Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812-1918)

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 201 Akkerman În anul 1888 a venit din regiunea Herson și s-a stabilit cu traiul la Akkerman Ivan Kolesnikov, un evreu care, la vârsta de 14 ani, s-a convertit la creștinism, dar, pentru că s-a dezamăgit de Biserica Ortodoxă, a devenit baptist. El era colportor al Societății Misionare Baptiste și, oriunde mergea, purta cu sine cutii cu cărți creștine, pe care le vindea sau le distribuia gratuit oamenilor668. Conform mărturiei baptistului P. Slobodeniuk, biserica baptistă din Akkerman a luat naștere în anul 1890 și primul locuitor din oraș care a devenit baptist a fost pietrarul Piotr Makarov, apoi Fiodor Borisov și Ivan Șemacenko. Apoi a venit din Tbilisi baptista Panina și din Chișinău a venit baptista Maria Malishevskaia. Din Bulgaria au venit Randeev cu familia lui numeroasă și Velenov. Pentru că baptiștii erau în număr mic, la început se adunau în casa de rugăciune a molocanilor și făceau adunări pe la casele lor până în anul 1912. Apoi au stabilit legătura cu baptiștii din Odesa și cu pastorul Vasilii Pavlov, care i-a ajutat să amenajeze o încăpere pentru serviciile divine în casa lui Zalov. Biserica din Odesa le-a oferit băncile și i-a dotat cu literatura necesară. Conducerea bisericii a fost încredințată lui Ivan Vasilievici Șemacenko669. Predicatorii Kravcenko și Filipovici din Odesa au ajutat acestei biserici prin vizite frecvente și cu predicarea670. Din raportul misionarului ortodox din 1900 aflăm că baptiștii din Akkerman erau parte a bisericii din Odesa, avându-l de lider pe tânărul Haralampii Ivanovici Kravcenko, care avea 22 de ani. El provenea dintr-o familie de creștini ortodocși din Chilia. La vârsta de 17 ani, s-a botezat la biserica baptistă din Tulcea. După ce a fost învățat de Vasilii Pavlov, s-a întors să facă misiune în regiunile Chilia și Akkerman. S-a stabilit cu traiul la Akkerman și timp de câteva luni a plantat o bi- serică baptistă cu oameni veniți dintre molocanii și ortodocșii cărora le-a predicat Evanghelia. Chiar dacă nu avea cunoștințe strălucite, Haralampii Kravcenko avea un zel deosebit și îndrăzneală de la Duhul Sfânt. Misionarul ortodox scria că se îmbrăca elegant totdeauna și se purta ca un om inteligent671. El era de specialitate morar și, când mergea într-o localitate nouă, se angaja conform acestei profesii și așa zidea relații cu oamenii, ca să le poată spune Evanghelia. Când piedicile și per- 668 Авксентій Стадницкій, „Состояніе раскола и сектантства въ Бессарабiй по миссіонерскимъ отчетамъ за 1888 годъ”, КЕВ, nr. 8, 1889, p. 357. 669 Юрий Решетников, Сергей Санников, Обзор истории евангельско-баптистского братства в Украине, http://krotov.info/history/20/iz_istori/reshetn.html (accesat 6 aprilie 2016). 670 Ѳеодосія Кирики, „Епархіальнаго миссіонера-проповѣдника Протоіерея Ѳеодосія Кирики за 1913 годъ”, КЕВ, nr. 16, 1914, p. 6. 671 Iеромонахъ Димитрій, „Отчетъ противосектантскаго миссіонѳра Кишиневской епархіи за 1900 годъ”, КЕВ, 1901, nr. 16, p. 487.

202 Vasile FILAT secuțiile făceau imposibilă misiunea lui, mergea în altă localitate. Astfel a făcut misiune și a predicat la Chilia, Cișmele, Akkerman și Odesa672. Chilia Credința baptistă a ajuns în orașul Chilia prin misiunea bisericii baptiste din Odesa. Conform rapoartelor misionarilor antisectari ortodocși, încă în anul 1903 frații Haralampii și Pavel Kravcenko au condus misiune baptistă în orașul Chilia673. Mai târziu, conducătorul corului din Cișmele, P. Kovaliov, s-a stabilit cu traiul în orașul Chilia; în anul 1914 despre activitatea lui s-a scris în revista eparhială. Pen- tru că Kovaliov predica Evanghelia în oraș și avea succes, preotul ortodox Iosif Belodanov, după câteva discuții particulare, l-a invitat la dezbateri publice. Prima a avut loc la 16 februarie și au discutat despre botezul pruncilor. Din partea bap- tiștilor a participat la dezbatere și prezbiterul bisericii din Cișmele, P. Kravcenko. Peste o săptămână a urmat o altă dezbatere publică, la care s-a discutat despre biserică. Nu putem cunoaște din sursele ortodoxe care au fost argumentele vor- bitorilor baptiști și nici rezultatele dezbateri, dar știm cu certitudine că preotul ortodox, la încheiere, le-a spus oamenilor că dacă vor intra vreo dată în casele lor sectanții (adică baptiștii), „să spele după ei podeaua și să aerisească camera, că să iasă mirosul rău al ereziei lor”674. Unii clerici ortodocși preferau, în loc de argumente, să facă uz de defăimări și batjocură. La dezbaterea teologică care a fost la Chilia la data de 2 martie în același an, a participat și un baptist din satul Cara-Mehmet (sau Caramahmet) (azi Șevcenkove, Ucraina), și acest fapt atestă prezența bisericii baptiste în acel sat la anul 1914. Soroca La 29 mai 1903, în clădirea Zemstvei din Soroca, ieromonahul ortodox Gurie Grosu, care urma să devină mitropolit al Basarabiei, a chemat la dezbatere teo- logică pe Mihail Kaștanov, predicatorul baptist din oraș. Subiectul discuției a fost despre rolul așa-numitei Sfânte Tradiții în mântuirea omului. Au participat 800 de oameni la dezbatere. Despre aceasta s-a scris în revista eparhială. Cu părere de rău, nu putem cunoaște argumentele aduse de predicatorul Kaștanov, căci iero- 672 „Сектантство и противосектантская миссіонерская деятельность въ Кишиневской епархіи въ 1902 году”, КЕВ, nr. 6, 1903, p. 163. 673 „Сектантство и противосектантская миссіонерская дѣятельность въ Кишиневской епархіи въ 1903 году”, КЕВ, nr. 5, 1904, p. 2. 674 Ревнитель православія, „Беседы съ баптистами”, КЕВ, nr. 12, 1914, p. 574-575.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 203 monahul Gurie a scris cu lux de amănunte tot discursul și obiecțiile sale, dar pe ale oponentului său le-a redus la 1-2 propoziții, ca să-l arate neputincios, cel puțin prin intermediul revistei675. După dezbaterea religioasă publică, relatează Gurie Grosul că „ortodocșii s-au învrăjbit împotriva baptiștilor până acolo că aveau să-i rupă în bucăți” și, numai datorită poliției, s-au limitat să scandeze: „Ștunda, ștunda!”. Nu este de mirare și nu este greu de înțeles de ce evanghelicii, în mod obișnuit, se eschivau de la dezbaterile teologice cu misionarii, iar, dacă erau forțați de autori- tăți să vină, preferau să tacă676. După ce a plecat misionarul ortodox din Soroca, Kaștanov a vizitat casele oamenilor, a vorbit cu ei și le-a lăsat materiale tipărite. Apoi, Kaștanov a plecat din Soroca, și acolo a continuat să predice Filip Radonenko677. Nicio persoană dintre baptiști nu s-a întors la Biserica Ortodoxă678. Mihail Kaștanov era dulgher de profesie și folosea pentru misiune speciali- tatea sa. Primul rod al misiunii lui în Soroca a fost paramedicul județului Filip Ra- donenko. Odată convertit, el a scos din casă icoanele și aceasta a dus la ruperea relației cu preotul ortodox. Misionarul ortodox presupunea că se convertise la credința baptistă și Maria Nadug, fiica unui locuitor din satul Pohoarna, care era angajată în calitate de servitoare la paramedic679. În perioada aflării sale în Soro- ca, Mihail Kaștanov a mers să lucreze ca dulgher la construcția școlii din Bodești și acolo a început să propovăduiască, dar era foarte limitat, pentru că nu cunoștea limba română. Atunci a făcut cunoștință cu Simeon Nadug, funcționar al admi- nistrației locale din Cotiujeni, care traducea în română când Kaștanov predica în rusă680. Și în satul Solonceni era un credincios baptist681. În desfășurarea prigoanelor împotriva baptiștilor și a celorlalți evanghelici, ierarhii Bisericii Ortodoxe au implicat deplin instituțiile statului și insistau ca per- soana în cauză să fie urmărită și persecutată și după schimbarea locului de trai. Astfel, în luna februarie 1904, Consistoriul Duhovnicesc din Chișinău a anunțat instituția similară din Kiev despre faptul că în urmă cu șase luni a plecat din Soro- ca la Kiev credinciosul Mihail Kaștanov682. Ce l-a făcut pe Kaștanov să se mute cu traiul? Nu este greu să ne dăm seama că clericii ortodocși au implicat poliția și au 675 Іеромонахъ Гурій, „Бесѣда съ штундобаптистами въ г. Сорокахъ”, КЕВ, nr. 21, 1903, p. 561-564. 676 „Сектантство и противосектантская миссіонерская дѣятельность въ Кишиневской епархіи въ 1903 году”, КЕВ, nr. 5, 1904, p. 17. 677 Ibidem, p. 18. 678 Ibidem, p. 20. 679 „Сектантство и противосектантская миссіонерская деятельность въ Кишиневской епархіи въ 1902 году”, КЕВ, nr. 6, 1903, p. 154. 680 Ibidem, p. 154. 681 Аркадій Епископъ Аккерманскій, „Отчетъ Кишиневскаго Прaвославнаго Христо-Рождествен- скаго братства за 1904 годъ”, КЕВ, nr. 10, 1905, p. 14. 682 ЦГИАУК, Киев, ф. 127, оп. 1003, д. 26, f. 1.

204 Vasile FILAT făcut imposibilă aflarea lui la Soroca. Consistoriul din Kiev a cerut de la biroul de adrese informații cu privire la noul loc de trai al lui Kaștanov și a aflat că, după ce locuise o vreme la adresa strada Tverskaia 5 din Kiev, s-a mutat cu traiul în loca- litatea Dimievka683. Consistoriul din Kiev a anunțat preotul și misionarul ortodox din acea regiune. Consistoriul din Chișinău nu s-a mulțumit cu aceasta și a trimis o altă notă la Kiev, cerând mai multe informații despre activitatea de răspândire a ștundismului pe care o face Mihail Kaștanov684. Preotul din Dimievka a constatat că Kaștanov lucra la construcția unei case, dar nu se stabilise cu traiul în localita- te685. Atunci Consistoriul din Kiev a cerut instituției similare din Chișinău mai multe informații despre felul cum Kaștanov a răspândit credința evanghelică în Eparhia Chișinăului686. Toată această mulțime de proceduri birocratice arată cât de mult efort și insistență depuneau clericii ortodocși, ca să împiedice trezirea spiritua- lă. Dar pentru Cuvântul lui Dumnezeu nu există lanțuri și, în ciuda acestor pie- dici, Evanghelia înainta. În luna mai a anului 1905 preotul paroh din Soroca, Ioan Stoianov, a raportat Consistoriului din Chișinău că Filip Radonenko, paramedicul spitalului zemstvei din oraș, „l-a atras în grupul baptiștilor” pe orășeanul Mihail Pânzaru687. Radonenko a devenit credincios încă în anul 1903688. Mihail Kaștanov, fiind urmărit, a mers în diferite localități să facă misiune în timp ce profesa dul- gheria. Astfel a mers și la Țekinovka din Podolia, apoi a vizitat din nou Soroca689. În toamna anului 1906 misionarul ortodox Gurie Grosu raporta după o vizită că la Soroca exista o comunitate alcătuită din 7 baptiști. Peste șase ani, în toamna anului 1912, a venit la Soroca misionarul antisectar eparhial Aleksandr Skvoznikov și a insistat la autorități să fie concediat din serviciu paramedicul închisorii Filip Ra- donenko de teama ca acesta să nu convertească la credința baptistă deținuții690. Bender După satul Cișmele, orașul Bender poate fi considerat al doilea centru al miș- cării evanghelice din Basarabia. Aici au venit la început molocanii și au avut cea 683 Ibidem, f. 3. 684 Ibidem, p. 4. 685 Ibidem, p. 5. 686 Ibidem, p. 6. 687 ANRM, f. 208, inv. 3, d. 3766, f. 1. 688 „Сектантство и противосектантская миссіонерская дѣятельность въ Кишиневской епархіи въ 1903 году”, КЕВ, nr. 5, 1904, p. 2. 689 „Сектантство и противосектантская миссіонерская деятельность въ Кишиневской епархіи въ 1902 году”, КЕВ, nr. 6, 1903, p. 163. 690 „Краткій отчетъ дѣятельности eпархіальнаго противосектантскаго миссіонера Кишиневской епархіи Александра Сквозникова”, КЕВ, nr. 24, 1913, p. 5.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 205 mai mare comunitate din Basarabia, atingând cifra de 600 de persoane. Apoi, la Bender au venit ștundiști exilați din Rusia, cum a fost Leasoțki. Ieremia Ciobanu a pornit un grup ștundist și tot aici urma să apară biserica baptistă, odată cu cele din Chișinău și Tiraspol. Pastorul Vasilii Pavlov din Odesa a plantat bisericile din Bender, Chișinău și Tiraspol în aceeași vreme. Aceste trei localități au fost inițial puncte de misiune ale bisericii baptiste din Odesa. De multe ori, pastorul mergea mai întâi la Bender, apoi de acolo vizita comunitatea din Chișinău și la întoarcere se oprea la Tiraspol. Grație faptului că Pavlov a avut obiceiul să ducă un jurnal personal, avem informații din prima sursă despre activitatea lui misionară în Ba- sarabia, chiar dacă aceste informații sunt puține. La 14 martie 1910 A. D. Timoșenko, pastorul asistent al Bisericii Baptiste din Odesa, a vizitat grupul din Bender, alcătuit din 8 femei botezate la biserica din Odesa. Deci, până la acea vreme, acele femei din Bender au început să viziteze adunările bisericii baptiste din Odesa și acolo s-au convertit și au primit botezul. Când pastorul Vasilii Pavlov de la Odesa a venit la Bender în luna aprilie 1910, în adunare erau aceleași 8 femei membre, însă la serviciul divin pe care îl făceau ace- le femeile luau parte în jur de 50 de persoane691. Nu cunoaștem numele acestor femei și nici anul când au fost botezate, dar, fiind membre la biserica din Odesa, ele locuiau și propovăduiau Evanghelia la Bender. La 16 mai 1910 Vasilii Pavlov a botezat 10 persoane la Bender. Dintre cei botezați, 5 persoane erau din Chișinău și trei din Tiraspol, deoarece în aceste orașe credincioșii întâmpinau piedici și in- terdicții din partea autorităților. La 14 iunie Skaldin, alt predicator al bisericii din Odesa, a mai botezat 4 persoane la Bender. Când venea la Bender, Vasilii Pavlov era găzduit de către Stepanov. În luna octombrie 1910 deja erau 10 membri în această adunare după ce s-au botezat doi bărbați – Afanasie Naum și I. O. Ste- panov692. La 31 iulie 1911 a vizitat biserica din Odesa fratele V. Krîlov din Bender693. În luna decembrie, Vasilii Pavlov a ordinat pe A. A. Lizgunov în calitate de predicator pentru Bender; acestuia i-a fost stabilit un salariu de 30 de ruble, pe care a promis să le plătească fratele Vaigort. Pavlov a încheiat ședințele la orele 2 de noapte și atunci a plecat înapoi spre Odesa cu trenul694. Se cere remarcat faptul că pastorul Pavlov se îngrijea să pună rânduiala în bisericile nou-formate, astfel ca din ziua ordinării pastorii să aibă suportul financiar al bisericii. 691 Дневник Василия Гурьевича Павлова, 1910 год, http://anabaptist.ru/obmen/hystory/ist2/files/ar- chives/d_1910.html (accesat la 6 aprilie 2015). 692 Ibidem. 693 Ibidem. 694 Ibidem.

206 Vasile FILAT În anul 1912 misionarul eparhial antisectar Aleksandr Skvoznikov a purtat trei dezbateri publice cu baptiștii din Bender, după care baptiștii au mutat casa de rugăciune lângă piață. Sfințirea casei de rugăciune a durat trei zile, au fost invitați corul bisericii din Odesa și predicatori din diferite localități. Misionarul ortodox se lăuda că a mers în prima zi și le-a încurcat baptiștilor, iar a doua și a treia zi a plouat695. În anul 1913 biserica baptistă din Bender întrunea mai mult de 30 de membri și serviciile divine se desfășurau în clădirea lui Dordic de pe strada Mihai- lovskaia696. Din pricina persecuțiilor, în anul 1913 pastorul Vasilii Pavlov a fost nevoit să oficieze pe timp de noapte un botez la Bender, în apele Nistrului. Printre cei botezați au fost și câțiva credincioși din Chișinău. În iunie 1913 Mihail Timoșenko și N. Tihomirov, la insistența misionarului ortodox, au fost arestați și supuși judecății pentru predicarea Evangheliei în orașul Bender. Judecătorul a oprit procesul din insuficiență de probe697. Chișinău Chiar dacă azi cel mai mare număr de credincioși și de biserici baptiste din Republica Moldova se găsesc în orașul Chișinău, biserica baptistă din acest oraș a fost plantată doar în anul 1910. Prima biserică baptistă din Basarabia a luat naș- tere în anul 1876 în satul Cișmele. Timp de 30 de ani nici baptiștii din Cișmele, nici alții din Basarabia nu au reușit să planteze o biserică baptistă în capitala guberni- ei. Pastorul Vasilii Pavlov și biserica din Odesa, păstorită de el, au făcut misiune și au ajutat la începuturile bisericii baptiste din capitala Basarabiei. Dacă s-ar fi reușit mai devreme plantarea unei biserici baptiste la Chișinău, avem temei să credem că lucrarea Evangheliei ar fi luat amploare pe tot întinsul Basarabiei și pe parcursul primilor 30 de ani de prezență a credinței baptiste în Basarabia s-ar fi înregistrat o mai mare creștere a numărului de biserici și de credincioși baptiști. Iată cum a fost plantată prima biserică baptistă din Chișinău. Mulți lideri baptiști au ieșit din mijlocul molocanilor și așa a fost și la Chișinău. În februarie 1887 misionarul baptist Fiodor Prohorovici Balihin din gubernia Tauri- da a venit la Chișinău, unde a fost bine primit de molocani. A rămas la ei două zile și a predicat la două servicii divine. A discutat cu ei despre rugăciunea din inimă, 695 „Краткій отчетъ дeятельности eпархіальнаго противосектантскаго миссіонера Кишиневской епархіи Александра Сквозникова”, КЕВ, nr. 24, 1913, p. 3. 696 ANRM, fond 6, inventar 18, dosar 42, f. 202. 697 И. П. Плетт, История ЕХБ с 1905 по 1944 год, http://www.blagovestnik.org/books/00360.htm (ac- cesat la 7 aprilie 2016).

