 6/22, 2018, iunie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Eminescu” (p. 141). Fiecare capitol este ilustrat şi cu imagini semnificative, fotografii de epocă sau de album, care să dea o mai mare credibilitate evocărilor autorului. În partea a doua a volumului, Ionescu-Bucovu intervine cu câteva „Note şivocaţii. În anul 1869 ajunge Student la Viena (p. 59), comentarii” originale, îmbrăcându-şi inevitabil într-oîn centrul cultural al Europei, unde participă ca formă didactică întreaga operă:„auditor extraordinar” la cursuri de filozofie şi dedrept. Stimulat de aprecierile încurajatoare ale 1. Metamorfozele „Luceafărului” eminescian (p. 149);amicilor, Eminescu trimite din Viena, la revista„Convorbiri literare”, opere importante, printre care 2. Fotografiile lui Eminescu (p. 155);„Venere şi Madonă”, „Epigonii”, „Mortua est”, „Înger 3. O fotografie a lui Eminescu care a suscitat şi suscită şi astăzi controverse (este vorba de fotografia \"Eminescu la bolniţa de la Neamţ\", p. 162);de Pază”, „Noaptea” şi altele, creaţii care îi vor 4. Farmecul poeziei eminesciene (p. 168);aduce o mare faimă în cercul „Junimea”. Tot la Viena 5. Eminescu şi limba română literară (p. 172);se va întâlni şi cu marea iubită a vieţii lui, frumoasa 6. Eminescu după Eminescu (p. 174);Veronica Micle. Dar pentru o relatare vie, palpitantă,a întâlnirii cu Veronica, Bucovu inserează în carte un 7. Dezastrul din familia Eminovicilor (p. 179);fragment din romanul său „Martirii lui Eros” (p. 63- 8. Mihai Eminescu în viziunea scriitorilor şi a69), în care îşi imaginează convorbirea dintre cei doi criticilor literari (p. 185);îndrăgostiţi la prima lor întâlnire vieneză. Se ştie că 9. Mihai Eminescu văzut de contemporani (p.„întâlnirea cu această femeie îi va marca poetului 189);întreaga existenţă. Eminescu, uitând de Universitate,o va plimba prin toate colţurile de vis ale Vienei, o va 10. Mitul Eminescu sau de la om la Geniu (p.duce la teatru, la operă şi operetă, la muzee. 196);Eminescu va fi profesorul ei spiritual, vorbindu-i 11. Dosarul de punere sub interdicţie a lui Mihai Eminescu (p. 199).despre poezie, despre filozofie, despre teatru,despre muzică, despre viaţă” (p. 71). Ca „Student laBerlin” (p. 73), Eminescu se va instrui la „învăţătura Toate aceste comentarii, adevărate lecţiimoralei kantiene”, păstrând atitudinea gratuităţii metodice şi eseuri, care, probabil, au fost susţinute şimorale a sufletului frumos, dar acumulează şi notele la clasă cu elevii, (unele fiind publicate în diversedistincte ale viziunii şi gândirii schopenhaueriene, reviste de specialitate) conturează şi mai clar unde „ordinea morală a lumii intră în raport real cu imaginea luminoasă a Poetului, ca om al timpului forţe care produc fenomenele lumii”. Anii petrecuţi la său, imaginea de zeu tânăr, concentrat şi vibrant, Berlin, între toamna lui 1872 şi vara lui 1874, au fost chipul lui vestit de Luceafăr al Poeziei Româneşti. ani de acumulări filozofice, însă mai puţin rodnici din Ionescu-Bucovu a evocat chipul lui Eminescu aşa punct de vedere al operelor publicate. Lucrează cum se desprinde el, ca om şi ca poet, aşa cum se42 totuşi la „Împărat şi proletar”, încredinţată tiparului în înlănţuie de la o etapă la alta a biografiei, în decoruri 1874, „Călin - file din poveste” şi „Glossă”. Urmează schimbătoare, „între adevăr şi mistificare”, de la alte capitole interesante din viaţa şi activitatea