Revista Cervantes nr.14

Cervantes PRIeTeNII edITuRII INSPIReSCudiatic, fapt confirmat şi de decalraţiile martorilor legate de stabilirea valorilor estetice ale unei opere,care atestă că tânărul a dorit în repetate rânduri să morală, dreptul la libera exprimare şi respectarease asigure că a fost înregistrat de camerele video dreptului celuilalt, principii a căror armonizare seale muzeului (Un español se desnuda ante ‘El naci- tot încearcă, sporind acel „discurs critic asupra re-miento de Venus’ en los Uffizi, disponibil la primării sexului” pe care Michel Foucault l-a ana-http://cultura.elpais.com/cultura/2014/03/24/ac- lizat în trei volume ale Istoriei sexualităţii : „Setualidad/1395665139_510590.html). poate privi în familie tabloul lui Courbet fără a fi avertizat la intrare asupra caracterului sexual al ta- ................................................................................. bloului ?” – sună prima dintre întrebări (Le miroir Dincolo de aceste aspecte, subzistă totuşi de l’origine, în SecondSexe http://www.secon- dsexe.com/magazine/le-miroir-de-l-unul neclar : de ce, totuşi, a fost nevoie ca aceşti origine.html).tineri să se dezbrace pentru a atrage atenţia asupraunor opinii personale ? În fond, Deborah de Ro- Artele care se grupează sub termenul încă ne-bertis putea veni la Musee d’Orsay drapată în fru- asimilat în limba română de performance art, spremoasa ei rochie aurie şi cu toată recuzita acustică deosebire de artele spectacolului cu care se înru-complementară, iar Pino Olivera s-ar fi putut opri desc dar de care se deosebesc prin aceea că au unla demonstraţia vaporoasă cu petale. Optând pen- obiectiv stabilit şi nu simplul divertisment, şi nutru nuditate ei au obţinut însă reacţii mult mai pu- urmăresc neapărat o reacţie de la spectatori deşi,ternice decât dacă şi-ar fi prezentat acţiunile implicit o provoacă, iar în practică adesea perfor-îmbrăcaţi, lucru la care este de crezut că - nu merii au în vedere tocmai experimente care se ba-numai că se aşteptau - dar chiar şi l-au propus. Iar zează pe răspunsurile asistenţei (en.wikipedia).intensitatea reacţiilor se datorează tocmai carac-terului neobişnuit al acestui mod, în consecinţă, Există numeroase manifestări de acest gen,ceea ce au pus, ce au dorit să pună în discuţie cei preferate, se pare, în general de femei şi sunt poatedoi a fost tocmai valabilitatea interdicţiei de a privi şi mai contrariante cu atât mai mult cu cât nu suntcorpul uman gol, lucru pe care Pino Olivera îl sus- legate de o operă de artă, cum sunt prestaţiile unorţine a fi firesc, aşa cum crede şi o parte din asis- Milo Moiré şi Marina Abramović.tenţa reprezentată de promotoarea sa (fără voie ?)Susanna Mantovani, în timp ce alţii, conform Toate însă au drept numitor comun caracte-uzanţelor şi prejudecăţilor tradiţionale sunt de pă- rul neconvenţional, şi practica dovedeşte că pen-rere opusă. tru transmiterea mesajului intenţionat, recurg la metoda de a atrage şi a se impune atenţiei prin în- „Nu sunt un obscen. Pe cine am ofensat cu cor- călcarea unor principii, convenţii sociale şi norme.pul meu gol într-o sală plină de picturi ale unor cor- Cu cât sunt acestea mai adânc înrădăcinate în ju-puri dezbrăcate ?” (Albert Lladó , Adrián Pino : decata colectivă, cu atât mai eficient este răsunetul„No soy un obsceno“ disp. la : http://www.lavan- pe care îl provoacă răsturnarea lor. Tehnica de aguardia.com/cultura/20140326/54404062013/Adr utiliza interdicţia asupra privirii nu este însă o in-ián-pino-no-soy-un- venţie (post-)modernă, ea a fost utilizată nu doarobsceno.html#ixzz38CDJ9yU3 de curentul impresionist dar şi de vechii maeştrihtml#ixzz38CEx7Azw). Întrebarea, desigur reto- ai Renaşterii în artele plastice precum şi în ficţiu-rică, a lui Adrián Pino Olivera pune semnul ega- nea literară.lului între nuditatea „în stare naturală” şi ceapictată, calificând totodată drept artă acţiunile degenul celor practicate de el însuşi şi de de Robertis.La fel ca într-un un articol apărut după evoluţialui de Robertis, se relansează o serie de chestiuni 52

Revistă internaţională de cultură PRIeTeNII edITuRII INSPIReSCu3. aNGelICa BadeaÎn căutarea Paradisului (fragment) După mult, mult timp, oamenii au abando- neau cu mâncarea îndestulătoare, dar fără gust,nat adăposturile lor subterane şi au ieşit la supra- produsă de sintetizatoare. După un timp sinteti-faţă. Pământul, însă, nu mai arăta ca în imaginile zatoarele au început să se strice şi, cum nimenipăstrate în puţinele arhive care supravieţuiseră nu ştia să le repare, s-au văzut nevoiţi să caute întrecerii timpului. Şi nici cu cel din poveştile pe altă parte hrană.care obişnuiau să le spună bunicii lor nu mai se-măna. Oamenii au început să cutreiere Pământul în lung şi-n lat în căutarea unui loc în care să lo- Deşertul luase locul pădurilor, iar ploaia cuiască şi să înceapă o nouă viaţă. Unele triburicădea tot mai rar. Animalele se răriseră într-o au descoperit oazele ascunse printre nisipuri şiasemenea măsură încât te puteai numi norocos au învăţat să pescuiască. Altele s-au aşezat pe ţăr-dacă vedeai vreunul. Oraşele din oţel şi sticlă de murile lacurilor sărate, presărate din loc în loc deodinioară pieriseră sub dunele ce se întindeau vegetaţie sărăcăcioasă, şi au început să culeagăpână unde vedeai cu ochii. Doar spre ţinuturile fructe şi rădăcini. Unele, mai puţine la număr, aunordice, dincolo de crestele munţilor, peisajul era dat de un fir de apă, unde cirezi de animale ve-unul diferit, nisipul făcând loc zăpezilor veşnice, neau să se adape, şi au deprins meşteşugul vâna-iar căldura frigului atotstăpânitor. Însă nimeni tului. Însă nu toate au fost la fel de norocoase şinu îndrăznea să se aventureze până acolo din pri- nu toate au dat peste oaze, lacuri ori fire de apă.cina gerului ce îţi intra în oase şi a vântului ce Iar din pricina aceasta s-au iscat certuri şi s-auvuia vijelios, ridicând nori de zăpadă. purtat războaie. O vreme, oamenii au continuat să trăiască Un astfel de trib mai puţin norocos era şiîn jurul peşterilor ori cazematelor din care ieşi- Kavars, însă, spre deosebire de celelalte, era paş-seră. Ziua, când era cald, explorau împrejurimile, nic şi aşa fusese întotdeauna. Nu avea nevoie deiar noaptea se retrăgeau din calea frigului în adă- bunurile altora şi, cât au stat ascunşi sub pământ,posturile lor. Aveau grijă de copiii lor şi se hră- nimeni nu avusese nevoie de bunurile lor. Însă acum lucrurile se schimbaseră. Sintetizatoarele se defectaseră, mâncarea se terminase, iar din în- treg tribul nu mai rămăseseră decât Nansuk şi Se- rena. Ceilalţi pieriseră rând pe rând, atinşi de boli ori bătrâneţe. – Şi acum ce ne facem? îl întrebă într-o zi Serena pe Nansuk. Nansuk se aşeză lângă ea pe canapea. Era conştient că nu mai puteau trăi în cazemata lor, însă nu ştia ce să facă.53

Cervantes PRIeTeNII edITuRII INSPIReSCu – O să mergem spre apus, îi răspunse acesta promise că aşa o să facă. Nu îi plăcea să o vadădupă câteva clipe de tăcere. Cândva a fost o mare supărată.în acele locuri, iar dacă a mai rămas ceva din easunt sigur că o să găsim mâncare din belşug. A doua zi, şi-au strâns lucrurile necesarePlantele au nevoie de apă, la fel şi animalele. pentru călătorie, şi-au luat adio de la locul în care-au petrecut atâta amar de vreme şi au pornit – Însă nu crezi, îi zise Serena, că or să fie la drum, neştiind ce avea să-i aştepte. Mergeaudeja alte triburi acolo? Şi ştii şi tu cum sunt cele- încet, căci soarele îi ardea, iar picioarele li selalte triburi, ai văzut doar cât de războinici şi afundau în nisipul fierbinte, călăuziţi de speran-aprigi sunt. Nu ar fi mai bine să o luăm spre ţele pe care şi le făcuseră. Din când în când, senord? Poate avem noroc şi dăm peste pământuri mai opreau pentru a-şi şterge frunţile de sudoarefertile şi nelocuite. şi a lua o gură de apă. De jur împrejurul lor, pei- sajul era dezolant: doar dune aurii de nisip ce se Da, îi văzuse. Nu trecuseră nici două săptă- unduiau în căldura soarelui şi dădeau naşteremâni de când ultimii oameni, nişte nomazi în unor imagini înşelătoare. Erau mirajele de carestraie cârpăcite, le-au distrus rezervele de apă şi le povestiseră părinţii lor şi care rămâneau de fie-au încercat să pătrundă cu forţa în adăpostul lor. care dată departe, oricât de mult s-ar fi apropiatS-au străduit o zi întreagă, după care, văzând că de ele. Când a venit seara, s-au oprit şi au scosnu pot găuri învelişul din metal cu armele lor, s- corturile din rucsaci.au dat bătuţi şi şi-au văzut de treabă. Serena a rămas să întindă corturile, pe când – Nu ne putem permite sa rătăcim prin de- Nansuk a pornit să cerceteze împrejurimile, săşert, îi răspunse Nansuk. Şi nu-ţi fie frică de oa- vadă dacă poate găsi ceva de mâncare pentru ameni, avem suficiente arme, iar dacă-i luăm prin nu fi nevoit să o consume pe cea din rucsac. Nusurprindere... se ştia cât avea să dureze călătoria lor ori dacă mâncarea pe care o aveau avea să le fie de ajuns, – Nu, îl întrerupse Serena, nu mai vreau dar nu voia să rişte. S-a întors peste aproape unlupte. Din pricina luptelor am stat vreme de atâ- ceas, fără să găsească nimic.tea generaţii ascunşi sub pământ. Un timp au rămas tăcuţi, neştiind ce să-şimai spună. În cele din urmă, Serena s-a ridicatde pe canapea şi s-a apropiat de el. L-a privitdrept în ochi şi i-a zis: – Promite-mi că n-ai să-ţi foloseşti armadecât pentru a te apăra. Şi, dacă o fi să dăm deoameni, lasă-mă pe mine să vorbesc cu ei. Nansuk nu era deloc de acord cu ea, însă îi 54

Revistă internaţională de cultură PROZă ludICădaNa IlINCaStudii:Liceul de matematică-fizică ,,Ion Maiorescu“ din Giurgiu, licenţiată a Facultăţii de Finanțe-Bănci și Contabilitate, Academia de Studii Economice din București, studii postuniversitare;debut literar: revista ....liceului , cu versuri, l988;activitate literara: publicări de proză în grupuri literare precum și pe pagina și pe blogul personal“Povești pentru copii și părinți” de pe facebook COPIII ZÂNEI Cândva, în vremuri îndepărtate, zânele locuiau pe un târziu, toate privirile se îndreptară către cea maipământ în bună pace cu oamenii. bătrână şi înțeleaptă dintre zâne, care până atunci nu făcuse decât să stea să asculte, fără să scoată un cuvânt. Nimeni n-avea voie să le calce pământurile. Doar eleaveau dreptul să iasă din împărăția lor şi să se plimbe - O să-i luăm copiii şi o să-i dăm tatălui iar pe Zamfiranestingherite prin toate colțurile lumii. Era o lege nes- o s-o închidem pe veci în Pădurea Întunecată!crisă şi sfântă ca zânele să nu se îndrăgostească de pă-mânteni. O pedeapsă mai cruntă nici că se putea. În zadar protestară zânele mai miloase, încercând să îndulcească Zânele aveau suflet bun, ajutându-i întotdeauna pe pedeapsa Zamfirei. Toate o iubeau, dar ştiau că nu e loccei nevoiaşi. Petrecându-şi foarte mult timp printre oa- de iertare.meni, Zamfira, mezina zânelor, se îndrăgosti deun tânărțăran gospodar, pe nume Lisandru, care locuia lângă - Măcar să-i lăsăm copiii! le rugă cu lacrimi în ochi,împărăție. Se întâlnea pe ascuns cu el, trăind o poveste prietena cea mai bună a Zamfirei, ştiind că pe Zamfirade dragoste neasemuit de frumoasă. Ştia că într-o zi va n-o să o doară atât surghiunul, cât despărțirea de copii.fi nevoită să-l părăsească, aşa cum ştia că dacă zânelevor afla secretul ei, nu-i va fi deloc bine. Dar nimeni n-o ascultă. Nici măcar rugămințile fierbinți pline de jale ale Zamfirei, care ar fi fost în stare Zamfira născu în secret doi copii gemeni: o fetiță şi să renunțe şi la nemurire, nu le înduplecară să-i lase co-un băiețel care semănau ca două picături de apă, piii. O duseră în Pădurea Întunecată, apoi lăsară copiiicuminți şi de-o frumusețe fără egal. Le puse numele într-un coş, la uşa casei lui Lisandru. Copiii veniseră caDragobete şi Drăgaica. Când celelalte zâne aflară despre o binecuvântare şi îl mai făcură pe Lisandru să uite denelegiuirea Zamfirei, se făcură foc de supărare. Se dorul de Zamfira, neştiind ce se întâmplase cu ea şiadunară de îndată la sfat. Trei zile şi trei nopți vorbiră, neştiind unde să o caute. În zadar încercă Zamfira săse certară şi se sfătuiră şi tot nu reuşiră să pice la pace. găsească o cale să iasă din pădure. Un zid nevăzut ii tăia întotdeauna calea. Îşi făcuse o coliba din crengi şi frunze, - S-o iertăm! zise o zână mai inimoasă. E prea tânără în care se adăpostea de vreme rea. În fiecare zi da ocolşi nu şi-a dat seama că greşeşte! pădurii, scrutând cu privirea ogoarele din jur, sperând că într-o bună zi o să-şi vadă copiii. Zi şi noapte îi strigă - Ba bine că nu! zise o alta cu înverşunare. Dacă a neobosită. În liniştea nopții, țăranii care locuiau în satelegreşit, să plătească! din apropierea pădurii, auzeau bocetele şi jalele Zamfi- rei. Niciodată nu fuseseră mai speriați şi teama că un - Bine, bine, dar ce pedeapsă să-i dăm? monstru îşi făcuse lăcaş în Pădurea Întunecată, îi făcea Se aflau în mare impas. Niciodată, în existența lor de să-şi țină copiii şi drumurile cât mai departe de aceasta.sute de ani, nu se întâmplase ca o zână să fie pedepsită.Oare ce pedeapsă să-i fi dat ca să fie învățătură de minte Trecură anii iar Dragobete şi Drăgaica crescură. Erauşi pentru celelalte zâne? nedespărțiți şi oriunde ar fi mers unul, nu se lăsa dus - Să nu mai iasă niciodată din împărăție! zise una din- fără celălalt. Într-o zi, tatăl aduse în casă o femeie ca să-tre ele. l ajute să țină gospodăria. Copiii se bucurară, căutând - Să o ținem închisă 100 de ani în camera ei! se auzi în ea mama pe care nu o avuseseră niciodată. Dar fe-o altă voce. meia, haină la suflet, încercă să-l întoarcă pe Lisandru Dar niciuna dintre pedepse nu era îndeajuns de dură, împotriva copiilor, acuzându-i pe nedrept de tot felul depentru ca celelalte zâne să nu cadă în acelaşi păcat. Într- 55

