Gabriela Mimi Boroianu - Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelorNostalgiile cuvintelor (25) 11.04.2017prăpastia îşi căsca guraşi mă strigaşi mă alintachemându-mălumea privea indiferentăurma mea se vedeadoar pe jumătatealunecam din minecu fiecare pascineva avea nevoie de minedar cineprea obosită să mă împotrivescpriveam în adâncul întunericuluica într-o gură deschisăaşteptând balaurii iaduluisă mă înghită de nicăieri parcă m-ai prins de mână~ 49 ~

Gabriela Mimi Bororianu căldura îmi urca pe braţ îi simţeam şerpuirea în vene până mi-a cuprins inima am simţit explozia de lumină şi am ştiut cât timp te voi purta în mine mă voi simţi acasă ~ 50 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (26) 13.04.2017 nu aud nimic din ce aş vrea doar tăcerile zidurilor mă plimb dintr-o cameră-ntr-alta căutând un cuvânt rătăcit şi nici telefonul nu sună parcă cineva i-ar fi luat piuitul! dimineaţa cu ochii plini de nesomn abordez filtrul de cafea forfote iscoditor n-am nimic să-i spun sorb cafeaua şi-mi simt degetele amorţite pe mânerul ceştii aş vrea să pot trece dincolo de ecran să văd ce faci când nu te aud mă mai ştii sau poate m-ai rătăcit între şoaptele peretelui taci şi tace şi vântul~ 51 ~

Gabriela Mimi Bororianu doi gugustiuci se hlizesc la mine ciugulesc firimiturile risipite pe cenuşiul pervazului aş vrea să plece lovesc cu ciocul într-un alfabet morse pe care nu-l înţeleg nici pe mine nu mă înţeleg ne întâlneam la jumătate cuvântului niciodată nu duceai gândul la capăt ochii mei te citeau ca pe o carte deschisă azi e doar această întrebare ce mă loveşte peste frunte ca o picătură chinezească unde eşti unde eşti ~ 52 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (27) 14.04.2017 când te închizi în tine cuvintele îşi pierd culoarea devin reci ca nişte umbre ce alunecă pe pereţi se retrag în ele până dispar pătura tăcerii e grea şi îngenunghe sufletul şi nu-ţi lasă decât gustul amar al aşteptării. niciodată nu ştiu unde eşti nici când vii întâi te aud treci prin mine ca o muzică ce coboară din cer şi zâmbesc nu doar cu sufletul ci cu tot ce mă înconjoară~ 53 ~

Gabriela Mimi Bororianu îmi simt pielea fosforescentă iar lumea prinde culoare eşti ca o primăvară şi ştiu atunci de ce iubesc liliacul numai tu nu ştii cât de mult te aştept ~ 54 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (28) 01.05.2015 ca mai toate dimineţile de un timp încoace mi-e foame mi-e foame de cuvinte se pare că au adormit sau poate doar şi-au rupt picioarele rătăcind în întuneric casc gura dar nu reusesc să scot nici un sunet şi nici un altul nu vine în întâmpinarea mea am un haos total în minte şi nu pot ţine capul drept îmi cade în piept de parcă gândurile ar fi prea grele şi prea multe am pierdut şirul dimineţilor fără linişte tăcerile pot fi atât de asurziitoare am obosit şi mi-e foame~ 55 ~

Gabriela Mimi Bororianu şi mi-e dor de zilele când o coală de hârtie şi-o picătură de cerneală îmi erau suficiente pentru hrana sufletului un exerciţiu înviorător de a-mi demonstra că sunt că eşti că suntem căsuţa cu poveşti s-a prăbuşit ca una din cărţi de joc şi cuvintele s-au rătăcit de tine de mine de noi şi nu-şi găsesc drumul caut încă nu ştiu ce poate acel ceva ce-mi va potoli foamea de cuvinte şi va ucide tăcerea asta ce mi-a amorţit visele lăsându-mă pradă dimineţilor în care nimic nu se întâmplă... ~ 56 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (29) 02.05.2017 noapte la capătul aleii poţi număra stelele sunt desenate cu vopsea fosforescentă pe zidul blocului dincolo de bordură îţi poţi rupe piciorul în apa ce zâmbeşte înşelător cineva a tăiat pomii şi par aşa ca nişte lumânări stinse de lacrimile îngerilor dar nici măcar ea ploaia nu poate spăla mirosul tomberoanelor în care îşi fac plimbările nocturne şobolanii şi ziua căutătorii de pet-comori~ 57 ~

