Leapădă-te de tine însuţi!

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER După mai mulţi ani, familia Goforth a primit permisiunea de a merge şi mai adânc în China, până la Changte. În această regiune, oamenii albi erau o noutate pentru localnici, astfel că familia misionară avea sute de vizitatori pe zi. Jonothan a simţit că aceasta trebuia să fie o bună oportunitate şi că era momentul să o folosească. Aşa că zi după zi, săptămână după săptămână, soţii Goforth aveau să predice efectiv toată ziua, din zori până la căderea nopţii. Când au fost cuprinşi de oboseală, au început să se roage ca Dumnezeu să le trimită ajutoare. La scurt timp, li s-a alăturat un fost dependent de opium, care fusese mântuit într-un mod foarte radical. În 1898, Gracie, o altă fetiţă a familei Goforth s-a îmbolnăvit de malarie şi a murit la scurt timp. Apoi un alt băieţel al lor s-a îmbolnăvit de dizenterie şi pojar. Pe când îşi revenea, tatăl său, epuizat, a căzut la pat ca urmare a unui atac de icter, care l-a ţinut foarte bolnav săptămâni la rând. În toată această perioadă, Dna. Goforth, care era însărcinată şi foarte epuizată, a trebuit să nască. A fost cât pe-aci să moară în timpul naşterii, dar totuşi a rezistat şi s-a refăcut. La doi ani după aceasta, necazul a lovit din nou. De data aceasta cea lovită era fiica cea mai mare, Florence, în vârstă de 7 ani, care a făcut meningită şi a murit la scurt timp. La câteva zile după aceea, familia a primit un mesaj urgent de la Consulul American din Chefoo să fugă în sudul Chinei. O grupare naţionalistă se formase de câţiva ani, dar acum declanşase o revoluţie, denumită ulterior “Rebeliunea Boxer”, în urma căreia străinii din toată ţara au fost masacraţi. Un grup format din 13 adulţi şi 5 copii (4 dintre ei fiind ai familiei Goforth) s-au suit în căruţe şi au plecat imediat spre sud. PAG 47

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER Oriunde mergeau, auzeau aceleaşi strigă-te: “ucideţii, ucideţi-i.” Uneori au fost aruncate pietre asupra lor, dar pentru o vreme au scăpat cu viaţă. Apoi au ajuns într-un oraş unde o mulţime de câteva sute de bărbaţi îi aşteptau cu braţele încărcate de pietre şi cu pumnale la brâu. La început, o ploaie de pietre a căzut asupra lor. Apoi au fost trase focuri de armă. Bărbaţii aceia i-au atacat cu furie. Jonothan a fost lovit de mai multe ori cu o sabie, desprinzându-i carnea de pe mână până la os, apoi a primit o lovitură în partea din spate a capului. Când a căzut la pământ, un bărbat s-a năpustit călare pe un cal asupra lui în galop, dar Goforth a privit în sus, şi dintr-o dată calul a căzut lângă el, şi a început să arunce din picioare cu furie, creând o barieră între Goforth şi atacatorii lui. Când micul grup de oameni încerca să scape de această bandă de ucigaşi, au fost bătuţi şi împroşcaţi din nou cu pietre. Întregul grup a reuşit să se îmbarce într-o singură căruţă şi să scape de acea bandă, pentru ca ulterior să dea peste alta. Au trimis vorbă unui funcţionar local că aveau nevoie disperată de ajutor. Au fost trimişi nişte soldaţi ca să îi protejeze, dar la puţin timp după aceea, s-a descoperit că de fapt soldaţii avuseseră ordin să ucidă întreg grupul, când aveau să ajungă la un anume loc. Pe când grupul de creştini mergeau într-o căruţă şi soldaţii în altă căruţă, soldaţii au adormit şi, ajungând la o intersecţie, au luat-o pe un drum greşit! Astfel, vieţile credincioşilor au fost cruţate din nou. Peste tot pe unde au mers, micul grup a fost înconjurat de bande de răufăcători, dar, ciudat, niciodată nu au mai fost atacaţi. În final, au ajuns în siguranţă în sud. După mai multă PAG 48

