Taifas literar nr. 5 (21), mai 2018

Iacob Negruzzi În dulce luna maicoperta2 p2 tema lunii- autori clasici - amintiri În dulcea lună Mai când iarba-n câmp răsare Şi vesel de plăcere tot sufletul tresare,Vasile Alecsandri Eu singur în mâhnire, în suferinţi şi chin Vărs lacrimi de durere şi mult amar suspin.Din istoria uitată a unei nații... În dulcea lună Mai când tainic luna plină 10 Mai Şi mii de mii de stele pământul însenină Pe cerul vieţii mele s-adună negri nori Ce-ntunec-al meu suflet şi-l umplu de fiori.A venit din munţi un vulturŞi ne-a zis: „Români Eroi, În dulcea lună Mai când păsările cântăŞtiu un prinţ viteaz şi tânăr Şi armonii divine natura toată-ncântăCe-ar veni cu drag la voi. În mine-un glas de jale se plânge disperatDacă-l vreţi vi-l dau ca Vodă”. Ca viscolul de iarnă ce urlă-nfricoşat.Noi cu toţii: „Să ni-l dai”.Şi ne-a dat pe Vodă Carol, În dulcea lună Mai când dulci şi calde razeÎntr-o zi de 10 Mai. Din soare se coboară şi totul înviazăŞi-a venit vulturul iară, Eu palid, în tăcere, plec fruntea la pământŞi ne-a zis: „Popor Român, Şi-ndrept a mele gânduri spre recele mormânt.Eşti viteaz, de ce mai suferiJugul unui neam păgân? George BacoviaFă-te liber, dezrobeşte-ţiMândra ţară care-o ai”. ArmindenŞi noi liberi ne făcurămÎntr-o zi de 10 Mai.Vulturul venit-a iarăşi Profil de burg gigantŞi ne-a spus: „Popor Român, Și atmosferă rară,Aţi luptat cumplit la Plevna Amar parfum de liliacDuşi în foc de-al vostru Domn. Și bonduri de ghitară.Vrednic e să-l faceţi Rege, Într-o ţară ca în rai”. Plăceri2 De–o zi de sărbătoare, Voioase, vechi moravuri... Şi noi rege îl făcurăm Spre câmp se duce Tot în zi de 10 Mai. Și dumbrave Zece Mai ne-a fi de-a pururi Eroua lume muncitoare. Sfântă zi, căci ea ne-a dat Domn puternic ţării noastre Libertate şi Regat.Ridicaţi cu toţii glasul Și după altă zi,De prin şesuri, de prin plai, Post festum –Să trăiască România Îndemnări de cruciUra! pentru 10 Mai! Pe străzi Și în tramvaie, Spre necesarul randament Din monotona Muncă. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

editorial 3-4 Situația difuzării presei de cultură, literatură șiVictor Rusu artă este trasă la indigo cu aceea din municipiul Craiova, adică incredibilă, dezolantă inacceptabilă: nici în cele 6-7 chioșcuri, câte au mai supraviețuit, O realitate tristă, din zecile de chioșchiuri de ziare, de altădată, nu se îngrijorătoare mai găsesc reviste de cultură și literatură, ci numai presa cotidiană, locală și centrală. Reviste de Cu toate că în ultimii ani, s-au tras tot mai dese și cultură, literatură și artă mai pot fi achiziționate, la feltot mai îngrijorătoare semnale de alarmă, în legătură ca în municipiul Craiova, doar din două modeste micicu situația deconcertantă, dezastruoasă, a difuzării spații amenajate în incinta supermarketurilor „Cora”cărții și a revistelor de cultură, literatură și artă, și „Carrefour”, situate tot la periferia municipiului, lanimeni nu a întreprins nimic, dar absolut nimic, în kilometri distanță de centrul lui.vederea ameliorării acestei stări de lucrurideplorabile, inacceptabile, revoltătoare, cu Nu avem niciun dubiu că atât situația difuzăriiconsecințe dintre cele mai grave asupra literaturii și cărții, cât și aceea a revistelor de cultură și literatură,publicisticii contemporane, a întregii noastre culturi. cu mici, inerente deosebiri, este peste tot Am luat contact direct, recurent, cu realitățile asemănătoare aceleia relevată de cele douădezolante stupefiante, ale acestui domeniu și, în loc exemple concrete, la care am apelat.de orice comentarii, voi recurge la datele cele maisemnificative și revelatoare ale câtorva exemple Pe plan național, deci, se manifestă, din păcate,concrete, edificatoare și cu o mai mare forță de aceeași nepăsare inexplicabilă, revoltătoare,față de destinul cărții și al tipăriturilor de cultură și literatură,convingere. fapt ce va avea, indubitabil,consecințe nebănuit de grave pentru întreaga activitate și atmosferă În municipiul Craiova, de pildă, care numără spirituală și cultural-artistică a țării.peste 400000 de locuitori, important centru cultural alțării, cu vechi și strălucite tradiții, nu mai ființează nicio librărie și nici un chioșc de ziare. Presa și revistelede cultură și literatură, pe lângă abonamenteleiubitorilor de frumos și informații, nu mai pot ficumpărate decât de la cele câteva „puncte dedesfacere a presei” din incinta unor supermarketuri„Cora” și „Carrefour”, situate la 3-4km, la margineaorașului. În municipiul Drobeta Turnu Severin, înainte de 31989, funcționa cu o apreciabilă eficiență economicăo „rețea de unități de desfacere a cărții”, cum maierau numite librăriile, în termeni economici, în epocă,„rețea” care cuprindea până și cartierele maidepărtate ale orașului („Schela Cladovei, Gura-Văii,etc.) și număra peste 20 de librării, foarte bine, ritmicaprovizionate cu cărți noi, din toate domeniile științei,tehnicii, culturii, literaturii și artei, tipărite în tirajemari, de neimaginat în zilele noastre, de către toatecele 37 de edituri de stat. Acum, în municipiul Drobeta Turnu Severin, maipoți intra să cumperi o carte nouă în doar două micilibrării, ce-i drept, foarte judicios, cu pricepere și bun-gust aprovizionate cu cărți de reală valoare, apărutela cele mai importante edituri din țară. Doar douămici librării, într-un municipiu cu peste 100000 delocuitori și capitală a unui județ cu aproape 300000de locuitori, în care nu mai există nicio altă librărie,dar învață zeci de mii de elevi și căteva mii destudenți. Ca să nu mai vorbim de miile de cadredidactice, de alte categorii de intelectuali, denenumărații prieteni și iubitori ai cărții.anul III, nr. 5/21, 2018, mai ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

neîncetat și nu își mai găseau mângâiere. S-a dus o zi, s-a dus două, s-a dus trei, s-a dus zi de zi, până când, într-o altă zi, nu s-a mai putut ridica de pe mormântul lui. Legenda spune că în locul acela, în urma fetei a răsărit un arbust cu flori mov- albastre care miroseau ireal de frumos. „Dacă în Rai miroase a dragoste, pesemne că și floarea dragosteiRodica Bogdan noastre trebuie că are un parfum divin”, îi spunea adesea fata tânărului pe care-l iubea tare. Oamenii Legenda florii de liliac din acele locuri au numit floarea parfumată Liliac, de la numele fetei: Lili, căci culoarea ei le amintea de ochii violet-albaștri ai frumoasei Lili.„Sub liliac De asemenea, legenda mai spune că cei care îșiSunt păsări dulci ce nu mai tac, fac mărturisiri sincere de dragoste sub un copac deConcert de voci mângâietoare liliac înflorit sunt meniți să rămână împreună.Sărmani cu inimi gemătoare, O altă legendă, de data aceasta desprinsă dinUitaţi, dormiţi sub liliac.” mitologia greacă, ne povestește despre sentimentele (Primăvara – Alexandru Macedonski) puternice pe care tânărul Pân, zeul pădurilor și a câmpiilor, le-a nutrit pentru nimfa Syringă. Pe când Dacă ați iubit vreodată cu adevărat, este imposibil aceasta se plimbă într-o zi prin pădure, vorbind cusă uitați mirosul florilor de liliac care inundă văzduhul florile și cu animalele, tânărul i-a ieșit în cale și anopților de primăvară cu lună plină. „Floarea rămas uimit de frumusețea și grația răpitoare alememoriei” i se mai spune florii de liliac și se crede că nimfei.este înzestrată cu puterea de a trezi amintiri în Fascinat și îndrăgostit pe veci, a încercat să îisuflet… oricine o miroase retrăiește amintiri dragi, de vorbească Syringei, dar nimfa s-a speriat deiubire, oricât de îngropate ar fi ele de negura uitării și înfățișarea zeului pe jumătate om, pe jumătatea timpului. animal, și a fugit. Dorind să scape de urmărirea Liliacul simbolizează primăvara însăși, reînnoirea tânărului și să-și păstreze jurământul de castitate,exterioară și interioară, dar și încrederea. Liliacul alb nimfa s-a transformat într-un copac cu flori plăcutvorbește despre puritate și inocență, poate chiar mirositoare. Când a încercat să o cuprindă în brațe,despre perioada copilăriei și a tinereții, liliacul violet Pan a îmbrățișat un mic copăcel cu flori albe de liliac. poartă umbre de mister cu sine și simbolizează Dezamăgit și trist, a oftat adânc, iar vântul a suflat spiritualitatea, cel albastru – fericirea, pacea și printre florile liliacului, împrăștiind cel mai frumos liniștea, liliacul în culoarea magenta – iubirea, miros din lume. Întristarea lui Pan nu a cunoscut pasiunea, bucuria de a trăi (și de a fi în viață), măsura și de atunci a încercat să își schimbe și bucuria de a învinge încercările vieții, cel liliachiu caracterul năbădăios și aprig, făcând bine oriunde se (violet deschis) – prima iubire sau emoțiile primei ducea și vindecând pădurile și ființele care îi ieșeau4 iubiri, liliacul roz – dragostea pură și prieteniile în cale.puternice. Poate că nu întâmplător o floare care esteatât de mult asociată cu iubirea și loialitatea este O legenda nordică spune că florile de liliac aparfloarea reprezentativă pentru celebrarea celei de a 8- când primăvara alungă zăpada de pe câmpuri, iara aniversări a căsniciei. soarele se înalță pe cer, alături de curcubeu.În vremuri de demult, spune legenda, trăiau doi Primăvara împletește razele soarelui cu cele aletineri care se iubeau nespus de mult. Atât de mult curcubeului și le îndreaptă spre pământ. Până cândîncât își doreau să fie împreună pentru tot restul vieții ajunge în ținuturile Nordului, toată paleta de culori seși după, dacă Dumnezeu îngăduia. Dar boala nu epuizează, în afară de culorile alb și violet, pe care leiartă pe nimeni și, după o perioadă de timp, tânărul presară deasupra unor tufișuri cu flori mici, florile des-a îmbolnăvit crunt și nu a mai trăit mult timp. Plină liliac.de durere și de iubire, frumoasă fată se ducea înfiecare zi la mormântul lui și varsă lacrimi amare, dedor și întristare. Ochii ei albaștri-violeți plângeau TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

poezie 5-18 din iubireLenuș Lungu Mă dizolv Voi curge lin prin venele taleViața mea pare să se oprească în strai țesutacolo unde nu pot vedea nimic din iubirem-ai absorbit voi fi dans și focși mă dizolv la tine-n trupun sărut pe ușa nopții te îmbăt de mineumbra mi se plimbă pe apă și te voi plimbanu se scufundă prin sfere de extaz.sunetul vântului adie Stareprin fire invizibile 5îmi unesc valurile părul și gândurile În fiecare zicaut un refugiu este ziua speranței,într-un decor abandonat. În fiecare dimineață Sărut himer este dimineața petrecerii, În fiecare searăAș vrea să fiu gândul tău este seara unei tristețisă fiu umbra ce te urmărește reînnoite...să ard în suflarea respirației talesărută-mă cu îmbrățișarea tamângâie-mi corpul cu dorul tăuaprinde-mi aripile spre orizontsă zbor pe culmi înalteunde cerul plânge și suspinăîn cenușa sufletului meuîntind mâna să-ți ating căldurainimii taleca o himeră mă strecorîn parfumul tăuprivesc la stelele în care te ascunzicând închid ușa nopțiisărut optic în iluzii deșarte. Lasă-mă Vise spulberate de vânt purtate lasă-mă să te iubesc fără să te abandonez tăcerea mea în sărutul tău dorul meu un sicriu pentru sufletul meu gânduri dureroase în furtuni se zbat între bucurie și tristețe în cele mai uscate arome în inima inimii mele.anul III, nr. 5/21, 2018, mai ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Toccata Norii și-au pus, iar jupe cu crinolină Și-n pași de horă s-au încins pe cer, Tunetele-n rafale parcă-s strigături,Maria-Ileana Tănase Iar ploaia se destramă ca un lăicer. Picurii înnoadă cerul cu pământul, Umezeala pătrunde până și-n vers, Luna florilor Scamele din hârtie îmbracă penița, Iar rimele jilăvite se așează invers.Întâia zi de Mai s-a desprins de calendar, Vaporii-nmoaie, chiar foaia de hârtieDar colindă anotimpul în șăgălnicie mare, Poemu-i în pericol, de-a fi suprimat,Primăvara o-ntâmpină cu alaiul ei de flori Dar prins în rama unei licențe poetice,Și-aleasă a fost să defileze ca sărbătoare. Va respira, din nou, făr' a fi deformat.Luna Mai a deschis larg porțile primăverii, Norii și-au pus, iar jupe cu crinolină,Iar frigul s-a-mbătat cu miresmele florale, Curând fulgerul va dezlănțui toccata,Soarele strălucește, chiar de nu-i arzător, Picurii pătrund printre versuri și rimă,Dar va zâmbi lacom în lunile succesorale. Doar că poemul și-a înnodat cravata.Codrul și-a încheiat toți nasturii înfrunzirii Marele confluentȘi păsările au zidit cuiburile, de mult timp,Pe șevaletul naturii pânza are altă culoare Alerg, din greu,Căci Florar îi luna ce tivește noul anotimp. pe pista unui gând,Mai sau Luna Florilor e un rai înmiresmat, târziu am înţelesIar Zeița Primăverii l-a ales reședință-palat, că timpul nu dă rest,De unde exaltă mirifice simfonii parfumate,Fără de care Florar ar putea fi ușor egalat. peste duritatea tăcerilor am presărat rozmarinPeriplul unui destin până s-au destrămat în versuri însetate Gânduri multe au cochetat cu pălăria timpului, de buzele amintirilor... dar cu câteva dintre ele, defel, nu s-a asortat un revers al medaliei, și totuși, unul rebel s-a gătit cu jobenul răbdării, fără de care tăcerea întotdeauna, am simțit că destinul l-a escortat. ar fi ajuns năucă, Pașii mi s-au încurcat prin deceniile fulgerate, iar foșnetul gândului6 iar o putere ancestrală, necontenit, i-a protejat, nu s-ar fi condensat, sufletul mi-a fost învăluit de un ecou-exortație, în boabe de rouă, un îndemn, ce-n clipe de răstriște m-a-ncurajat. sub podul palmei. Într-un târziu, pașii au ajuns pe drumul hărăzit, Apele emoțiilor au spart steaua călăuză m-a pătruns cu lumina-i divină, digul adâncurilor şi cuvântul un cânt de harpă a dezmierdat sufletul neostoit spirală şerpuieşte, și lumina a hrănit poemele-flori pe-a vieții colină. între malurile poeziei, Am crezut, totdeauna, că drumul se va schimba, până la întâlnirea periplul unui destin și-a găsit odihna prin cuvânt; cu marele confluent, cititorul!lăuta din suflet, fereastră spre lume... chiar altar,iar un pareu din poeme-mi va fi ultimul veșmânt. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Ioan Muntean 15 castane 11 plăceri castaniul în comoara lumiiam o plăcere deosebită şi creaţia luisă pot zbura dedesupt putem să n-o fi auzitşi să împrăştii caii ţăranului din cauza motoruluice protejează viitorulfără să scoată dintr-însul bucurii cresc milioane de spânzurătorişi noi felinare să rătăcească pe degetul pe palma ta vândutăce mă iubea pe degetul retezat de poezii din Beethoven 12 degete precum bezna se pricepea la sărutatdegetele mele fără oprirefrumos se mântuienoaptea poţi fi auzită din domuricând stau pe stânci cu timpul uriaşă te desprinzi cu spirit incandescentşi-ţi mai număr şi atuncimatematicdin cupolele uriaşe ce te alcătuiescîn cuvinte de culoarecâteodată rugăciunea curge inspiratăşi scriu în penumbrecum împiedică credinţa oarbăcare abia o fredonezşi autorii vremii trecutemânuiesc un troc 13 amintiri amintiri peregrine 7 cine ca tine e așa atâta vreme ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 cât stă degeaba un timp zăcând înfrigurarea ce străluceşte pe pleoapă vreau să-mi citească poveşti de furat lucruri ciudate să ştii că toată lumea merge către sine cu plăcere deosebită vreau să-mi contabilizez propria-mi înfierare în fumul pieziş al laşităţiianul III, nr. 5/21, 2018, mai

și te tac cum tace lava sub coaja pământului așteptând dezlegarea Nostalgiile cuvintelor (5)Gabriela Mimi Boroianu mă întreb când a făcut Dumnezeu MoarteaNostalgiile cuvintelor (3) Viața pare doar un popas în lunga călătorieşi mor, și învii în care-i suntem însoțitori...și mor, și învii sau poate Moarteași mor, și învii a fost mai întâide-atâtea ori iar viața e doar un capriciu alcât va fi nevoie Creatoruluipână timpul tău ca o evadare din monotonie...se va așeza în mineși clipele mele vor trăi în tine ca o vizită la Grădina zoologicăca o bătaie de inimă în care noi suntemși zilele mele cei din spatele gratiilorse vor înmulți cu zilele tale și ne primim zilele în rațiipână vom deveni sau ca la o piesă de teatrucei mai bogați de pe pământ în care Moartea e regizorul ce poate modificași nici măcar moartea oricând scenariul după starea-i de spirit.nu va putea să ne despartăNostalgiile cuvintelor (4) Nostalgiile cuvintelor (6) m-am rezemat de noapte... un aer rece vine așa îți purta slovele prinse la tâmplă dinspre cuvinte iar pletele ei înzorzonate cu stele iar tu ești mai posac ca o zi de toamnă mă înlănțuiau în moliciunea lor ceva mai aproape ca moartea a șoaptelor și mai departe ca viața... 8 aș fi vrut să ai niște degete lungi şi mă dezbrac de mângâierile tale cât un meridian ca de o haină prea largă să mă străbați cu ele peste suflet și mă încalț și până dincolo de mine cu papucii pe care mi i-ai dat să mă aduci înapoi în starea aceea și pornesc prin viața asta de beatitudune ca un fum ce-a părăsit focul în care rămâneam agățată și mi-e rece după ce buzele tale din ce în ce mai rece își scriau poemul pe interiorul pielii mele. cu cât ajung la cuprinsul acestei cărți pe care nu știu cine m-am rezemat de noapte a numit-o atât de absurd „noi”… ca de tine TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Cornelia Dița Eşti! Scriu pentru tineScriu pentru tine, Mamă Țară Ești... dar câte nu poți fi,și tot alaiul florilor de vară și seară caldă, nopți târzii,cu gândul meu frumos, ți-l dăruiesc, rimele mele-n poezii,căci unul mi-este gândul, românesc! și macii toți de pe câmpii!Am încercat s-aleg un vers anume, Te văd aevea-n muzică, în vers,dar ce cuvinte despre tine ar spune în flori de liliac, și în întregul univers,că ești pământul ce m-a hrănit mereu, ca o nălucă în tot ce mă-nconjoară,tu, poezie a sufletului meu? ești... rana mea ce n-o să mă mai doară!Spre inima ta, încerc să-mi fac o cale Și dacă ești în gândul bun ce mă îmbată,bătătorind cu gândul plaiurile tale, și în culorile sfârșitului de Mai,culori de curcubeu în orice colț o să-ți sădesc, poate îmi spui ce eu îți sunt, vreodată,unde cavalul cântă cu suflet românesc! tu... ce mi-ai zis că-s stropul tău de Rai!Scriu pentru tine, Mamă Țară, șirotundă ca o pâine și dulce și amară,cunună-ți împletesc din spice, macialbăstrele,Ție, pământ de dor al gândurilor mele! Colţ de Românie Aici, în colț de Românie 9 pe malul Dunării bătrâne, e un oraș mirific, colțul meu de glie, ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 și fiecare stradă, povestea lui îmi spune! Ce stradă nu mi-ar povesti despre un pod, ce peste Dunăre o veșnicie a dăinuit, că la trecut odată mulțimea de norod, cu gânduri necurate l-au râvnit! La mal de fluviu, mai străjuie cetatea, cu ale cărei ziduri astăzi ne mândrim, cu-naintașii dar și cu libertatea ce-o prețuim în suflet, și-o iubim. Aici, în colț de Românie, chiar dacă mâine ar suna trompeta, ne-am strânge în unire pentru glie, și pentru un oraș, numit Drobeta!anul III, nr. 5/21, 2018, mai