Gabriela Mimi Bororianu după colţ lumină slab un bec stradal certa dintre un motan zburlit şi o haită de câini diavolul stă şi râde frecându-şi palmele maşinile indiferente poartă destine pe drumul ales spre mai bine spre mai rău după o-nvârtitură de zar de la doi se aud manele date la maxim la parter plânsul unui copil trece dincolo de ferestre cineva aruncă chiştoace pe fereastră înjurând aici niciodată nu e linişte cu adevărat ne mai mirăm de ce rugăciunile nu ne sunt auzite ~ 58 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (30) 05.05.2017 îmi urmăresc gândurile fantomatic cu degetul pe gard făcându-le anatomia nu le doare nici în ficat nici în spate de ce fac eu continuă să alerge de colo-colo două junghiuri nesuferite mi-au ţinut calea în uşa brutăriei aproape că uitasem să respir când m-au salutat mirosea a pâine caldă şi-a copilărie bătrâneţea rezema tocul şi mi-a pus piedică afurisită treabă desenam inimioare cu creta pe garduri uneori le puneam aripi şi jucam şotron cu viaţa o mai loveam cu piatra în cap~ 59 ~

Gabriela Mimi Bororianu numărând un doi trei... azi mă numără ea şi nici necazurile nu mă sar cum săream coarda ci parcă ar juca lapte gros în spinarea mea îmi trag anii după mine şchiopătând şi sprijin degetul de gard urmând firul gândurilor ce mă trec ca un fâlfâit de aripi desenate cu creta şi mă întreb oare unde se duc când nu rămân lângă mine ~ 60 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (31) 07.05.2017 dimineţile au culoarea ochilor tăi şi zâmbetul tău ridică soarele din ape te privesc cu bucuria condamnatului căruia i se mai dă o zi şi te simt ascunsă în palmele mele dincolo de linia vieţii ca pe umbra de care nu te desparţi niciodată cu tine noaptea e mai bogată cu o şoaptă conturul tău i se dispersează în braţe şi mă cuprinzi cu toată nesfârşirea tainelor ei şi te cobori în mine ca să nu te uit niciodată~ 61 ~

Gabriela Mimi Bororianu treci cu pasul uşor prin sufletul meu strivind liliacul sub tălpi de mi-ai răvăşit toate simţurile până mi-au înmugurit zilele sub piele ca să înţeleg că nu există leac pentru boala numită tu şi că primăvară miroase a femeie îndrăgostită ~ 62 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (32) 11.05.2017jumătate zijumătate noaptela mijloc primăvaraîntre ochiul care râdeşi cel care plângeîntodeauna stă cuvântulam trecut şanţulsă prind răsăritulerai deja acolonumărând aniijumătate tujumătate eutimpul nu se împarte la doinici iubireaviermele invidieimuşcase mărul cunoaşteriicineva agăţase o pânză neagrăîn gardsemn că Dumnezeu adormisenimeni nu părea că ascultăvântul trecea prin ulucile albite~ 63 ~