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 207 despre cântări și a avut mai multe discuții particulare. De la Chișinău a mers la Bender, unde a petrecut cu molocanii toată ziua de duminică. La ei tot a predicat și a discutat, vizitându-i pe la case. Molocanii au rămas satisfăcuți de vizita lui698. Nici la Chișinău, nici la Bender, în această vreme nu exista încă o biserică sau un grup baptist, căci, altfel, Balihin ar fi vizitat aceste grupuri și ar fi raportat despre existența lor. Sursele nu specifică dacă în timpul acestor vizite misionarul Balihin le-a vorbit molocanilor despre importanța botezului prin credință. Mai târziu, din aceeași comunitate a molocanilor din Chișinău urma să se ridice persoana care a contribuit considerabil la plantarea primei biserici baptiste din capitală. Misionarul ortodox Vasile Kozak, în sectorul căruia se afla orașul Chișinău, raporta în anul 1897 că a avut discuții particulare multiple cu baptiștii și ștundiș- tii699. Deci, în oraș sau în suburbii au existat și baptiști, de vreme ce el îi identifică și face diferență între ei și ștundiști. Nu dispunem însă de alte informații despre baptiștii din Chișinău la acea perioadă sau să fi avut ei o comunitate a lor. Aceasta a apărut peste un deceniu ca rezultat al căutărilor spirituale ale lui Andrei Ivanov, un molocan din Chișinău. Andrei Fiodorovici Ivanov era unul dintre predicatorii comunități molocani- lor din Chișinău. El s-a născut în anul 1882. Fiind un om educat și energic, studia în mod particular și profund Sfintele Scripturi. Andrei a ajuns la convingerea că oricine alege să fie adevărat ucenic al Domnului Isus Hristos va trebui să se bo- teze în mod conștient și benevol. Aceste convingeri le împărtășea cu molocanii din comunitatea lui și cu creștinii ortodocși. În anul 1906, pe când avea 24 de ani, Andrei Ivanov a început să invite prietenii și persoanele cunoscute în casa proprie, care se afla pe strada Podolskaia (azi, strada București 14), și să condu- că ore de studiere a Bibliei, invitând prietenii la ceai sub nucul din fața casei, căci era grădinar700. Când au crescut tensiunile între Andrei Ivanov și comunitatea molocanilor, grupul condus de primul număra 10 persoane. Au fost nevoiți să se separe de molocani și să facă întrunirile religioase în pădurea de la Durlești, care se afla la 12 km depărtare de casa sa. Tatăl său, Fiodor, și mama, Agafia, au devenit îngrijorați și nemulțumiți de acțiunile fiului lor Andrei și căutau pe toate căile posibile să-l reîntoarcă la convingerile religioase ale molocanilor. Agafia, fiind disperată, a vizitat comunitatea molocanilor din Odesa și l-a invitat pe pre- dicatorul baptist Vasilii Pavlov la Chișinău, cu scopul de a-l convinge pe fiul ei Andrei să nu se boteze, ci să se întoarcă la convingerile pe care le părăsise. Vasilii Pavlov provenea din molocani și Agafia posibil că nu știa și nu înțelegea 698 Иоанн Петрович Дик, У колыбели братства, Steinhagen: Samenkorn, 2017, p. 275, 699 Аркадій Епископъ Аккерманшіі, „Отчетъ Миссіонерскаго комитета Кишиневской епархіи за 1895 годъ”, КЕВ, nr. 15, 1897, p. 331. 700 Василий Давний, История евангельских баптистов в Молдавии, material nepublicat, p. 8.

208 Vasile FILAT că el renunțase la convingerile lui molocane. Vasilii Pavlov a acceptat invitația și, însoțit de predicatorii Daniil Timoșenko cu fiul său, Mihail, și Skadin, a venit la Chișinău701. Contrar așteptărilor mamei care i-a făcut invitația, V.  Pavlov și ceilalți slujitori baptiști l-au încurajat pe Andrei Ivanov în dorința lui să urmeze deplin învățătura Sfintelor Scripturi și să persevereze în aceasta botezându-se în apă după porunca Mântuitorului702. Mai târziu și mama lui Andrei a devenit baptistă. Pentru a face rost de Biblii și reviste creștine, Andrei Ivanov a mers la Sankt Petersburg, unde a făcut cunoștință cu Ivan Prohanov, un neobosit pre- dicator și lucrător evanghelic din Rusia703. A doua persoană care a jucat un rol important la plantarea bisericii baptiste din Chișinău a fost Tihon Hijneakov. El s-a născut în 1880 la Voronej în familia unui țăran ucrainean704. Băiatul a făcut patru clase la școala parohială și era foarte pa- sionat de muzică, mai ales de flaut, la care a învățat a cânta bine. Ajungând la ma- jorat, s-a căsătorit cu Polina și în anul 1800, în familia lor s-a născut un fiu, căruia i-au dat numele Procofie. Ambii părinți ai lui Tihon erau creștini ortodocși. În anul 1902 tânărul a fost mobilizat în armata țaristă și serviciul militar l-a satisfăcut la Chișinău în calitate de muzician. La încheierea serviciului militar, Tihon a hotărât să rămână cu traiul la Chișinău, unde și-a chemat soția cu copilul. S-a angajat la început ca infirmier, apoi a devenit paramedic la Spitalul de Boli Psihice din Cos- tiujeni (azi, Codru) și a continuat să cânte în orchestră705. La Chișinău li s-au mai născut două fete, dar ambele au murit înainte să atingă vârsta de 3 ani. În anul 1907, în familia lor s-a născut Nadejda, care apoi a devenit soția predicatorului Jak Moiseevici Zaltzman706. Fiind setos de cunoștințe și în căutări profunde spirituale, Hijneakov a cerut Biblia de la preotul ortodox și, în procesul citirii, a ajuns la concluzia că practica în- chinării la icoane este contrară Cuvântului lui Dumnezeu. Textele biblice care i-au format aceste convingeri au fost Isaia 44:10-21 și capitolul 4 din Evanghelia după Ioan. Înțelegând că Dumnezeu cere de la oameni o închinare vie în duh și în ade- văr, Hijneakov a povestit despre cele descoperite în Biblie prietenilor și vecinilor. Primul a crezut vecinul său Iosif Zabloțki, un ucrainean care locuia în apartamen- tul de alături și care lucra dulgher la spital707. Iosif Zabloțki, la rândul său, a mers și a spus lui Achim Groșevik708. Cei trei au început să se întâlnească împreună cu so- 701 Ibidem, p. 8. 702 История евангельских христиан-баптистов в СССР, Москва, 1989, p. 319. 703 Александр Нагирняк, Подвижники веры, Киев, 2014, p. 69. 704 Василий Давний, op. cit., p. 9. 705 Lumina vieții, nr. 6-7, 1930, p. 17. 706 Василий Давний, op. cit., p. 9. 707 Ibidem, p. 9. 708 Cuvântul Adevărului, nr. 9 (66), 2008, p. 6.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 209 țiile pentru studierea Bibliei. Apoi s-au alipit vecinii. Hijneakov a organizat în anul 1907 chiar pe teritoriul spitalului unde lucra un grup de studiu biblic cu scopul de a înțelege care este închinarea plăcută lui Dumnezeu709. Toți cei care frecventau acest grup de studiu biblic încetau să viziteze serviciile divine ale Bisericii Orto- doxe, pentru a evita închinarea la icoane. Aceasta l-a supărat pe preotul ortodox Andrei Murava, care, după ce a încercat fără succes să-i convingă pe credincioși să revină la ortodoxie, a insistat a autorități și au fost concediate cinci persoa- ne care lucrau la spital: Groșevik, Hijneakov, Mereji, Kalașnikova și Creacikova710. Pentru întreținerea celor opt copii Hijneakov s-a angajat curier la Banca de Stat. Andrei Ivanov avea un frate Mihail, care s-a întâmplat să facă cunoștință cu Tihon Hijneakov și să afle despre credința lui în Dumnezeu și grupul de studiu biblic pe care îl conducea. Mihail i-a comunicat aceasta fratelui său Andrei, care a luat legătură îndată cu Tihon și l-a invitat să se alăture cu grupul său la studi- ile biblice pe care le făceau711. Înainte de aceasta Andrei Ivanov a fost la Sankt Petersburg, unde a făcut cunoștință cu Ivan Stepanovici Prohanov, președintele Uniunii Creștinilor Evanghelici. În urma colaborării stabilite, Ivanov primea de la Sankt Petersburg Biblii și reviste creștine. De asemenea, Ivanov colabora cu bise- rica baptistă din Odesa și era aprovizionat suficient cu literatură creștină. Când a făcut cunoștință cu Tihon Hijneakov, i-a dăruit o Biblie și ultimul a putut să întoar- că preotului Biblia împrumutată712. Cele două grupuri de studiu biblic s-au unit într-un singur efort evanghelic și, fiind ajutați de biserica baptistă din Odesa, au format prima biserică baptistă din Chișinău. În articolele și publicațiile din ultimii ani s-a scris că primii baptiști din Chișinău s-au botezat în anul 1908713. La baza acestei afirmații a stat lucrarea nepublicată a lui Vasilii Davnii despre istoria baptiștilor din Moldova714. Același an 1908 era considerat anul începerii bisericii din Chișinău, adică anul când s-au botezat primii credincioși din biserică. Părerea aceasta s-a întărit atât de mult, încât ani de zile au fost celebrate aniversări ale bisericii pornind de la anul 1908. Dovadă este și poza de la aniversarea de 70 de ani din 1978. Documentele istorice arată clar că primii baptiști din Chișinău s-au botezat în anul 1910. Dispunem de cel mai credibil document – jurnalul personal al pas- torului Vasilii Pavlov pentru anul 1910, unde este înregistrat evenimentul. Chiar în prima zi a anului, la 1 ianuarie, soția lui Andrei Ivanov a vizitat biserica baptistă 709 История eвангельских христиан-баптистов в СССР, Москва, 1989, p. 320. 710 Баптист, 1911, nr. 32, p. 252. 711 Василий Давний, op. cit., p. 12. 712 Ibidem, p. 12. 713 Свет жизни, nr. 2, 1996, p. 7. 714 Василий Давний, op. cit., p. 14.

210 Vasile FILAT Fondatorii bisericii baptiste din Chișinău din Odesa și după serviciu au luat prânzul cu pastorul Vasilii Pavlov în casa lui Pro- seanin. La acea masă, posibil, s-a discutat despre botezul primelor persoane din Chișinău, printre care și soțul ei, Andrei. La 13 aprilie 1910, la Odesa, Vasilii Pavlov a botezat cinci persoane, dintre care trei au fost de la Chișinău: Anton Nikolaevici Lebedenko, Andrei Fiodorovici Ivanov și Ivan Moiseevici Tihomirov715. Ei au venit 715 Дневник Василия Гурьевича Павлова, 1910 год, http://anabaptist.ru/obmen/hystory/ist2/files/ar- chives/d_1910.html (accesat la 6 aprilie 2015).

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 211 cu o zi înainte la Odesa și pastorul Vasilii Pavlov a întrunit comitetul bisericii, la care au luat decizia să-i accepte pe toți trei ca membri ai bisericii din Odesa. Acești trei bărbați sunt primii baptiști din Chișinău care s-au botezat. Deci, pornind de la ideea acceptată că data nașterii unei biserici baptiste este ziua când s-au botezat primii credincioși, putem spune cu toată certitudinea că data nașterii bisericii baptiste din Chișinău este 13 aprilie 1910. O altă dovadă că anume în 1910 s-au botezat primii baptiști și că acesta este anul fondării bisericii din Chișinău este faptul că în anul 1930 biserica baptistă din Chișinău a celebrat aniversarea de 20 de ani. În cadrul acelui serviciu divin, N. Le- bedenko, A. Ivanov și T. Hijneakov au mărturisit cum au fost începuturile biseri- cii, iar Vasile Asiev, care era președintele Uniunii Baptiste, a menționat că la acel moment (adică peste 20 de ani de la plantarea bisericii la Chișinău), în Basarabia existau deja 250 de biserici716. În anul 1935, la 29 aprilie a fost sărbătorită aniversa- rea de 25 de ani a bisericii din Chișinău, în cadrul căreia din nou a fost menționat că primii baptiști din această biserică s-au botezat în anul 1910. A. Lebedenko a mărturisit în fața bisericii că s-a pocăit în anul 1906 la Odesa și s-a botezat în anul 1910 tot la Odesa în luna aprilie a acelui an. După el a vorbit Andrei Ivanov, care a spus că s-a convertit în anul 1908, dar s-a botezat în anul 1910. Tihon Hijneakov, în mărturia sa, a menționat că a fost botezat la Bender în anul 1910717. Faptul acesta este confirmat și de jurnalul pastorului Vasilii Pavlov, unde scrie că la 16 mai 1910 a botezat la Bender 10 persoane, printre care din Chișinău au fost următorii cinci: 1) Elena Sobari, 2) Andrei Mereta, 3) Tihon Hijneakov, 4) Achim Groșevik și 5) Gavriil Tolkov, care era moldovean. S-au mai botezat atunci și primele trei persoane din Tiraspol: Simon Bugaev, Iulia Fedcenko și Vasile Cetverikov718. În luna iunie a ace- luiași an predicatorul Kaldin de la Odesa a mai botezat patru persoane la Bender. La 31 octombrie 1910, Vasilii Pavlov a venit de la Bender și, la orele 17:00, a condus la Chișinău un serviciu divin, la care au participat 50 de oameni. A doua zi, luni, 1 noiembrie, a făcut o vizită la Costiujeni, unde era un grup de opt credincioși și alte persoane apropiate de credință. Seara a condus din nou un serviciu divin la Chișinău și au venit același număr de 50 de persoane să asculte predica719. Plantarea bisericii din Chișinău s-a făcut în contextul persecuțiilor și opoziției din partea autorităților publice. Totuși, liderii din Chișinău au reușit să obțină de la poliție avizul și, înainte de a se boteza primii credincioși, au reușit să închirieze pentru întruniri o cameră mică, de 16 m2, pe strada Titovskaia (azi, Titu Maiorescu). 716 Lumina lumii, nr. 6-7, 1930, p. 17. 717 Lumina lumii, nr. 6-7, 1935, p. 12. 718 Дневник Василия Гурьевича Павлова, 1910 год, http://anabaptist.ru/obmen/hystory/ist2/files/ar- chives/d_1910.html (accesat la 6 aprilie 2015). 719 Ibidem.

212 Vasile FILAT Predicatorii din Odesa împreună cu un grup de baptiști din Chișinău. În primul rând în centru este Vasilii Pavlov și, în spatele lui, Mihail Timoșenko. Sursa: baptist.org.md La 28 martie 1910 au avut loc primele două întruniri la care au venit oameni noi, dar și reprezentanții poliției. Serviciile divine au fost conduse de Loghin Nazarenko, predicatorul bisericii baptiste din Odesa. La încheierea serviciului divin, Achim Gro- șevik, care locuia în încăperea închiriată, a invitat persoanele venite pentru prima dată să rămână la ceai și părtășie – o foarte bună practică, care ar aduce roade frumoase dacă ar fi aplicată și azi de toate bisericile. În aceeași zi, la primul serviciu divin, Tînovski, șeful (pristavul) sectorului 4 de poliție, a trimis un polițist să alunge pe oamenii care ședeau la masă cu Achim Groșevik, le-a notat numele de familie și le-a cerut să-l urmeze la sectorul de poliție, unde i-a interogat și le-a ordonat să nu-l mai viziteze pe Groșevik. A treia zi, la 30 martie, a venit pristavul în adunare și a anunțat decizia guvernatorului Basarabiei de a suspenda adunările baptiștilor, fără a explica motivele. A pus pază lângă casa închiriată și, când venea cineva la Groșevik, polițistul de gardă conducea persoana la pristav, unde i se interzicea categoric vizitarea adunării baptiștilor, în caz contrar era amenințată cu închisoa- re. Membrii adunării au înaintat guvernatorului Basarabiei o cerere să fie permise adunările bisericii baptiste, dar scrisoarea a rămas fără răspuns. Autoritățile au ce- rut lista membrilor botezați și le-au permis doar lor să frecventeze adunările, mo- tivând că „ai noștri rătăcesc de la credință”. Anton Lebedenko lucra în paza par- ticulară a unei bănci și a fost concediat pe motivul că era baptist. Astfel a ajuns în

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 213 mare sărăcie. Creștinii baptiști cereau respectarea legii din 17 octombrie 1905 prin care le era oferită libertatea religioasă și au apelat la ministrul de Interne al Rusiei, ca să fie anulată decizia guvernatorului Basarabiei720. La câteva zile după botezul său, Andrei Ivanov a trimis, la 17 aprilie 1910, o petiție care a fost publicată în ziarul Утренняя звезда [Utrennyaya zvezda] (Steaua de dimineață). În ciuda persecuți- ilor, pe parcursul anului 1910 biserica baptistă din Chișinău a ajuns la numărul de 16 membri721. În același an 1910, la 15 august, a fost oficiată de către pastorul Vasilii Pavlov, la Odesa, cununia lui Ivan Tihomirov și Maria Stepanova722. Ivan Tihomirov este unul dintre primii trei bărbați de la Chișinău care s-au botezat la Odesa. La sărbătoarea deschiderii casei de rugăciune a bisericii baptiste din Sankt Petersburg, numită Casa Evangheliei (Дом Евангелия), a fost și Andrei Ivanov din Chișinău. În ziua a doua a sărbătorii, la 26 decembrie 1911, împreună cu un alt grup de vorbitori, pastorul din Chișinău a fost invitat să citească sub formă de salut textul 1 (Tesaloniceni 5:23)723. Pe semne, acesta era versetul care slujea de salut pentru Biserica din Chișinău. Primul cor al Bisericii Baptiste din Chișinău a fost înființat în anul 1912 de către Tihon Hijneakov și a întrunit 16 persoane724. Tot în anul 1912 a fost organizată școa- la duminicală, care întrunea la început 15 copii și era condusă de Andrei Ivanov și Tihon Hijneakov. Faptul că predau la școala duminicală cei care îndeplineau slujba de pastor arată cât de serios era privită lucrarea cu copiii. Cu siguranță, unul din motivele care au adus succes și creștere bisericii din Chișinău a fost această inves- tiție continuă în educația creștină a copiilor. Mai apoi conducerea școlii a prelu- at-o Polina Konstantinovna Krupskaia (nu are o legătură de rudenie cu Nadejda Konstantinovna Krupskaia, soția lui Vladimir Lenin) și profesoare au fost Goro- holinskaia Maria, Tarleva Nina și Zabloțkaia Efrosinia. Primii care au fost ordinați în rangul de diaconi ai bisericii din Chișinău au fost Iosif Zabloțki, Samuil Goroho- linski și Voițehovski725. Autoritățile deveneau tot mai ostile și prigoană venea mai ales din partea preoților confesiunii majoritare. Aceste împrejurări impuneau să fie oficiate botezurile și pe timp de noapte. În anul 1912 Aleksandr Skvoznikov a devenit misionar eparhial antisectar pen- tru Basarabia și a dat dovadă de mult zel în persecutarea evanghelicilor. Așa înțe- legea și credea că face misiune. Când a venit în această funcție i s-a spus că există baptiști și molocani, dar sunt lipsiți de viață și existența lor nu se manifestă cu 720 Утренняя звезда, 1910, nr. 18, p. 2. 721 Lumina vieții, nr. 6-7, 1930, p. 17. 722 Дневник Василия Гурьевича Павлова, 1910 год, http://anabaptist.ru/obmen/hystory/ist2/files/ar- chives/d_1910.html (accesat la 6 aprilie 2015). 723 Гость, nr. 5, 1912, p. 101. 724 Василий Давний, op. cit., p. 15. 725 Ibidem, p. 15.