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER vreme, situaţia din China s-a calmat şi misionarii au putut să se întoarcă la lucrare. În 1902, familia Goforth a primit spre evanghelizare o regiune care îl atrăsese mult pe Jonothan. El simţea că Domnul îi dăduse un plan ca să meargă într-un oraş, să deschidă un centru evanghelistic, să demareze o biserică, să pună lideri acolo şi apoi să se mute în alt oraş. Cu toate acestea, Dna. Goforth, preocupată de copiii lor, nu a împărtăşit entuziasmul lui. Jonothan a insistat ca ea să îşi schimbe părerea, asigurând-o că locul cel mai sigur pentru copiii lor era în lucrarea Domnului. El chiar i-a spus că era atât de sigur că acest plan era de la Dumnezeu încât ajunsese să se teamă pentru viaţa copiilor dacă ea nu avea să îl asculte. Apoi micuţul lor băiat s-a îmbolnăvit grav de dizenterie asiatică. Dna. Goforth nu se putea gândi decât la cele 4 morminte micuţe pe care le săpaseră în trecut. Iată cum relata situaţia: “Vreme de două săptămâni ne-am luptat pentru a-i salva viaţa copilului. În decursul acelei perioade, soţul îmi şoptea cu blândeţe, ‘O, Rose, cedează înainte ca să fie prea târziu!’ Dar eu nu mă gândeam decât că el este dur şi crud. Apoi, când Wallace a început să îşi revină, soţul şi-a împachetat nişte bagaje şi a plecat singur într-un tur în zonă. În ziua care a urmat plecării lui, micuţa Constance s-a îmbolnăvit subit, chiar mai grav decât fusese Wallace. Când Dl. Goforth a sosit, Constance era pe moarte. Soţul meu a îngenunchiat lângă Constance, şi eu alături de el. Pe când micuţa îşi dădea duhul liniştită, am putut deodată să văd dragostea de Tată a lui Dumnezeu într-o nouă şi ciudată modalitate. Ca o PAG 49

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER sclipire, dintr-o dată, am ştiut că puteam să Îi încredinţez pe copiii mei Tatălui Ceresc! Această concluzie a venit atât de copleşitor peste mine, încât singurele lucruri pe care l-am putut face au fost să îmi plec capul şi să spun, ‘O, Doamne, este prea târziu pentru Constance, dar mă voi încrede în Tine.’“ Familia Goforth a continuat să slujească în China vreme de peste 30 de ani, fiind folosiţi de Dumnezeu direct la a aduce mulţimi de suflete la mântuire. Deşi acestea au venit cu un sacrificiu foarte mare, acesta a fost meritat, când ne gândim la veşnicie. [Rosalind Goforth, Jonothan Goforth, Bethany House Publishers, Minneapolis, MN, 1937, p. 45, 48, 82.] PAG 50

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER 11. MASACRUL DIN TAIYUAN Taiyuan, capitala provinciei Shansi din China, a fost scena unuia dintre cele mai sângeroase masacre din istoria modernă a creştinismului. Acest lucru s-a petrecut ca urmare a faptului că Yu-hsien, unul dintre liderii conspiraţioniştilor din mişcarea Boxer, tocmai devenise guvernatorul provinciei şi pentru că el trăia în Taiyuan. În acelaşi oraş locuia şi un grup format din mai mulţi misionari, care erau devotaţi evanghelizării regiunii Shansi. Dr. William Wilson conducea un spital de recuperare a dependenţilor de opium, pe propria cheltuială. El, soţia şi fiul lor locuiau în Taiyuan. Deşi avea vârsta de pensionare, el a amânat-o pentru că foametea făcea ravagii în regiune şi multe persoane cădeau victime ei. Pe când el şi-a continuat truda acolo, a ajuns să se îmbolnăvească de peritonită, o inflamaţie a membranei abdominale. Imediat după ce au început crimele, Wilson a călătorit aproape 20 de mile pentru a ajuta pe un medic chinez care fusese lovit cu sabia de un rebel din gruparea Boxer. Deşi era foarte bolnav, Wilson a reuşit să ajungă şi să îl ajute pe acel medic rănit. Pe drumul său către medicul acela, şi-a scris ultima scrisoare. “Lucrurile sunt înceţoşate aici,” scria el unui coleg, “dar eu cred, bătrâne prieten, că ne aflăm pe marginea unui vulcan, şi mă tem că Taiyuan este centrul lui.” Dar el nu avea să PAG 51

