Resilience. Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers.

Rezilienta. UN MANUAL PENTRU PROFESORI Prin STE(A)M și SEL



Keywords STEM, STE(A)M, Socio-Emotional, Emotion, Learning, Copyright Resilience, Primary School, Students Authors Asociația EDUVITAL - EDUCAȚIA ESTE VITALĂ. Reproduction and Contributors dissemination of materials from the \"Resilience. Through STE(A)M and ISBN SEL. A Handbook for teachers\" for educational or other non- Design commercial purposes is authorized without prior written permission from the copyright holders, provided the source is fully acknowledged. Reproduction of material in this HANDBOOK for resale or other commercial purposes is prohibited without the written permission of the copyright holders. EDUVITAL - EDUCAȚIA ESTE VITALĂ NGO, Republicii str., no. 35, Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, Romania Elena Corina ROGOVEANU Nicoleta Livia BARBU Nektarios FARASOPOULOS Daniele NUBILE Nina KRASYLOVA Kateryna PUHACHOVA Maryna KAMINSKA Svetlana YAKIVIUK Elena Corina ROGOVEANU Nicoleta Livia BARBU Published in May 2023. The views expressed in this publication are those of the authors and not necessarily those of EUN Partnership AISBL or the organizations that supported the publication. The content of this document is the responsibility of the authors and does not represent the position of European Schoolnet. EUN is not responsible for how the information contained is used. PUBLISHED UNDER THE TERMS AND CONDITIONS OF THE ATRIBUTTION 4.0 INTERNATIONAL (CC BY 4.0). https://creativecommons.org/licenses/by/4.0/

CUPRINS 1.IntroducERE Cuvânt înainte. 6 Despre autori și colaboratori. 7 Învățarea pe tot parcursul vieții. Educație formală și non- 9 formală. 2. Sănătatea socio- emoțională 13 16 Ce este sănătatea socio- emoțională? 18 Învățarea socio-emoțională 20 Ce este starea de bine? 24 Importanța starea de bine în școli. 31 Applying theory to the development of approaches to SEL. 34 Activity 1. Mindful Breathing. Activity 2. Emotion Charades 3. The Case of Resilience. 39 42 The case of resilience through emotions 45 Emotional resilience. Do we have it? 49 Building resilience. Through Non-formal education. 52 Activity 1. Emotion Exploration. 54 Activity 2. Trust Walk. Spotlight. Resilience in time of crisis. 4. STE(A)M. Teaching and Learning. 64 66 What about STE(A)M? 67 The importance of teaching STE(A)M in primary school 69 Integrated STE(A)M Teaching 72 Pedagogical Approaches and Trends in STE(A)M classroom 74 STEM is about … careers 76 Breaking the barriers: Stereotypes & biases 79 Activity 1. Collect Rainwater. Activity 2. Clean Water. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 4

5. Resilience Capacity Building through STE(A)M and SEL. STE(A)M and SEL. Exploring the Relationship. 83 Building Resilience. Through STE(A)M and SEL. 85 Infusing SEL principles into STE(A)M learning. 87 What is Experiential Learning? A brief introduction. 90 Activity 1. What is Energy? 91 Activity 2. Plant Energy. 96 Spotlight. Hero's Journey for Building Resilience STE(A)M CAMP. 101 6. Conclusion 105 7. References 106 Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 5

CUVÂNT ÎNAINTE Cei mai mulți dintre noi au auzit despre educația STE(A)M, dar puțini cunosc legătura acesteia cu educația socio-emoțională. Dorim să întărim această legătură printr-o perspectivă inovatoare de integrare a unei noi abordări în educația STE(A)M: utilizarea inteligenței emoționale pentru a deschide calea către o clasă incluzivă, diversă și echitabilă, și pentru a crea o fundație solidă pentru dobândirea abilităților și competențelor necesare în viitor. Chiar dacă din ce în ce mai multe cercetări evidențiază impactul emoțiilor asupra procesului de învățare, școlile continuă să se concentreze pe performanța academică, ignorând adesea abilitățile legate de inteligența emoțională. Cu toții trebuie să căutăm și să investigăm beneficiile dezvoltării inteligenței emoționale în plus față de formele mai convenționale de inteligență cognitivă. Procesul de învățare ar trebui să înceapă într-un mediu care promovează conștientizarea de sine, empatia, auto-reglementarea, reziliența, abilitățile de rezolvare a problemelor și capacitatea de a lua decizii responsabile. Indiferent dacă sunteți profesor debutant sau profesor cu experiență, prezentul handbook vă va oferi informații valoroase, instrumente și exemple practice pentru integrarea educației STE(A)M și a conceptului de reziliență în practica dumneavoastră de predare. Lucrând împreună cu elevii dumneavoastră pentru a-și dezvolta abilitățile STE(A)M și reziliența, puteți contribui la crearea unui viitor mai luminos pentru aceștia. În calitate de profesori, aveți puterea de a face o diferență în viețile elevilor dumneavoastră, indiferent de mediul lor social, economic sau geografic. Aceasta poate fi o sarcină provocatoare, mai ales în sălile de clasă diverse de astăzi, cu elevi ce provin din medii culturale și sociale variate. Prin „Resilience.Through STE(A)M and SEL”, vă prezentăm răspunsurile noastre și sperăm că acest manual vă va schimba perspectiva asupra educației STE(A)M și a conceptelor de incluziune, reziliență și stare de bine în sălile de clasă. Autorii Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 6

autori Elena Corina Rogoveanu este fondatorul și președintele Asociației Eduvital - Educația este vitală. Are peste 11 ani de experiență în educație și în prezent predă în învățământul primar. A fost implicată în proiecte și activități de voluntariat prin care a încercat să combată abandonul școlar și să contribuie la dezvoltarea personală, profesională și socială a elevilor. În calitate de ambasador Scientix, ambasador eTwinning și coordonator Erasmus+, a implicat elevi și profesori în numeroase activități. Barbu Nicoleta Livia este membră a Asociației și este responsabilă de gestionarea proiectelor europene (Project Officer). Cu peste 20 de ani de experiență în învățământul preșcolar, ea și-a dedicat cariera creării unor medii de învățare stimulante și pline de afecțiune, care promovează dezvoltarea holistică a minților copiilor. În calitate de Ambasador Scientix & eTwinning este implicată în promovarea de proiecte și metode de predare inovatoare, integrând cu succes educația STEM în curriculumul preșcolar. Este determinată în a fi la curent cu cele mai recente cercetări educaționale și participă activ la oportunități de dezvoltare profesională pentru a-și îmbunătăți abilitățile și competențele. Nektarios Farasopoulos este profesor în învățământul primar și, în ultimii ani, a fost director al școlii pentru învățământul primar din Ano Syros. De asemenea, lucrează ca ambasador eTwinning și Scientix în regiunea Egee de Sud din Grecia. Deține master în Leadership Educațional și Educația Adulților. A participat la numeroase activități educaționale susținute de organizații precum European Schoolnet, CERN, Agenția Spațială Europeană și altele, s-a remarcat și în competiții educaționale naționale și europene. El a fost implicat în crearea și susținerea Massive Open Online Courses (MOOC) pentru educatori și a creat, de asemenea, scenarii de învățare prin activități STE(A)M. Daniele Nubile este trainer internațional în domeniul educației non-formale europene. Cu accent pe subiecte precum inteligența emoțională, voluntariat, educația pentru dezvoltare durabilă, incluziunea și profesionalizarea activității de tineret locale și internaționale prin dezvoltarea competențelor, Daniele își propune să creeze medii de învățare incluzive care să favorizeze creșterea și dezvoltarea. Munca sa s-a axat pe sprijinirea tinerilor, a lucrătorilor de tineret și a altor formatori în dezvoltarea lor personală și profesională și împuternicirea acestora pentru a crea schimbări pozitive în comunitățile lor. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 7

colaboratori Kateryna Puhachova - doctorand în Educație și Formare Profesională, asistent profesor la Departamentul de Filologie Engleză la Universitatea Pedagogică de Stat Vinnytsya Mykhailo Kotsiubynsky. În același timp, este manager de proiect Erasmus+ la Folkuniversitetet Uppsala. Ea se concentrează pe aplicarea instrumentelor digitale în predarea limbilor străine și pe digitalizarea educației. Cercetarea ei se concentrează în principal pe formarea viitorilor profesori pentru a utiliza instrumente digitale în predarea limbilor străine. În plus, ea cercetează, de asemenea, cum să adapteze abordările tradiționale de predare într-un format online și impactul acestora asupra progresului elevilor. Maryna Kaminska - profesor EFL, Ph.D. în filologie engleză, profesor asociat la Universitatea Pedagogică de Stat din Vinnytsia (Vinnytsia, Ucraina). Participantă la proiectul British Council din Ucraina „New Generation School Teacher”, coordonator Erasmus+ (mobilitate K2), manager educațional cu cunoștințe aprofundate despre sistemul educațional formal din Ucraina, Maryna urmărește conceptul de învățare pe tot parcursul vieții și este un participant avid la diverse traininguri și proiecte profesionale, atât în ​Ucraina, cât și la nivel global. Nina Krasylova este profesoară EFL și formatoare de profesori a British Council de la Liceul Putyvl no. 1, numită după R.Rudnev, Putyvl, Sumskaya Oblast (Regiunea Sumy), ambasador eTwinning, finalist al Programului TEA Fulbright 2008. Svetlana Yakiviuk are peste 17 ani de experiență în predare și în prezent este ca profesor de engleză la Școala Gimnazială 41 din Kherson, Kherson, Ucraina. Din 2019 a participat la diferite proiecte eTwinning, Proiectul Climate Action. De asemenea, a participat la cursul de formare Teaching and Learning in Difficult Times pentru profesori ucraineni (martie 2023) al British Council. Dezvoltarea profesională constantă îi oferă motivația de a găsi noi forme și instrumente pentru a asigura succesul predării. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 8