naştere până la moarte.poetului Mihai Eminescu, pe care le amintim, prin Pentru o mai bună cunoaştere a Omului şiideile-titlu ale autorului: „Bibliotecar, revizor şcolar şi Geniului Eminescu, vă invit, dragi prieteni ai luiredactor la Curierul de Iassi” (p. 79); „Eminescu şi Eminescu, să citiţi cartea distinsului scriitor IonVeronica Micle” (p. 82); „Prietenia dintre Mihai Ionescu-Bucovu, pe care îl rugăm să o lansezeEminescu şi Ion Creangă” (p. 93); „La ziarul Timpul” neîntârziat, poate chiar în faţa Bustului-Eminescu,(p. 97); ”Eminescu şi Carmen Silva” (p. 103); proaspăt instalat în grădina culturii din Oraşul Regal„Eminescu şi Caragiale” (p. 113); „Eminescu şi al Basarabilor. Pentru că Eminescu, Regele PoezieiMacedonski” (p. 119); „Eminescu şi Mite Kremnitz” Româneşti, ne pune prin creaţia sa în comuniune cu(p. 121); „Eminescu şi Cleopatra Poenaru” (p. 123); Divinitatea, iar Dumnezeul Geniului va dăinui în„Boala şi moartea lui Eminescu” (p. 127); ”Lamânăstirea Neamţ” (p. 135); „Înmormântarea lui eternitate! TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Eugenia Rada Ioniță mulțumit pt sfaturile alese, i-a mai dat și bacșiș pe deasupra, adică prelungirea vieții.Teorie şi practică Moartea și-a scurtat fusta, ca să devină atrăgătoare pe la cei cu funcție, că una e să ai lipic și alta este să pari o călugăriță, numai așa ai rezultate,Experimental poezia alină sufletele, talpa iadului altfel nu, văzuse ea cum stă treaba pe la muritori.le îngroapă, dar oamenii trebuie să aleagă între cele Jos poezia trăiască urâciunea! Și-a notat îndouă tabere, ori renunță, retrăgându-se din luptă, ori caiețel lozinca, să o pună în practică, și-a luat notițemerg înainte. Luptele au fost pe primul plan, de la după notițe, cum să folosească jetul de minciuni,formarea pământului și până astăzi, ca și omul beat, cum să manipuleze mințile și să fie numărul unu.noaptea înjură, iar ziua fiind treaz pupă la icoane, iardimineața îl găsești că își mărturisește păcatele și Practica e practică, dar experimentul întreceaseara își ascute sabia. E ca un du-te vino... orice, doamna moarte a colindat pamântul să găsească firma, că bomba atomică nu-i mai plăcea, Unde poate lovi expresia unei arte exprimate prin au recunoscut și inginerii că era depășită. Făcuseculoare, decât în privire, așa cum soldații aranjați pe rost de avion, se plimba cu țigara în gură și maio masă își pun scuturile pentru luptă, iar apoi din arunca câte o ochiadă să pună mâna pe vreunulconfruntarea care a avut loc, unii au devenit învinși, înstărit, ce să facă cu săracii? Ba, îi folosea dupăiar ceilalți învingători. Ca la circ, unii râd, iar alțiiplâng, iar evantaiul poeziei la asemenea evenimente care zdronc cu ei la talpa iadului, ce nu era firesc?se strânge cum filonul de aur care se scurge princrăpături pierzându-și strălucirea; în cazul acesta Doamna moarte nu s-a lăsat, a găsit firma, a luat obiectul și a avut o mare satisfacție, desființaseversurile devin scrum, sluga poeziei care este omul ambele tabere, pe a poeziei cât și pe cea a urâtului,își pune masca de criminal și devine trist, destul de nu mai erau nici învinși nici învingători, era doar eatrist pentru sfinți. numărul unu. În felul acesta se deschide drumul morții, venităde pe meleagurile întunericului, cu coasa trasă lapolizor, dar astăzi, astăzi, domnia sa, s-a moderizat.Mai nou, ea a schmbat coasa pe un tun într-oanumită perioadă, a