Peace and love multilingual international anthology/antologie internaţională multilingvă/Lenuş Lungu

peace and love Cărți publicate: – Viziuni covârşitoare – ca simplu epilog (2003), volum de poezii în română, Editura Clubul Saeculum din Beclean (România); – Templul incertitudinilor (2011), maxime şi cugetări în română, Editura Sfântul Ierarh din Brăila (România); – Templul incertitudinilor (2013), ediție în spaniolă, Editura El fantasma de los Suenos din Valencia (Spania); – Punți evolutive (2015), volum de poezii în română, Editura Sfântul Ierarh din Brăila (România); – Trepte de cuvinte (2017), antologie personală de poezii în română în format electronic, Editura Sfântul Ierarh din Brăila (România); – Alcanzando la eternidad - Atingând eternitatea (2019), libro bilingüe spaniolă-română de poezie, articole, maxime şi cugetări, Editura Circulo Rojo (Spania) Publica cărți în limba romană şi spaniolă, apare în diverse antologii, colaborează cu diverse ziare Antologii naționale şi internaționale: – „Limba noastră cea română” Starpress 2014, Editura Olimpias – „Să ningă peste inimi bucurii”, 2014 – Editura Napoca Nova – „Eternitatea unei emoții”, 2015 – Editura InfoRapArt – „Simfonie-n verde crud”, 2015 – Editura Napoca Nova – „ACtori printre Astre”, 2016 – Editura Armonii Culturale – „En un lugar de La Mancha”, 2016 – Asociația Culturală EL Comun de la Mancha 49

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Un nou inceput Domol, Străpungând rafalele de vânt Paşii răsunau, sacadat pe un pavaj ud De o ploaie... ce s-a oprit. Deocamdată. Iar cerul de un cenuşiu-negrui Stigmatiza un soare să apară. E toamnă Iar nările-mi sunt invadate De aerul prea rece, apăsător Al brazilor Ce străjuiesc în vârful munților Un pod, ce a fost numit sf. Petru Legând o lume de-un destin. Felinarul Un pustnic al nopții, se pare Pe străzile înguste, medievale Mă-ndrumă Spre un văzduh cu case agățate De stânci, cu văi frumoase Ce par din basme luate. 50

peace and love Zăvor Pe timp în Cuenca, vreau să pun Să simt că sunt acasă, uimitor Mă regăsesc După un periplu lung şi anevoios În locuri, de-o magie aparte De parcă totul a fost un joc. Oare! Să fie un început sau doar o vagă delirare, Privesc în urmă Ireversibil... În minte dăinuie o autoîntrebare: Pot exista în univers două ținuturi asemănătoare? Poemă Foaie după foaie am răscolit de zor, în a mea cameră Culorile din mii de însemnări mă amețeau în ale mele căutări Simțeam o strângere în piept, zicându-mi \"Unde eşti!\" Mirifică poemă, ce apărea-i ca o sirenă din poveşti. Zburdau ideile când te-am creat, în acea seară Şi fulguiau neîncetat a mea gândire nebuloasă Trecând prin mâna mea încet, eu te-am creat Eşti în esență o fantasmă, ce vrea să prindă viață. 51

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Eşti fantezia unui joc, de-o puritate aleasă Ca testament al unui visător în timpuri de o ceață deasă Şi să vibrezi poemă dragă, la fel ca pasărea măiastră În sufletele celor ce în orizonturi pe tine o să te găsească. Dor de mamă Cuvinte, gânduri ce se pierd în zare Pe prispa casei tu m-aştepți Iar aşteptarea-i chin dar şi-o povară Căci nu putem să ne vedem. Zadarnic, eu suspin spre seară Şi vreau să-ți spun: Îti mulțumesc!!! Iar lacrimile-mi stau sa cadă Când mă gândesc tu unde eşti. Dar uneori, o poză mă alintă Cu chipul tău plăcut şi zâmbitor Şi-aş da toate averile din lume Să stau pe prispă lângă al meu dor. Să-ți spun că te iubesc, iubită mamă Iar tu în brațe să mă i-ei Să simt că sunt copilul de-odinioară Şi să nu îmbătrâneşti de fel. 52

peace and love Uvertura cuvintelor SI-ngurătetea ce DO-mină societatea actuală Şi ce RE-flectă starea umană Printr-o elaborare LA-borioasă Vrea să FA-vorizeze pierderea de sine Dar ca SOL-uție pentru limita extremă MI-zez pe o reînzestrare pură. Punţi evolutive Suntem tenteți să credem ca o iluzie a nemuririi. C-avem un scop genetic încrustată, în subconştient, de-a anula un timp ce curge asemeni unei lave, temător. Iar spațiul între real şi fals, cer şi pământ, normal-paranormal să nu mai fie atât de apăsător. Lăsându-ne, adesea, să păşim, încrezători, pe punți evolutive. 53

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Constatare Văd, cum omul evoluează spre abis şi societatea în direcție opusă. Şi vreau, să cred că totul e un vis, ce dinadins nu are un sfârşit. Aspir, la figurat, la timpuri mult apuse, în care floarea era un suspin. Ce astăzi, în perioada asta decăzută, nu are farmec, ci doar venin. Tăvălug de sentimente umane Înmărmurite piedestale Create De broderii împanselate Despart În sensuri ancestrale Noțiuni Persuav captate. 54

peace and love Înaripate penitențe Decise La birouri cu cuscute Contemplă La natura obedientă Zidind Cu tăvălugul sentimente. De fapt... De fapt... e ciudat, că noaptea ne este mai aproape ca şi ziua o zi, cu zumzetul efervescent al vieții ce ne menține prizonieri, ai societății. De fapt... mi-e frică, să cred că dialogul ne poate exila un exil, clădit de o tehnologie inerentă ce parcă ne arată o umanitate latentă. De fapt... mă văd, înaripat de vocile îndurerate şi frustrate frustrare, dobândită într-o secvență de eternitate ce sigur se va stinge în obscuritate. 55

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Lumi peste lumi Lumi peste lumi Ce se adună-ntruna În sfera contemplației Prin prisma realității Stratifică concepția În studiu de istorie Ce se transpune-n oameni Şi-n locuri nemurire. Sunt lumi prea abisale De-a timpului zidire Ce dăinuie prin fapte Şi slove strălucite Privite împreună Prin sunetul chemării Se regăsesc întruna Ca filele în carte. Oameni ca şi cuvinte În pagini de destine Chemate-n preamărire Ca pietre de fundație A ceea ce trecuse Prin jocul de-ncercare Relevă un capitol A cărții lumii stare. 56

peace and love Zicală (prima) Zică lumea, Ce a vrea. Munții mei, Puterea mea. Râurile curgătoare, Temelii nemişcătoare. Plopi măreți, Ca vieți de geți. Văi adânci, Ca daci deştepți. Dealuri multe, Ca s-afunde. Noi cotropitori, Lacomi de comori. Trecători înguste, Stropite cu sânge. Unde se luptară, Doară pentru țară. În păduri avem, Istoria din vremi. Aşa cum o ştie, Românul de bine. Pajiştile verzi, Tablouri de viteji. Lacurile mici, Domni drepți, îndârjiți. 57