Cervantes PROZă ludICărele. Văzând că n-are sorți de izbândă ca să scape de Nimeni şi nimic … Lupii se strângeau în cerc în jurulcopii din casă, femeia ticlui un alt plan. copiilor, apropiindu-se din ce în ce mai mult de ei. Ini- mioarele lor nevinovate se făcură mici cât un purice, - Copii, tatăl vostru mi-a cerut să-i gătesc astăzi o ciu- ştiind că era mult prea târziu ca cineva să-i mai poatălama de hribi. Ia să mergeți voi în pădure şi să culegeți salva. Se şi vedeau sfâşiați de colții neiertători ai fiarelor,niscaiva hribi! le zise ea, întinzându-le un sac. când o voce ca de tunet făcu animalele să o ia la sănătoasa, schelălăind speriate ca de moarte. Dintre co- - Mergem, mergem! strigară copiii bucuroşi că pot paci apăru o creatură minunată, răspândind lumină înface ceva pentru tatăl lor. Nu auziseră niciodată vor- jur. Părul lung şi negru încadra o față frumoasă şi sebindu-se despre Pădurea Întunecată aşa că nu-i încerca răsfira în plete lungi peste veşmintele albe ale femeii.nicio teamă. Ba dimpotrivă, curiozitatea ii mana şi maitare de la spate. Zamfira, pentru că ea era salvatoarea, îi eliberă pe copii din încâlciturile plantelor şi luându-i de mână, - Să nu cumva să vă luați cu joaca şi să uitați să veniți! plecă cu ei spre colibă.Vedeți că în adâncul pădurii e o poieniță însorită, undecresc o sumedenie de hribi mari, frumoşi şi suculenți. - Cum vă numiți, dragii mei şi ce căutați aici? îiAcolo să vă duceți! întrebă ea, sorbindu-i din priviri, după ce le astâmpără setea şi foamea. Copiii vrăjiți de frumusețea şi vocea fe- Ajunseră într-un suflet la pădure, chiuind a veselie. meii abia dacă o auziră.Pătrunseră printre copaci, fără să stea vreo clipă pe gân-duri. Pe măsură ce înaintau, se făcea din ce în ce mai în- - Eu sunt Drăgaica şi el e fratele meu Dragobete.tuneric şi începea să-i cuprindă neliniştea. Un țipăt Îi povestiră despre tatăl lor, despre satul în care lo-sinistru spinteca văzduhul, făcându-i să se-nfioare de cuiau şi cum femeia din casa lor îi trimisese la cules deteamă. Îşi prinseră strâns mânuțele şi continuară să se ciuperci. Zamfira plângea de bucurie acum că-şiafunde în pădure, sperând că în curând vor vedea lu- regăsise copiii dar nu ştia cum să le spună că ea e mamamina din poieniță. Când bezna le făcu imposibilă înain- lor.tarea, încercară să se întoarcă, dar era prea târziu. Se - Îți mulțumim zână bună! Îi ziseră copiii la unison.rătăciseră. Lianele le încolăciseră picioarele şi ii făcuseră Acum plecăm acasă. Tare îngrijorat trebuie să fie tata!prizonieri. Se aşezară lângă un copac, încercând să-şi Deşi trecuseră anii, Lisandru încă îşi păstrase loculslobozească picioarele. Mâinile lor firave se luptau cu în inima Zamfirei. Aceasta simțea că şi el iubea copiii laplantele tăioase care le străpungea carnea, mirosul de fel de mult ca şi ea şi nu putea să-i ia de lângă el. Mersesânge cald stârnind simțurile fiarelor pădurii. Frigul în- cu copiii până la marginea pădurii şi se opri. Îi îmbrățişacepu să le pătrundă în oase. cu multă dragoste. - Promiteți-mi că o să veniți ca să mă vedeți în fiecare - Ajutor! strigă Dragobete, sperând că cineva o să-l zi! îi rugă Zamfira cu durere în suflet.audă şi o să vină să-i salveze. Dar copiii simțeau şi ei legătura aceea puternică, ascunsă, care nu-I lăsa să se desprindă de lângă Zam- Nu mai ştiau cât timp trecuse de când se aflau acolo. fira.Gâtlejurile li se uscaseră, tot strigând după ajutor. Fără - Hai cu noi, zână bună! Tata o să se bucure să tesă-şi dea seama, de frig, de oboseală, de frică fură cunoască şi o să te răsplătească pentru că ne-ai salvatcuprinşi de somn… un somn adânc şi liniştitor. Se viața! îi ziseră copiii cu priviri rugătoare.treziră într-un târziu, îngrijorați că tatăl n-o să aibă ce Zamfira se lăsă purtată de copii şi fără să-şi dea seamamânca la prânz din pricina lor, uitând că erau prizonierii se trezi dincolo de zidul nevăzut. Pasămite copiiipădurii. Când se dezmeticiră, strigară din nou după aju- rupseseră vraja.Ajunseră pe înserat în casa lui Lisandru,tor. Urlete fioroase răspunseră chemării copiilor. În în- care se bucură să-şi revadă copiii. Când o văzu pe Zam-tuneric începură să se aprindă luminițe, din ce în ce mai fira, inima începu să-i bată puternic şi fața i se luminăaproape şi mai multe, prevestitoare de rău. O țâşnitură de bucurie. Mare bucurie fu în sufletul copiilor cândaduse un lup mătăhălos lângă copii, care țipară de frică. aflară că zâna era mama lor.Văzând fiara lângă ei, rânjind şi arătându-şi colții uriaşi Zamfira se căsători cu Lisandru şi astfel renunță laşi ascuțiți în lumina obscură, se strânseră puternic în nemurire.Trăiră fericiți, alături de copiii lor, până labrațe, tremurând neajutorați şi căutând să capete curaj adânci bătrâneți. De-atunci, zânele nu se mai arătară oa-unul de la celălalt. menilor. - Ajutor! strigară disperați copiii, cu o ultimă speranțăîn suflet că cineva îi va ajuta să scape de gurile lihnite defoame ale lupilor. 56

Revistă internaţională de cultură PROZăION-lIVIu MICuData naşterii: 19.05.1966Locul naşterii: Comuna Colibaşi, judeţ GiurgiuStudii: Liceu Industrial Electronica, promoţia 1984Activitate literară: Postari pe grupurile de facebook : ¤ Cervantes - Revistă Internaţională deCultură; ¤ Tinere Talente - (poetica ); ¤ DOR de DOR; ¤ Pagina literară COINCIDENŢE Au mai trecut câteva zile de la întâlnirea noastră Încerc să trec în revistă toți prietenii mei şi săşi de fiecare data când am sunat-o, am discutat cu găsesc unul care merită încrede să îi spun secretulea aceleaşi banalități: meu. Gândul mă poartă spre Iulică. Destul de ciudat! Pe el l-am cunosut în urmă cu trei, patru ani şi în -Bună ce faci? afara faptului că semănăm extraordinar de mult -Muncesc! (încât sunt mulți care ne confundă) nu prea avem -Şi cum îți merge? alte lucruri în comun. Trece uneori pe la mine pe la -Prost! Tu ce faci? magazin, unde discutăm fel de fel de banalități, deci -La fel! (de prost) Am sunat să îți aud vocea, îmi nu pot spune că avem o prietenie deosebită. Oare,este dor de tine. de ce mă poartă gândul spre el şi nu spre alți prieteni -Înțeleg, înțeleg! pe care îi cunosc de o viață? Aş fi vrut să aflu atâtea lucruri despre ea, îmi Este posibil, ca şi obsesia mea cu privire la Mirela,doream să aflu ce crede despre viitorul relației noas- să fie tot din cauza milioanelor de gânduri şi discuțiitre. Tot timpul zilei purtăm discuții imaginare cu ea imaginare pe care le am zilnic cu ea. Fac ce fac şişi îmi cream fel de fel de scenarii şi răspunsuri pen- gândul meu se întoarce de fiecare dată la ea. Nu maitru a fi pregătit în momentul în care o voi suna. De pot, nu mai suport, îl sun pe Iulică.cum îi auzeam vocea, mă pierdeam şi nu mai eramîn stare să leg două cuvinte şi o lum de la capăt cu Sună! Bine că nu are telefonul închis. Las să sunebanalul ”-Bună ce faci?”. De câte ori o întreb „-Când de trei ori, aşa cum fac de obicei, dar nu răspunde.ne întâlnim?”, răspunsul este acelaşi „-Nu ştiu, zilele Mai bine închid. Ştiu că are mesagerie şi intră la alastea!”. Răspunsul acesta îmi crează o stare de bine, patrulea sunet, nu am chef să vorbesc de unul singuram o speranță, deja încep să fac planuri cum şi unde ..ne vom întâlni. Poate la mine, poate la ea, sau ori-unde altundeva, numai să scape de teama că ne -Alo!Se aude o voce gâfâită în difuzor.poate vedea cineva, atunci când ne întâlnim prin di- -Salut, sunt eu, Chelu!verse parcări mai retrase. Uneori, nu-mi pasă dacă -Am văzut că eşti tu şi sunt surprins! Ce este cune vede cineva. Îmi doresc să fim văzuți şi aşa poate tine? Am observat că de două zile nu ai mai apărutrelația noastră va luă o altă întorsură. pe la magazin? -Da! Întradevăr, am ceva probleme! Tocmai de Deşi a trecut aproximativ o oră de mers cu aceea te-am sunat. Ai câteva minute disponibile?maşina prin traficul infernal din oraş, nu am putut Simt nevoia să vorbesc cu cineva.să îmi abat gândul de la ea. Ajung acasă şi încerc să -Bineînțeles! Sunt tot numai urechi. Mai cevaîmi găsesc o activitate care să mă captiveze astfel decât un măgar.încât să o uit, dar nu pot. Simt nevoia să discut cu -Deşi ştim foarte puține lucruri unul desprecineva despre ea. Dar cu cine? Cui pot să spun toate celălalt, eu simt nevoia şi am încredere să-mi deschidaceste gânduri şi trăiri să-mi descarc sufletul? sufletul în fața ta. 57

Cervantes PROZă -Mă bucur să aud asta şi îți promit că nu te voi nume: “Fata în iarbă”). Presupunând că, tot um-dezamăgi. Te ascult! blând, albinuța noastră şi pe flori şi pe sub flori şi pe fuste şi sub fuste, obosită şi derutată, a crezut că -Aş dori să încep cu o posibilă explicație a faptu- a ajuns la stupul plin de miere, (ce avea ea pe „picere”lui că semănăm atât de mult. -limbaj specific zonei-) şi zdup, s-a vârât în stup. Şi uite aşa s-a întâmplat, că fata s-a înțepat, şi apoi s-a -Ia să aud, deja sunt curios! tot umflat. Când nouă luni s-au făcut, un băiat ea a -Şi eu m-am gândit de nenumărate ori, de unde născut. Eu, cred că-s făcut din flori! Tata, de preapână unde, asemănarea asta teribilă între noi. Ştii, multe ori, spune că eu nu-s al lui. Sunt băiatulnu vreau să jignesc pe niciuna dintre mamele noas- nimănui!tre, că ar fi fost mai,... nu ştiu cum şi nici pe tațiinoştri că ar fi fost nişte fustangii, dar totuşi cred, că -Da! Interesantă poveste, cine ştie poate că esteam găsit o explicație. adevărată, şi unde mai pui că şi frate-miu seamănă În urmă cu aproximativ patruzeci de ani, părinții foarte mult cu mine. Cred că nu a fost o singurănoştri aveau mai mult timp liber şi probabil că într- albinuță, a fost un roi. Dar spune-mi care esteun weekend ( care nici nu se inventase, la acea vreme adevăratul motiv pentru care m-ai sunat?erau la putere sărbătorile) într-o frumoasă zi desărbătoare ( de parcă ar fi şi sărbători nasoale,... de -Nu ştiu cum să încep. Posibil că aflând toatefapt sunt, dar acelea nu se numesc sărbători, le aceste lucruri despre mine, îți vei face o părerespunem înmormântări; tot un fel de chiolhan), posi- greşită, sau poate cine ştie, mă vei înțelege. Darbil că, mamele noastre se relaxau şi ele după o acum prea puțin contează! Important, este faptul căsăptămâna de muncă la câmp, într-o poeniţă plină m-am îndrăgostit de o tipă! Mai mică cu zece anide floricele multicolore, fluturaşi, albinuțe şi fel de decât mine şi ea căsătorita şi cu un copil destul defel de gângănii, undeva în pădure la Blaj. Şi cum măricel. Sunt atât de obsedat, încât tot timpul nu măstăteau ele tolănite pe spate şi priveau cerul de un al- gândesc decât la ea, cum să fac să ne întâlnim săbastru spălăcit şi pătat ici şi colo de nori micuți şi facem dragoste. Spun toate acestea la foc automatpufoşi ( asemeni unei perechi de ismene vătuite din fără punct fără virgulă, de teamă de a nu fi întreruptdotarea unui flăcău care a avut poluții în timpul şi astfel să îmi pierd gândul.somnului ) visând la feți frumoşi călăre pe căiînaripați (că de zmei erau sătule) o albinuță care pol- -Până aici, înțeleg! Nu este nimic deosebit.eniza şi ea micile şi gingaşele floricele din decor, a Fiecare om trece prin asemenea momente în viață.poposit câteva clipe să -şi tragă sufletul, obosită fiind Spune în continuare, sunt aici s-a te ascult, nu te în-de atâta polenizat, fix-exact, pe o urmă de labă, de la trerup.nu ştiu care animal. Mai-mai, să rămână captivă înacea urmă de labă, cu picioruşele ei mici, mânjite Spuse toate acestea, de parcă mi-ar fi citit gân-până la genunchi de nămolul lipicios, cu un miros durile.dubios, care se găsea pe jos. Reuşi să zboare şi seapucă din nou să viziteze parfumatele floricele. Tot Încep să îi fac un scurt rezumat şi parcă măzburând din floare în floare şi din mărăcine în simțeam mult mai uşurat. Nu mai aveam acea strân-mărăcine, (că vorba aia: „floarea frumoasă printre gere de inimă pe care o simțisem până atunci.mărăcini creşte”) văzu un pâlc de floricele dese şi viucolorate, care emanau un miros deosebit. Coboară -Cam asta ar fi în mare povestea mea, şi-ţiea pe acel mirific petic de rai, (sau de vrei, spune-i mulțumesc pentru că ai avut răbdare să mă asculți.de plai; asta, metaforic vorbind, că doar acolo esteraiul pe pământ )şi, nu plăcută-i fu surpriza, când -Eu trebuie să îți mulțumesc pentru încredereasimți că acele flocirele, erau de fapt cusute cu ață, acordată, iar povestea-i încurcată.divers colorată pe o bucată de pânză destul de asprăla atingere. -Deja ai început să vorbeşti în rime. Şi mie îmi Era veşmântul fetei care se odihnea în iarbă ( ase- vin ades în minte, puhoi de rime. Chiar am scrismeni fetei de pe eticheta sticlei de vin cu acelaşi câteva poezii, unele fiindu-i dedicate ei. -Da! Întradevăr, am să mă gândesc în amănunt la povestea ta. Deocamdată nu ştiu ce să zic!. -Bine, frate! Acum te las. Trebuie să plec să iau copilul de la şcoală, ne mai auzim. Te salut ! Pa, pa! -Hai noroc! Ne mai auzim. 58

Revistă internaţională de cultură PROZăConstantin CostaChe CONSTANTIN COSTACHE (n. 28 octombrie 1957, în com. Mihail Kogălniceanu, localitateaCongaz, acum Rândunica, jud. Tulcea) a urmat cursurile Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân”din Constanţa (1977-1981. Adebutat, în 1985, cu schiţa „Stres”, în „Suplimentul Literar şi Artistic al Scânteii Tineretului”,fiind remarcat de criticul Alex Ştefănescu. În 1986 şi 1987 a publicat în „Luceafărul” nuvelele „Hora”şi „Rămas bun”, fiind remarcat de Iulian Neacşu şi Mihai Ungheanu.În anul 1986 a câştigat con-cursul de debut al Editurii Albatros. Un an mai târziu, a publicat „May Day” în volumul colectiv„Zece prozatori”.După 1990, a mai publicat nuvela „Cioplitorul” în revista „Porto Franco” şi a co-laborat la unele ziare ale perioadei, fiind legitimat la publicaţiile „Mesagerul” şi „Vânt bun”.A revenit,în 2013, cu volumul „May Day” (Editura Tritonic). La începutul anului 2014 a publicat volumul 1 al romanului „Urme peoglinda apei – să mori făcând orice să scapi din comunism” (Editura Ex Ponto). In august 2014 a publicat al doilea volum –„Urme pe oglinda apei – banii securităţii”(Editura Ex Ponto) – care va fi urmat de volumul 3 „Urme pe oglinda apei –destrămarea imperiului minciunii”, proiectat să apară în 2015.Fragment din romanul « Urme pe oglinda apei – Vol 2 – Banii securității » Brațele lui puternice o înlănțuiseră. Buzele undeva in ultimul rând a început sa strige: „Efierbinți le căutau pe ale ei. Ea se feri şi îl trase nebun! e nebun!”. Ravel, aflat după cortină, ar fiînăuntru. Împinse uşa cu piciorul în timp ce el o spus zâmbind: „Iar dumneata eşti o femeiepurta către pat. O aşeză cu grijă ca pe un trofeu deşteaptă şi se vede treaba că eşti şi singura care aprețios şi începu să o mângâie prin țesătura fină a avut curajul să retrăiască ce a simțit”.veşmântului. Se aplecă şi buzele lui le atinseră peale ei; o dată şi încă o dată şi încă o dată pentru ca Cât adevăr era în povestea asta nici Cristian şiapoi să se contopească într-un sărut pătimaş. Ar fi nici Lidia nu vor şti niciodată. Vor şti însă sigur căvrut să-i spună că o iubeşte, că i-a fost dor de ea, trupurile lor se mişcau ca într-un dans erotic pedar cuvintele nu mai aveau loc. Ea se lăsase moale notele Boleroului. Mâinile lui îi mângâiau coapsele.în mâinile lui. Mâna ei stângă căută pe noptieră, Ale ei îl strângeau cu putere, buzele lui coborau peuşor ca o mângâiere, până când găsi şi apăsă buto- gât înspre sâni, trupul ei se abandona săruturilornul unui mic casetofon pe care Cristian abia atunci lui pătimaşe. Era atâta pasiune în mângâierile lor,îl observă. Camera se umplu de muzica molcomă, încât acestea deveneau uneori dureroase. O dureredar fermă a Boleroului lui Ravel. Cristian îşi aduse plăcută şi excitantă, o durere care-i alimenta cuaminte cum o întrebase odată: dorința trupească. O dorință trupească asemănătoare cu foamea. Amândoi erau doi – Îţi place Boleroul? flămânzi hămesiți. Foamea de dragoste trupească – Da, răspunsese ea. crescuse zi de zi în lunga perioadă de aşteptare. – Ştii ce semnificație are? Unghiile ei ascuțite s-au înfipt adânc în pielea de – Nu. pe spatele lui. Îl primise între coapsele ei. El nu mai – Reprezintă tumultul iubirii într-un act sexual simți nicio durere. Auzea doar ritmul crescând alpus pe muzică. muzicii. Se simțea puternic. O subjuga şi o ocrotea – Ei, da? se mirase ea. în acelaşi timp. Simțea cum ea îl voia înăuntru. O – Se spune, continuase Cristian, că la premiera căldură plăcută i se plimba prin trup. Întâi la cap.de la Paris, sala a izbucnit în ropote de aplauze Apoi puțin la picioare şi mâini. Pe urmă, aceaatunci când orchestra a terminat. O femeie aflată căldură pornea de la extremități către bust. Se 59