Învățarea pe tot parcursul vieții. Educație formală și non-formală Educația nu se limitează în a se realiza doar în sala de clasă sau la anii de școlarizare formală. În lumea de astăzi în continuă schimbare, învățarea a devenit o călătorie pe tot parcursul vieții, care se extinde dincolo de mediile educaționale tradiționale. Această secțiune va explora conceptul de învățare pe tot parcursul vieții, inclusiv oportunități de învățare formală și non-formală și va evidenția importanța învățării continue atât pentru profesori, cât și pentru elevi. Învățarea pe tot parcursul vieții Se referă la procesul continuu de dobândire a cunoștințelor, abilităților și atitudinilor de-a lungul întregii vieți, trecând dincolo de educația formală și incluzând învățarea care are loc în diferite contexte, cum ar fi locul de muncă, comunitatea și interesele personale. Învățarea pe tot parcursul vieții este esențială în secolul 21, deoarece oferă indivizilor capacitatea de a se adapta la schimbare, de a dobândi noi competențe și de a rămâne conectați într-o lume care evoluează rapid. Învățare formală Învățarea formală cuprinde sistemul educațional tradițional, inclusiv școli, colegii și universități. Ea urmează un curriculum structurat, în mod obișnuit predat de educatori instruiți și adesea duce la obținerea de calificări formale, cum ar fi diplome și certificări. Învățarea formală oferă o bază solidă de cunoștințe și abilități și joacă un rol crucial în pregătirea indivizilor pentru cariera aleasă. În calitate de profesor implicat activ în procesul de învățare formală, aveți responsabilitatea de a crea experiențe de învățare captivante, incluzive și eficiente pentru elevii dumneavoastră. Învățare non-formală Învățarea non-formală, pe de altă parte, se referă la procesul de învățare care are loc în afara cadrelor educaționale formale. Aceasta poate avea loc în diverse medii, cum ar fi ateliere, seminarii, programe de formare, programe comunitare, cursuri online și învățare autonomă. Învățarea non-formală este de obicei condusă de cursant, flexibilă și auto-ritmată, oferind indivizilor oportunități de a-și urmări interesele, de a dezvolta abilități noi și de a se angaja în procesul de învățare pe tot parcursul vieții, dincolo de sala de clasă tradițională. Puteți utiliza întotdeauna oportunitățile de învățare non-formală pentru a completa și îmbunătăți experiențele de învățare formală ale elevilor dumneavoastră. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 9

Importanța învățării pe tot parcursul vieții pentru profesori În calitate de profesori, este necesar să recunoaștem importanța învățării pe tot parcursul vieții și pentru noi înșine. Lumea continuă să se schimbe, la fel și educația, tehnologiile și cerințele. Implicarea în învățarea pe tot parcursul vieții permite profesorilor să rămână la curent cu cele mai recente cercetări, abordări pedagogice și tendințe tehnologice și le dă posibilitatea să își îmbunătățească continuu practicile de predare. Învățarea pe tot parcursul vieții încurajează, de asemenea, o mentalitate de creștere, inspiră creativitatea și îmbunătățește dezvoltarea profesională, de care pot beneficia atât profesorii, cât și elevii lor. Profesorii pot aduce în prim pan importanța învățării pe tot parcursul vieții pentru elevii lor, prezentându-și propriile călătorii de învățare și încurajând elevii să îmbrățișeze, de asemenea,învățarea pe tot parcursul vieții. Beneficiile învățării non-formale Învățarea non-formală poate oferi numeroase beneficii atât pentru profesori, cât și pentru elevi. Pentru profesori, oportunitățile de învățare non-formală pot îmbunătăți dezvoltarea profesională prin furnizarea de formare specializată, ateliere sau certificări. De asemenea, îi poate expune la metode de predare inovatoare, tehnologii noi și perspective diverse care le pot îmbogăți practicile de predare. Învățarea non-formală poate ajuta, de asemenea, profesorii să rămână motivați, inspirați și implicați în profesia lor, explorându-și propriile interese și pasiuni. Pentru elevi, învățarea non-formală înseamnă învățarea despre lucruri care nu fac parte din lecțiile obișnuite de la clasă. Ei pot învăța abilități practice și pot descoperi lucruri noi de care sunt interesați. De asemenea, îi ajută să devină mai buni la învățarea pe cont propriu. Învățarea non-formală îi poate face pe elevi să se bucure cu adevărat de învățare și să-și dorească să continue acest lucru chiar și după ce termină școala. Integrarea învățării formale și non-formale Profesorii ar trebui să integreze învățarea formală și non-formală pentru a crea o experiență de învățare holistică pentru elevii lor. Prin încorporarea oportunităților de învățare non-formală, cum ar fi ateliere, excursii, vizite de studiu sau cursuri online, în curriculumul formal, elevii beneficiază de oportunități de a-și aplica cunoștințele și abilitățile în contexte reale. Este o modalitate de a face învățarea mai relevantă și mai atractivă și îi ajută pe elevi să conecteze învățarea de la clasă cu lumea reală. Puteți încuraja elevii să-și urmărească propriile interese și pasiuni prin oportunități de învățare non-formală, să le oferiți îndrumări și sprijin pentru a-i ajuta să-și stabilească obiective de învățare și să-și urmărească progresul. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 10

În plus, vă puteți implica și în activități de învățare non-formală pentru a vă îmbunătăți propria dezvoltare profesională. Învățarea non-formală vă ajută să fiți la curent cu cele mai recente tendințe educaționale, tehnologii și cercetări și vă permite să vă îmbunătățiți continuu practicile de predare. Învățarea formală oferă o bază solidă de cunoștințe și abilități, în timp ce învățarea non-formală oferă oportunități de învățare autonomă, creștere personală și explorare a intereselor și pasiunilor. Prin integrarea învățării formale și non-formale în practicile dumneavoastră de predare, puteți crea experiențe de învățare care să producă schimbarea și să contribuie la dezvoltarea holistică a elevilor. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 11

CAPITOLUL 1. SĂNĂTATEA SOCIO-EMOȚIONALĂ

Ce este sănătatea socio-emoțională? Prin definiție, sănătatea socio-emoțională se referă la capacitatea de a înțelege și regla propriile emoții, precum și de a forma și menține relații pozitive cu cei din jur. Aceasta cuprinde o gamă largă de abilități și competențe, cum ar fi auto-conștientizarea, auto-managementul, conștientizarea socială, abilitățile de relaționare și luarea responsabilă a deciziilor. În general, indivizii sănătoși din punct de vedere social și emoțional sunt mai bine pregătiți să gestioneze stresul și anxietatea, să comunice eficient și să dezvolte conexiuni interpersonale puternice. De asemenea, sunt mai rezistenți în fața provocărilor și sunt mai capabili să facă față adversității. Sănătatea socio-emoțională se dovedește a fi importantă pentru indivizii de toate vârstele, dar este deosebit de prețioasă pentru copii și adolescenți, deoarece aceștia își dezvoltă încă multe dintre abilitățile și competențele necesare pentru succesul școlar și în viața de zi cu zi. Fiind printre principalele lor figuri de referință, profesorii joacă un rol însemnat în promovarea sănătății socio-emoționale prin furnizarea de medii de susținere, predarea abilităților de reglare emoțională și modelarea interacțiunilor sociale pozitive. Într-o clasă, elevii care sunt sănătoși din punct de vedere social și emoțional tind să fie mai implicați în procesul de învățare, sunt mai capabili să-și regleze emoțiile și comportamentul și au relații mai puternice cu colegii și profesorii lor. Posibile strategii de implementare pe care profesorii le pot folosi pentru a promova sănătatea socio-emoțională în sălile de clasă sunt: 1. Creați o atmosferă pozitivă: Profesorii pot crea o atmosferă pozitivă în sala de clasă prin stabilirea unui sentiment de apartenență și încredere printre elevii lor. Acest lucru poate fi realizat prin încurajarea comunicării deschise, exersând ascultarea activă și demonstrând respect și empatie pentru fiecare elev. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 13

2. Predați abilități de reglare emoțională: Abilitățile de reglare emoțională sunt importante pentru a ajuta elevii să-și gestioneze emoțiile într-un mod sănătos. Profesorii pot preda aceste abilități prin modelarea tehnicilor de reglare emoțională, cum ar fi respirația profundă sau luarea unei pauze și oferirea de oportunități elevilor pentru a exersa aceste abilități în clasă. 3. Oferiți oportunități pentru relații pozitive: Relațiile pozitive cu colegii și profesorii sunt importante pentru sănătatea socio-emoțională. Profesorii pot facilita relațiile pozitive prin încurajarea colaborării și a muncii în echipă, oferind oportunități de interacțiune socială și încurajând un sentiment de respect reciproc și sprijin în rândul elevilor. 4. Încurajarea autonomiei elevilor și luarea deciziilor: Oferirea de oportunități elevilor și de situații pentru a lua decizii și a-și asuma responsabilitatea învățării poate contribui la dezvoltarea autonomiei și auto-eficacității, care sunt componente importante ale sănătății socio-emoționale. Profesorii pot face acest lucru prin a permite elevilor să-și aleagă propriile proiecte, să contribuie la întocmirea de regulamente și proceduri la nivelul clasei/școlii sau prin a crea contexte de exprimare liberă, fără constrângeri. 5. Încorporați practici de Mindfulness: Practicile de Mindfulness, cum ar fi meditația sau yoga, pot ajuta elevii să-și dezvolte conștiința de sine, să gestioneze stresul și să-și regleze emoțiile. Profesorii pot încorpora aceste practici în rutina lor de clasă sau pot oferi elevilor oportunități de a practica mindfulness în mod independent. Acordând prioritate sănătății socio-emoționale în sălile lor de clasă, profesorii îi ajută pe elevi să dezvolte abilitățile și competențele de care au nevoie pentru a reuși academic și în viață. Pentru a face acest lucru, este nevoie de o atitudine pozitivă și de susținere care să acorde prioritate bunăstării elevilor lor. Iată câteva atitudini și convingeri cheie pe care profesorii le pot folosi pentru a crea un mediu de învățare favorabil pentru sănătatea socio-emoțională: O mentalitate deschisă: Învățarea socio-emoțională este un proces continuu care necesită răbdare, perseverență și sprijin. Profesorii cu o mentalitate de creștere recunosc acest lucru și cred că elevii lor își pot dezvolta abilitățile sociale și emoționale cu practică și efort. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 14