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Ce rămân mereu, În natura vie. Stând drept chezăşie, Noilor idile Fiica lui Strig către cer, strig către lume, a decăzut un om, a decăzut o lume. Eu strig în lumea mare s-audă inocenții, căci cine s-a stricat e fiica lui cutare. Când liniştea e spartă de faptul împlinirii, schimbând destinul vieții şi a lumii ce-o zidise, născând din lacrimi râuri şi valuri de suspine, eu scriu cu luare aminte de fiica lui cutare. Stofă fără continuare “Începând cu versul ăsta am să scriu doar pentru orbi. fiind o cale de-a ajunge printre marii scriitori.” 58

peace and love Anna M. Sprzęczka CV Anna M. Sprzęczka – Urodziła się w 1980 r. w Tarnobrzegu (Polska, obecnie województwo podkarpackie). Ukończyła Nauczycielskie Kolegium Języków Obcych w Sandomierzu, pracę licencjacką zaś (na temat nauczania języka angielskiego dzieci poprzez bajki) obroniła na Uniwersytecie Marii Curie-Skłodowskiej w Lublinie. Nauczycielka języka angielskiego i tłumaczka; kocha swoją pracę. Uwielbia fotografować, zwłaszcza przyrodę. Trochę feministka, trochę tradycjonalistka, domatorka, aczkolwiek lubiąca podróże. Kiedyś księgowa, obecnie w wolnych chwilach tłumaczy legendy bieszczadzkie i... poezję. Słuchaczka studiów podyplomowych z zakresu tłumaczeń specjalistycznych pisemnych na Uniwersytecie Jagiellońskim. Patriotka lokalna – kocha swoją małą ojczyznę, Wrzawy, usytuowane malowniczo w widłach Wisły i Sanu. Słowo o miłości Tak w ogóle, kocham świat cały! Dużych i małych, Bogatych, 59

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Jeśli dobrzy, I biednych. Zdrowych I w chorobie, Samodzielnych I w potrzebie. Płeć nie ma tu znaczenia, Tylko chęć podkreślenia, Że człowiek każdy Niezwykle jest ważny... Czy mądry, Czy błądzi, Bóg niech rozsądzi. Nie mnie oceniać... Co zrobić mogę dziś, To od siebie zacząć, By świat na lepsze zmieniać! NIE DAJESZ JUŻ RADY...? Bądź jaka jesteś / jaki jesteś, miej wszystko „w tyle”, rób swoje! Ciesz się chwilą, a cierpienia, cóż... znoś z pokorą czego nie da się zmienić (ja tak próbuję), i zmieniaj, co możesz. Do wszystkiego trzeba też dystansu, wiem z doświadczenia. Po paru dniach sprawy potrafią wyglądać zupełnie inaczej, lepiej, po paru dniach wszystko potrafi znów się układać najpiękniej. 60

peace and love Przyjacielu, Bracie, Siostro... Dobry wieczór / Dobre ranko! Witam, I o zdrowie dzisiaj Pytam. Wyobrażać sobie wolę, Że zarażasz, lecz spokojem, Że by było całkiem miło, Gdyby spotkać się zdarzyło. Świat wiruje, Świat szaleje, Mało kto się teraz śmieje. Troska, smutek, strach Na staruszek świat nasz padł. Blady strach. Czy w tej trudnej sytuacji Będę mieć choć trochę racji, Gdy uśmiechnę się wesoło, Gdy pochylę swoje czoło, Aby świeczkę na torciku Zdmuchnąć? Potem szybko w kajeciku Zanotować: Bądźże zdrowa, Ziemio, Niech oddali się choroba. W te czterdzieste urodziny 61

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Same chcę radosne miny Widzieć blisko, A tych co daleko twarze Zarażone lecz... spokojem Wyobrażać... Wrzawy, 25 marca 2020 Polska Dear Friend, Brother, Sister... Good evening / Good morning! I am saying “Hello”, Asking you about health today. I prefer imagining You infecting but with peace, And how nice it would be If the meeting happened. The world is spinning, The world is going crazy, Hardly anyone is laughing now. Concern, sadness, fear. Pale fear On the old guy – world – did fall. In this hard situation, Will I be somehow right, When I smile cheerfully, When I bow my forehead, 62

peace and love To make a candle on the little cake Blow out? Jotting quickly In my tiny notebook: Be healthy, Earth, May the disease leave you. On this fortieth birthday, Nearby, I want to see Happy faces only, Imagining The faces far away – Infected but... with serenity… Mamo moja kochana! Miłość do książek i słowa pisanego – również dzięki Tobie! Spojrzenie na rzeczywistość – czasem z przymrużeniem oka, czasem z melancholią – jak u Ciebie. Wierszem mówienie – niezaprzeczenie Twoja też „sprawka” 63

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario I miłość do otwartych przestrzeni, błękitu, zieleni, jagód w lesie dojrzałych… Kochałaś świat cały! My dear darling Mum! The love of books and the written word – also thanks to you! The view of reality – sometimes with a knowing wink, sometimes with melancholy – like you. Speaking and rhyming – there’s no denying – your “doing” too. And a love of open spaces, the azure, the green places, berries in the woods, fully ripe... The world entire – so insanely 64

peace and love you loved! Your Ania Wrzawy, 10 May 2020 Poland Wdzięczność Słucham, jak ptaki wariują. Śpiewają głośno jak szalone. A ja stoję na balkonie. We włosach wiatr, Mieni się staw, W oddali pagórki i łąki i pola. Ludzie pracują na roli. I jedzie ktoś na rowerze, A ja w swe szczęście nie wierzę! Tak ciepło, bo ciepłe Słońca promienie Grzeją moje ramiona, A ja nieustannie zdumiona... Tym świata pięknem, Tymi wspaniałościami, Jakby Bóg sam Uśmiechał się nad nami! 65