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER trăiască mult până când să vadă cât de adevărate erau cuvintele sale. Alături de Dna. Wilson se aflau şi doi lucrători necăsătoriţi ai organizaţiei China Inland Mission. Jane Stevens, o asistentă medicală care venise în China în 1885, cu 15 ani înainte, se alfa într-o stare precară de sănătate în acel moment. În timpul ultimei sale călătorii în Anglia, au fost unii care au încercat să o convingă să rămână în ţară, dar răspunsul ei a fost următorul: “Nu cred că am finalizat lucrarea pe care Dumnezeu o are pentru mine în China. Trebuie să mă întorc. Cine ştie, poate că o să fiu printre aceia cărora li se va permite să îşi dea viaţa pentru acei oameni.” Mildred Clarke, coleg de misiune în CIM scria: “Tânjesc să trăiesc o viaţă devotată Lui printre aceşti chinezi, şi să cunosc părtăşia suferinţelor Lui pentru aceste suflete, El, care Şi-a abandonat viaţa până la moarte pentru noi.” În Taiyuan, începând cu 1900 se înfiinţase şi Sheo Yang Mission, care avea un spital pentru oamenii din acea zonă. Din acest grup făceau parte Thomas Pigott şi soţia sa Jessie. La ceva vreme după aceasta, un prieten scria despre el: “Dacă am văzut vreodată un om care să trăiască cu zel, atunci acela a fost Thomas Wellesley Pigott.” Soţii Pigott erau în China deja de mai mulţi ani şi îşi pierduseră prieteni buni în alt masacru care avusese loc cu 5 ani în urmă. De la acel moment, soţii Pigott au simţit că nu aveau să trăiască multă vreme în China şi de aceea lucrau cu şi mai mult zel. Necazurile au început la sfârşitul lunii Iunie. Găştile de rebeli Boxer s-au strâns pe străzi, au incendiat clădirile de la Sheo Yang Mission şi pe cele ale unui grup de baptişti englezi. PAG 52

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER Grupul de credincioşi a reuşit să scape din acele clădiri şi să se adăpostească într-o şcoală baptistă de băieţi, la o jumătate de milă depărtare. Edith Coombs, unul din misionarii baptişti, şi-a dat seama deodată că uitaseră în clădirea misiunii două fetiţe chineze. Ea a alergat înapoi acea jumătate de milă până la clădirea care deja era în flăcări, pentru a le salva pe copile. Pe când încercau să iasă din clădire, una din fetiţe s-a împiedicat şi a căzut. În acest moment, grupul de rebeli le-a atacat cu pietre şi cărămizi. Edith a fost obligată să se întoarcă în clădirea arzând, unde cealaltă fetiţă a văzut-o când îngenunchea într-o zonă plină de flăcări. Vreme de două săptămâni, ceilalţi 32 de misionari au stat baricadaţi în clădirea şcolii. Zi şi noapte se aruncau cu pietre în uşi şi în ziduri, timp în care misionarii stăteau înghesuiţi înăuntru, rugându-se ca guvernatorul să facă ceva ca să îi salveze. Pe 9 Iulie au apărut soldaţii şi i-au escortat pe toţi până în curtea guvernatorului. Acolo li s-au alăturat 20 de preoţi catolici. Speranţele celor din grup au fost năruite când guvernatorul însuşi a apărut fluturând o sabie şi urlând: “Să îi ucidem! Să îi ucidem!” Apoi a anunţat că bărbaţii vor fi ucişi primii. George Farthing, unul dintre baptişti, şi tatăl a trei copii, a păşit înainte. Soţia sa a încercat să se agaţe de el, dar George a dat-o la o parte cu blândeţe, apoi a îngenunchiat înaintea călăului. O lovitură scurtă de sabie i-a retezat capul. Apoi unul după altul, bărbaţii au fost ucişi la fel. Apoi a venit rândul femeilor. Copiii Dnei. Farthing au trebuit daţi la o parte, când ea a fost nevoită să îşi plece capul pe buturuga plină de sânge. PAG 53

