Peace and love multilingual international anthology/antologie internaţională multilingvă/Lenuş Lungu

peace and love Rugăminţi Presară-mi iubite linişte în calea mea, Petale albe-roze din florile de cais, Şi cheamă-mă mereu, ori vino-n calea mea, Iubirea să devină frumosul nostru vis. Aşterne-n jurul meu atât, numai o rază, Să-mi lumineze drumul ce mi-i întortocheat, Frânge te rog tăcerea şi stîndu-mi doar de pază, Alungă-mi din tristețea în care rău mă zbat. Inundă-mă iubite azi cu lumina bolții, Prea multă întunecime bântuie sufletul meu, Şi inima-mi suspină adânc pe talgerul nopții, De chinul aşteptării ce mă mistuie rău. Acoperă-m-o clipă cu căldura sufletului, Poate-om deveni iar două flori îngemănate, Dezleagă-mi te rog lanțul amar al dorului, Ce în pârjol cu foc de jar aprins mă arde. Leagă iubite firul dorinței noastre ne-mplinite, A dragostei ce ni s-a stins fără de vreme, Şi înveleşte-mă cu calmul serilor liniştite, Sufletul împăcat va-nceta să te cheme. 99

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Nicoleta Mija CV. - Suflet hoinar Cine sunt eu? Un suflet care trec pe lângă tine şi nu întreb nimic. Sunt femeia dintr-un întreg aici în viaţa asta şi în cea de dincolo. Aşa cum soarele şi luna sunt două jumătăţi care se întâlnesc la răsărit şi la apus, aşa şi sufletul meu adună tristeți şi pace. M-am născut într-o zi de vară la Brăila, atunci când toamna începe să mângâie frunzele. Din prima zi şi până astăzi am călătorit în lumea cărților şi mi-am bucurat sufletul cu prietenii din cărți. 1976 În altă zi de iarnă, un decembrie geros, am deschis uşa Liceului Teoretic \"Nicolae Iorga\" din Brăila, puțin speriată, foarte emoționată, după un concurs greu. Am reuşit să ajung acolo unde am visat până atunci: într-o bibliotecă mare. În prima pauză mi-a deschis uşa profesorul şi scriitorul Ungureanu Nicolae, un om adevărat, un prieten adevărat. Mulți ani am călătorit în lumea cărților împreună, mulți ani am învățat ce înseamnă o carte, ce înseamnă pentru sufletul elevilor o bibliotecă. Împreună am organizat CENACLUL LITERAR \" NICOLAE IORGA\" şi revista \"MUGURI\". 1992 Alături de un mare iubitor de Eminescu, profesorul Sorin Leu, am organizat CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ \"NICOLAE IORGA\". Au participat an de an elevi din toată țara care după ani mi-au scris de multe ori. Cele mai bune poezii, eseuri, poveşti au fost prezentate în noua revistă \"Adierea\" 1993 OLIMPIADA CITITORULUI, un proiect unic atunci în sistemul de învățământ, care s-a bucurat an de an de o mare participare - elevi din clasele a IV-a – a XII-a. 1995 CONCURSUL NAȚIONAL \"TE SALUT, GENERAȚIE ÎN BLUGI\", un omagiu adus marelui poet Adrian Păunescu. 100

peace and love 2000 Activitate de voluntariat în cadrul Centrului de Informare şi Documentare pentru Integrare Europeană şi Dezvoltare Durabilă Brăila. Proiectele derulate s-au adresat elevilor liceului, cadrelor didactice. Fondurile pentru toate activitățile liceului au fost asigurate prin activitatea de voluntariat desfăşurată. Scopul acestei activități a fost acela de a forma elevi de liceu voluntari, care să înțeleagă cât de importantă este această activitate. 2016 Femeia ominiprezentă mulier ubique, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis, Iaşi 2016 Pe o cruce de lumină, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Srudis, Iaşi 2016 Poezie şi suflet, Ciclu antologic \"Metamorfozele naturii - simfonii albastre\", Volumul I, Primăvara, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis, Iaşi 2017 Şoaptele verii, Ciclu antologic \"Metamorfozele naturii - simfonii albastre\", Volumul II, Vara, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis, Iaşi 2017 Cuvinte în zbor, Ciclu antologic \"Metamorfozele naturii - simfonii albastre\", Volumul III, Toamna, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis, Iaşi 2017 Vorbe de vis, Ciclu antologic \"Metamorfozele naturii - simfonii albastre\", Volumul IV, Iarna, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis, Iaşi 2019 Mini – concursuri cronipediene, volumul I, poezii, poeme, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis, Iaşi 2019 Mini – concursuri cronipediene, volumul II, proză, interviuri, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis, Iaşi 101

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Pace şi iubire Mă reîntorc printre constelații, Păşesc liniştită pe cărarea stelară, Ascund printre vise lacrima vieții, Vântul de teiul înflorit se înfăşoară. Fără iubire stelele ar fi mai sărace, Lumina ochilor tăi aduce multă pace. Cu cioplituri dibace timpul modelează, Răsfoiesc în paginile sufletului visele, Timpul pe chip priceput ne pictează, Valul mării şterge repede toate urmele. Candela aprinsă multă linişte ne aduce, Glasul dorului lin este plin de pace. Pe cerul senin multe cupole înstelate, Suntem doar o clipă pe drumul vieții, Printre valuri adunăm amintiri uitate, În suflet trec mai tăcuți anii tinereții. Noaptea ne veghează, Luna se-ntoarce, Adun în clepsidra sufletului multă pace. Clipele plecate, se scutură pe drum, Se prinde de genele obosite somnul, Învăluiți de al teiului înflorit parfum Când printre zori stelele îşi iau zborul. Tainic, printre vise simfonia nopții tace, Visele vin şi pleacă în a dimineții pace. 102

peace and love Când înfloreau crinii Liniştea se lasă peste asfințit, Sufletul multe are de povestit, Perdeaua uitării este bine trasă, O lacrimă în suflet stă ascunsă. E pace printre înverzite ramuri, Ascunse în suflet multe doruri, Pe cerul tainic străjerii nopții, Culeg multe clipe din tolba vieții. În cartea sufletului... mă opresc, Din amintiri adesea mai citesc, Când înfloreau crinii ne-am întâlnit, Cu pacea iubirii noi ne-am hrănit. Ce am în suflet este plecat departe, Multe clipe liniştite în suflet adunate, O lacrimă printre ecouri de suspine, Mereu crinii albi vor să mă aline. Ceasurile nopții picură multă tăcere, Mă mângâie a vântului caldă adiere, Pe unde am trecut iubite odinioară, În sufletul meu pacea se strecoară. 103