Empatie și înțelegere: A fi empatic și a înțelege emoțiile și experiențele elevilor, le permite profesorilor să recunoască și să răspundă nevoilor emoționale ale elevilor într-un mod care promovează relații pozitive și favorizează un sentiment de siguranță și apartenență la clasă. Standarde ridicate: Profesorii cu standarde ridicate pentru dezvoltarea socio-emoțională a elevilor creează un mediu de învățare pozitiv, motivant și de încredere. Ei stabilesc obiective și așteptări clare pentru comportamentul elevilor și oferă feedback care îi ajută pe elevi să înțeleagă modul în care comportamentul lor îi afectează pe ceilalți. Flexibilitate și adaptabilitate Acestea sunt este esențiale pentru ca profesorii să răspundă nevoilor și experiențelor diverse ale elevilor lor. Profesorii care sunt deschiși să-și ajusteze strategiile și abordările de predare pot răspunde mai bine nevoilor unice ale fiecărui elev și pot crea un mediu de clasă care este susținător și incluziv. Auto-reflecție și învățare continuă: Profesorii care practică autoreflecția și îmbrățișează învățarea pe tot parcursul vieții sunt bine pregătiți pentru a spori bunăstarea socială și emoțională a elevilor lor. Un astfel de obicei promovează deschiderea de a examina propriile limitări și convingeri și de a căuta în mod activ abordări și cunoștințe noi pentru a sprijini dezvoltarea socială și emoțională a elevilor. Prin adoptarea acestor atitudini și credințe, profesorii pot crea un mediu de învățare pozitiv și susținător care promovează sănătatea și bunăstarea socio-emoțională pentru toți elevii. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 15

Învățarea socio-emoțională pentru sănătate mintală și starea de bine Dacă în secțiunea precedentă a fost definit conceptul de sănătate socio-emoțională ca abilitate de a înțelege și regla propriile emoții, acest subcapitol își propune să prezinte învățarea socio-emoțională, ca proces ce promovează sănătatea mintală și starea de bine în rândul elevilor. Dar, înainte de a vorbi despre învățarea socio-emoțională, pot fi necesare câteva clarificări asupra unor concepte-cheie: Starea de bine se referă la o stare de a fi confortabil, sănătos și fericit, atât fizic, cât și mental. Acesta cuprinde diferite domenii, cum ar fi sănătatea fizică, relațiile sociale, stările emoționale, scopul și sensul vieții. Sănătatea socio-emoțională, pe de altă parte, se referă în mod specific la capacitatea unui individ de a înțelege, gestiona și exprima emoțiile în mod eficient, precum și de a stabili relații pozitive cu cei din jur și de a lua decizii responsabile. Este un aspect esențial al stării de bine, deoarece ne permite să facem față stresului, să creăm conexiuni semnificative și să ne atingem obiectivele. Sănătatea mintală cuprinde o gamă mai largă de stări emoționale și psihologice, inclusiv, dar fără a se limita la, anxietate, depresie și alte tulburări de sănătate mintală. În timp ce sănătatea socio- emoțională contribuie la sănătatea mintală, acestea nu sunt la fel. Elevii cu o sănătate social- emoțională bună se pot lupta în continuare cu sănătatea mintală și invers. Cel mai important element despre învățarea socio-emoțională este să înțelegem că nu este doar un program sau un set de activități, ci mai degrabă o mentalitate și un mod de predare care pătrund în toate aspectele procesului de învățământ, dar nu numai. Și începe cu tine însuți! Câteva strategii de implementare pentru abordarea învățării socio-emoționale pentru starea de bine și sănătatea mintală a elevilor: Auto-reflecție: înainte de a promova eficient învățarea socio-emoțională în clasă, profesorii sunt invitați să reflecteze asupra propriei inteligenței emoționale. Aceasta include evaluarea modului în care emoțiile sunt gestionate, comunicate și cum sunt gestionate conflictele. Identificarea domeniilor de dezvoltare și căutarea expertizei sau resurselor externe este, de asemenea, importantă. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 16

Un mediu de clasă sigur și de sprijin: Elevii trebuie să se simtă în siguranță și sprijiniți pentru a-și dezvolta abilitățile sociale și emoționale. Respectul reciproc, compasiunea, empatia și incluziunea ar trebui să fie valorile de bază ale culturii clasei. Profesorii pot arăta compasiune și respect și își pot încuraja elevii să facă același lucru. Își pot ajuta elevii să învețe să vorbească despre sentimentele lor și să rezolve împreună problemele. Încorporați învățarea socio-emoțională în curriculum: Învățarea socio-emoțională poate fi încorporată în orice domeniu sau activitate. De exemplu, profesorii ar putea folosi ora de limba și literatura română pentru a stârni discuții despre empatie, a genera diferite perspective asupra unei situații, sau pot folosi probleme de matematică care necesită colaborare și lucru în echipă pentru a promova respectul reciproc, colaborare eficientă și relații pozitive ca deziderate ale managementului clasei. Predați abilități specifice învățării socio-emoționale: Deși învățarea socio-emoțională poate fi integrată în orice materie, este, de asemenea, important să predați în mod explicit abilități sociale și emoționale specifice. Luați în considerare concentrarea pe abilități precum conștientizarea de sine, autoreglare, conștientizarea socială, abilitățile de relație și luare responsabilă a deciziilor. Utilizați activități și resurse care sunt adecvate specificului clasei dumneavoastră. Folosiți practici restaurative: Atunci când apar conflicte în clasă, utilizarea practicilor restaurative îi ajută pe elevi să rezolve problema și să învețe din experiență. În loc să pedepsească pur și simplu elevii pentru comportament greșit, practicile restaurative îi încurajează pe elevi să își asume responsabilitatea pentru acțiunile lor și să repare. Implicați părinții și membri familiei: Este important să implicați părinții și membri familiei în procesul de promovare a învățării socio- emoționale. Profesorii pot împărtăși resurse și strategii cu familiile și pot lua în considerare organizarea de ateliere pentru părinți sau evenimente care se concentrează pe învățarea socială și emoțională. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 17

Prin prioritizarea acestor strategii, școlile pot ajuta elevii să-și dezvolte abilitățile necesare pentru a-și înțelege emoțiile, a construi relații pozitive și, în cele din urmă, să prospere în toate domeniile vieții lor. Alte abilitățile necesare pentru a-și înțelege emoțiile, a construi relații pozitive și, în cele din urmă, să prospere în toate domeniile vieții lor. Practica restaurativă în sălile de clasă este o abordare a disciplinei și soluționării conflictelor care se concentrează pe repararea prejudiciului și restabilirea relațiilor, mai degrabă decât pedepsirea elevilor pentru comportament neadecvat. Aceasta implică crearea unei atmosfere sigure și respectuoase în care elevii se simt auziți și apreciați. Atunci când apar conflicte sau incidente de comportament necorespunzător, practicile restaurative implică reunirea tuturor părților afectate pentru a avea o conversație și a lucra spre a găsi o soluție. Acest lucru poate implica recunoașterea răului făcut, restabilirea relațiilor și elaborarea unui plan pentru a preveni ca incidente similare să se întâmple în viitor. Scopul practicii restaurative este de a împuternici elevii să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile lor, să învețe din greșeli și să dezvolte abilitățile necesare pentru a rezolva conflictele într-un mod pozitiv și respectuos. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 18

Ce este starea de bine? Starea de bine în școli se referă la dezvoltarea holistică și bunăstarea elevilor, asigurând satisfacerea nevoilor lor fizice, emoționale, sociale și cognitive. Este un concept cu mai multe fațete care cuprinde diverse aspecte ale vieții unui elev, inclusiv performanța academică, relațiile, dezvoltarea personală și sănătatea mintală. În context european, starea de bine poate fi înțeleasă prin următoarele dimensiuni: Starea de bine fizică: Această dimensiune se concentrează pe asigurarea unui mediu sigur și sănătos pentru elevi prin promovarea activității fizice regulate și încurajarea obiceiurilor alimentare sănătoase. Starea de bine emoțională: Starea de bine emoțională se referă la dezvoltarea rezilienței, a stimei de sine și a reglării emoționale în rândul elevilor. Starea de bine socială: Starea de bine socială implică dezvoltarea de relații pozitive, abilități sociale și un sentiment de apartenență în rândul elevilor, profesorilor și comunității școlare în general. Stare de bine mentală: Stare de bine mentală: această dimensiune se referă la dezvoltarea gândirii critice, a abilităților de rezolvare a problemelor și de învățare, precum și la furnizarea de programe antrenante, relevante și incluzive. Climatul școlar: Un climat școlar pozitiv este esențial pentru promovarea stării de bine și include elemente precum politicile școlare de sprijin, sentimentul de comunitate și implicarea elevilor, profesorilor și părinților în procesele de luare a deciziilor. Bunăstarea morală: Această dimensiune se referă la dezvoltarea valorilor etice și morale ale elevilor, inclusiv respectul, responsabilitatea și integritatea. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 19

Conceptul de stare de bine în școli prezintă un grad ridicat de complexitate, toate dimensiunile menționate mai sus fiind interconectate între ele. În plus, profesorii sunt probabil conștienți de provocările care împiedică promovarea stării de bine în școli, cum ar fi: Lipsa resurselor: școlile se pot lupta să ofere resursele și sprijinul necesare pentru a promova starea de bine, cum ar fi accesul la servicii de sănătate mintală, programe de activitate fizică și opțiuni alimentare sănătoase. Constrângeri de timp: profesorii și personalul pot simți că nu au suficient timp pentru a-l dedica promovării stării de bine, deoarece sunt adesea concentrați pe performanța academică și pe îndeplinirea standardelor educaționale. Bariere culturale: convingerile și practicile culturale diferite pot afecta modul în care școlile abordează starea de bine, iar unii elevi și familiile lor pot să nu agreeze anumite strategii sau programe. Mesaje inconsecvente: pot exista inconsecvențe în modul în care este promovată starea de bine în diferite clase sau săli de clasă, ceea ce poate duce la confuzie în rândul elevilor și la o lipsă de continuitate în comunicare. Stigmatism în jurul sănătății mintale: în ciuda creșterii gradului de conștientizare a importanței sănătății mintale, poate exista în continuare un stigmat asociat cu căutarea de ajutor sau cu discutarea deschisă a problemelor de sănătate mintală. Implicarea limitată a părinților și a comunității: școlile se pot confrunta cu dificultăți în a implica părinții și comunitatea mai largă în promovarea stării de bine, ceea ce poate limita eficacitatea acestor eforturi. Lipsa de pregătire și sprijin pentru profesori: Este posibil ca profesorii să nu se simtă suficient de instruiți pentru a promova starea de bine în mod eficient, din cauza lipsei de pregătire sau sprijin în acest domeniu. Presiuni externe: școlile se pot confrunta cu presiuni externe, cum ar fi constrângerile de finanțare, care pot face dificilă prioritizarea inițiativelor de promovare a stării de bine în școli. Când vorbim despre starea de bine, un aspect de luat în considerare este reprezentat de modul în care aceasta este influențată de diverși factori, cum ar fi etnia, genul, sexualitatea și talentele. De exemplu, elevii care aparțin comunităților marginalizate se pot confrunta cu obstacole adiționale în calea stării de bine din cauza părtinirii sistemice și a discriminării. Din păcate, în realitate, acestea sunt doar câteva exemple ale provocărilor cu care se pot confrunta școlile atunci când promovează starea de bine. Abordarea acestor provocări va necesita o perspectivă cu mai multe fațete care să implice întreaga comunitate școlară, inclusiv elevi, profesori, administratori și părinți, precum și părți interesate și parteneri externi. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 20

