Invazia antihriştilor

sufletescă/psihică este dată de suflul vital, care, direcţionat prin voinţă devine puterea voinţei, a cuvintelor, a gândului, a dorinţei, a imaginaţiei. • Suflul vital, spiritul pur. Toate componentele spirituale ale omului au natură energetică. Cele cu „vibraţie joasă” constituie corpul eteric, aflat în legătură intimă cu trupul, nivelele mai înalte constituind puterea sufletului şi inspiraţia duhului. Împreună, toate acestea formează „aura”, structură care a putut fi pusă în evidenţă de aparatura modernă. Modul corect de funcţionare omului a fost acela ca omul să ia decizii în suflet pe baza valorilor şi Adevărului din duhul aflat în comuniune cu Tatăl, şi să acţioneze prin puterea suflării de viaţă din el. Să remarcăm că există câte o componentă energetic- informaţională, fluidă, la fiecare dintre cele trei aspecte ale „duhului omului”. • La nivelul Duhului aceasta este intuiţia • La nivelul Sufletului vorbim de energia psihică, mentală, a voinţei, a credinţei. • La nivelul Suflării de viaţă este bioenergia noastră, obiect de studiu al tuturor terapiilor energetice. Neglijarea aspectelor energetic-informaţionale din constituţia omului a dus la incapacitatea noastră de a înţelege în mod adecvat fenomenele spirituale aşa numite parapsihologice. Practicanţii orientali care cultivă şi dezvoltă energetismul uman ating nişte performanţe spirituale, aşa numite puteri paranormale, uimitoare. Ne-am putea întreba dacă Adam, omul creat, avea astfel de puteri. Deşi personal am certitudinea acestui fapt, este destul 49

de greu de dovedit, deoarece Adam a avut o viaţă scurtă în Eden, şi ne-au rămas puţine informaţii despre ce s-a întâmplat acolo. Cert este că Dumnezeu i-a dat să lucreze şi să păzească o grădină care se întindea între patru râuri (Geneza 2). Nu-mi pot închipui cum ar putea cineva să lucreze o asemenea grădină, de dimensiunea, să zicem, a Transilvaniei, fără să-l doară spatele, şi cum ar putea să supravegheze şi să apere acest teritoriu de forţele lui Satan (că de altcineva nu avea de cine să păzească grădina în acea vreme), fără a poseda nişte puteri extraordinare. Cum să supraveghezi un asemenea teritoriu? Cum să te deplasezi rapid de la un capăt al altuia al grădinii pentru a vedea ce se întâmplă? Cum să te lupţi cu îngerii fără a avea tu însuţi puteri spirituale considerabile. De remarcat este şi faptul că Satan nici nu a încercat ceva cu forţa, a venit cu un şiretlic, aceasta părând să confirme recunoaşterea puterii lui Adam. Apoi, lui Adam i s-a cerut să dea nume tuturor animalelor, activitate care, din nou, solicită nişte capacităţi remarcabile. În ebraică numele defineşte identitatea celui ce îl poartă. De aceea Adam, pentru a da nume animalelor, trebuia să cunoască natura fiecărei creaturi în parte, or această cunoaştere a fost realizată intuitiv, pe baza capacităţilor sale. Porunca lui Dumnezeu „să stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” Geneza 1.28 ar fi de asemenea greu de realizat fără nişte aptitudini corespunzătoare. Încercaţi să vă închipuiţi că tocmai aţi fost selectat să domniţi peste împărăţia peştilor sau a păsărilor: cum aţi putea face asta? Watchman Nee argumentează convingător (2000) şi (2004) că Adam avea aceste puteri, iar acestea se aflau în sufletul lui, ca o componentă la dispoziţia voinţei sale. Pe acea vreme însă aceste puteri erau normale, nu paranormale. Ce s-a întâplat la „căderea” lui Adam. 50

În primul rând, s-a întâmplat ceea ce Dumnezeu a zis, şi anume că dacă Adam va mânca din fructul oprit, va muri. El nu a murit fizic, ci duhul lui a murit. „Moarte” în sens biblic nu înseamnă „extincţie” sau „anihilare”, ci „despărţire”. Duhul omului, care era racordat la Duhul Tatălui a fost deconectat de acesta, şi omul a rămas „în întuneric”, i s-a tăiat lumina. Duhul este încă acolo, viu în sens uman, dar despărţit de Tatăl. În acest duh a rămas legea morală a lui Dumnezeu, la care se face referire Romani 2.15, sub forma conştiinţei morale umane. Moartea duhului se manifestă printr-un „gol” care există în inima omului, şi pe care fiecare om care se analizează profund îl va descoperi. Lipsa valorilor şi scopurilor divine s-a transformat în nevoia omului după valori şi scopuri pentru a trăi, iar funcţia principală a duhului care era comuniunea cu Tatăl s-a pierdut, fiind substituită cu nevoia de a iubi şi a fi iubit, nevoia de comuniune cu oamenii. Însă, chiar atunci când aceste nevoi sunt împlinite, omul tot poate simţi în adâncul lui o nevoie nedefinită şi care nu poate fi împlinită decât de Dumnezeu însuşi. Duhul omului lucrează acum aşa cum calculatoarele funcţionează cu programele pe care le au, dar fără conexiune Internet: nu se pot up-data, nu au acces la noi versiuni, nu primesc informaţii de actualitate. (În ce priveşte comuniunea cu Tatăl nu avem o comparaţie pe măsură.) Astfel, după cădere, deci şi în zilele noastre, Duhul omului se exprimă prin: • Conştiinţa transcendenţei (a faptului că mai există „ceva” după moartea fizică) şi conştiinţa morală, ca rămăşiţe ale conştiinţei de Dumnezeu (Romani 2.15), nevoia de Scop, de Valoare şi de Semnificaţie a vieţii; nevoia de dedicare pentru un scop mai înalt decât sine, 51

nevoia de a face parte dintr-un destin mai mare decât propria viaţă. • Nevoia de a iubi şi a fi iubit; nevoia de comuniune cu oamenii. • Un rudiment de Intuiţie ca rămăşiţă a legăturii divine cu Tatăl. În al doilea rând, din cauză că „duhul a murit”, el nu mai putea constitui o sursă validă de Adevăr pentru luarea deciziilor de către suflet. Deoarece sufletul este un organ operaţional-decizional el are nevoie de cunoştinţă, de valori, alături de scopuri şi ţinte de urmat, în raport cu care să ia decizii. Prin urmare nevoile şi dorinţele trupului s-au substituit scopurilor şi valorilor lui Dumnezeu devenind criteriile pe baza cărora sufletul ia decizii. Omul, spune Biblia, a devenit „firesc” sau „carnal”. Cuvântul folosit pentru „carnal” sau „fire pământească” este sarx, care se traduce prin natură animală (de exemplu în Galateni 5.24). Cu alte cuvinte, ceea ce Biblia numeşte fire pământească este echivalent cu natură animală. Noi am căpătat prin cădere o nouă natură, natura animală, în locul naturii divine. Acest lucru poate fi constatat, fără a avea nevoie de mari demonstraţii, privind în jurul nostru la comportamentul uman. Biblia mai spune dealtfel chiar literal: ...acestea se întâmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sunt decât nişte dobitoace. Eclesiastul 3.18. Noi suntem astăzi foarte asemănători cu animalele, aşa cum afirmă dealtfel şi oamenii de ştiinţă. Criteriul pentru luarea deciziilor nu a mai fost Duhul Tatălui ci „principiul binelui şi răului” care a invadat sufletul odată cu consumarea fructului oprit. Omul a devenit propriul lui dumnezeu „cunoscând binele şi răul”(Geneza 3.22). Această „deplasare” privind sursa de informare în luarea deciziilor a perturbat funcţionarea noastră corectă. Principiul 52

plăcerii (sau fericirii) individuale a devenit elementul central al funcţionării omului, criteriul fundamental al deciziilor noastre. Omul condus de sufletul lui care „cunoaşte singur binele şi răul” se numeşte „om sufletesc”12. Noţiunile om firesc şi om sufletesc denotă acelaşi lucru, starea omului căzut, dar primul accentuează faptul că omul are o natură animală, iar celălalt subliniază faptul că deciziile se iau de catre suflet, independent de Dumnezeu. Acest mod de a lua decizii este caracterizat de Biblie astfel ...Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească (greceşte: sufletească.), drăcească. Iacov 3.15. Drăcească deoarece utilizează principiul „eu sunt dumnezeu şi pot stabili singur ce este bine şi ce e rău, ştiu ce am de făcut, eu decid”. Iată cum prezintă un autor esoteric aceeaşi realitate: „Corpul astral, corpul dorinţelor, este centrul personalităţii, căci de aici pleacă toate sugestiile, impulsurile ce ne influenţează negativ. Corpul astral ne oferă elanul necesar, iar corpul mental face combinaţiile şi aranjamentele ce oferă satisfacţie primului. Dorinţele noastre ne dictează comportamentul, iar intelectul, deşi le este superior, capabil să le oprească sau să li se impună, se pune în slujba lor. Acesta este adevărul. Priviţi, lumea întreagă îşi pune inteligenţa în slujba dorinţelor, poftelor şi pasiunilor. Toată instruirea, cunoştinţele, bogăţia culturală pe care omul le posedă sunt puse în slujba întunericului, a ciudăţeniilor venite „nu se ştie de unde”, a tenebrelor şi adâncimilor învolburate. Oamenii cei mai pricepuţi şi mai luminaţi sunt în slujba unor forţe şi impulsuri confuze. Iată tristul adevăr, şi dacă nu mă credeţi, nu aveţi decât să verificaţi.” (Aïvanhov, 2005, 30) 12 Traducerea corectă pentru 1 Corinteni 2.14 este „omul sufletesc” (psuchikos-gr) nu firesc. 53

În al treilea rând, s-a întâmplat ceva cu Adam, ceea ce Dumnezeu a numit „îmbrăcare cu haine de piele” (Geneza 3.21). La început omul a fost un „suflet viu”, acum, prin cădere, el a devenit „carne” (natură animală). Din acest motiv Dumnezeu a trebuit să limiteze marea putere a lui Adam, căci acesta ieşise din ascultarea de Duhul Tatălui. Watchman Nee afirmă: „Când Adam a căzut în grădina Edenului, puterea lui a fost imobilizată. El nu a pierdut complet această putere, ci a fost ascunsă înlăuntrul lui... rezultatul a fost că această capacitate primară pe care Adam a avut-o s-a transformat la urmaşii săi într-o putere „ascunsă”. Ea nu este pierdută ci este pur şi simplu legată „în carne” (Nee, 2000, 15). Aşa cum am văzut, din punct de vedere decizional omul a devenit deja „ca dumnezeu”, dar ce dumnezeu e acela care nu are putere? De aceea ... Lucrarea diavolului în aceste zile este de a răscoli sufletul omului ca să elibereze această putere dinlăuntrul său (Nee, 2000, 15). Nee numeşte această putere aflată sub controlul sufletului omenesc căzut ca fiind „puterea acunsă a sufletului”. Vom vedea că această putere, deşi ascunsă de către Dumnezeu, deoarece are de-a face chiar cu energia vitală a omului, fără de care acesta nu ar avea viaţă, ea nu a fost încătuşată într-un mod inpenetrabil, astfel ea poate fi accesată în anumite condiţii. Motivul pentru care am prezentat acest model13 este acela că fără o reprezentare adecvată a fiinţei noastre spirituale, nu putem explica şi înţelege în mod satisfăcător modul în care omul operează în spaţiul spiritual. 13 Nu trebuie să uităm că toate modelele teoretice exprimă într-un mod imperfect realitatea, dar fară aceste modele ne-ar fi extrem de dificil să o înţelegem. 54