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Gânduri... Ascultă cântecul vântului duios, Liniştea, pacea este deplină, Stăm în curte într - un loc umbros, Amurgul peste altă zi o să vină. Se-mbracă foaia albă cu rânduri, Pe ascuns un zâmbet îmi trimiți, Adesea mai cad pe gânduri, Îmbrățişați de iubirea unei vieți. Ascultă cântecul vântului duios, Gânduri şi amintiri din trecut, Mă mângâi şi mă cerți frumos, Pe chipul tău un zâmbet am văzut. Un ghem de întuneric goneşte ziua, În pacea îmbrățişării tale mă adormi, Din bolțile înflorite cade iar roua, Liniştit lângă mine adesea tu dormi. Ascultă cântecul vântului mai furios Florile în jur sunt toate colorate, Deschizi fereastra larg, eşti mai voios, Soarele aruncă multe făclii liniştite. La masă mă aşez să scriu pe foaia albă, Priveşti fereastra, eşti mai gânditor, Timpul adună clipe multe în a lui tolbă, Soarele se ascunde acum după un nor. 104

peace and love Clipe de pace Eşti singurul meu adevăr iubire, bem din potir totul dintr-o sorbire, Zilele fug în noi spre trista veşnicie, vreau clipa iubirii să mai întârzie. Genele care acum vor să doarmă, să culeg stele mereu mă îndeamnă. Când Luna începe ceva să şoptească, printre stele o să ne urmărească. Rozele primite sunt numai ale tale, ascunse săruturi adunate în petale. Luna neîncetat mie îmi şopteşte, ştiu ce ea peste ani ne mai povesteşte. Răspândesc în suflet miresme sfinte, iubirea nu are nevoie de multe cuvinte, Clipe de pace adunate de melancolie, după o lacrimă vine şi multă bucurie. Purtăm în suflet un vis frumos, împărtăşit ți l-am spus când tu mi-ai povestit, O scrisoare mică, ca o tainică pictură, bem din potir iubirea picătură cu picătură. Vrea să-ți trimit pacea din gândul meu pe care îl ştie bine numai Dumnezeu, În ceas de noapte adesea m-ai privit, iubirea noastră cu pacea iubirii s-a hrănit 105

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Pacea sufletului Se ridică printre raze aburii nopții, Pacea din priviri goneşte răceala ceții. Se strecoară în gânduri multe stele, Un sărut îmi şterge gingaş lacrimile. Acum privirea ta multe îmi spune, Pe cer stelele încep să se adune. Să strângi în brațe sufletul fremătând, Din potirul iubirii adesea gustând. Pacea cerului îmi bucură sufletul, Se-ascunde printre stele trecutul, A plecat din priviri orice supărare, Dusă de pescăruşi departe în mare. Farmecul clipei ascuns în lacrima ta, Când printre stele un vis ne căuta, Pacea sufletului îmbrățişează visul. O lacrimă mângâie în noapte scrisul. Au înflorit pe cărarea noastră florile, Nisipul veşniciei acoperă lacrimile, Vântul alunecă printre arborii tăcerii, Razele înoată printre valurile mării. 106

peace and love Gordana Sarić CV Gordana Sarić from Niksic in Montenegro, is a professor of French and Latin language. She writes poetry and prose. Her 30 songs about alphabetical letters for children are part of the curriculum in Primary School in Montenegro. Gordana has published 20 books and is granted many awards, internationally and in her country, with her poetry published in Anthologies. She participates in international festivals for poetry. Gordana was awarded a title of Ambassador for European Culture in European Championship of Poetry in Rumania, and a prize for culture and excellence in Verbumlandiart VOCE DEI POETI in Roma. She is Ambassador of Montenegro for Munir Mezyed Foundation for Arts & Culture and Montenegro Ambassador of Culture. In 2020 in Romania, Gordana was awarded a title A Champion of Poetry for Europe. She is a well known public figure. Gordana devotes all her life to love, culture, promoting peace and beauty of words. Gordana Sarić participated in world Festivals in Tunisia, Marocco, Belgium, Italia, Romania. She everywhere promotes poetry. She is a frequent guest of various televisions. They call her A LADY IN WHITE and A WHITE ANGEL She is an AMBASSADOR of SOUL and OPTIMISM From Croatia, from CULTURE DREAMS OF ZAGREB Gordana received A Diploma for a special contribution, as she spreads a literary 107

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario words of love and culture, respecting the differences betveen the internationals. Gordana spreads love and peace around the world. Gordana is great humanist and receveied a first award as a volunteer of the year of MONTENEGRO. She has receveied the biggest award of the city of Nikšić for outsanting contribution for culture. My Soul My soul desires a lot It wants plenty It’s longing for abundance. Excited and trembling It wants sunshine From the sky Splendour of love Instead of stars. My soul Wants a lot To go everywhere To reach far and wide To fly above the oceans To unite the lonely ones Who are tenderly Searching for each other. 108

peace and love My soul immensely desires Peace over entire sky. Glowing smile For the longing lips Merging hands regardless of colour To find close hearts Scattered all over the globe. My soul immensely desires The germ of hatred to disappear And entire heaven To glare with love. Until there is sparkle in my eyes And a poem lives in my chest My soul goes away Far away To infinity and beyond. The world where love is celebrated I will go easily through all traps and paths, span the abyss with flower bridges, to reach the souls that sensing beauty in the sunny garden among butterflies. 109