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Gratitude I’m listening to the birds crazy, They are singing like mad. And I'm standing on the balcony. The wind in my hair, The pond is shimmering, In the distance hills and meadows and fields. People are working on the land. Someone's riding a bike, And I don't believe in my luck! So warm, because the warm Sun's rays Are touching my shoulders gently. And I'm constantly amazed... ... With beauty of this world With these great things As if God himself were smiling over us! 66

peace and love Miłość i szczęście [Listy do P.] Pamiętasz? Maj. Początek. Nadzieja. Radość i szczęścia pełnia… Gdyś młody był, zmartwień niewiele na Ciebie spadało, zmartwień nie było wcale, albo bardzo mało. I pewnie wiele byś dał, by do tych czasów studenckich, do czasów młodości pierwszej, powrócić – choćby na krótką chwilę. Ale… pomyśl! Teraz do szczęścia (wbrew pozorom wszelkim) powód niejeden masz – obydwoje mamy! Wbrew strachowi o oczach, co jak… denka od tych butelek piwa, które sączymy, by go zagłuszyć… Zobacz, Kochany, pomyśl – dwa razy: 67

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Synek cudowny, dom ciepły, wygodny, nasze ciała dwa, gorące… Nie gaś miłości, bo ja żar wciąż widzę. Uśmiechaj się do życia. A zobaczysz – lepiej, i to o wiele, będzie! Zostaw smutki na żałoby czas. A teraz, pókiś młody, pomyśl o wdzięczności, radości w sercu szukaj, magię do naszego gniazda wnieś. Póki jeszcze nie puste, i póki jeszcze nie zgasła, naszej miłości Najpiękniejsza gwiazda! 68

peace and love Renata Sendrowicz „Parę słów o sobie” Nazywam się Renata Sendrowicz i jestem z Polski. Moja poezja płynie prosto z serca, gdy piszę nie zastanawiam się nad stylistyką, rytmem, rymem itp. Jestem bardzo płodną artystką, obdarzona wieloma talentami, którymi chcę się podzielić by wzruszać, dawać radość, pocieszenie, ukojenie itp. Należę do osób, które nigdy się nie nudzą, mam jeszcze tę zaletę, że potrafię zrobić coś z niczego, rzeczy dla innych do wyrzucenia nabierają u mnie drugiego życia i powstają niepowtarzalne dekorację, rysunki, serwety itp. które później dostają jeszcze trzecie życie, bowiem często są tematem moich wierszy lub opowiadań. Publikowałam do tej pory w internecie w różnych miejscach, mam nadzieję, że już wkrótce będą to tomiki wierszy w wersji papierowej. Poza poezją moja głowa zajęta jest rysunkiem, fotografią, rękodziełem artystycznym, haftem, koronką, projektuję oraz sama szyje ubrania, wszystkie te dziedziny przeplatają się i są nierozerwalnie złączone z moimi wierszami. W mojej twórczości bardzo często nawiązuje lub inspiruję się sztuką ludową. Ciągle pojawiają się nowe pasje, za którymi podążam i daje upust swojej kreatywności. Często ręka nie nadąża za tym co wymyśla głowa.. Jestem artystą uniwersalnym, niezaszufladkowanym, tworzę dla dzieci i dorosłych, a nawet rymowane przepisy kulinarne potraw własnego autorstwa, bo do tego jeszcze gotuję, każdy wiersz lub przepis nieodzownie jak to u mnie związany jest z fotografią, bądź rysunkiem. Pozdrawiam Wszystkich którym podoba się to co tworzę. 69

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario „Matko moja” Gdy kiedyś braknie Cię i tak będziesz blisko mnie. Bo my ciało z ciała, moja Matuchno ukochana. Składam swe podziękowania, za trud włożony w me wychowanie i teraz gdy mam dziatki swe, dopiero w pełni rozumiem Cię. Kocham Cię Mamo, miłością wielką i nieprzebraną. „Miłość matki” Czy nie braknie Ci synu chleba? Czy nie będziesz żył w nędzy? Czy będziesz miał na tyle pieniędzy? By spokojnie żyć i się nie kłopotać. By troski w kąt rzucić. By w życiu nie mieć za dużo błota. Pamiętaj zawsze mieć uśmiech do końca żywota! Pamiętaj innym nie dokuczać wcale! Pamiętaj sercem i rozumem wyznaczać miarę! 70

peace and love Niech omijają Cię troski i żale. Niech żyje ci się doskonale. Niech talenty Twe rozwijają się ponad miarę. „Mój kochany” Mężu kochany nie lubię gdy złościsz się. Lecz gdy czoło łagodnieje, gniew w dal odchodzi, stajesz się taki jak byliśmy młodzi. Uśmiechem mnie ujmujesz, słowem miłym czarujesz i jak zażartujesz aż milej robi się, dobrze z Tobą wtedy spędzać dzień. Tęskno mi do tych chwil, gdy patrząc mi głęboko w oczy, szeptałeś czułe słowa, tuląc delikatnie moją głowę. Wiem, Kochany ciężko pracujesz, życia na głupoty nie marnujesz, dlatego przy Tobie jestem, wspieram Cię każdym gestem. Mam nadzieję małą, że to życie które nam zostało, pomimo wszystko po kres naszych dni 71

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario szczęśliwi będziemy ja i Ty. Przyrzekałam kiedyś na dobre i na złe, po prostu jestem z Tobą bo kocham Cię. „Pejzaże” Kocham polskie krajobrazy, ciągle widzę te obrazy. Takie mam marzenie, by przenieść to widzenie, farbą na płótno je nanieść, bym ciągle mogła je mieć. Kiedy tylko spojrzę na te pejzaże, poczuję zapach minionego lata, uchwycone w ramy piękno tego świata. „Pejzaże” Kocham polskie krajobrazy, ciągle widzę te obrazy. Takie mam marzenie, by przenieść to widzenie, farbą na płótno je nanieść, bym ciągle mogła je mieć. Kiedy tylko spojrzę na te pejzaże, poczuję zapach minionego lata, uchwycone w ramy piękno tego świata. 72

peace and love Joanna Svensson The dream of my dreams My dream has been fulfilled My happiness bares your name You are the love of my life My soul mate – my life companion You have given me hope and trust You have opened your arms of security You have finally calmed The symphony of my longing It has turned into a nocturne of joy I remember the lovely night at the beach With the moon’s so magical beams The night was filled with fragrances I heard the sand at the seashore Silently whisper your name And I felt it oh, so strongly That you are mine forever That I love you That my dream of dreams Has finally been fulfilled! 73