214 Vasile FILAT nimic deosebit în Chișinău. Skvoznikov mărturisea că a găsit totul exact invers. Mișcarea molocanilor se stingea cu pași rapizi peste tot, dar mișcarea baptistă „în- ainta cu marș forțat, prindea rădăcini oriunde și se alipeau la ea oameni de toate națiunile”. Doar la sfârșitul anului 1912 aproximativ 20 de persoane au trecut de la Biserica Ortodoxă la baptiști. Când a încercat să-i convingă pe unii convertiți să revină la Biserica Ortodoxă, a aflat că ei încă din anul 1907 comunicau cu baptiștii din oraș726. Alarmat de succesul baptiștilor, Skvoznikov i-a invitat pe Ivanov și Tiho- mirov, liderii baptiștilor din Chișinău, la dezbateri teologice despre „nașterea din nou”, după care au urmat alte două dezbateri publice, la care au discutat despre cruce și botezul pruncilor. La 1 aprilie 1912 l-a invitat și pe pastorul Vasilii Pavlov și a purtat cu el o dezbatere publică despre Sfânta Împărtășire. Dezbaterile s-au des- fășurat în sala publică a Casei Eparhiale. După aceea a mers la Bender și a purtat acolo trei dezbateri publice cu baptiștii. Misionarul se lăuda că a avut mari succese, dar statisticile arătau opusul727. Baptiștii din Chișinău au publicat de două ori în zia- rul local Drug invitația la botezul unui grup de 25 de persoane care s-au convertit și urmau să se alipească tinerei biserici baptiste. Misionarul Skvoznikov a identificat că toți cei care se botezau veneau din Biserica Ortodoxă și s-au convertit după acele dezbateri publice. Preotul ortodox, supărat, a mers la șeful poliției și a reușit să împiedice desfășurarea botezului. După acest incident, baptiștii au refuzat să mai participe la dezbateri publice. Skvoznikov nu s-a potolit și, din iunie până în au- gust, a asistat la fiecare serviciu divin al baptiștilor. Duminica participa la serviciul de dimineață și la cel de după amiază. În timpul săptămânii scria și duminica dis- tribuia predica lui tipărită prin care contrazicea învățătura predicată de baptiști. A distribuit în tiraje de mii 12 astfel de predici, care aveau de la 6 la 12 pagini fiecare728. În luna noiembrie 1913, B. Schapiro, un evreu creștin din Odesa, angajat de Misiunea Suedeză pentru Israel, a vizitat orașul Chișinău și a raportat într-o scri- soare că Sala Somerville a evreilor mesianici a fost dată în chirie fraților evanghe- lici ruși729. Nu se cunoaște un alt grup de evanghelici în Chișinău la această dată și putem presupune că era biserica baptistă. Sala aceasta a fost construită de Iosif Rabinovici cu suportul financiar al Misiunii Mildway pentru evanghelizarea evre- ilor din Chișinău. După moartea lui Rabinovici, nu mai fusese folosită conform destinației și doar familia sa a locuit în construcția adiacentă. Misionarul Rosen- berg din Odesa a încercat să reia serviciile divine în luna noiembrie 1912, dar după trei servicii divine autoritățile au dat interdicție. Când a văzut B. Schapiro că sala 726 „Краткій отчетъ деятельности епархіальнаго противосектантскаго миссіонера Кишиневской епархіи Александра Сквозникова”, КЕВ, nr. 24, 1913, p. 1063. 727 Ibidem, p. 2 (anexa). 728 Ibidem, p. 4 729 Kai Kjaer-Hansen, Joseph Rabinowitz and the Messianic Movement, The Handel Press, 1995, p. 215.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 215 era închiriată de evangheliști, le-a propus să-i invite și pe evrei la serviciile divine. Creștinii baptiști au fost deschiși și l-au invitat pe Schapiro să vină de la Odesa o dată în lună și să predice timp de cinci zile730. Nu a reușit să vină prea des, pentru că la începutul războiului Schapiro a fost arestat împreună cu alți slujitori. Sala So- merville a fost folosită de baptiști o perioadă scurtă de timp, până când a început Primul Război Mondial731. În anul 1913 biserica din Chișinău întrunea și 12 tineri732. La Crăciun, se obișnuia să fie pus bradul în biserică și erau pregătite și oferite cadouri copiilor. Servicii divine speciale erau făcute cu prilejul sărbătorilor: la Crăciun, Anul Nou, Paște, Coborârea Duhului Sfânt și Înălțarea Domnului. Biserica făcea deseori mese de dragoste (agape), după exemplul primilor creștini. Femeile creștine pregăteau mâncăruri acasă și le aduceau la biserică, unde luau masa toți împreună. Se or- ganizau concursuri cu întrebări din Biblie în timpul acestor mese. Tinerii vizitau deținuții din închisori și pe cei bolnavi, iar în oraș răspândeau literatură creștină. Prima căsătorie oficiată în biserica baptistă din Chișinău a fost cea a lui Mihail Burcă și Efrosinia Zabloțkaia. Misionarul ortodox Andrei Murafa era deranjat în anul 1913 de activitatea misionară pe care continua s-o facă biserica baptistă din oraș la spitalul din Cos- tiujeni, unde continua să activeze grupul de studiu biblic și unde credincioșii dis- tribuiau tractate creștine și le predicau pacienților733. În anul 1913 misionarul Aleksandr Skvoznikov a făcut eforturi mari, ca să îm- piedice lucrarea bisericii baptiste din Chișinău. În timpul lucrărilor agricole de vară, și-a concentrat activitatea în Chișinău și, la Biserica Sf. Teodor și Tiron, purta dezbateri publice, la care veneau uneori și baptiști, dar nu intrau în discuție și nu-l contraziceau. În fiecare duminică Skvoznikov ținea la ora 15:00 o predică în biserica ortodoxă, dar de dimineață asista la adunarea baptiștilor totdeauna, ca să urmărească predica și cine din ortodocși vizita adunarea. El menționa că vara la baptiști frecvența era mai redusă, dar în fiecare duminică veneau de la 3 la 7 persoane noi în adunare și aceștia erau preponderent ostași care făceau servi- ciul militar în oraș. Misionarul menționa că în vara acelui an biserica baptistă din Chișinău a fost vizitată de predicatorii Vasilii Pavlov și Leon Averbuh din Odesa. Skvoznikov i-a provocat la dezbateri, dar ambii au refuzat734. La indicațiile Consis- toriului, în vara lui 1913 misionarul ortodox a purtat discuții cu persoane din Chiși- 730 Ibidem, p. 216. 731 Ibidem, p. 217. 732 Василий Давний, op. cit., p. 16. 733 Ѳеодосія Кирики, „Епархіальнаго миссіонера-проповѣдника Протоіерея Ѳеодосія Кирики за 1913 годъ”, КЕВ, nr. 16, 1914, p. 37. 734 „Годовой отчетъ о деятельности кишиневскаго противосектанскаго миссіонера Алекс. Сквоз- никова за 1913 годъ”, КЕВ, nr. 21-22, 1914, p. 228.

216 Vasile FILAT nău care s-au convertit la credința baptistă, dar nu a avut succes în a-i convinge să revină la ortodoxie, pentru că cei care au depus cererile la guvernator mergeau deja de 2-3 ani la biserica baptistă735. Când a început Primul Război Mondial în anul 1914, biserica baptistă din Chiși- nău întrunea în jur de 50 de membri botezați. Baptiștii din Chișinău au desfășurat o amplă activitate de evanghelizare în rândurile ostașilor mobilizați. Pentru a opri predicarea, guvernatorul general a dispus închiderea casei de rugăciune pe toată perioada acțiunilor militare736. Pastorul Andrei Ivanov a fost mobilizat în compania 9 a Regimentului de Infanterie de Rezervă nr. 40737. Regimentul era dislocat în Chi- șinău și Andrei Ivanov instruia soldații recrutați, căci era unter-ofițer738. În pofida interdicțiilor, baptiștii au continuat să țină servicii divine pe la case, în livezi sau în păduri. În timpul anului 1915, la poliție a parvenit un denunț anonim despre Fiodor Ivanov și fiul său Mihail, care, împreună cu Temnorusyi, arendau un teren cu livadă și vii la Schinoasa și acolo le predicau lucrătorilor în mod sistematic739. Deci, la acea vreme tatăl și fratele lui Andrei Ivanov erau credincioși și propovăduiau activ. Vizavi de casa de rugăciune se afla o secție de poliție, și aceasta le permitea autorităților să urmărească orice activitate a baptiștilor. Poliția urmărea chiar și casele particulare, despre ce au scris rapoarte minuțioase740. În toamna anului 1916 a fost arestat baptistul Preadkin. De asemenea au fost arestați pe un termen de 15 zile slujitorii Ivanov, Hijneakov și Groșevik741. Biserica se ruga cu stăruință, și în una din sâmbete au mers să-i viziteze pe cei întemnițați. Împreună cu maturii, a mers și Nadea, fiica lui Tihon Hijneakov, care avea vârsta de 9 ani. Când au ieșit din camere murdari și slăbiți, la vederea tatălui său, Nadea a început a striga: „Lăsați-l pe tata să meargă acasă!” Unul din gardieni i-a spus că dacă nu se liniștește va fi închisă și ea, iar alți polițiști nu și-au putut ascunde lacrimile când au văzut aceas- tă scenă. La rugăciunile bisericii, în una din duminici, înainte de răsăritul soarelui, slujitorii au fost eliberați cu interdicția categorică de a organiza întruniri de orice fel. Ei însă au mers acasă, ca să se spele, să-și schimbe hainele și să reușească la serviciul de închinare. Toată adunarea i-a întâlnit cu multă bucurie și a mulțumit Domnului pentru rugăciunile ascultate. În anul 1916, în timpul Primului Război Mondial, baptiștii erau supravegheați de poliție, fiind suspectați de legături cu baptiștii germani. Din rapoartele poliției 735 Ibidem, p. 229. 736 Ѳеодосій Кирика, „Краткое извлеченіе изъ отчетовъ eпархіальныхъ миссіонеровъ-проповѣд- никовъ за 1914 годъ”, КЕВ, nr. 44, 1915, p. 1233. 737 ANRM, f. 297, inv. 1, d. 323, f. 35. 738 Ibidem, f. 27. 739 Ibidem, f. 34. 740 Ibidem, f. 35. 741 Василий Давний, op. cit., p. 18.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 217 cunoaștem că baptiștii erau unica confesiune care activa742. La Chișinău comunita- tea baptistă se aduna pe strada Golenișcev-Kutuzov (azi, strada Sfatul Țării) . Mai exista adunare în orașul Bender și în satul Tarutino. Adunarea din Bender a fost închisă în 1916743. Biserica era vizitată de ostașii staționați în oraș, care participau la serviciile divine. Erau vizitate bisericile de predicatori din diferite localități și din străinătate744. Cu aprobarea guvernului rus, în luna februarie 1916 predicatorul Iosif Nabia din Berlin a vizitat biserica din satul Tarutino745. În 1918 a intrat în Chișinău armata română. Baptiștii s-au bucurat de toleranță re- ligioasă din partea autorităților noi. Au fost reluate adunările și botezul se făcea ziua în lacul orașului sau la un iaz particular la vila lui Paveleț. El locuia în apropierea gării746. Tiraspol Credința baptistă a ajuns la Tiraspol tot printr-un credincios din Odesa. Cu părere de rău, a rămas necunoscut numele bărbatului baptist care a propovăduit fiind exilat din Odesa la Tiraspol747. În anul plin de tulburări politice, 1905, mer- gând prin orașul Odesa, el a găsit pe stradă o foaie volantă, pe care a ridicat-o și a început s-o citească. În timpul acesta un polițist l-a arestat și a fost deferit jude- cății. Chiar dacă acest bărbat nu avea nicio implicație politică, a fost condamnat și exilat în orașul Tiraspol. Acolo i-a avut de vecini pe Vladimir și Iulia Fedcenko, care cântau în corul bisericii ortodoxe. Baptistul din Odesa le-a vestit Evanghelia Domnului Isus Hristos. În anul 1908 a aflat că Iulia Fedcenko urma să meargă la Odesa să-și viziteze rudele și a trimis cu ea o scrisoare soției sale. În următoarea duminică soția baptistului exilat în Tiraspol a invitat-o pe Iulia Fedcenko la servi- ciul divin în cadrul căruia întâlneau noul an 1909. La acel serviciu divin a predicat predicatorul evreu Schapiro. Întoarsă acasă, Iulia și-a cumpărat Biblia în limba rusă și a început s-o citească împreună cu sora ei Zinaida. După ce a mai vizitat de câteva ori biserica din Odesa, Iulia a intrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos și a fost botezată la 16 mai 1910 la Bender de către Vasilii Pavlov, împreună cu Simon Bugaev, Vasilii Cetverikov748 și alți cinci creștini de la Chișinău749. Iulia a 742 ANRM, f. 297, inv. 1, d. 324, f. 3. 743 Ibidem. 744 Ibidem. 745 Ibidem. 746 Василий Давний, op. cit., p. 19. 747 Ibidem, p. 9. 748 Дневник Василия Гурьевича Павлова, 1910 год, http://anabaptist.ru/obmen/hystory/ist2/files/ archives/d_1910.html (accesat la 6 aprilie 2015). 749 Дневник Василия Гурьевича Павлова, 1911 год, http://anabaptist.ru/obmen/hystory/ist2/files/ archives/d_1911.html (accesat la 6 aprilie 2015).

218 Vasile FILAT început să le vestească oamenilor din oraș despre Hristos și la scurt timp a aflat că în oraș mai sunt câțiva gardieni credincioși. La scurt timp Iulia și-a deschis casa pentru serviciile divine. În aprilie 1910, după ce a vizitat biserica din Bender, pastorul Vasilii Pavlov l-a vizitat pe fratele Nepomniașcii din Tiraspol, dar nu l-a găsit acasă. A discutat cu fiica și ginerele lui și le-a vestit Evanghelia. Apoi, a vizitat secția de poliție, unde a cerut permisiunea să desfășoare un congres baptist în satul Strutini, dar a primit refuz750. Vasilii Pavlov și alți slujitori din Odesa au vizitat des grupul de credin- cioși din Tiraspol. Odată cu creșterea grupului de credincioși, în anul 1911 a fost închiriată pentru servicii divine o casă pe strada Naberejnaia. Când au aflat clericii ortodocși, au pornit o prigoană împotriva baptiștilor și sub presiunile lor poliția din oraș le-a interzis baptiștilor să se întrunească, iar casa unde se adunau a fost sigilată751. Credincioșii au fost siliți să se întrunească pe la case în mod tainic sub pretext că sărbătoreau zile de naștere sau alte evenimente. În anul 1912752 s-a convertit și Vladimir, soțul Iuliei Fedcenko, care a plecat la Herson și a obținut de la guvernator permisiunea de a deschide o casă de rugăciune. Atunci, credincioșii au început să facă evanghelizare în modul cel mai activ, distribuind literatură du- hovnicească și predicând pe stradă și în piețe753. Președintele comunității baptiș- tilor era Iulia Fedcenko, care a organizat și grupul Armata Salvării. Extinderea misiunii baptiste în alte localități În vara anului 1902 au venit să lucreze la stația de cale ferată Greceni (azi face parte din raionul Cahul) un grup de 15 credincioși baptiști, care aparțineau de biserica baptistă din Kiev754. De aceeași comunitate din Kiev aparțineau și cre- dincioșii baptiști din Soroca. Cu 12 ani în urmă, în anul 1890, existase la Greceni o comunitate de ștundiști alcătuită din lucrătorii acestei stații, care îi aveau ca lideri pe Fiodor Varennikov și Evsevii Șpira755. Nu se cunoaște despre legăturile dintre aceste grupuri de oameni, dar putem presupune că ștundiștii rămași s-au alipit comunității baptiste nou-formate. 750 Дневник Василия Гурьевича Павлова, 1910 год, http://anabaptist.ru/obmen/hystory/ist2/files/ archives/d_1910.html (accesat la 6 aprilie 2015). 751 Василий Давний, op. cit., p. 11. 752 История евангельских христиан-баптистов в СССР, Москва, 1989, p. 321. 753 Василий Давний, op. cit., p. 11. 754 „Сектантство и противосектантская миссіонерская дѣятельность въ Кишиневской епархіи въ 1903 году”, КЕВ, 1904, nr. 5, p. 5. 755 Авксентій Стадницкій, „Состояніе раскола и сектантства въ Бессарабiй по миссіонерскимъ отчетамъ за 1889 годъ”, КЕВ, nr. 16, 1890, p. 684.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 219 Încă în anul 1903 misionarul ortodox raportează existența unei comunități ștundo-baptiste în satul Copanca din județul Bender, alcătuită din 2 familii, care întruneau 7 persoane. De această comunitate aparținea și un locuitor al satului Chițcani din același județ. Ei nu erau băștinași, ci veniți din guberniile Kiev și Her- son. Misionarul ortodox îi descria pe toți „foarte activi și zeloși”. Printre cei care s-au convertit la credința evanghelică a fost și tânărul moldovean Pavel Tolcan756. Credincioșii din Copanca, Chițcani și Cetatea Albă erau parte a comunității baptis- te din Odesa și erau vizitați de predicatorul și misionarul Haralampie Kravcenko. Peste 10 ani, în vara anului 1913, misionarul ortodox Skvoznikov din Chișinău a vizitat satul Copanca și raporta că baptiștii din sat încă nu aveau un lider puternic, dar toți au refuzat invitația și au lipsit de la dezbaterile publice organizate de el757. În raportul Frăției Nașterii lui Hristos pentru anul 1908, pentru prima dată este menționată prezența unei comunități, alcătuită din trei baptiști, în satul Bai- ramcea758. Acest sat în prezent este în Ucraina, în raionul Sărata, și se numește Nikolaevka-Novorosiiskaia. În satul Noua Suliță din județul Hotin biserica baptistă a început printre lucrătorii de la stația de cale ferată. Prima s-a convertit la credința baptistă soția maistrului Malișevski, după care s-a convertit și Malișevski. Fiind concediat, a plecat la Akkerman, unde exista deja biserică baptistă. Soția sa a continuat să predice la gara din Noua Suliță și s-a convertit șeful depozitului Simeon Sidorko împreună cu soția lui, Maria; s-au alipit bisericii baptiste și agentul pentru expedieri externe Ceaikovski împreună cu soția, și lucrătorii Duvinski, Aleinik și Oleinik. Soția lui Sidorko vizita biserica baptistă din Kiev. Misionarul ortodox Feodosii Volovei i-a vizitat și a purtat dezbateri teologice cu ei759. Volovei raporta la 1911 că credința baptistă s-a răspândit într-un număr mare de localități din Basarabia și ia amploare printre moldoveni, pe care el îi considera a fi poporul cel mai fidel Bisericii Ortodoxe760. Misionarul antisectar eparhial Feodosii Chirică raporta că, la sfârșitul anului 1911 și începutul anului 1912, s-au unit pașcoviții (adepții colonelului Vasilii Pașkov, care se numeau și creștini evanghelici) cu baptiștii și aceasta le-a adus un succes considerabil. Mai mulți credincioși din 756 „Сектантство и противосектантская миссіонерская дѣятельность въ Кишиневской епархіи въ 1903 году”, КЕВ, nr. 5, 1904, p. 2. 757 „Годовой отчетъ о дѣятельности Кишиневскаго противосектанскаго миссіонера Алекс. Сквозникова за 1913 годъ”, КЕВ, nr. 21-22, 1914, p. 229. 758 „Отчетъ Кишиневскаго Православнаго Христо-Рождественскаго братства за 1908 годъ”, КЕВ, nr. 8, 1910, p. 18. 759 Ѳеодосій Воловей, „Изъ Дневника миссионера Священника Ѳеодосія Воловея за 1910 годъ”, КЕВ, nr. 30, 1910, p. 1176. 760 Ѳеодосія Кирики, „Епархіальнаго миссіонера-проповѣдника Протоіерея Ѳеодосія Кирики за 1911 годъ”, КЕВ, nr. 38, 1912, p. 6.