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER După ce s-a sfârşit carnagiul, trupurile le-au fost lăsate acolo pentru a fi jefuite de orice lucru de valoare. Apoi rămăşiţele lor au fost puse în cuşti, şi agăţate de zidurile oraşului ca să fie văzute de toţi oamenii. PAG 54

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER 12. MASACRUL REBELILOR BOXER CONTINUĂ În partea de NV a Chinei exista un mic grup de misionari ai organizaţiei Christian and Missionary Alliance, care îşi făceau lucrarea în acea zonă. Când veştile privitoare la rebeliunea grupării Boxer au ajuns la ei, au încercat să fugă în Mongolia călare pe cămile. Bandiţii i-au ajuns din urmă şi i-au jefuit de tot ce aveau, inclusiv de haine. Experienţa a fost atât de traumatizantă, încât două dintre femei au născut prematur. Au fost nevoiţi apoi să trăiască timp de două săptămâni în deşert, fără haine, şi mâncând rădăcini pentru a rămâne în viaţă. La scurt timp după ce au fost salvaţi de nişte preoţi catolici au fost înştiinţaţi că o bandă de rebeli Boxer se apropia de ei “Nu mai avem...cale de scăpare,” scria misionarul Carl Lundberg. “Dacă nu vom fi în măsură să scăpăm, spuneţi-le prietenilor noştri că am trăit şi am murit pentru Domnul. Nu regret că am venit în China. Domnul m-a chemat şi harul Lui îmi este de ajuns. Calea pe care El o alege este cea mai bună pentru mine. Facă-se voia Lui. Scuzaţi-mi scrisul, îmi tremură mâna.” La câteva zile după aceea, toţi aveau să fie ucişi. În Fenchow, un oraş din provincia nordică Shansi, un alt grup de misionari a fost descoperit de un funcţionar local. El a dat ordin ca ei să fie scoşi afară din oraş, sub pretextul că vor fi astfel protejaţi de un grup de gărzi înarmate. Dar misionarii se PAG 55

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER aşteptau la tot ce putea fi mai rău. Cu 12 zile înainte ca toţi să fie ucişi, Lizzie Atwater scria următoarea scrisoare: “Dragii noştri, tânjesc să vă văd feţele, dar mă tem că nu ne vom mai vedea pe pământ... Mă pregătesc pentru sfârşit în tăcere şi cu calm. Domnul este atât de aproape, şi El nu va eşua. Eram foarte relaxată şi entuziasmată câtă vreme părea că există o şansă de a supravieţui, dar Dumnezeu a luat de la mine acel sentiment, iar acum mă rog doar ca să am parte de har ca să înfrunt curajos sfârşitul. Se va sfârşi în curând cu durerea; şi, o, dulceaţa sosirii în cer este aproape! Copilaşul meu va merge cu mine acolo. Cred că Dumnezeu îl va lua alături de mine în Cer, şi mai cred că draga mea mamă va fi încântată să ne vadă acolo. Nici nu îmi pot imagina cum va fi întâmpinarea de care Mântuitorul ne va face parte. O, acel moment va compensa toate aceste zile de suspans. Dragii mei, trăiţi cât mai aproape de Dumnezeu şi cât mai departe de pământ. Nu există nici o altă cale prin care putem primi acea pace de la Dumnezeu, care întrece orice cunoştinţă...Trebuie să rămân calmă şi liniştită în aceste ore. Nu regret că am venit în China, dar regret că am făcut atât de puţin. Viaţa mea de căsnicie, aceşti doi ani preţioşi, au fost atât de plini de fericire. Vom muri împreună, soţul meu drag şi cu mine.” Un alt grup de misionari avea în curând să experimenteze aceeaşi soartă. Annie King şi Elizabeth Burton, ambele tinere din Anglia, lucraseră în China de mai puţin de doi ani la momentul când au început problemele. Annie scria acasă următoarele: “Este atât de plăcut în acest sat, unde oamenii au încredere în noi şi le place să audă de Iisus, căci suntem aici pentru El şi pentru Evanghelie. Sunt o mulţime de alte sate unde PAG 56