Nu e loc și de părerea ta. Regăsește-te pe culmi de noapte! Poartă curcubeie de granit! Dincolo de vise și de șoapte, Se confundă tot ce ai iubit.Paul Rotaru Poți să semeni unor siluete Fără fond și chip, oricât ai vrea. Forma dezgolită de regreteAmamus amatis amant Să te țină viu, nu va putea. Dă iubirii tale trecătoareMulți îndrăgostiți își validează Orice sens pe care îl dorești.Axiomele pe-un colț de rai, Toate astea nu sunt noi sub soare,Contestând iubirii, cât durează, Ci perpetuează vechi povești.Soarta cărăbușilor de mai. Clipa cea infinitezimală,Pasiunile mistuitoare Rezervată ție pe pământ,Care-i sorb atunci când îi ating, E la fel de aspră și banalăCa un foc de paie sunt: ușoare. Ca orice se spulberă în vânt.Tot atât de repede se sting! Tot ca dragostea ce te ridică,Unii, mai constrânși decât arată Aparent, deasupra tuturor,În principii ce și-au însuşit, Nu-i nimic în lumea asta micăNu pricep că dragostea curată Nici mai nobil, nici strălucitor.Are și-nceput, dar și sfârșit. Vrei să dai iubirilor gregareInima palpită la icoane Rațiuni absurde ce s-au scrisÎntr-un ritm frivol, dar anodin În răstimpuri vitrege și careȘi adoră soclul unei stane Multă vreme ți s-au interzis?Prin elogiul fals și cabotin. N-am să neg că-n lupta ce persistăAlții, cei mai mulți, văd ca prin ceață Doar în fuga oarbă de sfârșitUmbra unui zvon de infinit Nicio împlinire nu existăȘi, de-atunci, nădăjduiesc o viață Ca să mori și tu mai fericit. Împlinirea când vor fi murit. Vieții tale crude și anoste Dragostea de-un ce infim le spune Dă-i splendoarea unei poezii. Că-n vacarmul lumii e-un mister: Amăgirea asta o să coste Orice suflet are, când apune, Marele-ntuneric într-o zi.10 Partea lui de astru și de cer!? Evadarea din realitateCorul de iubiri liliputane Se arată, la un ceas tardiv,Vine dintr-un hău necunoscut, Mai periculoasă decât toateÎnsoțind instinctele umane Plângerile tale de captiv.Până când rezerva și-au pierdut. Poate că acum îmi vei opuneȘi apoi, elanul tinereții Perimate legi și dumnezei –Se consumă într-un dor incert Dacă tu pe toate le vezi buneDe savoarea candidă a vieții Și te fac mai bun, rămâi cum vrei!Care piere iute în deșert. Însă ele nici nu valideazăParadisul e-un decor schismatic, Dragostea expusă-n evantai,Accesibil numai câtorva. Căci iubirea are, cât durează,În demersul ăsta problematic, Soarta cărăbușilor de mai. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Ovidiu Dinică acrobatic dragostea nu are efecte adverse umple sufletul cerului optimist ea plânge sătulă de amurg în ambalaj de plasticînvăț greu să mă mint insomniiștiu bine acest lucrulupt să mă înțelegsă-mi surâd dimineața în oglindă insomnia topește amintirilezugrăvesc timpul din creuzetul decu focul iubirii imagini dispuse să joacenu bag în seamă ridurile în colaje realitateanici crampele culorile se erijeazăce-mi fură nopțile într-o imensă ipostază a erorilorcu inima repet gânduri stând la rând să-ți prindă nerviiîntr-o sănătate teribilă în bucla emoțiilordesfac mantia morții din capcanele sub mâna timpuluiminții mintea înfierbântă creierul ești o faclă transparența arzi dioptri în metafore sânii calzi ai destinuluiuneori visul devine greu pe fruntea încinsă de vanitatea autoruluiaripile îi sunt tăiate smulge efemerității zâmbetulnesomnul mințiiașternutul mototolittranspirația nervoasătrupul lovitde neuronii inimiio inimă cu pulsul mărit în aortecuprinde stelelegata de explozia ce va tăiarespirația secundelortotul devine alb intenscapătă fragilitatea ploii farmacista 11 printre rafturi și flacoane cu parfumul amiezii ochi cât răsăritul împung lumina cu teamă să nu sfarme tăcerea sânii două petale de crin pătrund prin halatul alb așteaptă vocile gri ale zilei recomandă zilnic pacienților tratamentul cu iubire le zâmbeșteanul III, nr. 5/21, 2018, mai ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

În neamConstantin Mîndruţă Rădăcina mea-i amară, Însă roadele sunt dulci, Mă gândesc cum te mai culci Fără mine, fără seară.În trecut am şi prezent Nu mă dau banii afară,Unii caută ce-am fost, Nu trăiesc printre năluci,Că nu pot vedea ce sunt, Nu mă uit printre uluci,Un rod în pumn de pământ Nu-s om simplu de la ţară.De la Duhul Sfânt cu rost.Rău îmi pare că nu-s prost, Dar mai am decât un tatăSă nu scriu, să nu cuvânt, Şi o soră căpiată,Unii caută ce-am fost, Cumnat, nepot nesimţiţi,Că nu pot vedea ce sunt. O mătuşă, ceva veri,Degeaba ajung cărunt, Însă toţi neaveniţi,Tot mai am un preţ de cost, Ăsta sunt, ce poţi să-mi ceri?Eu nu pot să fiu anostŞi nu umblu cu mărunt, Cu unii părinţiUnii caută ce-am fost, Când stau cu unii părinţi,Că nu pot vedea ce sunt. Simt că am trăit degeaba,„Cuget, deci exist” Moşul, dacă făcea laba, Baba nu năştea-ntre dinţi. Cugetarea, de-i adâncă, Căci copiii lor cuminţi, Nu-s născuţi să-şi facă treaba… Cu ea pot să mă alin, Când stau cu unii părinţi, Chiar dacă mai şi suspin,12 Vreau să fiu ca şi o stâncă.Că minciuna îmi mănâncă Simt că am trăit degeaba.Sufletul rămas senin,Cugetarea, de-i adâncă, Când e moşul, e şi baba,Cu ea pot să mă alin. Nici măcar nu sunt la sfinţi,Doamne, Ţie mă închin, Nu vezi, bre, că mereu minţi!Nu mă depărta de muncă, El e robul, ea e roaba…Că nu umblu după şuncăŞi nu beau din pumn străin... Drag mi-e cu aşa părinţi! Cugetarea, de-i adâncă. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Dorina Pop Rup umbra ideilor, chiar dacă doare Și-nlătur praful în surdină.Creativitate amânată ACŢIUNE Cu sufletul scăldat în naturăGust din cafeaua cu lapte Aleg personaje din flori,Și tastez, cu mâna dreaptă, Le mut în ființă (fără ură)Gânduri transformate-n șoapte Oare polenul va creiona comori?Chiar de slova-mi e inaptă. El, Hamlet, face festinul Shakespeare e doar musafir,Am scris versuri, cred că șapte, Cu spada-și croiește destinulÎnsă-s lipsite de „faptă”. Se mută-n polenul din trandafir.Gust din cafeaua cu lapte Dumas doar zâmbește-n condeiȘi tastez, cu mâna dreaptă, Când D'Artagnan fuge-n crin, Iar Tolstoi rămâne holteiCuvinte seci și necoapte Căci Anna-i mușcată cu venin.Ce stau blocate pe-o treaptă, În satul fără bibliotecăCăci pe coală-i încă noapte Plânge-n salcâm Moromete,Și metafora așteaptă Căci Goe cade pe potecă.Să gust din cafeaua cu lapte. Din ghiocel devine... burete.Pulsul valurilor matinale EPILOG Polenul din personaje s-a-ncurcat Solicită ajutor unui cuvânt,Tăcutele răni nu mor, ci mistuie, Acțiunea în alergie s-a mutatÎn taină, ca o toamnă obosită Și zboară spre editură pe-o creangă de vânt.Care-a pierdut aroma de gutuieȘi plânge, de tristețe molipsită.Tăcutele răni ni se-nfig în carnePlimbându-se-n artere zâmbărețeȘi se adăpostesc ca niște goarneÎn pulsul ce refuză să înghețe.Tăcutele răni se cicatrizează? 13Posibil, însă-ntr-un timp îndelungat.Până atunci în clipă difuzează –Nesiguranță-ntr-un destin promulgat.Tăcutele răni, ia-le așa cum sunt,Cu fire albe, lacrimi, poate... greață,Însă nu uita un singur amănunt:Cuprinde iubirea, în dimineață! Manuscrisul polenului PROLOG Din goana cuvintelor demodate Au rămas doar ideile și-un gând Care-mi impune să le așez într-o carte Și-ncep cizelându-le rând pe rând. Îmi plimb sentimentele-n soare Și gândul îl scald în luminăanul III, nr. 5/21, 2018, mai ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Acel loc în care intri cu sufletul desculţ Poezia mea răsare odată cu soareleAurelia AlbAtros și-mi încălzește sufletul în primăvară, acel loc în care intri cu sufletul desculț iar gândul se desfată Trecutele zvâcniri într-o oază de linişte şi reculegere… Simt, foarte curând poeziaAu înflorit castanii îmi va scrie poemul zboruluiși totu-i sărbătoare, printre cuvinte și frazeau înflorit castanii ca un mirajîn parcuri cu-amintiri pe care îl îmblânzeşte sufletulcăutând în zări albastre în îndepărtatele țărmuritrecutele zvâcniri, unde poți zbura precum o pasăreau înflorit castanii, și trebuie să te opreştiflăcări arginti, privind mai profund,sfidând vremelnicia tot mai profund, până vei reușiîn freamăt de poveste să-ți desprinzi sufletul de adâncuri.în primăvara plină cu iubiri... Univers fără de marginiAu înflorit castanii,policandre verzi Univers fără de marginiîn care ard chemări firești, vis tandru de iubireau înflorit castanii flori de tei și margareteca în fiecare an fluturi în sarabandăîn lumea asta mare, ce zboară-nîncărunțiți de floare universul viselor.au un singur gând, Univers fără de marginivor sta înfipți acolo prinzi în plasa taprivind nedumeriți vise, îngeri, clipe efemere,cum mișună perechi, colorând al timpului firperechi de îndrăgostiți. cu frumusețea ta.14 Au înflorit castanii Univers fără de margini în primăvară ca freamătul cerni praf de stele unei mari iubiri peste vise și poeme ce înflorește-n fiecare an, ca un voal de transcendență au înflorit castanii să unească veșnicii și totu-i sărbătoare, praf de stele-n armonii.hai vino, mână-n mână,la nunta lor cea marepe care ne-o dorim. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Anişoara Iordache apoi un pantof scâlciat o mănușă ruptă câteva litere găsite pe pietre. experienţe 31 în tindăcopilul copilula pus o sămânță în pământ se juca cu mașinuțelea doua zi iar părințiiun lujer i-a atins călcâiul în câmpdupă un timp adunau porumbulo floare galbenă oameniii-a dat binețe au făcutoamenii au o manevră greșită:grefat floarea pe un cer o rachetă balisticăînnorat plin de spaime și confuzii explodă aproape de țarină.treptat – vreau să vorbesc cu tata și mama-a șoptit copilulfloarea și-a pierdut strălucirea pe ale copilului palmeexuberanța printre lacrimideveni movilie erau:cadaverică o bucată dintr-un meteoritvreau floarea înapoi-a spus plângând copilul un pantof scâlciatoamenii o mănușă ruptăi-au adus câteva litere găsite pe pietre.mai întâi o bucată dintr-un meteoritapoi un pantof scâlciato mănușă ruptăcâteva litere găsite pe pietre.2 15copilula găsit pe prispărătăcitun puișor de mierlăi-a adus repedecâteva grăunțe de grâuși o cănuță cu apă proaspătăde la izvoroameniiau luat micuța zburătoareși au grefat-ope trunchiul unui copac spinospasărea și-a pierdut strălucireadeveni moviliecadaverică unde-i mierla? – a țipat copilul oamenii i-au dat mai întâi o bucată dintr-un meteoritanul III, nr. 5/21, 2018, mai ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Pendulul Să deşirăm al nopţii noastre mare ghem, Pendulul ticăie mereu cu un aer boem. Ne sărutăm fericiţi printre ramurile cerului,Nicoleta Mija Iubirea noastră se agaţă de razele visului. Ghemul se deşiră încet întreaga noapte, O scoică… Pendulul ani mulţi cuprinde în şoapte. Zâmbim frumos, îmbrăţişaţi ne sărutăm,Ia-mă de mână şi priveşte-mi ochii, Visători boemi în versurile iubirii cântăm.În zorii un asfinţit, la venirea serii, Fericiţi strângem multe fire în ghem iubite,Despleteşte-mi părul, să te acopăr, Pendulul ani cuprinde, clipele îndrăgostite.Simt în mine numai neastâmpăr. Un fir adună în el florile colorate şi stele, Când îl deşirăm, adunăm toate amintirile.Iubeşte-mă cu zâmbetul tău cald, Se agaţă mereu de mine doar o roză albă,Vin peste noi nopţi de smarald, Pendulul adună clipele iubirii într-o salbă.Atinge-mi inima cu un trandafir, Acum bate noaptea, este frumos luminată, Ghemul dispare atunci când ziua o să vină.Să nu mă zbat şi iubire să respir. Strângem în suflet ghemul iubirii şi fiorul, Pendulul iar cântă şi caută în clipe dorul.Şterge-mi cu iubire prima lacrimă, Într-un amurg ce trece din iarnă spre vară,În liniştea iubirii, niciodată spaimă, Deşir ghemul iubirii din toamnă în primăvară.Nu te speria, este lacrima fericirii Petale de trandafirInima-mi bate acum multe armonii. Iubeşte-mă cum pasărea iubeşte cerul, Sărutul tău... petale de trandafir, Cum poetul iubeşte mereu condeiul. Închid ochii numai iubirea ta respir. Mai priveşte-mă odată cu ochii tăi, Cu petale albe şi roşii mă mângâi, Ascultă-mi ale inimii repezi bătăi. Ai fost şi eşti iubirea mea dintâi. Sorbim din nectarul iubirii noastre,16 Un zbor de stele prin zările albastre. Să alergăm de mână în marea albastră, Adesea mă ascundeam prin petale, Două trupuri calde şi iubirea noastră Mă găsea mereu vraja iubirii tale. Culege o scoică numai pentru mine, Acoperiţi de multe miresme şi culori, Păstrez în ea dragostea pentru tine. Ne ascundeam în adâncul mării deseori. Printre scoici, corali şi spuma mării, Nu mă grăbesc să cresc, rămân copil, Adormeam îmbrăţişaţi la venirea serii. Câteodată alintat şi de multe ori dificil, Multe petale se scurg acum prin amintiri, Parcă mă cunoşti bine, de o veşnicie, Ascundem în mare bine ale noaste iubiri. Iubite zâmbetul meu numai de tine ştie. Valul mării peste noi adesea venea, Ne ascundeam bine sub… petala mea. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Eugenia Rada Ioniță după colț, misterul îngroapă în unda albastră.În mişcarea neantului... Rânduri pierduteÎn mișcarea neantului,diplomația își punea mânușile de catifea Stăpânul timp e străinsă protejeze pumnul pe câmpul plin de flori,la lovitura adevărului... vrăjitorii se jucau cu înălțimea și vântul mătura orice urmă.Numai așa se putea cumpăra din târguri,duzini de minciuni și suflete moarte. Întâmplârile reveneau într-un cercPraf dat în fața oricui și dintre toate, și glasul apostoliloracoperiți cu o banderolă sunt ochii. urna dinspre catedrală un fel ce nu putea fi opritS-a putut întâmplacă pe calea plină a mărăcinilor, Însemnările continuau pe foitranzacția aceea stupidă pe lanurile pierdute...era altafiindcă ea nu putea fi mințită niciodată Veneau în lanț alte primăveri împreună cu iernile și verile Cai verzi ca într-un cerc.Caii și-au pierdut copitelefiindcă se scăldaseră în apa smaraldului,rinocerii și-au uitat coarnelede frica țânțarilor...În umilința zilelor,zările deșertului se uneau în chipuriîn beteala aerului.Uite, în somn aveau loc jurămintele 17își făcea loc un strop de poeziede dragul așteptărilor. Uluire Se agățau de turn părți de lună într-un miraj pe care sulfina se apleca tăcută și sfioasă. Pe piscuri mâinile nopții se împreunau a rugă. Capătul lumii,anul III, nr. 5/21, 2018, mai ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Ce nu sunt Văzute încă Spre acelaşi scaun Pe care se va odihni În zilele ştiute Cel ce va ajunge primulEugen Dulbaba Pentru întronarea Fără sceptru Şi alai Deceneu Sfântul Unică Definitivă. Tu, preotul meu Prin insomnii, visuri şi vise Sfinte Deceneu Vino să-mi mângăi Mărturii despre nesomnul Sufletul dintâi Care a fost . Sunt visele rămase Căci acum iată În grele plictiseli Inima mi-e moartă După prea lunge nevisări Şi la tine strigă Acum e dimineaţă Nu vrea să se stingă: Poate o noapte . Va veni Pune în trupul lui În care visele Raza Duhului Destoinice sub lună Şi să fie iară Vor desfăta pe nedormitul Ca odinioară Ce poartă visuri mari . Despre uitatul somn. Astfel ea ţi-a zis Iar tu i-ai promis Echimoză Că mă faci să fiu Cu spiritul (sufletul) viu După ce întreaga viaţă pământească te-ai lovit . pretutindeni de aceeaşi Idee Monolit- Cei de jos, privească Dumnezeu – cât de plictisitoare, râncedă şi Fapta preoţească lipsită de conţinut îţi va fi întâlnirea cu Ideea De la cel Mereu „Pipăibilă” şi Definitivă din Lumea în care Sfântul Deceneu.18 Catren numai Aceasta contează şi se întâmplă.Este o blasfemie Capriciu – EchimozăSă n-aibă în buzunar o mieCăci cu folos îi risipeşteNu în zadar îi investeşte. Mă reprezinţi în faţa celor Predispuşi din lumea măsluită unde concesiile se află în gene, Celui cum va fi trădările în epidermă şi circumvoluţiuni iar faptele măreţe se întâmplă mincinoase laDin toate vedere doar ochilor dispuşi spre recunoaştere,Să vă fie începutul camuflaţi de pleoapele ce nu trădează beznaPe drumuri unde Falsul este Rege. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Costel Avrămescu În această lume de miraj. Fericirea însăși e-un eclerajRondelul dorului Pe ecranul vieții limitativ Ce se proiectează imaginativMă las purtat de-un gingaș fior Într-un simplu scurtmetraj,Când mă cuprinde dorul de tine; Chiar dacă totu-i relativ.Pe aripi de-amintiri, mă scobor Dialog mineral - tristihÎn trecutul cu luciri adamantine.Mă-ncinge-ades ceva ispititor – De ce unele inimi sunt diamante şlefuiteCu-nțelesuri adâncite-n mine, În timp ce altele, simple pietre rostogolite?Mă las purtat de-un gingaș fior – Pentru că bat efemerul în cadenţe diferite.Când mă cuprinde dorul de tine. Inima este mai educată –Când luna se-oglindește-n pridvor, distihVisul se chinuie dorul să-mi aline,Și-mi pune-n ochi al lacrimii izvor. Numai cu cerneala inimii şi tocul pătimaşPăstrând speranța vremii care vine, Poţi scrie cuvinte frumoase pentru urmaş.Mă las purtat de-un gingaș fior.Rondelul casei părinteştiÎn Șesuri, pe limanul Tazlăului Sărat, 19Mai dăinuie timpului casa părintească;Vântul nostalgiei, cu duioșie, presărat,Iute, mă-ntoarnă, de ea să-mi amintească,Peste bariere de timp, cu pasul scăpărat,Unde copilăria avea să-mi înflorească,În Șesuri, pe limanul Tazlăului Sărat,Mai dăinuie timpului casa părintească;Chiar dincolo de viața pământească,Dorul meu se va-nfrupta înflăcăratCu-această hrană dulce sufleteascăDe care nu voi fi niciodată dezbărat,În Șesuri, pe malul Tazlăului Sărat. Rondelul mirajului Chiar dacă totu-i relativ În această lume de miraj, A triumfa presupune curaj Și-un feedback confirmativ. Iluzii, în al vieții anturaj, Se vând în mod speculativ, Chiar dacă totu-i relativanul III, nr. 5/21, 2018, mai ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