Capitolul 4. Primul cer Luca 16:8 Căci fiii veacului acestuia, ..., sunt mai înţelepţi decât fiii luminii. Primul cer se referă la primul nivel spiritual, care este un nivel imanent, inerent fiinţei umane căzute. Acesta funcţionează la nivelul legilor spirituale. Oricine cunoaşte legile spirituale şi le aplică, ele funcţionează, indiferent dacă acea persoană crede sau nu în Dumnezeu. Sursa acestei spiritualităţi se află în creaţia omului spiritual. Faptul că Dumnezeu l-a făcut pe om „după chipul şi asemănarea Sa”, i-a conferit acestuia calităţi care ţin de natura Sa. Nu doar că Dumnezeu este duh şi prin urmare suntem şi noi fiinţe spirituale, ci, spre deosebire de alte fiinţe spirituale create, El ne-a dat ceva din Dumnezeirea Sa, ceea ce implică putere de creaţie. Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: sunteţi dumnezei?” Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, şi Scriptura nu poate fi desfiinţată,...” Ioan 10.34-35 Aceasta nu înseamnă că noi suntem „Dumnezei”, ci că am fost creaţi la origine în familia lui Dumnezeu, suntem „din neamul lui Dumnezeu”. Aşa cum am arătat anterior, orice om are, într-o anumită măsură, limitată prin cădere adamică, ceea ce numim „puteri paranormale”. Ca orice calitate umană, unii au aceste înzestrări într-o măsură mai mare, alţii într-o măsură mai mică. Istoric vorbind, odată cu dezvoltarea intelectului utilizarea 55

aptitudinilor spirituale s-a diminuat, şi prin neglijarea şi chiar ignorarea lor timp de secole acestea s-au atrofiat. În toate popoarele au rămas însă oameni care au continuat să folosească şi să-şi dezvolte aceste abilităţi, încercând să elibereze mai mult din puterea ascunsă a sufletului. Omul are o natură şi o putere spirituală chiar şi fără a deveni creştin, iar Satan îl împinge pe om să-şi „dezgroape” această forţă. Dumnezeu afirmă: Eu am zis: „sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Prea Înalt.” Psalmi 82.6 Această realitate conferă tuturor oamenilor anumite capacităţi spirituale numite astăzi supranaturale, paranormale, para- psihologice, chiar dacă parte din acestea sunt momentan, cum am văzut, „ascunse în carne”. Legea fundamentală care guvernează lumea spirituală este Legea Credinţei. Aceată Lege este definită, aşa cum am arătat, în Evrei 11.1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. „Credinţa” în sine nu înseamnă implicit credinţa în Dumnezeu, ci credinţa în legităţile realităţii spirituale. Credinţa poate fi uneori confundată cu ceea ce numim „convingeri” despre ceva; alteori poate fi confundată cu posibilitatea ipotetică a apariţiei unui eveniment, determinată de anumite semnalmente prevestitoare, ca în expresia „cred că mâine va ploua”. În limba română cu atât mai mult suntem supuşi greşelii, deoarece spunem „cred că” şi pentru lucruri ipotetice, care ar trebui mai degrabă compuse cu formula „presupun că”. Credinţa nu are de a face cu o afirmaţie probabilistic adevărată ca o urmare a funcţionării legilor naturale, ci este ceva ce are de a face cu lucrurile nevăzute, spirituale. 56

În Noul Testament manifestările supranaturale nu au toate de-a face cu activitatea lui Isus şi a apostolilor în vederea convertirii la creştinism, şi nici cu activitatea Diavolului de a împiedica aceste convertiri. Iată câteva exemple în care este vorba de manifestarea puterii spirituale, fără ca aceasta să aibă de a face cu o lucrare evanghelistică. • Isus şi Petru au umblat pe apă ... „Vino!” i-a zis Isus. Petru s-a coborît din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Matei 14.29 • Şi Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: Desrădăci- nează-te şi sădeşte-te în mare şi v-ar asculta.” Luca 17.6 • Isus a oprit furtuna, şi prin mustrarea Sa le-a sugerat ucenicilor că şi ei ar fi putut face asta „...El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat, şi s-a făcut o linişte mare. Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” Marcu 4.39 • „Din pricina puţinei voastre credinţe” le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici colo” şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă. Matei 17.20 • A văzut un smochin lângă drum, şi S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze, şi i-a zis: „De-acum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi pe dată smochinul s-a uscat. Matei 21.19 ...Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: „Ridică-te de aici, şi aruncă-te în mare” se va face. Matei 21.21 57

Acţiunile descrise în aceste versete nu au de a face cu lucrarea mântuitoare a lui Isus. Credinţa spirituală înseamnă încredere în lucrurile spirituale, nevăzute, şi, la un anumit nivel, nu Îl implică pe Dumnezeu. Isus a spus: „Tu zici: „Dacă poţi!”... Toate lucrurile sunt cu putinţă celui (oricui) care crede!” Marcu 9.23 O lege naturală (fizică sau spirituală) odată decretată de Dumnezeu, ea funcţionează autonom de Dumnezeu, chiar dacă, în Providenţa Sa, El supervizează toate lucrurile, şi poate interveni oricând. Legea gravitaţiei funcţionează fără ca Dumnezeu să se îngrijească permanent de manifestările ei. Legile propagării câmpului electromagnetic rămân neschimbate. La fel se întâmplă cu legile spirituale. Nu contează că eşti credincios sau ateu, creştin sau budist, islamic sau hindus, mozaic sau membru al unui trib african, indian sioux sau confucianist, legile spirituale funcţionează. Anumiţi oameni în vechime, iar acum adepţii New Age au descoperit şi au început să aplice aceste legi. Biblia spune „harul Lui ne este de ajuns” (2 Corinteni 12.9), dar Biserica, deşi conştientă de acest adevăr, ţine harul lui Dumnezeu în raft, lângă Biblie, iar nevoile oamenilor rămân neîmplinite. New Age-rii sunt mai înţelepţi. Ei arată cum se aplică principiile spirituale descoperite de ei în toate domeniile vieţii, de la grădinărit la dietă şi căsnicie, de la afaceri la vindecare; toate sunt explicate şi aplicate. Este noua literatură cunoscută sub numele de literatură pentru „dezvoltare personală şi succes”. Ei nu rămân la afirmaţia că aceste legi spirituale le sunt de ajuns, ci le practică şi îşi învaţă discipolii să le practice. În opoziţie cu aceştia, mulţi cercetători ai Bibliei (cărturarii) se concentrează asupra Cuvântului, care „se vede” şi nu asupra darurilor şi lucrărilor spirituale „care nu se văd”, dar tocmai despre acestea care nu se văd e vorba în credinţă. 58

Cărturarii tind să atribuie lucrării demonice toate manifestările spirituale. De aceea Isus a spus Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii. Luca 16.8 Trebuie să fim sinceri şi să admitem că în legătură cu existenţa unor concepte ca de exemplu chakre energetice, aură, meridiane energetice, Yin, Yang, acupunctură, bioenergie, nu avem argumente serioase să contestăm existenţa şi dinamica acestora, şi nici să le atribuim domeniului demonic. Istoria ne învaţă că stiinţa medicală s-a dezvoltat pornind de la practicile vrăjitoreşti, iar stiinţa farmaceutică îşi trage numele de la cuvântul „farmece” adică vrăji, dar nimeni nu le mai consideră azi demonice. Nu putem fi spirituali, duhovniceşti, şi în acelaşi timp să atribuim forţelor oculte toate manifestările spirituale, tot ce numim astăzi „paranormal”. Ideea este să acceptăm realitatea spirituală în complexitatea ei, nu să o negăm, şi să ne dezvoltăm capacitatea de discernământ spiritual. În principal există trei moduri de operare în primul nivel spiritual: • Operarea prin puterea cuvintelor • Operarea prin descătuşarea puterii ascunse a sufletului • Operarea bioenergetică Acestea funcţionează în cele mai multe cazuri combinate, nu singulare. 59

Puterea Cuvintelor Legea Atracţiei Fiind o fiinţă spirituală din naştere, omul are un spirit propriu, rezultat al creaţiei după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Prin acest spirit triunic omul are capacitatea de a se conecta şi a opera în lumea spirituală căzută. Proverbe 18.21 spune: moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele. Marea revelaţie a esoterismului zilelor noastre este descoperirea aşa-zisei „legi a atracţiei” în contextul în care, aşa cum am văzut, anumite interpretări ale descoperirilor fizicii cuantice par să îi confere credibilitate. Pe scurt ea afirmă că îţi poţi crea viitorul prin credinţă. Conform acestei Legi reţeta succesului este: Succes = Dorinţă vie + Credinţăn , ecuaţie în care Dorinţă vie = Imaginaţie +Vizualizare+Bucurie anticipativă+ Proclamaţie Cu alte cuvinte poţi obţine orice vrei, prin credinţă, dacă ţi-o doreşti suficient de mult. Aceasta necesită o dorinţă vie, aliată cu voinţă, nu o dorinţă pasivă de genul „mi-ar plăcea”,”mi-aş dori”. Pe lângă această dorinţă, trebuie să acţionezi în lumea spirituală având încredinţarea cu o credinţă la puterea „n” că vei obţine ce ţi-ai propus, imaginându-ţi, în meditaţie şi rugăciune, că ai obţinut deja acel lucru sau acel fapt, şi trăind virtual bucuria pe care o vei avea atunci. Important este şi faptul de a te înconjura cu poze sau simboluri ale visului tău pentru ca permanent să-ţi aminteşti de scopul propus, astfel ca mintea să-ţi fie preocupată continuu de 60

realizarea acestuia. „The Secret” (Secretul) de Rhonda Byrne, „Factorul de Atracţie” de Joe Vitale „Efectul Isaia”14 de Gregg Braden, „Legea Atracţiei, Învăţăturile lui Abraham”15 de Esther şi Jerry Hicks sunt câteva dintre cărţile tipărite în limba română care promovează acest concept. În timp ce cărţile „motivaţionale, de dezvoltare personală şi succes” din decenile trecute se bazau pe exploatarea teoriilor trebuinţelor umane, cele din zilele noastre sunt preponderent influenţate de această lege a atracţiei. Biblia confirmă faptul că gândurile şi cuvintele noastre au putere, descoperirea acestei legi nu este o contribuţie a esoteriştilor: • Blestemul rostit are putere: Acum sunteţi blestemaţi, şi nu veţi înceta să fiţi în robie. Iosua 9.23 Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi. Romani 12.14. Astfel putem înţelege de ce Dumnezeu ne spune „Să nu gândeşti rău împotriva aproapelui”, „Cine urăşte este un ucigaş”, „Să nu blestemaţi”. • Ideea că gândurile sunt o forţă, ca şi cuvintele, apare în Biblie. Omenirea de pe vremea lui Noe a fost pedepsită deoarece ...Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. Geneza 6.5 • Dorinţa produce efecte spirituale. Isus a spus ...Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. Matei 5.28 • Dumnezeu spune ...Eu pedepsesc faptele şi gândurile lor! Isaia 66.18 14 Cartea n-are nimic de-a face cu Isaia profetul, titlul vrea să creeze confuzie 15 La fel, deşi se foloseşte de numele lui Avraam (Abraham), cartea n-are nimic de-a face cu acesta, titlul vrea să creeze confuzie 61