trecut și asta, între timp a venitalta, iar moartea s-a gândit că rugina a cuprins tunulși că trebuie să cumpere altceva. Cum să se lasemai prejos decât femeile?... Cum își permit ele, să-șischimbe poșetele și bărbații care nu maicorespund,... Oh, doamna moarte s-a gândit să facăla fel, de ce n-ar fi în pas cu moda? Bineînțeles, să cumpere un lucru de valoare, să 43rupă gura târgului... ce să vedeți, a cumpărat bombaatomică mai tare decât coasa și tunul! Poezia să fiecosită! – a încercat dar creștea la loc, a spulberat-ocu tunul, dar s-a adunat, de data asta însă găsisemetoda, dă-i cu bomba să ardă, pe vecie, să nu maiînvie vreodată! Poezia se bătea cu urâtul, iar moartea, ca oadevărată doamnă se plimba pe câmpul de luptă cuo saltea (pentru că se gândise să schimbe sacul). Amers și la ghicitoare, la una care era într-o sectă dilieși care lucra împotriva poeziei și ce i-a spus nebuna:„doamnă nu vă șade bine cu bomba, găsiți ceva maiasortat, umblați pe la magazinele specializate, pe laproducatorii de modă, așa... să fiți prima!!” Și-a datochii peste cap, vorbele au uns-o pe suflet i-aanul III, nr. 6/22, 2018, iunie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

friguroasă/…/am învăţat să-mpart pâinea la masă,/să-l omenesc pe cel ce-mi intră în casă” (Eu sunt un om obişnuit); „era noapte afară şi-n casă era frig/…/mama tăiase o portocală/…/ mi-a promis că la anul vom avea mai mult/…/sufletu-mi jubila…/portocala toată era pentru mine” (Felii de portocale).Camelia Ardelean Mama, cea mai scumpă fiinţă, revine obsesiv în gândurile autoarei, acaparându-i şi condeiul: „De Dora Pascu – un periplu mult… nu m-am mai certat cu mama mea/şi ce n-aştulburător prin „Alte vise, alte da acum… să mă mai pot certa cu ea/…/Poate în vis vom continua cu cearta şi cu sfada/ca să nu văd cum doruri” mi te-acoperă de tot zăpada” (Dor de mama); „Mi-e dor de tine, mamăvreau mâna să-ţi sărut,/dar tu-mi Pe Dora Pascu nu o cunosc foarte bine, „paşii” ni zâmbeşti din ramă/c-un zâmbet din trecut” (Să-ţis-au întâlnit până acum doar în lumea virtuală, într- sărut); „Care mamă nu-i iubită pân’ la soare şi-unul din cenaclurile literare la care amândouă napoi,/ ce copil nu îşi doreşte o călătorie în doi/ doaractivăm. Nu ştiu dacă este „uşor timidă” sau dacă cu mama pe o rază, ori de soare, ori de lună…”„vorbeşte puţin, dar cumpătat”, aşa cum se afirmă în (Care mamă…).prefaţa volumului de versuri, Radiografii Imaginii sacre a mamei i se adaugă aceea a uneisentimentale, unul din cele două, pe care mi le-a mătuşi bătrâne şi bolnave, una din puţinele persoanedăruit de curând. Pot însă declara cu certitudine, care au încălzit, cu inima lor bună, anii trişti şirăsfoind paginile încărcate de sensuri, că „puterea ei friguroşi ai fetiţei fără „vise mari”, dar cu sufletul destă în cuvântul scris” şi că este „mai altfel, pentru că aur: „Am avut o mătuşă…/…/bătrână… de tot/…/M-aştie să foreze în adânc”, ca s-o parafrazez pe crescut într-o vreme,/ când fără mama am fost/şiautoarea acestei prefaţe, poeta Rodica Grigorie. acum sufletu-mi geme/că n-am preţuit-o cu rost” Deşi am schimbat doar câteva impresii împreună, (Păpuşa din trecut). Regretele sunt, însă, ca maiîntre noi s-a născut o simpatie la prima... citire, ca un întotdeauna, tardive: „Iarăşi fac colivă de sufletulfir nevăzut ce leagă sufletele noastre, vibrând la tău,/…/sufletul mi-e rânced, râncedă şi nuca,/aaceleaşi lucruri sau, mai