proză 19-32 și mai abitir specificul încăperii. Ospătarul, jovial, chel, cu obrajii înroșiți, le puse urgent pe masă Adrian Scriminț meniurile. Se comporta de parcă îi cunoștea de-o viață întreagă și îi dădea atenție mai ales Buldozerului, care se grăbi să îl anunțe că nu aveau nevoie de ele, însă ospătarul care era și chelner și patron al locației, se prefăcu că nu îl aude. Fostul șofer și actualul client își studia meniul cu indiferență și mimică tâmpă: – Eu n-am niciun ban la mine, doar ceva mărunțiș Repugnare șşi extaz (capitol ce mi-a rămas pentru parcare. din romanul Răpănoşii – a – Eu n-am venit să cheltui! trecu de la glumă la doua parte) profundă seriozitate și Sabin Nebunu. Orice venit, orice sumă, trebuie să dau aproape totul ca să mă – Nu mă lăsa aici, Buldozere! Lasă-mă oriunde, pun bine și să deschid anumite uși, că-i greu la numai în pădure să nu mă lași! răcoare, i-un sistem și mai corupt decât statul… Mașina se opri, lăsând-o să se apropie, însă nu Tăcu. Nu era cazul de lamentare. Cei care își prea mult, doar atât cât șoferul să se facă auzit: exprimaseră neputința își întoarseră capetele spre Godean, în zadar și cu timiditate, căci o uniformă – Lasă Prințeso, că aici o să-ți găsești prințul. Nu spălăcită de militar nu le inspira avuție. așa pățesc prințesele adormite, își așteaptă prinții ca să vină în pădurea fioroasă și să le sărute? – La noi soldele se ridică atât cât să îți ajungă de- o perie, o pastă de dinți și trei pachete de țigări pe Mașina scrâșni din nou, cu răutate, de teamă ca lună. În rest… bagi muncă, militărie și arest de te ia nu cumva ponderabila domnișoară să îi pună mâna dracu… pe mânerul portierei din spate și să năvălească cu forța înăuntru. – Nici nu ne așteptam ca tocmai tu să contribui cu ceva, stai liniștit! îl împăciui Buldozerul, cu un glas – Buldozere, nu fă prostii, Buldozere! Nu mă lăsa plângăcios, ce-i drept. singură în frig! Își scrută pe rând tovarășii, trăgând din răsputeri Mașina opri din nou, dându-i parcă a înțelege că de timp cu studiatul amănunțit al meniului. Își totul fusese doar o glumă. Angelica se porni pe controlă apoi toate buzunarele și le cercetă zâmbete, îi iertase pe toți trei. Gâfâia, pe când venea conținutul pe sub muchia mesei. repejor dintr-o oarecare depărtare. De pe geamul din spate zbură și cojocul îmblănit al fetei. Șoferul privea – După cum vă spuneam, mi-au mai rămas ceva apoi prin lunetă cum o înghițea cu lăcomie bănuți prin buzunare, puși cu intenție ca să îmi întunericul. Râdeau pe urmă copios de glumele pe ajungă de parcare… care le făcuseră pe spatele fetei. – Câți ai? scânteiară cu interes ochii Nebunului.20 – Așa-i trebuie dacă se pune cu mafia! – De-ajuns cât să ne facem de râs! îi repanică concluzionă Sabin Nebunu… grăsanul. Voi chiar nu aveți nimic? După o căutare amănunțită, Nebunul îl anunță Moara de vânt se străduia din greu să imite panicat: tradiționala și democratica Olandă. Și nu se putea spune că ar fi avut vreun oarecare succes în această – Eu am puțini, doar un leu și cincizeci de bani! străduință de imitare: roata nu i se mișca, era pusă doar de decor, iar din interior nu răzbăteau ritmurile – Dă-i încoace! Buldozerul îi strânse cu sârg și îi alătură celorlalți, după ce îi cântări pe toți cu drag, înroșindu-și cu rușine obrajii. muzicii flamande, ci influențele turcești, grecești, – Eu nu am niciun ban! se grăbi și Andrei Godean sârbești și arabe, luând cu succes naștere din ele să se scoată din încurcătură, fără să i-o ceară oarecum și cele actuale, românești. Când pătrunseră nimeni. înăuntru se loviră strident de canapelele de pluș roșu și fețele de masă de catifea roșie. Aceleași lumini Virgil Simion, zis și Buldozerul, își scruta cu niște roșii emanate de jeturile reflectoarelor, personalizau ochi bulbucați căușul palmei în care ținea mărunțișul. Rămase cu ea suspendată în semiîntunericul străjuit TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

de subtilele reflectoare roșii pentru un timp cam comportă-te ca atare! De unde vrei să îi pui taxă deîndelungat. Închise pe urmă pumnul și îi vârâ grijuliu protecție? Din pârnaie?!în buzunar. Oftă a necaz și le zise: – Înțelepte vorbe îți grăiește gura, Godene! i se– Tâmpita aia de Angelica avea bani. E una simți recunoscător Buldozerul, mulțumit că nu trebuiadintre mult prea fericitele care au privilegiul să mă să fie el cel care trebuia să îi facă educație.mă întrețină, o proprie plătitoare de taxe și impozite. Într-adevăr, cei care se desfătau în brațeleUite că la bani nu m-am gândit, că n-aș fi lăsat-o tinerelor balerine și își mângâiau urechile cu muzicăsingurică în mijlocul codrului nici în ruptul capului, bună erau din clasele sociale net superioare. Uniisărăcuța. În felul ăsta… am făcut un fel de pana aveau la gât lanțurile de platină sau de aur atât deprostului. groase, încât de-abia mai puteau să își ridice– Hai să mergem după ea! îi sfătui omenește căpățânele, alții aveau ghiulurile de la degete mariGodean, prinzând brusc sentiment în momentul de cât nucile, iar dacă nu aveau aceste accesorii, sefață, când află că voluptoasa creatură poseda o puteau liniștiți afirma prin rafinata vestimentație:sumă importantă. pantofi de piele decorați cu ciucurei, sau șalvari rari Buldozerul râse, a panaramă: întâlniți pe piață, de culori diferite: verde kaki, vinișiu sau roșii, de proveniență turcească. Fetișcanele – Prea târziu, or fi mâncat-o lupii. amintiților aristocrați, sau nevestele, erau deosebit de frumoase, împodobite până la eleganță, conform Pentru câteva clipe râsul îi fu estompat, deoarece cu moda vremurilor, cu părul lăsat să curgă saudădu de la depărtare ochii cu patronul.– Hai să inventăm ceva, să ne sustragem de aici strâns în coc, cu colierele de rigoare și rochiilecu diplomație! încerca din răsputeri să își apere eclatante de seară, cu brățări de aur la încheieturileonoarea. picioarelor, sau rochii atât de scurte, cât să atragă cu– Ai înebunit? îl luă la rost Sabin Nebunu. Eu nu intenție privirile dușmanilor. Își țineau ochii ațintiți înmă mișc de aici nici mort. E atât de frig afară… pământ, căci înalții prelați pedepseau pe loc orice Buldozerul se ridică pe jumătate în picioare, 21agățând cu pulpele muchia mesei și făcând să sezguduie scrumiera și serviciul galant cu lumânăriaprinse, lucru care atrase atenția patronului. Îl opridin bunăvoință printr-un gest al palmei să îi mai dearăgaz să consulte meniul, chipurile. Printr-un zâmbetbinevoitor cât toată încăperea, șeful de sală i sesupuse. Îl cunoștea de mult, de-ajuns cât să îiînțeleagă semnificația gesturilor și a comunicăriinonverbale, și deși nu îl agreea pe Buldozer, sestrăduia să îl înghită, căci de-a lungul deselor saleperegrinări făcuse bani foarte frumoși de pe urmagrăsanului, și de altfel și de pe urma altor namileasemănătoare dânsului, unii dintre ei fiind chiar șiatunci de față. Îi întoarse spatele ca să se ocupe deavuția altui client, neștiind că cel pe care se străduiasă îl respecte nu avea la dânsul bani nici măcarpentru o bere, și îi mai și ținea ocupată una dintremesele cele mai centrale. – Poate se enervează șefu’ sălii. Ne dă naibiiafară cu caguliștii! li se destăinui Buldozerul, dinspatele unui zâmbet întunecat. – Poate vrea să las vorbă să i se dubleze taxa deprotecție!!! înnebuni Nebunu, trântind cu pumnul înmasă. – Stai cuminte, bă! îl certă Godean. Ce boala, te crezi pe maidan, la piață? Ai dat de lume bună,anul III, nr. 5/21, 2018, mai ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

dezvoltau și instinctul conștient, plăpândele făpturi începeau să își dezvolte pofta după lucrurile romantice, să fie scoase la teatru, să li se dedice poeme, să își dorească cu aviditate să primească în dar măcar o floare de ziua femeii, erau marcate să li se dea maximă importanță, și nu o așteptau de această dată de la societate, ci de la bărbații care lecochetare imaginară, pălmoacele domniilor lor ceruseră cândva de neveste, le trântiseră plozi peputeau fi scoase cu ușurință din teaca pantalonilor și creștetul capului, le trimiseră la cratițe, voiau să îșipocnite cu ușurință peste cefele superbelor vadă în ele consoartele, mamele și amantele ideale,însoțitoare. Erau însă și unele frumuseți pe chipul iar singurele serate organizate de aceștia fiind celecărora predominau șiretenia și inteligența, mai puține la care participau în momentul de față. Dacăce-i drept, egale fiind cu consorții lor, sau chiar de- personalitatea lor predomina—ceea ce nu seasupra. Luate la nivel general, în afara câtorva întâmpla la toate—puteau controla aceste brute, șicârciumărese, sublimele doamne sau domnișoare, pe unele reușeau chiar să le facă să le respecte,după caz, excelau în finețe și frumusețe, făpturi însă majoritatea dintre ele intrau în mrejeleplăpânde, privilegiate de natură, care, privite din supunerii, a neieșirii de sub cuvânt, a primirii cuspectrul tăinuit al unui intelectual, trezeau foarte resemnare a amenințărilor, sau cum spuneaumulte dileme nedeslușite și multe semne de masculii cei romanticii: „a promisiunilor”, că dacă îiîntrebare: „Ce-or fi găsit aceste gingașe făpturi la înșală le omoară, și în felul acesta grațioasele făpturiaceste matahale??” La lungile și interminabilele primeau cu predilecție educațiile corporale—unoradiscuții ținute în tagma acestor intelectuali, de chiar făcându-le plăcere să le primească; curgeaupreferință tot la un păhărel, ar fi intervenit cu plângerile de molestare depuse pe la secțiile deexplicații psihologii: „Omul, fie el bărbat sau femeie, poliție, și tot pe atât de repede erau retrase…în exemplul de față femeie, este înzestrat cu douăinstincte, unul inconștient, dăruit de natură, pe care Binevoitorul patron, cu rol de barman, ospătar șinu și-l poate controla, și altul conștient, pe care și-l chelner își pierduse până la urmă răbdarea și sedezvoltă de-a lungul vieții. Unul din instinctele puse în mișcare către masa lor. Se opri însă lainconștiente dăruite cu generozitate de natură ar fi și jumătatea drumului, căci cei trei mușchetari pe carecel animalic. Cerbii se luptă pentru femelele lor, îi considera ca fiind de perspectivă, se ridicară cumotanii, taurii, morsele… la fel, iar cel mai puternic, toții deodată și se îndreptară către toaletă ca să secâștigătorul, le fericește cârdul. La fel se întâmplă și sfătuiască, fapt care îl făcu să îi cam piară zâmbetul,la latura umană, femeia simte care este bruta cea însă și-l recăpătă când pe ușă își făcură intrareamai puternică, matahala care dă cel mai bine cu triumfală doi consilieri îmbujorați și un primar alparul, cel care are minunatul har să spargă mesele, comunei învecinate, în superba companie ascaunele și ferestrele pașnicelor baruri. Cel care are plăpândelor soții, încărcate cu personalități similare,acest talent, tot dat de la natură, să se facă însă vopseli ale părului diferite: nuanțe elegante deremarcat, este premiat de fina făptură cu punerea roșcat, blond și șaten.22 premeditată sub aripa lui, căci femeia vrea să fie Spre disperarea celor chemați de natură, râseteleocrotită, vrea siguranță, viitor, protecție, fiind harnică celor trei protagoniști care se retraseră pentruîn cheltuirea veniturilor celui sub care s-a pus la consfătuire, sincere, răsunătoare, barbare, carpatice,adăpost. Aici este meritul inconștienței animalice, mai ales ale celui care purta un superb costum decare a dirijat-o cu mărinimie către incontestabilul ocazie și a celuilat ce-și expunea cu mândrie orege al junglei. O perioadă se simte superioară uniformă de militar ponosită, decorau cu hidoșeniecelorlalte făpturi, în sinea ei este sigură că are un atmosfera pașnică de adineauri. Râsul celui dinstatut, un viitor, un protectorat, mai ales când urmă dispăru subit și repede, și lucrul acesta îlrăspunsul vine cu invidia surprinsă în ochii altor constatară și cei doi amici. Îl băteau bărbăteșteconsoarte din anturajul ei, sau cu care copilărise și peste umeri și îl încurajau ca niște destoinicise jucase cândva în trecut, ori prin dispariția subită tovarăși:de prin farmacii a dozelor de medicamente destinate – Haide, relaxează-te. Am ieșit în lume ca să neulcerelor și gastritelor. distrăm.Și uite că ușor-ușor în decursul anilor li se – Ce vă pasă vouă! le zise abătut grăsanul. Eu TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

sunt aici un vechi client, practic spus, de-al casei. N- Dintr-un individ smerit, marcat de îngrijorări șiați văzut cum forfotește în jurul meu personalul? Ați fi gânduri, Buldozerul se transformă pe loc într-opupat voi canapeaua din față, căptușită-n piele, dacă persoană impunătoare. Spuse cu un timbru autoritarn-aș fi fost eu de față? Ce credeți voi, că e ușor să al vocii, destul de tare, ca să îl audă și ceilalți doipenetrezi în lumea bună? Nu neică. Mai întâi trebuie tovarăși, așa, ca să îi ia spusele drept mărturie:să frecventezi locarule de lux cu anii, să le faciconsumație. – Trei pahare și… o sticlă de apă minerală!!! De necaz, dădu un pumn în ușa unuia dintre Hohotul necizelat al lui Sabin Nebunu alertă șicompartimentele impresionantei toalete, de-i mai mult nedumerirea supusului chelner, care,tremurară balamalele. Vizitatorii întâmplători, rămas tot în aceeași poziție, ușor aplecată,chemați de ciclul firesc al naturii, părăsiră – nu desemnată serviabilității, se codea împreună cuneapărat de frică, ci dintr-o măsură obligatorie de celălalt coleg al său să se conformeze cu comandavigilență – pisuarele, cu calm, trăgând încă de timp, clientului meritoriu, mințindu-se că nu auziră bineca să îl observe mai bine cu coada ochiului pe cel ceea ce li se spuse. Zâmbeau ușor, neștiind cum săcare se străduise printr-un efort atât de considerabil reacționeze, învățați fiind la cursuri că una dintreca să penetreze într-o societate atât de bună. modalitățile de a satisface clientul ar fi fost și aceeaCei doi tovarăși de încredere nu mai râdeau, ci îi de a i te contopi cu energia, manifestându-te caascultau pledoariile doar într-un zâmbet, pe când atare, mai bine spus jucându-i jocul, însă problemarotofeiul mai bubuia din când în când câte-o ușă, era că aveau trei clienți în fața ochilor, cu stăridoar așa, ca să îi atenționeze că nu mai era deloc diferite, dintre care unul râdea ca prostul și reușeamomentul pentru glumă. să stârnească cu succes atenția întregii distinse–…să te faci remarcat, să sari în evidență. Păi clientele, altul rânjea cu subînțeles și își ascundeacâtă consumație le-am făcut ăstora… n-au făcut-o privirea în palmă, și cel mai important mușteriu al casei se afla cufundat în stânjeneala înroșiriiînalții demnitari ai orașului. Nervii grăsanului reușiră să îl calmeze pe AndreiGodean, care se uita în altă parte, iar privirea lui voiasă pară nepăsătoare, însă Sabin râdea cunerușinare. – Nu râde Nebunule – trânti încă un pumn, de 23răsunară toate compartimentele toaletelor – nu râde!Eu spre deosebire de tine sunt un om cu liberătrecere prin locația asta distinsă, îmi tremurăchelnerii de emoție când își așteaptă bacșișul, seuită cu ciudă peste umăr dușmanii când văd pânăunde mă poate duce uneori dezmățul. Prin mine avenit și altă clientelă în motelul ăsta, sunt consideratpractic de-al casei, ce dracu, așa că nu râde, că nuție o să-ți crape în curând obrazul de rușine și nu osă mai știi cum să o scoți la capăt. În noaptea asta,ce-i clar, e că nu vreau să mă fac de râs, și țin morțișla asta! Atunci când părăsiră closetele erau cu mult maisobrii. Gura Buldozerului fu aurită: înclinați cuservialitate, cu pumnul stâng strâns la spate, iar cucelălat braț ținând ștergare alb imaculate, doichelneri avură înalta onoare ca să fie însărcinați culuarea comandei. Cel care părea mai marcat de timpși de amprenta experienței se apropie de liderulincontestabil al grupului și îi șopti în ureche:– Am putea să luăm comanda?anul III, nr. 5/21, 2018, mai ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