Cervantes PROZăconcentra parcă toată mai jos de buric căutând un acopere goliciunea. Când o văzu, Cristian se ruşinăloc pe unde să iasă afară. Atât de intensă era, încât parcă de goliciunea lui şi intră direct în baie.explozia era iminentă. Când s-a produs, parcă totuniversul se hrănea din acea energie . Apoi încet, Lidia îl aştepta. Era contrariată. Cum pot uniiîncet se instală liniştea. Cristian se lăsă pe o parte oameni să intre cu opincile în intimitatea altora,lângă Lidia. Mâna lui era încă înlănțuită cu a ei. gândea ea. Ce satisfacție bolnavă poți avea făcândBuzele lor încă se căutau în săruturi scurte, dar asta? Când Cristian intră în cameră, îl întrebă:pline de satisfacția pe care ți-o dă împlinirea. Bo-leroul se terminase. Amândoi stăteau cu fața în sus – Crezi că astfel de oameni au o satisfacție pri-bucurându-se de starea de linişte. vindu-i pe alții cum fac dragoste? Lidia se ridică pe jumătate, se aplecă asupra lui – Sigur. Există oameni care îşi fac un țel din a-işi îl sărută apăsat, apoi se ridică cu totul şi se privi pe alții goi – aşa-zişii voayori. Pentru astfelîndreptă către masă. Trupul ei părea o sculptură de indivizi, a privi doi oameni goi făcând sex tre-perfectă în lumina difuză. Cristian o privea cu buie să fie satisfacția supremă. Probabil că noi amadmirație şi mândrie. Era mândru că trupul ăsta avut ghinionul, iar ei norocul să se afle astăzi aici .perfect i se dăruise lui. O privea cum se aplecă, iapaharele de pe masă şi se reîntoarce către pat. Îi în- Deodată îi veni în minte recepționera. Îi vorbisetinse unul lui. Băutura lor favorită. Duse paharul foarte îndatoritor după ce îi dăduse pachetul despre gură, dar se opri dintr-odată. I se păruse că Kent. Se ridică şi luă din geantă un alt pachet. Îşiaude o voce afară. Devenise foarte atent. Era încor- trase un pantalon şi o bluză şi ieşi pe uşă spu-dat ca un arc, când auzi clar: „E bună, mă!” Sări nându-i Lidiei:imediat şi trase draperia care acoperea fereastra.În penumbra de afară zări două siluete dispărând – O să aflu cine erau cei doi.de pe balcon. – Erau doi? se miră Lidia în urma lui şi se ridică speriată să verifice uşa de la balcon. O senzație de groază amestecată cu revolta îi Recepționera era la recepție cu ochii în registru.dădea un tremurat aproape imperceptibil al – Bună dimineața! salută Cristian.bărbiei. – Bună dimineața! îi răspunse ea. Parcă erați obosit. Dar cum să nu-ți treacă oboseala lângă o – Ce este? Ce s-a auzit? întrebă Lidia speriată. ființă atât de plăcută ca domnişoara doctor. – Nimic, răspunse el şi ieşi pe uşă în balcon. – Da, aşa este. Mi-a trecut orice urmă de – Eşti gol, Cristian, şopti Lidia cu pudoare. oboseală. Aş fi vrut să adorm, dar nu mai este po- El nu mai apucase să răspundă. Era deja afară sibil.pe balconul lung cât toată latura de nord a hotelu- Îi povesti recepționerei ce se întâmplase. Nicilui. Din loc în loc, panouri de sticlă cu inserție de nu a mai fost nevoie să o roage ceva. Ea îi întinsesârmă încadrate cu o ramă de cornier separau bal- registrul deschis.coanele pentru fiecare cameră. Nici urmă de cei – Sunt sigură că este vorba de cei doi bărbațicare-i priviseră când făceau dragoste. Parcă care au plecat cu câteva minute înainte de a coborîintraseră în pământ. Pentru Cristian devenise lim- dumneavoastră. Păreau precipitați. Acum înțelegpede că erau locatarii uneia din camerele alăturate de ce. Da, Doamne păzeşte, păreau oameni în toatacare ieşiseră pe balcon şi, văzând lumină în camera firea, bărbați serioşi. Deşi... Ştiți... Când s-au cazatlor, au devenit curioşi. Probabil că un colț al dra- m-am uitat puțin curioasă şi ei au spus că sunt cuperiei rămăsese netras şi pe acolo se vedea treburi de serviciu. Dacă vreți, puteți face oînăuntru. reclamație la Miliție. Poate că erau doi frustrați care se masturbau ui- – Să reclam ce? Că mă aflam în camera de hoteltându-se la ei, gândi Cristian şi intră înapoi în cu iubita şi că doi s-au uitat la noi? Nu cred că pri-cameră. Lidia îşi pusese veşmântul vaporos, să-şi vitul este ilegal. Sau, mă rog, chiar dacă este... ei vor nega tot, iar eu pot apărea ca un ciudat. – Aşa este. Aveți dreptate. 60

Revistă internaţională de culturăPROZă Cristian citise ultimele două nume din registru. doriți asta. Dumneavoastră vă trebuiesc oameniUnul dintre ele îi atrăsese atenția. Vasile Ion. Ciu- care să colaboreze facil şi nu îndărătnici ca mine.”dat, era acelaşi nume cu al securistului care îl che- „Orice fiară poate fi îmblânzită.” „Poate, dar dre-mase odată într-un birou la întreprindere. sorul să nu uite nicio clipă că fiara tot fiară rămâne, chiar dacă aparent ai supus-o cu biciul.” „Îţi place – Puteți să-mi spuneți cum arătau cei doi? Sau să pleci pe mare?” „Altfel nu mi-aş fi ales meseriadacă le-ați reținut numele, poate-mi spuneți cum asta.” „Atunci ştii că plecarea ta depinde de avizularăta Vasile Ion . nostru.” „Dacă ăsta ar fi prețul, prefer să nu plec. Îmi găsesc o slujbă la uscat şi mă descurc.” „Poate – Era aşa, mai țigănos, tuns scurt, un pic mai nu-i chiar atât de simplu!” „Nimic nu-i simplu şimic ca dumneavoastră de statură, şi cu un nas nici facil pe lumea asta.” Ofițerul se ridicase în pi-mare de ziceai că nu-i al lui. Da’ ce, îl cunoaşteți? cioare, deschise uşa şi spuse: „Sunteți liber, tovarăşe Răuță.” O spusese cu dorința de a avea ul- – Numele mi s-a părut cunoscut, da’ cred că-i timul cuvânt. Şi l-a avut. Cristian a părăsitdoar coincidență de nume, spuse Cristian, deşi încăperea fără a mai spune ceva.adevărul era altul. Acum un lucru devenea clar în mintea lui Cris- Îl recunoştea în descrierea recepționerei pe se- tian. Era urmărit de securitate. Dar era acest ofițercuristul care îl abordase cu câteva luni în urmă în- Vasile Ion gafeurul securității sau era altceva lacercând să-l determine să devină colaborator. Nu mijloc? Nici un copil mai răsărit jucându-se de-aspusese asta explicit, dar îi ceruse un raport despre securiştii nu s-ar fi deconspirat făcând-o peoamenii care crede el că ar vrea să-i facă rău. Lui voayeurul pe balconul unui hotel. Atunci înseamnăCristian i se păruse atunci un comportament de că securitatea voia ca el să ştie că este urmărit. Deamator. Adică îl întreba pe el de unde ar fi putut ce? Cred oare că aşa se va speria şi va ceda? Că vaaduna date despre el? Convorbirea aceea nu se ter- accepta să devină colaborator? Dar dacă areminase tocmai prieteneşte. Enervat de felul în care legătură cu moartea comandantului Drăgan? Nu,Cristian îl refuzase, ofițerul trecuse la amenințări. n-are nicio logică. Dacă ar avea legătură cu moar-„Aş putea să te închid în această încăpere până tea lui Drăgan ar fi fost o urmărire discretă,scrii ce ți-am cerut, sau aş putea să te forțez să o acoperită...faci.” „Chiar credeți că ați putea? V-aş ruga sărețineți că mâna mea scrie doar cu comandă de la Mulţumi recepţionerei şi îi lăsă pachetul decreier or, să-mi determinați dumneavoastră creie- Kent.rul să dea astfel de comenzi, mă îndoiesc că o vețiputea face. Şi nici nu văd ce motive ați avea să vă61

Cervantes FRaȚII NOȘTRI de PeSTe PRuTGRIGORe GRIGOReSCu(Chişinău)SAGA UNUI INTELECTUAL NAȚIONAL ELITAR Sublime surprize ale verii: nopțile albe pre- Travaliul său artistic a purtat pecetea icono-jubiliare ale acad. Ion Dediu sunt urmate de cele clasmului şi s-a manifestat la diferite meridiane şiprilejuite de regizorul şi scriitorul Nicolae Ursu. paralele: Copăceni, Tiraspol, Bălți, Chişinău,Doi nordişti simetrici, biometrici şi eclectici. Ul- Moscova, Padova, Târgu Jiu şi Bucureşti...tima ocazională întâlnire s-a produs în preajma Copământeanul, mihăileneanul (bălțeanul) Euge-evenimentului jubiliar pe tradiționalul său merid- niu Coşeriu a plecat la Paris pe jos. Ca şi celebrulian: Casa Presei - Uniunea Scriitorilor. gorjean Brâncuşi pe care-l citează copios, în spe- cial în monumentala somație lansată după Viitoarea lui legendă s-a lansat şi consacrat revenirea din Paris: ”V-am lăsat săraci şi proşti, v-fulminant prin anii 1972-75, fiind căpitanul am găsit şi mai săraci şi proşti”. Un alt remarcabilechipei TVC al Facultății de Geografie din cadrul copământean basarabean-gorjean scriitorul Grig-singurei instituții de studii superioare tiraspolene. ore Grigurcu nu ştim de-l flatează ori energizează.Apoi calitatea de fan spectaculos al fotbalului a Precum puțin ştim ce nu ştie, nu simte şi nu con-marcat şi a remarcat personalitatea lui inedită în simte N. Ursu, de nu-l copleşesc dictaturile şi im-spațiul fostului pe atunci ungheraş roşu al faimo- posturile...sului cămin nr. 1 şi al facultății. A evoluat ascen-dent ca intelectual rafinat şi pragmatizat, singulară Se mândreşte cu neamul ursenilor, insistândcoexistență a virtuților practic incompatibile, neapărat ca o stradă din sat să poarte numele luiplasându-l printre liderii incontestabili din pleiada Eminescu, iar alta - Creangă. S-a reromânizat,geografilor merituoşi, chiar superior şi domnitor modernizat şi aprofundat permanent. Nu-i atem-(în ierarhia administrativă primatul aparține dr. poral ori aspațial. Geografia şi omenia sunt sinon-M. Coşcodan, fost vice prim-ministru). Opinia ime, compatibilități nobiliare.respectivă a provocat interogația geografului,viceministrului Mediului, dr. Lazăr Chirică: dar Regizoral concepând şi gândind, este foartecum identificăm nivelul (coeficientul) intelectual complicat a ne imagina cum coexistă-n persoanaelitar, cărturăria performantă? Simplu. Pentru a dumisale regizorul, scriitorul şi actorul? De fapt,evalua şi savura, trebuie să cultivi şi să ctitoreşti, e dintre ultimii mohicani, reeditare a enciclope-nu să chiulangeşti. dismului (universalismului) apus în istorie şi glo- rie. Scenariul şi regia vieții sale a regizat-o Sunt arhicurios a afla ce crede despre aforis- autonom, nu-i bărbatul bancurilor dlui V. Cernei.mul drag sufletului nostru şi profesat de colegul Poate rosti prelegeri filosofice despre veşnicie şinostru, regretatul dr. Tudor Strişcă: lumea se îm- nerozie... E cavalerul speranței disperate, dar nu-iparte în geografi şi ... alții. Ori, dacă geograful, comedia scriitorului fericit (renegat de clasiculdoctorul în istorie, dl Dinu Poştarencu nu-i caustic). Adagiul antic - transformă totul în glumărătăcitor prin istorie, precum dumnealui prin şi scapi de orice probleme ori - abandonează tre-regie şi literatură? A însuşit virtuos cum e să fii in- cutul râzând (nu plângând sau blestemând), le-aterogatorul, judecătorul şi regizorul spectacolului valorificat creativ şi productiv, cu discernământ şilumesc. puritate etnică. 62

Revistă internaţională de culturăFRaȚII NOȘTRI de PeSTe PRuT Ereditar fiind un genotip excesiv de com- nişelor bioecologice, transpune teoria respectivăplexat şi extrem de prudent, eram antipodul nat- şi-n literatură (creație), fiecăruia atribuindu-i nişauralismului, democratismului, dezinvolturii, organică personalizată. Detestă snobii şi snobis-optimismului lui inepuizabil. Nu l-am apreciat mul atavic, etalat de protipendadele pururi şi per-adecvat la justa valoare mulți ani, astfel ratând val- manent prea numeroase şi silențioase.orile şi splendorile irecuperabile. Almanahul „Umoriştii gorjeni” ni-l prezintă Răspunsul dilematic - cum se ajunge de la elogios şi virtuos pe reputatul basarabean adoptiv.geografie la regie, actorie? - îl cunoaşte foarte bine, A complotat tacit devansând teoria periferiilorimplicaţiile şi argumentările teoretice sunt re- sacrificate. Prin regie a demonstrat că nu periferia,gizate, matematizate. Din mers a soluționat antica ci personalitatea concretă stabileşte nivelul intelec-dispută: - cum e mai bine - să fii specialist într-un tual al mediilor geografice de pe hartă. Mariidomeniu ori să faci facultatea scrisului? Conform copământeni bălțeni sunt mulți şi remarcabili, nuverdictului noicist, literatura, ca toate meseriile, o ştim unde se raliază şi printre cine sepierdere de timp. Numai că din literatură mai (auto)plasează: scriitorii Liviu Damian (în 1995 arămâne ceva. Din regie – posibil că rămâne fost inaugurată Casa memorială „Liviu Damian”),altceva... care excelează în cultul satului, Victor Dumbrăveanu, Luminița Dumbrăveanu etc. Trimiterea la surse este primordială pentruspadasinul virtuos şi polemistul judicios. Ca şi Sertariada ori saga celor patru manuscrise atrimiterea la ... origini de către unii impostori. traversat fosta inchiziție ideologică şi actualaNicu Ursu s-a plasat în epicentrul (etno)filosofi- cenzură economică, le-a regizat şi redactat taci-ilor, ignorând, evitând şi detestând absurdul turn, sperând ca schimnicul la sfârşitul luminos şicalomniilor. Tiraspolul i-a dăruit prima dragoste priincios. Demult este membrul onorabil aladmirată de colegi, pe care o etalează, dezinvolt, breslei scriitoriceşti (din oficiu).şi peste patru decenii. Surprinde memoria lui -(re)amintind o publicație din ziarul „Învățământul Era şi a rămas o personalitate atipică, chiarpublic” de acum trei decenii despre un film peda- entitate instituţională alogenă pentru inchiziţiagogic, dar uitată - cu desăvârşire - de autor. comunizatoare, păstrând identitatea şi integritatea şi-n epoca actuală, diabolizatoare. N-a abdicat şi Admite şi comite conştient tutuiala n-a trădat blazonul intelectualului (neo)modern -ipotezelor (tezelor) clasicilor: oamenii cu simțul novaţional şi naţional ca fiu princiar al neamuluiumorului au un suflet rău (Kant), el fiind excepția său.fericită. Organic nu concepe ravagiile răului, nu-ltolerează şi, principalul, nu-l înmulțeşte, îl Iulie 2014striveşte... E dintre coborâtorii ce se înălță de latemeliile pedagogiei naționale milenare? Pare că PS: Există şi asasinate din entuziasm (Cio-şi ce nu ştie - cunoaşte interesant şi captivant, ran). Sper că n-am comis infracţiunea ori excesulposedă harul cunoaşterii necunoscutului (țuțian laudativ care poate fi distructiv.gândind şi scriind). Fiind aderentul legității63

Cervantes eVeNIMeNT TABĂRA DE CREAŢIE LITERARĂSPONTaN, GHELARI, HUNEDOARA În perioada 4-8 august Au fost prezentate revistele:2014, la Ghelari, jud. Hune- Cervantes (George Terziu), Al-doara s-a desfăşurat ediţia a manahul oamenilor de la noiIII-a Taberei de creaţie (Dan Orghici), Noua provincieliterară Spontan, organizată Corvina (Eugen Evu). Lilianade cunoscutul om de Terziu a vorbit despre Edituracultură, Ion Scorobete. Inspirescu, despre cărţile real- izate şi despre perspectivele Participanţii, persona- acesteia.lităţi ale literaturii românecontemporane s-au întâlnit Au citit din creaţiile propriila Pensiunea Panoramic într- atât în tabăra de literatură cât şiun peisaj montan feeric, la întâlnirile cu alţi creatori dinvizând în perspectivă pa- zonele vizitate poeţii consacraţi:norama Munţilor Retezat. Ruben Bucoiu, Copil Ionuţ,Aceştia au fost (ordinea este George Terziu, Daniel Mariş,absolut întâmplătoare): Lu- Nicoară Isabela, Ion Scorobete,cian Gruia, Daniel Mariş, Is- Daniel Marian, Maria Niţu, Li-abela Nicoară, Ruben liana Terziu, Victoria Milescu,Bucoiu, George Terziu, Dan Vasile Morar, Dan Orghici,Orghici, Ion Scorobete, Ioan Copil, Daniel Marian, Tâlvescu Dumitru, Lucian Gruia precum şi tineriiIon Urdă, Eugen Evu, Maria Niţu,Tâlvescu Du- aspiranţi: Lorena Cristina Toma, Georgiana Sandu,mitru, Victoria Milescu, Vasile Morar, Ioan Vasiu, Andra Adam, Văcălete Camelia, Todoran Denisa,Liliana Terziu. Drăgan Claudia (ultimele cinci eleve la Colegiul Naţional I.C. Brătianu din Haţeg.) În cele cinci zile s-au comprimat într-o Ne-au onorat cu prezenţa domniilor sale mem-alternanţă inedită, poezie, proză, istorie, critică brii Uniunii Scriitorilor din România, locuitori ailiterară, lansări de volume de autori (George Terziu oraşului Haţeg: Constantin Stancu şi Radu Igna, pre-şi Daniel Marian), excursii în zone turistice de un cum şi autori din oraşul Orăştie: Gheorghe Pitarca şipitoresc absolut fabulos, întâlniri cu autori din Florin Drăghiciu.Orăştie şi Haţeg, ample respiraţii lirice şi pastile de Ne-au condus pe meleaguri încărcate de istorieveselie...spontană. directorul Geoparcului Dinozaurilor din Ţara Haţegului, Cristian Ciobanu şi directorul Muzeului de etnografie şi Muzeului de artă populară, Mihai Căstăian. Perla coroanei a constituit-o parcurgerea, în ul- tima zi, a incredibilei Văi a Cernei, itinerar care ne-a fost prezentat de Sergiu Tenter, locuitor al acestor mi- nunate meleaguri încărcate de pitoresc, de legendă, de istorie. liliana Terziu 64