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Ovidiu Dinică Biografie Studii universitare Craiova 1987 Ştiințe Economice Colaborări în presa studențească perioada 1983- 1987 1990 colaborări la Ziarul 7 zile din Rm. Vâlcea perioada 1991-1992 Radio Craiova. 1996-1998 Vâlcea 1 Colaborare Prima poezie publicata la 15 ani de Mihai Stoian în volumul Andra. Poezii din Izolare Ca un strigăt, viaţa Le privesc chipul palid şubrezit de umiditate, gândurile îi încarcă cu amarul respirației bolnave sunt jilavi cu pântecul roş de îndoială, între zgomotul roților de maşini şi apăsătoarele cărămizi din caldarâm lumina umple geamurile cu speranță alungă lungi umbre strecurate cu privirile la pândă, 74

peace and love stive de emoții stau într-un difuz şir, clădiri ce par arse, mobilate sumar şi înzestrate cu durere plâng în culorile incediului ce cuprinde piepturile suferinde, pelerinaje întrerupte fugi intensificate de strigăte aduc zeii cu fețe umane implicați în fierbere să desfacă viața din chingile morții, au atâta putere încât le-a murit teama, sunt martorii nemuririi înving sau sunt învinşi inima lor este facla ce întreține speranța, timpul se împarte între jertfă şi inconştiență, soarele veghează cuvintele ce se îneacă în lacrimi, asaltat de întuneric sufletul rezistă este soldatul reclădit cu fiecare luptă. Peisaj cotidian Liniştea stăpâneşte strada, în mijlocul aerului pictat cu creta bazinul de corpuri atrage sarea, chipuri impregnate cu nesomn merg pe pleoape ca şi cum ar merge pe valurile de nisip ale plajei nichelate cu viruşi, doar apa poate salva trupuri, pielea se descuamează în fâşii ca o trecere pietonală 75

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario lipsită de semafoare, blocată în aşteptare, rămân amprente de sare pe umerii goi străzi lăcrimează, câinii nu-şi mai cunosc stăpânii. Prometeu Prin conducte nu întotdeauna curge apă, uneori rugina depusă de timp lasă sarea să cristalizeze pe buze, sărutul înseamnă sfârsit, în straturi zgura ca o umbră a fricii îmbracă ținutul, din colțuri pândeşte neîncrederea, trupuri unite în chemare strâng sarea depusă riguros după ritualuri dictate de timp, corpul este o singură rană tot mai rotundă, sarea acoperă orice urmă a respirației, timpul devine o stâncă, zeii frământă tinerețea pe stânci, Prometeu îşi pierde ficatul spintecat de ciocul fierbinte, nici o ploaie nu vine să stingă focul în ceruri aprins. 76

peace and love Ca niciodată Acum când nevoia de distanțare socială este vitală precum teama de a vorbi în public are propriile victime sau cum buchetul de crini de pe pupitru îmi trezeşte amintirea morții în fața căreia deschid totuşi geamurile, privesc zarea unde îmi înec privirea într-o mare la care nu voi ajunge niciodată, sunt sigur de aceasta pe cât de sigur sunt că privind pereții goi ai camerei mele şi mai ales tavanul asupra căruia nu găsesc motive de-al atinge habitatul se va aduna în ochii mei iar în noapte îmi va da coşmarul ruperii de necesitate, pot locui şi în cochilia melcului ce mă vizitează zilnic, îi este şi lui frică de moarte mi-a spus-o într-un vis cândva, cu toate acestea recunosc nu m-au preocupat niciodată stilourile cu peniță de aur le priveam de la distanță ca pe relicve şi mă temeam de inutilitate şi fast amestec greoi cu gust de rugină, însă am folosit pixuri 77

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario ce-mi permiteau uciderea din când în când a timpului astfel să nu fiu identificat ca asasin, pe ele le veți găşi asupra mea ca pe nişte spade sau mai bine zis termometru din care însă mercurul a dispărut. Ştrandul cu apă sărată în strana norilor cuvintele nu mai ajung se opresc deasupra oraşului alungate de iluzii, în ornicele de nisip se frământă visele ca pe un aluat, pe plaje, trupuri însemnate cu cristale de sare îşi caută iubirea joacă fals poker cu inima goală, sub tălpi castelele se năruie măsurând veşnicia, într-un ştrand în care sarea se aduce din adânc sunt ziare cu imagini ce înghit sec cuvintele, zidurile ca de bastion pasc cerul, pe pământ tălpi de fier grăbesc timpul să nască întrebări, la duşuri fețe posomorâte aruncă măştile zăpada din pleoape le curge pe fard, 78

peace and love cabine insalubre din scânduri umede sunt purtătoare de păcate, verdele lor decojit vede un soare palid se schimbă priviri acoperite de aşteptări ca ale unor temniceri ce nu cred în libertate, în timp îngerii zburdă nepăsători deasupra apei. 79

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Adrian Scriminţ CV literar Finalist al Concursului Naţional de Literatură 2012, ţinut sub egida Reţelei Literare, a Editurii Tracus Arte şi a Uniunii Scriitorilor Români (locul 5). Mențiune specială din partea USR Spania, la Concursul Național de Literatură din 2019. Membru al următoarelor bloguri literare—cu care am o perpetuă colaborare: „Cronopedia; Rețeaua Literară; Liternautica; Negru pe Alb, AltCulture, Confluențe Literare.” Diverse interviuri în anumite reviste: Crainicul, Merg în Braşov, Revista ProDiaspora, Logos şi Agape, Confluențe litarare, Ştirile Transilvaniei etc. Redactor RadioProDiaspora, Balerin - solist al Operei Braşov. Mă ocup cu scrisul din 2008. Am finalizat următoarele manuscrie: cel al romanului „Cartierul Proletarilor” (roman tragiconic) - la care am lucrat 10 ani, al romanului „Răpănoşii” (roman de aventură) – la care am lucrat trei ani; nuvela „Răzbunarea Ciudată”; mai multe schițe şi povestiri, printre care şi povestirea de lung metraj Jovan Bilici – inspirată din sute de povestiri reale din majoritatea statelor fostei Yugoslavii, în momentul de față lucrez pentru metamorfoza povestirii într-un roman de scurt metraj, în conformitate cu încurăjările blogerilor de literatură; lucrări apărute şi în reviste de literatură precum: „Antologia România mea de dor”; „Taifas Literar”; „Revista de cultură Negru pe Alb; revista Cronos; revista Castelul Cuvântului; revista Itaca din Dublin; resvista AltCultura etc. Motoul meu literar: „Ca să scrii, trebuie să mai şi trăieşti uneori cele scrise... ” 80