anemic să i se retragă. Partenerul la care ședea în brațe era considerabil de îndrăzneț, și sărea peste toate treptele de negociere. Îi râse gingaș, cu o feminină nevinovăție. Sări peste introduceri și porni din proprie inițiativă prima clauză și primul pas al negocierii, ciupindu-l mai întâi cu finețe de obraji:propriilor obraji, și era gata-gata să se înegrească de – Nu mă servești și pe mine cu un campari?supărare. Chelnerul cu experineță mai mare segândi să reacționeze, și sparse tăcerea: Râsul barbar și carpatic al Nebunului, necunoscut întregii locații prestigioase, răsuna cu cea mai mare – În afara celor trei pahare și a sticlei de apă necontrolare. De la el se molipsi și Godean, careminerală, cu siguranță că mai doriți să comandați și începu să facă același lucru, fără nicio jenă, uitândaltceva, nu-i așa? Poate un antreu, poate ceva de subit de discuțiile privitoare la temperareamâncare… entuziasmului pe care le avuse în toaletă cu câteva minute în urmă. – Nu-i așa! îl cam repezi grăsunul, străduindu-sesă nu tragă un pumn, de răsune blatul lucios al – Aoleeeu domnișoară, vrei să pună tăticu bâta de baseball pe mine? încerca Nebunul să se salvezemesei. printr-o glumă. Din experiența sa, chelnerul observă acest lucru, Fetișcana nu se pierdu cu firea, din contră, lemai ales încleștarea pumnilor metalici ai celui care îl gusta umorul. Își duse degetul în dreptul buzelor șicontrazise, și îi făcu urgent subalternului un semn cu de acolo pe cele ale Nebunului:coada ochului ca să îl urmeze. Nu se grăbeau, seașteptau ca pe nervosul de la masa lucioasă să îl – Și ăsta e numai preludiul!!!apuce râsul cu bruschețe, să îi cheme înapoi, să îi Sesizându-le zâmbetele false, cei doi chelneriarate cu degetul, și să le spună: „Ha, ha, ha, v-am împreună cu patronul se pregăteau să intervină, însăfăcut-o!” Însă nu se întâmplă acest lucru. Mai mult ca pumnul autoritar al Buldozerului, care făcu săsigur că importantul client ar fi abordat o a doua zăngăne paharele umplute ochi cu apă minerală, îivariantă: să sfarme masa. Mai trecuseră prin astfel făcură urgent să se răzgândească pe la jumătateade experiențe, și înțelepciunea sau cumpătarea lor drumului. Îl văzură jubilând și, își puneau întrebareacreșteau odată cu anii. care o fi fost exteriorizarea grăsunului, din momentPe când cei doi chelneri școliți își arătau ce nu erau inițiați încă cu cititul de pe buze.nemulțumirea patronului, cele trei fătuce, înalte, – Gata cu cumpătarea, la naiba, să înceapăsumar îmbrăcate, încălțate pe tocuri și parfumate petrecerea!până la Dumnezeu, ședeau cu cumințenie în brațele Dacă cei doi chelneri și patronul ar fi avut harulcelor trei clienți distinși care tocmai dăduseră citirii buzelor, tocmai ar fi aflat starea acestuia, însăcomanda. văzură doar cum matahala ciupea cu cea mai mareDoi dintre clienții destoinici, cel care purta finețe unul dintre sfârcurile blondinei pe care o aveauniforma militară și cel cu costum de ocazie, nu își în brațe.24 permiteau ca să piardă vremea, așa că se porniseră – Fetelor, sunteți invitatele noastre în aceastăsă acționeze, îmbrățișând cu sârg balerinele. La fel seară!proceda și Buldozerul, însă îmbrățișarea lui era mai Îngrijorarea patronului luă sfârșit când Buldozeruldomoală, și nu cumva din grijă ca să nu își îi făcu semn să îi trimită unul din băieți ca să îi ia ostrivească superbitatea blondă la piept, ci din adâncă nouă comandă. Îl desemnă pe cel mai experimentat,îngrijorare, punându-și întrebarea despre ce puteau care plecă numai într-un zâmbet și se întoarsevorbi cu atâta seriozitate cei doi chelneri împreună numai într-o tristețe.cu patronul locației, înroșiți la chip cu bruschețe, șide ce le tot trimiteau atâtea ocheade dușmănoase. – A mai comandat încă trei pahare, pentru fete de această dată, ca să li le umple tot cu apă minerală… Sabin Nebunu, puțin mai experimentat și maiumblat prin lume, nu ca alții, mâncați de mucegaiulcantonamentelor și al antrenamentelor de prinloturile naționale, trecu la romantisme, își săruta cupatimă supla făptură, care îi zâmbea forțat și dădea TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Silvia Giurgiu alungasem ceva mai înainte, dar entuziasmul cu care înghițeau fructele cu sâmburi cu tot și pofta cu care admirau crengile înalte la care nu puteau Cireşe de mai ajunge m-a înduioșat și m-a amuzat în egală măsură, trezindu-mi o mulțime de amintiri. Am intrat Somnul stăruie îndărătnic pe pleoape, contrariat în casă în vârful picioarelor ca să nu-i sperii, căcide lumina inoportună a dimineții, care se strecoară dacă m-ar fi zărit s-ar fi împrăștiat ca iepurii prinvictorioasă printr-o crăpătură indiscretă a jaluzelei, livadă, de teamă să nu atentez la urechile lor greurămasă neidentificată de ochiul meu exigent de încercate, în cine știe ce alte împrejurări dubioase.obicei, când îmi pregătesc odaia pentru somn. În Am continuat să-i privesc din spatele perdelei,cireșul uriaș de lângă fereastră se ceartă arțăgoase râzând cu poftă de neputința lor și de îngrijorarea cuun cârd de ciori atrase de rubinele dulci care care își rostogoleau ochișorii către ferestrele caseiscânteiază poznașe printre crengile îngreunate de mele. Erau nevoiți să accepte și fructele aproaperodul acestui an. Iritată, îmi ascund capul sub pernă, verzi, odată ce au isprăvit pe cele coapte și dacăbombănind un protest inutil la adresa neobrăzatelor vreunul mai norocos mai găsea câte una, ceilalțiînaripate, atât de matinale. Zadarnice, tentativele năvăleau peste el tăvălindu-l prin iarbă, cu intențiamele de a redeschide portița viselor! să-i scoată și dinții odată cu cireașa prețioasă, dacă nu s-ar fi grăbit s-o înghită întreagă. Cu un gest repezit arunc cearceafurile mototolite M-am distrat copios pe seama micilor hoți deîn cealaltă jumătate de pat și mă ridic hotărâtă să fac cireșe și mi-au venit în minte amintiri foarteniște victime, dintr-o anumită specie de zburătoare asemănătoare, când copil fiind, eram șipofticioase și neobrăzate. Am deschis fereastra din euiremediabil atrasă de cireșii vecinilor, întotdeaunacapătul coridorului pentru a-mi elibera mintea din mai dulci și mai încărcați decât ai noștri, pe care îiceața persistentă a somnului neterminat, dar jefuiam în grup sau singură, riscând de foarte multe ori teribile urecheli sau păruieli din partea furioșilororizontul care se vopsise cu toate culorile proprietari, care nu erau nici pe departe atât decurcubeului se dezvălui privirilor mele fascinate, toleranți și generoși ca mine, acum.asemeni unui mire îndrăgostit, care își așteaptămireasa nerăbdător și vibrând de emoție. Un răsăritmagnific se producea sub ochii mei fermecați,transformându-mi pornirile războinice într-un extaz,pur și total. Am rămas așa minute în șir, înotând cuprivirea într-un infinit de frumusețe, în care m-amdezintegrat, am renăscut și am crescut odată cu ziuacare se ridica pe cerul de sineală, de mână cusoarele ce îmbrățișa dealurile și câmpiile înverzite,ascunzându-se jucăuș printre copacii din livadă.Atâta frumusețe... Cearta ciorilor încetase de tot, dar neîncrederea 25m-a călăuzit oricum către balconul dinspre grădină,ca să alung hoții gălăgioși care atentau la cireșelenoastre. Erau acolo și se înfruptau de mama foculuicu minunile dulci, absorbite total de plăcerea lor. Numi-a convenit deloc invazia aceea inoportună și le-am alungat fără prea multe menajamente. Au fugitsperiate și contrariate, țipându-și nemulțumirea învăzduhul străveziu al dimineții. Am rămas de veghealte câteva minute ca să mă încredințez că nu seîntorc, dar se pare că s-au săturat, căci nu le-am maiauzit pliscul toată ziua. În schimb, aproape de orele prânzului am auzitdin nou hărmălaie sub cireș și când am ieșit înbalcon, câțiva copilași mărunței stăteau agățați depoalele generoase ale gigantului meu, care atingeauuneori iarba proaspăt tăiată din cauza greutățiipoamelor și care facilitau de minune asaltul mititeilorinvadatori. Ciripeau mai abitir decât ciorile pe care leanul III, nr. 5/21, 2018, mai ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

spatele clădirii distruse. Cineva striga din răsputeri după ajutor și după claritatea vocii, Matteo înțelese că persoana se afla undeva afară în curte, ceea ce-i dădu speranțe și un plus nebănuit de curaj. Strigând la rândul lui pentru a se face auzit, începu să își croiască cu dârzenie cărare prin omătul care se subția pe măsură ce se apropia de curtea principală, Pulbere de stele (2) de unde se auzeau vocile. Curând ajunse la cabina electrică a cărei intrare fusese blocată de aripa zdrobită a unuia dintre balcoane, dar persoana Tăcerea acoperi complet valea transformată într- dinăuntru era nevătămată. Se apucă să îndepărteze un mormânt alb, de unde nu se mai auzi niciun cărămizile cu mâinile goale și după o eternitate reuși murmur al vieții care pulsase intens până în urmă cu să extragă dintre dărâmături un bărbat de vreo 50 de numai câteva minute. Avalanșa înghițise lacomă tot ani, pe jumătate înghețat dar destul de calm și lucid, ce întâlnise în calea ei, dar nici chiar ea nu care îi mulțumi pentru ajutor și împreună se puseră prevăzuse că soarta își are regulile sale de la care imediat în mișcare, pentru salvarea celorlalți. nu admite abatere. Astfel că, patru suflete rămaseră Destul de ușor i-au descoperit pe ceilalți doi afară din hotelul morții, trimise în întâmpinarea vieții muncitori care se luptau să sape un tunel pentru a de un destin misterios. Trei oameni care lucrau în ajunge la intrarea cea mai la îndemână a hotelului, cadrul stațiunii turistice, ca electrician, instalator și care era prin bucătărie, rămasă ca prin minune ajutor la bucătărie trebăluiau încă de dimineață prin aproape întreagă. curte, asigurând buna funcționare a stabilimentului, ignorând total pericolul. Un al patrulea bărbat, era – Massimo, Ricardo, sunteți teferi? Slavă chiar oaspete al hotelului și ieșise în parcare, ca să Domnului! Nu mai speram să văd pe cineva viu în caute în mașina personală trusa de prim ajutor, în prăpădul ăsta! Noroc cu băiatul acesta care m-a care avea calmante pentru migrenele soției. scos de sub balconul acela nenorocit! Mulțumesc bătrâne! Nici măcar nu te-am întrebat cum te Nenorocirea îi surprinsese pe toți izolați unul de numești! celălalt în diferite colțuri ale complexului, fără cale de ieșire din mormanul de omăt care aproape că-i – Matteo! bombăni tânărul posomorât. Am face îngropase. Disperarea cu care au luptat să mai bine să lasăm prezentările pe mai târziu și să ne îndepărteze zăpada ce-i sufoca le-au asigurat apucăm de treabă! Acolo dedesubt sunt vreo optzeci supraviețuirea lor și a celor care au putut fi extrași vii de oameni care așteaptă să tragă o gură de aer, așa dintre ruinele amestecate cu zăpadă și gheață de cum facem noi acum! Soția și copii mei sunt pe către echipele de salvare, în următoarele ore și zile. undeva pe aici! Primul care s-a eliberat din capcana ucigașă a – Doamne, bătrâne! Îmi pare rău! Sper să fie cu fost Matteo, cel cu pastilele pentru migrenă. Se afla toții teferi! La treabă atunci! în mașină în momentul dezastrului și impactul cu – Davide, ai deconectat generatorul de la curent?26 furia naturii a fost diminuat de rezistența acesteia. A întrebă Ricardo îngrijorat. Ar mai lipsi un scurtcircuit reușit să îndepărteze nămeții cu ajutorul uneltelor pe în tot haosul acesta! care le purta mai mereu în portbagajul mașinii, – Păi de ce crezi că mă aflam în cabină când s-a printre care se afla și o lopată, o pereche de cizme și prăbușit peste mine balconul acela blestemat? Sigur un levier cu care s-a apucat să spargă bucățile de că l-am deconectat! Hai, dăi bătaie și nu mai trăncăni gheață ascunse în mormanele de zăpadă. Din că trebuie să ajungem la prietenii noștri cât mai fericire avea telefonul cu sine și a putut să anunțe repede. Pun pariu că ne așteaptă cu cafeaua deja dezastrul forțelor de ordine adunate la baza aburindă în cești. Nu simțiți și voi aroma asta muntelui, care deja puseseră în funcțiune turbinele amețitoare? încă din zori pentru a deszăpezi strada care ducea la Niciunul nu răspunse dar fură recunoscători popas. Avalanșa era prevăzută dar nu se putea pentru optimismul forțat al celui numit Davide, care interveni decât foarte încet, din cauza străzii complet încerca să insufle curaj camarazilor săi ale căror mâini începuseră să sângereze în lupta cu ruinele impracticabile. În timp ce încerca disperat să ia legătura la înghețate. telefon cu cei din hotel, a auzit voci undeva în TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Maria Giurgiu înalt de doi metri dintr-o împletitură deasă ca de bambus. Atfel discreția era asigurată. Ca meniu optase pentru platouri bine garnisite, cuPetrecere nefastă variate gustări asortate, cu fructe de mare, brânzeturi, legume la grătar, frigărui și alte bunătăți – episodul I (roman în lucru partea I) alese cu grijă. Băuturile erau la alegerea invitaților și printre altele, lichioruri șampanie cafea și desert. Era perioada vacanței de vară. De curând Desireabsolvise facultatea și obținuse licența în medicină Aranjase totul cu discreție, ajutată de douăveterinară. În seara aceea dădea o petrecere la unul prietene și foste colege de liceu, Diana și Mariadin localurile de pe riviera, pentru a sărbători Carla și de Marco, un fost prieten din anii de liceu cuevenimentul cu prietenii. Cu o săptămână în urmă care de curând reluase vechea prietenie în modpărinții îi organizaseră o petrecere selectă, la discret, pentru că tatălui ei nu i-ar fi făcut deloc plăcere această veche prietenie.Belvedere, unul dintre localurile cele mai luxoase depe Riviera, pentru același motiv. Deși fusese Demult, când ei erau foarte tineri și erauprotagonista și atunci, se simțise destul de frustrată, îndrăgostiți, Marco Sabațini fusese cel ce o însoțisecum de altfel se simțise la majoritatea petrecerilor la acea petrecere nefastă, unde pentru prima oarăorganizate pentru ea de către părinți, în ultimii ani. încercase alcoolul depășind măsura și el, Marco îi Atunci, fuseseră invitați rudele și un număr oferise și primul „spinello”, iar mai târziu o încurajaserestrâns dintre prietenii săi, lista fiind cenzurată să încerce și droguri mai tari.drastic de tatăl ei, doctorul Bruno Belmonte. De atunci, el se maturizase învățând din propriileOpțiunile sale în invitarea prietenilor trebuiau să fie necazuri și se schimbase în bine. Cel puțin asta îimai întâi supuse aprobării sale și acest lucru îi spusese ei. Când cu câteva luni în urmă seprovoca de fiecare dată un sentiment de lezare a regăsiseră întâmplător la sala de gimnastică, s-aupropriei demnități. Se simțea ca o pasăre dornică de bucurat mult. Ulterior el a convins-o că o iubeștea zbura liberă, închisă într-o colivie de aur. mult și îi lipsise enorm prezența ei în viața lui, în toți acești ani ce s-au scurs de atunci. Ea îl plăcuse Ea alesese de această dată, să facă petrecereadupă bunul său plac. Alesese unul din localurileobișnuite existente pe riviera, unde venise în multerânduri cu prietenii, la o pizza, sau la câte o seratăde dans și în acele ocazii se împrietenise cu VilmaMarone, patroana localului. Era un restaurant cupiscină, avea plajă bine întreținută și sezlonguri, cade altfel toate localurile de-a lungul plajei pescarese.Serviciul era bun iar bucătăria la fel. Localul se pretade minune pentru perteceri private. Se afla situat nudeparte de portul turistic al orașului, plaja era curatăși mereu bine întreținută. Fiind cald și timp frumos și foarte cald alesese, să 27facă petrecerea lângă piscină, pe terasă, în aer liber.Locul era frumos amenajat, cu ring de dans. Meseleerau frumos aranjate și tot ce compunea ambianța,strălucea de curățenie, încânta ochiul și vorbea debunul gust și profesionalismul proprietarilor. Grădinaera încântătoare și vegetația în jurul micilor fântânițâșnitoare era luxuriantă. În preajma fiecărei fântâniarteziene, erau bolte umbroase din trandafiricățărători în culori vii, galben roșu și roz. La umbratufișurilor ce răspândeau un parfum delicatamestecat cu mirosul salin specific mării. Erauașezate bănci pe gazon și flori de-a lungul aleilorasfaltate. Grupurile de câte două mese erauîmprejmuite cu perdele verzi de palmieri, eucalipți șitrandafiri cățărători ce formau un fel de separeurinaturale și toată acea arie era împrejmuită cu gardanul III, nr. 5/21, 2018, mai ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

veche, reciprocă și fățișă. Bruno Belmonte era un medic cunoscut și stimat în oraș. mama ei Adeline, era o femeie încântătoare, de o mare bunătate, era farmacistă de profesie iar Desire era unica lor fiică. Le cam dăduse de furcă încă de când era o adolescentă de șaptesprezece ani, când în acel anturaj dubios, atrasă de amicul întotdeauna, în ciuda opoziției tatălui său și era ei,(același Marco Sabatini cu care ea reluase fericită să reînceapă relația cu el. Era un om de prietenia azi) cu vreo câțiva ani mai mare ca ea, o lume, carismatic inteligent și sigur de sine, lucruri pe făcuse să consume alcool și să ia droguri. Norocul a care ea le admira mult la un bărbat. El era fost că doctorul fiind un om meticulos și trecut prin conducătorul unei trupe de muzicanți, care în multe în viața sa care nu făcea niciodată lucrurile pe prezent dădeau spectacole prin localurile de-a lungul jumătate, observase repede pericolul spre care fiica plajelor din Pescara și Montesilvano, sau pe unde se lui se îndrepta cu inconștiența tinereții, fără măcar mai iveau clienți, în așteptarea marii ocazii care să-i perceapă gravitatea. trebuia să-l propulseze pe culmile succesului și care Devenise el deja bănuitor, în ce privește cercul spera el, să nu mai întârzie mult. Formația sa își de prieteni pe care începuse să-i frecventeze fiica lui crease un renume pe plan local, datorită talentului și când într-o noapte târziu ea s-a întors de la o său de cântăreț și de bun manager. Aveau un petrecere mirosind puternic a alcool și fiindu-i foarte repertoriu apreciat și priză la publicul de prin localuri de rău, el s-a decis să intervină. A luat măsuri unde erau angajați. Cântau și pe la diverse petreceri drastice, în ciuda protestelor fetei și chiar ale mamei ale cunoștințelor și prietenilor și în seara aceasta care spera să-și recupereze fiica pe căi mai blânde erau invitații ei, însă nu ca trupă ci în calitate de și mai tolerante. Doctorul Bruno însă a fost radical în prieteni, Marco fiind invitatul de onoare, la deciziile sale de a nu mai permite fiicei, să petrecerea ei. frecventeze pe Marco (în special) și alți amici care în Tatăl și mama ei erau plecați pentru câteva zile în prealabil nu i-au fost prezentați lui și trebuia să știe la Croația, în vacanță și tocmai de aceea reușise orice oră unde era ea și cu cine, altfel Desire nu Desire să organizeze totul după placul său și să-și avea permisiunea de a se mișca de acasă. În final invite prietenii doriți. În sinea ei știa că această ea trebuise să accepte neavând alternative și petrecere era mai mult un act de răzvrătire, contra doctorul a perseverat în acest mod destui ani, autorității tatălui său, față de ea. Avea 30 de ani și ținându-și din scurt fiica, tocmai pentru că o iubea dorea să-și ia viața în propriile mâini, acum că foarte mult fiind unicul lor copil. terminase universitatea. Reușise să treacă examenul Papa, după părerea lui Desire a întins cam mult de licență cu brio și spera să obțină un ajutor de la coarda, când în urma acelei nefericite întâmplări papa(tata) până își va găsi un serviciu, pentru angajase o persoană, care trebuia să o ducă și să o procurarea unui apartament, să poată locui singură. aducă pe ea acasă și să nu o lase singură la Se săturase de condițiile pe care el mereu i le petreceri, un fel de gardă de corp. Doctorul Bruno impunea, amenințând că o lipsește de susținerea Bemonte avusese motivele sale pentru a proceda financiară dacă nu-i dă ascultare. Nu-i vorbă, tatăl astfel, pe care tânăra și neexperimentata Desire nu său avea și dreptate în unele privințe iar Desire era28 destul de onestă să recunoască, că fără acea mână le putea înțelege și nu le agrea în ruptul capului. forte a lui, foarte posibil ar fi ajuns destul de rău. Cu ani în urmă el făcuse eforturi mari, pentru a o ajuta În munca sa vedea adesea tineri care ajungeau la spital drogați și de multe ori în comă. El știa cât de să iasă de sub dependența de droguri, când greu se mai poate recupera un astfel de om, ce a devenit dependent de droguri sau alcool. De cele nimerise într-un anturaj dubios de tineri consumatori mai multe ori recădeau și era un coșmar nesfârșit de droguri, unde o atrăsese chiar Marco. viața lor și a părinților sau rudelor din cauza fiului sau Acum totul era schimbat. Se simțea stăpână pe fiicei care căpătaseră dependență. Extrem de rar sine, se reabilitase și visa să facă carieră în ieșea câte unul din acest cerc vicios și fatal cu medicină veterinară și cercetare. Era mândră de adevărat, oricâtă bunăvoință ar fi avut. Pericolul de progresele făcute și de faptul că reușise să obțină recădere era mereu în apropiere și cât se poate de doctoratul. Visa ca în viitor să-și construiască o real, pentru că cei ce vând droguri, nu lasă să le mai familie a sa cu un om potrivit. care să o iubească scape prada, odată ce le-a căzut în gheare. pentru sine însăși. Marco era ocrotitor și afectuos cu ea deși pe tatăl ei, îi mărturisise la un moment dat că El era decis să facă imposibilul, ca unica sa fiică nu-l putea suferi. Antipatia dintre cei doi era de dată să nu ajungă astfel, o sclavă a drogurilor și a avut TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