220 Vasile FILAT mijlocul populației ortodoxe s-au convertit și autoritățile s-au alarmat. Numărul baptiștilor din coloniile germane de asemenea era în creștere și la ei se țineau întruniri cu un număr mare de oameni761. În anul 1913, prin intermediul revistei eparhiale clericii din Basarabia erau anunțați că doi preoți ortodocși deveniseră baptiști și aveau mare succes oriunde mergeau și propovăduiau. Acești foști preoți erau așteptați să vină la Chișinău și Bender de Ziua Cincizecimii762. Începutul secolului al XX-lea a fost perioada când credința baptistă s-a răs- pândit în capitala Basarabiei, în orașele Cetatea Albă, Bender, Tiraspol și Soroca. De asemenea, au apărut comunități baptiste și în câteva sate din jurul aceste ora- șe. Cel mai mare efort misionar a fost făcut de biserica baptistă din Odesa păs- torită de Vasilii Pavlov care s-a implicat personal prin vizite frecvente a punctelor de misiune din Chișinău, Bender și Tiraspol. Biserica baptistă din Kiev a susținut misiunea din orașul Soroca, satele din jur și stația Greceni. Este de apreciat zelul femeilor și slujirea lor în Evanghelie. În orașul Bender biserica s-a format din 8 femei inițial, iar în Tiraspol Iulia Fedcenko a fost liderul local care a contribuit cel mai mult la plantarea bisericii. În această perioadă s-au convertit și primii români din Basarabia și eforturile lor de misiune îndreptate spre conațioinalii lor au făcut pe clericii ortodocși să se alarmeze. Plantarea acestor biserici baptiste a revenit unei perioade de reluare și intensificare a persecuțiilor din partea clerului orto- dox care au folosit pentru acest scop autoritățile. Primii baptiști români din Basarabia La 20 septembrie 1909, la Chișinău a avut loc congresul misionar eparhial, la care s-a pus în discuție combaterea activității evanghelice printre moldovenii (românii) ortodocși. Misionarul eparhial Gurie Grosu a publicat cu acest prilej, în revista Bisericii Ortodoxe din Basarabia, articolul „Furtuna”763. Misionarul și clerul ortodox s-au alarmat după ce câțiva moldoveni din Bender și Soroca au devenit baptiști. Era de neconceput pentru ierarhii de naționalitate rusă ca moldovenii să adere la alte confesiuni. Ei spuneau că moldovenii devin baptiști „nu datorită ca- lităților pozitive înalte ale acestui popor, ci din pricina indiferenței religioase și a lipsei interesului pentru credință și mântuirea sufletului”764. Cum să spui așa ceva? 761 Ѳеодосія Кирики, „Епархіальнаго миссіонера-проповѣдника Протоіерея Ѳеодосія Кирики за 1912 годъ”, КЕВ, nr. 26, 1913, p. 3. 762 „Отъ Кишиневской духовной консисторіи”, КЕВ, nr. 24, 1913, p. 191. 763 Архим. Гурій, „Гроза (Чѣмъ сильны сектанты?)”, КЕВ, nr. 4, 1910. 764 Ibidem, p. 92.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 221 Oare indiferența religioasă i-a făcut pe acești oameni să aleagă calea lui Hristos? Oare lipsa interesului pentru credință și mântuirea sufletului i-a făcut atât de dedi- cați în lucrarea Evangheliei? În același articol ieromonahul Gurie Grosu scria despre doi tineri moldoveni, Afanasie Scântei din Visterniceni și Naum din Bender, ambii absolvenți ai școlii de meserii din Bender, plecați să lucreze la uzinele din Odesa. Acolo au aderat la biserica baptistă și, întorși acasă, l-au convertit și pe tovarășul lor Juncu din satul Taraclia765. Apoi au răspândit semințele credinței și în satele din jurul Taracliei. Misionarul Gurie afirma că tinerii baptiști moldoveni erau plini de zel în propovăduirea lor și, pentru aceasta, erau gata să-și dea viețile. Foloseau orice timp și loc pentru vestirea Evangheliei. Când vedeau o adunare de oameni, veneau și propovăduiau. În satele moldovenești veneau la șezători, unde se adunau fete și băieți să lucreze împreună și acolo le citeau din Biblie și le predicau. În satul Horodiște din județul Soroca se întorsese după o lipsă de opt ani moldoveanul Andrei Beznițchi, care era baptist. Ajuns în satul natal, a început să propovăduiască rudelor și cunoscuților. Prima s-a convertit verișoara lui Efro- sinia Trafail, care tot moldoveancă era. Ea a dat foc icoanelor și a mers la Kiev cu Beznițchi și cu alte două femei și acolo s-a botezat766. În satul Horodiște s-a mai convertit un nepot al lui Andrei Beznițchi. Când a venit ieromonahul Gurie ca să-l confrunte public, baptistul Beznițchi le-a zis oamenilor adunați: „Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie”. În anul 1912, toamna, a venit la Horodiște misionarul anti- sectar Aleksandr Skvoznikov și a purtat cu baptiștii din sat trei dezbateri publice. El raporta că Andrei Beznițchi era plecat la acea vreme din nou în America, iar serviciile divine ale baptiștilor se desfășurau în casa lui Efrosinia, care murise în acel an767. Peste un an, în 1913, în biserica din Horodiște predica Fiodor Beznițchi, fratele lui Andrei768. Mitropolitul Serafim compara activitatea baptiștilor cu „o furtună strașnică” ce vine peste Basarabia, iar misionarii ortodocși din Odesa îi informau pe cei de la Chișinău că Vasilii Pavlov, pastorul bisericii baptiste din Odesa, deseori se ruga în adunare pentru evanghelizarea Basarabiei769. În anul 1913, în satele din Transnistria propovăduia Evanghelia moldoveanul Iosif Rotariuc din satul Glinoe, județul Tiraspol770. 765 Este un sat din raionul Căușeni. A nu fi confundat cu orașul Taraclia. 766 Архим. Гурій, „Гроза (Чѣмъ сильны сектанты?)”, КЕВ, nr. 4, 1910, p. 93. 767 „Краткій отчетъ дѣятельности епархіальнаго противосектантскаго миссіонера Кишиневской епархіи Александра Сквозникова”, КЕВ, nr. 24, 1913, p. 5. 768 Ѳеодосія Кирики, „Епархіальнаго миссіонера-проповѣдника Протоіерея Ѳеодосія Кирики за 1913 годъ”, КЕВ, nr. 16, 1914, p. 33. 769 Архим. Гурій, „Гроза (Чѣмъ сильны сектанты?)”, КЕВ, nr. 4, 1910, p. 94. 770 „Годовой отчетъ о дѣятельности Кишиневскаго противосектанскаго миссіонера Алекс. Сквоз- никова за 1913 годъ”, КЕВ, nr. 16, 1914, p. 6.

222 Vasile FILAT Organizarea bisericilor baptiste Prezintă interes organizarea bisericilor baptiste privită din perspectiva cle- ricilor ortodocși. V.  Skvorțov a scris pe larg despre acest subiect în cartea sa Миссионерский посох (Toiagul misionarismului)771. El scria că baptiștii au prezbi- teri, învățători sau predicatori și diaconi. Nu există la ei trepte de ierarhie. Prezbi- terul prezidează adunările, conduce comunitatea, urmărește starea moral-religi- oasă și aduce la îndeplinire hotărârile adunării bisericii. Învățătorii (predicatorii) erau aleși de adunare să predice și să învețe. Botezul și Cina Domnului erau ofi- ciate de prezbiter și predicatori. Una și aceeași persoană putea fi și predicator, și prezbiter. Diaconii îi ajutau pe prezbiter și pe predicatori, îngrijeau de bolnavi și săraci și administrau donațiile și binefacerea772. Skvorțov scria: „Puterea bap- tismului vine din organizarea comunităților sale. Membrii comunităților baptiste sunt inițiatorii acțiunilor. Ei se întrunesc ușor și liber, ca să se consulte și sfătuias- că. La adunări fiecare este ascultat, indiferent de cine aparține. Deciziile luate se aplică rapid prin voința celor care au discutat și au hotărât [...] În contextul con- solidării strânse a comunităților baptiste și al autonomiei lor interne, inițiativele de evanghelizare ale baptismului își găsesc suport rapid și unanim în acțiunile colective ale fiecărei comunități. Toate acestea transformă comunitățile baptiste în organizații misionare vii, mobile și energice”773. În anul 1900 biserica din Cișmele, prima și cea mai mare biserică baptistă din Basarabia, era condusă de prezbiterul Arhip Romanenko, care era mentorat de Vasilii Pavlov, pastorul din Tulcea. Misionarul ortodox antisectar credea că celelal- te biserici baptiste din Basarabia nu erau organizate local și nu aveau încă slujitorii lor774. Dar tot în același raport misionarul scrie că comunitatea baptistă din Co- panca era condusă de prezbiterul Cosma Grebenko și aparținea de biserica bap- tistă din Odesa775. Baptiștii din Soroca aparțineau de biserica baptistă din Kiev. Baptiștii în Primul Război Mondial La 28 iulie 1914 a început Primul Război Mondial, care a fost cea mai mare conflagrație până la acel moment. În acțiunile militare au fost implicate 1,4 miliar- de de oameni, adică 3/4 din populația Pământului. Încă înainte de începerea răz- 771 Василий Скворцов, Миссионерский посох, Санкт-Петербург, 1912. 772 Ibidem , p. 308. 773 Ibidem, p. 310. 774 Iеромонахъ Димитрій, „Отчетъ противосектантскаго миссіонѳра Кишиневской епархіи за 1900 годъ”, КЕВ, nr. 16, 1901, p. 486. 775 Ibidem, p. 486.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 223 boiului, în anul 1913, a fost prezentat Dumei de Stat a Rusiei un raport care conți- nea plângeri și acuzații de pangermanism la adresa evanghelicilor și, ca rezultat, au fost închise din nou casele de rugăciune776. Germanii, menoniții, baptiștii, chiar și adventiștii erau acuzați de trădare și că ar fi agenți germani trimiși să distrugă Imperiul Rus și ortodoxia. În Rusia credincioșii erau exilați, fără a fi judecați. Acu- zația majoră era că au „credință germană”. Presa rusă scria că împăratul Wilhelm a dat baptiștilor bani ca să submineze poporul rus777. O atenție sporită din partea poliției era îndreptată asupra comunităților germane. Polițistul din Leova, județul Ismail, raporta că în localitate existau baptiști și ștundiști doar printre nemți, dar ei nu făceau propagandă împotriva autorităților și nu chemau la răscoale778. Șeful comandamentului militar din Kiev a trimis armatei o directivă779 în care, sub influența Sfântului Sinod al Biserici Ortodoxe Ruse, scria că baptiștii sunt cea mai răspândită sectă din Rusia, fac prozelitism și predică în unitățile militare. Pen- tru că „secta baptiștilor este de origine germană”, se interzicea orice activitate de propagare, urmând să fie considerată crimă de război predicarea Evangheli- ei în armată, și se ordona o supraveghere strictă în unitățile și spitalele militare. Predicatorii trebuiau să fie arestați pe neobservate, pentru că erau simpatizați de soldați și „aceasta ar fi putut duce la incidente nedorite”780. Baptiștii din Basarabia însă, împreună cu ceilalți baptiști și creștini evanghe- lici din Rusia, au fost alături de popor și au oferit ajutor în timpul Primului Război Mondial. Încă de la începutul conflagrației, liderii baptiști din Sankt Petersburg au făcut prin intermediul revistei Gosti, editată de pastorul Wilhelm Fetler, un apel către toate comunitățile să doneze bani, ca să fie deschise două infirmerii (spitale mici militare), care la început să aibă 20 de paturi, dar apoi să fie mărite în capaci- tate781. Separat, bisericile puteau dona bani organizației Crucea Roșie, dar liderii baptiști au avut o viziune mai bună și au îndemnat bisericile, prin efort comun, să deschidă câte o infirmerie pentru tratarea soldaților răniți în ambele capitale: Sankt Petersburg și Moscova782. Bisericile baptiste din țară au răspuns imediat la apel și au început să trimită bani și articole necesare. Biserica baptistă din Cișmele a făcut o colectă specială pentru această lucrare și a adunat 38 de ruble și 25 de copeici. Afară de aceasta, au hotărât să mai do- neze 15 ruble din colectele anterioare și au trimis la Sankt Petersburg 53 de ruble și 25 de copeici pentru amenajarea infirmeriei din Casa Evangheliei la Sankt Pe- 776 Miriam R. Kuznetsova, Early Russian Evangelicals (1874-1929), Pretoria, 2009, p. 243. 777 Ibidem, p. 244. 778 ЦГИАУК, ф. 1152, оп. 1, д. 360, f. 162. 779 ANRM, f. 297, inv. 1, d. 323, f. 41. 780 Ibidem, f. 41. 781 Гость, nr. 10, 1914, p. 254. 782 Ibidem, p. 257.

224 Vasile FILAT tersburg și a celei care activa în Moscova. Femeile din biserică întrebau cum pot trimite alte lucruri necesare pentru infirmerii, cum ar fi perine, covoare, prosoape și alte articole. Toată această lucrare se făcea în timp ce nouă bărbați din biserică erau pe front. Printre ei erau prezbiterul P. I. Kravcenko și conducătorul corului P. P. Kovaliov. Scrisoarea publicată în revistă a fost scrisă de M. P. Kovaliov783. În mai puțin de două luni, la 21 septembrie 1914, biserica baptistă din Moscova a deschis infirmeria cu 30 de paturi și oferea ostașilor răniți mâncare și îngrijire. Doar ajutorul medical era asigurat de administrația orașului. Cheltuielile pentru întreține- rea unui pacient erau de 15 ruble pe lună și biserica din Moscova asigura lunar întreți- nerea pentru 10 paturi, celelalte resurse provenind din donațiile trimise de biserici784. În luna septembrie 1914 mica biserică baptistă din Chișinău a trimis 25 de ruble pentru acest scop785. Biserica din Cișmele a mai trimis o dată 52 de ruble și 65 de copeici. Până la 4 octombrie suma adunată de bisericile din Rusia pentru această lucrare de ajutorare a soldaților răniți era de 2.994 ruble și 91 de copeici786. Baptiștii din Chișinău s-au gândit și la cei care editau revista Gosti și au trimis 6 ruble pentru această lucrare. În Primul Război Mondial, au fost mobilizați în armata țaristă circa 300.000 de basarabeni. Peste 2,5 milioane de ostași ruși au devenit prizonieri de război și erau deținuți în peste 100 de lagăre de concentrare din Germania și Austria. Baptiștii germani au venit în ajutorul prizonierilor prin ajutor material și le-au predicat Evan- ghelia prin distribuirea tractatelor și a Bibliilor787. Societatea Creștină din Kassel, o organizație baptistă, a obținut permisiunea să distribuie cărți, Biblii și tractate. O altă misiune care s-a implicat a fost Licht dem Osten („Lumina spre Răsărit”), înfi- ințată în anul 1920 în Germania și condusă de Jakob Kroeker și W. L. Jack. Baptiștii germani predicau și au plantat biserici, botezând pe mulți. Doar de la mijlocul anului 1919 până în luna septembrie 1920, în lagărele de prizonieri au fost botezați peste 1000 de prizonieri și au fost plantate 25 de biserici, care își întrețineau singure finan- ciar lucrarea. Biserica baptistă din lagărul de prizonieri de lângă orașul Salzwedel număra 537 de credincioși, dintre care doar 7 erau ucenici ai lui Isus Hristos când au devenit prizonieri788. Toți ceilalți l-au primit pe Hristos în lagărul de prizonieri. Aici le era oferită Biblia în rusă și în limbile vorbite de ei, iar la eliberare fiecare credincios a primit un set de cărți și broșuri, ca să poată propovădui Evanghelia când va ajun- ge acasă. Vasile Lozovoi era un fost prizonier rus care oferea ostașilor literatura la 783 Ibidem, p. 257. 784 Ibidem, p. 258. 785 Ibidem, p. 261. 786 Ibidem, p. 262. 787 Albert W. Wardin Jr., On the Edge. Baptist and Other Free Church Evangelicals in Tsarist Russia, 1855- 1917, Oregon, 2013, p. 486. 788 B. Цорн, 100 лет миссии «Свет на Востоке». Прошлое, настоящее и будущее Миссионерского союза для распространения Евангелия, Корнталь, 2020, p. 18.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 225 îmbarcarea lor pe corabie și a murit după ce a fost bătut de prizonierii eliberați care erau ostili Evangheliei789. O parte activă la evanghelizarea prizonierilor de război au luat baptiștii din Suedia, precum și pastorul baptist din Sankt Petersburg Wilhelm Fetler, care a emigrat în SUA și, acolo, în februarie 1916, a contribuit la organizarea Comitetului Evanghelic pentru Misiunea printre Prizonierii Ruși de Război, deve- nind directorul acestui comitet. De asemenea, Young Men's Christian Association (YMCA) a desfășurat lucrări religioase, educaționale și sociale printre prizonierii ruși de război790. După întoarcerea acasă a foștilor prizonieri deveniți creștini, s-au plan- tat un mare număr de biserici în Basarabia. Acesta a fost unul din factorii principali care au contribuit la marea trezire spirituală și creșterea avută de mișcarea baptistă din Basarabia în perioada interbelică. Concluzii Primele biserici baptiste din Basarabia au fost formate printre coloniștii ger- mani, dar influența lor a fost mică la persoanele de alte naționalități care locuiau în această regiune. Prima biserică baptistă din Basarabia alcătuită din ruși a fost plantată în satul Cișmele de către misionarii baptiști veniți din Tulcea în jurul anu- lui 1876. Biserica din Cișmele nu a manifestat același spirit misionar ca biserica din Tulcea și pentru câteva decenii a rămas a fi unica biserică baptistă din Basarabia. După Revoluția din 1905, în Rusia a fost adoptată o legislație relativ tolerantă față de confesiunile religioase minoritare. Dintre toate confesiunile evanghelice baptiștii au beneficiat cel mai mult de libertățile oferite și au desfășurat o amplă activitate misionară. Biserica baptistă din Odesa, în mod special pastorul Vasilii Pavlov, care a vizitat des Basarabia, a adus o contribuție majoră la plantarea bi- sericilor baptiste din Chișinău, Bender și Tiraspol. Misionarul bisericii baptiste din Kiev Mihail Kaștanov a desfășurat activitate la Soroca, plantând biserici baptiste în oraș și în câteva sate din jur. Tot Biserica baptistă din Kiev a inițiat misiunea baptistă de la stația de cale ferată Greceni. Pe fondul acestor misiuni a început să se manifeste spiritul misionar și la biserica baptistă din Cișmele, care a plantat bi- serici noi în satele din jur. Prin activitatea misionară intensă de la începutul seco- lului al XX-lea, baptiștii s-au plasat numeric pe locul 2 în cadrul mișcării evangheli- ce din Basarabia, cedând numeric doar molocanilor. Libertatea religioasă a durat o perioadă scurtă de aproximativ cinci ani și baptiștii din Odesa și Kiev împreună cu noii convertiți din Basarabia au beneficiat la maximum de libertățile oferite și au plantat biserici în capitală și câteva orașe importante din regiune. 789 Ibidem, p. 19. 790 Albert W. Wardin Jr., On the Edge. Baptist and Other Free Church Evangelicals in Tsarist Russia, 1855- 1917, Oregon, 2013, p. 487.