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER Numele lui Iisus este încă necunoscut, şi toţi oamenii străiesc în întuneric, fără cea mai mică rază de lumină.” Elizabeth scria: “O, mă simt atât de nepotrivită, atât de slabă, şi totuşi Îl aud spunând, ‘Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, oare nu te trimit Eu?’ Da, El m-a trimis; dacă am simţit vreodată mai bine că Dumnezeu m-a chemat, azi a acea zi.” John şi Sarah Young se căsătoriseră de abia 15 luni. În scrisoarea de aplicaţie la China Inland Mission (CIM), Sarah scria: “Vreau ca atunci când El va veni, să mă găsească în luptă, vreau să fiu un instrument în mâinile lui Dumnezeu, spre mântuirea sufletelor de la moarte.” Alături de cei 4 mai erau şi George şi Belle McConnell, care tocmai îşi îngropaseră cu doi ani în urmă sora lor din Scoţia. Pe când grupul acesta călătorea către Yu-men-k’ou, s-au întâlnit cu un grup de soldaţi care le-au spus: “Avem ordin să vă ucidem, dacă nu încetaţi să predicaţi religia voastră.” Când misionarii au refuzat să se lase de credinţa lor, au fost ucişi imediat. [Citat din James şi Marti Hefley, By Their Blood, Baker Book House, Grand Rapids, MI, 1979, p. 18-21]. PAG 57

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER PAG 58

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER 13. FRICĂ? DE CE? În decursul următorilor 50 de ani de după rebeliunea boxerilor, vărsarea de sânge a continuat pe tot teritoriul Chinei. Deşi sfârşitul luptelor de stradă au marcat un moment foarte bun pentru evanghelizare în toată ţara, mulţi oameni erau marcaţi încă de aceleaşi temeri şi prejudecăţi. În 1931, preşedintele Chiang Kai-shek însuşi s-a declarat creştin. Bineînţeles, acest lucru a fost o mare victorie într-un sens, dar odată cu ea au fost înnoite atacurile asupra creştinilor, acestea venind acum din partea duşmanilor lui Kai-shek, anume comuniştii. Numai în provincia Kiangsi, comuniştii au ucis în 1930 aproape 150.000 de chinezi. În acea perioadă era o tensiune politică deosebit de mare în China, iar creştinii au fost prinşi din nou la mijloc. Şi ca lucrurile să fie şi mai grele, anii 1930 au demarat cu foamete şi boli îngrozitoare. Dizidenţii au învinuit adesea pe medicii misionari (care îşi dădeau vieţile pentru populaţia chineză fără a cere ceva în schimb) pentru răspândirea bolilor, spunând că aceasta avea loc datorită otrăvurilor pe care ei le foloseau (medicamentele). S-a spus adesea şi că “zeii” erau mânioşi pe oameni din cauza creştinilor, şi că aceasta era cauza secetelor şi a foametei pe care ei le trăiau. În Minchow, un oraş din provincia Kansu, o şcoală a cultului Adunările lui Dumnezeu a pierdut 150 de elevi din cei PAG 59

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER 500 înscrişi la şcoală din cauza bolilor. Atunci când răufăcătorii au lovit oraşul, i-au torturat şi ucis pe oameni pentru a-i forţa să le dea obiectele de valoare. Sute de oameni au fost arşi de vii sau bătuţi până la moarte, mulţi dintre aceştia fiind creştini. Nici n- au părăsit bine acei bandiţi oraşul, că şi-a făcut apariţia apoi o armată de 1300 de soldaţi musulmani care au luat oraşul sub stăpânire şi şi-au înfiinţat cartierul general în curtea casei de misiune a bisericii Adunările lui Dumnezeu. În 18 zile de la sosirea lor acolo, musulmanii n-au făcut altceva decât să jefuiască, să violeze, să ardă şi să ucidă pe oricine le ieşea în cale. Când misionarul W. W. Simpson a încercat să organizeze un serviciu de închinare, unul din membrii echipei generalului s-a aşezat cu aroganţă pe platforma unde era amvonul şi a gesticulat cu sabia sa, ca şi cum i-ar fi tăiat capul. Simpson a continuat să predice despre venirea lui Hristos în lume, însă ofiţerul acela nu l-a ucis. În Octombrie 1931, Jack Vinson a fost capturat de hoţi în timp ce vizita bisericile din provincia Kiangsu. Un pluton al guvernului a venit în urmărirea acelor răufăcători şi i-a înconjurat într-un orăşel. Bandiţii i-au oferit lui Vinson eliberarea cu condiţia ca el să convingă armata să plece. Vinson a fost de acord numai dacă ei ar fi eliberat şi pe alţii care erau luaţi ostatici. Bandiţii au refuzat şi au încercat să îşi găsească o cale de scăpare. În această încercare, mulţi au fost ucişi, dar câţiva au supravieţuit şi au fugit cu Vinson, însă el nu putea alerga din cauza unei intervenţii chirurgicale recente, lucru care i-a determinat pe bandiţi să îl împuşte şi să îi taie capul. Un martor al acestei întâmplări tragice a povestit că ucigaşul lui l-a întrebat înainte de a-l împuşca: “Te voi omorî. Nu îţi e frică?” Vinson a replicat simplu: “Omoară-mă, dacă vrei. PAG 60