bine-zis, la aceleaşi cuvinte, crăpat şi crucea, s-a uscat uluca”, afirmă Dora într-odesprinse din trăiri autentice. Am simţit involuntar altă poezie, dedicată, din nou, mamei (Iarăşi…).dorinţa de a scrie despre al doilea volum al Dorei Bunica este un alt personaj desprins din amintirile(Alte vise, alte doruri, apărut în anul 2016, la Editura nepreţuite ale Dorei, la care ea revine mereu cuPim, din Iaşi), nu ca un critic literar, nici ca o prietenă plăcere: „mi-e gândul la ochelarii bunicii/.../mi-e dor(pentru a nu fi bănuită sau acuzată de subiectivism), şi de lampa de gaz/.../mi-e liniştea şi pacea de-ci ca un simplu cititor, atins până la nervură de atunci/ tabuul inimii mele...” (Mi-e gândul la ochelariisensibilitatea şi lirismul versurilor ce-i poartă bunicii); „Altă filă, alt chip,/cu bunica-s la mare,/ semnătura. Chiar dacă nu am cum să-l înlocuiesc pe îngropată-n nisip,/căutând doar răcoare” (Răsfoiesc44 profesorul ei de limba română, cunoscutul şi amintiri).apreciatul romancier şi scenarist George Şovu, cel În ciuda vicisitudinilor ce nu au ocolit-o de mică,care n-a mai apucat să-i prefaţeze cartea, fiindcă şi- autoarea păstrează cu duioşie, în cămăruţa ascunsăa îndreptat zborul, în urmă cu doi ani, spre o lume a fiinţei sale, şi amintiri plăcute, dintr-o perioadă multpoate mai bună, dar imposibil de atins de către cei controversată, în care copilul din ea vedea plaiurileaflaţi (încă) în viaţă, pot să visez ori să-mi fie dor natale, cu toate lipsurile inerente, ca pe un tărâm dealături de ea, iar şi iar, sfidând distanţa ce ne basm: „Ţara îmi era strada,/.../...ne jucam pedesparte, doar lecturându-i poeziile. schele,/toţi pui de comunişti./.../...în praf m-amDora evocă, în multe din creaţiile sale, plină de delectat,/chiar de visam o ţară/ de basm, de neuitat”nostalgie, imagini ale unei copilării deloc uşoare, (În copilărie).chiar traumatizante, ce a marcat-o, dar a şi Un alt aspect adus în atenţia cititorului este cel altransformat-o în omul complex care a devenit astăzi: relaţiei cu divinitatea, relaţie de care autoarea nu„lipsiţi de-albine mi-au fost stupii/…/deseori mă- este prea mândră sau mulţumită: „…recunosc cuncerca foamea/…/copilăria mi-a fost umilinţă/că-s săracă în credinţă” şi pe care ar dori să TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

şi-o îmbunătăţească: „Mi-aş dori să pot a crede/şi-n doar gând”, unde autoarea se defineşte prin imaginiceva ce nu se vede,/nu se vede, nu se-aude/şi în simple, dar de un mare impact emoţional: „sunt doarceruri este jude” (Cred); „...de Paşte şi de gând şi atât,/nu mă vând, nu mă dau,/sunt orice,Crăciun/mă simt mai păgână ca oricând,/eu nu prea sunt oricât,/nici nu cer, nici nu iau”.merg prin biserici,/El e... la mine în gând” (Poate...). Subiectele cu tematică socială nu îi sunt străineAflată la o vârstă la care, indubitabil, gândul Dorei Pascu, ea empatizând mereu cu cei oropsiţicălătoreşte, uneori, la poarta dintre lumi, punându-şi sau vitregiţi de soartă: „Pentru cel umil, sărac,/întrebări, dar neaflând răspunsuri, Dora Pascu moartea e singurul leac,/ pentru omul cel bogat,/încearcă să facă „pace” cu Creatorul, încredinţându- încă-o pungă, la pătrat” (De leac).i-se în totalitate: „Doamne,/când o fi ca să mă Fiecare poezie a Dorei spune o poveste, ne-ovrei,/de inimă să mă iei,/.../dacă vrei să-mi faci pe prezintă pe autoare aşa cum este în realitate, cuplac/să nici nu mă