ALEXANDRU LĂPUŞNEANUL

ALEXANDRU LĂPUŞNEANUL de Costache Negruzzi - comentariu – Nuvela “Alexandru Lăpuşneanul” este prima nuvelă romantică de inspiraţieistorică din literature română, o capodoperă a speciei şi un model pentru creaţiile apăruteulterior de acest tip. Apare în primul volum al revistei “Dacia literară” la 30 ianuarie 1840, alături dearticolul-program al romantismului românesc, răspunzând astfel uneia dintre direcţiileprevăzute de Mihail Kogălniceanu(istoria ca sursă de inspiraţie). Nuvela este o specie a genului epic care include un singur fir narativ, intriga şiconflictul sunt bine continurate iar accentual cade pe individualizarea personajelor, nu peacţiune. “Alexandru Lăpuşneanul” este o nuvelă istorică prin temă şi motiv literar central,sursele de inspiraţie specifice, prin conflict şi personaje atestate documentar şi princuloarea epocii. Este şi o nuvelă romantică deoarece are ca şi caracteristici tema şi motivulcentral, prin antiteza ca mijloc de conturare a personajelor, prin excepţionalulpersonajului creat şi a situaţiilor în care este pus şi prin descrierile cu caracterdocumentar, şi nu estetic. Negruzzi preia o serie de evenimente şi întâmplări din “Letopiseţul ŢăriiMoldovei” al lui Grigore Ureche, cum ar fi revenirea la tron a doua oară a lui AlexandruLăpuşneanul, întâmpinarea domnitorului, incendierea cetăţilor, omorârea celor 47 deboieri, îmbolnăvirea şi moartea lui Alexandru Lăpuşneanul la Cetatea Hotin prin otrăvireşi cele două replici ale motto-urilor pe care le aşează în capitolele 1 şi 4 (“Dacă voi nu mavreţi, eu vă vreu” şi “De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu”) Pentru a amplifica conflictul, Negruzzi apelează la licenţa istorică(abatere de laadevărul istoric), introducând două personaje, Moţoc şi Stoici, care nu mai erau în viaţăîn timpul celei de-a doua domnii a lui Lăpuşneanul.Nuvela are ca temă lupta pentru putere în epoca medievală, în timpul celei de-a douadomnii a lui Alexandru Lăpuşneanul în Moldova. Motivul literar central este tipicromantic, şi anume răzbunarea ca pedeapsă. Conflictul nuvelei este complex şi pune în lumină personalitatea puternică apersonajului principal. Principalul conflict, cel exterior, este de ordin politic: lupta pentruputere între domnitor şi boieri. Conflictul secundar, între domnitor şi Moţoc(boierul careîl trădase), particularizează dorinţa de răzbunare a domnitorului, fiind anunţat în primulcapitol şi încheiat în cel de-al III-lea. Conflictul social, între boieri şi domnitor, estelimitat la revolta mulţimii din capitolul al III-lea.Perspectiva narativă este obiectivă, aparţine unui narator omniscient, omniprezent şineimplicat. Naraţiunea este realizată la persoana a III-a. Ca tehnică narativă, putemremarca înlănţuirea cronologică şi cauzală a secvenţelor narative.