peace and love Şuba Bastoanele milițienilor îi sculptau cu devotament şalele. Loviturile se întețiseră până-ntr-atât, încât nu le mai simțea usturimile. Cu toată tăria lui de caracter, cu toată tactica lui intimidatorie, Calistrat se pierduse de tot cu firea sub duiumul lor. Şi când te gândeşti că se vedea dansând, bătătorind bucuros sub bocanci arătura în urmă cu câteva ore… Trecuseră câteva zile de când fusese culeasă recolta de pe câmpul din spatele blocurilor, iar el ieşise pe tarla cu o zi în urmă, să mai găsească câte-un cartof pe ici pe colo. Culegătorii fuseseră harnici, îi strânseseră cu destoinicie, aşa că cu greu mai dădea de dânşii. Majoritatea erau mici, de râsul lumii, şi când dădea de vreun cartof mai acătării, scotea chiote de victorie. Acolo îl şi prinse înserarea, în plin câmp, deşi se apucase de dat la săpăligă cam pe după amiază, în jur de ora două. Era epuizat. Îl obosise atât culesul pe câmp, dar îşi spunea cuvântul şi tura de noapte, în triaj, la format de garnituri şi cuplat vagoane. Nu se putea hotărâ să plece, nu îl lăsa inima. Cu cartofii mici ştia ce avea să facă, urma să îi dea la porci, însă cei mari nu ajungeau din păcate celor şase suflete hămesite. Era de- ajuns cât să le amăgească foamea şi să îi trimită din nou flămânzi la culcare. În ultima clipită dădu peste un cartofoi atât de mare... cât cei şapte mai acătării pe care îi găsise de când dădea la săpăligă. Îl prinse în palme şi şi-l duse în fața ochilor. Îl sărută şi îl aruncă cu voioşie-n pungă. Aveau să 81

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario mergă sătui la culcare. Se puse urgent pe dans, într-un ritm barbar, carpatic, demn de deranjat somnul străbunilor, lovind cu patos brazda sub călcâie. Bucuria lui Calistrat era mare şi, cum era şi firesc pe astfel de meleaguri, trebuia să îi fie repede curmată, iar cu acel neajuns se porni paznicul Marcelaş Strungaru ca să o facă: – Tovarăşu Calistrat, te rog frumos să verşi urgent înapoi cartofii pe tarla! Nu-i voie să culegi nimic de pe câmp! Se cunoşteau prea bine. Calistrat trebăluise toată vara pe un lot cu maci, pe care îl ceruse în îngrijire de la Cooperativa Agricolă de Producție. Când umplea sacii cu maci, mai vâra întrânşii şi câte-un bolovan, ca să tragă mai mult la cântar, că doar primea bani frumoşi pe ei, pe când nenorocitul de Strungaru, scotea bolovănişul cu dibăcie şi îl arunca înapoi în câmp, de parcă era moşia lui tacsu, de parcă îi plătea munca din banii lui. Îi coborâse atunci urgent câțiva dumnezei şi cristoşi pe pământ, şi fusese doar la câțiva paşi ca să îl ia la bătaie. Iată-l acum pregătit să facă acelaşi lucru, să-l învețe odată minte pe Strungaru că tarlaua era un bun al tuturor, nu numai un bun al traistelor ticălosului cu pricina, că îl ştia el bine, nu era pentru prima dată când îl vedea pe câmp cu sacoşele pline de cu toate cele. De altfel îl şi puse de îndată la respect: – Da’ de ce să-i vărs? Vrei să ți-i culegi tu?! Aşa de-a gata?! Marcelaş Strungaru era şi el arțăgos, şi o tot ținea pe-a lui: 82

peace and love – Lasă vorba, nu mă-nveți tu pe mine! N-ai voie să furi de pe domeniul statului, tovarăşe! Calistrat se învolbură ca un carton umflat de o rafală puternică de vânt. Trecu țanțoş pe lângă paznic. Acesta i se puse cu nehotărâre în drum, şi îşi ridică cu o autoritate anemică bățul: – Lasă punga-n câmp, tu n-auzi??? Vezi că te pălesc! Deşi Strungaru nu i se uita în ochi, Calistrat i-i țintuia cu hotărâre: – Încearcă să mă atingi numai cu-n bobârbac, drăguțule, şi n-o să te mai identifice cine ai fost... nici cea mai a boalii expertiză medicală! Te bat de te desfințez, te cotonogesc de te-ascult cu urechea! Călca apoi cu hotărâre ogorul, îndepărtându-se decisiv de paznic. – O să te dau pe mâna miliției!!! răcnea la el Strungaru, cu umilință şi adâncă ură. Lasă că vezi tu! Să nu mă mai cheme pe mine Marcel Strungaru dacă te mint! Fu şi rândul lui să îi bată miliția la uşă. Patru la număr, printre ei şi doi subofițeri. – Calistrat Petre? – Da! – Ia cheile de la beci, şi haide! Nu avură ce să vadă. Damingenele de vin de rozinci erau goale, castraveții murați mai zăceau doar pe fundul borcanului, mobilier vechi de când lumea. Doar bicicleta 83

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario părea întreagă, deşi păianjenii încercaseră cu spor să o tupilească în spatele pânzelor. – Cu asta ce e? dădu uşurel cu piciorul în roată sectoristul Loredan. Lui Calistrat îi sări pe loc glicemia, mai ales că îi era lezată cea mai a naibii avuție a lui: – E bicicleta mea! Aveți ceva împotriva ei?! Vreți s-o duceți la Cooperativa Agricolă de Producție ca să o faceți bun obştesc??? Palma care îi trosni ceafa îl făcu să intre într-un fel de revelație, căci nu i se mai întâmplase una ca aceea. – După ce ne faci să alergăm pe drumuri, tot tu eşti ăla cu gura mare! îl repezi apoi Plovăraş, subadjunctul sectoristului Loredan. – Da’ ce-am făcut?! îngăimă cu nervi dar şi cu intimidare. – O să vezi tu imediat! îi sări şi Loredan în ajutor subadjunctului. Nedumerirea lui Calistrat creştea direct proporțional cu cea a milițienilor. În cămara din bucătărie nu îi găsiră decât nişte borcane goale, în debara îi erau depozitați nişte saci goi de rafie, cele două veceuri erau pustii, doar rufe puse la spălat zăriră pe acolo. Sectoristul Loredan, mai experimentat decât ceilalți cu care venise, se apucă să scormonească şi în coşul de gunoi. Şi avuse dreptate, cojile incriminatorii ale cartofilor subtilizați zăceau acolo. 84