Importanța stării de bine în școli Cercetările au arătat că elevii văd școlile ca mult mai mult decât doar locuri de învățare academică. Sunt privite ca medii sociale în care se pot stabili prietenii și relații cu colegii și profesorii; unde elevii pot dezvolta un sentiment de apartenență, se pot simți în siguranță și apreciați ca indivizi. În plus, școlile sunt văzute ca spații în care elevii își pot explora interesele și pasiunile și își pot dezvolta noi abilități și cunoștințe. În cele din urmă, școlile sunt considerate importante pentru pregătirea elevilor pentru viitoarele lor cariere și pentru a deveni cetățeni responsabili și implicați în comunitățile lor. Aceste constatări sugerează că școlile nu ar trebui să se concentreze doar pe rezultatele academice, ci și pe crearea unui climat școlar pozitiv și incluziv, care să acorde prioritate stării de bine a elevilor. Importanța stării de bine în școli este deosebit de relevantă pentru elevii cu vârste cuprinse între 6 și 11 ani. Aceasta este o perioadă critică în dezvoltarea copiilor, deoarece aceștia pun bazele succesului viitor și dezvoltării socio-emoționale. Multe cercetări au evidențiat motivele pentru care promovarea bunăstării în școli este deosebit de importantă pentru această grupă de vârstă: Realizări academice: Cercetările au arătat că starea de bine este legată pozitiv de rezultatele academice (Suldo & Huebner, 2004). Elevii care se simt sprijiniți și apreciați au mai multe șanse de a fi implicați în învățare și motivați pentru a obține rezultate academice. Dezvoltare social-emoțională: Copiii cu vârste între 6 și 11 ani își dezvoltă competențele sociale și emoționale, cum ar fi empatia, autoreglarea și abilitățile sociale (Denham & Brown, 2010). Promovarea stării de bine în școli poate sprijini dezvoltarea acestor abilități, care sunt esențiale pentru interacțiunile sociale pozitive și starea de bine generală. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 21

Sănătate mintală: școlile joacă un rol esențial în promovarea sănătății mintale și prevenirea problemelor de sănătate mintală pentru copii. Promovarea stării de bine în școli poate ajuta la prevenirea dezvoltării problemelor de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea și depresia (Greenberg et al., 2017). Comportament pozitiv: copiii care au un sentiment de bine au mai multe șanse să manifeste un comportament pozitiv, cum ar fi bunătatea, compasiunea și empatia față de ceilalți, și mai puțin probabil să se angajeze în comportamente perturbatoare sau dăunătoare (Durlak et al., 2011). Reziliență: Copiii cu vârste cuprinse între 6 și 11 ani își dezvoltă și reziliența, care este capacitatea de a ne reveni din situații dificile. Promovarea stării de bine în școli poate sprijini dezvoltarea rezilienței, care este esențială pentru a face față provocărilor și eșecurilor cu care se pot confrunta copiii (Masten & Powell, 2003). Pentru a promova starea de bine în școli, este necesar să se adopte o abordare holistică și sistemică care să ia în considerare toți factorii care influențează viața elevilor atât în i​nteriorul, cât și în afara sălii de clasă. Recunoscând nevoile și perspectivele diverse, școlile pot dezvolta strategii eficiente care promovează o experiență de învățare holistică și pozitivă. În timpul planificării programelor pentru dezvoltarea socio-emoțională, este esențial să se încorporeze perspectivele elevilor în proiectarea și implementarea inițiativelor referitoare la învățarea socio-emoțională în școală. Utilizarea unei astfel de abordări centrate pe elev poate crește impactul și eficacitatea programului în sine. De fapt, ar sprijini elevii și ar spori implicarea lor și ar oferi perspective asupra provocărilor socio-emoționale cu care se pot confrunta. Cel mai important, totuși, prin implicarea elevilor în proces, se creează un parteneriat între elevi și profesori, întărind și îmbogățind elementul de relație, care stă la baza creării unui mediu de învățare favorabil și promovării rezultatelor pozitive pentru elevi. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 22

Structura furnizată mai jos poate fi utilizată ca o direcție generală care trebuie urmată atunci când planificați programele de învățare socio-emoțională. Cu toate acestea, din cauza diferitelor stadii de dezvoltare ale elevilor, programele ar trebui să fie adaptate nu numai la nevoile diferite ale elevilor, ci și adaptate în mod corespunzător la grupele de vârstă. Acest lucru ar putea face ca procesul de implicare a elevilor de vârste mici să fie mai dificil pentru profesori. Ceea ce urmează este un exemplu practic de program simplu pentru copiii între 6 și 10 ani, care promovează învățarea socio-emoțională: Efectuați o evaluare a nevoilor: Copiii mai mici pot avea abilități lingvistice limitate pentru a-și exprima emoțiile și nevoile. Prin urmare, este esențial să folosiți instrumente adecvate, cum ar fi desene și imagini pentru a le identifica sentimentele și nevoile. De exemplu, profesorii pot cere copiilor să deseneze imagini cu ei înșiși atunci când se simt fericiți, triști sau supărați și să folosească aceste desene pentru a identifica emoțiile pe care le trăiesc elevii. Stabiliți obiective clare: Atunci când stabiliți obiective, este important să implicați copiii în proces și să folosiți un limbaj pe care ei îl pot înțelege. Profesorii pot implica copiii în discuții de grup și îi pot întreba ce doresc să învețe și să îmbunătățească referitor la abilitățile sociale și emoționale. Acest lucru se poate face prin întrebări simple precum „Ce vrei să înveți despre sentimente?” sau \"Ce crezi că putem face ca să fim mai buni unul cu celălalt?\" Alegeți activitățile potrivite: Activitățile ar trebui să fie adecvate vârstei și captivante pentru copiii mai mici. Profesorii pot include activități bazate pe joc, cum ar fi jocuri de rol, povestiri și jocuri pentru a preda abilități sociale și emoționale. De exemplu, pentru a preda autoreglarea, profesorii pot folosi o minge pentru exerciții de respirație, în care copiii suflă într-un anumit punct și apoi eliberează încet aerul. Creați un mediu de clasă pozitiv: Copiii mai mici se dezvoltă într-un mediu pozitiv și de sprijin. Profesorii pot modela comportamente pozitive și pot folosi atitudinea pozitivă pentru a promova un comportament adecvat. De exemplu, profesorii pot folosi o diagramă de recompense pentru comportamentul amabil, unde copiii pot câștiga simboluri pentru că au demonstrat un comportament amabil față de colegii lor. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 23

Construiți relații pozitive: Construirea de relații pozitive cu copiii mai mici este crucială pentru dezvoltarea lor socială și emoțională. Profesorii pot folosi activități precum „În cerc” sau „Arată și spune” pentru a-i încuraja pe copii să-și împărtășească gândurile, sentimentele și experiențele unii cu alții. Aceste activități pot ajuta copiii să dezvolte empatie și relații pozitive cu semenii lor. În cerc este o activitate obișnuită în sălile de clasă pentru copii mici. Elevii stau în cerc pe podea și participă la activități de grup, discuții și jocuri conduse de profesor. Activitățile și discuțiile se pot concentra pe o varietate de subiecte, cum ar fi abilitățile sociale și emoționale, dezvoltarea limbajului și a alfabetizării și conceptele matematice. În cerc este o oportunitate excelentă pentru elevi de a-și exersa abilitățile de ascultarea activă și comunicare, în timp ce construiesc relații cu colegii lor de clasă și cu profesorul. Arată și spune este o altă activitate comună în sălile de clasă pentru copii mici. Elevii aduc un articol de acasă pentru a-l împărtăși cu clasa. Apoi, ei își prezintă pe rând articolul și vorbesc despre el în clasă. Aceasta este o modalitate distractivă prin care elevii își exersează abilitățile de a vorbi în public, își dezvoltă vocabularul și abilitățile lingvistice și își dezvoltă încrederea. De asemenea, oferă elevilor o oportunitate de a afla mai multe despre interesele și mediul celuilalt, ceea ce poate stimula un sentiment de comunitate și apartenență la clasă. Monitorizați progresul: Monitorizarea progresului ar trebui făcută într-un mod adecvat. Profesorii pot folosi liste simple de verificare (un exemplu este oferit la sfârșitul capitolului) sau pot folosi fețe zâmbitoare pentru a obține feedback de la copiii mai mici. De exemplu, profesorii le pot cere copiilor să dea o față fericită, o față nedumerită sau o față tristă pentru a indica ce simt în legătură cu o anumită activitate sau lecție. Implicați familiile: Implicarea familiilor este importantă pentru dezvoltarea socială și emoțională a copiilor mai mici. Profesorii pot folosi întâlnirile părinți-profesori pentru a comunica obiectivele și activitățile programelor SEL (învățarea socio-emoțională) și pentru a oferi părinților resurse și activități pentru exersarea abilităților sociale și emoționale acasă. De exemplu, profesorii pot oferi o listă de cărți (o listă neexhaustivă este furnizată la sfârșitul acestei secțiuni) pe care părinții le pot citi împreună cu copiii lor pentru a consolida abilitățile sociale și emoționale învățate la clasă. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 24