Revistă internaţională de cultură lOC de daT Cu CaPuleuGeN eVu Motto : Noah: For the Cruelty of Men, Noé: Pour la cruauté des hommes. Un Noe dat pentru cruzimea oamenilor. Russell CroveFantasmAgora: care - pe – care în circumvalaţiunile sinan- google and magogle... Să fiu eu profetul mincinos, dar anticipînd trele şi Satrapiile „ sans frontiere” uzează de funiideductiv, toţi raptorii „ misionarişti” emanaţi – co- şi săpun, prin casele conspirative de acum, mau-rupţii şi urmaşii) odrasle, ai Cacialmalei, „ revo- soleele de mâine ale Puterilor răsPUTINeşti. Di-luţiei din decembrie”, şi (t)urmaşii, care acum lema veche nouă este cea a Utopiei locuiriiînfundă închisorile, cu mâna ciungă a securităţii legitime. Filosofii şi poeţii îşi ard- consumă tragi-and serViciilor, şi votul lesne-încrezătorilor DOG- comic, hârjoanele şi slujul electoralichesc, mult-MATRINEI, vor fi, mâine- poimâine, sanctificaţi semănînd cu cîinele comunitar. Cacialmiştii se bi-de biserica majoritară şi cele convergente, funcţie zuie pe dinamica hazardului nehegelian, „careulde cât şi cum se kombat între Ele, paradigmele cu de laşi”. Cei ce au urechi de auzit , să vadă, cei carevierme propriu, ale Determinismului- stigmei... au coşmare de transfigurat ) prin travaliuri stilis-Obiectele- scule ale practicienilor- patricieni sunt tice) –să regîndească! Jos cei de prea sus, sus ceimoaşele manipulabile- gonflabile, moaştele şi in- prea-njosiţi! Vivat omul- nou, omul românesc!formaţia ca dezinformaţie. Vai !, cum grăit-a unfrancez: „ fiecare naţie îşi are hoţii şi criminalii pe P.S.: Ar fi caragialesc dacă discursul în Parli-care şi-i merită”. Agenţiile „Sky trapss” din Cen- mente ar începe așa: „ deputaţi și deputane”! „Membri și membrane !” ? 65

Cervantes CeNaCluRI lITeRaReNicu CISMaRu SOCIETATEA CULTURALĂ ,,ANTON PANN”din RâmnicuVâlcea - 31 de ani de destin și valoare În urmă cu 31 de ani, membrii celor Popescu, Gheorghe Vlad. Aceşti scriitoridouă cenacluri literare vâlcene, ,,Arcade” consacrați, în marea lor majoritate membriişi ,,Anton Pann”, au pus bazele Societății ai Uniunii Scriitorilor din România, au con-Literare ,,Anton Pann”, semnând astfel stituit nucleul de bază în jurul căruia s-aun capitol important în istoria culturii constituit prima Societatea Literară, cu car-locale. acter juridic, din județul Vâlcea. Pe lângă ei, alte nume care, peste ani, În Actul constitutiv, apariția acestei au devenit sonore, sau care bat la porțileSocietăți era justificată astfel: ,,În dorința consacrării, au constituit temeliade a contribui la dezvoltarea tradiției acestei Societăți. Am intima aiciliterare a județului Vâlcea, doar câțiva oameni devotațiprin asigurarea cadrului condeiului, ce şi-au pus am-necesar pentru cunoaşterea prenta în cultura vâlceană:şi reflectarea artistică a Ion Barbu, Nicolae Bănică-realității socialiste, prin Ologu, George Achim,desfăşurarea unei activități Marin Bulugea, Cristianorganizate şi continui de Buricea-Mlinarciuc, Traianeducație estetică a maselor,cei mai jos iscăliți, am hotărât constituirea Cantemir, Nicu Cismaru, Mircea T, Crişan, Ghe-Societății Literare ,,Anton Pann”. orghe Deaconu, Gheorghe Dumitraşcu, Constan- tin Gibescu, Cristina Graur, Emil Istocescu, Peste 140 de scriitori consacrați şi începători, Tudor Iosifaru, Ioan St. Lazăr, Traian D. Lungu,proveniți din toate păturile sociale, oameni de Iulian Margu, Costea Marinoiu, Doina Eugeniacultură, cât şi membrii ai activului de partid re- Micleczi, Alexandru Mircescu, Mihai Mustățea,sponsabili cu activitățile culturale din județ (Ilie Elena Neacşu, Horia Nestorescu-Bălceşti, NicolaeBădițescu - preşedintele Comitetului de cultură şi Nistor, Nicolae Popescu-Urzică, Ion Predescu,educație socialistă, Vâlcea), au semnata deziuni de Felix Sima, Gheorghe Smeoreanu, Ion Soare,constituire a acestei Societăți. Gheorghe Stamate, Gheorghe Stancu, Elena Sto- ica, Corneliu Tamaş, Ion Tălmaciu, Petre Tănase, Dintre numele ,,sonore” ale vremii, amintim: Petre Tănăsoaica, Dan Tudor, Laura Vega, Gheor-Valeriu Anania, Gheorghe Anca, Nicolae ghe Voica şi alții. O parte din aceştia nu mai suntManolescu, George Țărnea, Constantin Zărnescu, printer noi şi se cuvine să le aducem un piosEugen Negrici, Constantin Mateescu, Doru omagiu.Moțoc, Al. Cerna-Rădulescu, Liviu Cernăianu,Ada Orleanu, Marian Papahagi, N. Gh. Popescu - Prima structură de conducere a Societății Li-Rebus, Ilie Purcaru, Dinu Săraru, Dragoş Serafim, terare „Anton Pann” a fost format dintr-un Con-Valeriu Sîrbu, Ion Stăvăruş, Ion Topolog, Gheo- siliu de conducere, din care făceau parte 17rghe Vlad, Elena Zarescu, Lucian Zatti, Alexandru 66

Revistă internaţională de culturăCeNaCluRI lITeRaRemembrii, respectiv: Ioan Barbu, Al. Cerna- să reconstruiască Societatea, sub denumirea deRădulescu, Gheorghe Dumitraşcu, Ioan St. Lazăr, ,,Sociatatea Culturală Etalon” care, după numaiTraian D. Lungu, Costea Marinoiu, Rodica Miha- câțiva ani, din cauza lipsurilor financiare, a su-lache, Doru Moțoc, Horia Nestorescu-Bălceşti, combat.Gheorghe Pițigoi, Cornel Rusu, Gheorghe Smeo-reanu, Ion Soare, Gheorghe Stamate, Ana Teodor- În anul 2000, Societatea a fost reînregistratăescu, Dan Tudor şi Maria Tureac; un birou la Judecătoria Rm. Vâlcea, sub denumirea de So-executiv din care făceau parte: Doru Moțoc - cietatea Culturală ,,Anton Pann”, la inițiativa omu-preşedinte, Ioan Barbu - vicepreşedinte, Ioan St. lui de cultură Mihai Sporiş. La baza acesteiLazăr - secretar, Rodica Mihalache - contabil, inițiative, a stat o altă listă cu membrii fondatoriHoria Nestorescu-Bălceşti - responsabil cu acti- în care se regăsesc foarte puțini dintre aceia carevitatea editorială, Gheorghe Smeoreanu - respon- în 1983, au pus bazele primei Societății.sabil cu activitatea cenaclurilor, Ion Soare - casier;şi o Comisie de cenzori formată din: Ioan Şahinian Activitatea Societății Culturale ,,Anton Pann”,- preşedinte, N. Popescu-Rebus – membru şi este recunoscută local şi național, datorită dimen-Laura Vega - membru. siunii valorii sale. În ciuda privațiunilor de ordin financiar, cei ce s-au ocupat de destinele ei au Sub această primă conducere, Societatea reuşit să valorifice potențialul cultural local printr-Literară „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, a o permanent preocupare în vederea organizăriiinițiat acțiuni cultural memorabile. unor acțiuni de promovare a acestora. Anii de transformare politică şi socială, au Trecută prin transformările despre care amgăsit Societatea Literară „Anton Pann” în amintit mai sus, Societatea Culturală ,,Antondegringoladă şi fiind considerată o „structură Pann” împlineşte, la finele lunii august, 31 de anicomunistă”, nimeni nu a îndrăznit să fluiere de activitate. Actuala conducere a hotărât săadunarea. În cea de-a doua parte a anilor 90, pa- sărbătorească evenimentul la începutul lunii sep-tronul televiziunii Etalon, Iulian Margu, a reuşit tembrie, când vor putea fi prezente personalități ale culturii româneşti.Fotografie de la Festivalul de poezie religioasă „Vasile Militaru” de la Ocnele mari (inițiat de Societatea Culturală „Anton Pann”). În spate monumentul deținutilor politici din închisorile de la Ocnele Mari, autor Petre Cichirdan (membru) 67

Cervantes CRONICă de CaRTe TăNaSe CaRaŞCa„dialog cu inima”, Marilena Velicu Prezentarea cărţii a fost făcută libere care îşi aşteaptă împlinirea.de Dl. Caraşca Tănase - scriitor, Prefaţa, conţinutul şi postfaţapoet, membru al Asociaţiei scri-itorilor Aegyssus din Tulcea. poetei Marilena Velicu din prezen- tul volum pot fi găsite concentrat, POETUL IUBIRII într-un singur cuvânt, un sinonim „Un poet al iubirii”, aşa aş numi- pentru toate trei la un loc, dar şio eu pe Marilena Velicu, trăitoare a pentru fiecare separat şi acesta esteplaiurilor nord-dobrogene în care cu siguranţă „DRAGOSTE”. Peceteas-a împlinit, a cules, a prelucrat şi a de „poet al iubirii” este un blazonîmbogăţit zestrea culturală ţesută cu artistic, plin de un lirism graţios dinmigală din fuiorul lânii merinos cu care se revarsă pe portativul doinitpoeme de o sensibilitate, naturaleţe al versului efluvii sentimentale eta-şi frumuseţe în care încap toate cu- late într-o simbolistică uneorilorile curcubeului. Versurile în dul- vecină cu erezia (ar spune unii!)cele stil clasic irump din prin patosul atitudinii, prin carac-profunzimea iubirii nu filozofale ci terul intim al mesajului plin deaievea, simţită şi nu poleită în culorile metalelor eleganţă graţioasă şi sinceritate cuceritoare, de o sen-scumpe, ce fură privirea, dar reci. zualitate fără frontiere, expansivă şi uneori chiar Începând cu anul 2008, Marilena Velicu a simţit o tiranică.nouă pasiune prin care să-şi strige bucuria sau Din punctul meu de vedere, „cartea de vizită” atristeţea iubirii, iar nouă cititorilor, să ne Marilenei Velicu, „dialog cu inima” este un titluîmpărtăşească dragostea pentru persoana iubită în fericit pentru volumul de faţă, deoarece concentreazăritm şi rimă cu porniri care îndeamnă la cântări prin în el ceea ce trece prin filtrul separator, dar şiîncântarea auzului, prin muzicalitatea valsului vienez, îngăduitor al simţămintelor umane raportate la se-dar şi al tangoului sudamerican care se împletesc în meni: dragoste, fericire, bucurie, certitudini, speranţe,ritmuri româneşti angajate şi strigate la hora satului. împlinire dar şi neîmplinire, indiferenţă, deznădejde,Poeme pentru el - ed. Sfântul Ierarh Nicolae-Brăila răutate, ură, etc. Dar dintre toate aceste simţăminte(2011); Vise prăfuite – ed. Singur-Târgovişte (2012); trecute prin filtrul inimii, dragostea, fixată în veşnicielasă-mă să cred – ed. Singur-Târgovişte (2012); cu săgeţile lui Cupidon, are în poezia Marilenei VelicuCafeaua de joi – ed. Tulcea (2013); Clipă în Rai – ed. locul ei indestructibil şi se regăseşte în proporţiiCenaclul de la Păltiniş (2013); Cafeaua de joi volumul diferite dar mai peste tot mereu tonice, în tot ceea cedoi – ed. PIM Iaşi (2013) – sunt volume de poezie pe reprezintă şi manifestă fiinţa umană. În ultima strofăcare Marilena Velicu le-a dăruit cititorilor cu încred- de la pag. 31 a poeziei „Prefaţă” poeta merge până laerea care nu a întârziat să confirme aşteptările. O serie a diviniza şi ridica dragostea la dimensiunile univer-de antologii în care autoarea volumelor de mai sus a sului: ”Refren de dragoste mi-e versul / Cu el străbat totfost selectată şi a publicat poeme, vin să completeze o universul, / Dar mă opresc o clipă-n viaţă / Să pun iu-diademă la care prin noul volum numit foarte inspirat birea în prefaţă”.„dialog cu inima”, Marilena Velicu îşi mai aşează un Deci, totul începe din iubire, iar creaţia divină estediamant lângă celelalte, dar şi lângă locuri rămase încă o rezultantă firească a dragostei, suprem sentiment al 68

Revistă internaţională de culturăCRONICă de CaRTecontinuităţii: O contopire clară de destine / Sunt eu… ficii, visând înspre mai bine: „sărut imaginar”,în poezie…doar cu tine (Doar cu tine, pag.33). „dorinţă ne-mplinită”, „speranţă” (Doar cu tine, pag 33) îşi au locul, rolul şi timpul lor, pentru că… În dragoste, aşa cum reiese din volum, dialogul cuinima este soluţia permanentă, cip-ul de legătură care …Pentru că, vine o vreme când, „Mă macin întredă cele mai sănătoase direcţii în viaţă. Comunicând pietre, fărâmă de nimic” (Fărâmă de nimic, pag. 73)prin iubire cu omul de lângă tine, îi dăruieşti tot ceea şi te întrebi: „Am fost eu salcie la mal, / Sau salcia m-ce e mai bun, frumos şi scump pe lume: sufletul a mângâiat pe spate…?” (Şi salcia se zbate, pag. 83),cacurăţit de orice ingredient şi inima, pe palmă. Dar urmare, „În ochi ne vom privi nostalgic” (SâmbătăMarilena fiind femeie, înţelege că „Femeie, doamnă, seara, pag. 44) şi atunci, „Nu mă-ntreba unde mi-emamă şi iubită, / Eşti floarea în culori de curcubeie, / chipul / S-a-mprăştiat precum nisipul / Gonind spreŞi-atunci când tâmpla ta va fi albită / Vei fi ferice că ai mare valul verde / Un ochi decide, altul pierde (Eşarfafost…femeie (Femeie, pag. 56). Dar femeia ştie că incoloră, pag.101) dar când, „Primesc în schimbomul de lângă ea este bărbatul pe care Dumnezeu i l- mirabile-mpliniri / Şi-adun în cartea vieţii amintiri”a dăruit „la bine şi la rău”, deci partenerul căruia îi (Iubire, pag. 36), „Deschid întâmplător registrul vieţiioferă totul, chiar şi florile lumii, de ziua lui şi nu / La pagina cu anii tinereţii” când „Eram înaltă, zveltănumai: „De Ziua ta şi macii-au înflorit / Şi roşul lor şi pletoasă / Cu ochi vioi şi gura mai cărnoasă” şi cuşopteşte: Te-am dorit! / Atunci, acum şi mâine, tot bucurie nostalgică „Mai răsfoiesc o pagină sau două, /mereu / Te voi iubi, că tu eşti soţul meu. (Te voi iubi, Sunt mamă, parcă am o faţă nouă! / Mă strâng în braţepag.58). Universul familiei se simte, se revarsă cu patru mâini firave,/ Ce astăzi sunt puternice şi brave”dărnicie din tocul înmuiat în călimara vieţii, în simţiri (Eram…, pag. 106).înălţătoare, la fiecare pas şi etapă trăite, dătătoare desperanţe cu ţinte visate spre perfecţiunea nudă. Chiar şi moartea, ultima etapă a vieţii, o dilemă existenţială, nu este privită cu dispreţ ci cu o toleranţă Dar dragostea mai are şi ungherele ei ascunse de poetică ce pare a fi mai degrabă o realitate nostalgicăochii indiscreţi dornici de senzaţii tari, pentru că peste care nu se poate trece fără împărtăşania vieţii,moral vorbind, „păcatul” şi bucuria contopirii dăruită din dragoste: „Ţărâna rece n-o urăsc de moartetrupurilor, Dumnezeu l-a dăruit pentru perpetuarea / Nici întunericul unde te caut”…„Mai lasă-mă o clipăspeciilor, iar nouă, oamenilor, pentru armonia după cruce, / În pumni s-adun o ploaie vinovată” (Şiridicată la rang de fericire: „Pe trupul dezgolit se joacă totuşi plâng, pag.41).tandru noaptea, / Prin părul răvăşit oează dulce,şoapta / Privirea ta mă arde, mă zvârcolesc gemând, / Iubirile Marilenei Velicu sunt un corolar proiectatCu focuri de petarde hrănesc un dor flămând (Adorm într-un luceafăr de razele căruia sunt aninate muzica,mereu visând, pag.86),sau: „Pe calea înflorită spre di- natura cu flora şi fauna ei, apa, aerul, focul şivanul cald”(Ochii tăi aprinşi, pag.100, sau: „Din pământul, naturalul deci, văzut, simţit şi ca supranat-ploaia care plescăie pe trupuri / Sub freamătul uralul şi, aş spune eu, toate la un loc, în Poezie: „Culori,şuvoaielor încinse / Să simt şi-n alte dăţi cum astăzi parfum, extaz, cânt de vioară, / Fiori, emoţii, inima-tremuri / Cu flăcările dragostei aprinse” (Aproape nfăşoară, /Petale crude, iz de iasomie / Şi fluturi galbenidezbrăcată, pag. 98). înfloriţi pe ie” (Se contopesc culori, pag. 50). Adunând „bulgări de speranţă” şi „pulbere de Ideea nobilă a iubirii străbate cu delicateţe carteastele”(Un strop de primăvară, pag. 37), autoarea ne Marilenei Velicu, de la un capăt la altul cu tot cedovedeşte că trăieşte în realităţile zilelor noastre: „Mă conţine bun şi rău acest simţământ care neplimbă inima printre cuvinte / Emoţii, umblet, gânduri proiectează pe noi oamenii în Edenul fără limite aldeşirate, / Căderi, urcuşuri, toate îndurate”(Un para- propovăduirii speciei nu din necesitatea momentuluigraf din vechea carte, pag. 34). De asemeni, realitatea ci din bucuria şi surpriza plăcerii.ne dovedeşte că în iubire mai este nevoie şi de sacri- Prozodia, ca formă literară lirică prezentată în vol. „Dialog cu inima” este practic o comunicare69