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario In me, there is a hope like a fiery bird trembling on the top of starry hills, while I search for gentleness and purity of heart beyond all evil and bitter sources. I will look for a world where love is celebrated in the far away of mysterious universe, to clear the shade even of my own shadow from deathly strife, hatred and unrest. In my world of crystalline dreams everything is love and smile and hope and I don't want to know about the life we live in, where meaningless division governs. I'll be a prisoner in the tower of dreams close to a rose, to a butterfly in flight, while the divine ray as magical light breathes in the meaning into my own world. Stunned by the illusion, unaware of time, full of love that is forever dreamed of, I LOOK FOR THE SOULS SIMILAR TO MINE THAT IN KINDNESS SEE THE MEANING OF THEIR OWN EXISTENCE. 110

peace and love Sky of love We want sky woven of love Hands in hands and gentleness of calmness We want a big chanted heart But a secret force is dividing us. A force which doesn’t let us live in peace Which creates two words of restless endlessness By the mysterious power of an unreasonable mind Dividing souls longing for hugs. And we only want a smile of close beings And a song to inflame the heats with beauty We want a world of pure feelings And for love we fight with spirit and goodness. We fight with deeds of the noble, of the pure For the unity of people with smiling faces And beyond the pointless divisions and lies We rise proudly like proud birds. Our longing is greater than any longing It wants from the heart, from the soul, from the chest It wants with wisdom and clarity of mind To awaken the divided world with love. 111

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario PAIN and LOVE Two shadows often pass by me As dusk slowly covers the horizon. One is always brightly smiling The second one is covered by veil. So, they go hand in hand In timelessness searching for oblivion, These two shadows known to all Inseparable pain and love Sometimes just join them, Gloving and cheerful even shadow three, Beautiful companion with the eyes of angel, Distant like a star, this radiant happiness. Meeting in a kiss Insensibly you entered my life, coloured it with enchanting shades of the universe, covered it with a purple silk veil, filled my soul with the flicker of a butterfly. You gave me a dress embroidered with stars, the necklace made of the moonlight, to shine in the time of loneliness, while waiting for you on the pillow full of sighs. 112

peace and love You left the fire of a passionate heart to warm me when the winters come You inspired a thought warmer than the sun, and I keep your brightness in my soul. And I crave with the distances in my chest, to be touched by the longing of your verse, to be hugged with your moonlight rhymes, to be brought to life by your tenderness. I've nested the poem under a bird's wings, to sprinkle it all over your heart, to feel through all its longings my desire to meet you in a kiss. At the threshold of hope I found you in my heart's desire and right away got enchanted, You stirred the secret feelings, made the birds sing and my body tremble in gentle restlessness. My eyes can't see you but my soul can, it comforts me to think of you being somewhere, a glimmering existence with distant birds, and your absence is in my arms, in my dreams. 113

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario You are a wellspring raging with passion, a desire rushing from a flame to a kiss, my mind has enveloped you like a liana, you're a verse coming from thirsty lips, reflecting the sun. I've opened the door leading to my poetry to kiss you with the heat of these lines, keep you like a gentle butterfly embracing me as my longing does. You are my sky and in that sky I shine, Everything I am longs to be one with you, And I know we'll meet where hope abides In the world timeless I'll be in your arms. 114

peace and love Gabriel Todică Fălticeni, jud. Suceava CV Inginer licenţiat în Automatică şi Informatică Industrială, Iaşi, (1996); Debutează editorial cu volumul „Fălticeni, oraşul celor patru muzee”, Ed. Lidana, Suceava, 2014, continuând cu „Artişti plastici de viziune dualistă” (2015), „Artă duoscopică, interferenţe universale” (2017) publicate la aceeaşi editură, apoi „Drumuri bucovinene” şi „Pelerini în Ţara Dacilor”, Ed. Accent Print, Suceava, 2019. Participă la diverse volume colective şi antologii precum şi la concursuri literare unde a fost şi laureat. Zile speciale la Chişinău Eliberat de trăirile sărbătorii, îmi pregăteam plecarea. Dimineaţa era răcoroasă, ca orice dimineaţă, chiar şi în sfârşit de sezon cald. Nu mă aşteptam să-mi apară din senin… Era senin!... O duminică superbă ce încheia o cavalcadă de evenimente ce au sărbătorit Limba Noastră cea Română. 115

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario La Chişinău, se serbătorise! Şi am sărbătorit şi eu printre cei chemaţi… şi minunate gazde… Am călcat pentru prima dată în Basarabia într-o zi specială… Era vineri, 30 august. O zi luminoasă în viaţa mea… Tânjisem să ajung acolo privind din adolescenţă miracolul românesc strălucind. Eram fascinat de explozia de patriotism prin care ţara renăştea. Priveam uluit televizorul cum basarabenii construiau poduri de flori şi îşi revendicau Limba Noastră cea Română. Un val de căldură umană izbucnise din Chişinău amplificându-se în ţunami către Patria Mamă… Aşteptam să încingem Hora Unirii. Dar ea, încă nu s-a înfăptuit… – N-am avut curajul atunci, deşi au existat toate premisele să o facem. Basarabia vroia. Era independentă. În ’90-’91 se putea… Pesemne că ne-a fost frică de ruşi…, de Gorbaciov... A fost o decizie politică laşă… Sau poate ştiau (preşedintele şi premierul) ceva ce noi, ceilalţi, nu trebuia să ştim, adăugă, destăinuindu-mi-se, ambasadorul. Poate că dacă nu l-aş fi întâlnit, nu mi s-ar fi destăinuit, eliberându-mi-se astfel de un regret adânc înrădăcinat în suflet… Cine eram eu să mi se confeseze? Şi totuşi a făcut-o împărtăşindu-mi din regretul lui… Am căutat să-l înţeleg privindu-l în adâncimea senectuţii sale. Se pensionase... Memoria îmi răscolise amintirile din adolescenţă şi-mi ridică la suprafaţă regretul unei uniri neînfăptuite. – Dar acum? Acum ce ne opreşte, refuză ea să se lamenteze? 116