Aplicarea teoriei în inițierea de programe care promovează învățarea socio-emoțională Conceptul de învățare socio-emoțională există de zeci de ani, mai precis a început în anii 1960, dar abia la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000 a început să câștige o atenție larg răspândită ca componentă integrală a educației eficiente. De atunci, au apărut o serie de cadre teoretice care să ghideze dezvoltarea programelor și practicilor referitoare la învățarea socio-emoțională. În 2019, a fost dezvoltat conceptul de Învățare Socială și Emoțională Transformativă (Transformative SEL, TSEL sau T-SEL). Acesta își propune să îndrume elevii să „examineze în mod critic cauzele fundamentale ale inechității și să dezvolte soluții colaborative care să conducă la bunăstarea personală, comunitară și societală.!” În acest subcapitol, va fi oferită o scurtă prezentare a cadrelor existente. Lista nu are intenția de a fi exhaustivă, dar se bazează pe cercetare și aplicare practică în învățământul primar. Cadrul CASEL (Colaborativ pentru învățare academică, socială și emoțională). Cadrul CASEL este recunoscut pe scară largă ca unul dintre cele mai eficiente cadre pentru învățarea socio-emoțională în învățământul primar. Cele cinci competențe de bază - conștientizarea de sine, autogestionarea, conștientizarea socială, abilitățile de relație și luarea responsabilă a deciziilor - oferă o abordare cuprinzătoare pentru promovarea dezvoltării socio-emoționale. Profesorii ar putea urma acest cadru pentru a proiecta lecții și activități care se concentrează pe cele cinci competențe de bază, cum ar fi, de exemplu, o lecție despre conștientizarea de sine care implică elevii să reflecteze asupra propriilor gânduri și sentimente, sau o lecție despre abilitățile de relație care implică practicarea comunicării și a conflictelor ca abilități de rezoluție. Cadru PATHS: Cadrul de promovare a strategiilor de gândire alternativă (PATHS) se concentrează pe dezvoltarea competențelor socio-emoționale la copii prin instruirea și predarea explicită a abilităților sociale și emoționale. Programul este conceput pentru a fi utilizat în mediul copilăriei timpurii, inclusiv în școlile primare, și a fost implementat cu succes într-o varietate de contexte școlare. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 25

De exemplu, profesorii ar putea prezenta o poveste sau o situație care evidențiază o provocare comună cu care se confruntă mulți copii, cum ar fi să se simtă excluși sau excluși de colegii lor. Planul de lecție ar trebui apoi să-i ghideze pe elevi printr-o serie de activități menite să-i ajute să înțeleagă și să empatizeze cu sentimentele celorlalți, precum și să învețe strategii specifice pentru a răspunde la aceste sentimente într-un mod pozitiv. Activități suplimentare și consolidarea unor astfel de abilități în următoarele săptămâni ar încuraja elevii să aplice ceea ce au învățat în situații reale. RULER Framework Cadrul RULER, dezvoltat de Centrul Yale pentru Inteligență Emoțională, se concentrează pe predarea inteligenței emoționale prin principiile de recunoaștere, înțelegere, etichetare, exprimare și reglare a emoțiilor. O aplicație practică este de a începe fiecare clasă cu un scurt „check-in” în care elevii împărtășesc cum se simt sau ar putea preda strategii specifice pentru reglarea emoțiilor, cum ar fi respirația profundă sau vizualizarea. Cadrul stimulează, de asemenea, vocabularul emoțional al elevilor. The Second Step framework. Cadrul THE SECOND STEP este un program bazat pe curriculum care oferă instrucțiuni explicite în învățarea socio-emoțională, cu accent pe empatie, managementul emoțiilor și abilitățile de rezolvare a problemelor. Profesorii ar putea concepe și preda o lecție despre empatie care implică exersarea luării de perspectivă imaginându-și cum s-ar putea simți altcineva într-o anumită situație. Leader in Me Framework. Cadrul Leader in Me poate fi un instrument important pentru promovarea învățării socio-emoționale și a leadership-ului personal în rândul studenților. Ea pune accent pe abilități precum stabilirea de obiective, responsabilitatea și luarea deciziilor, care pot ajuta elevii să dezvolte abilități importante de viață și să devină mai responsabili, elevi auto-dirijați. Profesorii ar putea folosi cadrul pentru a-i ajuta pe elevi să stabilească obiective SMART sau ar putea solicita elevilor să creeze un panou de viziune care să le reprezinte valorile și obiectivele personale. Obiectivele SMART sunt: Specific: Scopul trebuie să fie clar și specific, cu un rezultat bine definit. Măsurabil: Scopul trebuie să fie măsurabil, cu criterii specifice pentru a determina dacă obiectivul a fost atins. Realizabil: Scopul trebuie să fie realist și realizabil, ținând cont de resursele și abilitățile individului. Relevant: Scopul ar trebui să fie relevant pentru obiectivele generale ale individului și aliniat cu valorile și interesele acestuia. Limitat în timp: obiectivul ar trebui să aibă un calendar clar pentru finalizare, cu termene limită sau etape specifice. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 26

În general, fiecare dintre aceste cadre are propriul său focus și abordare unică pentru promovarea învățării sociale și emoționale la elevi. Factorii care au susținut crearea diferitelor cadre pot fi atribuiți diferitelor motive, cum ar fi diverse scopuri și obiective, perspective teoretice diferite, grupuri de vârstă vizate, factori culturali și contextuali. Ca profesori, identificarea cadrului (cadrelor) potrivite fiecărui context și situație ar putea părea un proces complicat. În cele din urmă, scopul ar trebui să fie acela de a alege un cadru SEL care să fie bine adaptat nevoilor elevilor și care să se alinieze cu obiectivele și valorile comunității școlare. Sperăm că abordarea pas cu pas de mai jos poate fi utilă: Evaluează nevoile elevilor și identifică abilitățile sociale și emoționale specifice care trebuie dezvoltate. Cercetați diferite cadre SEL și identificați-le pe cele care se aliniază cu nevoile studenților și cu stilul de predare. Evaluați fezabilitatea implementării fiecărui cadru luând în considerare factori precum resursele disponibile, constrângerile de timp și nivelul de sprijin din partea administrației școlii. Selectați cadrul care este cel mai potrivit pentru elevi și mediul școlar. Dezvoltați obiective specifice, măsurabile, realizabile, relevante și limitate în timp (SMART) pentru implementarea cadrului SEL ales. Creați un plan detaliat de implementare care să sublinieze activitățile și strategiile specifice care vor fi utilizate pentru atingerea obiectivelor. Oferiți oportunități de dezvoltare profesională profesorilor pentru a se asigura că sunt echipați pentru a implementa în mod eficient cadrul SEL ales. Monitorizați și evaluați eficacitatea planului de implementare în mod regulat și ajustați-l după cum este necesar pentru a asigura progresul către atingerea obiectivelor. Evaluați și reflectați în mod continuu asupra eficienței cadrului SEL ales și faceți orice ajustări necesare pentru a asigura îmbunătățirea continuă. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 27

În acest moment, merită să repetăm ​că SEL nu este un program sau o intervenție unică, ci o abordare holistică a predării și învățării care necesită atenție continuă și integrare în practica zilnică de predare. Deși există diferite cadre SEL din care să alegeți, nu trebuie să vă simțiți limitat la utilizarea doar a unuia. Diferitele abordări pot fi combinate pentru a crea un program personalizat care funcționează cel mai bine pentru studenți și diverse stiluri de predare. Principiul călăuzitor este să prioritizați bunăstarea socială și emoțională a elevilor dvs. și să creați un mediu de învățare sigur și favorabil. Deși poate părea descurajantă implementarea unui cadru SEL în sălile de clasă, beneficiile pentru elevi, comunitățile școlare și chiar pentru profesori înșiși sunt semnificative. Colegii profesori, liderii de școală și personalul de sprijin pot fi resurse valoroase în eforturile de promovare a SEL. Lucrând în colaborare și împărtășind cele mai bune practici, se poate stabili o cultură la nivelul școlii a bunăstării sociale și emoționale. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 28

Învățarea socio-emoțională: Grilă de observare Numele elevului: ______________________ Data: ________________________ Abilități sociale: Împarte cu ceilalți Preia cuvântul Ascultă pe ceilalți Respectă spațiul personal al celorlalți Urmează indicațiile Abilități emoționale: Recunoaște și identifică emoțiile în sine și în ceilalți Exprimă emoțiile în mod adecvat Folosește strategii de gestionare a stărilor de neliniște Manifestă empatie față de ceilalți Reglează emoțiile în sine Abilități de relaționare: - Construiește relații pozitive cu colegii - Arată respect față de colegi și profesori - Rezolvă conflicte cu colegii - Cooperază cu ceilalți - Manifestă amabilitate față de ceilalți Această listă de verificare poate fi adaptată pentru a se potrivi abilităților sociale și emoționale specifice pe care profesorul le vizează în programul lor. Profesorul poate observa elevii în timpul diferitelor activități de clasă și poate marca dacă demonstrează sau nu abilitățile vizate. Rezultatele observației pot fi folosite pentru a ajusta programul și a adapta activitățile pentru a răspunde mai bine nevoilor elevilor. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 29

Cărți pentru a sprijini implicarea familiilor: O listă neexhaustivă de cărți pe care profesorii le-ar putea recomanda părinților să le citească împreună cu copiii lor pentru a consolida abilitățile sociale și emoționale învățate la clasă: \"The Feelings Book\" de Todd Parr Această carte explorează diferite emoții și cum să le exprimăm în moduri sănătoase; \"My Mouth is a Volcano\" de Julia Cook Această carte îi învață pe copii despre stăpânirea de sine și despre importanța ascultării și a așteptării rândului lor pentru a vorbi; \"The Kissing Hand\" de Audrey Penn Această carte îi poate ajuta pe copiii mici să facă față anxietății de separare și să se simtă mai în siguranță în relațiile lor cu membri familiei; \"Ce ar trebui să facă Danny?\" de Adir Levy și Ganit Levy Această carte interactivă dă putere copiilor să facă alegeri pozitive și să învețe din greșelile lor; \"Have You Filled a Bucket Today?\" de Carol McCloud Această carte îi învață pe copii despre importanța bunătății și despre modul în care acțiunile mici pot avea un impact mare asupra celorlalți; „I Can Handle It” de Laurie Wright Această carte îi învață pe copii cum să-și gestioneze emoțiile și să-și dezvolte rezistența; „The Invisible String” de Patrice Karst Această carte îi ajută pe copii să facă față sentimentelor de separare sau pierdere, subliniind legătura dintre cei dragi care transcende distanța fizică. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 30