Indicele temporale şi spaţiale sunt determinate istoric(mijlocul secolului al XVI-lea, în cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul, la cetatea de scaun aMoldovei , Suceava; în al patrulea capitol, cetatea Hotin). Structura compoziţională este clasică, echilibrată şi simetrică(prin incipitul şifinalul care aparţin naratorului). Include patru capitole, fiecare precedat după modaromantică de câte un motto. Capitolele se constituie în momentele subiectului. Capitolul I curpinde expoziţiunea (întoarcerea lui Alexandru Lăpuşneanul latronul Moldovei, în 1564, în fruntea unei armate turceşti şi întâlnirea cu solia formată dincei patri boieri trimişi de Tomşa: Veveriţă, Moţoc, Spancioc şi Stroici) şi intiga(hotărârea domnitorului de a-şi relua tronul şi dorinţa sa de răzbunare faţă de boieriitrădători). Capitolul II corespunde desfăşurării acţiunii şi cuprinde o serie de evenimentedeclanşate de reluarea tronului de către Alexandru Lăpuşneanul: fuga lui Tomşa înMuntenia, incendierea cetăţilor, desfiinţarea armatei pământene, confiscarea averilorboiereşti, uciderea unor boieri, intervenţia doamnei Ruxandra pe lângă domnitor pentru aînceta cu omorurile şi promisiunea pe care acesta i-o face. Capitolul III conţine mai multe scene romantice, prin caracterul memorabil sauexcepţional, concretizându-se în punctul culminant al nuvelei: participarea şi discursuldomnitorului la slujba religioasa de la Mitropolie, ospăţul de la palat şi uciderea celor 47de boieri, omorârea lui Moţoc de către mulţimea revoltată şi “leacul de frică” pentrudoamna Ruxanda. În capitolul al IV-lea este înfăţişat deznodământul, moartea tiranului prinotrăvire. După patru ani de la cumplitele evenimente, Lăpuşneanul se retrage în cetateaHotinului. Bolnav de friguri, domnitorul este călugărit, după obiceiul vremii. Deoarececând îşi revine, ameninţă să-i ucidă pe toţi, doamna Ruxanda acceptă sfatul boierilor dea-l otrăvi. Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje excepţionale însituaţii excepţionale. Majoritatea personajelor sunt reale, atestate istoric. Sunt construitepe baza antitezei romantice(angelic-doamna Ruxanda – demonic-AlexandruLăpuşneanul; boier trădător-Moţoc – boier patriot-Spancioc şi Stroici). Alexandru Lăpuşneanul este personajul principal al nuvelei, personaj eponim şiromantic. Personaj excepţional, acţionează în situaţii excepţionale(de exemplu, scenauciderii boierilor, a pedepsirii lui Moţoc scena morţii domnitorului otrăvit). Este tipul domnitorului tiran şi crud, cu voinţă puternică, ambiţie şi fermitate înorganizarea răzbunării împotriva boierilor trădători, aceasta fiind unica raţiune pentrucare s-a urcat pentru a doua oară pe tronul Moldovei. Caracterizat indirect prin faptele şi atitudinile sale, Lăpuşneanul se dovedeşte unbun cunoscător al psihologiei umane. Un exemplu ar fi atitudinea lui faţă de Moţoc, pecare-l cruţă pentru a se folosi de el în aplicarea planului de răzbunare. Deţine artadisimulării, scena din biserică fiind foarte semnificativă în acest sens: îmbrăcat “cu marepompă domnească” se închină pe la icoane, sărută moaştele sfântului, îl ia martor peDumnezeu pentru căinţa de a fi comis crime, citează din Biblie, în timp ce pregăteşte celmai sadic omor din câte comisese – piramida de capete tăiate ale celor 47 de boieri ucişila ospăţul domnesc.

Este inteligent, dar perfid, reuşind să-i păcălească pe boieri, să manevreze peoricine şi să-şi ascundă adevăratele planuri de răzbunare, pe care le pune în aplicare cu osatisfacţie deosebită. Caracterizarea indirectă, prin faptele, vorbele şi atitudinile personajuluiconturează mai ales cruzimea, care este trăsătura dominantă a lui AlexandruLăpuşneanul. Printre faptele cumplite, putem enumera: leacul de frică, linşarea lui Moţoc,ameninţarea cu moartea a propriei familii, omorârea celor 47 de boieri şi piramida decapete. Moartea violentă, prin otrăvirea lui Lăpuşneanul de către blânda lui soţie, este oplată binemeritată pentru cruzimea sa. Modalităţile caracterizării directe de către narator contrurează portretul fizic şimoral, realizat prin redarea înfăţişării, a gesturilor şi a mimicii personajului. Celelaltepersonaje îl caracterizează şi ele în mod direct.. Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic, construit înantiteză cu Lăpuşneanul: angelic-demonic, bândeţe-cruzime. Este fiica lui Petru Rareş şireprezintă statutul femeii în Evul Mediu. Se căsătoreşte cu Alexandru Lăpuşneanul doardin dorinţa boierilor. Ea nu acţionează din voinţă proprie nici când îi cere soţului său săînceteze cu omorurile, nici când îl otrăveşte. Deşi în Evul Mediu femeia – chiar soţie dedomn – nu avea prea multe drepturi, doamna Ruxanda înfăţişează în nuvelă un caracterslab, care pune în lumină, prin contrast, voinţa personajului principal. Ca moduri de expunere, naraţiunea şi descrierea sunt reduse, naratorul obiectivlimitându-şi intervenţiile. Caracterul dramatic al textului este dat de rolul capitolelor întext, de realizarea scenică a secvenţelor narative, de utilizarea predominantă a dialoguluişi de minima interveţie a naratorului prin consideraţii personale. Descrierile au valoaredocumentară, nu epică. Descrierea cetăţii Hotinului, cu motive romantice(cetatea pustie,stâncile), are funcţie simbolică. Stilul narativ se remarcă prin sobrietate, concizie, echilibru între termenii arhaicişi neologici, o mare frecvenţă a gerunziului. Stilul indirect alternează cu stilul direct,realizat prin dialog şi intervenţie izolată. Limbajul personajelor este unul dintre principalele mijloace de caracterizare şiconcentrează atitudini, redă trăsături în mod indirect, prin replicile memorabile(“Dacă voinu ma vreţi, eu vă vreu!”). Fiind o operă literară istorică în contextul literaturii paşoptiste, “AlexandruLăpuşneanul” este o nuvelă de factură romantică prin respectarea principiuluiromantic(inpiraţia din istoria naţională), dar şi prin specie, temă, personaje excepţionaleîn situaţii excepţionale, antiteza angelic-demonic, culoarea epocii, spectaculosulgesturilor, al replicii şi al scenelor.