peace and love Întrebarea rămăsese să îmi alerge ca un ecou între pereţii minţii aşteptând să se piardă în armonici. Nu ştiu dacă eu căutam un răspuns… Poate doar o speranţă că cineva va fi suficient de vertical să-şi asume rolul de Unificator. Greutatea cuvântului este amplificată de greutatea răspunderii. Ferdinand a fost Întregitorul… Se va mai naşte un altul şi pentru timpurile noastre? – Într-un fel, unirea e înfăptuită, mă apostrofă conştiinţa. Vibrăm identic la valorile naţionale. Am văzut asta pe 31 august, la 30 de ani de când Republica Moldova a revendicat-o ca limbă oficială. Sărbătoarea Limbii Noastre cea Română a generat o cavalcadă de evenimente în care şi eu am fost „prins”. Renata Verejanu, poeta şi amfitrioana festivalului ce-i poartă numele, mi-a deschis drumul spre Basarabia. Am dat curs demersului său şi am păşit pentru prima dată pe pământul cald de peste Prut. Curios, şi basarabenii ne văd pe noi, tot de peste Prut… Femeia aceea aprigă, intrasingentă m-a bulversat. Simţeam în ea un vulcan fremătând în interior, izbucnind imprevizibil. Poate că tocmai această energie lăuntrică izvorând nesecat îi permite să răzbească într-o lume nu tocmai comodă, reuşind să coaguleze spiritele înalte aspirând spre treptele superioare ale vibraţiei. Ne-am întâlnit la gala decernării premiilor, într-o sală de ceremonii din Biblioteca Naţională a Republicii Moldova. Un om luminos. În fapt, un veritabil Războinic al Luminii ieşit să-şi înnobileze discipolii. Festivalul de poezie Renata Verejanu se întinde pe o perioadă de şase luni, premiind şase secţiuni: 117

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario eseu, traducere, poezia în viziunea artiştilor plastici, recitare, poezie de autor, liceeni. Anul acesta a ajuns la a VI- a ediţie şi reuşeşte să adune români de pe întreg mapamondul. Dimensiunea internaţională face ca ideea de unire să devină un deziderat care pare deja înfăptuit. Renata Verejanu ESTE un cavaler al Unirii. Nu ştiu dacă românii din Ţara Mamă înţeleg pe deplin dorinţa de unire a românilor din Moldova. Au încercat să aducă în atenţie, opiniei publice din partea dreaptă a Prutului, că „Basarabia e România”, mărşaluind pe jos până la Bucureşti, dar preşedintele s-a făcut plecat cu treburi. Un gest ce nu va fi uitat. I-am privit în ochi şi le-am citit revolta scăpată în ură. Basarabenii sunt oameni care au acumulat multă ură, muşcându-şi limba şi încleştându-şi pumnii. Poartă în ei răni strânse de generaţii, frustrări ce încă nu şi- au găsit leac… Iar dezamăgirea lor se strânge în jurul inimii. Au plecat atunci spre Bucureşti să găsească un Unificator. Nu l-au găsit. Dezertase. Şi totuşi, basarabenii cred în unire. Ea va veni fără contribuţia vremelnică a vreunui voievod. Timpurile s-au schimbat, iar voievozii devin nişte păpuşi de ceară într-un spectacol infect. Numai Ştefan cel Mare a rămas un etalon ferm peste toate încercările de destructurare a imaginii sale. Este cu adevărat sfânt. Şi basarabenii îl poartă în inimă. Un leac peste toate dezamăgirile, venite de peste secole ori prezente. – Sunteţi din România, nu-i aşa? Îl privesc din uşa Daciei, surprins. Apăruse din senin. Avea accent basarabean, dar vorbea impecabil româneşte. 118

peace and love – Da, îi răspund. – Aţi venit la noi pentru sărbătoarea Limbii, aşa-i? Îi confirm încercând să-i ghicesc intenţiile. Mă privea senin, ascendent. Vocea îi vibra admirativ, cald. Ochii îi sclipeau a încântare. Mă simţeam admirat, fără să-mi fi ştiut vreo calitate demnă de apreciat. – Sfânt Neam, Poporul Român. Binecuvântat de Dumnezeu, îmi zice privind dincolo de mine! Uluit, încerc să-mi caut cuvintele. Mă ridic în picioare în faţa lui fără să înţeleg de ce. Un resort mă împinse, mecanic, în sus. Uitasem de mult de existenţa gesturilor patriotice. Le ştiam formale, protocolare, încă din copilăria mea. Acum trăiam unul profund, autentic. Văzusem copiii basarabeni recitând cu patos poezia patriotică la Ciocana, în faţa statuii lui Alecu Russo. I-am simţit vibrând la cote celeste. Poate că mă aşteptasem, poate că eram pregătit să-i percep ca atare lăsând pe seama inocenţei impactul emoţional transmis, dar nu eram pregătit să-l primesc cu atâta forţă de la un adult, un trecător absolut necunoscut. – De unde anume sunteţi din România? – Din… Suceava, îi răspund aproape anesteziat! – Ooo, acolo e inima noastră! Îşi duse mâna la inimă şi mă privi cu o infinită dragoste. Mă divinizase fără să fi avut vreun merit. Nu mă simţeam confortabil în postura de zeu. Ce merit am eu că m-am născut într-un loc sfânt? E ca şi cum i-ai considera dumnezei pe toţi cei născuţi în Betleem. Şi totuşi, pentru acel om, eu purtam o aură pe care numai el o vedea. O întreagă istorie răbufnea 119