226 Vasile FILAT Întrebări pentru discuții: 1. De ce biserica baptistă din Cișmele nu a făcut misiune în întreaga Basarabie? 2. Ce ar fi fost diferit dacă biserica baptistă din Cișmele ar fi făcut misiune în toată Basarabia? 3. Dacă erai pastorul bisericii din Cișmele, ce ai fi făcut pentru plantarea de noi biserici baptiste în toată Basarabia? Care ar fi fost pașii din planul tău? 4. În ce fel și prin ce acțiuni concrete a contribuit pastorul Vasilii Pavlov la plantarea primelor biserici baptiste din Basarabia? 5. Ce ar fi diferit în bisericile baptiste din Republica Moldova dacă ar fi azi viu Vasilii Pavlov și ar activa aici? 6. Cine au fost primii baptiști români din Basarabia și ce efecte a avut conver- tirea lor pentru românii din această regiune? 7. Ce trebuie să învețe liderii bisericilor evanghelice din experiența plantării primelor biserici baptiste din Basarabia?

Capitolul 10 SPECIFICUL EVANGHELICILOR DIN BASARABIA Legislația Imperiului Rus și evanghelicii din Basarabia Apostolul Pavel a scris: „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi și pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voiește ca toţi oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului” (1 Tim. 2:1-4). Prin împărați și cei înălțați în dre- gătorii se fac legile unui stat și se implementează. În calitate de creștini, avem nevoie de un cadru legal favorabil. Autocrația rusă a recunoscut oficial existența și activitatea baptiștilor pe întreg teritoriul Imperiului în 1879. Însă au urmat legi- le emise în timpul mandatului ober-procurorului Constantin Pobedonosțev, prin care s-au intensificat prigoanele împotriva creștinilor neortodocși. În anul 1905, în contextul tulburărilor politice, a fost proclamată libertatea religioasă, dar, sub presiunea clerului ortodox, aceste libertăți din nou au fost limitate. În timpul Pri- mului Război Mondial au fost reluate persecuțiile împotriva cultelor neortodoxe. Odată cu destrămarea Imperiului Rus și cu unirea Basarabiei cu România, a fost reîntoarsă libertatea închinării și activității creștinilor evanghelici. În anii 60-70 ai secolului al XIX-lea, credința baptistă a început să se răspân- dească printre coloniștii germani din Imperiul Rus și ei au căutat să obțină protec- ție legală. La 27 martie 1879 a fost publicată Opinia Consiliului de Stat privind chesti- unile duhovnicești ale baptiștilor (Мнение Государственного совета о духовных делах баптистов), în conformitate cu care a fost emisă Circulara Ministerului Afacerilor Interne din 12 septembrie 1879, act prin care baptiștilor le-a fost oferită libertatea adunărilor, a serviciilor divine, le-a fost permisă construcția lăcașelor de cult, le-a fost dată permisiunea de a avea slujitori din străinătate (care trebuiau să depună jurământul de credință față de Rusia), confirmați de guvernatori. De

228 Vasile FILAT asemenea, le-a fost permisă înregistrarea căsătoriilor, a nașterilor și a deceselor la oficiile stării civile, lucruri care nu se puteau face legal anterior. Totodată, când supușii ruși și de alte etnii ai Imperiului au dorit să profite de aceeași lege, autori- tățile, sub presiunea Bisericii Ortodoxe, au ridicat obstacole791. În anul 1880 Konstantin Pobedonosțev a fost numit de împăratul Alexandru al II-lea în postul de ober-procuror al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. Fiind în această funcție, timp de 25 de ani a persecutat creștinii evanghelici. Omul acesta a fost un geniu rău, care – prin acțiunile sale – a adus o mare contribuție la prăbușirea dinastiei Romanov. Fiind un apropiat al împăratului, se bucura de o putere și o influență nelimitate. Devenind ober-procuror al Sfântului Sinod, Pobedonosțev și-a propus „să rupă șira spinării baptismului, ștundismului și radstockismului rusesc”792. Pentru aceasta, a folosit în mod abuziv toate căile, toate instituțiile statului și legislația. În anul 1882 Ministerul de Interne a publicat o notă la Circulara din 1879, în care se explica că libertățile oferite nu se extind asupra baptiștilor ruși, ci doar asupra străinilor care au supușenie rusă sau asupra rușilor convertiți la baptism dintr-o confesiune neortodoxă, pentru că legea care interzicea trecerea de la Biserica Ortodoxă la altă confesiune nu fusese anulată. Astfel, evanghelicii dintre localnici au fost scoși în afara legii și nu mai beneficiau de ea. Cererile lor de înregistrare erau respinse, casele de rugăciune au fost închise, certificatele de naștere și de căsătorie eliberate anterior nu mai erau considerate legale, convocarea adunărilor și oficierea serviciilor divine, precum și educarea copiilor conform convingerilor religioase ale părinților erau considerate activități criminale. Potrivit legii, copiii erau considerați prin naștere ortodocși, chiar dacă se nășteau în familii de baptiști și educația neortodoxă era tratată ca „ispitire cu erezie”, atrăgând asupra părinților pedepse, inclusiv decăderea din drepturile părintești, copiii fiind dați unor familii de ortodocși793. La 3 mai 1883 a fost decretată Opinia Consiliului de Stat privind acordarea ras- colnicilor a unor drepturi civile și pentru oficierea ritualurilor religioase (О дарова- нии раскольникам некоторых прав гражданских и по отправлению духовных треб). Prin articolul 10 din această lege se cerea urmărirea penală pentru răs- pândirea „rătăcirilor religioase” printre ortodocși. De acest articol se foloseau autoritățile civile și ecleziastice pentru a împiedica și activitatea evanghelicilor794. 791 С. Н. Савинский, История eвангельских христиан-баптистов Украины, России, Белорусии (1867-1917), Санкт-Петербург, 1999, p. 172. 792 С. Н. Савинский, История русско-украинского баптизма, Одесса, 1995, p. 49. 793 Ю. Решетников, С. Санников, Обзор истории евангельско-баптистского братства на Украи- не, Одесса, 2000, p. 105. 794 Trebuie de spus că în dreptul rus de până la 1905 rascolnici erau numiți nu doar staroverii, ci toate confesiunile creștine neortodoxe (все секты), a se vedea И. Амбарцумов, «Русский штундизм, общество и власть в XIX – начале XX в.», Вестник ПСТГУ, вып. 5 (42), 2011, p. 39.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 229 Printre primii evanghelici care au experimentat efectele negative ale acestei legi au fost liderii evanghelici din capitala Rusiei Vasilii Pașkov, Modest Korf și Aleksei Bobrinski, care au fost siliți să părăsească Rusia795. La 4 iulie 1894, prin eforturile ober-procurorului Pobedonosțev a fost emisă o lege diabolică, care a adus cele mai mari persecuții religioase din toată perioa- da aflării Basarabiei sub stăpânire rusească. Ștundiștii au fost declarați „deose- bit de dăunători și periculoși pentru stat și biserică”. Nu se recunoștea existența baptiștilor ruși și le era atribuit același nume de „ștundiști”, pentru a-i putea su- pune acelorași persecuții. Termenul „ștundist” a fost folosit de autorități ca să-l atribuie tuturor celor pe care urmau să-i persecute. Au fost interzise adunările altor confesiuni, a dost oprită activitatea colportorilor Societății Biblice Britanice și pentru Străinătate, le-a fost interzis reprezentanților altor confesiuni decât cea ortodoxă să adopte sau să aibă în îngrijire copii ortodocși, le-a fost interzis celor pe care Biserica Ortodoxă îi numea „sectanți” să procure imobile. În același an au început arestările liderilor evanghelici din întreaga Rusie și deportarea lor. Cei mai mulți au fost deportați în Transcaucazia, în sate cu condiții de trai extrem de grele. Ștundiștii și baptiștii arestați erau supuși la torturi. Erau bătuți, le erau pro- vocate arsuri cu țigara aprinsă, mâinile le erau strânse în menghină, iar în unele locuri s-a ajuns că femeilor credincioase le-a fost strânsă barba în menghină sau pieptul până curgea sânge. Au existat cazuri când copiii evanghelicilor erau luați din familii, botezați cu sila și duși la mănăstiri sau în familii ortodoxe796. Începutul secolului al XX-lea a fost marcat în Rusia de puternice manifestații politice împotriva tiraniei autocrației țariste. Și mai mult s-au intensificat aceste mișcări după înfrângerea Rusiei în războiul cu Japonia. Țarul Nicolae  al II-lea a ordonat la 12 decembrie 1904 revizuirea legislației cultelor și a creat cu acest scop un comitet, condus de S. Witte. Din comitet au făcut parte mitropolitul de Sankt Petersburg, Antonie, și ober-procurorul Sfântului Sinod, V. Sabler. Rezultatul lu- crului comitetului a fost vestitul manifest din 17 aprilie 1905 cu privire la „întărirea principiilor toleranței religioase” (Об укреплении начал веротерпимости)797. Ieșea în evidență ipocrizia unor ierarhi bisericești care scriau în ziare osanale la adresa țarului de parcă ar fi așteptat dintotdeauna această lege, ar fi luptat pen- tru ea și nu ar fi persecutat celelalte confesiuni. Conform articolului 1 al acestei legi, trecerea de la credința ortodoxă la o altă confesiune creștină nu mai putea fi urmărită penal și nu atrăgea după sine consecințe nefavorabile în privința drep- turilor personale sau civile. Liderilor spirituali aleși de comunitățile de rit vechi sau 795 С. Н. Савинский, История русско-украинского баптизма, Одесса, 1995, p. 51. 796 Ibidem, p. 63. 797 „Новое законодательство о старообрядцах и сектантах”, КЕВ, nr. 45, 1906, p. 1458.

230 Vasile FILAT evanghelice li se da numele de „parohi și învățători” și erau scutiți de serviciul mi- litar. Comunitățile aveau voie să săvârșească în mod liber orânduielile spirituale în case de rugăciune și în locuințe particulare. Toate casele de rugăciune închise an- terior pe cale administrativă sau prin hotărâri judecătorești urmau să fie redeschi- se798. Autoritățile locale nu-și dădeau prea mult silința să implementeze legea din 17 aprilie 1905, așteptând alte instrucțiuni specifice sau pentru că se împotriveau acestor libertăți. Peste un an și jumătate, la 17 octombrie 1906, a fost dat un nou ucaz – despre procedura pentru formarea și activitatea comunităților creștinilor de rit vechi și evanghelici și despre drepturile și obligațiile adepților de rit vechi și ale evanghelicilor care s-au separat de ortodoxie. Acest ultim ucaz a dat dreptul legal de înregistrare a comunităților. Prin legile din 17 aprilie 1905 și 17 aprilie 1906 baptiștii și toți evanghelicii au obținut o libertate relativă de a nu mai fi urmăriți de misionarii Bisericii Ortodoxe și de funcționarii statului. Atunci au început să apară comunități oficiale baptiste în diferite localități din Basarabia, chiar dacă înregistrarea lor era încă destul de complicată, căci putea fi legalizată comunitatea doar la cererea a 50 de fondatori cu vârstă de peste 25 de ani. Prezbiterul trebuia să fie ales de comunitate, dar avea dreptul să oficieze slujbele doar după ce era aprobat de autoritățile civi- le799. Comunităților evanghelice le-a fost dat dreptul să elibereze actele de naș- tere, căsătorie și deces. Conform legislației noi, comitetele adunărilor se alegeau pentru trei ani și adunarea își alegea conducătorul, care urma să fie confirmat de autoritățile civile. Nu se admitea de autorități alegerea în funcția de prezbi- ter a persoanelor analfabete sau care nu au atins vârsta de 25 de ani. Slujitorii aveau dreptul să poarte hainele cerute de cult și beneficiau de toate facilitățile deopotrivă cu clericii ortodocși800. La 18 februarie 1908 guvernatorul Basarabiei, Aleksei Haruzin, a trimis o adresare șefilor poliției din toate județele: „...deși în gubernia încredințată mie de multă vreme există comunități ale credincioșilor de rit vechi și ale sectanților și de la darea legii despre libertățile oferite lipovenilor și sectanților a trecut aproape un an și jumătate, încă nu au venit la conducerea guberniei cereri din partea reprezentanților acestor confesiuni ca să le fie înregis- trate comunitățile”. De aceea, guvernatorul a cerut poliției să explice reprezen- tanților altor confesiuni din toate județele legea din 17 octombrie 1906 despre libertatea religioasă și să le fie făcută invitația, la dorință, să formeze comunități 798 Nicolae Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruși, Chișinău, Museum, 2000, p. 283. 799 Владимир Шемчишин, Зарождение и развитие евангельско-баптиcтского движения в Бесса- рабии, Киев-Одесса, 1998, p. 15. 800 „Новое законодательство о старообрядцах и сектантах”, КЕВ, nr. 45, 1906, p. 1459.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 231 și să anunțe despre aceasta conducerea guberniei801. Șefii secțiilor de poliție au adus la îndeplinire acest ordin și au raportat oficial, dar în cele mai multe cazuri credincioșii de alte confesiuni nu întruneau numărul de 50 de persoane necesar ca să poată înregistra comunitatea, cum a fost în cazul molocanilor din Akker- man802. Nici în orașul Chișinău credincioșii de rit vechi și molocanii nu au venit cu inițiativa înregistrării comunității lor. Deci, nici cei care întruneau numărul de 50 de persoane necesar pentru obținerea înregistrării nu făceau eforturi în această privință. Guvernatorul și-a arătat nedumerirea într-o adresare către șeful poliției din Chișinău, enumerând privilegiile pe care le obțineau aceste comunități odată cu înregistrarea, și anume: construcția clădirilor, deschiderea școlilor, procurarea imobilului etc.803. Șeful poliției a adus la cunoștința liderului molocanilor N. Rah- manov această informație și așa a fost înregistrată comunitatea lor804. O pricină a acestei inactivități era neîncrederea în autorități și teama că astfel vor fi identi- ficați liderii comunităților evanghelice, ca apoi să fie declanșate noi persecuții. O altă temere era că de vreme ce liderii comunităților vor fi recunoscuți legal de au- toritățile statului, în cazul când liderii se vor compromite moral, comunitățile nu le vor putea aplica disciplina bisericească. Un alt motiv al întârzierii în înregistra- rea comunităților a fost obiceiul oamenilor de a ignora legile și oportunitățile pe care le ofereau acestea. Baptiștii germani din Basarabia au procedat în alt mod. Ei, fiind într-un număr mic, la un an după ce a fost legalizată credința baptistă în Rusia, au și depus cerere către guvernator să fie incluși în cadrul legal. Situația evanghelicilor din Rusia s-a schimbat brusc după emiterea ucazului țarului din 23 decembrie 1910, conform căruia comunitățile confesiunilor evan- ghelice trebuiau să întrunească minimum 25 de persoane mature ca să poată funcționa. Astfel, comunitățile cu un număr mai mic de membri au fost puse în afara legii. Evanghelicii trebuiau să anunțe poliția despre intenția formării comu- nităților, și pentru convocarea întrunirilor cererea trebuia să fie depusă cu două săptămâni înainte. Poliția și autoritățile civile avea obligația să anunțe despre hotărârea cu privire la eveniment cu cel puțin trei zile înainte, lucru care nu se întâmpla, căci anume cu scopul creării de piedici a fost dată această lege805. Au fost interzise întrunirile care se deosebeau de serviciile divine obișnuite. Au fost interzise evanghelizările, lucrul cu copiii și învățarea adolescenților. Evanghelicii puteau face colecte bănești doar cu permisiunea autorităților, care trimiteau un 801 ANRM, fond 6, inventar 18, dosar 52, f. 55. 802 Ibidem, f. 65. 803 Ibidem, f. 74. 804 Ibidem, f. 76. 805 „Правила для устройства сектантами богослужебныхъ и молитвенныхъ (религіозныхъ) со- браній”, КЕВ, nr. 3, 1911, p. 11.

232 Vasile FILAT reprezentant la fiecare serviciu divin. Acești reprezentanți erau instruiți să nu admită acțiuni contrar învățăturii Bisericii Ortodoxe sau alte feluri de activități. Persoanelor împuternicite să supravegheze adunările le-a fost dată autoritatea ca, după două preîntâmpinări, să oprească și să interzică întrunirile credincioșilor, iar, dacă auzeau ceva contrar învățăturii Bisericii Ortodoxe, îl puteau acționa în judecată pe predicator. Predicatorii veniți din străinătate erau admiși să predice doar cu permisiunea guvernatorului și a ministrului de Interne806. Reprezentanții clerului ortodox, în frunte cu misionarii Skvorțov, Aivazov și Vos- torgov, au început în mod brutal să urmărească tot ce ținea de toleranța religioasă și, la îndrumarea funcționarilor sinodali, repetau cu insistență că Rusia trebuie să se întoarcă la vechiul regim al lui Pobedonosțev, care a fost până la 17 octombrie 1906. Ideile lor erau promovate pe calea numeroaselor reviste ortodoxe misionare, cum ar fi Колокол (Clopotul), Миссионерское обозрение (Revista misionară) etc. Mo- mentul de cotitură în această schimbare a fost Congresul al IV-lea Misionar al Biseri- cii Ortodoxe Ruse din 1908 (Kiev), unde delegații și-au propus împiedicarea reforme- lor privind toleranța religioasă și întoarcerea la regimul vechi. Statul rus, influențat de Biserica Ortodoxă, a pornit ofensiva contra confesiunilor creștine neortodoxe807. Cu doi ani înainte de emiterea legii prin care s-a revenit la persecuții – ucazul nr. 3443 din 20-26 mai 1908, Sinodul BOR a dispus să fie reorganizată misiunea an- tischismatică și antisectară în eparhii. La Chișinău a fost înființat un sfat misionar eparhial și au fost întocmite reguli speciale pentru cercurile misionare parohiale, compuse din râvnitori ai ortodoxiei. Acest sfat misionar a început să funcționeze la Chișinău la 14 martie 1910 și lui îi revenea sarcina organizării misiunii în eparhie808. La 4 octombrie 1910 ministrul Afacerilor Interne al Rusiei a trimis o circulară guvernatorilor, întitulată Regulamentul de organizare a slujbelor religioase ale sec- tanților, prin care le-a fost atrasă atenția că adepții celorlalte confesiuni fac multe activități, fac adunări în localități unde nu erau evanghelici, adunări pentru copii, pentru evanghelizare și catehizare, lecții publice809. Se cerea să fie interzise toate aceste activități și să se permită doar întrunirile cu caracter religios unde se adu- nau 25 de persoane mature membri ai confesiunii respective, cu supușenie rusă, din aceeași localitate. Pentru a crea și mai multe piedici activității evanghelicilor, se cerea să fie verificate încăperile dacă erau suficient de spațioase și dacă cores- pundeau regulilor securității antiincendiare810. 806 Ibidem, p. 12. 807 Nicolae Popovschi, op. cit., p. 283. 808 Ibidem, p. 285. 809 „Правила для устройства сектантами богослужебныхъ и молитвенныхъ (религіозныхъ) со- браній”, КЕВ, nr. 3, 1911, p. 13. 810 Архіепископъ Назарій, „По поводу изданныхъ 4 октября 1910 г. «Правилъ для устройства сектан- тами богослужебныхъ и молитвенныхъ (религіозныхъ) собраній»”, КЕВ, nr. 33-34, 1911, p. 1179.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 233 Unor clerici ai Bisericii Ortodoxe li se părea prea puțin aceasta și, căutând alte posibilități de a opri activitatea celorlalte confesiuni, îi încurajau pe enoriașii lor mai zeloși să meargă la serviciile divine ale evanghelicilor și să caute „dovezi” pentru a depune plângeri la poliție și a începe procese de judecată, prin care să fie oprită activitatea credincioșilor de altă confesiune. Aceste „sfaturi” erau date nu doar la slujbele bisericești, ci și prin intermediul revistei eparhiale și erau scrise alături de afirmații că „măsurile polițienești nu pot fi aplicate de preoți”811. În par- te aveau dreptate, căci acțiunile lor erau fariseice și josnice. Persoanele care treceau de la biserica ortodoxă la altă confesiune urmau un proces administrativ destul de complicat. Pavel și Aleksandra Preadkin au depus cererile în luna iulie 1914 și doar în luna decembrie au primit acest drept. Procesul implica și convorbiri cu un preot ortodocs, care eliberau un certificat precum că s-a depus efortul de a convinge persoana să rămână în cadrul bisericii ortodoxe812. Biserica baptistă din Chișinău a fost plantată în contextul revenirii autorități- lor la politica represivă; în perioada Primului Război Mondial au continuat aceste persecuții și au fost interzise întrunirile baptiștilor. Libertatea închinării a revenit odată cu intrarea Basarabiei în componența României. Învățătura și traiul evanghelicilor Traiul și învățătura baptiștilor din Basarabia erau asemănătoare cu cele ale baptiștilor din toată Rusia și din Europa, având în vedere legăturile strânse care existau între ei. Conform raportului misionarului ortodox din 1900, baptiștii folo- seau edițiile de la Londra și de la Viena ale Bibliei, care nu includeau cărțile apocri- fe813. Afară de Biblie, baptiștii aproape că nu aveau alte cărți unde să fie expusă în- vățătura lor. Ei puneau accent pe citirea și predicarea Bibliei. În aspect doctrinar, toți baptiștii erau bine echipați pentru a-și apăra doctrinele. Misionarul ortodox recunoștea că chiar și baptiștii necărturari puteau să spună pe dinafară multe texte biblice împotriva învățăturilor despre icoane, semnul crucii, închinarea la sfinți și la moaște. Spre deosebire de molocani, care semnalau o răcire în credință către anul 1900, căci unii dintre ei puteau să nu vină la adunări cu anii, baptiștii manifestau multă pasiune și respectau cu strictețe ziua de duminică. În această zi nu cumpă- rau, nu vindeau nimic și nu făceau călătorii. Unii chiar își pregăteau hrana de sâm- 811 Ibidem, p. 1182. 812 ANRM, fond 6, inventar 5, dosar 808, f. 8. 813 Iеромонахъ Димитрій, „Отчетъ противосектантскаго миссіонѳра Кишиневской епархіи за 1900 годъ”, КЕВ, 1901, nr. 16, p. 488.