• Emoţiile produc efecte spirituale, de aceea Dumnezeu le pedepseşte... Dar Eu vă spun că ori şi cine se mânie pe fratele său, va cădea sub pedeapsa judecăţii. Matei 5.22 Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; 1 Ioan 3.15 • Cunoastem şi vorba „ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se întâmple”. Datorită faptului că această Lege spirituală a credinţei, supranumită Legea Atracţiei chiar funcţionează, New Age-rii susţin că Omul este dumnezeu, deoarece poate el însuşi crea realitatea, viitorul. Aşa cum arătam anterior, ei parţial au dreptate: omul face parte din familia lui Dumnezeu, fără a fi însă la fel ca Dumnezeu! Ei întrec măsura în momentul în care, afirmând că omul însuşi este adevăratul dumnezeu, calcă pe urmele Satanei care spunea „voi fi ca Cel Prea Înalt.” Isaia 14.13. Hula lor s-a ridicat până acolo încât au afirmat că Omul este adevăratul dumnezeu şi l-a creat pe Dumnezeu după chipul şi asemănarea lui. Gândirea pozitivă este o versiune inferioară a aceleiaşi Legii a Atracţiei, deoarece ea nu creează viitorul. Ea afirmă doar că printr-o atitudine pozitivă a minţii vom atrage spre noi binele şi succesul. Mai degrabă aceasta ar fi trebuit numită legea atracţiei. Superstiţia face şi ea parte din aceeaşi categorie a primului nivel. Superstiţia funcţionează pentru cel care crede în ea. Atât timp cât crezi cu adevărat ceva, cu o credinţă „cât un bob de muştar”, acel lucru funcţionează. La fel, ritualurile au efect pentru cei care cred în ele, pentru cei care le acordă putere şi semnificaţie. A asculta şi a-i crede pe astrologi înseamnă a-ţi aduce contribuţia prin puterea credinţei tale la realizarea planurilor Celui Rău, care altfel nu ar avea putere asupra ta; înseamnă a participa la propria ta distrugere. 62

Efectul „Pygmalion” cunoscut în psihologie sub numele de „profeţia care se autoîndeplineşte”, se referă la aplicarea acestei legi spirituale în destinul uman. Acest efect se manifestă prin faptul că, dacă rostim anumite afirmaţii în mod repetat la adresa unei persoane, acele afirmaţii au tendinţa să devină realitate. Cu alte cuvinte dacă părinţii spun în mod repetat copilului „nu eşti bun de nimic” acesta va ajunge să nu fie bun de nimic; dacă rostim asupra noastră cuvinte ca „nu voi reuşi”, vom avea eşecuri. Am putea să considerăm cele de mai sus o formă inferioară a blestemului. În acelaşi timp un copil cu aptitudini mai modeste, dar care este mereu încurajat, lăudat, asupra căruia se rostesc cuvinte de succes „sunt sigur că poţi s-o faci”, „am încredere în tine”, va ajunge să aibă un succes superior altor copii care au pornit de la nişte baze genetice, sociale, materiale superioare. Asta seamănă cu o formă a „gândirii pozitive”, sau „atitudinii pozitive”. Acelaşi efect funcţionează în cazul persoanelor care merg la vrăjitor, ghicitor etc. Acesta prevesteşte ceva, omul acordându- i autoritate crede, iar credinţa lui face ca lucrurile chiar să se întâmple. Căci Isus a răspuns...Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” Marcu 9:23 Vindecările sunt unele dintre cele mai răspândite dintre manifestările puterii spirituale. Braden, (2004, 89-90) face o relatare a unei şedinţe de vindecare care, după afirmaţiile lui, a şi fost înregistrată video. Acţiunea se desfăşoară la o clinică numită „Spitalul fără tratamente medicale” din Qinhuangdao din China. O pacientă este întinsă pe un pat, neanesteziată. Un ecograf aflat în funcţiune, vizualizează pe toată durata şedinţei imaginea vezicii sale urinare. La începutul şedinţei se poate observa existenţa unei tumori canceroase cu un diametru de 7,5 cm. Trei „terapeuţi” aflaţi alături de pacientă îşi încep „tratamentul”, care nu constă în altceva decât în plimbarea mâinilor deasupra abdomenului femeii împreună cu rostirea repetată a aceloraşi două cuvinte. Imaginea ecografică în timp 63

real arată cum, în mai puţin de trei minute, acea tumoare se diminuează şi practic „se topeşte”. Femeia este vindecată. Cu siguranţă sunteţi curioşi să aflaţi care sunt cele două cuvinte „magice” rostite de terapeuţi. Ei bine, aceste cuvinte, într-o traducere aproximativă, cum se exprimă Braden, erau „deja terminat” (deja dispărut). Nu erau cuvinte magice ci cuvinte rostite în credinţă. La o analiză mai atentă vom observa că în acest proces de vindecare s-a uzat, în fapt de toate resursele energetice din primul cer, atât puterea cuvintelor, cât şi bioenergie şi putere psihică. Descătuşarea puterii ascunse a sufletului Am arătat anterior de unde provine această putere ascunsă a sufletului. Cercetările parapsihologice, începând cu Franz Anton Mesmer la 1778, încearcă să dea o faţă ştiinţifică acestor preocupări de eliberare a puterii sufleteşti, preocupări care, dealtfel, există din vechime în forma lor esoterică la popoarele orientale. S-a spus că mesmerismul „este stânca din care s-au cioplit toate ştiinţele mentale” 16. O listă a descoperirilor ce au urmat descoperirii de catre Mesmer a „magnetismului animal” ne arată cât de uimitor a avansat mişcarea odată ce omul a găsit „cheia”. În 1784 un discipol al lui Mesmer a descoperit clarviziunea ca rezultat al somnului mesmeric, şi din întâmplare a dat peste citirea gândului. A urmat apoi o descoperire numită statuvolism - referindu-se la o stare deosebită produsă de voinţă, în care subiectul poate să-şi îndrepte gândul la orice distanţă, să vadă, să audă, să miroase, şi să guste ce se întâmplă acolo. Apoi a urmat descoperirea numită patetism prin care mintea putea refuza conştienţa durerii şi putea vindeca boli. Telepatia, hipnotismul, 16 Jessie Penn-Lewis, Suflet şi duh, citată de Nee, (2000, 20) 64

psihometria şi nenumărate descoperiri au urmat odată cu trecerea anilor. Psihometria mesmerică se deosebeşte de conceptul psihologic actual cu acelaşi nume, însemnând descoperirea faptului că mintea persoanei sensibile psihometric poate citi trecutul ca într-o carte deschisă. Satan se află în spatele tuturor acestor cercetări. El încearcă să ajute oamenii să descătuşeze această putere ascunsă pentru a-şi realiza scopul său, acela de a-şi împlini promisiunea pe care a făcut-o omului „veţi fi ca Dumnezeu”. Devenind capabili să facă minuni, oamenii se vor considera ei înşişi dumnezei şi nu-i vor aduce închinare lui Dumnezeu ci lor înşişi. Au început să apară cărţi şi chiar tratate de psihologie care afirmă că „fiinţele umane sunt dumnezei, numai că dumnezeul este întemniţat înăuntrul nostru. Prin eliberarea sa, toţi devenim dumnezei” (Nee, 2000, 21) Practicile ascetice ale budiştilor, tehnicile de respiraţie, meditaţia, concentrarea, şi alte practici similare, toate au scopul de a supune „carnea”, trupul. Prin astfel de tehnici puterea sufletului este eliberată. „Ceea ce fac cu toţii nu este altceva decât aducerea gândului confuz, rătăcitor al omului, emoţiile schimbătoare şi voinţa slabă la un punct de „linişte”, unde carnea este complet supusă, făcând astfel posibilă eliberarea puterii ascunse a sufletului.” (Nee, 2000, 23). Manifestările puterii17 sunt ieşirea sufletului din trup, capacitatea de a atinge lucruri la distanţă, citirea gândurilor, îmblânzirea fiarelor, controlul asupra focului, capacitatea de a apărea de la distanţă prietenilor săi în trup spiritual în aceeaşi înfăţişare cu a celui de carne, pot crea din atmosfera înconjurătoare înfăţişarea oricărui obiect fizic sau pot face ca obiectele să vină la ei. Odată cu eliberarea puterii ascunse se eliberează şi capacităţile para- psihologice de percepţie extrasenzorială. 17 Wild Pember, Dinamici spirituale, citat de Nee, (2000,24) 65

Noi toţi avem din naştere un anumit nivel de putere sufletească (putere psihică, putere mentală), chiar fără a practica discipline orientale. Fiecare dintre noi are un anumit nivel, diferit de al celorlalţi, tot aşa cum avem aptitudini diferite. Probabil cunoaşteţi persoane din care simţiţi că emană o anumită putere psihică pe care o folosesc în special pentru dominarea şi controlul celorlalţi. Mai sunt unii care au un fel de „charismă socială”, alţii care au o deosebită abilitate de a ne „aburi”, de a ne „duce cu zăhărelul” acolo unde vor ei, sau persoane cu o deosebită putere de seducţie. În toate aceste lucruri vorbim despre daruri naturale, nu despre cei care pot face aceleaşi lucruri în urma unei pregătiri speciale. Pur şi simplu în prezenţa acestor oameni simţi o autoritate care emană din ei, sau o putere de atracţie, de convingere, sau de seducţie etc. Aceasta este o putere sufletească, de natură spirituală. Premoniţia. La acest nivel spiritual putem avea revelaţii despre viitor, în stare de veghe. Sunt acele numite presentimente legate de un eveniment care ar urma să aibă loc, şi în care suntem implicaţi noi sau persoane apropiate nouă. În mod natural nu este un proces pe care îl putem controla, dar persoanele care si-au eliberat puterea sufletească devin clarvăzători, aşa cum au arătat mesmeriştii, astfel, cel puţin parţial această putere intră sub controlul uman. Visele profetice sunt tot o manifestare a acestui nivel. Aproape orice persoană a avut experienţe personale sau cunoaşte pe cineva apropiat care a avut vise profetice. Conform psihologilor visul este „o stare modificată de conştiinţă”. Aceştia afirmă ca în vis creierul nostru reorganizează şi prelucrează în mod inconştient informaţia. În mod similar Biblia afirmă că... visurile se nasc din mulţimea grijilor Eclesiastul 5.3. Pe de altă parte tot Biblia afirmă că Dumnezeu 66

vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul; dar omul nu ia seama. El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui, ca să abată pe om de la rău, şi să-l ferească de mândrie, ca să- i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile săbiei. Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele. Iov 33.14 Visele profetice nu sunt doar apanajul profeţilor evrei, ci sunt experienţe comune tuturor oamenilor, cum spunea Iov. Trebuie să înţelegem că Dumnezeu face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” Matei 5.45 Până în momentul Judecăţii, El continuă să ne iubească pe toţi. Visul este una din puţinele căi de comunicare cu Dumnezeu care este accesibilă oricărui om. Regi păgâni ca Abimelec, Cir, Nebucadneţar, Faraonul Egiptului ca şi paharnicul şi pitarul său, au avut vise profetice, fără a face parte din „poporul ales”. Dacă visele sunt simbolice, trebuie să găsiţi singuri cheia. Visele pot fi inspirate şi de demoni. De exemplu poate apărea imaginea unei persoane apropiate, dragi, decedate, care spune „nu te întrista, mi-e bine, ne vom întâlni din nou când vei veni şi tu aici”. Fie în vis, fie prin spiritism aceste mesaje de la morţi sunt false. Sunt demoni care mint pentru ca omul să creadă că, indiferent cum îşi trăieşte viaţa, după moarte va ajunge într-un loc „bun”. Bine, veţi spune, dacă visele pot proveni fie din grijile noastre zilnice, fie de la Dumnezeu, fie de la Diavol, de unde să ştim noi care, de unde, sunt? Păi tocmai asta e, că nu ştim. În general visele naturale pot fi deosebite de cele spirituale, profetice, deoarece noi fiind fiinţe spirituale, duhul nostru „simte” deosebirea. Dar în privinţa sursei celor spirituale, 67