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario contopindu-i lumina din ochi. Mă vedea un urmaş al lui Ştefan ce Mare, sânge din sângele lui, aşa cum era şi el… I-am întins o carte. Cu coperte roşii ca sângele. A luat-o sfios în braţe şi a început s-o răsfoiască. Îl pătrunse. Un gest pe care mi-l doresc să-l regăsesc la cât mai mulţi oameni. Plecase absorbit de conţinut, călcând pe drumul accidentat. Pentru o secundă mi-a fost frică să nu se accidenteze, dar l-am văzut că plutea. Îngerul îl ţinea de umeri. – Da, Sfânt Neam, Poporul Român, îmi confirmă gândul! Lasă-ţi averea şi vino cu Mine – Lasă-ţi averea şi vino cu Mine! – Cum să-mi las averea, Doamne? Am muncit atâta s-o adun!... Am trudit pentru ea, mi-am sacrificat timpul, sănătatea, … am făcut sacrificii!... Cum să renunţ la toate astea!?... – Şi ce ai câştigat făcând atâtea sacrificii? – Bani! Am lucruri!... Am casă, maşină, haine frumoase!... – Şi la ce-ţi folosesc? – Cum la ce? Le am!!! Sunt ale mele! – Pe cât timp? – Cum adică pe cât timp? Pentru totdeauna!!! – Ce înseamnă pentru tine „pentru totdeauna”? – Păi… pentru vecie! 120

peace and love – Eşti sigur? – Da! – Dar te-ai gândit la posibilitatea că ai putea, la un moment dat, să le pierzi? – Da! Dar am fost precaut: m-am asigurat! Am poliţă de asigurare pentru toate. Ba, la o adică, pot câştiga şi mai mult! – Şi eşti mulţumit? – Sunt! Adica în mare parte, da!... La drept vorbind mi- aş dori o casă mai mare, o maşină mai nouă, mai luxoasă, cu dotări mai multe, … haine de firmă… Am văzut că vecinul are ceva super tare!... Vreau şi eu!... . – Şi dacă le-ai obţine pe toate astea, ai fi fericit? – Da! – Dar dacă mâine apare ceva nou, mai frumos, mai util… o maşină mai luxoasă, ce ai face? – Aş căuta să le obţin, normal!... – Aşadar nu ai fi pe deplin fericit, … mulţumit cu ceea ce ai!? – Cel mai probabil că în momentul acela nu! – Şi când crezi că vei putea fi pe deplin mulţumit? – Când le voi avea pe toate, Doamne! – Şi când crezi tu că le vei avea pe toate? – A!… Nu ştiu!... Probabil că niciodată!... – Aşadar, n-ai să fii niciodată mulţumit? – Cred că nu! – De ce nu? 121

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario – Pentru că o să apară în permanenţă câte ceva pe care aş dori să îl am. – Dar dacă, totuşi, într-o zi, le-ai avea pe toate, te-ai simţi mulţumit? – Da. – Şi ce ai face atunci? – M-aş bucura de ceea ce am. – Cum? – M-aş lăuda cu averea mea, m-aş lăfăi în bogăţie, aş profita de tot ce am achiziţionat. Aş ieşi la plimbare, m-aş duce să văd lumea largă… să mă simt bine… – Adică cum să te simţi bine? – Adică… să mă bucur de TOT! – Dar ai tot! Nu-i suficient să te bucuri? – Păi am, dar trebuie să mă folosesc de ceea ce am ca să mă bucur! – Păi „folosinţa” asta nu duce fie la uzură, fie la cheltuieli? Adică la o diminuare a averii? Mă gândesc că asta nu prea îţi face plăcere!... – Cu siguranţă că nu! – Şi cum se împacă chestiunea asta cu sentimentul de bucurie pe care ţi-l doreşti? – Nu ştiu!... Nu se împacă! – Ce simţi atunci când te bucuri? – O stare de satisfacţie, de împlinire sufletească… – Presupun că averea îţi oferă o asemenea stare! 122

peace and love – Da, îmi oferă! – Păi tocmai îmi spuneai că nu eşti atât de sigur pe deplinătatea acestei stări de bucurie atunci când te ataşezi de avere. – Da, dar ziceam şi eu… – Şi totuşi, ce te-ar bucura pe deplin? – Să am TOTUL! – Şi dacă ai avea TOTUL, ce ai face? – M-aş distra. – Cum? – Aş dansa, aş călători, m-aş întâlni cu prietenii… – Cum spuneam: alte cheltuieli!... – Da, dar m-aş simţi bine. – Un compromis acceptabil, dar prietenii se vor ridica la nivelul pretenţiilor tale? – O să mi-i aleg pe cei ce-mi convin! – În acest moment câţi prieteni ai? – Aaaa… destui! – Oare!?... Căţi dintre prietenii tăi de acum îţi vor sări în ajutor dacă ai avea un necaz? –? – Ei, vezi? – Or fi ei vreo doi acolo!... – Mda!... Să zicem!... Dar ai fi mulţumit de timpul petrecut cu ei? De suma cheltuită cu acest „capriciu”? – Aş putea să suport!... 123

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario – Să suporţi? – Pot face un compromis de dragul prieteniei! – „Compromis”? Eu ştiu că prietenia adevărată este necondiţionată. Ce fel de prietenie e aceasta în care trebuie introdus compromisul? – Hai să spunem că nu-i o prietenie ideală! O „amiciţie” e mai aproape de adevăr! – Cum vrei tu! Te-ar mulţumi? – Cred că da! – Nu eşti sigur? – Nu! – Şi cum ţi-ai petrece timpul cu pri… cu amicii? – Ne-am distra… Cum am mai spus: vom cânta, vom dansa, vom mânca bunătăţi, vom bea câte cava!... – Ar fi suficient? Te-ai multumi numai cu atât? – Nu ştiu, poate că pentru început, da! – Probabil că după un timp ţi-ai dori mai mult!?... – Cred că da! – Şi nu te temi că ai să ajungi să cazi în depravare? – Eu zic că mă pot abţine! – Oare? – Mă pot strădui! Cel puţin, acum, aşa cred! – Dar nu poţi oferi nici o garanţie! – Sincer să fiu, nu! – Şi atunci unde-i „fericirea”? – Sunt determinat s-o mai caut. 124