234 Vasile FILAT băta814. Moralitatea molocanilor la acea vreme deja era considerată deopotrivă cu cea a ortodocșilor, dar despre baptiști misionarul ortodox recunoștea că au o moralitate înaltă. Cu foarte mici excepții, toți baptiștii știau carte. Atât bărbații, cât și femeile învățau a citi și toți copiii baptiștilor mergeau la școală. În satul Cișmele molocani și baptiști erau 300 de persoane și la școlile din sat învățau 164 de copii din aceste familii, dintre care 88 de băieți și 76 de fete815. Misionarul ortodox afirma că „a ști carte este o necesitate pentru sectanți, deoarece ei trebuie să ia parte activă la serviciile divine și, mai ales, pentru a se putea folos de unica sursă pentru credința lor – Sfânta Scriptură”816. Un credincios ortodox i-a spus misionarului antisectar: „Datorită molocanilor, și noi învățăm, căci noi, misionare, nu cunoaștem nimic”. De la început modul de trai al baptiștilor era diferit de cel strict arhaic rusesc al molocanilor. Portul baptiștilor era o combinație de port rusesc și european817. Toți baptiștii se îngrijeau de nevoile adunării și adunarea proteja pe fiecare mem- bru. Cei mai mulți baptiști erau oameni înstăriți, dar se întâmpla uneori să fie și săraci. Bogații îi ajutau pe cei săraci818. Misionarul antisectar ortodox scria că „toți evanghelicii din Basarabia se deosebeau de restul creștinilor ortodocși printr-un sentiment deosebit de dezvoltat al solidarității, care se manifesta prin ajutor re- ciproc material, mare receptivitate la treburile întregii comunități și, în general, față de activitățile obștești”819. Credincioșii baptiști făceau eforturi să caute sau să ofere locuri de lucru credincioșilor săraci chiar și atunci când aceștia erau de altă confesiune. Despre traiul evanghelicilor din Basarabia misionarul ortodox nota că se deosebește de mediul restului populației creștine în toate privințele. Cucernicia evanghelicilor atrăgea atenția, căci era mult superioară celei a restului populației. Evanghelicii aveau tendință spre educație, mai ales religioasă, iar viața lor morală și obștească era mai ordonată. În timpul sărbătorilor evitau petrecerile lumești și se îndeletniceau cu citirea cărților sfinte, instruire reciprocă, mergeau la serviciile divine, uneori chiar împotriva interdicțiilor puse de autorități820. 814 Ibidem, p. 488. 815 Ibidem, p. 490. 816 „Сектантство и противосектантская миссіонерская дѣятельность въ Кишиневской епархіи въ 1903 году”, КЕВ, nr. 5, 1904, p. 9. 817 Iеромонахъ Димитрій, „Отчетъ противосектантскаго миссіонѳра Кишиневской епархіи за 1900 годъ”, КЕВ, 1901, nr. 16, p. 490. 818 Ibidem, p. 490. 819 „Сектантство и противосектантская миссіонерская дѣятельность въ Кишиневской епархіи въ 1903 году”, КЕВ, nr. 5, 1904, p. 9. 820 „Сектантство и противосектантская миссіонерская дѣятельность въ Кишиневской епархіи въ 1902 году”, КЕВ, nr. 6, 1903, p. 148.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 235 Misionarul ortodox Gurie Grosu, care apoi a devenit mitropolit, scria în anul 1910 că studenții și studentele, ascultând predicile predicatorilor baptiști, se trans- formau din persoane indiferente față de credință, căldicele sau necredincioase în oameni foarte dedicați Evangheliei și profund credincioși Cuvântului lui Dumne- zeu. Ei nu mai aveau pasiune pentru alte cărți, ci doar pentru Biblie. Evanghelicii toți, indiferent dacă erau predicatori sau nu, aveau o fierbinte dorință să răspân- dească credința în Hristos și dragostea pentru Cuvântul lui Dumnezeu și să-i sal- veze pe oameni de beție și alte păcate. Fiecare baptist era pătruns de dorința să propovăduiască821. Ieromonahul Gurie în toate îi compara pe baptiști cu ortodocșii și despre ultimii spunea că „nu au dorință să citească Biblia și nu cunoșteau dra- gostea lui Dumnezeu”. Îi îndemna să citească și ei Sfintele Scripturi. Din cele scrise de el, cunoștințele creștinilor ortodocși erau atât de proaste, încât o femeie care o ajuta pe soția preotului spunea că Sfânta Treime este alcătuită din Dumnezeu, Hristos și Maica Domnului822. Citind această mărturie a misionarului ortodox, mi- am amintit cum fiica noastră Tica, fiind copilă, mergea să se joace cu prietena ei în curtea bunicii acesteia în satul nostru de baștină, Lăpușna. Tica îi spunea bătrânei despre Hristos și într-o zi bătrâna a dorit s-o testeze pe Tica și a întrebat-o care sunt persoanele Sfintei Treimi. Când i-a spus Tica că sunt Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, bătrâna a spus cu supărare: „Iată, Satana, nu alta... Cum să spui tu așa ceva și să nu știi tu că Sfânta Treime este alcătuită din Tatăl, Fiul și Maica Domnului?” Misionarul Gurie constata că „puterea predicatorilor baptiști venea din cre- dința pe care o aveau în adevărul mântuirii pe care o propovăduiau”. Ei predicau într-un limbaj simplu, clar și accesibil tuturor, fără a folosi slavonisme. Ei nu fo- loseau cuvinte învățate de la înțelepciunea omenească, ci care curgeau dintr-o inimă vie convinsă. Predicile lor aveau putere pentru că ei vorbeau Cuvântul lui Dumnezeu823. Citind mărturiile misionarului ortodox, mă gândesc la situația zile- lor noastre și, cu durere, constat că unii predicatori baptiști azi nu mai vorbesc Cuvântul lui Dumnezeu. Ieromonahul Gurie scria că Cuvântul lui Dumnezeu, și atunci când nu era explicat, avea un efect puternic asupra oamenilor, iar predica- rea preoților ortodocși era lipsită de viață, monotonă și obosită. Baptiștii vorbeau din inimă, dintr-un duh convins, cu pasiune și ferm. Gurie le sugera preoților să se roage și ei fierbinte, să citească Noul Testament în traducere modernă rusească și le garanta că în trei ani vor avea aceeași pasiune ca baptiștii824. Misionarul orto- dox înțelegea bine că studierea profundă a Bibliei era secretul pasiunii, dedicării și succesului baptiștilor în predicare. 821 Архим. Гурій, „Гроза (Чѣмъ сильны сектанты?)”, КЕВ, nr. 4, 1910, p. 94. 822 Ibidem, p. 95. 823 Ibidem, p. 96. 824 Ibidem, p. 97.

236 Vasile FILAT Cercetând secretul puterii mișcării evanghelice, misionarul Gurie spunea că aceasta vine și din părtășia duhovniceasă și unitatea credincioșilor. Ei luau deci- zii cu toată adunarea prin majoritatea voturilor. La serviciile divine toți cântau. Predica și învățătura dată de prezbiter și predicatori erau înțelese de toți cei pre- zenți. Fiecare baptist neapărat știa și simțea că făcea parte din comunitate, că nu era străin, ci al casei, cu el se socoteau și nimeni nu-l desconsidera. Apoi făcea comparație cu situația Bisericii Ortodoxe, unde preotul nu avea nicio părtășie cu enoriașii. Preotul era singur în activitatea lui pastorală și enoriașii erau părăsiți în păcatele și viciile lor825. Gurie scria că enoriașii nu vedeau grija preotului pentru su- fletele lor, căci nu-i învăța Cuvântul adevărului despre salvarea de păcate. Preoții nu făceau efort ca oamenii să înțeleagă slujba și oamenii stăteau în lăcașurile de cult căscând, mutându-se de pe un picior pe altul și, de plictiseală, vorbind unul cu altul826. Învățătura și traiul baptiștilor din Basarabia, de la fondarea primelor biserici și până în anul 1918, au fost profund influențate de Biblie, deoarece conducătorii religioși au fost pasionați să predice și să-i învețe pe oameni Biblia, iar Cuvântul lui Dumnezeu a produs o trăire evlavioasă. Persecuțiile împotriva evanghelicilor din partea Bisericii Ortodoxe Biserica Ortodoxă Rusă și puterea de stat din Rusia au tratat cu multă osti- litate orice gândire religioasă care se deosebea de învățătura Bisericii Ortodo- xe. Felul acesta de gândire este bine exprimat de A. Velițîn în lucrarea lui despre coloniștii germani din Rusia827. Velițîn a fost adeptul gândirii pe care a descris-o astfel: „Religia în Rusia are o semnificație complet diferită decât în E​​ uropa de Vest. Rus și ortodox sunt sinonime și o fuziune organică atât de strânsă între stat și biserică ca în Rusia nu poate fi găsită nicăieri în țările occidentale. Prin urmare, orice problemă de propagandă religioasă din țara noastră – printre altele, desi- gur, și chestiunea mișcării ștundiste – devine imediat o problemă de stat. Un rus care a renunțat la ortodoxie încetează să mai fie rus și devine nu doar dușmanul de neiertat al ortodoxiei, ci și dușmanul patriei sale, al norodului său. Etnicitatea rusă este legată indisolubil de ortodoxie, în ea găsește sprijin în lupta împotriva forțelor ostile etnicității și, prin urmare, fiecare lovitură adusă Bisericii Ortodoxe este privită ca una adusă întregii Rusii. [...] Ștundistul, respingând ortodoxia, de- vine dușmanul a orice este rusesc, chiar al suveranului său, începând orbește să 825 Ibidem, p. 97. 826 Ibidem, p. 98. 827 А. А. Велицын, Немцы в России, Санкт-Петербург, 1893.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 237 slujească tot ce este german și să se supună influenței germane”828. De același fel de tratament din partea clerului și a autorităților civile au avut parte reprezentan- ții tuturor mișcărilor evanghelice din Rusia și, în general, reprezentanții tuturor celorlalte curente religioase. Primii evanghelici care au experimentat persecuțiile din partea Bisericii Orto- doxe majoritare au fost molocanii, ei fiind considerați cea mai dăunătoare sectă. În anul 1833 unii dintre molocanii din Chișinău au fost exilați în Transcaucazia, iar în misiunea antisectară s-a stabilit definitiv principiul persecuției adepților altor confesiuni. Acest principiu a fost acceptat deopotrivă de autoritățile laice și de cele ecleziastice829. Cuvântul „misionar” avea în Biserica Ortodoxă un alt înțeles decât la restul confesiunilor creștine. Misionarii erau preoți pregătiți și delegați pentru luptă împotriva celorlalte confesiuni, numite în mod disprețuitor „secte” de Biserica Ortodoxă Rusă. Ambasadorul Franței în Rusia, M. Paléologue (1914- 1917), a spus că clerul ortodox rus era un fel de jandarmerie, care activa în paralel cu jandarmii militari830. Contele Urusov, care a fost guvernator al Basarabiei (30 mai 1903 – 31 oct. 1904), a lăsat în memoriile sale următoarea descriere a misiona- rilor ortodocși: „Turnători speciali care se numesc misionari ortodocși urmăreau cu atenție ca poliția să nu fie preocupată de înțelegerea diferențelor dintre cre- dința veche (staroveri) și cea nouă sau, mai drept spus, de micile diferențe dintre creștinii ortodocși de rit vechi și cei de rit nou și astfel să nu le ofere «îngăduință criminală» celor de rit vechi”831. Misionarul ortodox „era urât de toți, un reprezen- tant al iezuitismului ortodox și al duhului ortodox de inchiziție”832. Printr-o hotărâre din 18 martie 1886 Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a dat autorizație Eparhiei Chișinăului să instituie misionari eparhiali pentru combaterea celorlalte confesiuni. Peste două săptămâni, la 31 martie, s-a înființat la Eparhia Chișinăului funcția de misionar. La început au fost numiți doar doi: unul împotri- va sectanților și altul împotriva creștinilor ortodocși de rit vechi. Fiecare misio- nar avea un ajutor. Misionarii erau recrutați dintre preoți, dar li se păstra parohia și slujba de preot cu salariul respectiv. Ca misionari, erau plătiți suplimentar de Consistoriu. Tot în același an, la 28 iulie, printr-o hotărâre a Sinodului BOR a fost înființată la Seminarul Teologic din Chișinău o catedră de istorie și combatere a schismaticilor și a sectanților. Catedra a început să activeze în următorul an833. În mai 1887 s-a convocat la Moscova un congres al misionarilor din Rusia, la care a fost aprobat un regulament pentru organizarea misiunilor și activitatea 828 Ibidem, p. 247. 829 Nicolae Popovschi, op. cit., p. 84. 830 Charles U. Clark, Bessarabia, New York, 1927, p. 91. 831 Князь С. Д. Урусов, Записки губернатора, Chișinău, 2011, p. 208. 832 Ibidem, p. 209. 833 Nicolae Popovschi, op. cit., p. 220.

238 Vasile FILAT misionarilor și preoților față de schismatici și evanghelici. Conform acestui regu- lament, se cerea să fie înființate și posturi de misionari județeni și de blagocinii834, iar misionarii eparhiali erau scutiți de atribuțiile de preoți parohiali. Se mai cerea să fie înființate biblioteci misionare. Astfel, în Basarabia au fost înființate 6 pos- turi de misionari județeni și de blagocinii: 2 posturi pentru partea de nord a Epar- hiei Chișinăului și 4 pentru partea de sud835. Pentru că în județul Ismail erau cei mai mulți evanghelici, în anul 1888, cu prilejul aniversării a 900 de ani de la creștinarea Rusiei, Biserica Ortodoxă a for- mat Frăția Cneazului Vladimir836. Prezența numărului mare de evanghelici în acest județ era atribuită de misionarii ortodocși faptului că s-a aflat timp de 22 de ani în componența României, unde exista libertate religioasă837. Deci, clericii Bisericii Ortodoxe au hotărât să celebreze aniversarea creștinării Rusiei prin „întoarcerea schismaticilor și a sectanților la biserica-mamă și prin curmarea activității aces- tora”. Membrii Frăției Cneazului Vladimir și-au propus: 1) demascarea învățăturii schismaticilor și a sectanților cu ajutorul unor oameni speciali, 2) educarea orto- docșilor și distribuirea literaturii antisectare, 3) oferirea de ajutoare materiale ce- lor care se vor întoarce sectanți la ortodoxie838. Membri ai Frăției puteau deveni preoții și maturii ortodocși de ambele sexe. Dacă o persoană oferea o donație de 50 de ruble, devenea membru pe viață, dar în mod obișnuit oamenii plăteau cotizație anuală de 1-3 ruble, în funcție de zel și capacitate; drept de vot aveau doar cei care donau 3 ruble839. În satul Cișmele erau doi misionari: preotul paroh Constantin Mihuli și învățătorul popular Vasilii Pravednîi, care mai apoi, în zelul lui antievanghelic, s-a făcut preot840. La Congresul al II-lea Misionar al Bisericii Ortodoxe Ruse, care a avut loc la Moscova în 1891, s-a decis că vechiul ștundism și baptismul sunt una și aceeași sectă841. Aceasta s-a făcut cu scopul plasării baptiștilor în afara legii, ca apoi să poată fi persecutați deopotrivă cu ștundiștii. La același congres ștundismul a fost 834 Blagocinie (rus. благочиннический округ sau благочиние) – unitate administrativă a Eparhiei Chi- șinăului și Hotinului, condusă de un blagocin (subprotopop). Este o structură și un termen care vin din spațiul rusesc. Echivalentul român pentru blagocin este proistos – cleric mai mare peste o plasă sau stareț. 835 Ibidem, p. 220. 836 „Владимiрскаго братства, учреждаемаго въ память 900-лѣтія крещенія Руси при Рождество- Богородичной церкви села Чичмы, 3-го округа Измаильскаго уѣзда Кишиневской епархіи”, КЕВ, 1890, nr. 14, 15, p. 612. 837 Ibidem, p. 613. 838 Ibidem, p. 614. 839 Ibidem, p. 615. 840 Ibidem, p. 628. 841 Всеподданнейший отчет обер-прокурора Святейшего Синода К. Победоносцева по ведомству православного исповедания за 1890-1891 г., Санкт-Петербург, 1893, p. 241.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 239 categorisit de clericii bisericii majoritare drept o „sectă deosebit de periculoasă” și după acea s-a anunțat în presă că Ministerul de Interne elaborează un proiect de lege prin care urma să fie declarat că ștundismul este o „sectă antistatală și antireligioasă”842. Nikolai Zaozerski, specialist în drept canonic, descria procesul prin care Biserica Ortodoxă a folosit autoritatea statului împotriva ștundismului astfel: „...poliția îi va identifica pe sectanți, va contracara adunările și propaganda lor, procurorul îi va aduce înaintea judecății și se va îngriji să le dea cele mai aspre pedepse, iar misionarul ortodox va demasca zădărnicia învățăturii sectanților și îi va îndemna să revină la Biserica Ortodoxă mamă”843. Zaozerski conclude că efec- tul unei astfel de abordări din partea bisericii dominante și a statului va fi că doar cei mai fricoși dintre sectanți vor părăsi secta și se vor alipi ortodoxiei. Când au- toritățile ruse au pus în aplicare strategia dată, din toată regiunea Herson, unde erau 5000 de ștundiști, doar 200 au cedat în urma persecuțiilor severe și au reve- nit la Biserica Ortodoxă844. O altă formă prin care misionarii ortodocși încercau să combată învățătura evanghelică erau dezbaterile teologice publice, la care îi provocau pe credincioșii evanghelici să participe. Dar nu aveau succes, pentru că evanghelicii nu răspun- deau la provocările misionarilor, fiind foarte conștienți că acesta era o acțiune prin care misionarul căuta să-i identifice și apoi organele de represiune îi arestau și îi exilau. Zaozerski spune că la aceste dezbateri teologice evanghelicii „se purtau înțelept și tactic, vorbeau puțin, dar cu onoare și atacau iscusit scăpările misiona- rului, care vorbea mult. Astfel, după ce odată misionarul ortodox și-a încheiat dis- cursul său, conducătorul evanghelicilor dintr-o localitate a spus: «Ați vorbit bine și admitem posibilitatea că se va întoarce cineva din noi la Biserica Ortodoxă, dar ne este frică că dacă copiii noștri vor deveni ortodocși, se vor deprinde cu beția»”845. După Congresul al II-lea Misionar al Bisericii Ortodoxe Ruse, în anul 1891 a fost întemeiat și la Chișinău Comitetul Misionar. Era condus de episcopul Arcadie și din componența sa făceau parte profesorii Seminarului Teologic Iosif Parhomo- vici, Avksentii Stadnițki și Serghii Margaritov. Eparhia Chișinăului a fost împărțită în 8 sectoare misionare și în fiecare sector a fost instituit câte un misionar și un asistent846. Trei sectoare misionare erau în județul Ismail; aceasta arată mișcarea evanghelică intensă din această regiune și cât de mult efort depunea Biserica Or- todoxă pentru a înăbuși mișcarea. Comitetul Misionar prezenta în fiecare an un 842 Н. А. Заозерский, „Из церковной жизни: Борьба с сектанством”, Богословский вестник, 1893, nr. 1, p. 140. 843 Ibidem, p. 141. 844 Ibidem, p. 142. 845 Ibidem, p. 144. 846 „Извлечение изъ отчета Миссіѳнерскаго комитета Кишиневской епархіи за 1893 годъ”, КЕВ, nr. 16, 1894, p. 245.