Dumnezeu sau Diavol, nu putem şti decât dacă avem discernământ spiritual, iar acesta se obţine exclusiv prin dependenţa de Dumnezeu, realizată printr-un legământ. (vezi detalii despre legământ în Ardelean, 2009) Bioenergia Terapiile prin bioenergie, acupunctura, presopunctura, electropunctura, Reiki, terapiile cu cristale, masajul thailandez, Shiatsu etc. se bazează pe legile care guvernează circulaţia energiei vitale prin meridianele energetice ale corpului. Pentru unele practicantul nu are nevoie de o putere specială (acupunctura), pentru altele aceasta este esenţială (bioenergetica). Aceste terapii sunt, în general, destul de bine cunoscute, de aceea nu intru în detalii. Aura reprezintă „învelişul energetic al corpului uman în plan subtil”; este manifestarea spiritului triunic pe diferitele lui frecvenţe. Astăzi există aparate, asemănătoare unor aparate de raze-X sau tomografe, care pot evidenţia şi fotografia aceste câmpuri, astfel încât realitatea lor nu mai este un mit, ci o certitudine. Mărimea acestui câmp energetic este proporţional cu puterea sufletească a persoanei. Aivanhov afirmă că, prin eliberarea puterii sufleteşti, ...marii Maeştri sunt capabili să-şi mărească aura pentru a putea cuprinde o întreagă regiune sub protecţia lor şi să penetreze în acelaşi timp aura tuturor oamenilor ce locuiesc în acea regiune pentru a le insufla o viaţă nouă. Ei nu au altă dorinţă sau scop decât de a-şi lărgi 68

aura pentru a se întinde şi a prinde sub aripile lor, cum se spune, un număr cât mai mare de creaturi. Iată idealul lor!18 Cu alte cuvinte aceşti maeştrii vor să devină dumnezei, stăpânind asupra oamenilor şi controlându-le voinţa. Vedem cum aura maestrului penetrează aura oamenilor şi le insuflă o viaţă după voinţa acestuia. Similar, aura terapeutului o penetrează pe cea a clientului, şi prin această influenţă el poate opera în spaţiul spiritual; prin aceasta într-un anumit sens el îl „posedă” pe client. Pericolele primului cer spiritual Întrebarea care se pune în legătură cu aceste terapii şi practici este aceea dacă un creştin poate apela la ele. Răspunsul nu este simplu. Terapiile bioenergetice, aparent nu au nimic rău în sine. Ele influenţează curgerea energiilor prin organism. Acţiunea are loc la nivel subtil, energetic, cu acordul clientului, de aceea acesta nu o percepe ca pe o agresiune, dar practic terapeutul intră în sufletul lui şi îl controlează, şi îi transferă energie din propriul câmp printr-un fel de „perfuzie spirituală”. Terapeuţii susţin că enegia nu e de la ei ci din cosmos, ei sunt doar nişte canale, şi lucrul acesta este într-o măsură adevărat, dar trecând prin ei, această energie se impregnează de fiinţa lor, tot aşa cum hrana pe care o mâncăm, după prelucrare şi asimilare devine parte din noi, devine trupul nostru. Sufletele interferează, terapeutul invadează intimitatea lăuntrică a clientului, are loc un fel de invazie spirituală. Aşa cum o operaţie chirurgicală este o invazie asupra trupului, operarea bioenergetică este o invazie asupra sufletului. Problema care se 18 Sursa: Centri şi corpuri subtile, de Omraam Mikhael Aivanhov 69

pune este câtă încredere avem în terapeut, deoarece sufletul e mult mai preţios decât trupul, iar intervenţia spirituală poate deveni viol spiritual. Isus a spus ...este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei, Marcu 9.47, cu alte cuvinte mai bine cu trupul bolnav şi cu sufletul sănătos, decât invers. Principial cred pot exista practicanţi creştini de acupunctură, presopunctură, masaj thay, shiatsu, meloterapie etc, dar aceştia trebuie să aibă un discernământ spiritual şi o maturiate spirituală deosebită pentru a opera în acest domeniu. Chirurgia spirituală e mai delicată şi mai dificilă decât operarea pe cord deschis sau neurochirurgia. Pe de altă parte, de ce ar practica creştinii discipline spirituale din primul cer, când ei au la dispoziţie resursele spirituale din cerul al Treilea? Problema se pune în legătură cu practicanţii necreştini ai acestor arte spirituale. Ei sunt de obicei şi practicanţi ai unor activităţi din „al doilea cer”, care este sfera de acţiune a lumii demonice. Din acest motiv, prin atingere, transmitere de energie, şi celelalte tehnici, dincolo de vindecare pacientul se contaminează spiritual, şi intră sub o puternică autoritate demonică. Ce putem afirma despre medicii care practică, de pildă, presopunctura, acupunctura sau utilizează elemente din tai-chi sau masaj thailandez în sedinţele de recuperare kineto- terapeutică? Nu putem afirma nimic; aşa cum am arătat, depinde dacă acel medic este sau nu implicat şi în alte activităţi spirituale, de ordinul doi, sau practică aceste discipline exclusiv ca parte a profesiunii medicale; sau dacă nu cumva este el însuşi contaminat spiritual chiar fără a fi conştient de acest lucru, şi multe altele. În orice caz, apelarea la aceste modalităţi terapeutice implică nişte riscuri extraordinare, mult, mult mai mari decât 70

oamenii îşi dau seama. Fără o educaţie spirituală adecvată nu putem conştientiza pericolele la care ne expunem. Aşa cum spuneam o asemenea intervenţie este echivalentă, în plan spiritual, unei operaţii pe cord deschis în plan fizic. Practicile care apelează la „puterea sufletească” A apela la utilizarea unor forţe pe care Dumnezeu a intenţionat să le ţină „ascunse” nu pare a fi o idee bună. Cu toate acestea practicarea postului, rugăciunii şi înfrânărilor, atât de către necreştini cât şi de către creştini, va conduce inevitabil spre eliberarea acestor puteri în ei. Cum ne putem atunci raporta la această realitate? Am putea face o paralelă cu ceea ce Biblia spune referitor la dragostea naturală ...Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea. Cântarea Cântărilor 8.4. Puterea sufletească este bună dacă este gestionată şi utilizată conform prescripţiilor. Nu căutaţi în mod explicit să eliberaţi această putere. Dacă Dumnezeu a crezut de cuviinţă să o ascundă, nu trebuie ca noi să căutăm s-o eliberam. În măsura în care aceasta este înnăscută, sau se eliberează în mod spontan, sau a fost eliberată înainte ca noi să devenim creştini, ea trebuie folosită cu grijă şi responsabilitate. Consider că în legătură cu utilizarea puterii sufletului există două prescripţii majore: 1. Dumnezeu a dat autoritate omului să supună natura, inclusiv animalele, dar nu oamenii. Suntem chemaţi să stăpânim peste natură, fiarele câmpului, peştii mării şi păsările cerului (Geneza1.28). Putem vedea cum Isus a dat exemplu personal prin faptă şi cuvânt în această direcţie: a umblat pe 71

apă, a liniştit furtuna, a uscat smochinul, a transformat apa în vin, a exemplificat puterea credinţei spunând că vom putea mişca munţii sau vom sădi dudul în mare. In schimb, atunci când a fost oprit să treacă printr-un sat, El nu a făcut apel la puterea Lui pentru a forţa acest lucru.(Luca 9.51-56). Isus nu a manipulat oamenii. Niciodată nu şi-a folosit puterea pentru a determina oamenii să creadă în El, să se întoacă la Dumnezeu, sau să se supună Lui. El chiar a permis ca, în unele localităţi, El însuşi să nu poată face minuni din pricina necredinţei oamenilor, prin faptul că nu a influenţat această credinţă. Trebuie să ne cercetăm permanent pe noi înşine dacă nu încercăm să-i dominăm pe alţii, să-i controlăm, dacă nu cumva dorim să-i facem dependenţi de noi, dacă nu căutăm să-i manipulăm, să ne impunem părerea sau să facem bine altora cu forţa. Toate acestea degajă din noi o putere spirituală care aduce presiune asupra psihicului acelor oameni. 2. Puterea sufletească este la îndemâna omului, şi ea poate fi folosită şi în legătură cu oamenii, atât pentru vindecarea acestora cât şi, din nefericire, pentru controlul, manipularea şi deci înrobirea lor. Marele pericol este ca această putere să fie folosită în nesupunere faţă de Dumnezeu. Fără călăuzirea Duhului Sfânt ne supunem riscului de a face fapte bune, semne şi minuni „de capul nostru”. Natura noastră animală poate confisca această putere, şi poate realiza lucruri mari „în numele lui Isus”, fără acordul lui Isus ca cei din Matei 7.21-23, cărora Isus le-a spus...Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” 72

Din nefericire avem destule exemple practice în care această putere este utilizată greşit. Există foarte multe biserici în care predicarea se face cu putere sufletească, există evanghelişti care lucrează cu putere sufletească, psihică, există presbiteri şi pastori, respectiv preoţi, care sunt numiţi prin autoritate sufletească, există biserici a căror conducere este bazată pe autoritate şi control psihic, există profeţii sufleteşti în adunare, există consiliere pastorală realizată sufleteşte, există imitări sufleteşti ale darurilor spirituale, există cărţi creştine scrise sufleteşte, există vindecări, semne şi minuni, lucrări de asistenţă socială şi o mulţime de alte activităţi realizate în biserică prin puteri psihice, sufleteşti, drăceşti, pe care Dumnezeu niciodată nu le-a iniţiat, există o întreagă cultură pseudocreştină, sufletească. Neînţelegerea modului în care operează lumea spirituală, a cărei parte suntem, a dus la asemenea confuzii. Biblia spune... Îi plac Domnului mai mult arderile-de- tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea ( în alte traduceri „voinţa proprie”) este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimii. Samuel 15.22-23. De aceea, cu toate că această putere ne stă, într-o anumită măsură, la dispoziţie, ea trebuie folosită exclusiv în dependenţă de Dumnezeu. Watchman Nee (2000, 38) este mult mai categoric, considerând că, pentru a elimina orice risc de utilizare greşită, în nici un caz, sub nici o formă şi sub nici un motiv această putere nu trebuie folosită de creştini. El dă exemplul lui Evan Roberts, instrument al lui Dumnezeu în trezirea din Ţara 73