Link-uri utile pentru activități despre mindfulness: Mișcare conștientă: Respirația conștientă poate fi asociată cu activități de mișcare conștientă, cum ar fi yoga, întindere sau mișcări simple, cum ar fi balansarea brațelor și ridicarea din umeri. Aceste activități pot ajuta elevii să se conecteze cu corpul lor și să reducă stresul și tensiunea https://www.mindfulschools.org/video/5-simple-mindful-movements-for-your-classroom/ Ascultarea atentă: activitățile de ascultare atentă pot ajuta elevii să-și dezvolte abilitățile de ascultare și să își concentreze atenția. Profesorii pot conduce elevii prin exerciții în care ascultă sunetele din jurul lor, cum ar fi sunetul unui clopoțel sau ciripitul unei păsări https://positivepsychology.com/mindfulness-for-children-kids-activities/ Practica recunoștinței: După ce exersează mindfulness, elevilor li se poate cere să reflecteze asupra lucrurilor pentru care sunt recunoscători în viața lor. Acest lucru poate ajuta la promovarea unei mentalități pozitive și la stimularea unui sentiment de apreciere și recunoștință https://ggia.berkeley.edu/practice/gratitude_journal Colorarea mindfulness: Colorarea poate fi o activitate calmantă și meditativă care îi poate ajuta pe elevi să practice mindfulness. Profesorii pot oferi elevilor pagini de colorat și îi pot încuraja să se concentreze asupra momentului prezent și asupra actului de colorare https://www.teachingideas.co.uk/2d-art/mindfulness-colouring-images-animals În ultimii ani, multe aplicații au fost dezvoltate pentru a promova conștientizarea și bunăstarea și în școli. Următoarea aplicație a fost folosită cu succes de profesori în acest sens: https://www.smilingmind.com.au/. Aplicația este gratuită pentru descărcare și utilizare. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 31

Respirația conștientă Fluxul activității Scop & Rezultate Part 1: Introducere 5' Part 2: Activitate practică 5' Scop: Îmbunătățirea capacității copiilor de a-și autoregla Part 3: Reflecție 5-8' emoțiile prin respirație atentă. Rezultate: Vârsta elevilor: 6-11 ani Elevii își vor îmbunătăți capacitatea de a gestiona emoțiile Durata totală: max. 15 minute și stresul, precum și propria lor conștientizare și concentrare. Materiale& Poate fi util să citiți mai multe despre mindfulness și practica mindful. Resurse: Iată o listă cu câteva resurse interesante: https://www.mindfulschools.org/resources/explore-mindful-resources/ https://www.mindful.org/mindfulness-for-kids/ https://www.mindfulkidsmiami.org/resources INSTRUCTIONS Partea 1: Introducere (5 minutes) Profesorul explică calm și cu o voce relaxată ce este mindfulness și de ce este importantă pentru gestionarea emoțiilor. Profesorul poate spune: „Mindfulness înseamnă să acordăm atenție momentului prezent. Ne ajută să ne concentrăm asupra a ceea ce se întâmplă acum, în loc să ne îngrijorăm pentru trecut sau viitor. Mindfulness ne poate ajuta să ne simțim calmi și liniștiți. Uneori ne putem simți triști, supărați sau frustrați. Mindfulness ne poate ajuta să ne recunoaștem sentimentele și să învățăm cum să le facem față într-un mod pozitiv. Când practicăm mindfulness, ne putem simți mai controlați asupra gândurilor și emoțiilor noastre.” Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 32

INSTRUCTIONS Profesorul prezintă respirația conștientă, o demonstrează și le cere elevilor să o încerce împreună cu ei. Profesorul poate spune: „O modalitate de a practica conștientizarea este prin respirația conștientă. Aceasta înseamnă să respirăm adânc și să ne concentrăm asupra senzației de mișcare a aerului în interiorul și în afara corpului nostru. Poate fi util să numeri până la trei cu mintea în timp ce inspiri și din nou în timp ce expiri.” Profesorul demonstrează; Profesorul spune „Hai să încercăm împreună acum!” Partea 2: activitate Practică (5 minutes) Profesorul îi ghidează pe elevi printr-un exercițiu de respirație atent, încurajându-i să se concentreze asupra respirației și să observe orice senzație în corpul lor. Profesorul îi pune pe elevi să stea confortabil cu ochii închiși și să se concentreze asupra respirației lor. Profesorul le cere elevilor să inspire adânc pe nas și să expire pe gură. Profesorul le sugerează elevilor să-și numere respirația pentru a-i ajuta să rămână concentrați cu mintea”. Elevii sunt încurajați să observe cum se simte corpul lor în timp ce respiră. Profesorul poate spune: „Pentru a încerca să respirați atent, găsiți un loc liniștit și confortabil unde să vă așezați sau să vă întindeți. Închideți ochii și inspirați și expirați adânc de câteva ori. Apoi, atrageți-vă atenția asupra respirației. Observați cum se simte când intră și iese din corpul tău. Vă puteți imagina că respiri într-o culoare liniștită, cum ar fi albastru sau verde, și respiră orice griji sau distrageri. Dacă mintea ta începe să rătăcească, e în regulă. Aduceți-vă ușor atenția înapoi la respirație. Puteți practica respirația atentă doar câteva minute în fiecare zi sau mai mult, dacă doriți. Vă poate ajuta să numărați până la trei cu mintea. Hai să o facem câteva minute.” Lăsați timp pentru câteva minute de practică tăcută. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 33

INSTRUCTIONS Partea 3: Reflecție Profesorul le cere elevilor să împărtășească cum s-au simțit în timpul exercițiului și dacă au observat vreo schimbare în corpul sau emoțiile lor. Profesorul poate spune: „Foarte bine tuturor! Acum, aș dori să vă pun câteva întrebări despre cum v-ați simțit în timpul exercițiului de respirație atentă pe care tocmai l-am făcut. Poți să-mi spui cum s-a simțit corpul tău în timp ce respirai încet și profund? Ai simțit vreo senzație în burtă, piept sau nas? Și ce zici de emoțiile tale? Te-ai simțit mai calm sau mai relaxat după exercițiu decât înainte? Ai observat vreo schimbare în felul în care te simțeai? Amintiți-vă, este în regulă să simți diferite tipuri de emoții. Uneori poate fi greu să le faci față, dar practicarea mindfulness-ului poate fi mai ușor.” Misiune de grup pentru următoarea activitate: Activități de afirmare pozitivă: https://classroom.synonym.com/class-activities-positive-affirmations-6329612.html Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 34

Emoții...Hai să ne distrăm! Fluxul activității: Scop & Rezultate Part 1: Introducere 5' Part 2: Hai să ne distrăm! 15-20' Elevii sunt ajutați să identifice și să exprime diferite Part 3: Reflecție 10' emoții prin comunicare non-verbală. Elevii vor dezvolta conștientizarea emoțională și Vârsta elevilor: 6-11 years old abilitățile de comunicare non-verbală, în timp ce Durată totală: 30-35 minute învață să recunoască și să exprime diferite emoții. Materiale& Fișe cu diferite emoții scrise pe ele (Anexă 1); Resurse: Opțional: eventual o tablă unde să înregistreze scorul; Opțional: premii pentru toată lumea. Partea 1: Introducere (5 minutes) INSTRUCTIONS Profesorul împarte elevii în grupuri mici de 3-4 elevi și oferă fiecărui grup o fișă cu o emoție scrisă pe ea (de exemplu, fericit, trist, supărat. Vezi anexa 1). Profesorul instruiește grupul să găsească o modalitate de a exprima emoția fără a folosi cuvinte. Ei pot folosi expresii faciale, limbajul corpului sau orice alte indicii non-verbale pentru a comunica emoția. Profesorul poate spune: „Astăzi vom juca un joc foarte distractiv numit Emotion Charades. Ne vom folosi fețele și corpurile pentru a arăta diferite sentimente, cum ar fi fericit, trist și furios. În primul rând, ne vom împărți în echipe și fiecare echipă va primi un cartonaș cu o emoție scrisă pe ea. Echipa ta va trebui să se gândească la trei moduri diferite de a acționa emoția fără a spune niciun cuvânt. Apoi, vom începe să jucăm și fiecare echipă își va arăta pe rând emoția, în timp ce celelalte echipe ghicesc ce emoție arată. Să începem!\" Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 35

INSTRUCTIONS Partea 2: să ne distrăm! (15-20 minutes) Fiecare grup va reprezenta emoția, în timp ce celelalte grupuri încearcă să ghicească despre ce emoție este vorba. Celelalte grupuri ar trebui să aibă o limită de timp de 1 până la 3 încercări de a ghici. (Opțional) Grupului care ghicește i s-a atribuit 1 punct. Odată ce emoția a fost ghicită corect, unul dintre celelalte grupuri va pune în evidență emoția. Partea 3: Reflecție (10 minutes) După ce toate grupurile au avut o rânduială, profesorul adună elevii și are o scurtă discuție despre cum s-a simțit când s-a exprimat diferite emoții și cum au recunoscut emoțiile. Întrebări de debriefing: 1.Cum te-ai simțit să arăți diferite sentimente cu fața și corpul tău? 2.A fost greu sau ușor să ghicești ce emoție a jucat prietenul tău? 3.Ce ai observat despre chipul și corpul prietenului tău când și-au arătat sentimentele? 4.De ce crezi că este important să știi să înțelegi și să arăți diferite emoții? Group Mission for the Next Activity: O posibilă activitate de urmărire este activitatea numită „Feelings collage” https://blog.brookespublishing.com/10-activities-for-teaching-young-children-about-emotions/ Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 36

Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 37

Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 38

Capitol 3. reziliența

Reziliența PRIN LENTILA EMOȚIILOR Emoțiile sunt o parte fundamentală a vieții de zi cu zi a fiecăruia și au un impact semnificativ asupra gândurilor, comportamentelor și relațiilor. În școli, aceștia sunt prezenți în interacțiunile de zi cu zi: între profesori și elevi, cum ar fi atunci când un elev pune o întrebare sau primește feedback cu privire la o temă; între colegi, de exemplu în timpul pauzei sau în timpul lucrului în grup; provocările academice, precum testele și presiunea socială din partea familiei și a colegilor, modelează experiențele studenților. Unii elevi pot găsi școlile ca un loc de stres, anxietate și emoții negative, unii ca o sursă de bucurie, curiozitate și emoții pozitive, alții ca ambele. În general, fluxul emoțional este un proces complex și dinamic care implică o varietate de emoții, care se pot schimba rapid în funcție de situație și de experiențele trecute ale elevului. Este afectat de o serie de factori interni și externi, cum ar fi credințele și valorile personale, normele sociale și culturale, sănătatea fizică și factorii de mediu. De asemenea, mai multe emoții pot fi trăite simultan! Scenariul emoțional este chiar mai multistrat decât cel descris, ceea ce face ca interpretarea emoțiilor să fie o sarcină extrem de provocatoare, nu numai pentru profesori, ci mai ales pentru elevii înșiși, care încă învață să-și înțeleagă și să-și gestioneze emoțiile. Modul în care elevii își percep și își gestionează emoțiile poate avea un impact semnificativ asupra succesului lor academic și social. Un profesor care recunoaște această complexitate poate oferi empatie și sprijin care abordează fiecare dintre aceste emoții, cum ar fi recunoașterea provocării sarcinilor academice, oferirea de încurajare și ajutarea elevului să dezvolte strategii pentru gestionarea anxietății. Capacitatea de a se adapta și de a face față situațiilor provocatoare sau stresante, cum ar fi eșecuri, dezamăgiri și traume, menținând în același timp o perspectivă pozitivă și o funcționare emoțională sănătoasă, este definită ca „reziliență emoțională”. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 40

Când se confruntă cu o situație dificilă, cum ar fi o notă slabă la un test, un copil cu rezistență emoțională are mai multe șanse să revină și să încerce din nou. Se pot simți dezamăgiți sau frustrați la început, dar sunt capabili să gestioneze aceste emoții și să le folosească ca motivație pentru a-și îmbunătăți performanța. În schimb, un copil căruia îi lipsește rezistența emoțională poate deveni copleșit de emoțiile sale, cum ar fi să se simtă trist sau anxios, și să renunțe la încercarea de a-și îmbunătăți performanța. Acest lucru poate duce la un ciclu de emoții negative și o motivație redusă. De asemenea, este valabil, de exemplu, atunci când copiii care sunt tachinați de colegii de clasă se pot simți furioși, dar dacă au rezistență emoțională, își pot regla emoțiile și pot răspunde calm, mai degrabă decât să reacționeze impulsiv și potențial să înrăutățească situația. Elevii cu rezistență emoțională au, de asemenea, mai multe șanse de a avea relații sociale pozitive. Au mai puține șanse să atace colegii sau să se retragă din situațiile sociale. Acest lucru poate duce la prietenii mai puternice și la un sentiment mai mare de apartenență în comunitatea școlară. Există câteva concepții greșite comune cu privire la ce este reziliența emoțională și ar putea fi util pentru cititor să reflecteze la ce NU este reziliența emoțională: Nu este vorba de a fi imun la emoțiile negative. Toată lumea experimentează din când în când emoții negative precum tristețea, furia și anxietatea, iar rezistența emoțională nu înseamnă că aceste emoții nu afectează pe nimeni; Nu este vorba despre suprimarea emoțiilor sau ignorarea lor. Suprimarea emoțiilor poate duce la rezultate negative, cum ar fi creșterea stresului și scăderea bunăstării. Reziliența emoțională implică recunoașterea și gestionarea emoțiilor într-un mod sănătos, mai degrabă decât evitarea lor totală; Nu este vorba despre a fi un super-erou sau a fi mereu puternic. Reziliența emoțională nu este o stare de perfecțiune sau de invincibilitate și nu este vorba să nu te simți niciodată copleșit sau să te lupți cu emoțiile. Mai degrabă, este vorba de a fi capabil să revină după eșecuri și să gestionezi emoțiile într-un mod sănătos, chiar și în situații dificile; Reziliența emoțională nu este ceva cu care oamenii se nasc sau fără. În timp ce unii oameni pot fi în mod natural mai rezistenți decât alții, rezistența emoțională este o abilitate care poate fi dezvoltată și consolidată prin practică și învățare. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 41

În mod tradițional, multe culturi au privit emoțiile ca pe o chestiune privată care nu ar trebui să fie discutată în public, iar copiii pot fi învățați, conștient sau inconștient, să-și suprimă sau să-și ascundă emoțiile. În plus, unii oameni pot vedea vorbirea despre emoții ca un semn de slăbiciune sau vulnerabilitate. Cu toate acestea, cercetările au arătat că este important ca copiii să învețe și să-și exprime emoțiile în moduri sănătoase și că inteligența emoțională este o componentă cheie a bunăstării generale. Din această perspectivă, școlile pot și ar trebui să-i ajute pe copii să dezvolte reziliența emoțională prin programe de învățare socio-emoțională, sprijinindu-i să recunoască, să regleze și să exprime emoțiile în moduri pozitive și constructive. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 42

Reziliența emoțională. O avem? Așa cum a devenit deja clar în capitolul anterior „Sănătatea socio-emoțională și SEL”, domeniul învățării socio-emoționale, care oferă fundația rezilienței emoționale, oferind indivizilor abilitățile necesare, este în continuă evoluție. În starea actuală, se estimează că există cel puțin o duzină sau mai multe modele care sunt utilizate și studiate în mod obișnuit în cercetare și practică. Deși există variații în modul în care diferitele modele și abordări definesc reziliența emoțională, există câteva elemente comune care sunt adesea considerate centrale pentru acest concept. Acestea includ: Conștientizarea de sine: capacitatea de a recunoaște și înțelege propriile emoții, gânduri și comportamente; Autoreglare: capacitatea de a gestiona și controla propriile emoții, gânduri și comportamente, în special ca răspuns la situații provocatoare sau stresante; Empatie: capacitatea de a recunoaște și înțelege emoțiile, gândurile și comportamentele celorlalți; Abilități sociale: capacitatea de a comunica eficient, de a construi și de a menține relații pozitive și de a lucra în cooperare cu ceilalți; Optimismul: o viziune pozitivă asupra vieții, capacitatea de a menține speranța, motivația și convingerea că eforturile cuiva pot face diferența; Mindset: capacitatea de a adopta o mentalitate de creștere, considerând provocările și eșecurile ca oportunități de învățare și creștere; Abilități de coping: capacitatea de a utiliza strategii sănătoase de coping, cum ar fi mindfulness, tehnici de relaxare și abilități de rezolvare a problemelor, pentru a gestiona stresul și a depăși obstacolele. Cu toate acestea, comună tuturor modelelor este înțelegerea faptului că reziliența emoțională nu este o trăsătură inerentă, înnăscută, dar poate fi dezvoltată în timp cu practică și sprijin. Cercetările au arătat că anumiți factori, cum ar fi un mediu de susținere, relațiile pozitive și accesul la resurse, pot ajuta indivizii, studenții în acest caz, să dezvolte rezistența emoțională. Școlile joacă un rol cheie în viața de dezvoltare a elevilor, atât din punct de vedere academic, cât și social; ajutând elevii să dezvolte reziliența emoțională, școlile pot contribui la succesul și bunăstarea elevilor pe termen lung. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 43

Pentru a îndeplini o astfel de misiune, profesorii și instituțiile școlare pot folosi strategii de implementare simple și generale care nu necesită schimbări structurale mari în viața de zi cu zi. Cu toate acestea, oricât de evident ar putea fi sublinierea ideii, cele mai de succes strategii au nevoie de un plan gândit, cu o abordare sistemică și holistică: Crearea unui mediu sigur și favorabil: Stabiliți reguli și așteptări clare pentru comportamentul în sala de clasă, locul de joacă și alte spații școlare. Încurajează comunicarea deschisă și ascultarea activă între elevi și profesori. Folosiți întăriri pozitive și laude pentru comportamentul și realizările bune. Exemplu: Profesorii pot folosi o „carte a clasei” în care elevii lucrează împreună pentru a crea un set de reguli și așteptări pentru clasă. Acest lucru poate ajuta la construirea unui sentiment de comunitate și de proprietate asupra mediului de învățare. Promovarea relațiilor pozitive: Încurajați elevii să lucreze în grupuri și să colaboreze la proiecte. Promovați oportunități pentru elevi pentru a construi relații cu adulții din comunitatea școlară, cum ar fi profesorii, consilierii și personalul de sprijin. Încurajează empatia și înțelegerea perspectivelor celorlalți. Exemplu: Profesorii pot crea „sisteme de prieteni” în care elevii sunt asociați cu un coleg de clasă cu care de obicei nu interacționează pentru a lucra împreună la un proiect sau activitate. Acest lucru poate ajuta la distrugerea barierelor sociale și la încurajarea empatiei și a înțelegerii. Furnizarea de resurse pentru a face față stresului și provocărilor: Învățați elevii tehnici de relaxare, cum ar fi respirația profundă, meditația sau yoga. Încurajați elevii să vorbească despre sentimentele și emoțiile lor. Oferiți acces la resurse de sănătate mintală, cum ar fi consilieri școlari sau sesiuni de terapie. Exemplu: Profesorii pot conduce scurte „momente de conștientizare” la începutul sau la sfârșitul orei în care elevii exersează împreună tehnici de relaxare. Acest lucru îi poate ajuta pe elevi să se simtă mai calmi și mai centrați și să-și îmbunătățească capacitatea de a face față stresului. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 44