peace and love – Şi eşti sigur că ai s-o găseşti? Ce garanţie îmi poţi oferi? – Garanţie? Nu! Dar am s-o găsesc eu!... – Prin urmare, calea pe care ai ales-o nu-ţi oferă garanţia obţinerii fericirii!? – Nu, Doamne!... Se pare că nu!... – Dar măcar am ajuns la concluzia că averea nu-ţi aduce garanţia fericirii!?... – Da… Se pare că aşa-i!... – Şi totuşi, cum ar trebui să arate un om fericit? – Să fie mulţumit cu el însuşi, să fie satisfăcut de ceeea ce are, bucuros, să aibă o relaţie bună cu cei din jur… – Tu ai câte ceva din toate astea? – Nu! – Averea ta te aduce să ai câte ceva din toate astea? – Aş fi avut până acum!... – Dar ce te opreşte? – Cred că numai gândul că-mi pierd averea, mă face să- mi pierd controlul, să-mi pierd minţile! – Atunci nu te mai gândi la ea! Lasă-ţi averea (în pace) şi vino cu Mine! 125

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Eliza Segiet CV Eliza Segiet graduated with a Master's Degree in Philosophy, completed postgraduate studies in Cultural Knowledge, Philosophy, Arts and Literature at Jagiellonian University. Author’s poems Questions and Sea of Mists won the title of the International Publication of the Year 2017 and 2018 in Spillwords Press. Nominated for the Pushcart Prize 2019, Naji Naaman Literary Prize 2020, iWoman Global Awards 2020 Author's works can be found in anthologies and literary magazines worldwide. Translated by Artur Komoter It Was the Same There will no longer be home, smoke from the chimney. There will be no tomorrow. Rotten beams cannot withstand the pressure of time. In the crooked house a hunched woman – waits. It's like it used to be, 126

peace and love out there behind the house flows a river. Only now the children do not have time to look at old age. Time took away youth – like the night takes away the evening. There is no longer smoke from the chimney, no chimney, and there behind the house still flows a river. Concrete Paradises She wondered how many children were hiding behind the trees in the orchard? How many chicks have hatched in the garden? What’s left? The birds flew away, the children left with their grandchildren. Even the cherry tree that always bloomed begins to die back. 127

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario She understood that everything in life has its course. Some fight for nature, others just pretend to do it. There are also those who love concrete paradises − they do not let nature live. For them, to have – is more than to be. Guidance If in the universe governed tolerance, there would be no need for the cry of despair after loss. We are born in different spaces, on one aqueduct of life. Do some have to be connected by hate? It is worth understanding that death should not be ruled by humans, but rather by time 128

peace and love that imperceptibly leads us through the staff of life. After all, breath given to us is the beginning and the end − of everything. It’s enough − just simply − for a human to understand a Human. If in the universe tolerance was the guidance… Reason How many times do we look with amazement at the dawns, dusks? In hope of the glow, we go further. How many times do we look with amazement at a human? They suddenly became a sell-out, like paper money useful to others. 129

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario We are not surprised by animals − they still have the same needs. How many times do we wait for something that will break up hatred? We do not know what to call it. Maybe good? Maybe reason? Or maybe just − tolerance? People are different, disaccord should not call for a Human-hunt. Testament You know that people have no influence on their origin. It is impossible to make a correction. We are born as heirs and donors, but we can all love the same. 130

peace and love Luciana Ianculescu CV Data naşterii:18.05.1951 Oraş: Arad, jud. Arad Studii: Conservatorul de Muzică „George Dima”, Cluj-Napoca, Facultatea de Muzică şi Compoziție Muzicală, Muzicologie. Activitate didactică: Profesor de Educație Muzicală, Şcoala cu clasele I-VIII nr.13 Timişoara, Liceul J. L. Calderon, Timişoara, Timiş. Participări la festivaluri corale naționale precum şi la Simpozioane şi Sesiuni naționale şi internaționale pentru optimizarea eficienței în procesul instructiv educativ în instituțiile de învățământ. Atestatul de ghid național de turism (Tour-Operator) eliberat de Asociația Națională a Ghizilor din Turism –anul 2010. Certificat de calificare profesională, Agent de Turism– Ghid, eliberat de Asociația Națională a Ghizilor din Turism.-2010. Activitate Administrez Pagina „Iubesc Timişoara”. În plan literar am publicat 13 volume de proză şi poezie: „Tăcere după ploi”, Editura Multimedia, Arad, 1989, poeme „Sine nomine”, Editura Marineasa, Timişoara, 200, poeme „Târziu în inima mea”, Editura Eurobit, Timişoara, 2002, poeme „Hoțul de vise”, Editura Solness, Timişoara, 2003, poeme „Fluturi răniți”, Editura Aprilia Print, Timişoara, 2005, poeme „Ion Românu-muzica, pasiune de o viață”, Editura Mirton, Timişoara, 2008, proză 131