Gabriela Mimi Bororianu spre suflete pustii aprinsesem focul doi greierii îmi cântau în ureche jumatate ieri jumătate azi nu există cale de mijloc tu cu arătatorul întins acuzator niciodată n-ai ştiut ce vrei în colţul celălalt al camerei uitarea îşi torcea firul jumătate lumină jumătate întuneric nu scormoni jarul te vor arde buzele de dorul sărutului în colţul gurii încă sângeră locul unde a murit surâsul jumătate cald jumătate frig îmbrăţişări de suflet peste timp un ghiveci sprijinea pervazul zgâindu-se pe geam rândunicile se întorc mereu ca amintirile numai tinereţea nu se întoarce niciodată ~ 64 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (33) 11.05.2017 între zborul frunzei şi dansul apei liniştea rezema copacul nu-ţi trebuia decât un colţ de cer şi un pix cu cerneala roşie să desenezi o poveste îţi lăsai jucăriile în curtea din spate şi te întindeai peste gard alunecând ca un şarpe toată copilăria mea mirosea a tine şi a gogoşi cu gem şi nu puteam să-mi iau jucăriile şi să plec îţi împărţeai singurătăţile cu mine şi temele iubirea o împărţeai în două în trei după cum bătea vântul şi valul pescar priceput~ 65 ~

Gabriela Mimi Bororianu foloseai mereu momeala care trebuie până vacanţele mele au prins miros de apă şi peşte nu purtai niciodată umbrela să te poţi înghesui în sufletul meu şi mă rotunjeam în şoaptele tale ca merele roasă de viermele geloziei desfrunzindu-mă cameleonic până mă contopeam cu toamna să nu mă mai recunosc îţi luai poeziile şi plecai pasăre călătoare coala albă rămânea plângând în ochiul de fereastră ningea liniştit iar cuvântului îi creştea tăiş de sabie să-mi amputeze amintirile în umbra tăcerilor ceasul îşi număra orele eu plecările şi venirile tale şi te zideam în mine ca pe un anotimp al trecerii mele ~ 66 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (34) 14.05.2017 ne jucăm de-a şoarecele şi pisica mie nu-mi place laptele tu nu ai sânge cald între noi păpuşile mele cu ochii lor de sticlă albaştrii prietenii te chemă la fotbal preferi pescuitul eu prefer poveştile de dragoste îţi place să modelezi cuvinte le găsesc dimineaţa lângă ceaşca de cafea muşc din ele ca dintr-un croissant să-mi ţină de foame până a doua zi îmi place să visez cu ochii deschişi ţie îţi plac filmele cu vampiri viaţa şi moartea două amante ce-şi dispută acelaşi barbat~ 67 ~

Gabriela Mimi Bororianu cheile se ţin la îndemână deşi sunt uşi ce niciodată nu se deschid nu suntem singuri fiecare îşi duce gândurile ca pe un bagaj nici setea nu e la fel eu mă mulţumesc cu o ceaşcă de şoapte ţie nu-ţi ajunge toată limpezimea cerului numai dimineaţa umbra ta cade tangenţial pe zâmbetul meu şi ne întâlnim cât pentru o respirare la capătul unui vers ~ 68 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (35) 15.05.2017 mi-e dor de mâinile mamei de primăverile cu cireşi în urechi deşteptătorul îşi face treaba alungă braţele somnului durerea rămâne ca un ac înfipt într-o păpuşă voodoo am adunat bucăţile inimii dar îmi lipsesc lacrimile care s-o-ntregească nu am nimic să-ţi dau nici întreg nici pe jumate apa e rece ca albastrul ochilor tăi când îmi mângâie obrazul încă miroase a lapte prins semn că vecina iar a rămas lipită de telefon cafeaua-i amară şi timpul prea scurt~ 69 ~

Gabriela Mimi Bororianu a mai trecut o noapte lumea nu ne aşteaptă iar tu nu ai bani destui să-i plăteşti o oră doar pentru noi mi-e dor de mâinile mamei ce ştiau pune răsaduri o sămânţă de iubire pentru poezia ce creşte în buricele degetelor tale curioase fluturi ce dispar după o zi ~ 70 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (36) 19.05.2017 te-am aşteptat la marginea gândului povestind cu vântul acolo unde ochiul de apă îmi zâmbea tremurat luna căzuse în melancolie cu faţa ascunsă în unde păsările îmi însoţeau aşteptările cu trilurile lor şi nimeni nu le înhămase încă cineva smulsese o bucată din inima nopţii şi-o aruncase în visul acela de revenea obsesiv încercam să-i adun lacrimile ce-mi pătau mâinile cu sarea lor nimic nu mă ajuta simţeam că mă înec în lipsa ta ca într-o mare de frunze~ 71 ~