peace and love – Unde-s cartofii, bă?!? urlă subadjunctul Plovăraş la dânsul, iar pălmoaca acestuia îi trecu razant pe lângă ureche. – Sunt la mine-n burtă! urlă şi Calistrat, fără să se lase cu nimic mai prejos. – Ia-ți ceva pe tine şi fuguța cu noi la secție! Încă un lucru remarcabil sesiză Loredan pe când îl observa cum se îmbracă, o şubă de stârnit toată invidia, mai elegantă decât cei angajați în armată, nouă, pufoasă, şi cu nasturi argintii. Parcă o şi vedea cu tresele de ceferist înlăturate şi cu cele de miliție cum îi luau locul. La secția de miliție atât nedumeririle cât şi isteriile lui Calistrat creşteau direct proporțional cu cele ale milițienilor. Şedea pe aceeaşi bancă lunguiață cu trei dintre vecinii lui: Georgică Păduraru, Iulian Bordei şi Gabi Lăstun. Acesta din urmă avea nişte palme umflate cât cucuiele, căci ceilalți doi îşi recunoscuseră faptele şi scăpară mai repede. Dilemele milițienilor erau următoarele: în urma unei plângeri întocmite de un paznic C.A.P. – căruia din motive întemeiate de siguranță nu i se putea divulga numele – precum că cetățenii incriminați subtilizaseră de pe avutul obştesc; la controlul organelor competente a rezultat că pivnițele lui Georgică Păduraru, Iulian Bordei şi Gabriel Lăstun, cartofii subtilizați au dat pe dinafară atunci când li s-au deschis uşile, pe când la numitul Petre Calistrat nu s-au găsit decât cojile acestora în propriul lui coş de gunoi, rezultați dintr-o cantitate minusculă, neîndestulătoare nici măcar propriei familii, deşi el era cel mai vizat în plângerea care avea şi 85

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario acoperire, mai ales că lucrătorii secției de miliție confiscaseră zeci de saci de la primii trei împricinați. Tocmai de aceea zelul deontologic al sectoristului Loredan fusese activat cu desăvârşire, din moment ce trimise câteva echipaje să îl scotocească după cartofi şi pe la rude, că mai mult ca sigur că îi depozitase acolo, fapt care îi accelera lui Calistrat toate nemulțumirile. Văzându-l atât de nemulțumit, la început milițienii se pierduseră cu firea, nu mai erau cu el la fel de țâfnoşi ca şi înainte. Acesta tuna şi fulgera, balele îi spumegau la gură şi, cu acest prilej, accidental, le descoperi sectoriştilor şi hiba, că o să se plângă organelor de partid, că nu degeaba era el membru activ de- atâția ani, că colegii superiori din partid or să dea cu ei de toți pereții, că el nu era orişicine... Sergentul Plovăraş îşi freca fâstâcit palmele, iar Calistrat simțea avantajul cu pricina. Loredan o lăsă urgent mai moale, dictând secretarei că dovezile paznicului căruia din motive de maximă securitate nu putea să îi pomenească numele nu erau destule, deşi la domiciliul suspectului se găsiseră niscaiva coji proaspete de cartofi în coşul de gunoi, fapte care coincideau totuşi cu relatările paznicului, dar nu erau destul de concludente, cartofii împricinuiți putând fi cumpărați chiar de la vreun aprozar care îi avea pe stoc, la urma urmei. Calistrat de colo o ținea sus şi tare, în ciuda semnelor insistente ale celor doi superiori ca să-i lase naibii să întocmească cumva procesul verbal de constatare şi să-i dea drumul cât mai de grabă acasă, căci îşi aduse subit aminte şi 86

peace and love de pălmoacele pe care le încasase de la aceştia, şi nu putea nicidecum ca să le-o ierte: – Cârciumari neisprăviți ce sunteți, slujbaşi mărunți de pe suprafața pământului. Cum ați îndrăznit, bă, să dați în mine?!? Puteți voi să căpăciți pe cine-o-ți vrea, dar mare greşală ați făcut luându-vă de mine! Voi ştiți cine sunt eu, cu cine-aveți de-a face??? – A fost o oarecare neînțelegere! îl împăca Loredan, lucru care îl încuraja în mod vădit pe Calistat din moment ce le prinsese punctele slabe. – V-ați luat de un membru de partid, tovarăşi, şi nu de unul oarecare, ci de unul activ! Toată strada Colectivizării îmi este în desemnare, cu tot cu cele opt blocuri cu tot. Păi eu nu sunt orişicine, tovărăşeilor! Am oameni şi incinte în responsabilitate!... – Haideți să completăm procesul, să terminăm! îl încuraja fără s-o ştie şi Plovăraş, pe când lui Loredan începu să îi crească tensiunea, şi de-abia şi-o mai putea controla. Calistrat voia neapărat să fie măgulit, împăcat, să i se ceară scuze, să i se acorde importanța cea mai mare, mai ales acum, când le prisese punctele slabe. – Am să vă fac un raport la organele de partid de-am să îi îngrozesc. O să mai fiți voi sectorişti... prin sate şi cătune! Asta v-o promit! Mă jur pe cele două fiice şi pe cei doi fii ai mei... – Acum că... —voia să spună şi Loredan ceva, însă Calistrat îi făcu semn cu autoritate să nu mai cuteze să îl întrerupă. Dacă trebuie, până şi pe nevastă-mea am s-o pun 87

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario chezăşie, ca să vă demonstrez că am să vă înfund... de n-o să vă mai desfunde nimeni, derbedeilor! Îi studia pe urmă. Plovăraş şedea fâstâcit, studiind un dosar al celorlați vecini de bloc pe care îi adusese la secție; ceilalți doi subalterni îl scrutau când pe Calistrat când pe Loredan, aşteptând cu o oarecare indiferență o oarecare turnură a situației, ori un ordin; pe când sectoristul Loredan îi cerceta ochii cu o mare dojană. – Acum că ne-ai zis tot ce ai pe conştință, lasă-mă şi pe mine, ca în numele echipei să îți zic câteva vorbe! – N-am terminat! îl opri Calistrat, ce-i drept, puțintel cam intimidat. De-abia încep! – Gura, bă, odată!!! se răsti la el Plovăraş, vădit enervat. Acum vorbeşte tovarăşu Loredan! o răsteală care îl intimidă definitiv pe Calistrat. – Tovarăşe, în conformitate cu raportul tovarăşului paznic, am prins asupra faptului trei vecini de-ai dumitale, cu care te întovărăşeşti adeseori, cu tone de saci de cartofi în magaziile lor. După cum ai observat, informațiile care ne-au parvenit au fost deosebit de precise... „În ce belele m-a băgat şi cretinu’ ăla de Strungaru! constata Calistrat în gând. Răsplăti-l-ar Dumnezeu să-l răsplătească”! – Intuiția mea îmi spune că ți-s şi dumitale clipele numărate. E chestiune doar de timp până când te-om prinde. Îți găsim noi depozitele, să n-ai grijă! 88