240 Vasile FILAT raport de activitate și aducea statistici, dar acestea erau diminuate tendențios. Spre exemplu, în raportul pentru anul 1893 nici nu sunt menționați baptiștii, care deja erau prezenți de aproape 20 de ani în satul Cișmele. În ciuda marilor eforturi, misiunea ortodoxă antischismatică și antisectară nu a dat rezultatele așteptate. În anul 1892 episcopul Isachie a propus reorganizarea misiunii și de la 1 ianuarie 1893 au fost înființate 8 posturi de misionari. S-au fixat sediile lor. S-a cerut ca misionarul antisectar să aibă studii superioare și sediul la Chișinău, ca să-l poată consulta oricând ceilalți misionari, iar la Chișinău urmau să fie ținute anual adunări, unde misionarii să-și prezinte rapoartele. Din venitu- rile fabricii de lumânări misionarilor le erau oferite salarii de 700 de ruble lunar și ajutorii lor primeau 300 de ruble. Mai primeau misionarii câte 50 de ruble pentru amenajarea bibliotecilor misionare. La sfârșitul anului 1892 a fost înființat comi- tetul misionar pentru coordonarea activității misionarilor. În iulie 1893 a fost con- vocat congresul misionar eparhial, la care, după ce au fost ascultate rapoartele misionarilor, s-a hotărât să fie înființate școli parohiale în satele cu schismatici și cu creștini evanghelici, iar misionarilor li s-a ordonat să poarte convorbiri publi- ce cu reprezentanții lor. Comitetul Misionar a întocmit o listă de cărți necesare pentru misionari, a înființat o bibliotecă centrală și a întocmit instrucțiuni pentru misionari847. În anul 1895 Comitetul Misionar al Eparhiei Chișinăului a ținut 14 șe- dințe. Cu toate aceste eforturi mari, dintre credincioșii evanghelici s-a convertit la Biserica Ortodoxă doar o singură molocană848. În anul 1896 clerul ortodox din Basarabia s-a mobilizat pentru combaterea confesiunilor evanghelice: în Comitetul Societății Misionare Ortodoxe au fost in- cluși nu doar preoți, ci și înalți funcționari de stat, a fost utilizată forța și autorita- tea publică a statului. Astfel, au devenit membri ai acestui comitet general-loco- tenentul Aleksandr Konstantinovici, guvernatorul Basarabiei, și Ivan Cristi, preșe- dintele Consiliului Zemstvei din Basarabia849. În revista eparhială a fost tipărită o listă cu măsuri pentru combaterea schis- maticilor și a evanghelicilor. Comitetul a indicat șapte „secte”, printre care molo- canii și ștundiștii. S-a hotărât ca seminariștii să fie învățați sistematic cum să pole- mizeze și ca biblioteca Seminarului să fie aprovizionată cu literatură antisectară. Preoților li se cerea să facă la timp slujbele și după toată rânduiala și să se asigure că enoriașii înțeleg ce se vorbește. Li se cerea preoților și autorităților publice să afișeze public toate hotărârile și legile privitoare la „sectanți”, așa ca oamenii să fie intimidați să adere la ei. Urmau să fie trași la răspundere toți cei care tipăreau 847 Nicolae Popovschi, op. cit., p. 221. 848 „Отчетъ Миссіонерскаго комитета Кишиневской епархіи за 1895 годъ”, КЕВ, nr. 15, 1897, p. 333. 849 „Отчетъ Кишиневскаго eпархіальнаго комитета Православнаго миссіонерскаго общества за 1895 г.”, КЕВ, 1896, nr., 3 p. 44.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 241 și distribuiau literatură „sectară”. Se impunea deportarea tuturor liderilor sectan- ților la solicitarea obștilor sătești. Reprezentanții autorităților locale erau obligați să-i adune pe locuitori și pe liderii sectanți la convorbiri cu misionarii ortodocși850. Se organizau dezbateri religioase la fabrici, și în zilele de duminică erau interzise piețele și comercializarea alcoolului. A fost interzisă categoric activitatea filialei din Rusia a Societății Biblice Britanice și pentru Străinătate. Molocanilor le era interzis să zidească case de rugăciune și li se aplicau aceleași interdicții ca ștundiș- tilor. Creștinilor evanghelici le era interzis accesul la orice funcție administrativă sau obștească, pentru a nu avea influență. De asemenea, creștinilor evanghelici le era interzis să convoace adunări, motivând că ei nu țin „sfintele obiceiuri” și deci adunările lor, după părerea clerului ortodox, nu-și mai aveau rostul, căci doar îi abat pe ortodocși. Evanghelicilor le era interzis să angajeze ortodocși și, dacă angajau, era necesar să declare în scris că nu-i vor împiedica pe să frecventeze serviciile bisericii ortodoxe851; populația de confesiune ortodoxă frecventa prost serviciile divine și această măsură întindea o cursă evanghelicilor, așa ca preotul ortodox apoi să poată acuza că, din cauza angajatorului de confesiune evanghe- lică, credincioșii ortodocși nu frecventează slujbele la biserică. Evanghelicilor le era interzis să cumpere sau să arendeze terenuri mari852; și documentul dat nu specifica ce înseamnă „mare”, astfel autoritățile locale erau lăsate să împiedice pe orice evanghelic care ar fi dorit să cumpere un lot de pământ. Toate acestea ne dau un tablou suficient ca să înțelegem cât de grea devenise situația evanghe- licilor în contextul acestor persecuții. Pe de altă parte, și preoților ortodocși le era frică să raporteze prezența evan- ghelicilor în parohii, căci atunci erau acuzați de inactivitate și lipsă de prudență. Domnul Isus le-a poruncit ucenicilor să fie „înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii”. Înțelepciunea șerpilor se manifestă prin faptul că pătrund neobser- vați unde își propun. În acele circumstanțe dificile, evanghelicii au dat dovadă de înțelepciunea la care s-a referit Domnul Isus. În Basarabia era o mare lipsă de școli. Evanghelicii au înființat școli, unde învățau copiii și maturii să citească și să scrie și, astfel, făceau evanghelizare. Într-o școală numărul elevilor putea să ajun- gă până la 45-50853. La 1 septembrie 1898 Comitetul Misionar al Eparhiei Chișinăului a decis să se reorganizeze. S-a menționat că cei opt misionari care erau angajați în comba- terea celorlalte confesiuni activau și în calitate de preoți și, fiind preocupați de 850 „Мѣропріятія къ искорененію раскола и сектантства”, КЕВ, nr. 7, 1896, p. 228. 851 Ibidem, p. 229. 852 Ibidem, p. 230. 853 С. Маргаритовъ, „Третій всероссійскій миссіонерскій съѣздъ въ г. Казани”, КЕВ, nr. 23, 1897, p. 674.

242 Vasile FILAT parohiile lor, nu dădeau atenția cuvenită misiunii. S-a decis ca în 35 de localități, unde locuiau cei mai mulți evanghelici și schismatici, să facă misiune preotul local și să-i fie mărit salarul, iar eparhia să fie împărțită în două sectoare misionare: de sud și de nord. În sectorul de sud a fost numit misionar Feodosii Volovei (județele Akkerman și Ismail și două plase din județul Bender)854. Pe lângă cei doi misionari eparhiali, au fost instalați și patru adjuncți. Toți urmau să fie eliberați de alte res- ponsabilități. Misionarul urma să primească un salariu de 1500 de ruble anual și 500 de ruble pentru cheltuielile de călătorie. Adjuncților le-a fost stabilit un sala- riu de 300 de ruble pe an; în cazul când își făceau bine slujba, salariul le putea fi mărit până la 400 sau 500 de ruble855. În timpul persecuțiilor organizate de ober-procurorul Pobedonosțev sectan- ții erau trimiși la închisoare, în exil, erau bătuți în secțiile de poliție, le erau confis- cate averile. Într-un act din 1 martie 1897, cu numărul 124, al șefului Zemstvei din plasa a 5-a, județul Tiraspol, gubernia Herson, erau trecute în listă averile evan- ghelicilor care au fost vândute. În listă este înscris Dmitrii Vadovski din Grigorio- pol, a cărui familie era alcătuită din patru persoane și cel mai mic copil avea un an și jumătate. Pentru a plăti amenda de 30 de ruble, a fost vândută vaca, care, putem presupune, era ultima lor sursă de existență856. În ianuarie 1898 a devenit episcop al Chișinăului și Hotinului Iakov Piatnițki, care a îndeplinit această funcție până în anul 1904. Sub conducerea lui, a fost în- ființată, la 28 decembrie 1899, pe lângă Seminarul Teologic de la Chișinău Frăția Nașterii lui Hristos857, cu rolul de propagare a religiei ortodoxe. Scopul principal al Frăției, conform statutului, consta în „luminarea religios-morală a turmei din eparhie în spiritul Bisericii Ortodoxe și apărarea ei de molima răspândirii rascolni- cismului și a sectantismului”858. Au fost desemnați de această frăție trei misionari: doi să lupte împotriva schismaticilor și doctorul în teologie Dimitrii Verbițki să combată „sectele”. Strategia lor era să viziteze cât mai des localitățile unde locu- iau credincioși de alte confesiuni și, prin dezbateri publice și discuții particulare, să-i aducă la ortodoxie. Verbițki vizita personal casele de rugăciune ale evanghe- licilor, ca să poarte discuții publice și particulare859. A mai organizat și cercuri ale ortodocșilor zeloși, unde recruta mireni și îi instruia cum să lupte împotriva secte- 854 „Отчетъ Миссіонерскаго комитета Кишиневской епархіи за 1898 годъ”, КЕВ, 1899, nr. 24, p. 704. 855 Ibidem, p. 705. 856 И. П. Плетт, Зарождение церквей ЕХБ, http://www.blagovestnik.org/books/00324.htm (accesat la 7 aprilie 2016). 857 „Отчетъ Кишиневскаго Православнаго Христо-Рождественскаго братства за 1902 годъ”, КЕВ, nr. 15-16, 1903, p. 365. 858 Nicolae Popovschi, op. cit., p. 182. 859 КЕВ, 1901, nr. 16, p. 492.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 243 lor860. Frăția tipărea cărți, broșuri și foi volante, pe care le distribuia în locurile vi- zitate. Astfel, în anul 1900 au fost tipărite pentru acest scop 364 de cărți, 2246 de broșuri și 7750 de foi volante. Din banii episcopului Iakov au fost tipărite 10.000 de foi volante cu prilejul Crăciunului861. Acestea erau bilingve – româno-ruse. Fră- ția Nașterii lui Hristos a elaborat recomandări, de care trebuiau să se conducă toate bisericile ortodoxe din Basarabia și să organizeze discuții spiritual-morale în scopul combaterii învățăturii celorlalte confesiuni. S-a insistat să fie deschisă, pe lângă fiecare biserică ortodoxă, o bibliotecă. Pe parcursul primului an de acti- vitate, 1900, în orașul Chișinău au fost organizate 161 de lecții la diferite biserici, dar participarea enoriașilor lăsa de dorit; cel mai mare număr înregistrat a fost de 150 de participanți, dar în mod obișnuit erau de la 25 la 50, iar uneori chiar 10 persoane862. La 1901 Comitetul Misionar al Eparhiei a constatat că la Chișinău sunt puțini sectanți, și anume ștundiști și pașcoviți863. După un an de luptă antisectară în toată Basarabia, misionarul Dimitrii Verbițki a anunțat în raportul său că „nu s-a convertit la ortodoxie nici un sectant”864. În 1900 arhiepiscopul Iakov a înaintat o cerere către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse prin care solicita permisiunea să tipărească în limba română cu lite- re chirilice cărticele, broșuri și foi volante cu conținut religios-moral, motivând că „în cele mai multe din satele Basarabiei, populația ortodoxă este alcătuită în majo- ritate de moldoveni și deseori chiar doar de moldoveni, care cunosc numai limba moldovenească și nu înțeleg limba slavă bisericească și nici pe cea rusească”865. Prezența evanghelicilor a fost un puternic factor motivator care a contribuit la păstrarea limbii române în Basarabia și la tipărirea materialelor în această limbă. Înainte de Piatnițki, episcop al Chișinăului și Hotinului a fost Pavel Lebedev (din iunie 1871 până în 1882), care a dus o campanie aprigă împotriva moldoveni- lor, alungând de pe aceste meleaguri pe preoții care își manifestau cumva senti- mentele lor naționale, transferându-i în localități din adâncul Rusiei. La ordinul lui, limba română a fost scoasă din școli, din serviciul divin al bisericilor ortodoxe, iar cărțile de slujbă în limba română au fost strânse la Eparhie și, după unele mărturii, li s-a dat foc866. 860 Iеромонахъ Димитрій, „Отчетъ противосектантскаго миссіонѳра Кишиневской епархіи за 1900 годъ”, КЕВ, 1901, nr. 16, p. 493. 861 „Отчетъ Кишиневскаго Православнаго Христо-Рождественскаго братства за 1900 годъ”, КЕВ, 1901, nr. 4, p. 94. 862 Ibidem, p. 94. 863 „Противораскольническія и противосектантскія бесѣды въ Кишиневской духовной семи- наріи”, КЕВ, 1901, nr. 5, p. 100. 864 Iеромонахъ Димитрій, „Деятельность противосектантской миссіи и её результаты”, КЕВ, 1901, nr. 16, p. 493. 865 Nicolae M. Enea, „Cultele”, in Basarabia, monografie sub îngrijirea lui Ștefan Ciobanu, Chișinău, p. 313. 866 Ibidem, p. 311.