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario „Însemn în inima cetății, ” Editura Quatro, Timişoara, 2010, proză „Tandrețea neîngăduită a toamnei”, Editura Quatro, Timişoara, 2012, proză „Abisul dintr-o literă uitată”, Editura Quatro, Timişoara, 2013, poeme „Dumbrăvița- vatră de civilzație într-un colț de rai”, Editura „Quatro, Timişoara, 2012, monografie. „Timişoara e poate cea de totdeauna” - personalități care au trăit în oraşul de pe Bega şi personalități care astăzi trăiesc şi sporesc frumusețea Timişoarei prin creația lor. Cd-ul„Dincolo de miezul nopții”, versuri Luciana Ianculescu, fundal sonor susținut de pianiştii Adriana şi Sorin Dogariu, coperta realizată de pictorul Nicu Dărăştean. Cd-urile au fost donate „Asociației Nevăzătorilor”, Timişoara. „Călător prin inima mea”, Timişoara, 2018, poeme. „Umăr de soare”, Timişoara, 2018, poeme. Sub tipar se află volumul de proză: „Drumul baghetei, de la Arturo Toscanini la Gheorghe Costin” Activitate literară Am colaborat la publicații: Revista „Arca”, Arad, redactor poet Vasile Dan Revista „Orientul Latin”, redactor, scriitor Nina Cereanu Am publicat în Antologia „Inefabilul Iubirii, Editura Inspirescu, Satu Mare, 2015, poeme, Antologia „Zidiri în Infinit”,? Antologia: „Pe aripi de vers”, Editura „Eurostampa”, Timişoara, 2018, poeme. 132

peace and love ... …. Pe o stradă fără nume învins de singurătăți mă aştepți. Intre noi, zilele acelei ierni, simfonii în alb, adunau clipe străine şi efemere iubiri. În suflet ne ținem de mână, trecem prin anotimpuri împreună. Iarna desenează cetini de brad pe fereşti, zăpezi ne mângâie pe obraz. Ninge ireal. 133

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario ... În umbră ți-am fost lumină, în noapte, vis. Nu ştiam atunci, povara iubirii tale, cât de bogată mă credeam! Mângâieri de împrumut, sărutul tandru prefăcut, târziu le-am recunoscut în toamna din noi. ... La o ceaşcă de cafea ne privim în tăcere. Zâmbetul mângâie o amintire pe chipul tău. Buzele au uitat sărutul, dar inimile trăiesc povestea. 134

peace and love … … La răscruce de drumuri privesc cerul, nici o stea. Nu ştiu pe cine să întreb dacă gândul bun mă duce spre tine, ori îmi spune să mă întorc din drum. Te-am rănit, nu mă ierta. Aminteşte-mi că ne-am fost tăceri, că ne-am fost iubiri. Între răsărit şi apus ne-am fost unul altuia, promişi. Dar cineva ne-a scris altfel povestea. 135

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Милка Минкова биографија Милка Минкова е родена на 04.08.1956г во Кавадарци.Македонија. Основно и средно образование завршува во родниот град… 1984 се вработува во \"Елро електрика\" каде работи како архивар се до одењето на фирмата во стечај… Со пишување се бави од својата осма година.. Своите први творби ги објавува во тогашниот \"Наш Свет\", \"Развигор\", за потоа да се посвети на спортот, ракометот, стрелаштво, и на крај со кошарката со која четири години играше за \"Тиквеш\" кошаркарскиот клуб во градот.. Со пишувањето никогаш не престана. Пишува поезија за деца и возрасни, драми, драматизации, басни, раскази за деца, а во тек е и првиот роман \"Животниот пат на Анастасија\"... Има објавено збирка поезија за деца \"ПЛЕТЕНКА ОД ПРАМЕНЧИЊА\", застапена е во повеќе збирки од повеќе автори со свои песни… Во збирката за \"Мајка Тереза 2 и 3 во Црногорскиот Зборник\" Неказано\" на конкурсот за Книжевни Мередијани ја освои втора награда во категоријата.. поезија за возрасни со збирката \"КРПАЧ\" во книга поезија за деца при Здружението на балкански уметници каде е застапена со своја творба… На Меѓународниот конкурс \"Книжевни Мередијани втора награда за поезија За деца збирката\" Мојата слатка примадона\"На 136

peace and love конкурсот Златно Перо.. сребрена плакета за збирка поезија\" Љубовта низ призмата на животот\" Со пишувањето продолжува да пишува и понатаму и е како пензионер активен член на Здружението на пензионери… поети во Кавадарци…. Се надева дека својот сон ќе го оствари и нејзините дела ќе го најдат правото место..? во рацете на сите оние кои го сакаат пишаниот збор….. МОЛКОТ ВО ДУША СОКРИЕН Молчам, и тој молк во душа е сокриен, со таговни зборови покриен Иде некое време на невреме па тие зборови како залак, ги голташ, и срце да ти толчат остануваат да се премолчат Душата ќе тажи, сама себе ќе се лажи да не повреди брата си со болка ќе се блажи Солзи ќе се леат таговните зборови сеат молкот не ќе збори а срце тивко ќе мрмори. 137

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Молчи, душо моја, не пуштај глас ќе помине ова невреме ќе дојде време на спас. Молкот, молк не ќе биде збор а прошка ќе се бара брат сестра да си виде од душа збор ќе се слушне, брат, сестра ќе си гушне. КОПНЕЖ ЗА СВЕТЛИНА И повторно мрак, и во душа, и во срце, копнее жедта за светлина, за зародиш на светло утро, за капка од утринска роса, за љубов недовршена за надеж скршена. ... Само мрак, и темни облаци надвиснале, мисли тажни во умот ми се. втиснале... и плетат тажалки кобни 138

peace and love за зулумџии злобни ... Го чекав изгрејсонцето да го видам тој светол зрак, а, гледав сонцето како зад ридои се спушта пак. Наместо изгрејсонце, повторно, зајдисонце, ... И повторно мрак, без топлина, без светлина без љубов довршена, останав, повторно со душа скршена. ЖИВОТ Е КАКО РЕКА Животот е како река, тече без свртување, некаде смирена, некаде со брзаци, и бранчиња, забрзано ита кон целта.. 139