laşi să zac,/.../când o fi vremea bune şi cu rele, dezbrăcată de inhibiţii sau de falsăsă-mi vie,/să fie după chindie,/.../cum Te ştiu un pudoare. Ea se confesează cititorului ca unui prietenmare domn,/rogu-Te, ia-mă în somn,/.../Tu ai să faci apropiat, fără teama că ar putea fi mustrată saudoar cum vrei,/vezi Tu cum ai să mă iei,/că o fi uşor judecată, mărturisindu-i iubiri, dureri, neîmpliniri,sau greu,/faci cum vrei, eşti Dumnezeu” (Doamne, chiar şi cea mai aprinsă dorinţă a inimii sale, dincând o fi...). noua etapă existenţială pe care o parcurge: „Nu ştiuPrezenţa de spirit a autoarei o îndeamnă să de mă încearcă vreun regret/pentru cele făcute sauîncropească un (alt) scenariu, în care Cel ce ne-a nefăcute,/un singur lucru ştiu acum: mă vreaucreat deţine unul din rolurile principale, scenariu poet/şi-l rog pe Dumnezeu să mă ajute!” (Eu,presărat, pe alocuri, cu umor împletit cu ironie fină: niciodată…).„Numai la ţară pot vorbi cu Dumnezeu,/deschide El Puterea de a merge mai departe a Doreifereastra, o deschid şi eu/…/Îi spun că am venit să subzistă, probabil, tocmai în capacitatea de a-şi luafac curat/.../„Curat mai fac şi eu, mai mut o stea,/mai în zeflemea problemele cu care se confruntă:şterg de praf un nor de catifea,/mai fulger şi mă- „Doamne, spune ce să tai/ca să nu mai scot unncrunt la oameni răi...” (Numai la ţară...). Dora Pascu are o mare putere de 45metamorfozare, este cameleonică, în sensul cel maibun al cuvântului, se transpune cu uşurinţă îndiverse ipostaze, se ridică la ceruri sau coboară încele mai tainice ori întunecoase cotloane ale fiinţei.Bătrâneţea este, pentru ea, o (nouă) etapă plină degriji şi necazuri, care o face să-şi piardă liniştea cugreu dobândită. Cu harul scrisului, primit în dar de ladivinitate, ea reuşeşte să se autopersifleze şi să seredefinească, pentru a-şi masca neliniştea: „Suntnumai umbra celei ce-am fost,/o umbră umflată,urâtă, crăpată/.../Sunt doar amintirea a ce-amtrăit/.../nimic nu-mi place, totu-i pierit/…/Sunt doartristeţea serii de toamnă/…/Sunt doar răceala albăde iarnă…” (Umbra); „Mă simt ca o casă bătrână/dinBucureştiul trecut,/ce-i gata să cadă-n ţărână,/iartimpul în ea s-a pierdut” (Din Bucureştiul trecut). Sentimentul de neputinţă şi singurătate transpareşi din poezia „Sunt…cum sunt”, ca un semnal dealarmă pentru cei dragi, care, în vâltoarea vieţii, s-auîndepărtat, lăsând-o cu un gol în suflet: „Sunt… cumsunt, nu mă iubesc,/las pe alţii să o facă, dacăvor,/prea puţin mă îngrijesc,/că şi-aşa, oricum, totmor./…/De ce m-aş mai îngriji,/să vorbesc latelefon?/Vorbiţi între voi, copii,/mie-mi sună aabandon!”. Un autoportret reuşit este şi poezia „Suntanul III, nr. 6/22, 2018, iunie ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Puiu Răducan Yaya călare pe Dădă cap. XXXXVII La împărtășania de apoi, s-au prezentat în fața „vai”?/…/Să tai, Doamne, vreun picior?/Să stau științei și bisericii toate popoarele lumii. Pentru prima şchioapă ca Azor?/…/Ia un deget, altceva,/însă dată știința și biserica și-au dat mâna și prin fața mersul nu mi-l lua!/…/Sau mă vrei, Doamne, pe juriului suprem. Defilează acum toate țările toată?