ocazia să înțeleagă repede, că nu-i lucru ușor. Ei Desire avea părul lung buclat, de culoareaerau o familie înstărită și Desire intrase fără să aibă aramei, buclele arămii încadrându-i fața prelungă cuhabar într-un cerc foarte periculos, cum el aflase de oase delicate, o gură un pic cam mare, cu buzela un prieten al său, șef la chestură care îl informase cărnoase, partea de jos răsfrântă în jos, îi conferea odespre acel Marco Sabatini. expresie copilărească de bosumflare, atunci când Băiatul era dependent de droguri și o atrăsese era nemulțumită. Era o făptură fermecătoare fără a fi deosebit de frumoasă și când zâmbea, i se oglindeapremeditat pe Desire a lui pe calea acestui viciu, pe chip, spiritu-i deschis și bunătatea, atunciavând această misiune de la cei care-l aprovizionau devenea cu adevărat frumoasă.cu drogurile pe care le consuma. Fusese arestat decâteva ori pentru că vindea droguri elevilor de școală De la tatăl său, Desire moștenise înclinația pentruși se știa că era dependent de ele. Părinții lui trăiau medicină, însă ea preferase să urmeze de medicinăun continuu coșmar din pricina băiatului, care pe veterinară, având multă compasiune și iubire pentrulângă dependență, mai și intrase pe mâna unui cerc animale. Era totuși un caracter slab și cam delăsătorde traficanți periculoși punând în pericol pe sine și și trebuise să fie mereu împinsă de la spate, ca săpropria familie, dintre care sora lui pe care în se țină de școală și de alte lucruri, pe care aveainconștiența lui era cât pe ce să o tragă după sine, tendința să le înceapă, însă nu le ducea la capăt,dacă tatăl lor nu ar fi luat măsuri drastice să o decât dacă era într-un fel obligată de severitatea șiîndepărteze, trimițând-o departe în nord la o școală criticile părintești. Era capricioasă și nesigură pe sinede asistente sanitare ca să nu o mai știe în pericol. și ușor de a fi manipulată de alții, fapt pentru care Desire era o fire sensibilă și ușor influențabilă. doctorul era mereu neliniștit pentru ea. Era copil unicTăria de caracter a tatălui său nu o moștenise ea, cel și doctorului Bruno i se strângea inima la gândul căpuțin în aparență. Avea 30 de ani, era o făptură mai devreme sau mai târziu, va trebui să o lase săînaltă și bine clădită făcea sport pentru menținerea zboare cu propriile aripi iar el nu era deloc convins,condiției fizice, în privința aceasta existând multă că e pregătită pentru acest lucru.asemănare între ea și tată. De la mama sa, doamnaAdelina Montefiore moștenise un caracter dulce,încrederea în oameni și fiind bună din fire, eraincapabilă să creadă că printre cei ce-i consideraprieteni putea exista răutate. Avea ochii mari căprui,adumbriți de gene lungi, negre un chip cu trăsăturiplăcute și linii unduioase, nu colțuroase și puternicconturate ca ale tatălui său, al cărui chip era parcădăltuit în stâncă având contururi puternice, foarteproieminente, emanând prin toți porii o voință denestăvilit și un caracter făcut să domine și să nu seplece în fața intemperiilor vieții. Adeline era exact contrariu firii aprige și 29determinate a soțului și era o femeie de o frumusețeremarcabilă. În tinerețe câștigase titlul de miss careprezentantă a regiunii de proveniență și cândajunsese în finale pentru miss Italia, a avut ocazia deal cunoaște pe soțul său, care se îndrăgostisenebunește de ea. El făcea parte din prezidiulconcursului pe atunci. Desire moștenise mult de lamama sa și de la bunicul din patern moștenise opasiune pentru animale și această pasiune oîmpinsese să se înscrie la facultatea de medicinăveterinară. Chiar și acel altruism și încredere preamare în oamenii pe care abia dacă îi cunoștea, omoliciune de pisicuță languroasă și dornică demângâiere, ce îi dăruia mult farmec personal omoștenise de la bunicul său. Contrar fiicei sale,Bruno semăna mult cu mama sa care fusese ofemeie energică și cu un caracter puternic, fusese șiea un medic cu renume și fiul îi călcase pe urme.anul III, nr. 5/21, 2018, mai ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

târziu isprava lui Jean. Daisy: Chiar, ce e cu Berenger!? Auzi la el, imaginaţie bolnavă! Pretenţie neruşinată! Să fie el eroul din piesă şi să se simtă, vezi Doamne, jignit! Mă mir cum de-a mai avut îndrăzneala să vă treacă pragul! Ah, ce le-aş face eu reptilelor ăstora! Le-aş atârna-n ştreang în Piaţa Publică ! Elena Agiu-Neacșu Eugene: Dar ştii că eşti revoluţionară!? Uite, de oameni ca tine avem nevoie ca să putem doborî Scrisoare către „Sfântul jivinele ce s-au împuiezât ca ciupercile! Scaun” Daisy: Vise... Dacă m-ar auzi autorităţile, m-ar (dramă în trei acte) acuza de instigare la revoltă şi-aş ajunge, Doamne (fragmente) fere’, eu în ştreang! E mult peste puterile noastre ca In memoriam Eugène Ionesco să ne facem iluzii! Ceea ce mă doare este însă faptul că am pus chiar noi umărul la instaurarea acestui regim aşa-zis democrat, fără a realiza că suntem manipulaţi din umbră. Cu siguranţă, există un plan la care au acces numai Iluminaţii. Sunt conştientă de Motto: „Am fost chinuit, sunt şi acum, deopotrivă acest lucru, dar ce folos!? Noi, plebea, avem rolul de frica de moarte, groaza de vid şi de dorinţa nostru bine determinat, şi anume acela de purta fierbinte, nestăpânită, presantă de a trăi” crucea şi de a nutri şi convingerea că suntem şi eroi purtând-o. Ce machiavelici, domnule! Să te facă să (Eugène Ionesco) crezi că tu eşti cel care doreşti ceea ce este, de fapt, prestabilit. Nu, nu, în ritmul ăsta... Personajele: Eugene: Te rog să fii sinceră cu mine şi să-mi Eugene Ionesco, 93 de ani spui de câte nopţi nu ai dormit! Eşti atât de Marta, menajera sa, 55 de ani surescitată, încât nu te văd bine! Ştii doar că eşti Berenger, 63 de ani foarte labilă psihic, nu intra în jocul murdar al unei Daisy, 45 de ani lumi care nu merită nici măcar să fie scuipată în obraz! Vecinul, 35 de ani Daisy: Aşa îmi zic şi eu, dar pot fi aşa, că nu Vecina, 30 de ani pot!? Doar mă cunoşti foarte bine! (...) Eugene: Poţi sau nu, trebuie! Aşa cum ai pierdut Actul al II-lea nopţi, câte? – nu mai ştii, n-are importanţă –, tot Decor astfel trebuie să-ţi impui să dormi aşa, vreo În dreapta, o canapea, în centru, un birou cu un săptămână, ca să-ţi revii, altfel nu te văd bine. scaun, în stânga, o bibliotecă şi o uşă. Pe birou, cărţi30 şi manuscrise în dezordine. Un covor traversează Daisy: Uşor de zis, greu de făcut. Dacă ai ştii încăperea. câte idei am aruncat alandala în aceste nopţi!? Măcar nu sunt ordonată!? Ar fi ceva de capul lor, dar trebuie un ochi obiectiv... (...) Eugene: Nu-ţi face probleme, pui tu ordine în ele Scena 3 atunci când vei avea ordine şi-n cap, căci acum e Eugene, Daisy vraişte! Uite, mâncăm bine, căci tot nu-mi place să (Sonerie) mănânc singur, îmi arăţi materialele pe care le-ai adus ca de obicei, iar apoi te poţi culca în dormitor. Eugene: Deschis! Eu oricum lucrez în sufragerie! Daisy (radioasă): Bonjour! Am ajuns la ţanc. Daisy: Îmi pare rău că te dezamăgesc, dar de Poftiţi, ultimul exemplar. Am avut noroc. astă dată chiar nu am adus nimic. Voiam pur şi simplu să ies, să schimb mediul, să ies din starea de Eugene (surprins): Iartă-mă că te primesc în surescitare în care mă aflam şi unde m-aş fi putut halat şi papuci, dar am simţit nevoia să mă fac duce altundeva decât la tutorele meu, mai ales că v- comod. Sincer să fiu, nu credeam că mai revii azi! Daisy: Aşa mă cunoaşteţi, maestre!?Eu când am găsit revista. promit... Eugene: Foarte bine ai făcut. Scuză-mă că am Eugene: Foarte bine! Atunci am să citesc mai uitat că trebuie să vii, dar nici eu nu stau prea bine TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

cu nervii în perioada asta. Eugene: Precum vezi, sunt bătrân şi bolnav. Dar ceea ce mă frământă cel mai mult este această Daisy: E lună plină şi toţi lunaticii sunt tulburaţi, incertitudine. O întreagă viaţă m-am rugat „Doamne,au insomnii, inspiraţie, scriu mai mult. Chiar, este fă-mă să cred!”, fără să pot avea tăria de a mă ridicaadevărat că pregăteşti o surpriză editorială sau mai deasupra a ceea ce sunt – un umil muritor.nou editurile îţi folosesc numele ca să-şi sporeascăpopularitatea? Doar se poartă, nu!? Daisy: Te înţeleg foarte bine, dar ar trebui să nu-ţi mai pui asemenea întrebări. Îţi faci rău singur, invoci Eugene: Mi-a zis şi Berenger. Interesant! Adică într-un fel Satana din tine, în loc să-L invoci peeu nu ştiu nimic, iar lumea fierbe. Dar asta întrece Domnul, creatorul...orice logică! Ştii doar că scriu la inspiraţie şi atuncicând m-apucă, d-apoi ţin’te, drace! Scot până şi Eugene: Creatorul!? Tu te-auzi ce vorbeşti!?telefonul din priză. Rămân doar eu şi o voceinterioară care mă subjugă, pur şi simplu nu mai sunt Daisy: Gândurile negative atrag după sine trăiri negative cu repercursiuni nocive pentru sănătateaeu . trupului şi a spiritului. Daisy: Credeam că numai eu simt nevoia de Eugene: Înţelepte vorbe, dar haide să mai şiizolare atunci când scriu, dar văd că e o regulă mâncăm. S-o fi şi răcit. Mănânc când mi-aducgeneral-valabilă. aminte! Nu am ore fixe. Şi să ţi-o spun pe-a dreaptă nici nu am poftă. Mănânc mai mult în silă şi fiindcă Eugene: Nu ştiu dacă e chiar aşa, dar oricum trebuie.liniştea dinafară dă frâu liber glasului din interior. M-am străduit pe cât posibil să-mi dozez efortul şi, mai Daisy: Nu e bine, nu e bine deloc.ales, să nu pierd nopţile. Cum am pierdut o noapte,cum gata se dezlănţuie furtuna, şi chiar nu aş vrea Eugene: Iacă lupul moralist. Tu vorbeşti!? Sincer,să am de-a face acum cu un uragan. Şi aşa se ai mâncat ceva azi?apropie un taifun, care se va dezlănţui cu voia saufără voia mea. Daisy: Un covrig. Eugene: Şi eu o cafea, adică o cacao cu lapte! Daisy: Deci până la urmă nu e o alarmă falsă Daisy: Atunci suntem chit..surpriza care se anunţă? Eugene: Ştii doar că sunt imprevizibil. Aşteptrăspunsul Papei şi abia apoi voi vedea ce voi face. Înorice caz, voi încerca să fiu cumpătat, deşianxietatea, obsesia morţii nu-mi dă pace. Iată unfragment din epistolă! Daisy (îi ia scrisoarea din mână): Lăsaţi că citesceu! „Pentru ce îmbătrânim? Este asta voinţa luiDumnezeu? Pentru ce războaie aşa de sângeroase?Pentru ce atâtea dezastre naturale (incendii,inundaţii)? Eu nu am rezolvat niciodată acesteprobleme!“ Interesant... Eugene: Şi, precum vezi, se încheie cu un Post 31Scriptum: „Sanctitatea voastră, sunt infinit deanxios“. Esenţa este aceea că: „Lumea fiindu-mi deneînţeles, aştept să-mi fie explicată“. Daisy: M-aş bucura să găseşti răspuns laaceastă eternă întrebare şi să te linişteşti, dar dupăumila mea părere, cred că lumea este, precum aprofeţit genialul Eminescu „o enigmă neesplicată”,„sfinx pătrunsă de-nţeles”. Eugene: Tocmai aici e buba! Aşa cum el n-aînţeles-o, tot astfel n-o-nţeleg nici eu, dar nutrescîncrederea ca măcar acum, într-al doisprezeceleaceas, să aflu răspuns! Daisy: Ce vorbe sunt astea!? Eugene: Daisy, omul simte când i se apropiesfârşitul. Eu simt că al meu este aproape ! Daisy: Te rog!anul III, nr. 5/21, 2018, mai ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

cercetarea personalităţii şi operei lui Eminescu devine mod de existenţă, un modus vivendi cu toate calităţile morale şi intelectuale deosebite pe care le presupune acesta”. eseu 33-40 Aceleaşi dimensiuni remarcabile ale personalităţii lui Victor Crăciun le întâlnim în cele 17 volume, Dan Lupescu despre… antologii, albume, pe care le-a realizat în ultimul deceniu şi jumătate (din 2001 până în 2015), dintre care amintim: Convorbiri cu Miliţa Petraşcu, Constantin Antonovici, V.G. Paleolog (cu un eseu de Victor Crăciun şi capodopera Petru Comarnescu şi prefaţa de Marcel Guguianu), sa: „Brâncuşi – de la iniţiere la BRÂNCUŞI – în căutarea formelor. Noi orizonturi ale revelaţie” cercetării (în colaborare cu Lucian Radu Stanciu), Procesul „Pasărea Măiastră” sau BRÂNCUŞI 1. A fost sau nu Brâncuşi un mare Iniţiat? împotriva Statelor Unite (Poveste pentru film, cu documente şi evocări semnate de zece Personalitate culturală polivalentă, personaj de personalităţi), Mica Măiastră (eseu în română, referinţă în varii domenii, energic şi sigur pe sine, franceză şi engleză), BRÂNCUŞI – 10 desene scormonitor şi neastâmpărat reporter şi om de radio necunoscute (cu un Cuvânt omagial de Barbu cvasi-total, cu o teză de doctorat pe cât de insolită, Brezianu şi o prefaţă de Marcel Guguianu), pe atât de incitantă; O istorie a literaturii române la BRÂNCUŞI şi Biserica Ortodoxă Română din Paris microfon (1973, rod al bogatei activităţi de editor- (în colaborare cu Constantin Târziu), Estesisul coordonator al programelor şi emisiunilor culturale teologal brâncuşian (2008), BRÂNCUŞI, împăratul de la Radiodifuziunea Română) –, Victor Crăciun Măiestrelor (piesă de teatru în două acte), avea să se dedice, din anii ’75-’80, în paralel, BRÂNCUŞI – „Pasărea” din 1913 (2009), Măiestrele carierei universitare (la Iaşi, Bucureşti, Bacău), dar şi şi BRÂNCUŞI. 1910-2010; Portretul-autoportret BRÂNCUŞI de Miliţa Petraşcu şi Brâncuşi (2011), unei admirabile, titanice munci de documentare, de Monumentul Rugăciunea (2011), BRÂNCUŞI – analiză şi sinteză materializate în mai bine de 80 de Capodopera capodoperelor (2013), Cocoşul – Le lucrări cu profil ştiinţific, monografic, în albume, dar şi Coq (2014), Mihai Eminescu – Constantin Brâncuşi – în sute de eseuri, studii şi articole, dedicate unor Lucian Blaga (2014), BRÂNCUŞI în România (2015). personalităţi aurorale ale spiritului românesc, european şi universal, precum Mihai Eminescu, Constantin Brâncuşi, Nicolae Iorga, Lucian Blaga, Stabilindu-şi, din capul locului, depistarea a noi Nicolae Titulescu, Aurel Vlaicu… semnificaţii şi conexiuni, formularea de judecăţi de Dincolo de vocaţiile de om de radio, jurnalist valoare bine cumpănite, dar inedite şi ţintind cât mai profesionist, profesor şi om al cetăţii – pe care Victor sus, într-o minuţioasă operaţiune de desţelenire, decantare şi lămurire a unui subiect pe cât de32 Crăciun le-a ilustrat cu cadenţă indiscutabilă –, acad. aburos, pe atât de fierbinte şi delicat, aspirând, fără Nicolae Dabija îi intuieşte şi îi dezvăluie vocaţia de ziditor, afirmând cât se poate de expresiv: „L-aş nici cea mai mică temere, la o restituire in integrum, compara cu Meşterul Manole, eroul uneia dintre pe tema asumată –, redutabilul analist Victor Crăciun izbuteşte, în cel mai recent volum al său: BRÂNCUŞI cărţile pe care le-a scris”. – de la iniţiere la revelaţie (Liga Culturală pentru În postfaţa monumentalului album MIHAI Unitatea Românilor de Pretutindeni şi Editura EMINESCU. O imagine totală a omului şi operei la 125 de ani de nemurire (2014), acad. Mihai Cimpoi – Semne, 2016), să realizeze o veritabilă capodoperă despre una dintre cele mai provocatoare interogaţii singurul critic şi istoric literar român cu statură de zimbru al spiritului nostru zamolxian şi zalmoxian – îi privindu-l pe părintele sculpturii mondiale moderne, născut la Hobiţa, în Gorj, şcolit la Craiova, Bucureşti, conturează un portret în linii tranşante: „Victor Viena, Paris… Crăciun nu pune în studiul eminescian doar pasiune, A fost sau nu BRÂNCUŞI un Mare Iniţiat? A fost acribie şi probitate, nefiind doar un arhivist exemplar, un reconstructor de esenţă pompeiană; pentru el, mason? Dacă da: de când până când? De unde TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

până unde?... Petraşcu, precum şi ale celor dintâi monografişti ai2. Despărţirea de Rodin, în termeni roditori… lui BRÂNCUŞI: V.G. Paleolog, Carola Giedion- Aproape o treime (prima treime) din densul, Welcker, Sidney Geist, Athena T. Spear… Precizândextrem de concentratul studiu – aidoma unui filon de că: „această listă nu este decât parţială, întrucât eaaur dacic: 24 de carate, unic în lume, cu o „genă” ce poate fi prelungită cu mii de nume, în special dinnu există nicăieri altundeva pe Terra – constituie o România, Franţa şi Statele Unite ale Americii, ţărilerafinată şi răbdurie înscriere în context cultural în care s-a impus mai întâi”.românesc, francez, american… Tonul eseului gândit, trăit şi scris de acad. Victor Mottoul ales de Victor Crăciun – „Viaţa mea a fost Crăciun: „BRÂNCUŞI – de la iniţiere la revelaţie” eo succesiune de miracole” (n.n. personal aş fi optat cât se poate de calm, echilibrat, plin de încredere şi serenitate. Este tonul molcom, al basmelor noastrepentru versiunea: „Viaţa mea a fost un lung şir de multimilenare, al călătoriilor de taină pe lama de bricimiracole… Primul dintre ele? – Craiova…”) – a fulgerului ce desparte fragila graniţă dintredeschide perspectiva din care va fi analizată tema rugăciunea abia murmurată şi litania săpată, pentruenunţată, cu exemplar spirit al echilibrului şi fără vecie, în piatră.nicio lunecare, cât de măruntă, într-un partizanat orialtul. Sau al unei călătorii de iniţiere –, în care cel ce Prima pagină a superbului studiu – cu virtuţi pleacă la drum este obligatoriu să poarte, la vedereacademice incontestabile – este grea de tâlcuri ca (deoarece au şi rol de recunoaştere, nu doar deun basorelief din bronz, de rezonanţe impresionate, împlinire a unui anume ritual), toiagul lung/thyrsul„fluturând” în deplină libertate la gâtul urieşesc al (eventual, împodobit cu frunze de viţă de vie ori deSfinxului – din Bucegi, dar şi de pe platoul Gizeh, din iederă – plante sacre la agatârşii/agathyrsi/dacii dinsprânceana de nisip celest, de purpură, a Capitalei Transilvania şi din Moldova, la cei ce practicau cultul lui Dionysos) şi traista (straiţa).multora dintre cele 33 de dinastii de faraoni egipteni:Cairo. Propoziţia dintâi are şuierul ascuţit al unui verdictirevocabil: „Constantin Brâncuşi este considerat, cuo greu de atins unanimitate în acest domeniu, celmai de seamă sculptor al secolului al XX-lea,deschizătorul unei noi etape în această artămilenară”. Care-i argumentul irefutabil? „Istoriile artelor,dicţionarele şi enciclopediile, monografiile despecialitate i-au ridicat acest piedestal construit de 33marile personalităţi ale culturii vremii sale”. Dintre ceicare l-au consacrat pe BRÂNCUŞI – Victor Crăciunalege doar 15 dintre numele cele mai remarcabileale culturii şi artelor plastice, literaturii, ca şi decolecţionari, muzeografi, îndrumători ai fenomenuluiartistic: de la Guillaume Apollinaire, Hans Arp, PaulMorand, Jacques Lassaigne, Isamu Noguchi, EzraPound, Cristian Zervos, Mario de Micheli, GiulioCarlo Argan, până la Carl Sandburg, James Joyce,Jean Cassou, Henry Moore, Vera Muhina, ManRey… Lângă aceştia, adaugă personalităţireprezentative din România, precum Tudor Arghezi,Nicolae Iorga, Tristan Tzara, Mircea Eliade, LucianBlaga, Petru Comarnescu, Marcel Iancu, Miliţaanul III, nr. 5/21, 2018, mai ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