244 Vasile FILAT Unii preoți ortodocși au aplicat defăimarea ca armă împotriva evanghelicilor și nu se intimidau s-o facă și în presă. Astfel, în revista KEV scria că „ștundiștii se îmbată, comit adulter și amenință că vor veni vremuri când pe toți cei care nu ac- ceptă învățătura ștundistă îi vor prăji pe tigăi și le vor bate cuie în tălpi”867. Chiar dacă evanghelicii dintotdeauna, în cea mai mare parte, au fost supuși exemplari, unii preoți ortodocși îi prezentau ca vrăjmași ai statalității și că „ar aștepta un oa- recare împărat de la sud care va distruge pe țarul Rusiei și va transforma clădirile Bisericii Ortodoxe în hambare și grajduri, iar pe preoți îi vor face robi ai ștundiști- lor și moșiile lor le vor împărți între ștundiști”868. Prin ordinele de la centru sau din zelul misionarilor sau al episcopilor, în case- le evanghelicilor se făceau percheziții, le erau luați copiii cu forța și erau botezați în ortodoxie sau erau duși să fie crescuți în mănăstirile ortodoxe, fără ca părin- ții să cunoască locul aflării copiilor869. Iată cum descria persecuțiile un credincios starover: „Cu fiecare an situația credincioșilor de rit vechi devine tot mai insupor- tabilă. De când au apărut misionarii în Basarabia, au început să ne strâmtoreze în drepturi. Când ne aflam sub stăpânirea necreștinilor (turcii), nu înduram atâtea nenorociri, câte ne pricinuiesc acum misionarii ortodocși. Turcii ne lăsau să facem liber toate slujbele bisericești, iar în Sfânta Rusie ni se fac procese-verbale pentru slujbele publice și suntem trași la răspundere penală. Suntem foarte amărâți că ne asupresc în Sfânta Rusie în timp ce peste râuleț (Prutul) alături de noi, frații noștri de rit vechi se bucură de deplină libertate sub stăpânirea regelui românesc de credință catolică. Această situație ne bucură, dar și ne umple de invidie, căci odinioară și noi duceam aceeași viață”870. Prin intermediul revistei eparhiale preoții ortodocși erau învățați să discute mai întâi cu persoanele care se converteau la cultul evanghelic și, dacă nu vor avea succes, să se adreseze „neoficial” la autoritățile seculare cu rugămintea de a-i împiedica pe propagandiști și apoi să-i dea în judecată871. Preoții ortodocși îi încurajau pe creștinii ortodocși să lupte „împotriva sectelor” și îi echipau cu litera- tură ca să poată purta polemici872. Clericii ortodocși inițiau multe și dese dezbateri teologice cu baptiștii, dar rareori atingeau rezultatele urmărite și lucrul acesta a fost recunoscut în mod oficial pe paginile revistei eparhiale873. 867 С. M. „Бендерскіе штундисты и краткія замѣчанія о штундизмѣ вообще и борьбѣ съ нимъ”, КЕВ, nr. 17, 1892, p. 394. 868 Ibidem, p. 396. 869 Nicolae Popovschi, op. cit., p. 232. 870 Слово правды, nr. 6, 1897, p. 95. 871 С. M. „Бендерскіе штундисты и краткія замѣчанія о штундизмѣ вообще и борьбѣ съ нимъ”, КЕВ, nr. 17, 1892, p. 397. 872 Iеромонахъ Димитрій, „Отчетъ противосектантскаго миссіонѳра Кишиневской епархіи за 1901 годъ”, КЕВ, nr. 5, 1902, p. 132. 873 Авксентій Стадницкій, „Состояніе раскола и сектантства въ Бессарабiй”, КЕВ, nr. 9, 1888, p. 348.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 245 În luna septembrie 1902 Dimitrie Verbițki a demisionat și în funcția de misi- onar antisectar eparhial a fost numit Gheorghe Grosu, care și-a luat numele de călugăr Gurie. În funcția de misionar antisectar, Gurie Grosu a manifestat un zel neobișnuit și a lăsat multe rapoarte și mărturii, care sunt de un ajutor deosebit pentru înțelegerea situației evanghelicilor din Basarabia din acea perioadă. Se cere menționat faptul că ieromonahul Gurie Grosu a fost destul de sincer în ra- poartele sale, deseori aducând laude la adresa evanghelicilor. Prima „misiune” a făcut-o în satul Cișmele, ca să oprească desfășurarea adunărilor ce se făceau în casa prezbiterului Arhip Romanenko și ca s-o întoarcă la ortodoxie pe Maria Mi- siuk, care se căsătorise cu nepotul lui Romanenko874. A făcut uz din plin de forța represivă a poliției. După serviciul divin din 15 decembrie, pristavul875 a alcătuit un proces-verbal și a deschis proces. Tribunalul din Bolgrad nu a găsit nimic contrar legii în acțiunile baptiștilor. Atunci Gurie Grosu a mers acasă la pastorul Arhip Romanenko, ca să-l convertească la ortodoxie, dar fără succes876. Ca să discute cu Maria Misiuk, misionarul le-a cerut părinților ei s-o cheme. Maria a venit îm- preună cu soțul ei, Filip, și i-a spus misionarului că a aderat la biserica baptistă și se retrage din biserica ortodoxă877. Eparhia îi obliga pe toți preoții să urmărească îndeaproape pe orice persoană nouă care se muta cu traiul în parohiile lor. Iero- monahul Gurie Grosu a fost perseverent în zelul său antievanghelic și, în rapor- tul pentru anul 1904, menționa că reușise să readucă la ortodoxie trei familii din orașul Soroca, care deveniseră baptiști în urma misiunii lui Mihail Kaștanov, iar în satul Copanca reușise să abată de la credința baptistă pe doi tineri878. Itinerarul vizitelor lui Gurie Grosu pentru lunile septembrie-decembrie 1905 dă o bună ima- gine a prezenței evanghelicilor în Basarabia: Septembrie, 1905 11, Chișinău, molocanii 14, Chițcani, baptiștii 17-18, Copanca, baptiști 25-28, Bender, molocanii, adventiștii Octombrie, 1905 1-9, Soroca, baptiștii 11-13, Solonceni, Soroca, baptiștii 874 „Сектанство и противосектантская миссіонерская дѣятельность въ Кишиневской епархіи въ 1902 году”, КЕВ, nr. 6, 1903, p. 156. 875 Funcție similară polițistului de sector. 876 „Сектанство и противосектантская миссіонерская дѣятельность въ Кишиневской епархіи въ 1902 году”, КЕВ, nr. 6, 1903, p. 157. 877 Ibidem, p. 160. 878 Аркадій Епископъ Аккерманшіі, „Расколъ и противораскольническая миссіонeрcкая дѣятель- ность въ южной части Бессарабіи въ 1903 году”, КЕВ, nr. 6, 1904, p. 13.

246 Vasile FILAT 15-18, Chișinău, molocanii 20-27, Cetatea Albă, molocanii Noiembrie, 1905 2-3, Bairamcea, baptiștii 5-10, Spasskoe, ștundiștii 11-15, Cișmele, molocanii și baptiștii 20-22, Șikirli-Kitai879, baptiștii 27, Chișinău, molocanii Decembrie: 3-6, Bender, molocanii, adventiștii 12-18, Chițcani și Copanca, baptiștii.880 În luna septembrie 1905 misionarul ortodox Gurie Grosu a făcut 16 vizite misi- onare, unele chiar de 8 zile. Jumătate din aceste vizite au fost dedicate baptiștilor și aceasta arată influența și prezența pe care le aveau la acea vreme baptiștii. Biserica Ortodoxă datorează prezenței și misiunii evanghelicilor intensifica- rea educației religioase în parohii, unde au început să fie organizate discuții cu oamenii. Era un fel de școală duminicală. Preotul Aleksei Arventiev din satul Șa- gani făcea convorbiri religioase după serviciile divine de duminică și în zilele de sărbătoare. Astfel, pe parcursul anului 1904 a făcut 41 de convorbiri, la care au participat de la 25 la 255 de oameni881. În parohiile ortodoxe din cele 14 localități unde locuiau evanghelici, s-a oferit bibliotecilor câte un set de 85 de titluri de literatură antisectară și au fost deschise 11 școli parohiale882. Succesorul episcopului Iakob a fost Vladimir Sinkievici, care fusese misionar anterior și în zelul lui de luptă împotriva sectelor a învățat limba română, el a in- trodus predarea limbii române la Seminarul Teologic, plătind chiar el însuși salariul profesorului883. În octombrie 1905 episcopul Vladimir inaugurează personal redes- chiderea tipografiei eparhiale și răspunde la dorința Frăției Nașterii lui Hristos și a clerului de a avea o revistă religioasă „în moldovenește”. În anul 1904 Frăția Naște- rii lui Hristos a publicat 35 de foi volante, care au fost traduse în limba română și au fost tipărite în 180.000 de exemplare. Activitatea în creștere a evanghelicilor îi silea pe ierarhii Bisericii Ortodoxe să traducă și să tipărească materiale în limba română. Aceste foi volante se numeau „foi frățești”, erau tipărite în tiraje de 5100 sau 6100 879 Șichirlichitai (azi, Суворове, Ucraina). 880 „Рaсписание поездок и беседь противосектантскаго миссионера во 2-мъ полугодии 1905 года”, КЕВ, nr. 18, 1905, p. 398. 881 „Отчетъ Кишиневскаго Православнаго Христо-Рождественскаго братства за 1904 годъ”, КЕВ, nr. 10, 1905, p. 9. 882 Ibidem, p. 22. 883 Ștefan Ciobanu, op. cit., p. 313.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 247 de exemplare și trimise câte 100 în parohiile ortodoxe884. Preotul din satul Gvozdo- va spunea că oamenii veneau la biserică doar când auzeau că va fi citită o foaie frățească în limba română. Preoții au cerut să fie tipărită și Biblia în limba română și s-a acceptat cu o singură condiție – să fie tipărită cu grafie chirilică885. La Liceul Eparhial de Fete din Chișinău, în anul 1906 se preda un „curs des- pre schismatici și sectanți”, pentru a le pregăti pe eleve în calitate de misionare. Disciplina se preda din clasa a VI-a și se făceau câte trei lecții pe săptămână. Ab- solventele urmau să devină învățătoare la școlile parohiale sau viitoare soții de preoți886. În mai 1908 Sfântul Sinod al BOR a decis formarea cercurilor misionare parohiale cu scopul întăririi în credință a credincioșilor ortodocși, al luptei cu sec- tanții și schismaticii și al readucerii celor care au părăsit ortodoxia887. Pentru întă- rirea ortodocșilor în credință cercurile și-au propus să combată certurile, furturi- le, înjurăturile și desfrâul, larg răspândite în mediul populației ortodoxe. Au fost înființate biblioteci, se făceau discuții publice, erau organizate coruri bisericești și era oferit ajutor material persoanelor care părăseau confesiunile evanghelice. Membrii cercurilor aveau datoria să urmărească și să anunțe preotul despre apa- riția predicatorilor noi în localitate și să raporteze despre oamenii care ascultau predica și participau la serviciile divine conduse de evanghelici. Membrii cercuri- lor aveau și datoria să meargă în satele vecine să distribuie materiale tipărite888. Cercurile trebuiau să acopere cheltuielile financiare pentru călătoriile misionare și materialele folosite889. Fiecare cerc urma să aibă o adunare anuală și să prezin- te un raport anual misionarului eparhial. Cercurile erau încurajate să organizeze congrese regionale, ca să învețe pe alții. Membri puteau să devină bărbați și fe- mei, iar învățătorii școlilor parohiale erau obligați să fie membri ai cercurilor, dar fără cotizații890. În localitățile cu prezență evanghelică erau trimiși să slujească preoți cu cunoștințe bune, cu morală exemplară, care puteau să predice „cu cu- vânt viu”, adică nu cum se obișnuia să citească preotul la serviciul divin în biserica ortodoxă891. Preotul era obligat prin ordin să formeze un cerc misionar în parohia sa, iar misionarul eparhial era obligat să alcătuiască raportul despre activitatea celorlalte confesiuni în baza rapoartelor colectate de la cercurile misionare892. Ie- 884 Аркадій Епископъ Аккерманскій, „Отчетъ Кишиневскаго Православнаго Христо-Рождествен- скаго братства за 1904 годъ”, КЕВ, nr. 10, 1905, p. 4. 885 Ibidem, p. 8. 886 КЕВ, nr. 26, 1907, p. 1570. 887 „Правила для приходскихъ миссіонерскихъ кружковъ ревнителей православія въ Кишинев- ской епархіи”, КЕВ, nr. 4, 1910, p. 15. 888 Ibidem, p. 16. 889 Ibidem, p. 17. 890 Ibidem, p. 18. 891 Ibidem, p. 19. 892 Ibidem, p. 22.

248 Vasile FILAT romonahul Gurie Grosu conducea cursuri misionare de 8 zile pentru cei mai zeloși membri ai cercurilor misionare și, la discuțiile publice, a început să ofere oame- nilor Noul Testament893; la mănăstirea Noul Neamț a reușit să adune o bibliotecă „antisectară” alcătuită din 435 de titluri894. În luna iulie 1908, la Kiev s-a desfășurat Congresul al IV-lea Misionar al Bisericii Ortodoxe Ruse. Din partea Eparhiei Chișinăului și Hotinului a participat o delega- ție în frunte cu ieromonahul Gurie895. Cei 600 de participanți din toată Rusia au lucrat în 8 secții, din care una a fost dedicată „sectanților”, în numărul cărora au fost incluși și baptiștii. La propunerea acestei secții, congresul a adoptat un șir de măsuri pentru eradicarea rascolnicilor și a sectanților. S-a hotărât să se pre- dea mai mult la seminarele teologice istoria și învățăturile sectelor și profesorii să invite pe reprezentanții altor confesiuni și să facă dezbateri teologice cu ei în fața seminariștilor. Chiar s-a decis să se deschidă în cadrul seminarelor teologi- ce catedre speciale dedicate „luptei cu sectanții”. O altă contribuție indirectă a evanghelicilor este că la acel congres s-a decis ca slujbele religioase să se facă în limbile popoarelor896. S-a mai decis să se deschidă prin sate frății religioase și de iluminare, cercuri de tineri, biblioteci, ca la slujbă în biserici să cânte tot poporul, să fie oprite în zilele de sărbătoare iarmaroacele, ca arhiereii să viziteze mai des parohiile din sate și „să spună cuvânt la norod”, adică să predice897. Ierarhii Bi- sericii Ortodoxe îndemnau preoții să anunțe decizia aceasta în biserici, să pună anunțuri în locurile publice și în secțiile de poliție, ca să-i intimideze pe adepții altor confesiuni și să-i sperie pe enoriașii proprii că „lepădarea de Biserica Orto- doxă este o crimă împotriva statului”898. Congresul îndemna la interdicția totală a distribuirii de literatură evanghelică, precum și să fie exilați din localitățile lor conducătorii evanghelici, prin intermediul poliției să-i constrângă pe aceștia să vină la dezbaterile publice cu misionarii ortodocși. Evanghelicii nu erau acceptați să fie staroste sau scrib, sau judecător. Era interzis de asemenea evanghelicilor să angajeze ortodocși. Erau interzise pentru evanghelici arenda și cumpărarea pământurilor. Căsătoriile evanghelicilor să fie înregistrate doar cu permisiunea preotului (deci nu puteau fi înregistrate) și copiii lor să fie considerați nelegitimi. Față de predicatorii ambulanți se cerea să fie aplicată legea despre vagabonzi și să fie pedepsiți deopotrivă și cei care îi găzduiesc899. 893 Аркадій Епископъ Аккерманскій, „Отчетъ Кишиневскаго Прaвославнаго Христо-Рoжде- ственcкаго братства за 1908 годъ”, КЕВ, nr. 8, 1910, p. 20. 894 Ibidem, p. 28. 895 Luminătorul, august 1908, p. 76. 896 Luminătorul, septembrie 1908, p. 75. 897 Luminătorul, septembrie 1908, p. 75. 898 „Мѣропріятія къ искорененію раскола и сектантства”, КЕВ, nr. 7, 1896, p. 227. 899 Ibidem, p. 230.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 249 Cu eforturile Frăției Nașterii lui Hristos, în anul 1908 a fost tipărită Psaltirea în „limba moldovenească” într-un tiraj de 5000 de exemplare900. La 1 ianuarie 1908 a fost tipărit primul număr al revistei Luminătorul, care era editată în „limba mol- dovenească”, cu scopul educației religioase a poporului și al combaterii sectelor. Redactori erau Constantin Popovici și Gurie Grosu. Primul număr al revistei a fost tipărit cu un tiraj de 1500 de exemplare și a fost trimis tuturor bisericilor ortodo- xe din țară și persoanelor particulare. Tirajul edițiilor ulterioare ale revistei a fost redus la 1200 de exemplare901. În 1908, prin ucazul nr. 3443 din 20-26 mai, Sino- dul BOR a dispus să fie reorganizată misiunea antischismatică și antisectară din eparhii. La Chișinău a fost înființat un sfat misionar eparhial și au fost întocmite reguli pentru cercurile misionare parohiale. Acest sfat misionar a început să func- ționeze la 14 martie 1910 și era responsabil de activitatea și organizarea misiunii în eparhie902. Pentru că activitatea creștinilor evanghelici din Basarabia crescuse, unul dintre misionarii antischismatici a fost înlocuit cu un al doilea misionar anti- sectar. Un misionar antisectar urma să țină convorbiri cu evanghelicii, iar al doilea a fost însărcinat cu pregătirea preoților pentru lupta „contra sectantismului”. În postul de al doilea misionar antisectar a fost numit, în decembrie 1910, preotul Teodosie Chirică, fost misionar de ocol în Eparhia Hersonului. El a organizat în orașele reședință de județ și în localități mai însemnate cursuri de misionari, unde preoților li se dădeau cunoștințe despre istoria și învățătura diferitor confesiuni prezente în eparhie903. La Congresul Eparhial din 19 noiembrie 1910 s-a constatat că confesiunile se răspândesc cu mare succes și s-a decis ca, pentru a împiedica activitatea și răs- pândirea lor, să fie instituită în fiecare circumscripție a Eparhiei funcția de misio- nar antisectar și să fie deschise biblioteci antisectare904. Preotul Constantin Mihai- lovici, într-un raport pentru anul 1911 despre situația bisericilor din județul Orhei, scria că în multe localități din Basarabia vin predicatori baptiști și ștundo-baptiști din guberniile Odesa și Herson și că, în urma predicării, ei au atras de partea lor multe persoane, inclusiv de naționalitate moldovenească. În aceste circumstan- țe, el le recomanda preoților, la adunările județene, să facă rost de literatura evanghelicilor, s-o studieze și să distribuie în popor literatură antisectară, luată 900 Аркадій Епископъ Аккерманскій, „Отчетъ Кишиневскаго Прaвославнаго Христо-Рoжде- ственcкаго братства за 1908 годъ”, КЕВ, nr. 8, 1910, p. 6. 901 Ibidem, p. 7. 902 Nicolae Popovschi, op. cit., p. 285. 903 Ibidem, p. 285-286. 904 ANRM, f. 208, inv. 3, d. 4397, f. 1.

250 Vasile FILAT de la Frăția Nașterii lui Hristos905. Mai recomanda ca la serviciile divine să fie pre- zentate „rătăcirile sectarilor” și să fie create, pe lângă fiecare parohie, cercuri ale ortodocșilor zeloși, în care să fie atrase și femeile906. Toate eforturile misionarilor Bisericii Ortodoxe rămâneau fără succes. Clerul ortodox recunoștea în 1890, prin revista oficială a Eparhiei Chișinăului, că evanghe- licii „rezistau ferm și nu se supuneau influenței misionarilor ortodocși”907. Conform raportului de stat, în anul 1911 au trecut de la ortodoxie la credința baptistă 32 de persoane și nici unul nu s-a reîntors la fosta confesiune908. În următorul an, 1912, s-a reîntors la Biserica Ortodoxă doar o persoană, în timp ce alți 60 au părăsit această biserică și au devenit baptiști909. În raportul pentru 1914, iarăși nu a fost menționat nici un ștundo-baptist sau evanghelic care să fi trecut la ortodoxie, în timp ce 12 persoane dintre ortodocși erau trecuți în registre că au devenit ștundo-baptiști și o persoană a devenit evanghelică910. Cu toate aceste schimbări din societate și cu tulburările politice ale vremii, Biserica Ortodoxă continua să aibă o mare influență în societate. Vasile D. Moisiu, un călător din România, scria că în Basarabia „preotul ortodox era în satul moldovenesc singura persoană care are toate atribuțiile și care avea vaza cea mai mare. Omul nu pornea nimic fără blagoslovenia preotului și co- piii, de mici, erau deprinși cu ascultarea necondiționată de preot”911. Ca să ilustreze până unde mergea această dependență, Moisiu aduce următorul exemplu: „În sea- ra de Sf. Vasile copii se adunau la biserică, sărutau mâna preotului zicând: «Părinte, dă-ne blagoslovenia ca să umblăm cu plugușorul și cu uratul»”912. Această ascultare necondiționată de preot nu le era de ajutor oamenilor în relația lor cu Dumnezeu, căci nu primeau învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Isus se ruga pentru ucenici să fie sfințiți și spunea că aceasta se va face prin Cuvântul Lui. Studierea Scripturii nu era preocuparea preoților și nici a ierarhilor, cu foarte mici excepții. Conducerea Bisericii Ortodoxe din Basarabia era alarmată de creșterea influenței celorlalte confesiuni și, de exemplu în anul 1912, erau în state tocmai 34 de misionari antisectari. Un misionar scria că „poporul ortodox este lipsit de orice principii mo- rale și toată viața lor religioasă este limitată doar la obiceiuri exterioare. Căsătoria nu era ținută în cinste și imoralitatea cuprindea toate vârstele. Concubinajul era 905 ANRM, f. 208, inv. 3, d. 4393, f. 62. 906 Ibidem, f. 63. 907 Авксентій Стадницкій, „Состояніе раскола и сектантства въ Бессарабiй по миссіонерскимъ отчетамъ за 1889 годъ”, КЕВ, nr. 16, 1890, p. 683. 908 Всеподданнейший отчет обер-прокурора Святейшего Синода К. Победоносцева по ведомству православного исповедания за 1911-1912 г., Санкт-Петербург, 1913, p. 60. 909 Ibidem, p. 64. 910 Всеподданнейший отчет обер-прокурора Святейшего Синода К. Победоносцева по ведомству православного исповедания за 1914 г., Петроград, 1916, p. 34. 911 Vasile D. Moisiu, Știri din Basarabia de astăzi, București, 1915, p. 39. 912 Ibidem, p. 40.