/şi atunci chiar că e lată!...” (Ce să tai). apartenente științei și Domnului. Fiecare nație se Nu este uitată tema iubirii, tratată în antiteză, prezintă cu firma sa, care mai de care mai evidentă, autoarea creând un paralelism între o iubire mai luminoasă, mai cu caracter, mai cu… educație… destrămată sau apusă şi o alta, matură, ce a rezistat Iată, trec ordonat, în liniște și pace! Germanii vin în faţa tuturor intemperiilor: „Câteodată, câinos, doar cu rigurozitatea lor, francezii, 99% negrii, cu tăcem împreună/şi, cumva, nici nu vrem, nici nu ştim romantismul lor, italienii în cizmă pe corul broaștelor să mai fim/şi-n străfunduri de gând învârtim o cu pastele-n mână pe ritm de Alfa Romeo, englezii minciună/ce-o purtăm, nevoit, spre un alt ţintirim” cu al lor conservatorism în costume de lorzi înveliți (Câteodată…); „Dacă vrei să mergem la cu lire sterline… Americanii își prezintă noile turnuri plimbare,/îmi iau şi eu bastonul şi te gemene, arabii-l proslăvesc pe Alah al lor care-i secondez/…/străbatem o stradă, poate chiar şi învață să omoare… două,/ne ţinem de mână, la fel ne iubim” (Dacă vrei să mergem…); „Şi talpa mea, îngemănată lângă În sfârșit toate națiile lumii, ale Domnului și ale talpa ta,/au prins a bate viaţa împreună,/ştii doar că științei, trec în mândru caracter și educație prin fața cine se-aseamănă, se-adună” (Şi totul eu). tribunei oficiale. Defilează deci toate popoarele lumii găsite în lista Dumnezeului nostru și a științei. Popoarele lumii în mersul lor educat pășesc prin Poeziile Dorei Pascu se caracterizează prin două fața celebrului juriu pentru a primi binecuvântarea mari calităţi, de care ea ştie să se folosească foarte necesară în ceea ce privește mergerea mai departe bine, pentru a transcende până şi cele mai împietrite în noua existență. inimi: sinceritate şi simplitate. În versurile sale se Când să-și strângă dosarele să-și dea mâna și să poate regăsi oricine, scrierile ei sunt inspirate din se pupe – știința cu religia, evident – în niște viaţă şi pot fi pe lungimea de undă a fiecărui cititor, mărăcini latifundiari, obraznici, un popor răzvrătit se- în diferite perioade ale existenţei. Diversitatea ncăiera. temelor şi bogăţia trăirilor, talentul de a transpune în Cum cu cine se-ncăiera, Doamne? Ei între ei, versuri preaplinul eului liric şi a face poezie din orice, oamenii poporului ăla se încăierau… se regăseşte pe tot parcursul cărţii, şi în alte titluri, Țipete, urlete, jigniri, mahalagism, murdărie… precum: Caii mei…, Cabalină, Boii de la bicicletă, Lumea mea din şifonier, Pentru vise şi mărgele, Nu Deodată ochii științei și ai bisericii se îndreaptă spre acea mlaștină murdară și urât mirositoare. se poate, Nu mă vând, Mi se scurge viaţa, Am46 ferecat parfum, Mahmureală, Am visat la o toamnă, – Măi, știință, am verificat totul, nu a scăpat nici Plâng de ziua crucii, Luna în Crăciun, Toarnă alb şi un dosar, niciun popor. mă opresc aici, pentru că ar trebui să citez tot – Așa este, surată biserică, nici mie nu mi-a rămas nici un dosar ne bifat… volumul! Amândouă surorile se îndreaptă fricos, timid, spre Parcurgând confesiunea lirică a Dorei Pascu, mlaștina unde acel popor se automutilează… este evident că dorinţa ei de comunicare şi de a face – Ce este cu firma asta a lor, „Prostia”, întreabă din poezie o punte spre alte suflete nu s-a epuizat, nici pe departe! Acest lucru ni-l mărturiseşte chiar știința? ea, cu francheţea-i caracteristică, în câteva cuvinte, la începutul cărţii: „Ce fac, dacă am să mai scriu? – Uite că nici la mine nu figurează așa ceva, răspunde biserica! Mai fac un volum, până când voi termina ce am de – Nici la mine nu figurează, răspunde diavolul spus!“ Aşa să faci Dora, spre delectarea ta şi a șchiop din mărăcinișul alăturat, dar mie-mi place de noastră! Sunt sigură că mai ai multe să ne ăștia!... împărtăşeşti! Eu una îţi urez mult succes! [continuare la p.48] TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