Galilor din 1904-1905, care i-a cerut Domnului să-i lege puterea sufletului pentru a putea opri tot ce venea din eu-l lui. Concluzii Aşa cum am arătat, practicarea disciplinelor spirituale de ordinul întâi, sau solicitarea serviciilor unor astfel de practicieni, este plină de pericole. Scopul acestui capitol este acela de a explica prevenienţa puterilor manifestate de unele persoane, şi nu de a recomanda dezvoltarea unor asemenea abilitaţi, sau de a sugera recurgerea la serviciile unor persoane care posedă aceste puteri. Prezentarea are în acelaşi timp rolul de a ne ajuta să nu- i judecăm pe alţii, păstrând o perspectivă corectă asupra fenomenului spiritual în ansamblul său, pe nivele. Am putea spune despre nivelul întîi că nu este rău în sine, ci depinde de cine şi în ce fel îl aplică. Creştinii, aşa cum vom vedea, trebuie să practice disciplinele spirituale din cerul al treilea. Atenţie! Cei care vor să-şi dezvolte aceste puteri ascunse se confruntă cu pericolul accederii involuntare în cel de al doilea cer. Prin dezvoltarea progresivă a abilităţilor din primul nivel, şi operarea în primul cer, la un moment dat ei pot întâlni o entitate. Acesta este momentul în care, pe nesimţite, au pătruns în cel de al doilea cer. 74

Capitolul 5. Al doilea cer În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei. Faptele Apostolilor 8.9 G.H. Pember, arăta că există două metode prin care omul poate dobândi putere şi cunoştinţe neîngăduite (citat de Nee, 2000, 22): Prima constă în aducerea trupului sub controlul propriului suflet, astfel încât sufletul să se poată manifesta liber. Această cale este posibilă doar pentru câţiva, şi se realizează printr-o lungă şi severă perioadă de instruire, şi are ca ţintă înlăturarea tuturor barierelor trupului până la subordonare totală, şi cultivarea unei indiferenţe desăvârşite faţă de toate plăcerile, durerile şi emoţiile acestei vieţi. Aceasta se realizează la primul nivel, aşa cum am văzut. Cea de a doua metodă este aceea a unei supuneri pasive controlului unor fiinţe inteligente exterioare, ceea ce eu denumesc practicarea puterilor din al doilea cer. Al doilea cer, al doilea nivel spiritual, se caracterizează prin prezenţa entităţilor spirituale; este un nivel al îngerilor căzuţi. Localizarea spaţială actuală se extinde la nivelul întregului cosmos. În momentul în care Adam a ascultat de Satan muşcând din fructul oprit, acesta a devenit robul Diavolului împreună cu toate proprietăţile sale. De atunci Satan a devenit stăpânitorul lumii acesteia (Kosmos-gr), poziţie pe care Isus i-a recunoscut-o. Ioan 14.30 75

În epistola către Efeseni 6.12 ni se spune că avem de luptat împotriva căpeteniilor şi stăpânirilor din locurile cereşti. Aşadar vedem că Satan îşi are statul major în cosmos, iar aceste „căpetenii şi stăpâniri” sunt locotenenţii săi. Puterile îngereşti sunt incomparabil mai mari decât cele ale omului căzut, dar prin închinarea la Satan şi colaborarea cu demonii acestuia, omul poate avea parte de aceste puteri. În momentul în care cineva practică acest nivel spiritual, sau apelează pentru orice fel de ajutor la un astfel de practician, el se îndatorează, cu sau fără voia lui, Diavolului. O întrebare care s-ar putea pune este aceea dacă cei care practică discipline spirituale de nivelul al doilea au un legământ explicit cu Satan. Răspunsul este „nu neapărat”. Aceşti practicieni, prin simplul fapt că au intrat într-o relaţie cu demonii şi colaborează cu aceştia pentru a utiliza resurse din cerul Diavolului, sunt deja îndatoraţi acestuia, nu trebuie să aibă un legământ explicit. Acelora care fac un astfel de legământ li se acordă forţe incomparabil mai mari decât celorlalţi, ei sunt aşa-numiţii satanişti. Marea majoritate a esoteriştilor se mulţumesc să colaboreze cu unul sau mai mulţi demoni, care le apar fie ca „îngeri buni”, fie ca spirite ale morţilor, entităţi „extraterestre” sau ghizi spirituali. Prin apelarea la esoterism omul caută soluţii imediate, caută plăcere fară restricţii, putere fără responsabilitate şi prosperitate fără efort; el caută independenţă de Dumnezeu. Astfel omul... întrece măsura şi se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui! Habacuc 1.11 Să comentăm câteva discipline esoterice: 76

Spiritismul sau „întrebarea morţilor” înseamnă comunicare cu lumea demonică. Faptul că spiritele anumitor morţi „plutesc între cele două lumi”, sau că spiritele celor morţi, dacă au trecut dincolo pot fi chemate, sunt „poveşti vânătoreşti”. Dacă ar fi fost posibil, bogatul din Luca 16.27-28 ar fi mers personal să-şi avertizeze rudele de pericol. Spiritele „celor morţi” nu sunt altceva decât duhuri de casă, pe care le- am definit la Capitolul 2. Practicarea spiritismului, chiar în glumă, te îndatorează faţă de lumea demonică. Planşeta OUIJA este o placă spiritistă prezentată în zilele noastre ca un joc de societate. Channeling-ul este o formă modernă, „ştiinţifizată” dacă putem spune aşa, de spiritism, în care un „ghid spiritual” ne apare şi ne conduce în drumul nostru spre „Eu-l superior”. Acest ghid este, evident, un demon. Vrăjitoria este definită de Aleister Crowley, cel mai mare vrăjitor al epocii moderne, ca fiind arta de a determina schimbări după voinţă, este abilitatea de a supune universul voinţei omului. Astfel omul poate să-şi controleze viaţa, pe a sa şi pe a altora, să rostească blesteme, şi să-l controleze pe însuşi Dumnezeu-Forţa-Univers. Unele dicţionare definesc vrăjitoria ca pătrunderea în lumea spiritelor pentru a dobândi puterea de a-ţi impune voinţa proprie. Vrăjitoria este astăzi prezentată ca ceva natural, ca o colaborare cu spiritele naturii, şi prin urmare nu ar putea fi ceva rău. Au apărut tot mai multe cărţi pentru copii cu acest subiect, în care, într-un mod aparent nevinovat, copiii sunt îndemnaţi să rostească diferite descântece şi rugăciuni la adresa spiritelor naturii. Aşa cum am arătat, cuvintele noastre au putere şi semnificaţie în spaţiul spiritual. Prin rostirea acestor cuvinte copiii, fără voia lor, intră sub autoritate demonică. O vrăjitoare convertită la creştinism descria, într-un documentar, cum acei care îi cereau ajutorul intrau din acel 77

moment sub controlul ei. Ea putea să le provoace oricând anumite simptome care să-i determine să revină la ea pentru rezolvare. Recurgerea la serviciile vrăjitorilor aduc omul sub autoritate demonică. Magia e ceva diferit de vrăjitorie. Magicienii sunt nişte „tehnocraţi” gnostici. Cu alte cuvinte, ei pretind că nu relaţionează cu entităţi şi consideră că magia este o „ştiinţă ocultă 19”. Ei susţin că pentru magie nu ai nevoie nici de „credinţă”, nici de „entităţi”, ci dacă eşti un „iniţiat” şi execuţi corect un ritual sau un descântec acestea va funcţiona automat. Ei fac o diferenţă între magia de spectacol şi magia adevărată rituală, ceremonială, pe care o numesc Magie K. Meditaţia nu este ce se înţelege în mod curent, ca fiind analiza unei idei intelectuale, nu înseamnă a te gândi profund la ceva. Meditaţia esoterică nu are un conţinut intelectual. Ea are mai degrabă rolul de a-ţi goli capul de orice gând! Există mai multe forme de meditaţie, la diferite nivele spirituale şi nu toate sunt la fel. Totuşi, pentru a avea o idee despre ce înseamnă meditaţia esoterică, ea poate fi descrisă prin capacitatea de a-ţi conştientiza propria conştiinţă şi a o deplasa în mod conştient în trupul tău, iar apoi în afara acestuia, şi de a percepe cu ajutorul ei la început diferite senzaţii, apoi informaţii, apoi în etapa următoare de a conduce propriile intenţii, dorinţe, voinţa în locul în care conştiiţa se deplasează. Meditaţia esoterică, într-o anumită secvenţă a ei, este o stare fără gânduri, iar în această stare pasivă, omul se face în mod voit accesibil demonilor, aşa cum spunea Pember. După atingerea unui anumit nivel de consacrare, apar inevitabil ”ghizii spirituali”. 19 Ocult – practici spirituale ascunse, accesibile doar iniţiaţilor. 78

Contactele cu „îngeri”, sfătuirile şi vindecările cu aceştia, intră în categoria diciplinelor spirituale de nivel doi. Aceşti îngeri20 sunt demoni care se dau drept îngerul Gabriel, sau Mihail, sau se prezintă ca ghidul spiritual personal. Am auzit practicanţi afirmând că au atins nivelul spiritual în care stau de vorbă cu propriul înger păzitor. Noi avem (cel puţin) doi îngeri „păzitori”, unul trimis de Dumnezeu, altul trimis de Satan. Problema e cu care stăm de vorbă. Să nu ne amăgim crezând că demonii sunt urâţi, cu coadă şi copite. Nici vorbă. Ei iau de obicei o înfăţişare cât se poate de atrăgătoare. Practic nu poţi deosebi după înfăţişare sau amabilitate îngerii lui Dumnezeu de cei ai lui Satan. Situaţia cu îngerii lui Dumnezeu este următoarea. Ei sunt „mesageri”, asta înseamnă „înger”. Ei fie aduc un mesaj, o încurajare sau îndeplinesc o slujire (ca în cazul lui Ilie, Maria, Zaharia, sau Isus), şi în acest caz se fac vizibili destinatarului, fie au de indeplinit o misiune de salvare, protecţie, sau orice altă misiune, caz în care îşi fac datoria fără a se face vizibili. Ei sunt supuşi lui Dumnezeu şi nu ascultă de altcineva. De aici tragem concluzia că îngerii nu vin dacă îi chemăm şi nu ne ascultă dacă îi rugăm. Dacă ai chemat un înger şi a venit este foarte probabil că este un sol al Satanei, chiar dacă se prezintă ca un „ înger de lumină”. Nu chemaţi şi nu vă rugaţi la îngeri, la entităţi. Dacă nu-i trimite Dumnezeu personal să devină vizibili, ceea ce se întâmplă în cazuri extrem de rare, ei sunt cu singuranţă demoni. Repet, îngerii nu vin chemaţi, doar trimişi; cei care vin chemaţi sunt cel mai probabil demoni. Pe de altă parte, nu orice înger care vine nechemat este de la Dumnezeu, de aceea lucrurile se 20 Unii susţin că îngerii căzuţi sunt acelaşi lucru cu duhurile rele, alţii susţin că sunt entităţi de tipuri şi provenienţe diferite. Fără a intra în detalii, pentru moment este suficient să reţinem că atât îngerii căzuţi cât şi duhurile rele fac parte din armata întunericului, şi îi numim aici cu acelaşi cuvânt, demoni. 79