pe alocuri, de cireaşa fragedă ori confiată a câte unui neologism bine găsit, bine strunit. Numai că „ucenicul” – temeinic şcolit la Craiova şi Bucureşti, unde fusese şef de promoţie, şi în Bănie, şi în Capitală, după ce supsese zdravăn la ţâţa datinilor şi tradiţiilor, a eresurilor, proverbelor şi Pe de altă parte, simplitatea veşmintelor trebuia zicătorilor strămoşeşti – n-a agreat ideea de a-i fisă fie aidoma celor a străbunilor (în cauza de faţă, discipol lui Rodin. Peste o jumătate de veac,părinţii şi bunicii săi din Hobiţa, de sub Parâng) şi, Brâncuşi avea să mărturisească, însă: „El (n.n.mult mai înapoi în timp, geto-dacii. Şi, tot ca la Rodin) a acceptat să mă ia ca elev, dar eu amaceştia, să ilustreze interzicerea de a purta podoabe refuzat, căci nimic nu creşte la umbra marilordin aur, respectând, concomitent, ritualul tăcerii. copaci”. În ceea ce ne priveşte, credem că tocmai de Brâncuşi avea, pe atunci, vârsta de 21 de ani –aceea BRÂNCUŞI a plecat singur/solitar la drum – relevă Victor Crăciun –, emiţând, după aceastăpentru a putea respecta cu stricteţe ritualul tăcerii şi conexiune, că alegerea (şocantă, desigur, pentrua-şi facilita meditaţia/cugetarea, în deplină susţinătorii recent sositului la Paris) probează faptullinişte/armonie/pace lăuntrică şi în libertate nebruiată că „Brâncuşi era pregătit să-şi ia în propriile mâinide nimic străin Sinelui său. destinul artistic, având limpede conturată direcţia (s.n.) în care se îndrepta creaţia sa”. Are şi ceva din sfătoşenia anilor din urmă aigenialului sculptor, când fusese recunoscut, la scară Fără a nega locul şi rolul lui Rodin în sculpturaplanetară, drept părinte şi patriarh al sculpturii lumii, pe care îl considera mare/falnic copac, tânărulmoderne mondiale: „Când sosea Brâncuşi la Paris, creator român dovedeşte, clar, că a intuit pericolul delocul dintâi în sculptura franceză era deţinut de a fi copleşit de acesta, ceea ce i-ar fi anulatAuguste Rodin, astfel că era pe deplin justificată libertatea de a-şi alege şi defini propriul loc subdorinţa importanţilor români din capitala Franţei de a- Soare. De altfel, înţelegându-i opţiunea, chiar Rodinl determina pe artistul, aflat în plină glorie, să-l ar fi afirmat: „Are dreptate. Este la fel de încăpăţânatprimească ucenic şi pe compatriotul lor.” – notează ca şi mine”.sobru, însă limpede ca apa de izvor, Victor Crăciun, Victor Crăciun are inspiraţia de a nu trece delocmandarin la Curţile Văz-Duh-ului insondabil, sondat, grăbit peste acest episod, precizând că Augustetotuşi, cu temeritate de BRÂNCUŞI şi sculptat cu Rodin nu şi-a uitat discipolul avut pentru scurtăvirtuozitatea Sa de Ingenium. vreme, „iar când acesta (n.n. Brâncuşi) a expus la Zelul şi insistenţele conjugate ale acestor români Saloanele al căror preşedinte al comisiilor artistice de pe malurile Senei au inclus-o pe însăşi consoarta era chiar Rodin, l-a acceptat fără rezerve, regelui Carol I: „Aveau să o convertească şi pe înţelegându-i cutezanţa şi viitorul (s.n.). Vizionar în Regina Elisabeta/Carmen Sylva să le susţină legătură cu sculptorul român, îi recomandă doar să34 demersul, să intervină pe lângă cunoscuţii din cercul nu se grăbească tare. Ca preşedinte de juriu, Rodin lui Rodin, ceea ce dovedeşte că, de vreme ce era a susţinut, aşadar, lucrările pe care Brâncuşi le-a nevoie de o asemenea mijlocire regală, era greu de expus pentru prima oară la Paris, contribuind, astfel, ajuns la titanul de la Meudon, cum era supranumit, la promovarea sa.”.după numele localităţii din preajma Parisului unde îşi Pe baza acestor detalii, acad Victor Crăciunavea Atelierul-Şcoală.”. reconsideră şi din cealaltă perspectivă, aceea a Frazele au amploare şi amplitudine, ca în vechile tânărului Brâncuşi, legăturile acestuia cu Rodin,noastre cazanii, ca în povestirile inegalabile ale lui apreciind că acestea s-au dovedit mult mai profundeMihail Sadoveanu ori ca în excursurile minunate ale decât au fost prezentate de cercetătorii de pânăautorului primelor trei cărţi despre BRÂNCUŞI: V.G. acum. Criticul şi istoricul de artă din zorii secoluluiPaleolog, artizan surâzător al perioadelor lungi, de XXI, Victor Crăciun, subliniază că majoritateasorginte latină, aparent înflorate, dar numaiarborescente, rămânând, în fond, de o limpiditate acestora au survolat (am zice noi, cu superficialitate)stră-stră-românească, punctate de arhaisme, dar şi, momentul, aceştia lăsând a se înţelege că plecarea lui Brâncuşi din Atelierul-Şcoală de la Meudon a TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

însemnat, automat, şi o „despărţire” de Rodin. Camelia ArdeleanDe aici pornind, autorul studiului fundamental„BRÂNCUŞI – de la iniţiere la revelaţie” consideră că Lucian Blaga – poetul filozof şis-ar cuveni să medităm cu atenţie sporită asupramărturiei lui Henri Coandă, din cadrul convorbirilor creaţia saincluse de V. Firoiu în volumul Din nou acasă. Nu e deloc uşor de scris un eseu despre inestimabila operă a marelui poet Lucian Blaga, Marele inginer şi fizician este autorul unei supranumit „poetul luminii”, fiindcă mulţi alţii audescoperiri epocale ce-i poartă numele: „Efectul surprins, de-a lungul timpului, cu acurateţe, punctele-Coandă”, după ce, cu 20 de ani înainte, inventase cheie ale creaţiei sale. Universul său interior nu esteprimul avion cu reacţie, denumit convenţional uşor de descifrat, fiind o lume plină de mister, în careCoandă-1910, proiectase primul tren aerodinamic nu oricine poate pătrunde. Personalitate marcantă a perioadei interbelice, el a lăsat o amprentă dedin lume, prima sanie-automobil (de asemenea cu netăgăduit în cultura românească a secolului XX,propulsie reactivă), proiectase şi construise, în prin bogăţie metaforică şi originalitate, calităţi care i-Anglia, avioane clasice/cu elice Bristol-Coandă ( în au propulsat numele, peste ani, făcându-l să seanii 1911-1914), iar în Franţa: modelul Coandă-1916 distingă printre autorii din generaţia sa, până în zilele(cu două elice apropiate de coadă). noastre. Inventator al aerodinei lenticulare –, Henri Lucian Blaga nu a fost numai un poet desăvârşit,Coandă, pasionat de sculptură, a ucenicit pe lângăRodin. Savantul de notorietate internaţională, de ci şi un filozof de excepţie, eseist, dramaturg,peste decenii, avea să-i arate marelui sculptor traducător, jurnalist, profesor universitar,francez, în acei ani de la cumpăna primelor două academician şi diplomat român. Născut în anul 1895decenii ale secolului XX, o lucrare concepută de el,solicitându-i o sugestie, eventual o apreciere, o în Lancrăm (sat aflat pe atunci în comitatul Sibiu),opinie... Rodin îi recomandă cu blândeţe: „Aici să-l lângă Sebeş, în judeţul Alba, în cei doar 66 de ani de viaţă, nu şi-a epuizat rezervele creatoare. Şi-a trasat un stil poetic propriu, care a deschis calea şi a hrănit curajul autorilor de mai târziu, de a experimentaconsulţi şi pe Brâncuşi. El îţi poate indica o soluţiecare merge mai bine în ceea ce vrei să faci. El îţi vaarăta drumul cel bun”. Victor Crăciun conchide, referitor la aceste detalii, 35extrem de semnificative: „Ce apreciere mai bună, înacel moment, decât aceasta?” – apreciere a luiRodin faţă de Brâncuşi, ţinem să subliniem. Apoinuanţează convingător: „Descoperind tocmaipericolul de a fi influenţat fără a o dori –, Brâncuşi ahotărât să evite o prea mare apropiere de maestru,preşedinte al secţiei de sculptură de la SocieteNationale des Beaux-Arts, ceea ce i-a asiguratiniţierea şi dezvoltarea personală în maniera dorită,conturul ferm al personalităţii sale unice (s.n.)”. Decupând succinta caracterizare, atât de limpedeşi profundă, pe care, în anul 1952, cu prilejulExpoziţiei Omagiu lui Rodin, BRÂNCUŞI i-o faceacestuia –, Victor Crăciun glosează molcom,asemenea unui român născut la Chişinău:„Subînţelegem din context şi preţuirea caldă pe careBrâncuşi nu se va sfii să o mărturisească, gest denobleţe specifică doar marilor creatori. Toiagulmăreţiei lui Rodin (n.n. din secolul XIX) avea să-irevină, în secolul XX, lui Brâncuşi.”. va continuaanul III, nr. 5/21, 2018, mai ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

nepătrunsului ascuns”, „adâncimi de întuneric”, „taine”. Abundenţa metaforelor dă culoare poeziei, într-o imagine modernă, inovatoare: „florile” reprezintă viaţa sau frumuseţea neprihănită, „ochii” semnifică cunoaşterea, „buzele” sunt un simbol pentru comunicare, iar „mormintele” sugerează moartea şi figuri de stil inedite şi expresive. El a creat poezia misterul acesteia. Niciun termen nu este folosit la modernă, realizând concordanţa, prin formă şi întâmplare, Blaga îşi pictează „tabloul” cu conţinut, cu poezia expresionistă, europeană. minuţiozitate, având însă grijă să nu-şi dezvăluie în întregime eul creator. Se realizează, astfel, un Blaga şi-a făcut debutul literar în anul 1910, în echilibru între raportul eului cu sine însuşi, pe de o ziarul „Tribuna”, de la Arad, cu poezia „Pe ţărm”, ce parte, şi cu lumea înconjurătoare, pe de altă parte, trădează natura meditativă a poetului încă de la rezultând un act poetic de mare rafinament. frageda vârstă de 15 ani, o poezie compusă din trei A doua poezie din volum, „Lumina”, are, de strofe, în care utilizează rima (al doilea cu al patrulea asemenea, conotaţii filozofice, prin corelarea luminii vers), dar a preferat, ulterior, să scrie în special primordiale cu lumina izvorâtă din cel mai înălţător poezie în vers liber, cu o structură a strofelor de tip simţământ uman, iubirea: „Lumina ce-o polimorf, care să nu-i îngrădească libertatea de simt/năvălindu-mi în piept când te văd/oare nu e un exprimare, aşa cum se întâmplă în versul clasic (cu strop din lumina/creată în ziua dintâi/din lumina rimă). aceea-nsetată adânc de viaţă?”. Poate că descendenţa sa dintr-o familie de preoţi În poezia „Vreau să joc!”, din acelaşi volum, şi, ulterior, studiile teologice şi filozofice, explică Blaga surprinde divinul din om, faptul că fiecare aplecarea către spiritualitate a poetului, dorinţa lui de dintre noi este o fărâmă de Dumnezeu sau că El înţelegere a sufletului, a universului, a misterelor sălăşluieşte înăuntrul nostru, trebuind doar să-L vieţii, în general, afinitate resimţită şi în creaţiile ce-i lăsăm să se manifeste. Este o viziune idealistă a poartă numele. Pasionat de filozofie, ştiinţă, istorie şi libertăţii spiritului zburdând liber, fără graniţe sau religie, el împleteşte toate acestea în arta cuvântului, oprelişti, acolo unde îl poartă imaginaţia: „…vreau să rezultând poezii de o uluitoare profunzime şi măreţie. joc, cum niciodată n-am jucat!/Să nu se simtă S-a dedicat Cuvântului întreaga viaţă, poate ca o Dumnezeu/în mine/un rob în temniţă – încătuşat!”. recompensă a faptului că, în frageda copilărie, până În poezia „Amurg de toamnă”, din cel de-al doilea la vârsta de patru ani, Blaga nu a putut vorbi. volum al lui Blaga, „Paşii profetului”, apărut în anul 1921, transpare apropierea poetului de spaţiul rustic,36 În eseul de faţă mă voi referi, cu predilecţie, la natura conferindu-i acestuia, ca de fiecare dată, o poezia lui Lucian Blaga, într-un periplu aleatoriu prin bucurie nemărginită. Poezia face analogia între versurile unora din volumele sale. În primul rând, descrierea amurgului într-o zi de toamnă şi starea interioară a poetului, când sufletul îi vibrează de trebuie subliniat faptul că unul din simbolurile ce melancolie. Predomină metaforele sugestive şi domină întreaga creaţie blagiană este lumina. De ce îndrăzneţe, lumina amurgului sugerând, de fapt, lumina? Deoarece ea constituie o metaforă-simbol apusul din sufletul zbuciumat al autorului, suflet care pentru modul de cunoaştere a lumii. Acest simbol a urcat, cândva, pe culmile extazului: „Din vârf de este foarte bine surprins în primul său volum de munţi amurgul suflă/cu buze roşii/în spuza unor versuri, intitulat chiar „Poemele luminii”, apărut în nori…”. „Jeraticul ascuns” semnifică pasiunile din trecutul său, din care a mai rămas, în prezent, doar anul 1919 şi dedicat soţiei sale, Cornelia Brediceanu, „cenuşa”. cea care avea să-l sprijine în cariera sa diplomatică de mai târziu. Poemele din acest volum se rotesc în jurul luminii primordiale, care se confundă cu lumina iubirii. „Frunza” din strofa a doua sugerează foarte bine „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, poezia fragilitatea sufletului poetului, pentru care povara ce deschide volumul, este o dovadă în plus a faptului iubirii este prea mare: „O rază/ce vine goană din că, prin poezie şi iubire, poţi ajunge la adâncurile apus/şi-adună aripile şi se lasă tremurând/pe-o sufletului („căci eu iubesc/şi flori, şi ochi, şi buze, şi frunză:/dar e prea grea povara şi frunza cade”. morminte”), deoarece, atunci când iubeşti tot, poţi „Raza” reprezintă, aşa cum era de aşteptat, cunoaşte/pătrunde totul. Autorul preferă să se pasiunea, o „apăsare” plăcută, dar dificil de suportat de către un suflet extrem de sensibil ca al său. exprime la persoana I, eul poetic fiind centrul discursului său liric, al lumii sale interioare, în Ultima strofă dezvăluie teama autorului de tot analogie cu universul; „corola de minuni a lumii” ceea ce i-ar putea răni şi mai mult inima cu înveliş de reprezintă, de fapt, tainele universului cel atât de mătase: „O, sufletul/Să mi-l ascund mai bine-n îndrăgit de Blaga, pe care acesta vrea să îl protejeze piept/şi mai adânc/să nu-l ajungă nicio rază de şi cu care eul se contopeşte. Ideea de mister este lumină:/s-ar prăbuşi…”. amplificată de anumiţi termeni, ca: „întunecata zare”, „taina nopţii”, „largi fiori de sfânt mister”, „vraja Poezia „În marea trecere”, care dă titlul celui de- TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