peace and love – N-am niciun depozit, tovarăşe. Vă pierdeți timpul de pomană, şi presupun că aveți atâtea lucruri de făcut... —tuna Calistrat, străduindu-se să nu mai fie intimidat. – Nici nu mai contează, tovarăşe, dacă ai şi tu o pivniță plină de cartofi la fel ca şi ceilalți, ori că ai numai un kilogram. Defăimător este atât pentru dumneata, dar mai ales pentru statul nostru socialist, că ai fost surprins subtilizând bunul statului de pe câmp ca ultimul mitocan, dedându-te la o aşa umilință. Nu ți-e ruşine să îți fie, tovarăşe?! Te creşte țara asta, te îngraşă, se străduieşte să nu îți lipsească nimic, să ai o viață de calitate, şi tu ți-o faci de râs... Calistrat fierbea de indignare, dar se străduia să îl lase pe Loredan să termine ce avea de spus, pregătindu-se intens să îi zică apoi vreo două, mai ales că oboseala acumulată cu două nopți în urmă la depou, cât şi claca pe care o trebăluise pe câmp îl frânsese, şi nu mai avea deloc răbdare cu toate caterincile. – Să ieşi aşa, cu nonşalanță, în plin câmp, să invoci în ciuda tuturor acestor beneficii pe care ți le oferă statul nostru socialist că nu ai ce da la copii de mâncare, asta înseamnă că eşti un leneş, un puturos, un iresponsabil, obişnuit să primească totul de-a gata din partea organelor noastre de partid, cu care văd că ți-ai deprins obiceiul să te lauzi... – Onorabililor! îl întrerupse Calistrat, cu un glas tremurat de ofuscare. Eu sunt un cetățean decent, aşa că nu am să fac ca şi alții, să vă trimit în cristoşeii ma-mii voastre, ci am să vă lămuresc cu calm că, după ce ați făcut nişte gogomănii judiciare mai mari decât cozoroacele voastre... 89

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario – Hai, fuga, dați-i drumul acasă! îi ordonă Loredan lui Plovăraş, pierzându-şi pe deplin răbdarea. Dar să ştii, tovarăşe—îl indica cu degetul pe Calistrat—că ți-s numărate orele până când te vom prinde. Apoi Loredan prinse un mare interes pentru şuba cu care era înzorzonat inculpatul, neagră, elegantă, cu nasturi lucioşi, de aluminiu. Căile Ferate Române îşi răsplăteau cu lăudăroşenie lucrătorul. – Şuba ți-o ținem ca şi cauțiune până la finalizarea investigațiilor. Ca să nu îngheți, te voi trimite acasă cu o dubă. Luați-i-o. Subalternii se supuseră ordinului şi se apropiau de Calistrat cu timiditate, pe când Loredan îşi făcea mari speranțe să se căpătuiască cu o astfel de şubă, căci mai abordase o astfel de tehnică, şi rămase în felul ăsta cu lucrurile confiscate pe vecie. Incriminații, vinovați sau nu de faptele lor, nu mai cutezau să şi le revendice, bucuroşi până la urmă că au scăpat naibii de acolo. Normal, dacă ar fi făcut- o, li le-ar fi returnat lucrurile reținute, însă ce era drept, nu se întâmplase încă nimeni să o facă. Calistrat se şi enervă, dar se şi panică în acelaşi timp, văzând că milițienii îi dezveliseră din şubă deja un umăr. – Băăă, voi nu înțelegeți că n-am furat niciun câcat??? Şi începu să strige şi mai tare când văzu că şuba îi dezvelea ambii umeri: Lăsați-mi, bă, şuba!!! E a mea! N-am furat-o, e de la muncă, de la CFR! Am căpătat-o, am muncit pentru ea, eu nu dau cu jula ca şi voi!... 90

peace and love Într-o îmbulzeală generală, cei trei milițieni reuşiră să i-o despoaie, cu tot cu cei doi nasturi argintii care îi părăsiră gulerul şi prinseră să se rostogolească cu salturi vioaie pe podeaua ostilă. Cu o forță de care nu era conştient că putea fi în stare, Calistrat îşi împlântă palmele în şubă şi şi-o smulse din brațele milițienilor. Începu apoi să îi bubuie peste creştete cu blănoiul. – Luați, mă, şubă! Vă sparg capetele cu ea, derbedeilor!... Subadjuncții prinseră să i se înlănțuie de brațe. Calistrat reuşea să îi dărâme, şi apoi nu pierdea deloc prilejul ca să îi pocnească cu şuba, măturând cu ei camera, şi asta spre uimirea celorlalți trei vecini, care îşi vârâseră capetele prin crăpătura uşii ce îi despărțeau de sala de aşteptare. Loredan socoti că trebuia să intervină. Se ridică fără grabă din scaun, puse mâna pe baston, se îndreptă spre Calistrat, îl înşfăcă de gulerul puloverului, şi în cepu să îi izbească niscaiva lovituri sănătoase peste spinare. Se dumiriră şi colegii lui. Îşi luară bastoanele care de pe unde, îl umflară de capătul şubei, îi dezveliră şalele, şi începură să-l cumințească. Izbiturile erau atât de întețite, încât Calistrat parcă nu le mai simțea muşcăturile... Zâmbea din când în când pe străzile sumbre care îi pustiau sufletul. Se simțea învingător. Îi dădură drumul acasă, cu tot cu şubă pe el. „I-am intimidat cu funcția mea în partid! îşi zicea în sine. Şi le-am arătat eu lor... de au să mă țină minte. Şi nu mă las eu atât de uşor! Să vezi ce raport am 91

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario să le fac la PCR... am să scriu despre ei arhive întregi, tone dacă trebuie”... Aşa se convingea Calistrat, cuprins între două stări, de aprigă satisfacție şi dureri fizice, căci bastonada care i se aplicase cu câteva minute în urmă îl chinuia cumplit. De-abia acum îi simțea pe deplin efectul. Părea că pe sub şuba pe care şi-o salvase de la dispariție şalele îi aveau răni deschise, peste care îi erau presărate plicuri întregi de sare şi piper. Brusc îl apucă plânsul, cu lacrimi, şi şuba îi prinse subit apăsătoare proprietăți magnetice. De-abia şi-o mai târa. Se opri să se odihnească, ajutat fiind de sprijinul unui copac. Calistrat, privit cu ochii altor trecători, dădea impresia unui bețiv, a unui lucrător feroviar obişnuit, care rămăsese împotmolit nițel cam mult timp cu băieții la câteva drafturi de bere călâie. Bătea a pagubă cu pumnul în copacul care îi lua apărarea: – Eşti un rahat în ploaie, Calistrat. Cum poți fi atât de naiv? Cum poți fi atât de prost? Auzi la el, să te plângi la partid. Păi, ți-o încurci şi mai abitir. Or să-ți organizeze ăştia o şedință-n cinstea ta, de n-o să te vezi, în care or să te facă cu ou şi cu oțet, că ai subtilizat cartoful gliei, că te-ai opus organului constatator... Stai naibii pe curu’ tău. Vezi-ți de şuba ta şi de lăsarea ta în pace, că eşti singurul care a scăpat cu basmaua curată din toată tărăşenia, n-o să stai la răcoare, ca proştii ăia de vecini ai tăi!... 92

peace and love Se puse din nou la drum, cu jurământul să o lase mai moale cu partidul, cu ifosele, şi să fie mai cu băgare de seamă atunci când s-o lupta să îşi hrănească plozii, să treacă prin tot şi prin toate cât mai invizibil cu putință. Cât despre paznicul Marcelaş Strungaru, îşi propuse să îşi pună promisiunea în aplicare, să îi tragă cândva o mamă de bătaie, de nici cea mai a boalii expertiză medicală să nu îl mai identifice vreodată cine fusese înainte... 93