Gabriela Mimi Bororianu unde lutul meu se transforma în nisip şi începusem deodată prin coşul pieptului să măsor timpul carul mare scârţâia din toate stelele de-i ajungea oftatul pe pământ numai tu nu te adunai rătăcit printre cuvinte nostalgic îngânai universul poate că mâine poate că mâine ~ 72 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (37) 21.05.2017 cu palmele muiate-n culoare deseneză-mă pe pânza cerului pe curbura dealurilor ori în mângâierea unduitoare a valurilor vreau să mă văd prin lumina ochilor tăi am ajuns să invidiez frunzele pentru viul lor pentru umbra pe care ţi-o dau şi mi-e aşa foame de o porţie de viaţă hrăneşte-mă cu degetele tale lungi în care penelul şi pana se simt atât de bine am nevoie de o perfuzie cu sângele albastru al zorilor sau cu verdele crud al ochilor tăi să trezesc cuvintele care au murit în mine~ 73 ~

Gabriela Mimi Bororianu îmbăiază-mă în notele glasului tău şi trezeşte în mine dorinţa de a trăi ascunde-mă în tine aşa cum ascunzi poezia ca pe o credinţă ca pe o taină şi învaţă-mă să simt din nou ~ 74 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (38) 23.05.2017 a primit marfă la magazinul din colţ cineva întrebase dacă s-au primit iluzii eu vroiam un tătic deşi nu ştiam dacă îmi vor ajunge banii strânsesem un pumn de monezi roşi mici cele mai frumoase ca ochii vânzătoarei care mă priveau ciudat nu avem tătici mi-a dat o carte nici măcar nu avea poze vecinul de peste drum citea ziarul dacă ştii să citeşti~ 75 ~

Gabriela Mimi Bororianu adevărul lumii e scris acolo printre rânduri m-am aşezat lângă el să învăţ şi eu mama mă striga la masă muşcasem deja din măr aşteptam să cunosc lumea ~ 76 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (39) 24.05.2017 femeile au pielea afurisită deşi unii ar zice că e dulce probabil de la coasta de drac li se trage unii le-ar căuta cusur ca la boabele de struguri alţii le-ar purta ca pe bijuterii toţi recunosc că au un rost deşi nimeni nu le cunoaşte alfabetul în care sunt scrise unii cumpără litere alţii bilete de tren viaţa e o călatorie numai dus şi moartea e tot o femeie nu ştii niciodată în spatele cărui zâmbet se ascunde femeile sunt ca anotimpurile sau invers cu ele nu ştii niciodată cum stai unii ar spune că sunt mai rele ca paianjenii alţii ar da orice să se lipească de şoaptele lor~ 77 ~

Gabriela Mimi Bororianu au buzele roşii ca păcatul deşi au mâncat primele din măr în ochii lor plouă indiferent de zodie unii spun că poartă magie în degete alţii că pot fi încătuşate cu un inel şi rochia de mireasă are farmecul ei în zorii zilei de după şarpele îşi schimbă culoarea ~ 78 ~

Nostalgiile cuvintelorNostalgiile cuvintelor (40) 27.05.2017 te ucizi cu fiecare cuvânt îl scoţi din tine ca pe un adevăr de care vrei să te dezici şi strigi în gura mare că nu eşti un înger ştiu nici oglinda nu-ţi poate arăta adevărul ce taie în umerii tăi crevase nu te minţii te-ai aruncat din cer poftind la merele roşii tot Eva e de vină ai să spui deşi dinţii tăi ar fi muşcat buzele izvorâtoare de patimi tu nu ai suflet te baţi cu pumnul în piept şi fugi pe linia ferată spre o altă destinaţie~ 79 ~

Gabriela Mimi Bororianu lăsând câte puţin din tine fiecărei femei pe care o întâlneşti ca pe o dovadă că Eva e vinovată de tot ce se intâmplă chiar şi moartea e tot o fiică a Evei merge alături de tine tu te aperi cu o chitară râzând şi diavolii au fost îngeri cândva... ~ 80 ~