complică. Fără Duhul lui Dumnezeu în noi, nu putem deosebi duhurile! Există persoane care au capacităţi extrasenzoriale şi pot percepe în mod natural entităţi. Acestor persoane le spun: Nu intraţi în legătură cu entităţile, nu comunicaţi cu ele, nu ascultaţi de ele, şi să nu aveţi nici un fel de raporturi cu ele. Cel mai bun lucru pe care puteţi să-l faceţi, şi care e singura voastră protecţie, este acela de a vă da viaţa lui Hristos. Doar El poate avea grijă de viaţa voastră. Faceţi un legământ cu El. Există de asemenea oameni ai lui Dumnezeu care „sub ungere” îi văd pe aceşti demoni. Singurul model de comunicare a acestora cu demonii menţionat în Biblie este „ieşi afară” şi variaţiuni pe aceeaşi temă. Dacă sunteţi născut din nou şi aveţi astfel de experienţe de întâlniri cu demonii, nu le ascultaţi minciunile, nu vă fie teamă de ei (Iacov 4.7), dar în acelaşi timp nu fiţi aroganţi (Iuda 1.9). Spuneţi doar „În numele lui Isus, ieşi afară.” Vindecările cu îngeri devin foarte la modă în România. La Braşov, în fiecare an, de vreo 4 ani încoace, se organizează la sfârşitul lunii octombrie „săptămâna îngerilor”, un eveniment dedicat comunicării şi colaborarii cu „îngerii” derulat pe durata câtorva seri şi la care participă câteva sute de persoane. Un tânăr care a avut de-a face cu entităţi mărturisea, într-un documentar, că la început demonii îl ascultau, şi făceau orice le cerea el. După un timp a constatat că el le cere demonilor să facă lucruri pe care el însuşi nu dorea să le ceară. Astfel şi-a dat seama că a început să fie controlat de o forţă străină, care îi impunea cumva să ceară demonilor să facă acele lucruri. Problema a devenit gravă când şi-a dat seama că ajunsese în stadiul în care nu se mai putea împotrivi acelei forţe. Doar printr-o minune a reuşit să se întoarcă la Dumnezeu 80

şi a fost eliberat de demoni şi de acea putere constrângătoare a lui Satan. Vindecările cu puteri din cerul al doilea. Un puternic reprezentant al acestor practici este Joao de Deus (John of God) din Brazilia. În luna Martie 2009 a fost prezentat un reportaj pe postul de televiziune ProTV România, despre un grup de români care a mers pentru vindecare la Casa de Dom Inacio din Abadiania, atraşi de renumele acestuia. Se spune că, practic, poate vindeca orice boală. Zilnic circa de 500 de pacienţi îi trec pragul, astfel încât până acum circa 10 milioane de bolnavi au fost trataţi de el. Uneori vindecă doar prin putere spirituală, alteori apelează şi la proceduri asemănătoare unor intervenţii chirurgicale. Deşi aceste intervenţii se fac cu cuţite de bucătărie, şi nu se folosesc anestezice, pacienţii afirmă că nu simt nici o durere, iar sângele curge în cantităţi neglijabile. John of God declară că Dumnezeu face vindecările, dar în acelaşi timp afirmă că el însuşi este posedat de anumite spirite cu ajutorul cărora face aceste vindecări. Se pare că sunt 33 de astfel de spirite care îl posedă prin rotaţie. Uneori face şi operaţii la distanţă, acţionând asupra unor fotografii ale pacienţilor. Pacienţii înşişi afirmă că după intervenţia spirituală, în următoarele 24 de ore, simt cum entităţile îi posedă, umblă prin ei şi îi „repară”. Deseori ei se simt epuizaţi de intervenţia spiritelor. În acel complex, denumit Casa de Dom Inacio, există şi o sală de meditaţie şi rugăciune în care pacienţii afirmă că sunt vizitaţi şi atinşi de entităţile vindecătoare. Dacă daţi căutare John of God surgery sau John of God spiritual pe You Tube, veţi putea vedea clipuri cu acest vindecător. A apărut şi traducerea în limba română a cărţii „Ioan al Domnului”. 21 21 Heather Cumming & Karen Leffler. (2008). Ioan al Domnului. Braşov: Editura Adevăr Divin. 81

Ghicitoria este şi ea o practică spirituală de nivelul al doilea. Mediumul primeşte informaţii despre viitor de la demoni. Întrebarea care se pune este: de unde ştiu demonii ce se va întâmpla în viitor? În primul rând că nici ei nu ştiu toate lucrurile, ei răspund doar la ce ştiu. Uneori pot spune adevărul, alteori pot să mintă, în funcţie de interesele lumii lor. Demonii ştiu multe lucruri deoarece ei au o memorie istorică începând de la Căderea lui Adam; „baza lor de date” conţine tot ce s-a întâmplat pe pământ în acest răstimp, iar demonii de casă ştiu ce s-a întâmplat cu fiecare persoană din familie în parte. Ei de asemenea cunosc Biblia şi profeţiile de acolo. Mai mult, ei pot prognoza cu uşurinţă ceva ce ei înşişi vor duce apoi la îndeplinire. De asemenea există lucruri care pentru noi sunt necunoscute, şi par a fi de domeniul viitorului, dar în fapt acele lucruri deja s-au decis / s-au întâmplat doar că informaţiile nu au fost făcute publice sau nu au ajuns până la noi, informaţii pe care ei însă le cunosc. Mai există şi o desfăşurare logică a lucrurilor, care nouă nu ne este accesibilă deoarece nu ştim toate datele problemei; demonii având mult mai multe informaţii pot spune ce urmează să se întâmple, lucruri pe care şi noi înşine le-am fi putut deduce dacă am fi avut toate informaţiile. Şi exemplele pot continua. Tipurile de divinaţie în care nu intrăm în contact direct cu entităţi, cum ar fi horoscoapele, ghicitul în cărţi sau în cafea, chiromanţia, tarotul, Yi King (I Ching), nu sunt mai puţin periculoase. Ori sub ce formă ar veni informaţia despre viitor prin intermediar, ea vine printr-o entitate, fie că se manifestă direct, fie indirect. Trebuie să facem diferenţa între visele şi presentimentele prin care Dumnezeu din iniţiativa Lui ne avertizează, şi ghicitorie. În timp ce visele sau premoniţiile vin spontan, ghicitoria este căutată anume, a merge la ghicitor este o acţiune iniţiată de noi înşine. Biblia spune că dacă vrem să întrebăm despre viitor să mergem la El (Isaia 8.19). Voi încerca 82

să explic în continuare cum funcţionează ghicitoria în care nu apar în mod vizibil entităţi. Ghicitul în cafea şi toba şamanică. Deşi par foarte diferite, principiul pe baza căruia funcţionează este similar. Ştim cu toţii cum arată un spectru magnetic. Dacă punem pilitură de fier pe un carton sub care aşezăm un magnet puternic şi apoi vibrăm puţin cartonul, pilitura se va aşeza pe nişte curbe preferenţiale formând o figură pe care o numim spectru magnetic. Liniile de forţă ale câmpului magnetic formează această figură spectrală. Entităţile folosesc diferite moduri de comunicare cu omul. Unul dintre aceste moduri este acela de a organiza materia după nişte linii ale unui spectru spiritual de forţă. Demonul creează câmpul, iar zaţul de cafea joacă rolul piliturii de fier, care ia forma unor figuri simbolice. Ghicitul în cafea pare o joacă nevinovată, însă în momentul în care noi răsturnăm cana cu zaţul de cafea cu intenţia de a ghici viitorul, în fapt noi ne supunem pasiv controlului unor fiinţe inteligente exterioare cum zicea Pember, noi acordăm unor forţe exterioare inteligente dreptul de a ne influenţa viitorul. Toba şamanică funcţioneză similar. Ea are un diametru mare, de cca 50 cm, care constituie suprafaţa de lucru, şi o înălţime mică de cca 10 cm. Pe suprafaţa de lucru sunt delimitate arii care au anumite semnificaţii. Se aruncă oase sau pietricele, care se distribuie într-un mod simbolic peste aceste arii, în funcţie de câmpul de forţă creat spiritual. Şamanul interpretează apoi voia spiritelor. În Africa mulţi vindecători tradiţionali folosesc o metodă asemănătoare aruncând nişte oase mici, sau beţe, direct pe pământ, şi interpretând voia spiritelor în funcţie de distribuţia şi poziţia relativă a acestora unele faţă de altele. 83

Puterea rugăciunii (necreştine). În urmă cu două decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea ştiinţifică realizând ceea ce am putea numi un miracol. Spitalul de stat din Hawaii22 se confrunta în acel moment cu probleme deosebit de grave în secţia bolnavilor psihici care comiseseră crime abominabile. Un anume dr. Haleakala Lew Len s-a oferit să se ocupe de aceştia. După numai câteva luni, s-a dovedit că în cazul multora din aceşti pacienţi nu mai era nevoie de cătuşe. Dozele de medicaţie au scăzut simţitor la marea majoritate a pacienţilor şi chiar s-au sistat total în cazul unora. După 4 ani, pavilionul a trebuit să fie închis din lipsă de ... pacienţi violenţi. Partea cea mai interesantă este că, în aceşti 4 ani, dr. Len nu a vorbit cu nici unul din temuţii săi pacienţi. Mai mult, nici măcar nu i-a văzut. “Tot ce a trebuit să fac a fost să lucrez asupra propriei mele persoane”, a declarat ulterior dr. Len. Ce a facut exact el pentru a-şi vindeca pacientii ? „Am repetat în continuu ‚Imi pare rău. Te rog, iartă-mă.’, a declarat senin dr. Len. Asta-i tot”. În prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metodă, mii de persoane, lucrând inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizaţii internaţionale prestigioase precum UNESCO şi Naţiunile Unite. Dr. Len deţine un doctorat în psihologie obţinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul său succes ca psiholog clinician practicilor de vindecare tradiţionale învăţate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna23. 22 Sursa: HUNA şi HO’OPONOPONO, articol publicat în revista Avantaje, martie 2007 23 Kahuna este un termen similar şamanului sau vraciului, în Hawaii. Morrnah Nalamaku Simeona s-a numărat printre ultimii kahuna veritabili din Hawaii, fiind numită oficial in 1983 de catre autorităţi drept \"o comoară vie a Hawaii-ului'' (living treasure of Hawaii). 84