Cervantes CRONICă de CaRTecontinuă între autoare şi organul-motor al rostul iubirii în diferitele perioade ale vieţii: „…Nisipulvieţii, care percepe, simte şi înregistrează, dar din clepsidră nu măsoară / Distanţa, greul, dorul careşi reglează reacţiile pentru creşterea sau doare,/ …Şi nici furtuna vieţii nu-i uşoară” (Fărâme,descreşterea consecinţelor acestora. Pentru a pag.111)crea această stare continuă, comunicarea serealizează prin forme artistice măiestrite în Toamna, cu ploile ei reci este anotimpul preferatmetafore ce dau un plus de sens ideii urmărite, al Marilenei Velicu:”E toamnă iar, viorile-au tăcut / Şicare vine să întărească firul colorat care reiese plouă cald pe dorul prefăcut, / Nu mai tresar la fiecaredin poem, de la un capăt la altul. Culorile sunt pas / Din tot ce-a fost, nimic n-a mai rămas (E toamnăîn mod deosebit cele care dau un farmec iar…nu mai tresar, pag. 152).aparte conceptului de „iubire” şi îl completeazăîn splendide imagini contextuale: „toamnă Patriotismul implică dragoste, iar printre toategalbenă, apă verde, visuri albastre, tristeţea gal- căile întortocheate ale iubirii pătimaşe, autoarea sebenelor frunze, galben copt, plină mov, străine literele împleteşte şi cu acest soi de ataşament sufletesc, moralgri, grimasă albastră” şi chiar „Metaforă să-ţi fiu spre şi profund românesc: „Dă-mi glasul tău să-mi potseară / Topită din albastră ceară”. striga străbunii, / În piept să-mi încolţească dor de ţară, / Când se răscoală prin oraş nebunii / Tu să-mi Muzica, dar în mod deosebit pianul este instru- aduci românii de afară …Dă-mi ochii tăi să maimentul care vine să completeze paleta imagistică a po- admir o dată / Păşunile şi râurile noastre, / Şi Dunăreaetei, fiind însoţitoarea poemelor „în doi”, doinite pe de mare înnodată / Prin valurile calde şi albastre”clape sau strune de vis în tumultuosul anestezic al iu- (Pământul nostru, pag.104).birii binefăcătoare „Doi paşi, uşor făcuţu-nainte / Camuzica să ne alinte…”(Lecţie de dans, pag.114). Ca tehnică a versificării, vorbim aici de o prozodieCitind poemele Marilenei, simţi că notele de pe por- în stilul clasic sub toate formele consacrate: rimătativ sunt percepute ca fiind transpuse pe clapele pi- împerecheată (1-2;3-4), rimă încrucişată (1-3;2-4) şianului său şi redau în surdină muzica din rimă îmbrăţişată (1-4;2-3).„Anotimpurile” lui Vivaldi, sau chiar „Balada” luiCiprian Porumbescu, într-o horă simbolică ţesută pe O altă caracteristică tehnică utilizată adesea de au-iile costumelor populare şi interpretată de Fetele de la toare este aceea a repetiţiei prin anaforă şi epiforă.Căpâlnala Capâlna în pas lin oi unduitor. „Se schimbă Sugestive în acest sens pot fi citate multe titluri deritmul melodiei mele / Las capul moale pe un umăr, poeme: Nu-mi lua luna, Am fost, Voi fi, Vreau, Dă-tandru,…(Orchestra vie, pag. 103) mi zborul, De-aş fi putut, Mi-e dor, De n-ai fi tu, Am întrebat, Mă doare dorul, Nu-mi pasă, Te vreau, Ai să Florile, dar mai ales splendidele lor culori sunt în- revii, etc.tâlnite sub forme diferite în absolut toate poemele. Nuexistă la Marilena Velicu iubire în alb şi negru, ver- Prin repetiţie, autoarea sugerează tăria ideii, simtesurile ei sunt colorate şi pătrunse de miresmele mult mai adânc necesitatea înţelegerii şi transmite unîmbătătoare, proprietăţi atribuite în mod deosebit flo-rilor de tei, trandafir, salcie, mac, ghiocei lalele, etc. Timpul, cel care aduce noul, dar îţi aminteşte şi detrecut, este un alt element des întâlnit la MarilenaVelicu. Prezentul se scurge imperturbabil prinfirişoarele de nisip din clepsidra exactă prietenă, darneiertătoare. Trecerea timpului marcată de clepsidră,este însuşi evoluţia vieţii fiecăruia în particular, dar şial societăţii în general, care marchează fără abateri 70

Revistă internaţională de culturăCRONICă de CaRTemesaj prin care îşi strigă relaţia de moment cu inima, n oglindă, / Eu zâmbesc că par cam slută, / Ea lucirea-acel dialog continuu despre care am mai vorbit. şi vrea să-ntindă…” (La braţ cu luna, pag.147)Întrebările, în general sunt retorice şi dialogul este celcare trebuie să dea răspunsul potrivit. Iubitoare a marilor noştri clasici, prin realizările ei, Marilena Velicu nu numai că este o continuatoare În încheiere, am să citez câteva versuri care mi-au înzestrată cu mari calităţi poetice, dar ea a reuşit ca înatras atenţia în mod deosebit şi fără a comite un sac- timpul scurs de la debut să se impună ca un exponentrilegiu, îmi permit să afirm că întregul poem din care al dragostei umane transpusă în versuri de iubireeste redat, conţine o frumuseţe cu reflexe emine- profundă. Tot ce a scris Marilena până în prezentsciene: „Azi am mers la braţ cu luna / Fericite poate fi comparat cu o grădină botanică în luna luiamândouă, / Eu, că i-am atins cununa, / Ea, că este florar.iarăşi nouă…Lacun dreapta ne salută, / Cu imagini ca- Dialog cu inima Dar să revin la Marilena Velicu, poeziile ei ira- diază lumini şi umbre de vis. O muzică inefabilă După trup, suflet şi mai ales inimă, sa dea freamătă în cuvinte. Fermecat şi stimulat de talentulDumnezeu fiecăruia dintre participanții de azi, du- Marilenei am creat şi i-am dedicat următoarea „Ba-minică 10 august 2014, la această manifestare spi- lada inimilor”:ritual-culturală- lansarea cărții „Dialog cu inima”de Marilena Velicu, multă sănătate. Cuvântul care Iisus Christos a făcut ce i-a șoptit inimaexplică întreaga carte a autoarei este IUBIREA. Singurul text sfânt pe care l-a adjudecat și reco- mandat discipolilor Versurile nu au fost scrise cu cerneală ci cu -Ascultă-ți inima și nu vei fi nefericit!sânge - încât simți bătăile inimii ei în orice poem. -Ascultă-ți inima și nu vei acționa niciodatăToate minunile iubirii care „mişcă stele” se reflectă greșit!aici, se împart, se recompun. Metaforele imită cu- -Ascultă-ți inima și vei începe să mergi negreșitlorile, epitetele se topesc în armonie. Rima sonoră pe Calea Adevărului Vieții!sau bizară, rapidă sau prelungită este inspirată des- Doar astfel vei deveni smerit adeptcoperind în natura noastră aproape toate secretele Întru aproapele tău - Dumnezeuîn relație cu inima omului, poeta născută ( nu pre- Pentru care picioarelefăcută sau făcută!) Marilena Velicu dovedindu-se a Îți vor dansa singurefi o cunoscătoare profundă a prozodiei şi artei iubi- Și inima ta va cântarii. IUBIREA care în concepția mea, cel ce vă O mie și unul de cântece.vorbeşte, reprezintă aripile dăruite de Dumnezeuinimii şi sufletului, pentru ca omul să poată urca Constantin Bejenarupână la El dacă vrea să creadă în dragostea Sa. alias BeCO Galacticul, Tulcea aegyssus Au mai luat cuvântul profesor Mircea Marcel Petcu- PreşedinteleAsociaţiei scriitorilor Aegyssus din Tulcea, profesor Mihai Rădulescu, pro-fesor Mihaela Cernăţeanu, redactor sef şi scriitor Constantin Bejenaru. Au recitat Elena Anastase şi Andrei Mişurnov. Frumoasele cărţi au fost tipărite la Editura Inspirescu din SatuMare cu sprijinul direct al managerului editurii Dl. George Terziu şia directorului editurii D-na. Liliana Terziu. 71

Cervantes RePeReISaBela VaSIlIu-SCRaBa POET LA VREMEA LUI AHABPoezii incifrate de Mircea (Sandu) Ciobanu şi salvatoarea neînțelegere a criticului Marian Popa Motto: „...era un scriitor de mâna întâia, cu un stil care ne îmbogățea limba, cu moduri de gândire şi de viziune care au adus trăsături singulare la vasta, la pasionanta frescă a literaturii româneşti dinainte de 1944” (N.I. Herescu despre dan Botta, în rev. „destin”, Madrid, nr.12/1962). Într-un fragment din Praznicul mare (amplu poem p. 310), desigur din noaptea abrutizării ideologice di-încifrat de Mircea Ciobanu, aşezat şi la începutul Istoriilor nainte de scurta liberalizare a anilor 1968-1969 prin care(vol. I-VI, 1977-1993) ne pare a fi înfățişată risipirea ro- însuşi Mircea (Sandu) Ciobanu a debutat odată cu mariidului spiritualității interbelice româneşti, asemuită cu scriitori care au supraviețuit exterminării de după gratiimormane de struguri lăsați în părăsire după un presupus sau cu unii dintre interzişi (precum C-tin Noica, Luciancataclism. Mustul scurs din grămezile abandonate Blaga, Vasile Voiculescu, Adrian Maniu, Ion Pillat,(asemănate unui imens cadavru desupra căruia plutesc, Alexandru Paleologu, Anton Dumitriu, Mircea Eliade,- precum deasupra locurilor unde au fost îngropate co- Vasile Pârvan, N. Iorga, Gh. Brătianu, St. Meteş, Ionmori -, „flame spectrale”) ar fi ajuns în ape freatice şi de Moga, Silviu Dragomir, Ion Nistor, etc., etc., vezi Paulacolo în fântâni si iazuri. Din imensul stârv țâşnesc Caravia, Gândirea interzisă. Scrieri cenzurate. Romania„păsări cu zbor turbat”. „Ceața de-alcool străveziu” naşte 1945-1989, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2000) a cărorlegiuni de viermi roşii care ivesc „legiuni muribunde de opere reintrau timid în cultura românească după maifluturi” (Mircea Ciobanu, Praznicul mare). Criticul literar bine de două decenii de totală interdicție.Marian Popa, în cel de-al doilea volum al eruditei sale Is-torii a literaturii..., nu-i vede înțelesul aşa cum l-am de- In Ziua Marii Judecăți (Dies irae), scriitorii români decriptat noi (1). Pentru Marian Popa ar fi vorba de o după 1944 nu vor fi întrebați: „câte cărți au scris?”. Doar:simplă descriere a unei realități neinteligibile, „prezentată „Ce-au pus în ele?”, cum remarcase însuşi filozoful Con-relațional în cheie ermetică”, vol. II, 2001, p.500). Or, tema stantin Noica (3). O întrebare mai mult decât delicată,împărtăşirii din rodul spiritualității româneşti interbelice ea având darul de a scoate la iveală impostura scriitorilorapare şi în Dies irae plasați după criterii extra-culturale în rând cu marii lor(http://www.scribd.com/doc/235388665/Mircea-Sandu- înaintaşi. Focul are în poezia Dies irae (tradusă excelentCiobanu-Dies-Irae ), poezie pe care probabil chiar de Dan Duțescu în vol. Romanian Poems. An anthologyMircea (/Sandu) Ciobanu i-a sugerat-o profesorului Dan of verse selected and translated by D. Duțescu, Ed. Emi-Duțescu s-o traducă în engleză (2). nescu, Bucureşti, 1982, p. 215) o dublă trimitere, la în- ceput către „spirit” viu, care „arde” din tomuri vechi, iar În volumul din 1991 - reunind o selecție de autor din la sfârşit către focul cel veşnic în care ard păcătoşii la loculImnuri pentru nesomnul cuvintelor (1966), Patimile „scrâşnirii dinților”.(1968), Etica (1971), Cele ce sînt (1974), Vărsătorul deplumb (volum apărut în 1982 cu titlul Versuri), Vântul Ziua Judecății e sugerată de Mircea Ciobanu printr-Ahab (1984) şi Viața lumii (1989) -, poezia Dies irae o rupere de planuri, dublată de o substituire a subiectului,apare trecută în ciclul „Suită pentru ieşirea din noapte” cum ades se întâmplă în vis, când nu se mai poate preciza(M. Ciobanu, Patimile, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1991, cine acționează si cine suferă acțiunea. La început visul- coşmar se conturează în jurul tomurilor iradiind lumina 72

Revistă internaţională de culturăRePeRespiritului, cărți a căror duhoare de vechitură pătrunde în legiuni muribunde- şi flame spectrale” (Mircea Ciobanu,vis. Prin desele răsfoiri ale scrierilor de odinioară, autorii Praznicul mare).lor prind viață: ei devin chiar capabili să genereze viață,să dea „altoiuri” în „resturi” de „atingere îndelungată” Intr-un articol compus cu cele mai bune intenții(Mircea Ciobanu, Dies irae , în vol. Patimile, Ed. Emi- („Mircea Ciobanu nedormitul”) am găsit fragmente dinnescu, Bucureşti, 1991, p. 43). Numai că viața poezia intitulată Fiara însoțite (de astă dată) de comen-împrumutată de la cititori nu durează prea mult. De aici tarii de-a dreptul comice, destinate studenților de la literecomparația cu acea iluzie de viață pe care o dă mişcarea care află din decriptarea poemului Fiara că poetul Mirceacadavrelor arse în crematoriu, comparație prin care Ciobanu s-a lăsat inspirat de vița de vie, vin si darul betiei.marele poet face trecerea de la foc/spirit/viață la Mai mult decât fragmentele prezentate în articolul postatrug/moarte/pedeapsă. Brusc începe coşmarul sufocării pe internet în 2013 n-am putut atunci să citesc, dar,din timpul arderii pe rug. Supliciul de la Ziua Judecății ştiindu-l pe Mircea Ciobanu gânditor religios, imediatFără de Scăpare se petrece sub privirile mustrătoare ale mi-a venit în minte imaginea viței de vie din icoanele„drepților, temuți părinți”. La Marea Judecată care va ortodoxe, unde – când nu simbolizează Euharistia, ca înveni, judecătorii cei drepți vor pedepsi impostura icoana pe sticlă din camera de lucru a lui Cioran (4) -,caracteristică vremurilor de secetă culturală, când vița de vie simbolizează lumea aflată sub oblăduireaadevărații creatori au scris doar „pentru vânt, pentru „vierului” Hristos (apud. Părintele Arsenie Boca, Omul,limba şi rarița lui/ neştiutoare de semne.” (Vântul Ahab) zidire de mare preț, Ed. Credința strămoşească, 2009). Ca în toate surprinzătoarele sale interpretări ale unor In poemul lui Mircea (Sandu) Ciobanu lumea capătămotive de largă circulație, Mircea Ciobanu răstoarnă per- înfățişări monstruase, cu o viță de vie devenită „fiară”. Vi-spectiva din cântarea religioasă Dies irae: în locul talitatea o face să câştige tot mai mult teren parcă spre aîndurării solicitate Domnului nostru Iisus Hristos la tre- obloni cât mai bine orice deschidere spre lumea lui Dum-cerea marelui prag, poetul imaginează condamnarea nezeu. Vița sălbatică crescută pe ziduri ajunge săinşelătorilor trăind cu „frica de rug”, cu teama că nu vor împiedice până şi pătrunderea luminii în spațiul fere-scăpa nepedepsiți pentru impostura lor. strelor. Asemănarea rețelei pe care o construieşte planta- fiară cățărătoare cu gratiile de puşcărie este evidentă În viziunea grea de sens a risipirii rodului („Iată s-a-nfipt în canaturi şi-n timp ce coboară/ Facespiritualității interbelice când semi-analfabetul de Iosif grilaje şi trainice noduri -/ Fereastra odăii de scris/ StăChişinevschi devenise „țarul culturii româneşti”, roşul sub o umbră mai deasă acum decât norul de-aseară”).legiunilor de viermi nu mai trebuie explicitat. Extrem de Limpede apare si sensul prorocirii după care cuvinteletransparent e comunicată şi ideea „zborului” (fără nu-şi vor mai putea păstra multă vreme menirea lor de aperspectivă) a mulțimii de fluturi muribunzi ieşiți din comunica prin ele Adevărul. Scriitorii trebuie să seviermii cei roşii. Dar iată şi poezia: „Ah, am văzut mai grăbească, fiindcă timp mult nu le-a mai rămas să poatădemult/ într-o repede-amiază de toamnă,/ nu prea de- consemna că „Afară, lumina/ încă se cheamă lumină.parte, spre vii, părăsite gorgoane de struguri./ Mustul Amiaza/ Numele nu şi-a pierdut” (Mircea Ciobanu,sub ele, băltind, îmbuibase pământul;/ galbene seve şi Fiara).roşii,/ trândave seve săpaseră şanțuri pe clinele văii./Cheaguri cât palma zvâcneau, şi dospeli, înspre iazul din Opinia editorului Mircea Ciobanu (1940-1996) de-vale,/ iazul din vale creştea -/ apele lui, îndoite cu mult, spre posibilitatea romancierilor de a spune acelele-am văzut/ răsuflând peste maluri./ / Drojdie sporul adevăruri pe care istoria oficială le ocultează (iar cândde must se făcu peste ape./ / Apele fierb – nu doar apele nu mai poate să le ascundă le deformează) era pe 14fierb,/ chiar şi fântânile fierb în adâncuri!/ chiar şi pe iunie1975 indosariată de Securitate (vezi Cartea albă afundul canalelor freamătă mâlul!/ -astfel strigam, pe Securității, Bucureşti 1996, p. 75). Ca poet el încifrase încând dulcile/ dealuri de struguri scădeau sub rotirea- versuri încă din volumul Patimile (1968) unele adevărurinsetatelor stoluri./ / Ca dintr-un mare cavavru vedeam despre exterminarea prin schingiuire a deținuțilorînălțându-se / păsări cu zborul turbat,/ cețuri de-alcool politici, exterminare pe care oficialii cripto-comunişti ostrăvezii; legiunile viermilor roşii/ fluturi năşteau – ascund şi astăzi, mai cu seamă în „interfața” Wikipediei.ro pe care o păzesc cu străşnicie să nu se abată73