Nostalgiile cuvintelorNostalgiile cuvintelor (41) 03.06.2017 lumea în alb-negru o comedie în trei acte recizorul strigă în porta voce priveşte împrejur curând va cădea cortina actori pe scena vieţii unora li s-au dat măşti altora li s-au repartizat dezamăgirile în doză dublă totuşi strălucesc deşi nu ştie nimeni când se lasă întunericul câtă nefericire arde în ei... se recunosc ca imaginile din oglindă ale aceluiaşi suflet şi n-au nevoie din litere folosesc limbajul durerilor ascunse~ 81 ~

Gabriela Mimi Bororianu cuvintele tac tace şi sufleorul catifeaua luceşte rece sfârşitul călătoriei în ochii tăi curcubeul şi-a stins culoarea ~ 82 ~

Nostalgiile cuvintelorNostalgiile cuvintelor (42) 04.06.2017cerul varsă călimarala ora când pământulintră în stare de veghete-aşezi dincolo de umbrefăcând aerul să freamăteca un vers ce taie timpulca o durere ce taie în minete recunosc după rimace amprenteazăstările mele cu numele tăuşi mă ardepână-n miezul fiinţeipână în locul unde eu-l meuse ascundenegându-ţi absenţaîmi lipseşti îmi lipseşti cum îi lipseşte trupului umbra cum îi lipseşte chipului~ 83 ~

Gabriela Mimi Bororianu imaginea din oglindă ca o bucată ruptă din suflet şi mi se scurge viaţa ca sângele dintr-o rană deschisă clipă de clipă picătură cu picătură şi nu ştiu ce să pun în loc să mă simt întreagă ~ 84 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (43) 12.06.2017 plouă în ritm de tango gândul scutură castanietele durerii luna îşi trage ceaţa pe ochi dincolo de norii căzuţi în aşteptare ochii tăi taie întunericul felii felii ca nişte bucăţi dintr-o inimă frântă sus în turla bisericii face profeţii o buhă clopotul îi duce ecoul mai departe plopii ca nişte lumânări stau de pază la căpătâiul nopţii ce moare repetat în fiecare dimineaţă precum speranţa la capătul fiecărui vis~ 85 ~

Gabriela Mimi Bororianu ţi-am uitat numele deşi îţi port conturul în fiecare fibră peste care a căzut umbra ta şi numai ploaia recunoaşte ruga paşilor mei în lacrimile dansului ~ 86 ~

Nostalgiile cuvintelorNostalgiile cuvintelor (44) 14.06.2017nu se mai recunoşteaprivea oglinda cu ochii goiai rătăcituluipoate se pierduse de sinesau poate doar ochiirefuzau să vadăîncerca să-şi adune urmelesperând să găsească drumulse opri pe stânca golaşăce sfida depărtărtărilecăutându-şi umbra în seninul de deasupraîşi goli mintea de orice gândridicând mâinilearipi cerşind libertate simţi deodată cerul lipindu-i-se de piele curgând cumva în interiorul lui ca o apă vie până în vârful degetelor până în calcâi până dincolo de stânca~ 87 ~

Gabriela Mimi Bororianu de sub tălpi ca o rădăcină de lumină ce-l ancora în viaţă şi îl înălţa pilon pe care să se sprijine eternitarea atunci ştiu că Dumnezeu îşi coborâse privirile în sufletul lui neliniştit aducând pacea de-acum putea merge lângă oameni ca şi cum ar zbura alături de îngeri ~ 88 ~

Nostalgiile cuvintelorNostalgiile cuvintelor (45) 30.06.2017 te-aşezasei acolo unde lumina tăia curmeziş aerul din cameră porţia mea o primeam în rate ca şi dragostea de altfel m-am întins la umbra ochilor tăi ca într-o sală de aşteptare atât de aproape şi totuşi la ani lumină distanţă degete imaginare învârt cheiţa cutia muzicala cântă balerina dansează nu voi înţelege niciodată acest mecanism numit viaţă cum nu voi înţelege vântul ce se leagănă-n frunze iubirea ta nu trece mai departe de piele vorbesc mult şi repede să umplu golul ce se cască între noi să nu ai timp să priveşti~ 89 ~