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER Eu voi merge direct la Dumnezeu.” Un predicator prezbiterian de sud, E.H. Hamilton, a fost inspirat de curajul lui Vinson şi a scris un poem care a devenit tema tuturor misionarilor din China. Frică? De ce? Să simt eliberarea dulce a duhului? Să trec de la ducere la perfectă pace, Să văd că lupta şi zbuciumul vieţii încetează? Frică – de ce? Frică? De ce? Să-mi fie frică să văd faţa Mântuitorului, să aud urarea Lui de bun venit Şi să urmăresc razele gloriei cum izvorăsc din rănile harului? Frică – de ce? Frică? De ce? O clipire, o zdrobire, o inimă străpunsă; întuneric, apoi lumină, o, este arta Raiului! O rană în coasta Lui! Frică – de ce? Frică? De ce? Să fac prin moarte ceea ce viaţa n-ar putea – să fiu botezat cu sânge, Până când sufletul va înflori acolo sus? Frică – de ce? PAG 61

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER PAG 62

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER 14. JOHN ŞI BETTY STAM John şi Betty s-au întâlnit la Moody Bible Institute la puţin timp după moartea lui Jack Vinson. Provocaţi de Dumnezeu prin poemul Frică? De ce?, John a răspuns chemării făcute de China Inland Mission (CIM) pentru bărbaţii necăsătoriţi de a sluji în periculoasa Chină, infestată de comunişti. Ales în 1932 să prezinte un mesaj către studenţii de la Moody, el le-a spus acestora următoarele, “Să sunăm retragerea şi să abandonăm înalta chemare pe care o avem în Hristos Iisus? Sau să îndrăznim să înaintăm la porunca lui Dumnezeu, în faţa imposibilului?... Haideţi să ne amintim că Marea Trimitere n-a fost niciodată validată de condiţia de a înainta numai dacă sunt suficiente fonduri şi numai dacă nu implică vreo greutate sau lepădare de sine. Dimpotrivă, ni se spune să ne aşteptăm la necazuri şi chiar persecuţie, dar în Hristos ni se dă victoria împreună cu acestea.” Pentru că Betty terminase facultatea cu un an înaintea lui John, ea deja plecase să îşi înceapă lucrarea. La sosirea în China, începerea lucrării i-a fost întârziată întrucât misionarul care era deja acolo, H. S. Ferguson, fusese capturat de răufăcători şi nu avea să mai fie văzut viu vreodată. John a sosit un an mai târziu, apoi ei s-au căsătorit, iar în Septembrie 1934 au fost binecuvântaţi cu o fetiţă. După ce le-a fost alocată provincia Anhwei, au plecat către oraşul Ching-te, unde prefectul provinciei i-a asigurat că îi va proteja. La doar câteva săptămâni, PAG 63