Cervantes RePeRede la normele falsurilor istorice cu care a defilat jumătate lanțuri!/ Acolo unde viu cadranul spune/ rotirea-n locde secol ideologia comunistă. Categoria de „martir al şi-ntoarcerea la curbă,/ bolnav de viață fie altul/ şi ceațatemnițelor comuniste” e ştearsă instantaneu de mafia din gurii altuia să lase/ alb semn că e, la ceasul oglindirii”umbra acestei enciclopedii on-line, nu pentru că n-ar fi (Mircea Ciobanu, Trapezunt, din vol. Patimile, ed. II-aexistat asemenea martiri (istoria a dovedit-o cu 1979; ed. I-a 1968).prisosință!) ci din grija de a nu simpatiza cu sutele de miide victime ucise după gratii acum când se cloceşte o lege Criticului Marian Popa îi scapă luminarea înțelesuluipentru interzicerea pronunțării numelor de foşti deținuți prin adăugarea în cea de-a doua variantă a două versuripolitic altfel decât pentru punerea lor la zid. cuprinzând ideea de „alb”. Ratând putința descifrării (de- scifrare care desigur i-ar fi periclitat tânărului autor de Ca romancier, Mircea Ciobanu scrisese tot în anul de 28 de ani libertatea, cariera de scriitor şi chiar viața), Mar-grație 1968 despre „liantul” fricii care înlesneşte procesul ian Popa este de părere că cele două variante ale poezieide integrare al indivizilor „într-un organism unitar”, de- Trapezunt pot fi considerate poeme autonome (Marianspre dificultatea de a „simpatiza cu victimele” care nu-ți Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, Bucureşti,sînt rubedenii sau cunoscuți, despre memoria mulțimii 2001, vol. II, p. 501). Într-o lucrare de doctorat (sustinutcare „n-are bătaie lungă”, observând cum „rațiunea in 2007) este menționata prefața scrisă de Mirceaîmblânzită învață să contemple cele mai dezgustătoare Ciobanu la vol.: Eminescu, Poezii, Ed. Prometeu,alterări ale înfățişării umane” (Martorii, 1968). Cu o rară Bucureşti, 1991 (Identitate și disoluție. Introducere înluciditate şi-a pus în Jurnalul nepublicat problema statu- opera lui Mircea Ciobanu, Ed. Muzeul Literaturiitului de martor, prin întrebarea care a rămas nedezlegată Române, 2010, p.265). In ea Mircea Ciobanu(sau poate şi-a primit în 1996 răspunsul...): „Până unde mărturiseşte indirect sacrificarea variantelor pentru a oți se îngăduie să vezi ca şi când n-ai vedea? Să auzi ca şi găsi pe cea ideală, contrazicând astfel părerea lui Mariancând n-ai auzi?” (M. Ciobanu, mss. Jurnal, 1982, citat în Popa despre lipsa unui „grad superior de explicitare” şiIdentitate și disoluție, 2010, p.222) despre diferența pur cantitativă a variantelor poeziei Trapezunt. Ajuns la concluzia „frustrării informaționale” În Trapezunt (pe care Marian Popa o transcrie în în volume ticsite cu „banalitate solemnă, fluentă şi pură”două variante), Mircea Ciobanu sugerează pragul (p.500), criticul se arată căzut în cursa întinsă de ro-disperării („bolnav de viață fie altul”) şi chiar trecerea mancierul Mircea Ciobanu care scria la 28 de ani criti-pragului vieții (verificată prin apropierea de gură a unei cilor săi că „autorul interzice posibilitatea interpretăriioglinzi („ceața gurii...la ceasul oglindirii”) în timpul bes- ...face de prisos divagația şi comentariul creator” (Mirceatialelor anchetări a unor oameni nevinovați („varul... e Ciobanu, Martorii, Cartea Românească, 1973, p.155).singura părere de zăpadă”). Titlul de Trapezunt (5) nepare a indica „Imperiul”, sau „Regatul morții” în care În cursa întinsă de Mircea Ciobanu care „a dat limbiideținuții coboară după inimaginabile schingiuiri (6). Po- române o strălucire diamantină” (apreciere îndepărtatăetul Mircea Ciobanu - cu o tehnică a încriptărilor mai în Wikipedia.ro, unde înlăturată a fost şi citarea volumu-greu de dibuit de cenzura comunistă-, enumără chiar şi lui apărut în 2005 la Timişoara: Generația resurecției po-unelte de torturare „verigi şi cleşti, rețele strânse, lanțuri” etice. 1965-1970, de Ion Pachia Tatomirescu) îi aflăma deținuților politici a căror strigăte de durere umpleau căzuți pe toți wikipediştii care s-au împotmolit înspațiul („spre cheile cupolei...răspicat ecou de strigăt”). spinoasa problemă a conjugării verbului „a fi”, unii scri-Iată poezia în a doua ei variantă: „Impins de glasuri, dat ind că Mircea Ciobanu „a fost”, alții că „este” poet, proza-pe mâna serii / coboară treapta-ntâi. Sub Trapezunt, / tor şi eseist, cu toții fiind însă de acord că poezia luidreptatea coridoarelor te-alungă; / ungherele te- Mircea Ciobanu, de la Patimile, e „pură incantațientâmpină şi varul / pe care-l ştergi cu umerii pe ziduri / muzicală, nemaiurmând un sens anume” (vezi fişae singura părere de zăpadă / a frigului din aer; o, mean- „Mircea Ciobanu” din Wikipedia.ro, cu variante inter-dre. / La locul zis Al tragerii la sorți/ te-aşteaptă ei cu mediare din 2006 până pe 15 iunie 2014).gleznele-n lagună/ şi ce va fi e suma împletirii/ şi ce va fie suma celor patru / călătorii spre cheile cupolei/ a unui De opt ani de zile, wikipediştii români (vezi Isabelarăspicat ecou de strigăt./ Verigi şi cleşti, rețele strânse, Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro citită printre rânduri, în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, Serie nouă, Anul XII, 16-31mai 74

Revistă internaţională de culturăRePeRe2013, nr.257/ 2013, pp.8-9 sau jumătate de secol, critica n-a putut fi scoasă nici de uni-http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS- versitarul clujan Ovidiu Pecican (wikipedistul „Dedi”),WIKIPEDIAro19.htm ) gândesc la unison că odată cu nici de universitarul bucureştean Sorin Lavricvolumul Patimile „critica a intrat... într-o criză de inter- (wikipedistul „Torlena89”), ambii interesați nevoie marepretare”. Din impas, ea n-a ieşit nici prin titulatura de de „pura incantație” a poeziei unui creator autentic dindoctor în opera lui Mircea Ciobanu făcută posibilă de vremuri de impostură culturală: „Am fost poet în vremeapolitrucul ce-i fusese lui Ioşca Chişinevschi secretar (7) lui Ahab (...)/ Stam între dune, scriam pe nisip/ doar pen-la vremea când nenumărați scriitori români erau trimişi tru vânt, pentru limba şi rarița lui/ neştiutoare de semne.”după gratii pentru vini imaginare (repuse azi pe tapet la (Mircea Ciobanu, Vântul Ahab)fel ca odinioară). Din criza de interpretare în care a eşuat Note: pierdut încrederea în valorile noastre eterne. Ceea ce am reuşit să fac, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al altor oameni de bună credință 1.În teza de doctorat despre Mircea (Sandu) Ciobanu, peisajul este într-un fel o revanşă asupra călăilor generației mele. Amrisipei de struguri ar indica rudimentar, prin simpla descriere cu învățat mărturisirea, dar şi iertarea, iar icoana ni s-a părut întot-alte cuvinte a imaginii, „cosubstanțialitatea vieții şi a morții, risipa deauna o împărtăşire a ochilor şi a sufletului din bunătatea şiformelor vitale devenind un peisaj al morții perpetue...o alegorică frumusețea care ne leagă şi ne poartă pe toți spre Cel ce a biruittransfigurare a vieții în devenirea ei” (Identitate și disoluție. Intro- lumea” (pr. Zosim Oancea). Pe internet, vocea înregistrată a preo-ducere în opera lui Mircea Ciobanu, Bucureşti, 2010, p.317). Cartea tului Zosim Oancea se poate auzi prezentând icoane pe sticlă dineditată de Muzeul Literaturii Române este „morală” într-o colecția sa donată Muzeului, înregistrare nedistribuită, aşa cumaccepțiune inedită propusă de Mircea Ciobanu: „Este imoral să s-ar fi cuvenit, la punctul de vânzare a Muzeului „Zosim Oancea”scrii cărți bune într-o epocă a răului. Este o falsificare istorică. Ar din Sibiel).trebui să scriem cărți proaste care să fie pe măsura timpurilor încare trăim” (p.22). 5. Trapezuntul a fost stat succesor al Imperiului Bizantin. 6. În decriptarea din doctoratul susținut în 2007, cetatea 2.S-a nimerit să-l vizitez pe Dan Duțescu (căsătorit cu sora Trapezunt ar simboliza lumea întreagă. Poemul ar fi despretatălui meu) chiar în ziua cand a tradus Dies irae a lui Mircea „suferința părăsirii de sine, care promite eliberarea din capcana(Sandu) Ciobanu. Era foarte încântat de felul cum i-a ieşit traduc- timpului”. Sub cetate s-ar descinde în infern, aici fiind o „zonă aerea, pe care venise la bucătărie să i-o citească şi Violei (soția sa meandrelor” în care coboară un presupus condamnat, „iar aceastăcare pregătea masa si stătea la poveşti cu mine). Traducerea suna coborâre este un supliciu...instrumentele torturii sînt, la nivel sim-muzical, era reuşită, el însuşi fiind poet. bolic, treptele pătimirii, ale suferinței desprinderii de trup”. Ceasul oglindirii ar fi (după modesta si insignifianta decriptare răsplătită 3.vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Himera Școlii de la Păltiniș cu titlul de „doctor”) „momentul revelatoriu suprem alironizată de Noica, în rev. „Acolada”, nr 2(65), febr.2013, p.16 şi cunoaşterii de sine. Viața devine în acest moment o boală a cărei22 http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-himera1Scoala- vindecare este ieşirea de sub dominația timpului” (p. 293).Paltinis9.htm ; precum si Himera disciopolatului de la Păltiniș, 7. Prefața fostului secretar al analfabetului Ioşca Chişinevschiprilej de fină ironie din partea lui Noica, în rev. „Acolada”, nr 3(66), informează cititorul (tezei de doctorat pe care a îndrumat-o) cămartie 2013, p.16 si 23 sau http://www.isabelavs.go.ro/Articole/Is- înainte de 1989 nu se putea spune că Mircea Ciobanu este gândi-abelaVS-himera2ScoalaPaltinis10.htm. tor religios, părerea aparținându-i criticului Eugen Negrici, şi că „simbolica cețoasă” din Martorii, ca şi „lumea damnată” din 4. Icoana pe sticlă decorând la Paris camera de lucru a lui Emil creația poetului „anxios şi zbuciumat” ar trimite la realitateaCioran i-a fost dăruită în primăvara anului 1968 de Ion Frunzetti comunistă cu lipsa ei de repere (vezi Paul Cornea, Prefață la volu-(vezi vol. Cioran și Securitatea, Ed. Polirom, Iaşi, 2010, p.234), mul Identitate și disoluție. Introducere în opera lui Mircea Ciobanu,după cum informează Securitatea pe 4 aprilie 1968 agentul Ed. Muzeul Literaturii Române, 2010). Or, să întemnițezi mil-„Mănescu Viorel” (=Dumitru Dâncu, autor împreună cu soția ioane de români şi să exterminezi după gratii sute de mii cuIuliana Fabritius Dâncu a volumului Pictura țărănească pe sticlă, intenția lipsită de orice echivoc de a-i depersonaliza (transfor-Ed. Meridiane, 1975, publicat si în germană şi franceză). Preotul mându-i în propagandişti ai regimului de teroare ideologică) nuZosim Oancea - paroh în Sibiel si prieten (din timpul detenției denotă o „lipsă de repere” ci o feroce aşezare a unor repere neclin-politice) cu Aurel Cioran -, a fost realizatorul Muzeului de icoane tite. Tocmai reperele bine bătute în cuie ar putea fi motivul pentrupe sticlă (care-i poartă numele si care în iulie 2014 nu expunea care numele poetului Mircea (/Sandu) Ciobanu a fost mereunici unul din volumele inițiatorului Muzeului). La vremea ocolit în desele enumărări ale poeților din anii şaizeci, cum ocolitdetenției, preotul Zosim Oancea (1911 – 2005) a stat în celula o a fost şi la enumărarea romancierilor reprezentativi. In nereuşitaperioadă cu Parintele Arsenie (vezi pr. Zosim Oancea, Datoria lor încercare de a o scoate din detenție pe fosta universitară Alicede a mărturisi. Inchisorile unui preot ortodox, ediția I-a, 1995, Voinescu (faimoasă conferențiară dinainte de 1944), un grup deediția a II-a, 2004). Pentru că a ajutat cu hrană orfani de război si scriitori au făcut prin anii cincizeci un memoriu către Iosiffii de preoți arestați, pr. Z. Oancea a fost închis de „regimul co- Chişinevschi, „țarul culturii româneşti”.munist al Anei Pauker” (Virgil Ierunca) peste 15 ani: „Eu şigenerația mea am dus o viață de suferință şi jertfă, dar nu ne-am75

Cervantes SCRISOaRe dIN aMeRICaLecție despre moarte, în timpul vieții Stimate domnule Terziu, Cât este de capabil elevul să înțeleagă aceste fenomene şi apoi să i se pună probleme şi să le re- Cu aproape un an în urmă, a fost ziua de zolve.naştere a unei colege. Şi, pentru că dvs., D-le Terziu, propuneți că Iată ce i-am scris, printre altele. despre moarte să se predea în şcoală, iată ce face un profesor, când îşi pregăteşte o lecție. Cel puțin două lucruri nu ştie omul: Când vine pe lume, află de la alții. Îşi face un plan de lecție, căreia îi dă un titlu. Şi când pleacă. Atunci degeaba îi mai spui că În cazul nostru, parafrazând titlul articoluluinu mai ai cui. dvs., titlul ar putea fi “O lecție despre moarte, în Între cele două puncte, el zice că trăieşte. timpul vieții”.Dacă nu şi asta trebuie să i-o spună tot alții. De Motto: “ Ca să-ți meriți moartea, trebuieaici şi obiceiul de a transmite urări cu ocazia zilei să-ți trăiești viața ce ți-a fost dată”. (A.de naştere. Pentru a-i reaminti atunci că viața trece Runceanu)şi că trebuie trăita. Tipul lecției: de comunicare Viața este, aşadar, distanța între două puncte Scopul lecției: de a defini şi înțelege noțiuneanumite: naştere şi, respectiv, moarte. ca pe un fenomen natural, de a forma la elevi sen- Nimeni nu ştie, dinainte, cu exactitate, când timente şi atitudini.va începe viața cuiva şi când se va termina. Cu atât Metode folosite: dizertația, interogațiamai mult a lui. retorică, conversația… Am citit opinia dvs. cu privire la “Lecția de- Introducerespre viață, în fața morții”. Ce este moartea? În final scrieți, în P.S., cum că “poate se mai Ca să ştim ce este moartea, ar trebui să ştim,regăsește cineva în aceste gânduri”. Iar, în text, mai întâi, ce este viața.scrieți că “e materia cea mai grea, pe care nu o Dar, la întrebarea “ce este viața”, nici “poetulînvățăm la școală”. Și că “moartea ar trebui predată nepereche” nu poate să răspundă, la rândul lui, în-la școală”. trebându-se astfel: Se spune că şcoala te pregăteşte pentru viață. “Ce este viața, cam câtă să fie?”Dar nu-ți spune ce este viața. Căruia “poetul țărănimii”, încearcă, în alt Pentru a preda “moartea în şcoală” ar trebui, context, un alt răspuns:însă, un obiect, cu un anumit titlu, cu o programă “De ce să-ntrebi viața ce-i,analitică sau, cum se numeşte acum, un curricu- Aşa se-ntreabă cei mişei,lum bine conceput şi cu un scop bine definit. Cei buni n-au vreme de gândit, Mai mult, trebuie stabilit nivelul la care ar tre- De moarte şi de tânguit.”bui predate aceste “cunoştințe”. Am pus între De fapt viața nu se defineşte, ci se trăieşte.ghilimele pentru că, despre aceste fenomene, avem Cu fiecare clipă care vine, cu fiecare zi cemai multe “necunoştințe” decât cunoştințe. trece. Pentru că se pune problemma Cuprinsparticularităților de vârstă ale individului şi în V-ați întrebat vreodată câți oameni s-auacest caz, cu atât mai mult. născut de când a apărut viața pe pământ? Dar câți au murit? 76