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Elena Tudosă CV Mă numesc Elena Tudosă, sunt o mare iubitoare de poezie, pe care o citesc cu mult drag, dar care având un dar de la Dumnezeu, încă din anii şcolari gimnaziali am şi început să o scriu participând la seratele Cenaclului literar „Mihail Sadoveanu” din comuna Vânători-Neamț, locul unde m-am născut. În 2018 cu o poezie dedicată mamei am câştigat marele premiu la un concurs organizat de către Gazeta Românească, acest fapt dându-mi curaj de a participa şi la alte concursuri. În 2019 am fost unul dintre câştigătorii concursului „Universul poeziei” ediția a doua ca debutant organizat de către editura Ştef-Iaşi. Tot anul trecut în luna august am editat primul meu volum de poezii „Înger călător pe firul unui dor”. Sunt autor colaborator al revistei canadiene „Poezii pentru sufletul meu”, autor colaborator în două antologii realizate de către editura ECreator. Deasemenea, autor colaborator în Antologia cu dedicații unicat în România „Din inimă pentru inimă” realizată de editura Ispirescu.Ro. Sunt autoare a multor poezii care vor vedea lumina tiparului în acest an şi în următorii ani. În curând va vedea lumina tiparului cel de-al doilea volum de poezii, , Iubire şi chin\". 94

peace and love Iubirea ta arzândă Iubirea ta arzândă care m-a vrăjit, În suflet a făcut cărări pline de dor, Ce mă poartă, mă-nalță spre un nou răsărit, Din care nu aş vrea nicicând să mai cobor. Iubirea ta arzândă îmi este doar delirul, Din care astăzi eu nu vreau să mă trezesc, Ca să mai simt vacarmul ce soarta şi destinul, Mi l-a hărăzit viața mult timp să îl trăiesc. Iubirea ta arzândă îmi e banalul joc, Drogul ce mă îmbată cu gust dulce-amărui, E-mbălsămatul aprig al nestinsului foc, Pârjolul jar ucigaş şi blestemul sufletului. De iubirea-ți arzândă sufletul îmi geme, Când nu îmi eşti lacrimi fierbinți de nard, Le simt curgând nevinovat din gene, Şi sufăr în neştire când te aştept şi rabd, Iubirea ta arzândă e spin ce m-a străpuns, Durerea dulce-amară, dorință şi chemare, Alin ce mă-mplineşte când suferind nespus, Zac aşteptându-te de dor şi întristare, Tu m-ai vrăjit în toate eşti raza mea de soare! 95

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Chemarea inimii S-au scuturat copacii pe aleea care, Mă poartă paşii mei obosiți adeseori, De ce nu-mi vii iubite, clipe de-nsingurare, Îmi mistuie ființa, topindu-mă de dor, Tăcerea ta mă doare atâta de cumplit, Sufletul mi-e scăldat în nesfârşite ploi, Cărarea vreau să-i fac, prea tare a obosit, Ce crudă-i depărtarea asta dintre noi, Şi gândul trist se zbate-acum amarnic, Nu ştie să-mi aline chemarea inimii, O frică mă cuprinde, mă bântuie năprasnic, Sufăr îngrozitor, când văd că nu îmi vii, Cu gându-acesta că nu îmi vei veni, M-asemăn florii ce se scutură de vânt, Ca o vioară ruptă e astăzi coarda inimii, Chemarea ei răsună ca cel mai jalnic cânt, S-au scuturat copacii, covor alb de petale, Vântul le spulberă, un joc de fluturi par, Prin ele paşii mei, azi vor păşi agale, Nu-mi nărui chemarea inimii mele iar, Hai, nu mă fă iubite-n zadar să te aştept, Te iubesc, inima-mi bate, stă să sară din piept! 96

peace and love Cu tine Cu tine zarea-mi pare mai senină, Şi sufletul mi-l simt curat şi împăcat, Cu tine viața-i de speranță plină, Şi drumul ei mai uşor îl străbat. Când zilele mi-s negre, pline de nevoi, Şi simt că mă destram până la os, O lacrimă îngemănată amândoi, Suntem când ne iubim şi alinăm duios. Dacă furtunile în viață mă răpun, Iar cerul de durere-amară plânge, Cu tine eu mă simt mergând pe drumul bun, Tot greul lângă tine uşor îl pot învinge. Ştiindu-mă că sunt primul tău gând, Din primii zori ai dimineții următoare, Sunt cel mai fericit suflet de pe pământ, Alăturea de tine-nfloresc precum o floare. Şi astfel înflorind în sufletu-ți curat, : Vei simți că din griji, prima grijă îmi eşti, Cu tine suflet drag al meu îngemănat, Îmi voi trăi apusul vieții ca-n poveşti! 97

Biblioteca Cronopedia &Associazione Internazionale Caffe letterario Te închipui Eu mi te închipui cum te înfiori, Imaginîndu-ți că-ți sunt aproape, Precum luna ce ruşinată din nori, Coboară pe ochiuri line de ape. Eu te închipui savurând un sărut, Când din umbră vii să mi-l furi, Ca un prunc înfometat, bine hrănit, Te văd surâzând cum te bucuri. Te închipui cum mă respiri, mă tremuri, Mă aprinzi, arzându-mă în pârjol de foc, Şi iubându-mă pătimaş mă cutremuri, Ținându-mă captivă-ntr-al dragostei joc. Eu te închipui cum seară de seară, În gândul tău mă aştepți să revin, Întrebându-te când va fi prima oară, În mrejele iubirii nevinovați să sfârşim. Eu te închipui dorindu-mă să mă ai, Să mă iubeşti, să te iubesc nespus, Împreună să sfârşim într-al dragostei rai, Dintr-al universului minunat paradis, Eu te închipui... îmi vei împlini al meu vis? 98