coperta3 p47 caseta redacţională, publicitateanul III, nr. 6/22, 2018, iunie 47 ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

[continuare de la p.46]Puiu Răducan Uite că în prostie, poporul dădău contrazice și știința și religia. Yaya călare pe Dădă Să fi fost el parașutat experimentar pe pământ de pe alte planete? Era poporul dădău! Lui nu-i pasă că aleșii săi l-au De cine?dus în mlaștină, că nu se află pe lista științei, ori a luiDumnezeu. Stă acolo în mlaștină, în bălării, în De unde atâta prostie pe această comunitate cemizerie și luptă pentru „țelul suprem”: seamănă cu oamenii? De unde așa mare prostie-n gușa dădă-iștilor? Să moară ăilalți, numai șefii lor s-o ducă bine.Ras bine pe creier de călăii aleși, poporul dădău n- Domnule, dădăii ăștia depășesc cele mai înalteare putere să raționeze. culmi de „civilizație și progres” ale tâmpeniei. Prima care a fugit de mocirlosul popor dădăist a Să te belească șefii de viu, să te mintă în ultimulfost știința. hal, să te batjocorească în ultimul stil, să te umilească în ultima modă, cu atâta dușmănie, iar tu, Imediat a rupt-o la fugă și religia… popor dădău, să-i pupi mâna călăului, să-l mai și votezi depășești cel mai mare munte al schizofreniei.Diavolul… vai, ce-mi place de ăștia. M-aș ocupa Fără prea multe eforturi, conducătorii yaya aueu de ei, dar la cât sunt de idioți, mă distrug și pe însămânțat discordie într-un teren fertil… (populațiamine! Mai bine-i las să se distrugă între ei!… dădăistă).Dumnezeu… fuge și el… fuge… fuge!… Atât de mult și adânc au mușcat din aceastăcap. XXXXVIII momeală diavolească dădăiștii că s-au rupt în douăBiserica ne spune că pe om l-a făcut Dumnezeu! și chiar dacă yaya-iștii sălbatici ar vrea să-i împace,Știința ne spune că omul se scurge din maimuțe. Și n-ar putea.dintr-o parte și din cealaltă ar trebui să reiasă că Pentru prostia prostovanului de popor dădă, șefiiîntre oameni, între comunități de oameni, să nu fie lor nu au multă vină. De vină sunt semenii lor peașa de mari diferențe și aici m-aș referi la poporul care-i urăsc de moarte.dădău care nu seamănă cu nici unul dintre Atât de mult s-a-nșurubat prostia-n mulțimeapopoarele lumii cu care face notă… discordantă… dădăistă că nici Dumnezeu, nici dracu nu mai pot(leneș, prost, umil, pupincurist…). face nimic în ceea ce privește revenirea la unAcesta, poporul dădău, este cel mai prost din oarecare normal.48 întregul Univers. Își freacă barba conducătorii Yaya-iști de prostiaȘi-atunci, cu originea lui, cum rămâne, oameni dădăilor lor. La fel, șefii opozanți ai yaya-iștilor, suntbuni? De unde s-o trage, că n-o fi fost parașutat pe mândrii de prostimea lor.acest pământ de extratereștrii? Cum de nu seamănă Două prostimi uriașe se dușmănesc între ele, seși el cu vreunul dintre popoarele lumii? urăsc de moarte și ar face orice sacrificiu pentruCu originea acestui popor, cum rămâne, întreb a binele celor care-i belesc de vii. Of… de-aia…doua oară? De unde se trage el? Din Dumnezei, nu, Dumnezeu… fuge… fuge… fuge!...din maimuțe, nu, atunci, de unde? Până și mâța-ntirbușonul mârtanului se întreabă! TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198