Gabriela Mimi Bororianu mai departe de zâmbetul ce-mi ornează buzele sângele încă pulsează ca o iluzie scoasă la mezat şi nu ştiu unde sunt în acest pumn de lut însăilat cu lacrimi şi cuvinte prezentul mă strânge din ce în ce mai tare de nu mai încap în palmele lui şi te privesc ca pe un trecător prin sufletul meu întrebându-mă dacă ţi-am fost gazdă bună ~ 90 ~

Nostalgiile cuvintelorNostalgiile cuvintelor (46) 07.07.2017îmi cerusei să-ţi dauo lingură de soareşi-un pumn de nisipnu ştiu dacă mai am cevadin visul acelasau mi-a trecut printre degeteca tinereţeaşi mi-e caldşi mi-e seteşi parcă mă ard amintiriledar nici un val nu trecedincolo de luciul fotografiei maşina salvării trecea cu sirena pornită moartea se ascunsese în ochiul de apă rămas după ploaie cineva întreba la cine-a venit la cine-a venit~ 91 ~

Gabriela Mimi Bororianu răspunsul nu venea de nicăieri tu tăceai şi aşteptai răbdător în alb şi negru ca o zi ce nu se va mai întoarce niciodată ~ 92 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (47) 15.07.2018 gândurile tale au colţi muşcă din carnea mea până la vis mă trezesc când ţipătul lor sfâşie pânza subţire a dimineţii îţi porţi cuvintele ca şarpele solzii îmbibate în venin mângâierile tale sunt reci şi alunecoase se încolăcesc peste suflet şi mă strâng mă strâng de parcă s-ar hrăni cu libertatea mea telefonul îşi zornăie clopoţeii ca o extensie a ta aproape că îţi simt degetele pe claviatura gâtului meu mă întreb oare la câte guri de aer mai am dreptul până îţi potoleşti foamea~ 93 ~

Gabriela Mimi Bororianu te îmbraci în umbre şi-mi arăţi din tine doar atât cât să îmi adormi întrebările şi nu ştiu cine eşti deşi mă amăgeşti că te cunosc mi-e frică de ziua de mâine ~ 94 ~

Nostalgiile cuvintelorNostalgiile cuvintelor (48) 25.07.2017 ploaia împrumuta glas dorinţelor mele răpăia muşcând din acoperişul de tablă mă miram că nu m-auzi nu aveai dopuri în urechi poate începusem să vorbim limbi străine sau poate vocile nostre emiteau pe frecvenţe diferite setea de cuvânt pierea înghiţită de burlanele ce huruiau sub şuvoiul apei ca un suspin în batistă fără răspuns noaptea cobora~ 95 ~

Gabriela Mimi Bororianu ca o mantie udă şi grea peste sufletul sfârtecat de fulgerele dorinţelor păreai la fel de departe ca zorii în mijlocul furtunii ~ 96 ~

Nostalgiile cuvintelorNostalgiile cuvintelor (49) 27.07.2017mă-ntreb dacă mă mai ştiidacă mă aştepţidacă ţi-e dor să-mi vorbeştimi-e teamăcă nu-ţi voi mai recunoaşte glasulşi chipul blândce se apleca asupra meadeşi din ce în ce mai multîl regăsesc în imagineace mă priveşte din oglindăuneori noaptea pe cărările visuluimă însoţeşte vag parfumulpalmelor taleşi chiar dacă părul meu nu mai are culoareîncă îţi simt degetelestrecurându-se prin el... îmi privesc mâinile şi te văd aplecată peste covată frământând pâine cu basmaua legata după cap~ 97 ~

Gabriela Mimi Bororianu verde şi moale şi mi-e dor deodată să simt odihna braţelor tale timpul şi-a pus distanţa între noi aducându-ne totuşi din ce în ce mai aproape până în clipa când arcul de cerc se va închide iar noi vom fi din nou împreună să mă aştepţi să nu-mi mai fie frică de necunoscut ~ 98 ~