al treilea volum, apărut în anul 1924, este o meditaţie planul terestru, consecutiv. Poezia se termină totasupra sensurilor veşnice ale existenţei, de care într-o notă pesimistă, demoralizatoare: „odată vorpoetul se simte legat pentru totdeauna: „Nimic nu putrezi şi îngerii sub glie/ ţărâna va secavrea să fie altfel decât este.” Este descrisă foarte poveştile/din trupul trist”.sugestiv prăpastia dintre armonia unei lumi de Volumele „La cumpăna apelor” (1933) şi „La curţile dorului” (1938) sunt inspirate din folclor şipoveste („Soarele-n zenit ţine cântarul zilei./Cerul sedăruieşte apelor de jos./Cu ochi cuminţi dobitoace în mitologie, completând imaginea de mare poet a luitrecere/îşi privesc fără de spaimă umbra în albii…”) Blaga. Fiorul liric este prezent, la fel şi autenticitatea metaforelor, versurile remarcându-se însă prinşi frământarea din sufletul poetului, răvăşit denostalgia copilăriei pierdute definitiv: „Numai sângele simplitate şi clasicitate. Neliniştile din sufletulmeu strigă prin păduri/după îndepărtata-i copilărie/ca autorului şi teama de moarte sunt, de asemenea,un cerb bătrân/după ciuta lui pierdută în moarte…”. prezente. Începe, pentru poet, o nouă etapă, dePoezia „Psalm”, din acelaşi volum, este un strigăt acceptare, de resemnare cu destinul adeseadisperat al solitudinii din sufletul autorului, care se potrivnic, care nu i-a oferit şansa de a găsi toatesimte abandonat de Creator în vâltoarea unei vieţi răspunsurile. Poezii mai reprezentative din acesteincerte. Teama de neant predomină pe tot parcursul volume sunt: „Din adânc”, „Stă în codru fără slavă”,confesiunii lirice, poetul conştientizând adâncimea „La curţile dorului”, „Ciocârlia”, „Ursul cu crin” etc.abisului dintre el şi Dumnezeu: „fără să-mi fi fost În poezia „Autoportret”, din volumul „Nebănuitelevreodată aproape/te-am pierdut pentru totdeauna”. trepte” (titlu extrem de sugestiv pentru reliefarea treptelor cunoaşterii, în drumul spinos al omului spreAutorul îi reproşează „Marelui Anonim” că i-a întors evoluţia spirituală), apărut în anul 1943, autorul nuspatele atunci când a avut nevoie de El: „În cer te-aiînchis ca-ntr-un coşciug/…de n-ai fi mai înrudit cu se sfieşte să îşi „etaleze”, cu sinceritate – vorbindmoartea/decât cu viaţa,/mi-ai vorbi.” despre sine la persoana a III-a – zbuciumul sufletesc„Sunt numai tină şi rană” sugerează dimensiunea şi dorinţa de aflare a liniştii, a păcii mult râvnite, într-dezastrului pe care absenţa lui Dumnezeu l-a produs o căutare perpetuă: „Lucian Blaga e mut ca oîn sufletul poetului. Incertitudinea relaţiei dintre poet lebădă./În patria sa/zăpada făpturii ţine loc de(om) şi divinitate naşte întrebări fără răspuns: „… cuvânt./Sufletul lui e în căutare,/în mută, secularăarată-te, Doamne,/să ştiu ce-aştepţi de la mine!/Să căutare/de totdeauna…”. „Patria sa” reprezintăprind din văzduh suliţa veninoasă/din adânc azvârlită universul său interior, iar „zăpada făpturii”, spiritul,de altul să te rănească subt aripi?/Ori nu doreştinimic?...” Finalul aduce noi incertitudini, căci fricii şineliniştii li se adaugă tristeţea revelaţiei unui drumfără întoarcere, departe de speranţa în salvareasufletului: „Dumnezeule, de-acum ce mă fac?/Înmijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup/ca de-ohaină pe care-o laşi în drum.” Poetul conştientizeazăcă înălţarea sufletului se poate produce doar prinrenunţarea la fiinţa materială, la ego şi la plăcerilelumeşti, ca scop esenţial al existenţei. Volumul „Lauda somnului”, apărut în anul 1929, 37extinde marile teme lirice dezbătute de Blaga încartea anterioară, continuând atmosfera de neputinţă(şi) a comunicării, de tristeţe metafizică. Peisajuldevine apocaliptic, în contradicţie totală cu primeledouă volume ale sale; apare şi mai pregnantconştiinţa efemerităţii, disperarea, imagineaconstantă a morţii. Poezia „Paradis în destrămare”, din acest volum,după cum sugerează şi titlul, relevă o imagineînspăimântătoare a universului aflat în pericolul de ase autodistruge, din cauza îndepărtării de credinţaadevărată: „…serafimi cu păr nins/însetează dupăadevăr,/dar apele din fântâni/refuză găleţile lor…” Întimp ce “arhanghelii se plâng/de greutatea aripelor”,„porumbelul sfântului duh/cu pliscul stinge cele dinurmă lumini”, iar “îngeri goi/zgribulind se culcă înfân:/vai mie, vai ţie…”. Aceste fragmente surprinddesacralizarea lumii transcendente şi a celei dinanul III, nr. 5/21, 2018, mai ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Florin T. Roman Şedinţă în iad Undeva a fost găsită stenograma (înregistrarea) unei şedinţe pe care Scaraoţchi a ţinut-o cu care se află într-o perenă navigare prin(tre) tainele subalternii lui în iad. Era strict secretă, dar i-o furase universului, dincolo de graniţele invizibile, impuse de un înger al Domnului. Citiţi-o şi Domniile voastre şi Creatorul nostru. trageţi concluziile necesare. Ultima strofă sugerează căutarea vieţii de dincolo de moarte, speranţa poetului că totul nu se sfârşeşte Iat-o: aici şi acum, ci are continuitate, undeva, într-o lume imaterială, paradisiacă, departe de forţele răului: „El caută apa/din care curcubeul/îşi bea frumuseţea şi „Nu putem să-i oprim pe creştini să meargă la nefiinţa”. „Apa” simbolizează viaţa, care, în viziunea biserică. Nu putem să-i împiedicăm să citească blagiană, are, într-o altă lume (de după moarte), Biblia lor şi să cunoască adevărul. Nu putem nici măcar să-i împiedicăm să-şi dezvolte o relaţie frumuseţea curcubeului. Întregul volum este încărcat umană cu Mântuitorul lor. Odată ce au câştigat de speranţă şi încredere, simţăminte transmise acut şi cititorului. Toate volumele de versuri, antume („Poemele legătura aceea cu Iisus, puterea noastră asupra lor luminii”, „Paşii profetului”, „În marea trecere”, „Lauda este sfărâmată. Aşadar lăsaţi-i să meargă la somnului”, „La cumpăna apelor”, „La curţile dorului”, bisericile lor, lăsaţi-i să aibă icoane în casă, dar „Poezii” – ediţie definitivă, „Nebănuitele trepte”) şi furaţi-le timpul, astfel încât să nu le rămână nici o postume, precum şi întreaga operă a lui Blaga, sunt clipă să-şi dezvolte relaţia cu Iisus Hristos. Asta e subordonate meditaţiei, misterului, viziunilor ceea ce vreau să faceţi!”a spus Diavolul. „Distrageţi- le atenţia de la părtăşia cu Mântuitorul lor şi de metafizice ale poetului. De la caracterul bucolic al păstrarea acestei legături vitale pe timpul zilei.” „Şi primelor două volume, el trece la temerile existenţiale şi tristeţea din următoarele două, ajungând la redescoperirea armoniei cu natura şi la cum vom face asta?” au strigat demonii. „Ţineţi-i acea linişte interioară, dobândită odată cu instalarea ocupaţi în lucrurile neesenţiale ale vieţii şi inventaţi senectuţii, în celelalte volume. scheme nenumărate să le ocupaţi minţile”, a răspuns el. „Ispitiţi-i să cheltuie, să cheltuie, să împrumute, să Blaga deţine un sistem propriu de filozofie, pe împrumute, să împrumute. Convingeţi-le soţiile să care îl aplică şi în poeziile sale, situându-se deseori meargă la muncă pentru multe ore şi soţii să lucreze la graniţa dintre tradiţionalism şi modernism, 6-7 zile pe săptămână, 10-12 ore pe zi, astfel încât contemporanii săi neştiind exact unde să îl încadreze. După criticul literar Eugen Simion, el avea capacitatea de a fi, concomitent, şi modern, şi să nu-şi poată trăi viaţa. Ţineţi-i atât de ocupaţi încât tradiţionalist, cu un talent de a-şi exprima trăirile în să nu aibă timp de petrecut cu copiii lor. Pe măsură mod metaforic, demn de invidiat. Versurile poetului ce familiile lor se destramă, casele lor nu vor mai filozof, „poetul neliniştilor”, sunt indubitabil atinse (şi)38 de bagheta creaţiei populare, care-şi va pune oferi nici o scăpare de presiunile muncii! Schimbaţi- amprenta pe mare parte din poeziile sale. Legătura le minţile astfel încât să nu audă Vocea lăuntrică atât sa puternică cu satul natal, cu părinţii, îl de liniştitoare a divinităţii. Momiţi-i să asculte metamorfozează în omul-poet de mai târziu. radiourile şi CD-urile şi stick-urile non-stop, când Poezia blagiană este un subiect imposibil de sunt la volan. Să aibă televizoare în toate camerele, epuizat, deoarece conţine universul interior al inclusiv în bucătărie şi în dormitor, să ţină poetului, o lume imaginativă fără limite. Bazată pe televizoarele, calculatoarele, tabletele deschise non- antagonismul lumină-întuneric, individ-cosmos, viaţă stop acasă, precum şi telefoanele mobile în (iubire)-moarte, ea aduce un suflu proaspăt funcţiune permanent, şi să-şi petreacă cât mai mult inegalabil în poezia din perioada interbelică, timp în orice magazin şi restaurant din lume care difuzează muzică nereligioasă în mod continuu. prospeţime pe care şi-a păstrat-o până astăzi. Este o Aceasta va păta minţile lor şi le va rupe tainica fântână cu apă vie, din care poeţii din zilele noastre legătură cu Hristos. Umpleţi-le mesele din cafenele se pot adăpa continuu cu seva cuvântului adevărat, încărcat de sensuri… cu reviste şi ziare. Pisaţi-le minţile prin aceste reviste şi ziare, prin televiziune şi internet, 24 de ore pe zi, cu cei 4 de S: sex, sânge, scandal, subcultură. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Invadaţi-i din toate părţile cu reclame. Umpleţi-le creştinii de pretutindeni să devină mai ocupaţi, maicutiile poştale cu corespondenţă nefolositoare; grăbiţi, mai agitaţi, şi să se „dezvinovăţească”trimiteţi-le cataloage, reclame şi orice fel de scrisori ascunzându-se după expresia „Sunt stresat!” Săşi oferte promoţionale la produse gratuite, servicii şi aibă timp cât mai puţin pentru Dumnezeu şi pentrusperanţe false! Păstraţi fotomodelele slabe şi familiile lor. Să nu mai aibă timp să-şi viziteze vecinii,frumoase în reviste şi la TV, astfel încât soţii lor să prietenii, duşmanii bolnavi sau aflaţi la închisoare, săcreadă că frumuseţea fizică este, fără îndoială, cea nu mai aibă dragoste pentru a face milosteniemai importantă, şi să devină nesatisfăcuţi de soţiile bisericilor şi oamenilor săraci, să nu mai aibă dorinţalor. Păstraţi-le soţiile prea obosite ca să-şi mai de a răspândi şi altora cuvântul lui Dumnezeu,iubească soţii noaptea. Daţi-le dureri de cap, de puterea lui Iisus de a schimba vieţile în bine.asemenea! Dacă ele nu-şi vor oferi soţilor dragostea lor, Dragă prietene, oare a reuşit diavolul să-şi punăaceştia vor începe să caute în altă parte. Acest lucru în aplicare planurile sale în ceea ce te priveşte?va dezbina rapid familiile lor! Daţi-le Moş Crăciun şi Gândeşte-te bine la asta! Dacă ajungi la concluziacrăciuniţe, ca să le distragă atenţia de la a-şi învăţa că a reuşit, părăseşte calea largă a răului şi treci pecopii despre adevăratul sens al Crăciunului – poteca îngustă a lui Hristos. Momentele în care omulNaşterea Fiului lui Dumnezeu. Daţi-le iepuraşi de e cel mai puternic nu sunt atunci când toate îi mergPaşti şi mese încărcate cu mâncăruri alese, dar din plin, ci atunci când, după ce a căzut, se ridică deinutile, ca să nu poată vorbi despre Înviere şi despre la pământ, cu hotărârea fermă de a-şi continuaputerea postului şi a rugăciunii asupra păcatului şi a drumul înainte, spre Împărăţia Cerurilor!morţii. Chiar şi în vacanţele lor trebuie să seepuizeze. Să-i faceţi să se întoarcă din concedii – Culeasă, completată şi cizelată de Florin T.obosiţi. Ţineţi-i tot mai ocupaţi, ca să nu mai iasă înnatură şi să reflecteze la creaţia lui Dumnezeu. În Roman -schimb trimiteţi-i în parcuri de distracţii, la festivaluride toate felurile, la evenimente sportive, la jocuri şiconcerte, unde e multă gălăgie, multă forfotă, multălume adunată. Alimentaţi-le curiozitatea pentru filmede toate genurile, astfel încât să-şi piardă şi timpulliber degeaba şi să adoarmă obosiţi. Ţineţi-i ocupaţi,ocupaţi, ocupaţi. Şi când se întâlnesc la biserică,puneţi-i să bârfească, să şuşotească, să seînghesuie la miruit şi la anaforă, aşa încât să pleceacasă fără nici un folos dobândit. Aglomeraţi-le viaţacu atâtea cauze „bune”, încât să nu mai aibă timp săceară şi să primească putere de la Iisus. Să nu maipoată spune: Iartă-mă!>>, <>, <>. Ţineţi-i de mâini,să nu-şi poată face cruce când se trezesc din somn, 39când ies afară din casă, când pornesc maşina pentrua pleca la serviciu sau altundeva, când se întorcacasă, când se aşează la masă, când se ridică de lamasă, înainte de a se culca, să nu-şi poată facecruce niciodată. Nici nu va mai fi nevoie să-i facemsă se certe între ei, iar dacă se vor şi certa, cu atâtmai bine! Nu le va mai rămâne decât să muncească,să muncească, să muncească, epuizându-şi toatăputerea, sacrificându-şi sănătatea şi familiile pentru<>. Va funcţiona! Va funcţiona!” Era un plan pe cinste! Demonii au plecat nerăbdători la îndatoririle lor, determinându-i peanul III, nr. 5/21, 2018, mai ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

călugărit sub numele de Xenia. Cum erau descrise mătuşile lui Eminescu ? Istoricul botoşănean face o descriere a celor trei mătuşi, aşa cum este făcută în documentul menţionat: „Pe Olimbiada Iuraşcu o întâlnim menţionată în Condică astfel: fără îndatorire; născutăIon Ioanescu-Bucovu la Dumbrăveni, judeţul Botoşani; 45 de ani; călugăriţă la Mănăstirea Agafton-Botoşani, în anul 1840; cu părul capului sur, cu ochi căprui, cu nasul Eminescu şi Agaftonul mijlociu, cu nasul şi gura mari, cu faţa smeadă, având un semn de fript la piciorul drept; pe Fevronia Într-o discuție cu Domnul Dorel Gaftoneanu, un Iuraşcu, „Iurăscioaia cea nebună”, o femeie camînflăcărat cercetător al lui Eminescu, scriitor, din ciudată, o întâlnim menţionată în condică astfel: fărăBotoșani a venit vorba despre numele dumnealui de îndatorire; născută la Corni – judeţul Botoşani; 60 de ani; călugărită la Agafton-Botoşani, în 1828; cu părulGaftoneanu. Nu cumva Gaftoneanu vine de la alb, cu ochi căprui, cu nasul mijlociu, cu gura mare,Agafton? Istoria acelor locuri ne spune că a fost un cu faţa albineaţă, fără a avea un semn deosebit; pecălugăr, Gafton care „au mers în codrul ce este pe Sofia Iuraşcu: fără îndatorire, născută în Ruşii Balş-locul domnesc al Ocolului Botoșenenilor și au curățat Bucovina Mare; 49 de ani; călugărită la Agafton-pădurea și și-au făcut mânăstioară cu chilii și s-au Botoşani, în 1840; cu părul alb, cu ochi căprui, cupus pomeți pe lângă chilii” (Cartea domnească din nasul gros, cu gura mare, cu faţa smeadă şi cu negel13 oct. 7262(1753) din vremea lui Matei Ghică). La pe obrazul drept“.început era cunoscută ca Sihăstria Agafton. Mama lui Eminescu, Raluca Jurașcu, provenea dintr-o familie profund religioasă, cu nouă copii,Veniamin Costache (1803-1842) a mutat acolo dintre care cinci s-au călugărit: trei fete la Mănăstireamaicile de la Agapia și de la Văratic „unde au Agafton, monahiile Fevronia, Sofia și Olimpiada.strălucit prin evlavie fiicele și văduvele boierilor de Ultima dintre ele a fost vreme de cinci ani stareță laaltădată, precum și acele fiice din popor ce au căutat această mănăstire. Doi frați de-ai Ralucăi au devenito viață de liniște și reculegere.” Chiliile s-au înmulțit călugări: monahul Calinic și arhimandritul Ioachimprin ajutorul boierilor care își aduceu fetele sau Jurașcu (în unele adnotări apare cu numele devăduvele aici și astfel Mânăstirea a luat un mare Iachint sau Jachift). Cei doi călugări erau camavânt până în 1966 când comuniștii au transformat-o ciudați, după cum îi descrie Matei, fratele luiîn cămin de bătrâni cu handicap. Eminescu. Unchiul Iachift se dădea libațiilor,Domnul Dorel Gaftoneanu m-a informat că există consumând vinațul podgoriei pe care o stăpânea înmulte familii Gaftoneanu și, nu ne îndoim, că sunt preajma mânăstirii Socola. Iubea vânătoarea cuurmașii călugărului Gafton, rude sau prieteni care și- prepelicari, fuma mult, se purta mai mult civil, vorbeaau însușit numele. La începuturi s-a spus „o chilie a franțuzește și nemțește. Surorile lui îl dezaprobau Gaftonului”, cu articolul invariabil moldovenesc a (a, pentru că se depărtase de biserică. Calinic, al doilea40 al, ai, ale), de aici și A+gafton, sau sihăstrie a frate, bea peste măsură în chilia lui, se refugiase înGaftonului. misoginism și-și lăsase barba neîngrijită, era cam Deabia prin 1996 s-a revenit la vechile chilii și la arțăgos din fire și existența lui se pierde în banal.mânăstire ca schit de maici. Despre viața celor doi călugări din familia Jurașcu nu se știe mai nimic. Monahul Calinic și Arhimandritul Din familia Iuraşcu se trag Olimbiada, Fevronia şi Ioachim/Iachint/Jachift Jurașcu probabil că au viețuitSofia, pe care le menţionează „Condica Mănăstirii la una din mănăstirile de călugări din Moldova, celAgafton din 1872“, arată istoricul Ionel Bejenaru în din urmă fiind stareț. Ar fi interesant de știut unde s-lucrarea „Trei mătuşi Iuraşcu ale lui Mihai Eminescu, au nevoit și unde sunt înmormântați. Se spune căîn condica Mănăstirii Agafton din 1872“ . Eminescu, la vârsta copilăriei, îi iubea mult, mergea cu ei la vânătoare prin codrii Botoșanilor, dar a Fevronia Iurașcu (1812-1895) s-a călugărit în învățat de la ei și să bea sau să fumeze.1828, Sofia Iurașcu (1823-1897) a urmat-o în 1840împreună cu sora ei Olimpiada Iurașcu (1827-1902), La rândul lui și Gheorghe Eminovici și Raluca,care a devenit și Stareța mânăstirii. Fevronia și Sofia tatăl și mama lui Eminescu, având experențaau mai adus și o nepoată, Safta Velisarie, care s-a TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

surorilor, au adus cele două fiice, pe Aglaia și credincios Mihăiță și cu dragoste de cele sfinte. Nu-iHenrieta, la mânăstire. Aglaia era o fire mai libertină, plăcea să se joace cu alți copii și nici nu râdea.ea o însoțea mai mult pe Henrieta care era oloagă și Singuratic și tăcut, cu părul mereu ciufulit și hainelenu se putea descurca singură. Venind într-o vizită cam șifonate, poetul se cufunda în codrul arămiu alprin mânăstire profesorul de psihologie Drogli, a toamnei discutând cu Dumnezeu și cu vietățilecunoscut-o pe Aglaia, i-a plăcut, și a fost cerută de pădurii”, își amintesc viețuitoarele mănăstirii.nevastă, având pretenție la o zestre care l-a Împreună cu mătușile sale stătea la pravilădestabilizat pe Gheorghe Eminovici, de 2000 de lei nemișcat și nu scotea o vorbă zile întregi. „M-amaustrieci, fiind nevoit până la urmă să vândă Ipoteștii, străduit, dar nu l-am înțeles. Sufletul lui avea un lacătpentru a-i plăti zestrea. prea mare pentru mine”, spunea mătușa sa, maicaPe atunci familiile numeroase, care aveau mai Olimpiada (viitoarea stareță a mănăstirii), îșiales fete, și nu puteau să le facă zestre, le dădea la amintește maica Adriana de la stareța ei Agafiacălugărie. Iurașcu avea nouă copii, dintre care patru Moise, care l-a văzut și cunoscut pe Eminescu. Înfete și cinci băiețí. Pe Raluca a cerut-o de nevastă chilia ei mai supraviețuiește o fotografie a luiGheorghe Eminovici, încreopindu-i o zestre care Eminescu cu maica Olimpiada ( vezi Sorin Preda,aproape l-a ruinat. „Mănăstirea copilăriei lui Eminescu”, în Formula ASSunt însemnări multe despre clipele petrecute de din 8 iulie 2016).Eminescu la Agafton. Meditație, rugăciuni, De la aserțiunea că „și istoria lumii cugetă – deșiparticipare la pravila călugărească; toate și-au pus încet, însă sigur și just, istoria lumii e desfășurareaamprenta asupra formării spirituale a viitorului poet. cugetării lui Dumnezeu. Nu se mișcă un fir de păr dinSe pare că una din mătușile sale, maica Fevronia, s- capul nostru fără știrea lui Dumnezeu” („Scrisoarea atașat mai mult de nepot, participând chiar și la dlui Dumitru Brătianu”, în Românul, 15 august 1871),botezul acestuia. Bunicul din partea mamei, Iorgu până la afirmații că „fără eu nu există Dumnezeu,Jurașcu, a construit la Agafton două case pentru fără ochi nu e lumină, fără auz nu e un cântec.progeniturile sale călugărite. O altă soră de-a Ochiul e lumina, auzul e cântecul, eu e Dumnezeu,Ralucăi, căsătorită, se pare că a purtat același dorneostoit după viața monahală, de vreme ce una dinfiicele ei a fost îndemnată să ia drumul mănăstirii la ovârstă fragedă. Aceasta a fost crescută de măicuțelerude din obștea Agaftonului, devenind o călugărițăplină de râvnă, primind îngerescul chip cu numele deXenia. Monahia Xenia Velisarie și mătușile ei,schimonahiile Fevronia, Safta și Olimpiada au fosttrecute în Patericul românesc datorită vieții lor curateși râvnei pentru credință. Despre viața celor doicălugări din familia Jurașcu nu se știe mai nimic.Monahul Calinic și Arhimandritul Ioachim/Iachint/Jachift Jurașcu probabil că au viețuit la una din 41mănăstirile de călugări din Moldova, cel din urmăfiind stareț. Ar fi interesant de știut unde s-au nevoitși unde sunt înmormântați. Deși nu există mărturii scrise, tradiția Mănăstirii Agafton păstrează câteva crâmpeie din copilăria lui Eminescu în perioada când își petrecea vacanțele aici. Mihăiță – căci acesta era numele de alint pentru mătușile sale – era întâmpinat întotdeauna cu căldură și afecțiune, se strecura frecvent prin livadă către pădurea Baisa din împrejurimi (codrii de aramă de mai târziu), unde pleca cu o traistă cu ceva merinde pregătite de măicuțe și invariabil cu vreo carte din care citea la umbra codrului. „Eraanul III, nr. 5/21, 2018, mai ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

lucruri care-l interesau în mod deosebit, așa cum de fapt va face în toată perioada devenirii sale. Aici mătușile sale îl așteptau cu drag pe Mihăiță al lor, care nu le ieșea din vorbă, participa la ritualurile vieții monahale, întipărindu-i-se în suflet și în inimă „lumina lină” cântată la Vecernie de corul măicuțelor,națiunea mea e lumea” (Mihai Eminescu - Cugetări, admirabil reprodusă mai târziu în poezia citată maiEditura Vos, 1997), Eminescu dovedește căstăpânește dogma creștină în esența ei, cum altfel sus.decât trăind în spiritul ei. De aici și respectul pentru spiritualitatea și În 1878 publică într-un articol – prilejuit de credința strămoșească pe care poetul îl va arăta însolicitarea starețului Chiriac (păstorul mănăstirii scrierile sale ori de câte ori va fi cazul. De aici șiatonite Cutlumuș) pentru ajutor în cărți și bunuri - probabilitatea ca perioada 1863-1864, atât de tulburedetalii privind viața monahală, cu acuratețea celui în biografia poetului, să aparțină de fapt epociicare ar fi viețuit într-o mănăstire. Mai mult, face unadevărat istoric al relației româno-atonite, unde unul Agafton.din 10 călugări la vremea aceea era român –aproximativ 1.000 din cei 10.000 de viețuitori (Mihai Atmosfera religioasă a copilăriei în care el pătrunde taina scrierilor vechi își va găsi împlinireaEminescu, Timpul, 10 august 1878). mai târziu în activitatea sa de bibliotecar, când nu numai că se adâncește în studiul acestora, dar face Scârbit de viață, Eminescu îi scrie colegului său, eforturi deosebite de a îmbogăți fondul bibliotecii cuZamfir C. Arbore de la Românul de a merge carte veche. Mai mult, din această prețuire opera saîmpreună „la mănăstire, în chiliile solitare, să scriem ajunge să fie străbătută de un adevărat fior religios ca dovadă a atașa¬mentului, respectului și admirației pentru instituția Bisericii atât de strânsletopisețe în care să înșirăm tot ce îndură nenorocitul legată de istoria acestui popor și dăinuirea lui.neam românesc pentru ca să se știe cât amar asuferit românul, cât a trăit pe acest pământ” (Stelian Revenind la vizitele junelui Eminescu la Agafton,Gomboș, „Mihai Eminescu în viziunea Bisericii”) Gala Galaction a surprins meșteșugit importanța acestei așezări monastice în devenirea spirituală a Va repeta aceeași dorință și în 1884, etichetată lui Eminescu: „…Eminescu, copil de patru, de zece,de data aceasta ca o glumă de către prieteni și chiar de paisprezece ani… a venit, de nenumărate ori,ca un semn de alienație de către Titu Maiorescu. întâi cu părinţii şi, apoi, singur sau întovărăşit de fraţiÎn toamna anului 1887, internat fiind la şi de prieteni, ca să vadă pe Maica Fevronia şi săMănăstirea Neamț, primește - la cererea sa – Sfânta cerceteze mănăstirea din codri. Eminescu a coborâtTaină a Împărtășaniei de la preotul locului. Cu din Botoşani pe aceste cărări care descurcă poienileaceastă ocazie, cere: „Să mă îngropați la țărmurile înflorite, vâlcelele mascate cu trandafiri sălbatici şimării și să fie într-o mănăstire de maici și să ascult în umbra stejarilor bătrâni şi s-a urcat la schitul cenuşiufiecare seară ca la Agafton cum cântau Lumină lină” şi plin de pace. La Mănăstirea Agafton a cunoscut(Paul Miron citat de Nicolae Georgescu). Iată un Eminescu întâia oară cenobitismul creştin-ortodox şirăspuns elocvent la faptul că viața monahală îi era pravilele lui şi toată trista lui Frumuseţe”.42 foarte bine cunoscută poetului încă din perioada . Într-un articol excepțional, intitulat Sacrificiulcopilăriei, amintirile ei urmărindu-l toată viața. eminescian: călugărirea, moartea şi mântuirea luiRelațiile poetului cu cele trei mătuși călugărițe și Eminescu, aflăm că poetul îi spunea unui amic de-alîndeosebi preocuparea maicii Fevronia, cu ajutorul său prin 1882: „..știi ce, dragul meu, hai săcăreia pătrunde tainele canoanelor religioase, îl ajută demisionăm, tu de la Românul, eu de la Timpul, şihotărâtor în familiarizarea sa cu rânduielile hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuţi să trăimbisericești în lungile vacanțe pe care le petrece aici, între lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriemcu sau fără mama sa. A afirma că viitorul poet și-a letopiseţe în cari să înşirăm tot ce îndură nenorocitulînsușit chirilica din rarele lecturi jurnalistice pe care neam românesc, pentru ca să se ştie cât amar ale făcea tatăl său ținându-l în brațe este o exagerare suferit românul cât a trăit pe acest pământ”.fără acoperire (Petru Rezuș „O copilărie nepereche”,pag. 11). Este mai degrabă de presupus că timpulpetrecut la Agafton a însemnat, pe lângă trăirilepoetice, o intensă muncă de prospectare a acelor TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