Promovarea interacțiunilor sociale pozitive: Promovați abilități sociale pozitive, cum ar fi împărtășirea, cooperarea și rezolvarea conflictelor. Încurajați elevii să se implice în activități și hobby-uri de care se bucură în afara școlii. Oferiți oportunități elevilor de a contribui la comunitatea lor prin voluntariat sau proiecte de servicii. Exemplu: Profesorii și școlile pot organiza activități de „consolidare a echipei” în care elevii lucrează împreună pentru a îndeplini o sarcină sau o provocare. Acest lucru poate ajuta elevii să-și dezvolte abilități sociale și să dezvolte un sentiment de muncă în echipă și camaraderie. Evaluare și colectare de date: Utilizați instrumente precum autoevaluări, sondaje sau focus grupuri pentru a aduna date despre bunăstarea emoțională a elevilor și pentru a identifica domeniile în care ar putea fi nevoie de sprijin suplimentar. Monitorizați progresul elevilor în timp și ajustați intervențiile după cum este necesar. Implicați familiile și îngrijitorii în procesul de evaluare și împărtășiți informații despre bunăstarea emoțională a elevilor. Exemplu: Profesorii pot efectua „check-in-uri” regulate cu elevii pentru a evalua bunăstarea lor emoțională și pentru a oferi sprijin. Aceasta poate include conversații unu-la-unu sau discuții de grup. În plus, profesorii pot implica familiile și îngrijitorii în acest proces, oferind resurse și informații despre reziliența emoțională. În timp ce aceste abordări se concentrează pe elementele care creează condițiile pentru reziliența emoțională în care să depună eforturi, următorul subcapitol se concentrează mai mult pe acțiunile practice și activitățile de întărire a rezistenței emoționale a elevilor. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 45

dezvoltarea rezilienței. prin educația non-formală. Educația formală este, fără îndoială, o parte esențială a dezvoltării unui copil, oferind o bază solidă de cunoștințe și abilități academice care îi vor fi de folos pe tot parcursul vieții. Cu toate acestea, învățarea tradițională la clasă neglijează adesea dezvoltarea unor abilități importante de viață, care sunt cruciale pentru succes în lumea complexă și provocatoare de astăzi. Inteligența emoțională, abilitățile sociale și reziliența sunt doar câteva exemple ale acestor abilități critice de viață, care sunt adesea trecute cu vederea în mediile de educație formală. Educația non-formală oferă o oportunitate de a aborda acest decalaj, oferind o serie de activități și experiențe care se concentrează exact pe competențele de care elevii au nevoie pentru a se dezvolta atât în c​ lasă, cât și în afara acesteia. În general, dar nu ca o educație absolută, educația formală și non-formală vizează diferite dimensiuni ale procesului de învățare (6), dar în loc să se concentreze pe această diferență, profesorii și, în general, școala își pot completa programele educaționale cu activități non-formale pentru a oferi copilor o ofertă mai holistică de oportunități de învățare și dezvoltare. Dimensiunile învățării sunt adesea împărțite în domenii cognitive, afective și psihomotorii. Educația formală se concentrează în primul rând pe domeniul cognitiv, care include dobândirea de cunoștințe, înțelegere, aplicare, analiză, sinteză și evaluare. Aceste abilități sunt dezvoltate prin curriculum structurat, manuale, prelegeri, evaluări și examene. Pe de altă parte, educația non-formală se concentrează de obicei pe domeniile afective și psihomotorii, care includ abilități emoționale și sociale, precum și abilități și abilități fizice. Mai multe studii susțin impactul pozitiv al activităților non-formale asupra copiilor și elevilor chiar și în confruntarea cu provocările și crizele globale: Raportul Monitorul educației și formării 2020 al Comisiei Europene a subliniat importanța oportunităților de învățare non-formală în promovarea incluziunii sociale, reducerea abandonului școlar timpuriu și creșterea accesului la învățarea pe tot parcursul vieții. Studiul „Education Cannot Wait: 2019 Annual Results Report” raportează că, în 2019, 87% dintre copiii și tinerii din țările afectate de criză care participă la programe de educație non-formală și-au îmbunătățit rezultatele învățării; Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 46

Studiul „No Lost Generation: Realizing the Rights of Adolescents Affected by the Syrian Conflict” raportează că în Iordania, 70% dintre adolescenții care participau la programe de educație non-formală au prezentat o creștere a bunăstării psihosociale, comparativ cu 30% dintre adolescenții care nu a participat la astfel de programe. Pe scurt, activitățile non-formale sunt instrumente puternice pe care profesorii le pot aplica pentru a sprijini dezvoltarea rezistenței emoționale în rândul elevilor lor. Activitățile de educație non-formală pot fi încorporate în diferite etape ale zilei școlare, chiar și în timpul pauzei sau al prânzului, în programele afterschool sau în pauzele de la clasă. Iată o listă de activități posibile. Activități bazate pe mindfulness: Predarea practicilor de mindfulness, cum ar fi respirația profundă, scanările corpului și meditațiile ghidate pot ajuta copiii să dezvolte conștientizarea emoțională, să gestioneze stresul și anxietatea și să dezvolte reziliența. Jocuri și activități care promovează exprimarea emoțională: Crearea unui mediu deschis și sigur pentru ca elevii să-și exprime emoțiile prin artă, povestiri, jocuri de rol și alte activități îi poate ajuta să dezvolte inteligența emoțională și rezistența. Rezolvarea de probleme în colaborare: Încurajarea copiilor să lucreze împreună în grupuri pentru a rezolva problemele poate promova reziliența prin stimularea muncii în echipă, comunicarea și abilitățile de rezolvare a conflictelor. Activitati fizice: Angajarea în activități fizice precum sportul, dansul sau yoga îi poate ajuta pe copii să-și dezvolte rezistența fizică și emoțională prin îmbunătățirea aptitudinii fizice și a încrederii în sine, precum și a capacității lor de a gestiona stresul. Proiecte de învățare prin voluntariat: Implicarea copiilor în proiecte de învățare prin voluntariat care abordează probleme sociale îi poate ajuta să dezvolte un sentiment de empatie și reziliență, permițându-le să vadă cum acțiunile lor pot avea un impact pozitiv asupra celorlalți. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 47

Afirmații pozitive și practici de recunoștință: Încurajarea copiilor să se concentreze pe afirmații pozitive și practici de recunoștință îi poate ajuta să-și dezvolte reziliența prin promovarea unei mentalități pozitive și creșterea sentimentului de valoare de sine și optimism. Intervenții bazate pe tehnologie: Utilizarea intervențiilor bazate pe tehnologie, cum ar fi jocurile video, realitatea virtuală și aplicațiile mobile, poate ajuta copiii să-și dezvolte rezistența emoțională, oferind instrumente interactive și captivante pentru a învăța și a exersa reglarea emoțională și abilitățile de adaptare. În ciuda faptului că deseori par mai jucăușe și mai puțin structurate decât cele formale, activitățile non-formale necesită, de asemenea, o planificare și o structurare clară. Pentru a crea o ofertă coerentă și un mediu sigur pentru toată lumea, profesorii care abordează educația non-formală ar trebui să ia în considerare următoarele aspecte. Obiective clare de învățare: activitățile non-formale ar trebui să fie integrate în curriculum cu obiective specifice de învățare care să se alinieze cu obiectivele de învățare formale. Profesorii ar trebui să se asigure că activitățile non-formale sunt bine planificate și conectate la obiectivele de învățare. Activități adecvate: activitățile non-formale alese ar trebui să fie adecvate vârstei, nivelului de dezvoltare, fundației culturale ale elevilor lor și chiar traumelor trecute sau actuale. Interesele și nevoile elevilor ar trebui luate în considerare în primul rând atunci când se selectează activități. Siguranță și stare de bine: activitățile non-formale ar trebui să fie sigure și să nu provoace nici un rău fizic sau emoțional elevilor lor. Profesorul trebuie să fie conștient de orice riscuri potențiale și să ia măsurile de precauție necesare pentru a asigura siguranța și bunăstarea elevilor lor. Gestionarea timpului: Profesorii ar trebui să planifice activitățile non-formale pentru a se potrivi în timpul alocat pentru lecție și să se asigure că nu perturbă fluxul lecției sau nu îndepărtează obiectivele importante de învățare. Evaluare: eficacitatea activităților non-formale în atingerea obiectivelor de învățare ar trebui să fie evaluată și trebuie oferit feedback elevilor cu privire la progresul lor. În general, Feedback-ul poate ajuta elevii și profesorii să înțeleagă valoarea și importanța activităților non-formale în învățarea lor. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 48

Deschidere la minte: Profesorii ar trebui să fie deschiși și flexibili atunci când încorporează activități non-formale în lecțiile lor. Ei ar trebui să fie dispuși să încerce noi abordări și activități pentru a-și atrage elevii și a sprijini învățarea, asumându-și în același timp riscul de a eșua. Dezvoltare profesională: în context european, sunt prezente multe oportunități de creștere profesională, profesorii sunt invitați să se angajeze în astfel de oportunități pentru a dobândi cunoștințe și abilități în abordările educației non-formale. Acest lucru îi poate ajuta să-și îmbunătățească practica de predare și să încorporeze activități non-formale mai eficient în lecțiile lor. În general, atunci când încercați să includeți activități non-formale în sala de clasă, pot fi implicate unele încercări și erori și nu orice activitate poate decurge conform planului. Este important să fii deschis și sincer cu elevii în legătură cu experiențele și să modelezi o mentalitate de creștere, arătând că este în regulă să faci greșeli și să înveți din ele. În concluzie, în comparație cu abordările formale, educația non-formală activează o conexiune mai profundă între profesori și elevii lor și, atunci când elevii se simt în siguranță și sprijiniți, face posibilă apariția vulnerabilităților și permite elevilor (și profesorilor) să exploreze și să-și exprime adevăratul lor sine. Nu este vorba doar de conținutul activității sau de mesajul transmis. Mediul, relațiile și emoțiile din jurul activității joacă, de asemenea, un rol crucial în eficacitatea acesteia. Acordând atenție acestor factori și creând un spațiu sigur și de sprijin, profesorii își pot ajuta elevii să absoarbă și să interiorizeze cu adevărat lecțiile predate, păstrând în același timp spațiul pentru ca toți cei implicați să crească. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 49

Explorarea emoțiilor Fluxul activității: Scop & Rezultate Part 1: Introducere 10' Ajutați elevii să-și exploreze emoțiile prin experiențe senzoriale Part 2: Stații senzoriale 45' și reflecție și să promoveze conștientizarea de sine și Part 3: Reflecție 15' rezistența emoțională. Part 4: Dicuții de grup 20' Elevii sunt capabili să reflecteze asupra emoțiilor lor generate de diferite inputuri senzoriale și să identifice strategii pentru a Vârsta elevilor: 8-11 ani le gestiona. Durata totală: 90 minute Materials& Pentru stația tactil- kinestezică: Resources: o pătură sau o pernă moale. o piatră aspră sau o bucată de șmirghel. INSTRUCTIONS o bucată netedă de lemn sau piatră. o minge de stres moale sau un articol similar. o varietate de țesături cu texturi diferite, cum ar fi catifea, bumbacul sau mătasea. Pentru stația gustului: mostre mici de alimente dulci, sărate, acre și amare, cum ar fi ciocolata, covrigi, felii de lămâie și pudra de cacao neîndulcită. Pentru stația mirosului: o varietate de uleiuri esențiale, cum ar fi lavandă, mentă și citrice. ierburi proaspete precum rozmarin, busuioc și mentă. flori precum trandafiri sau iasomie. Resilience.Through STE(A)M and SEL. A Handbook for Teachers 50