Printr-un proces de transfer spiritual, Dr. Len şi-a asumat vinovăţia pentru faptele pacienţilor şi a cerut iertare. Ispăşirea înlocuitoare, după cum bine ştim, este un principiu spiritual care apare şi în Scriptură (ţapul ispăşitor, sângele animalelor care face ispăşire pe altar, în VT, respectiv jertfa înlocuitoare a lui Isus în NT), de aceea, când auzim istorisiri ca cea de mai sus putem fi înşelaţi. Deşi pare foarte atrăgătoare metoda, ne punem întrebarea: cui a cerut iertarea dr. Len? Este clar că nu a cerut iertare Dumnezeului24 Bibliei ci Dumnezeului -Forţă-Natură-Univers, adică lui Satan. Din acest motiv, toţi cei implicaţi îi sunt acum datori acestuia. Supunerea naturii. Voi oferi o ilustraţie din cartea lui Braden (2004, 150-155). Autorul descrie participarea sa personală la un ritual pe care l-a executat un prieten al său cu numele David, pentru aducerea ploii. Seceta prelungită afecta în mod serios nordul statului New-Mexico. David l-a dus într- un loc pustiu, în deşert, unde, în mod surprinzător, exista un cerc de pietre, realizat pe pământ. David a afirmat că acesta constituia un loc special de „rugăciune”, deşi nu are în sine nici o putere magică, el servind doar ca loc de „concentrare” pentru cel care rosteşte „rugăciunea”. „Astăzi vom intra în contact cu forţele nevăzute ale lumii şi vom vorbi cu Mama Pământ, Tata Cer şi cu mesagerii aflaţi la mijloc” a spus David, apoi a intrat în acel cerc şi a executat un dans, fără a ieşi din acel cerc, deşi avea ochii închişi. La un moment dat s-a oprit şi a exclamat „Hai să mergem, munca noastră aici s-a terminat!” Nimic nu s-a întâmplat pentru moment. Cerul avea aceeaşi strălucire şi claritate. Braden istoriseşte cum apoi, în acea după-amiază, ploaia a început să curgă şuvoi, provocând mari inundaţii. Seara a urmărit buletinele meteo. Evoluţiile 24 Dacă cu ajutorul demonilor se pot obţine asemenea rezultate, ne dăm oare seama de ceea ce ar putea face creştinii dacă şi-ar folosi rugăciunile conectate la puterea din al treilea cer, care le este disponibilă? 85

atmosferice arătau cum un front de aer rece şi umed care traversase statul Utah şi apoi ajunsese în Colorado, şi-a schimbat în mod neobişnuit cursul şi a coborât asupra nordului statului New Mexico. Această coborâre a făcut ca acest front să se amestece cu aerul cald şi umed ce se ridica din Golful Mexic şi din această combinaţie a ieşit ceea ce se putea vedea acum pe ecrane: oameni extaziaţi de venirea ploii, fermieri fericiţi. Ştim că există, în acelaşi scop, ritualul dansului paparudelor în mitologia română, şi ritualuri similare pentru aducerea ploii în mai toate culturile. Deşi am putea presupune că supunerea naturii ar trebui să facă parte din primul cer, am inclus aceste manifestări la cerul al doilea deoarece oamenii din vechime au asociat forţele naturii25 cu zeităţi ale naturii la care se rugau pentru manipularea acestor forţe. Aşa cum am văzut, şi acest David a apelat la Mama Pământ, Tata Cer şi mesagerii dintre ele. Şarpele Kundalini.26 Esoteriştii susţin că omul posedă în mod natural o putere, numită Kundalini, care zace, încolăcită ca un şarpe şi adormită, undeva în partea inferioară a abdomenului, dar care atunci când este trezită, ea se ridică şi începe să se deplaseze în sus. În deplasarea de la baza şirei spinarii spre creştetul capului ea trece prin şase centre psihice numite chakras. De fiecare dată când ea trece printr-o chakra produce anumite experienţe psihice şi puteri. Când ajunge în varf, la ultima chakra, numită sahasrara chakra, omul primeşte, chipurile, puterea de a savârşi miracole şi de a dobândi adevărata eliberare. 25 În realitate, forţele naturii chiar au în spate nişte entităţi spirituale. Isus când a oprit furtuna s-a adresat şi a poruncit direct acestor entităţi, nu s-a rugat lui Dumnezeu (Marcu 4.39). 26 Sursa: http://www.rcrwebsite.com/yoga2.htm 86

Sunt folosite multe mijloace de a trezi puterea Kundalini. Acestea variază de la exerciţiile de respiraţie Pranayama, la autopalparea genitalelor. Cel mai influent guru al ultimei perioade, care a propovăduit yoga Kundalini, a fost Swami Muktananda din Ganeshpuri, localitate de lângă Bombay, India. El a descris yoga Kundalini ca fiind \"Maha Yoga\" (adică, Marea Yoga) sau \"Siddha Yoga\" (Yoga Perfectă), deoarece spunea că este singura metoda yoga în care aspirantul nu trebuia sa facă nimic. Acesta trebuia doar să se dea pe mâinile guru-lui, şi harul acestuia făcea totul. Aceasta ne aminteşte de afirmaţia lui Pember despre modul pasiv de obţinere a puterii, prin supunerea la dispoziţia entităţilor. Mii de oameni au mărturisit că Muktananda le-a trezit puterea lor Kundalini, însă metoda pe care a folosit-o a rămas secretă. Yoga Kundalini nu este foarte populară în India datorită faptului că multe din experienţele pe care le provoacă reprezinta ceea ce William James, numeşte “misticismul diabolic”. Metoda cauzează durere, provoacă oamenilor deprimare şi îi duce chiar la nebunie. Descriind propria lui experienţă Muktananda27 a spus: “Ajungând la destinaţia mea, m-am aşezat să meditez. La scurt timp după ce m-am pus jos să meditez am simţit nelinişte şi tulburare. În câteva clipe mi s-au petrecut lucruri ciudate. Nu am înţeles ce se întampla. Eram tulburat mintal şi emoţional. Mintea mi se părea rătăcită. La lăsarea serii această rătăcire s-a agravat. În general sunt un om curajos, însă în acea zi am fost biruit de frică. Credeam că înnebunesc. Mintea îmi era îngrozitor de agitată\". 27 Sursa: Swami Muktananda Paramahansa, de Amma (Ganeshpuri, 1971), pag.32-33 citat pe http://www.rcrwebsite.com/yoga2.htm 87

În aceeaşi seară, mai târziu, Muktananda s-a aşezat din nou ca să mediteze. Iată ce povesteşte: “Am simţit ca şi cum în jurul meu era mare zarvă. A început să mă doară tot corpul şi imediat mi-am luat poziţia de padmasana, adică postura lotus. Limba a început să-mi alunece pe gât în jos şi orice încercare a mea de a mi-o scoate cu degetele a fost zadarnică. Frica mi-a sporit. Am încercat să mă ridic în picioare dar nu am reuşit fiindcă picioarele îmi erau blocate în padmasana. Atunci am simţit o durere puternică în nodul (manipura chakra) de sub buric. Am încercat să strig dar n-am putut scoate nici un sunet. Parcă ceva mi se înţepenise în gât. După aceea, am văzut nişte forme foarte urâte şi înfricoşătoare, ce semănau cu nişte demoni. Am crezut că erau duhuri rele. Atunci am văzut flăcări de jur împrejurul meu şi am simţit că ardeam. După o vreme m-am simţit mai bine. Deodată am văzut o bilă mare de lumină care s-a apropiat de mine. În timp ce se apropia, lumina ei sporea tot mai mult. Ea a intrat cu uşurinţa prin uşile deschise ale kutir-lui meu apoi a pătruns în capul meu. Ochii mi-au fost închişi cu forţa şi apoi am simţit că leşin. Am fost foarte îngrozit de puternica lumină orbitoare şi apoi mi-am pierdut cunoştinţa”. Referitor la manifestările care însoţesc ascensiunea energiei kundalini, psihologul american E. Hillstrom28 susţine că asemenea manifestări nu sunt de natura biologică: \"Experienţele provocate de eliberarea energiei kundalini sunt cel mai greu de explicat dintr-un punct de vedere strict fizic sau fiziologic. Durerea, tremurul, mişcările involuntare şi senzaţiile extreme de frig sau cald sunt, în mod evident, mediate de creier, însă aceasta nu ne explică modul în care 28 Sursa: Nicolae Achimescu, pe http://www.crestinortodox.ro/hinduism/71863-sahaja-yoga 88

este stimulat creierul pentru a le produce. Există cazuri în care o simptomatologie asemănătoare e produsă pe substrat patologic sau epileptic. Însă din moment ce majoritatea experienţelor menţionate apar în stare de sănătate normală, iar după criză subiecţii se întorc din nou la o stare de normalitate, probabil că o explicaţie pur fiziologică nu este adecvată\". În acelaşi context, acest psiholog sugerează că „se pot face paralele între simptomele ce însoţesc ridicarea energiei kundalini şi cele asociate stărilor de opresiune demonică între care: deranjul gândirii, trecerea prin stări emoţionale extreme (melancolie profundă, extaz), stări de transă sau perioade de inconştienţă...”. Biblia afirmă că trupul nostru este destinat a fi un templu pentru Duhul Sfânt (1 Corinteni 6.19). Dacă însă această locaţie nu este umplută cu Duhul Sfânt, ea va fi ocupată de demoni (Matei 12.43-45). Locaţia fizică a acestui „templu” pare să se afle în zona inferioară a abdomenului (Ieremia 4.19, Proverbe 20.27 etc) , adică în acelaşi loc în care esoteriştii localizează pe Kundalini. Yoginii consideră că şarpele se află deja acolo şi trebuie trezit, dar adevărul pare a fi mai degrabă acela că la chemarea omului însuşi, într-o atitudine de pasivitate absolută obţinută prin meditaţie, prin care se oferă pentru a fi stăpânit, şarpele vine să îl posede pe acesta. Eu am convingerea că Şarpele Kundalini, nu e altcineva decât „bătrânul Şarpe” din Eden, şi „trezirea” lui nu e altceva decât predarea conştientă a omului pentru posedare demonică. Pericolele Cerului al doilea 89