taifasuri... 43-46 suflete/chiar și ciutura era crăpată/iar apa se scurgea așa/ca viața printre degete/umbrele oricum nu beauVictor Rusu apă rece/ele înghit doar amintiri...//Și-atâta liniște/și- atâta încremenire/se înstăpânise în ogradă/că numai „Nostalgiile cuvintelor” sau umbrele își mai lăsau mângâierile/să cadă asupra poemele unei răvășitoare ei/și nu venea nimeni să le gonească/și nici un dor dispariţii nu suspina pe potecă/numai cucul cânta în părul de la drum...” Poeta și prozatoarea severineană Gabriela Mimi sau către un interior personalizat sugestiv de trăiriBoroianu își confirmă o dată în plus, sensibila, de o profundă, persuasivă vibrație lirică:viguroasa evoluție ascendentă din ultimii ani și îșimarchează această etapă fastă, prodigioasă, a „Dimineața/aerul e amar/miroase a disperare/mi-activității sale de creație, prin noul său volum de arde plămânii/și pereții mă strâng/mă privesc ochiversuri „Nostalgiile cuvintelor” răi/din tablouri înegrite de hum/mă strigă hainele împrăștiate pe covor/scrumierele rânjesc către Poetă a iubirii, prin excelență, sentiment abordat mine/cu dinții lor de chiștoace...”.cu predilecție în infinite ipostaze ale neîmplinirii șisuferinței, autoarea își radicalizează și acutizează în În citatele la care am apelat, se poate observanoul volum registrul emoțional până la pragul de sus pregnanța și expresiva concretețe aal unui sfâșietor lamento rostit cu autenticitate a notelor/elementelor imagistice ale notației regizatetrăirilor, forță expresivă: cu rafinament stilistic și încorporate mozaical în „Numai dorul tău/roade și roade/ca un vierme/în imaginea de ansamblu a interiorului evocat, cu osufletul meu/închis în el ca într-un cocon” sensibilă știință a sugestiei lirice, în ale cărei taine autoarea volumului se dovedește din ce în ce mai inițiată. sau: Poeta Gabriela Mimi Boroianu bate tot mai energic, cu justificare, în poarta deplinei sale „Mergi înaintea mea/ca într-un vis de noapte consacrări artistice.lungă/și frigul ne coboară peste inimi/ca o șoaptăsinistră/îți aud zurgălăii pașilor/cum se lovesc denămolul înghețat al drumului/uneori maiaproape/uneori mai departe/numai moartea stă/la oaruncătură de băț//și te strig cu disperare/dar numeletău e înghițit de ecou/și nici mâinile mele nu te maigăsesc/apucă doar nimicul care te înghite”... În bună măsură, discursul se plasează subsemnul lui Eros și Thanatos, al iubirii și morții, ființadragă este evocată, precum în bocetele, „dalbulpribeag„ (superbă, frisonantă metaforă a mortuluiiubit!), prin notații sugestive, ce reconstituietulburător, cu accente de autentic lirism, momentulgreu, răvășitor, al ireversibilei, „marii treceri”: „Te-ai mohorât ca vremea/așa hotărât ți-ai strâns 43zilele/și-ai luat-o pe un drum/cu un singur sens/iartoamna își adunase fustele foșnitoare/și își târâiatristețea în urma ta//Te-am strigat.../m-am rugat sănu pleci/dar ți-ai continuat drumul nepăsător/cu ochiilipsiți de lumină”... În actuala etapă de evoluție a scrisului său,Gabriela Mimi Boroianu cultivă realizări notabile,poezia de notație și admosferă care-i faciliteazăreconstituirea/evocarea, cu reală autentică vibrațieemoțională, lirică, un anume moment existențial cusemnificații aparte, din biografia sa sentimentală,admosferă de un subliniat dramatism în care s-aconsumat acesta și mai ales, starea de spirit aeroului liric:„Fântâna din curte secase/ca iubirea dinanul III, nr. 5/21, 2018, mai ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Ileana Tănase, îndrăgostită de frumosul, ce îmbogățește universul, pictează în cuvinte și toate culorile curcubeului se răsfață simbolic, în versurile sale. „Pânză rogvaiv” este o astfel de creație. Dintre toate anotimpurile, are preferință pentru toamnă și nu întâmplător, ci fiindcă talentata poetă vede înAngela Irina Ghintuială cromatica autumnală tot ce este mai luminos („Toamna prefață”). Toamna este deci anotimpul bogăției spirituale. Cuvintele au, mânuite de ea,Zidirea prin cuvânt valoare magică, mustind de frumusețe și sensuri adânci: „S-a șters avatarul cuvintelor fără chenar” Maria-Ileana Tănase, poetă de o sensibilitate („Aripi din gânduri”). Poeta este îndrăgostită decuceritoare, îndrăgostită de frumosul acestei lumi, muzică, de aici armonia versurilor, scrise cu destulăreușește prin creațiile sale să se înalțe, pe calea ușurință, cu un ritm interior, ca o melodie de harpă,adevăratei arte. Tot ceea ce scrie apare firesc, lăută sau vioară. Sonată sau vals, muzica poezieipurtând amprenta lucidității sale. Volumul Mariei- sale devine armonia sufletului însetat de frumos.Ileana Tănase, „PERIPLUL UNUI DESTIN”, stă sub Marea, cu puterea ei magică, se alătură tumultuluisemnul timpului și al tradiției ancestrale. Este a sufletesc, furtunilor vieții: „Marea de tăceri frământăcincea din cărțile ei, o treaptă în plus, ridicată de ea, sonate de vers,/când sufletul tulburat e prins despre desăvârșire. Dintre poeziile incluse în carte, vârtejuri,/iar lacrimile, ploile sufletului, ca un„Poem de iubire” este o creație reprezentativă și revers,/înfățișează marea tăcerii, prinsă-nchiar deschide volumul, făcând trimitere la cuvintele talazuri.”(„Ploile sufletului”...). Luna este poatelui Eminescu, aflate în motto: „Am înțeles că un om motivul cel mai des întâlnit al liricii sale. Orice estepoate avea totul, neavând nimic și nimic, având legat de lună (echinocțiu, solstițiu, eclipse), devine pretext literar de meditație, de zbucium lăuntric sautotul”. Nu întâmplător, talentul său a crescut, s-adefinit la început, sub influența marelui poet. Pornind de calm, de liniște, de introspecție. („Luna nouă înde la filosofia eminesciană, poeta găsește în iubire Vărsător”, „Luna și ora legală”, „Super – Luna”,reazemul depășirii situațiilor critice ale vieții. Dar, în „Luna Afrodită”, „Luna plină cu Mărțișor”, „Condorul și luna”, „Luceafărul și luna”, spre a da doar câtevatimp, talentul ei poetic se conturează vizibil, viguros, exemple.) Poetă a lunii, Maria-Ileana Tănase, semergând pe un drum propriu, cel al marii arte. învăluie în misterul iluziilor, creând imaginiAmintirea rămâne unul din motivele predilecte ale nepieritoare. Creațiile de dragoste ocupă un loc defelvolumului. Revenirea la timpul fericirii, devine neglijabil în lirica talentatei poete. Întoarcerea spre oreîntoarcerea spre paradisul pierdut al dragostei. dragoste păstrată în amintire, căutarea chipului ființeiLacrimile sunt perlele sufletului. „Odă”, de Mihai iubite, în vis, chemările romantice, sunt destul de desEminescu este piatră de căpătâi. Opera eminesciană întâlnite, în actualul volum, în poezia „Sărută-mi...”. este grea de simboluri, iar versul final al poeziei O iubire adâncă, pasională, împletind realitatea cu „Poem de iubire” este în mod firesc, primul stih al visul. Este atâta lumină și gingășie în ele... Creațiile44 „Odei – în metru antic”: „nu credeam să învăț a muri Mariei-Ileana Tănase au stihurile grupate în strofe vreodată”. „Periplul unui destin” este poezia care dă catrene, de obicei. În prezentul volum sunt însă și titlul volumului. Autoarea se simte predestinată șicredem că este deja o scriitoare de valoare, a căreioperă va înfrunta timpul. Ideea de destin devinedominantă. „Drumul hărăzit”, „steaua călăuză”pătrunde cu „lumina-i divină”: „sufletul neostoit/șilumina a hrănit poemele – flori, pe-a vieții colină”.Sunt doar câteva dintre ideile poeziei, ce poartăacelași titlu, ca și admirabilul volum. Toateanotimpurile sunt trecute în revistă, în versuri demare expresivitate, fiecare cu farmecul său firesc.Culori strălucitoare, filosofie adâncă, îmbogățesclirica poetei, care vede în timp un prieten. Maria- TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

poezii cu formă fixă: „Sonetul unui gând”, „Rondelul Puiu Răducanrozei din soartă”, gazelul „Frunză MIT”, care daumăsura talentului său artistic. Măiestria mânuirii Crângul verde-al oftatuluiversului, în aceste creații cu formă fixă sunt dovadaunui talent ce nu mai are nevoie de nicio confirmare.Cu ocazia zilei sale de naștere, am scris o poezie, De când m-am ivit, ea mi-a sărutat călcâiul și m-ape care i-am dedicat-o și în care am evidențiat ceea îmbrățișat cu toată vlaga, dar repede a-nceput să măce este atât de deosebit, de suav și armonios, în plimbe pe țărmul ei însorit. Valuri calde și reci îmicreațiile sale, marcate de un talent nepieritor, ce va bântuiau trupul din ce în ce mai mult.înfrunta dintele vremii. Eram o apă limpede de izvor crud în căușul palmelor ei. MARIEI (MIT) Mă ridica-n brațe și-mi arăta orizontul. Vedeam oPoeziei tale nu-i lipsește nimic: linie cu multe frânturi, cu urcușuri și coborâșuri.ea are liniștea nesfârșirii albastre Îmi ridica barba. Uităte-n sus! Privirea sus, înainte, lasă văile! O să ai timp și de ele, îmi spunea!sau tumultul valurilor mării. Am început să dau cu capul de nori. Ba, chiar îiÎn ea arde flacăra iubirii de oameni scuturam.și a lui Dumnezeu.În versul tău Luna își scrie durerea, Înaintam agale-n țipătul lumii, ea mă ajuta să curgîn fiecare noapte, drept. Treptat, treptat, am început urcușul, daraducând magie întunericului. tăcerea din mine începea să urle. Ea-i punea mânaȘi fiecărei luni din calendar la gură. Taci! Tu, dă-i drumul, îmi spunea! Mișcă! Statul pe loc dăunează, devine pericol! Hai, mergi! Mergi!i-ai scris povestea Treptat, treptat, am început să curg. Ușor și lin deși soarelui și stelelor și zorilor.În poezia ta este credințăși destin.O șoaptă de sus îți spuneși tu scrii, cu sufletul deschis,dincolo de timp...Maria-Ileana Tănase Periplul unui destin „Periplul unui destin” ce și-a găsit odihna prin 45 cuvântul care zidește, dincolo de timp, într-o tăcere luminată de aura îngerilor și acompaniată de zefirul ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 vântului, ploile neputințelor, durerea pietrelor, simfonia miresmelor, zâmbetul Soarelui încins de curcubeu... Dar toate în complicitate cu lampadarul celest, Luna, și prinse între scoarțe de carte pecetluite cu un titlu pe care-l păstrez de mult timp în sipetul din suflet. Un volum de versuri ce are un motto de Mihai Eminescu și prefața semnată de poeta Angela Irina Ghintuială. Cartea a apărut la Editura ANAMAROL, București și aduc deosebite mulțumiri doamnei editor, Rodica Elena Lupu, pentru implicare și colaborare!anul III, nr. 5/21, 2018, mai

Of, Doamne! Mă uit în jur și... văd răspunsul... În Sfârşitmulte ori, volburatic nu de puține ori. Unde calcă piciorul sălbatic, bolta eternă cu mii de firide plânge-a vieții ursită pe umărul muntelui, în Preascumpa mea mă sorbea din ochi. Cădeam, Sfârșit.mă ridica și-mi punea norii la uscat. Când vezi grădini plantate pe sâni bosumflați – Tăcerea singurătății a-nceput din nou să strige la plenipotențiali, iar bruma-ți coboară cu zăpada înmine. Strigă și-acum! cârcă, înseamnă că ai ajuns în Sfârșit. Dacă adormi învins ori învinsă în templul tăcerii singure, ești pe-a Ea, nimic. Sus și înainte! vieții colină şi ușuratic ca un fulg supus mâniei derbedeiască spui: Aș dori să scutur anii, tot în Mă-mpingea spre orizont. Sus, sus, hai acolo îmi Sfârșit ai ajuns.șoptea divin!Mă apropii de orizont. Este-n flăcări. În Sfârșit, bagi cu migală votu-n urna sinucigașăEa și umbra mă-mping înainte. pentru a repeta ca patefonul lui Aladin necontenit căOf, viață! Ține-te de mine! în Sfârșit o vei duce bine, dar constați cu cocleală la lingurică, tu constați, că doar nu te-o consta(ta) Bestia neagră altcineva că în Sfârșit nu este așa de bine, ba chiar rău… Mă, da urât mai ești, diavole bătrân! Băi, scorbura Și dacă firescul Sfârșit îți dă târcoale clandestinpupezei! Negru de ce ești, mă? de „angelice”, concluzia ta este că fluvii adânci zgomotoase spre al soarelui veșnic altar te vor De ce ne faci, mă, să-ți trimitem toți, da toți dejghioca în sânul pământului, în Sfârșit.politicienii, dușmanii și prietenii? Când șeful te bate zdravăn pe umăr de ți se Noi facem din punctualitate - păcat, din minciună furișează lumina printre storuri, zici singur și sigur că– virtute, ridicăm hoția și „diplomația” neagră la rang ai ajuns în grațiile lui, în Sfârșit.de cult manelist și tu aplauzi! Asta doar două, trei secunde, că aceeași voce De ce, mă, diavolul dracului? De ce-ți plac, mă, bahică se va rostogoli-n urechile-ți în care-ți respirăție toate astea? pacea nopții în cântec și fum de tămâie (acum): Ochii de ce-i ai, mă negrii. Da, dinții de ce-i ai, – Bă, scap de tine, în Sfârșit!mă, pe toți și toți negrii? N-ai și tu măcar o... carie„albă” pe-acolo prin gura ta spurcată și flămândă! Ploaia va începe să-ți plângă amarnic statuia-ți uitată în rogojină încinsă și rostești monosilabic: Mă, de ce, mă, când te apropii de noi ne plouă cufurnici pe bulevardul spinării sau cu fluturi... pe – Ce vis frumos îmi fu, Doamne!stomacul gol? Îți iei viața tânără și te duci! Te duci în Sfârșit! TeAi gonit binele din toate curțile și acum ne duci în Sfârșit unde nu este supărare nici suspin. Numâncăm între noi! De ce mă? Numai tu poți știi! sunt bani, sensuri giratorii, milițieni, politicieni, totul46 Numai tu ne îndemni la toate relele și noi, ca niște este gratis și se bea numai cafea dulce cu caimaculnesătui, îți mâncăm din palmă! pe stânga, iar gândurile nu te mai dor la… încheieturiDe ce ne iei, mă, mințile și le ascunzi? De-al și din când în când să mai auzi dintr-un Sfârșit:dracului ce ești, de-aia! „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Ce țară o să lăsăm, mă, noi copiilor dacă tu pui Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită șipe-ai noștri să ne mănânce cu ardei iute? prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără Măi, drace de diavol bătrân ce ești, că nu ți-oi de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciunezice niciodată..., dragul meu nimeni, tu ai mă, milă? pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cuN-ai, hoașcă bătrână, n-ai! Știu că n-ai! adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.”… Ai adormit, mă, tu vreodaă pe un pat de flori? N- Auzi toate acestea printre bolovani stropiți cu vin,ai dormit, bă! De-al dracului de diavol bătrân, bă, n-ai busuioc și tămâie… incandescentă, dar… ești în Sfârșit.dormit! De ce nu ne lași, mă, să dormim noi? De ce nu-mi răspunzi, nemernic bătrân? De ce?De ce ne lași în civilizația comentatorului otrăvit? TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

anul III, nr. 5/21, 2018, mai 47 ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Zina Dorina Pancu Ultimul sărut Fata morgana Avusese impresia că se cunoșteau de-o E duminică azi, toarnă vinul în cupe, viață, imaginea lui o urmărea din umbră. Nu-și să-l bem însetați de dorul mocnit putea explica, nu îl văzuse, dar simțise că era ars sub ferestre-nghețate, cel care o însoțea în vis, în nopțile tainice de vitralii pal-violet iarnă, când viscolul șuiera amenințător pe care-aștern petale satinate. împotriva celor care ar fi îndrăznit să se- avânte în orașul încremenit în trecutul Fata morgana pășește încărcat de amintiri care îi umpleau sufletul de cu tălpile goale pe muchia de cuțit, o bucurie copilărească. Bărăganul se pierde-n văzduhul obscur… pământul îi cere jertfă de sânge, Au rămas o vreme îmbrățișați, buzele lui linia vieții curge domol, șopteau cuvinte care se pierdeau în auz: „– un șarpe se-ascunde în grâu-ncolțit, Să nu mă părăsești niciodată!” S-a desprins șuieră…, aeru-i rece… ușor, spunându-i cu glas tremurat „– De ce să e liniște-adâncă lăsată din mit… întârzii, știi că îmi este rezervată plecarea?” „– tălpile ei ciulinii-nroșesc Hai, liniștește-te!”, i-a răspuns el strângând-o trup fraged ți-aduce ofrandă, la pieptul lui. Când a auzit asta, lacrimile i-au iasomie, cedru, zmeură, mosc invadat ochii; umbrele se instalaseră de ceva parfum de vară eternă – vreme în sufletul ei, iar acum ieșeau la suflet-pereche… lumină, ridicând ziduri între ei, ca nicio promisiune sau mângâiere să nu o atingă. E seară, iubite, plăcută e vina, La lumina lumânării, umbrele lor păreau apusul înghite lumina, uriașe, se contopeau dându-i impresia că nălucă ivită din norii ninsorii, basmul în care trăia le rezervă un final fericit. gândurile devin maci sângerii. Când ceara s-a topit, flacăra s-a stins și vântul smulge cuvinte-așternute umbra a fost înghițită de întuneric. Nicio pe trupul răpus al iernii trecute. secundă de lumină… totul a dispărut. Între buzele ei și ale lui s-a deschis abisul, iar abisul nu se-mparte la doi. A devenit prizoniera propriului corp mistuindu-se în jocul48 care-i ținea captivă inima. La o privire atentă, a descoperit că lipsea cuvântul împreună. O stea căzătoare nu-i decât amintirea soarelui care apune. O clipă de neatenție și a dispărut pentru totdeauna – își spunea ridicând privirea spre cer, în timp ce vocea i se stingea. TAIFAS LITERAR - REVISTĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERAREISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198