Revistă internaţională de culturăSCRISOaRe dIN aMeRICa E greu de stabilit acest lucru? Nu ştiu. Unii spun că e laşitate. Lipsa de curaj în fața Ştiu, însă, cum creşte sau cum scade unor greutăți ale vieții.populația globului pământesc. Continuitatea vieții pe pământ este asigurată Alții spun că e un gest de suprem curaj alde diferența între numărul de născuți şi numărul sinucigaşului.de morți. Acest rest se numeşte spor natural alpopulației într-un interval de timp dat. “Viața e ca o continuă escaladare. Şi tuturor Dacă această diferență este mai mare sau ne place să privim peisajul din vârful muntelui.egală cu zero, atunci viața pe Pământ este Dar suntem fericiți atunci când îl escaladăm.”asigurată. (Dinu C. Giurescu) Când această diferență începe să fie mai micădecât zero, atunci viața începe să dispară. Elevii sunt chemați să răspundă la întrebări În acest sens, am putea spune că viața este puse de alți colegi.“un rest”. Deci un număr, dat de restul diferențeimai sus-amintite. Concluzii Această viziune despre viață nu provoacă Cauze care ar putea duce la actul sinuciderii,niciun sentiment, nicio durere în sufletul celor metode pentru combaterea şi prevenirea acestuicare vorbesc astfel despre moarte. fenomen. Dacă vorbim, însă, despre dispariția unui Apoi, se anunță subiectul lecției viitoare:singur individ din mulțimea celor care alcătuiesc Despre eutanasieredescăzutul acestei diferențe, atunci lucrurile se Se dă o temă pentru acasă.schimbă. Ca de exemplu: Noi ne propunem să vorbim nu despre Scrieți, în 150 de cuvinte, un eseu despre:percepția abstractă, ci despre cea concretă a 1.Sinuciderea, curaj sau laşitate?fenomenului. 2. Sinuciderea, un act inconştient al celor ce De urmele pe care le lasă, în sufletul celor se droghează?apropiati, dispariția pentru totdeauna a unui Ei bine, toate aceste chestiuni ar putea fiapropiat. Cu cat e mai apropiat, cu atât durerea e teme de discuție în orele educative sau demai mare. dirigenție, cum erau numite odată. Unii făceau chiar o ierarhie a durerii în Sau, cu mult mai mare eficiență, grupate într-funcție de această apropiere. un obiect de studiu, ca disciplină la alegere, pre- Cea mai mare durere, paradoxal, nu este date de un specialist în materie.aceea de pierdere a părinților, ci a Dvs., D-le Terziu, aveți meritul de a punepartenerului/partenerei de viață. problema. În continuare, în cadrul acestei lecții, am Eu, un pic mai mult poate, am avut curajul deputea aborda, spre exemplu, pentru a fi în ton cu a încerca să arăt cum s-ar putea rezolva aceastămotto-ul, fenomenul sinuciderii atât de frecvent delicată problemă.în rândul tineretului, în mediul familial sau în Marele merit va fi al acelora care o vor re-mediul de afaceri. zolva cu adevărat. Curaj sau laşitate? Cu deosebită stimă, de peste Ocean Ion Cotoi, Massapequa, NY77

Cervantes PRIeTeNI Pe FaCeBOOKCIuBOTaRIu MIHaela Cu zdreanța mâinilor umplând caiete, Cu părul nins, cu chipul de granit,Fericire simplă Cu trupul frânt plimbând picioare bete... Să nu te-ntorci, nici nu privi-napoi !am ieşit să mă plimb, Nu vei afla decât o noapte mareseara cu ochi de stele Şi-o umbră-nfrigurată-n ochii goiiguana preludiul nopţii Şi buzele ...deschise a chemare...toata lumea Sub lespezi cronicarul o să-ngroapecu tencuiala feţei actualizată O carte veche cu iubiri proscrisedoamnele cu pantofii cu toc Şi urbea prăfuită n-o să afledomnii cu pantofi lustruiţi Trecutul trist şi visele ucise.au ieşit la promenadăiar eu...simplu CaMelIa CRISTeacu papucii prafuiţide atât alergat dupa vise Regăsirepriveam...la luxul aparent Am plecat în lume să mă regăsescşi mă gândeam Căutam un drum tainic către sine,la goliciunea din suflete... Ocoleam pământul, risipeam trăiri,şi dintr-o dată Ramuri timpurii se uscau în mine.m-am simţit fericităîn pantofii mei Marea de cuvinte, clipe efemere,de modă veche... Am trecut prin valuri ai am prins putere M-am lovit de stânci, şuiera furtuna,YO YO Razele de soare, mi-au sărutat mâna.Călător în noapte Am trăit în peşteri, contemplam iluzii Visele în comă, au primit perfuziiSunt călător prin bezna asta mare Lacrimi inodate le-am pus într-o canăCe mi-a rămas după plecarea ta. Uneori cu ele vindecam o rană.Rostogolesc doar semne de-ntrebareÎn gând prelins spre o secure grea... După lungi ocoluri, drumuri pietruite,Cine-a greşit întâi, cine apoi Am ajuns în sine bolți ce-s arcuite,Nu a ştiut să ierte pe deplin ? Iedera crescută, parte peste ziduri,Cine-a sădit singurătatea-n noi? Ghiocei la tâmple, pe obraz şi riduri.Cine a transformat iubirea-n chin?Prin întuneric nu vedem făptaşul. Am deschis ferestra să intre luminaDoar morțile subite intră-n case... Adun bob cu bob, înlătur neghina,Mă sting încet, odată cu cocoşii, Pe altar de flori pun iar rugăciuneSub smârcul unei dimineți cețoase. Frunza şi Iubirea, vin să se cunune.De vei afla ce mult am suferit, 78

Revistă internaţională de culturăPRIeTeNI Pe FaCeBOOKValeNTINa GeaMBaȘu Virtuos şi mândru sufletu-mi visează veşnicii din care nu pot să fiu ştersGânduri de vară vrăjindu-mă singur când în câte-o oază viaţa-ncep cu-ardoare s-o trăiesc invers.În tăcere, amintirile despletesc gândurile tele, Vast mă simt. În mine galaxii pulsează .Îmbrăţişându-le în dorul singurătăţi mele, Văd până-n străfunduri al meu univers.Picur speranţa-n ochi de viaţă,Sărut de cer în fiecare dimineaţă.Pe vârf de nor pictez cuvinte-n noapte, dORa dORÎn lacrimă de cer cern gândurile toate,De umbre apăsătoare, reci, mi-a îngheţat visul, vinaEu creionez speranţe plânse cu pixul.Praf de dor dăltuit din piatră mă-neacă, am uitat să vă spun căCuvintele tale cu frumoase amăgiri mă seacă, la-nceputÎn doliul de-o viaţă adesea trăiesc, eu n-aveam umbrăLumină de soare, în rugă, cu tine, cerşesc. doar primele luni din viaţă apoiCatifelate valuri înspumate în vise mă ating, au observat şi-au începutÎmpletite gânduri cu amintirile mele plâng, să se-alarmeze cu toţiiEu caut anotimpuri de viaţă cu tine-n fiecare ce facem cu fata asta?seară, trebuie s-o umbrim într-un felDin rădăcini de suflet în mare, în fiecare vară. să-i coasem o umbră de tălpiaNaTOl COValI a spus cineva am văzut eu asta într-un filmSonet rondel în V bună ideeVast şi-au furat umbra bunicului meuVast mă simt. În mine galaxii pulsează . iar elVăd până-n străfunduri al meu univers nu m-a iertatvenerând puterea care îmi dictează niciodatăversul ce creează-apoi vers după vers. în lipsa meaVibraţii profunde îmi înnobileazăvorbele ţâşnite după-un tainic viers. uite,Vast mă simt. În mine galaxii pulsează . dacă tot pleci,Văd până-n străfunduri al meu univers. îţi las cheia... mai treci şi tu, din când în când, pe-aici... mai schimbă-mi apa la ploi, mai şterge timpul de pe-amintiri 79

Cervantes PRIeTeNI Pe FaCeBOOKşi vezi dacă dorul aNdROMeda aRIelnu mi-a ros aşteptarea...deschide-mi inima VÂNTULE PRIBEAG...să intre lumină...iar dacă umbra Du -mă vântule departe!n-a plecat, Du - mă unde vrei!mai stai şi tu Rătăceşte -mi visele deşarte;de vorbă cu ea.. Şterge lacrima din ochii mei! Du -mă vântule pe aripi de iubire!SIMONa aNOMIS Până -n ţara dorului nespus. Lasă -mă să -mi vin din nou in firePraf de stele După vremuri grele, ce -au apus. Poartă-mă tu vântule de vreiiubita mea, din calea mea lactee, Pe -al tău leagăn de frunziş uscat,femeia mea, mai mult decat femeie, Şi fereşte -mă de norii greimă-ntorc la tine iar din drumurile mele Ce -şi descarcă lacrima din cerul,şi-am să-ţi aduc în palme praf de stele. Prea adesea Doamne, supărat. Unduieşte -mi vântule -n văzduhiubita mea, din lacrimi şi din sânge, Sufletul ce -ncet mi se deşiră,tu - coasta lipsa care-n mine plânge, Şi adună-l vântule apoi Şi mi-l pune -n inima, de doruri plină.primeşte-mă la tine ca-ntr-o casă, Fă tu vântule, de poţi cumvacând doar tăcere vom cina la masă. Să -mi găseşti in drumu -ţi rătăcind, Flacăra iubirii - arzând cândva,iubita mea din lumea asta toată, Şi aprinde-o iar, de-i jar mocnind...când cina noastră fi-va terminată, Fă ca jumătatea de suflet plecatătăcând, eu setea-n tine mi-o voi stinge, Să -şi afle perechea, pierdută odată.prin carnea ta, eu ceru’ îl voi atinge. Poartă -mă -n ţinuturi fără ceaţă,……………………………………… Şi fă -mă să uit din nou, de viaţă ,iubita mea, femeia mea femeie, De pereţii ce mă strâng ca - chingi,când voi pleca spre alte căi lactee, Focul inimii, să-ncerci să-mi stingi.aşteaptă-mă să vin din drumurile mele, Şi vântule drag, ţi -oi face culcuş,îţi voi aduce iar un strop de praf de stele Pe aripi de dor, pe palme de pluş, Şi ţi -oi mulţumi, cum doar eu mai ştiu Vântule pribeag, vântule târziu!... Selecție realizată de liliana Terziu 80

Revistă internaţională de culturăMedITaȚIISeducția click-urilor ca alterare a scriiturii Trăim într-o perioadă în care ne aflăm la tatea autorilor sau despre alte chestiuțe relative la cevadistanță de un click de produsele din magazine, anume (mediu, persoană, etc.). Mă interesează doarde prietenul din SUA, de informație, în general. faptul că nebunia click-urilor poate distorsiona într-Nu e de ajuns toată povestea, căci suntem un mod ireparabil tipologia scriiturii unui autor. Dacăbulversați și de fluxul amețitor în care ne el operează singur, atunci lucrurile par mai simple: cearuncăm cu toții și devenim curgeri. Curgem și trebuie să fac pentru a avea propriul meu public? Traginoi cu fluxul, nu avem încotro. linie şi analizezi întreaga poveste. Pot fi un idiot ce-şi procură propria ceată de idioți, e alegerea ta. Ce se Tocmai aici intervine o chestiune tristă: suntem întâmplă atunci când autorul lucrează pentru alții? Săprea seduşi de click-uri. Ce ironie, să vorbesc despre iau exemplul unui jurnalist. El face parte dintr-unseducție la modul trist. trust/ grup/ nu-contează-ce media. De obicei, aceste grupări sunt nebune după click-ur, ele trăiesc din asta, În toată nebunia această seducătoare, uităm un se hrănesc cu ele. Starea lor de sănătate se regăseşte înlucru esențial: să umblă puțin şi la calitate. Nu numărul cât mai mare de click-uri. Cu cât mai multe,contează ipostaza, ca citiror ai opțiunea filtrării, iar ca cu atât gruparea arată mai bine. Stați liniştiți, nu estecel care scrie (jurnalist sau altceva) ai opțiunea pericol de obezitate în acest caz. Ce face acel jurnalistcalității. Să zicem că ipostaza ta de cititor îți conferă cu ideile sale despre cum anume îşi poate câştiga unlibertatea de a alege ce anume vrei să bifezi, pe ce public al său, al său ca autor al respectivului trust.anume să dai click. Asta ar putea fi suficient pentru a Hopa, deja intervin determinările. Mă rog, să trecemte absolvi de vreo vină în întreg procesul de informare. peste asta, căci, la urma urmei, jurnalistul nostruTu, cititorule, nu ai nicio vină, tu vrei doar să citeşti. lucrează acolo. Şi începe să scrie, să scrie, dar nu suntCel care scrie, în schimb, poartă o povară uriaşă pe suficiente click-urile. Conform unor ierarhii bine puseumerii săi, el este responsabil pentru scriitura sa, deci la punct, căci, pare-se, acestea sunt prea pe placulşi pentru tine. Vă duce cu gândul, cumva, către acea grupurilor, există cineva imediat deasupra jurnalistu-funcție de formare pe care ar trebui să o aibă presa, lui. El este vânătorul de trofee. Este evidentă politica:de exemplu? Este un întreg proces aici şi nu e nou. orice scriitură aruncată pe web trebuie să aducă ceva.Unii sociologi au vorbit de pe la finalul anilor 1890 E şmecherească treaba, nu? E similar românismului:despre cum anume se poate construi relația autor – dar mie ce-mi iese? Vine şi răspunsul: un click.public şi cât de decişi sunt urmăritorii unui autor să-l asculte pe acesta. Ca atare, autorul depune zdroaba Povestea aceasta nu este menită să apere statutulsă-şi câştige un public. După acest moment, el se autorilor de scriituri, de orice fel ar fi ele. Am precizatchinuie să-i furnizeze sistematic…informație. Nu din capului locului: intenția este să indic nebuniacontează sub ce formă, publicul său trebuie să afle seducției click-urilor care afectează scriitura. În goanaceva anume scris de el. Cei din public au fost aceasta după ele, uităm tocmai lucrurile esențiale:contaminați deja, au nevoie doar de un impuls pentru pentru ce anume facem aia, la ce anume ne ajută, cea reacționa. Dar ce facem acum cu cetele de somnam- impact educativ are, etc. Gândire pozitivă, psihologiebuli cu mâinile pironite pe mouse-uri? Tipii aceştia pozitivă, cum vreți s-o numiți voi, dar cred că avemsunt decişi să dea click-uri, însă tu, autorule, trebuie nevoie să stăm să regândim întreaga paradigmă. Amsă-i câştigi ca şi public al tău! Eşti dispus să faci orice scris cândva că am renunțat la a mai fi modele, iar lu-pentru asta? Aveai în minte idei destul de clare despre crul acesta devine vizibil pe zi ce trece, inclusiv înce anume vrei să faci, ce anume vrei să scrii, modul în privința scriiturilor. Între seduşi şi seducători e ocare o să o faci. Desigur, atât timp cât ți-ai ales treaba diferență de…un click.asta, bănuiesc că te-ai gândit şi la faptul că scriitura tanu are cum să rămână fără ecou. sursa: oradecluj.oradestiri.ro Nu voi vorbi acum despre pregătiri, despre cali-81

Cervantes TeORIa CONSPIRaȚIeI Circular pe internet: Barbara FRALE Document secret despre templieri la Vatican căinţa cavalerilor şi de cererea lor de a reveni înÎn arhivele secrete ale Vaticanului a fost descoperit sânul Bisericii. Regele francez nu a ţinut însă contun document de senzaţie. Datorită acestui docu- de poziţia Papei şi a lichidat Ordinul. Documentment va fi poate necesară rescrierea întregii istorii descoperit la Vatican – Papa i-a absolvit pe Tem-a acestui Ordin legendar, dar şi istoria pontifica- plieri Corespondenţă de la Roma, semnată de Ri-tului lui Clement al V-lea, în timpul căruia a fost chard Owen Sursă: Times – British News Marchdizolvat Ordinul, în ciuda faptului că Papa însuşi 30, 2002 Documentele descoperite la VATICANa fost cel care i-a absolvit de orice vină pe cavale- aduc la lumină un fapt excepţional –masacrul dinrii-călugări. Agenţiile de presă din Italia au trans- perioada medievală a Cavalerilor Templieri, acu-mis ştirea referitoare la descoperirea în arhivele zaţi de „erezie, idolatrie şi sodomie” – episod caresecrete ale Vaticanului a acestui document pe care continuă să rămână învăluit în mister – s-a produsomenirea îl caută de câteva secole şi care redes- efectiv şi în ciuda faptului că însuşi Papa îi exone-chide procesul Templierilor, absolvindu-i de orice rase în cadrul unui proces secret.vină şi ridicând acuzaţiile formulate şi condamna-rea tribunalului din anul 1308. Copia procesului Această dezvăluire îl va obliga pe actualula fost descoperită de cercetăroarea Barbara Frale, Papă, care a cerut iertare întregii lumi musulmanesi a fost publicată de periodicul „Hera”. Barbara pentru cruciade, să ceară scuze în public şi pentruFrale a descoperit acest pergament care poartă în- persecuţia la care a fost supus unul din cele maiscrisul papei şi care precizează că, începând din importante ordine ale cruciaţilor. Cavalerii Tem-vara anului 1308, Papa Clement al V-lea, în ciuda plieri, ale căror putere şi bogăţii legendare conti-a ceea ce s-a crezut până în zielele noastre, ridică nuă să ne fascineze, au fost desfiinţaţi ca ordin detoate acuzaţiile de erezie formulate împotriva Ma- Papa Clement al V-lea la Conciliul de la Viennerelui Maestru al Ordinului, Jacques de Molay, şi a (Franţa) din anul 1312. Conform punctului de ve-celorlalţi mari demnitari. Până în prezent, cerce- dere publicat în cotidianul catolic „L’Avvenire”,tătorii considerau că documentul s-a pierdut pen- toate dosarele întocmite la ancheta pontificală s-tru posteritate, împreună cu celelelalte au pierdut în timpul jefuirii Vaticanului de cătrepergamente care fac trimitere la Templieri, atunci armatele lui Napoleon care au invadat Italia în se-când Napoleon a preluat arhivele de la Vatican şi colul al XVIII-lea, şi că recuperarea acestora estele-a adus la Paris. După căderea Regatului Ierusa- un eveniment remarcabil. Marele Maestru al Tem-limului, Templierii au revenit în Franţa. În anul1312, regele francez Filip cel Frumos, duşmanuldeclarat al Ordinului, impune dizolvarea acestuia.Regele forţează mâna Papei să desfiinţeze Ordinul,făcând referire la procesul în cursul căruia Tem-plierii ar fi fost condamnaţi. În opinia istoricilor,decizia curajoasă a Papei Clement al V-lea care,după cum bine ştim, nu a făcut nimic să împiedicecăderea Ordinului, oferă dovada că acest Papă,prizonier în palatul pontifical din Avignon, nu eratotal dependent de Coroana franceză. El a avutiniţiativa de a salva Ordinul ţinând cont de po- 82