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Понекогаш тивко шумоли, понекогаш виори во вртлози што ечат низ долината, носејќи ги со себе и светликавите каменчиња, распослани на нејзиното дно.. Животот е како река, некогаш брз, некогаш динамичен, некогаш бурен, некогаш тивок. Но, каков и да е се тркаламе низ него, пловиме заедно со брановите кои некогаш и не потопуваат, но, пак се креваме на површината и продолжуваме кон целта, како реката по своето течение ПОЗИТИВА Биди позитивен, мислите насочи ги кон убавото, кон возвишеното, ослободи ги негативните вибрации да не те повлечат кон дното. ... 140

peace and love Чувствуваш, страв, не потклекнувај на неговите насочувања, победи го стравот, сивилото што те гуши ќе исчезне, ќе ја видиш убоста на пролетта, на плавенилото од небесната шир. ... Од твоите дамари преполни со таговина, ќе излезе сета меланхоличност, повторно ќе блескаш во сјајот од пред зародишот на натрапникот. ... Не вели, \"ќе помине ли ова\" едноставно кажи\"поминува\" се ослободувам од неговите стеги... . Неочекувано дојде... Тивко, пез предупредување, така и ете заминува... .. ... Сонцето блеска со својот сјај, неговата топлина ги топи 141

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario тие проклети невидливи, злобници, кои низ светот сееја смрт, сега тие нека заминат во самракот од смртта без враќање. ... А ние без разлика кој сме, што сме, од каде сме, да се сплотиме во едно, си подадиме рака еден на друг, и заиграме танцот на победата, заобиколувајќи ја земјата во круг... ДАЛЕКУ Е МИСЛАТА Низ бистрите речни води кушули негови триеш а чемерот по него не можеш да го сокриеш Триеш, да ја измиеш сета трага од неспокојот што в душа ти слета 142

peace and love па мисла далеку одлета. Низ бистрата вода ликот негов го следиш се бориш со таа тага но не можеш да ја победиш. Мислата е далеку во незнаен крај, во кошулата го гледаш ликот негов, неговиот сјај. Мислата е далеку а сепак в душа лежи кога ќе се вратиш..!? тежина да не носи.. Ја искинав веќе теиејќи и солзи лиејќи врати се, чемер да се стиши душа в'спокој да диши. 143

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Petru Platica (Plătică) Născut în comuna Horbova din Ținutul Herței, în prezent locuitor al oraşului Cernăuți. Ziarist, poet, caricaturist şi epigramist. «Scriu din suflet... pentru suflet» ϯ 14 mai 2020 «Porţi zâmbet de soare» De la Tine miroase a flori de primăvară, Precum un înger eşti: de o frumuseţe rară. Buzele tale sunt dulci... ca mierea de albine, Porţi zâmbet de soare, sunt îndrăgostit de Tine. Te rog, hai, iubito, în codru: în iarba cu flori, Să facem dragoste şi să visăm... până în zori. Eu pentru tine doar scriu... şi renunţ de la muze, Însă te rog, dăruieşte-mi, sărutul pe buze. 144

peace and love «Mi-a venit Muza, spre dimineaţă…» Mi-a venit Muza, spre dimineață, Era îmbrăcată uşor, în alb, Cu trup de zee, plină de viață, Şi un buchet de flori gingaş, rozalb. Sărutul dulce, i-l simt pe buze, Şi mă ridic cu ea... până în nori. Ieri, mă gândeam la rime şi muze, Iar astăzi, Ea... mă trezeşte în zori. Sâni de fecioară, plete frumoase, Eşti minunată... când facem amor, A primăvară totul miroase, De fericire îmi pare... că mor. Cu zâmbet magic, plin de plăcere, Rime superbe drăguț îmi şopteşti, Dar mă trezesc, în jur... e tăcere, Însă ştiu sigur că tu... mă iubeşti! 145

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Să zbor... cu Tine Iubito! Dă-mi, te rog, o picătură de sânge... din inima Ta, ca să-ți simt... durerea sufletului, sau bucuria inimii, dragostea Ta. Dă-mi sărutul Tău dimineața, cu o ceaşcă de cafea, după o noapte de amor nebun, ca să gust ce-i mai dulce... Dă-mi zâmbetul Tău minunat, să râd aşa de frumos precum soarele, să mă conving că-i sincer, nu ascuns… Iubito! Dă-mi te rog, o picătură de sânge... din inima Ta, să trăiesc ceea ce trăieşti Tu, să respir, să zbor, şi să mor… cu Tine. 146

peace and love «Dragostea se duce» Nu-mi da lacrima amară, Zâmbet dă-mi pe buze dulce, Nu vreau Dragostea să moară, Cu ea viața... tot se duce. Dă-mi un răsărit de soare, Dă-mi un zbor de rândunele, Inima cumplit mă doare; Dorul a zburat cu ele... Vreau în suflet Primăvară, Iar în inimă... căldură, Viața... parcă-i o povară, Dragostea prea mult... îndură. Dacă totuşi ne-om desparte, Voi uita încet de rele, Şi cu sufletul departe, Voi privi... la alte... stele. 147

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Santosh Kumar Biswa Santosh Kumar Biswa is a Bhutanese Poet, Humanist, Peace and Social Activist, the Founder of World Literary Forum for Peace and Human Rights and presently an English Language and Literature Teacher at Damphu Central School, Bhutan. He is an accomplished source of various educational books and an Inspirational World Peace Agent, in which he promotes peace in his place and around the world through the literature. He trades with multiple stems that are related to current issues based on his observations and experiences that needs urgent attention and through his writing, he partakes in his global concerns and tries to point out issues about life and gives examples for more encompassing understanding to uplift peace in the world. He commits his life promoting peace and humility among humanity for better life in the society. His writing career started off, when his best friend passed away in 2005. He has been writing poetry ever since that tragic loss of his acquaintance. Santosh Kumar Biswa’s first book called “The Complete Guide to BCSE English\" which was published in 2009 started his writing career globally. His first poetry anthology, “Caprice - a Collection of Poems” was issued in 2012. His two poems, “My Father, My Mother\" and “Come Back\" appeared in an international poetry anthology “Someone’s Child” printed in Australia by HOPE Foundation in accordance with the fundraiser for ‘Forget-me-not Foundation’ and ‘Luke Batty Foundation.’ His Second Poetry Anthology, “The Rhythm of the Butterfly” was published in 2019 which appeared as the Best Seiler book through the Amazon platform. Through his writing he tries to point out issues about life and gives examples for more encompassing understanding. He also 148