Există foşti vrăjitori, magicieni, membri New Age, şi chiar satanişti care s-au întors la Dumnezeu. Din mărturisirile lor putem învăţa o mulţime de lecţii privind lucrurile spirituale specifice nivelului al doilea. Toţi aceştia atenţionează că odată intrat în sfera de acţiune demonică este foarte greu să mai poţi scăpa de acolo. Cerul al doilea îţi oferă putere, şi prin aceasta ai sentimentul de a fi deosebit. Este tentant să primeşti putere fără responsabilitate, fără sfinţenie. Îndatorarea faţă de Satan duce la dependenţă, la fel ca dependenţa de droguri. Începi să doreşti tot mai multe experienţe supranaturale, care îţi hrănesc sentimentul puterii, te obişnuieşti cu puterea, poţi face „ce vrei”, apoi doreşti tot mai multă putere, astfel te îndatorezi tot mai mult, până când devii „dator vândut”. Chemarea abisului devine tot mai constrângătoare şi nu te poţi împotrivi prin voinţă omenească, deoarece ai de luptat cu forţe care depăşesc puterile tale. Motivul promovării sociale şi media a fenomenelor spirituale este acela de a pregăti evenimentele care vor urma. Populaţia şi îndeosebi copiii sunt desensibilizaţi la ideea de magie şi ocultism ca fiind ceva rău. Acestea sunt prezentate ca fiind un divertisment inofensiv. Violenţa şi groaza sunt prezentate ca ceva distractiv, care stârnesc adrenalina fară a pune pe cineva în pericol real. În şcoli a devenit o modă sărbătorirea Halloween şi se promovează literatura fantastică, dar nu cea science-fiction ci cea de sorginte magică. Jocurile video pentru copii abundă de personaje cu puteri supranaturale (Talisman, Metin2, World of Warcraft, Mu). Esoterismul trebuie să devină o normalitate. Există şi cluburi sportive aşa numite creştine de arte marţiale şi de yoga, aceste discipline fiind abordate în versiuni simplificate. Ele au rol de energizare, de întreţinere, şi chiar curativ şi au pretenţia de a fi fost curăţite de filosofiile 90

spirituale orientale. Acestea au fost iniţiate de oameni care se consideră creştini şi care se presupune că au avut capacitatea de discernamânt spiritual pentru a separa răul de bine. Totuşi, călugărul benedictin J.M. Dechanet29 promotor al unei forme de „yoga creştină” are dreptate, atunci când scrie: \"Scopurile pe care le urmăreşte yoga hindusă sunt strict spirituale. A uita acest fapt şi a reţine doar aspectul fizic al acestei discipline străvechi, prin care să se urmărească doar frumuseţea şi sănătatea fizică, echivalează cu o trădare\". Trebuie să se ştie că până şi cel care nu urmăreşte decât aspectul fizic al practicii Yoga, se predispune deja către anumite atitudini şi experienţe spirituale, de care nu este conştient. Acelaşi autor spune mai departe: \"Arta unui yoghin este aceea de a obţine tăcerea totală, de a se goli de orice gânduri şi iluzii, de a elimina şi uita toate ideile pe care le-a nutrit vreodată, cu excepţia uneia: că sinele adevărat al omului este de natură divină, că el (omul) însuşi este Dumnezeu şi că restul este tăcere\". A medita la faptul că omul este Dumnezeu este în sine o jignire la adresa lui Dumnezeu, astfel încât este evident că nu avem de-a face cu o activitate creştină autentică. Unul din trucurile Diavolului este înşelătoria. El a găsit o metodă destul de eficientă de a-i păcăli pe creştini, metodă care constă în adăugarea numelui „creştin” la orice activitate ocultă: avem Tai Chi creştin, Qi-Gong creştin, arte marţiale creştine, Yoga creştin, meditaţie creştină şi chiar vrăjitori creştini, dacă vă puteţi imagina aşa ceva. Dacă nu credeţi, daţi căutare pe internet: christian wicca, sau christian witchcraft şi vă veţi convinge. Balaam era un om căruia Dumnezeu i s-a revelat (Numeri 24.15), dar totuşi el a continuat să se ocupe cu 29 Sursa: Meditaţia orientală invadează creştinismul pe http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/Religia%20Viitorului/4- meditatia%20orientala.htm 91

vrăjitoria. Amestecarea lucrurilor spirituale i-a fost fatală lui Balaam30 (Iosua 13.22). Un alt exemplu îl avem în Faptele Apostolilor 16.16. O vrăjitoare venea după Pavel şi camarazii săi strigând: „Oamenii aceştia sunt slujitorii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.” Acest lucru era adevărat, totuşi, Pavel, după câteva zile, a scos demonul de ghicire din femeie, deoarece considera că este o batjocură la adresa lui Dumnezeu ca această slujitoare a Satanei să fie asociată în mintea oamenilor cu lucrarea lui Dumnezeu. Odată îndatoraţi Satanei, oamenilor le va fi extrem de greu, dacă nu imposibil, să aibă o relaţie cu Dumnezeu. Pentru creştini, a recurge la serviciile unui asemenea practicant echivalează cu a-L trăda pe Dumnezeu. 30 Citiţi întreaga istorie a lui Balaam în Numeri 22.1- 24.25 şi Numeri 31.16, Apocalipsa 2.14, şi morala în Iuda 1.11, 2Petru 2.15 92

Capitolul 6. Al treilea cer Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere. 1 Corinteni 4:20 Al treilea cer este cerul Lui Dumnezeu, al îngerilor lui, şi al omului regenerat, născut din nou. Naşterea din nou este, pe scurt, procesul prin care, omul, devenind conştient de starea sa de decădere morală şi despărţire de Dumnezeu, şi înţelegând faptul că poate fi restaurat datorită jertfei pe cruce a lui Isus Hristos, face un legământ prin care acceptă această jerfă mântuitoare şi Îl recunoaşte pe Isus ca Mântuitor şi Domn în viaţa sa. Legământul este pecetluit, din partea omului cu botezul său public în apă, moment în care Dumnezeu îl pecetluieşte, din partea Sa, cu Duhul Sfânt. Ce se întâmplă cu trupul spiritual la Naşterea din Nou: În primul rând, Biblia spune că Dumnezeu ne dă un duh nou. El ne racordează din nou la Sine prin Duhul Său. Putem privi „pecetluirea” din Efeseni 1.13 ca fiind crearea unei „sinapse” a duhului omenesc cu Fiinţa lui Dumnezeu, astfel omul devenind ca o „mlădiţă care îşi primeşte seva din viţă” (Ioan 15). În acest mod, conştiinţa morală umană devine luminată de Duhul lui Dumnezeu, redevenind conştiinţa lui Dumnezeu (Romani 9.1), iar în ce priveşte deciziile, se presupune că de aici înainte omul le ia în ascultare de El. Căci 93

toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Romani 8.14 Remarca pe care doresc să o fac este aceea că pecetluirea se face prin Duhul Tatălui, omul primind un Duh de Înfiere, care este un aspect al Duhului lui Dumnezeu diferit de aspectul puterii reprezentat prin acelaşi Duh Sfânt. Vom reveni asupra acestui subiect la capitolul despre Biserică, deoarece este extrem de important. În al doilea rând, sufletul îşi redobândeşte sursa corectă de cunoaştere pentru luarea deciziilor. Noi nu trebuie să ne răstignim sufletul cum susţin unii teologi. Sufletul este cel care, în final, va fi mântuit. Ceea ce trebuie să răstignim este vechiul raport de subordonare a sufletului faţă de trup, stilul animalic de vieţuire, bazat pe principiul plăcerii, al vieţii pentru sine. Trupul în sine nu are, de asemenea, nimic rău. El este destinat a fi templul Duhului Sfânt, şi trebuie îngrijit corespunzător. Sufletul este acum între doi stăpâni, unul vechi, firea pământească şi unul nou, firea dumnezeiască, şi trebuie ca în fiecare decizie, mare sau mică, să ştie cui se supune. De aceea Biblia ne avertizează „nu puteţi sluji la doi stăpâni”. În al treilea rând, pentru realizarea lucrărilor spirituale Dumnezeu ne dă Duhul Sfânt ca aspect al Puterii (darurile de putere). În baza celor scrise în 1 Corinteni 12.8-10, se acceptă în general existenţa a nouă daruri spirituale, supranaturale, ale omului regenerat. Ele au fost clasificate mai târziu în trei grupe: (1) darurile vorbirii: vorbirea în diferite limbi (de obicei îngereşti), traducerea acestor limbi, şi darul profetic; (2) darurile revelaţiei: cuvinte de înţelepciune, cuvinte de cunoştinţă/descoperire şi darul deosebirii duhurilor; şi (3) darurile puterii: puterea de a face minuni, darul credinţei de neclintit şi darul vindecării (care include scoaterea demonilor). 94

Calea desăvârşită este aceea în care „voia Tatălui” ni se revelează prin călăuzire personală (Romani 8.14), iar prin consimţământul activ a voinţei noastre Duhul Sfânt se manifestă cu putere prin vindecări, scoaterea demonilor, facerea de minuni. Cerul al treilea este nivelul plinătăţii puterii spirituale, este nivelul lui Dumnezeu, al făpturilor angelice necorupte şi a omului regenerat. Biblia ne spune că cei ce sunt ai lui Hristos nu doar că sunt sigilaţi cu Duhul Înfierii, dar primesc şi puterea Duhului Sfânt, prin darurile de putere. • Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” Faptele Apostolilor 1.8 • Şi învăţătura şi propovăduirea mea (zicea Pavel) nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere. 1 Corinteni 2.4 • ...şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru. Efeseni 3.16 • În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. 1 Tesaloniceni 1.5 În acord cu aceste versete, este de aşteptat să existe o dovadă vizibilă a puterii Duhului Sfânt în credincios: • Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. 2 Timotei 1.7 95

• Adevărat, adevărat, vă spun, (zice Isus) că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl. Ioan 14.12 • Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu (zice Isus) vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi. Marcu 16.17 Toate aceste versete se referă la toţi cei care sunt pecetluiţi de Dumnezeu şi primesc puterea Duhului Sfânt, nu doar la apostoli şi ucenicii acestora, nu doar la creştinii din primele secole, aşa cum pretind unii teologi. O persoană care vorbeşte despre lucrurile spirituale, dar care nu a trăit ea însăşi experienţe spirituale, oricât de bine întemeiată ar fi teologic în concepţia sa, şi oricâtă bunăvoinţă ar avea, nu poate fi credibilă. Biblia spune: Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit (lucrurile lui Dumnezeu) prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte. 96

Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. 1 Corinteni 2.10-15 Eu nu neg faptul că aceşti teologi au anumite cunoştinţe despre lucrurile spirituale. Problema este că acele cunştinţe au fost obţinute pe căi intelectuale, parţial din studiul Bibliei, parţial din experienţa personală a altora. Biblia însă spune să nu ne amestecăm în lucruri pe care nu le cunoaştem din experienţă personală. (Coloseni 2.18) Pavel când se adresează celor fără cunoştinţă spirituală, spune... fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos. 1 Corinteni 3:1 Pentru a înţelege lucrurile spirituale este absolut necesar să trăim personal experienţe spirituale. Toţi acei care l- au cunoscut pe Isus au văzut semnele şi minunile Sale, cei 5000 hrăniţi supranatural, cei 12 apostoli, cei 70 ucenicii, cei 120 din camera de sus, cei 500 din (1 Corinteni 15.6), Pavel, Famenul etiopian, Corneliu,... toţi au experimentat personal lumea spirituală. Este imposibil intelectului neregenerat, firesc, sufletesc, să priceapă lucrurile spirituale ale lui Dumnezeu. Chiar la cei născuţi din nou, convertirea intelectului nu se realizează automat, instantaneu. Există o procesualitate în care intelectul învaţă să „judece duhovniceşte”, proces în care experienţa spirituală personală este indispenabilă. Aceasta face parte din acea „metanoia” (schimbarea gândirii-gr.), care vine odată cu regenerarea. Biblia ne îndeamnă să experimentăm darurile spirituale: • Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi. 1 Corinteni 14.1 97

• Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să proorociţi. 1 Corinteni 14.5 • Astfel, deci, fraţilor, rîvniţi după proorocire, fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi. 1 Corinteni 14.39 În ce priveşte călăuzirea spirituală, ea nu este o opţiune, este o necesitate • Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Romani 8.14 • ...umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Galateni 5.16 Biblia spune clar că la naşterea din nou noi primim plinătatea firii dumnezeieşti: El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte. 2 Petru 1:4 Odată primită, această fire doreşte să se manifeste, şi are la dispoziţie şi instrumentele, darurile, prin care să o facă. 98