Revistă internaţională de culturăTeORIa CONSPIRaȚIeIplierilor, Jacques de Molay, a fost ars pe rug din Ordinul Cavalerilor Templieri — sau mai corect,ordinul regelui francez Filip al IV-lea (cunoscut şi Ordinul Cavalerilor Sărmani ai lui Hristos şi aisub numele de Filip cel Frumos) care, dorind să Templului lui Solomon — a fost înfiinţat în pe-îşi însuşească domeniile şi tezaurul templier, a rioadfa primelor cruciade din secolul al XII-lea,pornit o campanie-fulger de arestări în zorii zilei cu scopul de a-i proteja pe creştinii care plecau înde vineri, 13 … 1307, şi a trecut la torturarea Tem- pelerinaj spre Ţara Sfântă, împreună cu un altplierilor. Cel puţin 2,000 de Cavaleri Templieri au ordin creştin, Cavalerii Ospitalieri (sau Ioaniţi).fost ucişi în încercarea de exterminare a Ordinu- Denumirea Ordinului Templier se datorează fap-lui. Barbara Frale, cercetător la Şcoala de Studii tului că i s-a acordat o parte din fostul Templu alPaleontologice de pe lângă Vatican, susţine că is- lui Solomon de la Ierusalim pentru a-şi ridicatoricii împărtăşesc în unanimitate opinia conform acolo tabăra. Consemnând faptul că de Molay şicăreia Papa Clement al V-lea, el însuşi de origine Cavalerii au cerut iertare, Papa nota următoarele:franceză şi fost arhiepiscop la Bordeaux, a fost slab “Prin prezentul act decretăm că Biserica îi absolvăşi s-a lăcast manevrat, acceptând planul lui Filip de orice vină şi că pot participa din nou la sfintelecel Frumos de a desfiinţa Ordinul Templier şi de a slujbe şi primi sfintele sacramente”. Signor For-pune mâna pe bogăţiile lui. Numai că documen- gione susţine că Papa a ratat absolvirea publică atele descoperite în arhivele Vaticanului, printre Ordinului Templier, fiindcă scandalul produs încare se numără şi un facsimil despre care se credea jurul Templierilor a stârnit patimi atât de mari,că a dispărut pentru totdeauna, constituie dovada încât se temea de o schismă a Bisericii. Regele Filipfermă că Papa a avut abilitatea să manevreze lu- al IV-lea a ordonat executarea lui de Molay şi acrurile „cu dibăcie şi hotărâre”, astfel încât trimişii altor mari demnitari Templieri înainte ca Papa săpontificali au fost cei care i-au anchetat, în 1308, facă public ve rdictul anchetei pontificale, dupăpe de Molay şi pe alţi mari demnitari templieri în care acest document a dispărut.temniţele castelului Chinon de pe Loara, în cadrula ceea ce a ajuns să capete dimensiunile unei an- Secretele Vaticanului – Ritualuri satanicechete pontificale. Signora Frale, care scrie în pre-zent o carte pornind de la documentul Chinon, a Oraşul Sfânt este învăluit în mistere şi intrigi demărturisit jurnaliştilor de la revista italiană lunară secole. Cu excepția cardinalilor şi episcopilor din vâr-Hera, revistă specializată în enigme ale istoriei, că ful ierarhiei, nimeni nu are avut acces la ceea ce se pe-rezultatul anchetei a fost exonerarea totală a Ca- trece în interiorul Bisericii Catolice. Se spune că învalerilor. Papa acceptase explicaţia Cavalerilor arhivele Vaticanului există anumite lucruri care, dacăconform căreia acuzaţiile de sodomie şi de blasfe- ar ajunge la cunoştința publicului larg, ar schimbamie se datorau neînţelegerii corecte a ritualurilor pentru totdeauna fața credinței…“Secretele Vatican-străvechi şi secrete, care îşi aveau originea în pe- ului” este un documentar care circulă pe net din 2006,rioada de lupte crâncene a cruciaţilor împotriva sub “semnătura” ConspiracyJournal.com, scrie evz.ro.musulmanilor, mai precis, a sarazinilor. Printreaceste ritualuri se numărau „lepădarea de IisusHristos şi batjocorirea crucii, de trei ori”, ca şi „pu-patul fundului altor bărbaţi”. Adriano Forgione,editor al revistei Hera, susţine că aceste practicierau destinate să simuleze umilinţele şi torturile lacare ar fi fost supus un cruciat luat prizonier de sa-razini. Ei mai erau învăţaţi cum să se lepede decredinţă „numai cu mintea, dar nu şi cu sufletul”.83

Cervantes TeORIa CONSPIRaȚIeISă nu se ştie niciodată Documentarul ne “invită” să Această declaraţie o puteţi vedea inclipul de maiexaminăm “rapoartele despre conspirațiile de la Vat- jos, intre minutele 52.30 – 53.11.ican şi legăturile axcestuia cu scufundarea Titanicului,asasinarea lui Abraham Lincoln, ritualuri satanice, Cu alte cuvinte, teoria conform căreia romaniiposedări demonice şi alte lucruri despre care Oraşul au cucerit o parte din Dacia, iar dacii, inclusiv cei dinSfânt ar prefera să nu se ştie niciodată”. De asemenea, teritoriile necucerite de Roma, şi-au abandonat limbadocumentarul continuă pe acelaşi ton, lansând teorii strămoşilor lor şi au început să vorbească latina e falsă.care au mai fost abordate de-a lungul timpului decătre adepţii teoriei conspiraţiei, teorii de genul: “As- Conform declaraţiei lui Ledwith, la întâlnirea lorcunde Vaticanul informaţii conform carora crucifi- cu romanii, dacii nu au avut nevoie de translatori: vor-carea a fost o înşelătorie? Există un grup secret în beau deja limba din care se născuse chiar latina. Dininteriorul Vaticanului, care este pus în slujba Noii Or- această perspectivă, românii apar drept unul şi acelaşidini Mondiale? Există vreo legătură între OZN-uri , popor cu dacii, continuatorii direcţi şi legitimi ai aces-extratereştrii şi Vatican? Este exorcismul un efort in- tora. Mai mult, ar rezulta că şi romanii ar fi fost neamutil , iar practica acestuia a dus adeseori la moartea tracic. Menţionăm că Miceal Ledwith este o person-posedatului? Ce secrete deţine Vaticanul despre vi- alitate irlandeză care nu are interese personale înitorul lumii?”, etc. România.Vaticanul confirmă, dacii vorbeau limba latină De asemenea, reamintim că Papa Ioan Paul al Miceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea a spus, cu ocazia vizitei în ţara noastră, din anul 1999, că România este “Grădina Maicii Domnului”.II-lea şi omul care a avut acces la toate documentele În această ordine de idei, se pune întrebarea: ce ştiusecrete din biblioteca Vaticanului, a făcut recent o cei de la Vatican despre noi, iar noi habar nu avem?afirmaţie care a şocat lumea academică şi nunumai.El a declarat că latina cultă se trage din limba Genetic, nu ne-am schimbat de 5.000 de ani,română străveche, nu invers, cum se credea până suntem tot daci Un studiu de paleogenetică, realizatacum! Într-un interviu acordat postului de televiz- între anii 2003-2006, a arătat că, genetic, suntem daci,iune TVR Cluj, în decembrie 2012, Miceal Ledwith, iar teoria latinizării făcute de Imperiul Roman estefost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea , unul din falsă.oamenii care au avut acces la cei 230 de kilometri derauri cu cărţi din arhiva bibliotecii Vaticanului şi Studiul, realizat de dr. Georgeta Cardoş, specia-fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale, list în genetică, cu sprijinul Universităţii din Ham-a făcut o declaraţie şocantă: Miceal Ledwith “Chiar burg, Germania, a pornit de la ţesuturi osoasedacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii recoltate din peste 20 de situri arheologice din Româ-Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar nia, de la un număr de 50 de indivizi aparţinândlimba română este o limbă latină, mai puţină populaţiilor care au trăit aici cu 5.000 de ani în urmă.lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea Datele genetice obţinute au fost comparate cu cele alesa, vine din locul din care se trage limba latină, şi românilor de astăzi. Concluzia a fost că între actualanu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este populaţie a României şi cele care au trăit pe teritoriulo limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o acestei ţări cu 5.000 de ani în urmă există o clară în-limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oa- rudire genetică, iar fondul de bază dovedeşte conti-menii din Munţii Bucegi, din Braşov, din nuitatea şi legătura strânsă cu populaţia străveche,Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul adică cu dacii, ramura nord-dunăreană a mareluiminunat lumii occidentale (limba latină – n.r.)”. neam tracic. 84

Carol Koka Revistă internaţională de cultură Atentatul de la Sarajevo – edITuRa ValORIlORo nouă viziune într-o altăperspectivă, o interpretare Floarea andreicainedită a cauzelor care au de-terminat declanşarea celui de- Fata care a fugit de laal II-lea Război Mondial şcoală (Soare la miezulilustrată în paginile ziarului nopţii)Românul. Carte cu un pregnant ca- racter autobiografic; fiecare povestire transmite o povaţă, o învăţătură, o morală călău- zitoare pentru fiecare. Traian Zorzoliu Ioan Raţiu Album de artă – Într-un teatru de vise efectuat de Liliana şi Antologia autorului pre- George Terziu această zintă o selecţie riguroasă din realizare de excepţie ( volumele anterioare, dar a se citi de lux) prop- diferită, totuşi, de conţinutul une o nouă abordare, acelor volume. Selecţia pune o extensie a tematicii în evidenţă poeme de facturăeditoriale. Realizarea albumului a constituit o experimentală, autorul pără-provocare privind diversificarea gamei structurale sind zona consacrată de până acum, fiind cunos-a apariţiilor la Editura Inspirescu. S-a dovedit a fi cut ca poetul clipei. Prefaţă şi coperta aparţino reuşită. poetului Ioan Raţiu. delia Camelia Ghiţă emil Sergiu, Nana Ileana Filip, lorin Cimponeriu Enigmatica Phoenix „Cu această nouă carte de Trilogia iubirii – volum depoezie (Enigmatica Phöenix), poezie având în centrulDelia Camelia Ghiţă s-a în- atenţiei iubirea. Cei trei autoriscris definitiv în cursa pentru aduc, fiecare în stil propriu, unfericire, prevestind asaltul Ero- omagiu iubirii manifestată desului asupra trupului… Trup data aceasta sub o formă liricăîngreunat de miresmele an- inedită. Lansarea cărţii a avutotimpurilor care l-au năpădit loc într-o biserică.fără cale de întoarcere, poeta pregătindu-şi astfelsiropul magiei captive, aşa cum, probabil, şi-a Mircea Cazangiupregătit Socrate ceaiul de cucută. Portofoliul liric al acestei fete care se luptă cu Izvorul poetului - Originalinerţia este cel al unor risipiri trupeşti şi sufleteşti, din Izvoarele, Olt, acest creatorcu mirosuri de alb şi pastele de cald.(Dumitru popular ne demonstrează, încăSârghie). odată, dacă mai era nevoie, că „veşnicia s-a născut la sat”. 85

Cervantes edITuRa ValORIlOR Ioana Voicilă dobre ) ) Să nu-l uităm - omagiuadus marelui Adrian Păunescu, George Terziuîntr-o antologie care reuneştenume de marcă ale literaturii Moartea necesarăromâne contemporane. Volum „Interzis de cenzura co-lansat cu prilejul zilei de munistă după ce a luat trei pre-naştere a poetu- lui- - - Adrian mii din 1981-83 şi unPăunescu. promiţător debut în proză (Experienţa) salutat de Eugen Nana Ileana Filip, Barbu şi premiat în Marea Bri- tanie, George Terziu a dispărut vreme de trei lorin Cimponeriu decenii bune din peisajul editorial românesc... Moartea necesară era într-adevăr o naştere Testamentul iubirii – necesară”. ( fragment din prefaţa semnată de prof. univ.Emil Lungeanu). poezii „ de-amor, de-amar de inimă albastră”, cum ar spune Mihai Sas Voicu d. Rusu Ileana Vulpescu. Sau mai „Am trăit sub trei dictaturi...”, Am trăit sub trei dictaturi cu demnitate și curaj degrabă, un testament al iu- birii nemărginite, fără limite - dialoguri cu Voicu D. Rusu -Colecţia POEŢII SECOLULUI XXI O carte realizată cu scriitorulde timp, de spaţiu, de intensitate, de profunzime. Mihai Sas. Voicu D. RusuPoezii de dragoste. Şi atât. abordează sub forma unui in- „ terviu perpetuu biografia lui -- -- Mihai Sas, omul care, la rândul Maria luna său scrie sprijinindu-se pe Versuri mici pentru pitici amintirile şi pe trăirile din anii celor trei dictaturi.(poezii creştine) O carte care solicită cititorul creându-i posibili- Volumul cuprinde poeziiale copilăriei cu tot cortegiul ei tatea să facă o incursiune în trecutul recent.de naivităţe, inocenţă, puri-tate, credinţă. daniel luca Vasile Bărbuş - Crățu Marcela - roman de factură fantastică, cu întâmplări care ar putea face parte din viaţa oricărui om. Cartea a fost premiată la concursul Editurii Inspirescu, prima ediţie. Felicitări autorului pentru câştigarea concursului! Spirala tinereţii – o carte Felicitări tuturor participanţilor la concur- care are un caracter autobio- surile Editurii Inspirescu! grafic, un roman de dragoste dedicat soţiei. aşteptăm materiale şi propuneri pentru rea- lizarea unei antologii! Rubrică realizată de Liliana Terziu 86

Revistă internaţională de cultură CuPRINS paginav GeORGe TeRZIu edITORIal 3v VICTOR MaRTINv VIORel PÎRlIGRaS lITeRaTuRă SF 5v NIC dOBRev ROdICa BReTIN lITeRaTuRă SF 10v luCIaN MeRIȘCav MIRCea OPRIȚa lITeRaTuRă SF 15vv VICTORIa MIleSCu lITeRaTuRă SF 17v VaSIle MORaRv IOaN MOROȘaNu lITeRaTuRă SF 21v lIa BRONZIv lITeRaTuRă SF 23v daNa IlINCav ION-lIVIu MICu PeRSONalITaTea luNII 31v CONSTaNTIN COSTaCHev GRIGORe GRIGOReSCu POeZIe 40vv euGeN eVu POeZIe 42vv TăNaSe CaRaȘCa POeZIe 43v ISaBela VaSIlIu-SCRaBav ION COTOI POeZIe 45vv PRIeTeNII edITuRII INSPIReSCu 48v euGeN eVuv lIlIaNa TeRZIu PROZă ludICă 55 PROZă 57 PROZă 59 FRaȚII NOȘTRI de PeSTe PRuT 62 eVeNIMeNT 64 lOC de daT Cu CaPul 65 CeNaCluRI lITeRaRe 66 CRONICă de CaRTe 68 RePeRe 72 SCRISOaRe dIN aMeRICa 76 PRIeTeNI Pe FaCeBOOK 78 MedITaȚII 81 TeORIa CONSPIRaȚIeI 83 edITuRa ValORIlOR 85 87

ANUNȚ IMPORTANT! Grupul editorial Inspirescu-Cervantes vă Teme propuse: istorie (inclusiv literar-invită să faceți parte din Antologiile de poezie, culturală), cenacluri literare româneşti,proză, critică literară, eseu, care se vor lansa asociații culturale, artă etc.până la sfârşitul anului. aşteptăm materiale şi sugestii pentru alte Dorim, de asemenea, să realizăm supli- teme până la sfârşitul lunii septembrie.mente culturale tematice ale Revistei Cervantes. Liliana Terziu, în calitate de director, prezentând activitatea bogată a Editurii Inspirescu Standul Editurii Inspirescu la Tabăra culturală SPONTAN, Ghelari - Hunedoara.Grupul editorial Cervantes-Inspirescu: Manager grup Cervantes-Inspirescu: George Terziu ([email protected]) Director editură: Liliana Terziu ([email protected]) Redactor şef: Emil Lungeanu ([email protected], Bucureşti); Redactori: Victoria Milescu ([email protected]); Lucian Gruia ([email protected]);Liliana Terziu ([email protected]); Camelia Pantazi Tudor ([email protected], Bucureşti);Victor Martin ([email protected]); Patricia Lidia ([email protected], Timişoara); Florin Gri-goriu ([email protected], Bucureşti); Boris Marian ([email protected], Bucureşti); Nicolae Rusu([email protected], Chişinău); Redactor extern: Redactor corector: Rodica Cuc Tehnoredactare: Natalia-Carmen Sfâra, ([email protected])