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER comuniştii au atacat oraşul iar prefectul a fost primul care a fugit din calea lor! Comuniştii au mers direct la casa unde locuiau soţii Stam. Betty i-a servit cu ceai şi prăjituri, în timp ce John a încercat să îi asigure că veniseră în China numai cu intenţii bune. După ce au terminat de servit ceaiul, liderul i-a spus simplu: “Tu vei merge cu noi”. John a fost apoi forţat să scrie către CIM o scrisoare cerând o răscumpărare de 20.000 de dolari. El a adăugat şi fraza următoare la scrisoarea respectivă: “Domnul să vă binecuvânteze şi să vă călăuzească, iar în ce ne priveşte, fie ca Dumnezeu să fie glorificat fie prin viaţa, fie prin moartea noastră”. Mai târziu, el le-a spus celor care îl ţineau captiv că el nu se aştepta ca răscumpărarea să fie plătită. Comunişii s-au retras apoi din oraş, luând familia Stam ostateci cu ei. Pe drum, comuniştii discutau cum să o omoare pe fetiţă, ca să nu aibă necazuri. Un ţăran bătrân care era din întâmplare în apropiere şi a auzit ce spuneau ei, a protestat, astfel că acei comunişti i-au spus: “Atunci tu o să mori în locul ei.” Ţăranul a răspuns: “Sunt gata să mor”, iar ei l-au ucis imediat. John a fost dus la poştă şi i s-a ordonat să scrie o altă notă cerând bani pentru răscumpărare. Poştaşul l-a întrebat unde vor merge, la care John a răspuns: “Nu ştim unde se duc aceşti oameni, dar noi vom merge în cer.” La puţină vreme după aceea, i-au legat pe toţi cu funii. După o noapte nedormită, au fost târâţi prin oraş şi batjocoriţi de comunişti. Toţi oamenii din oraş au fost chemaţi să asiste la execuţie. Dintr-o dată, medicul oraşului, un creştin pe nume Wang, a alergat în întâmpinarea lor şi a insistat faţă de comunişti să îi elibereze, dar a fost luat şi pus deoparte pentru a fi ucis. Pe PAG 64

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER când John a cerut milă pentru viaţa doctorului, i s-a ordonat să îngenuncheze. Banditul şi-a fluturat sabia şi i-a tăiat capul. Betty s-a zguduit şi a căzut şi ea pe genunchi, dar aceeaşi soartă a căzut şi asupra ei. Cumva, în zarva care s-a creat, fetiţa lor a scăpat şi a fost găsită în viaţă într-o casă alăturată de un evanghelist chinez care tocmai sosise acolo. Asumându-şi un mare risc pentru el şi familia lui, el a luat copilaşul la el, şi a îngropat trupurile moarte ale părinţilor. Oamenii din oraş au fost mişcaţi de întreaga situaţie şi s-au adunat să asculte predica de înmormântare. Evanghelistul a predicat pe Hristos fără frică şi le-a spus oamenilor că şi ei trebuie să se pocăiască. După înmormântare, evanghelistul şi soţia lui au dus copilul sute de mile ascuns într- un coş de orez până la casa unui alt misionar. Acesta a dus copilul la părinţii lui Betty Stam, soţii Scott, care erau de asemenea misionari în China. Când a auzit de moartea fiicei sale şi a ginerelui său, Dr. Scott a spus: “N-au murit în zadar. Sângele martirilor este încă sămânţa Bisericii. Dacă am putea să auzim pe copiii noştri iubiţi vorbind, am şti cu toată convingerea că ei ar lăuda pe Dumnezeu pentru că au fost socotiţi vrednici de a suferi pentru Hristos.” Vestea martirajului lor şi a supravieţuirii miraculoase a copilaşului lor a fost răspândită larg în Statele Unite. Sute de scrisori au sosit apoi la familia Scott. Mulţi s-au oferit voluntari să le ia locul pe câmpul de misiune. Studenţii de la Moody au început un şir de întâlniri de rugăciune pentru misionari. Un misionar CIM le scria părinţilor lui Betty astfel: “O viaţă întreagă de om n-ar putea egala o sutime din lucrarea pe care ei au făcut- o pentru Hristos într-o singură zi.” [Citat din James şi Marti Hefley, By Their Blood, Baker Book House, Grand Rapids, MI, 1979, p. 56, 58-59.]. PAG 65

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER PAG 66

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER 15. AFRICA: CIMITIRUL ALBILOR “Denumit Continentul Negru în secolul al XIX-lea datorită faptul că americanii şi europenii cunoşteau atât de puţine lucruri despre Africa, acest al doilea continent de pe planetă după mărime a mai fost cunoscut printre societăţile misionare ca fiind “cimitirul albilor”, datorită speranţei medii de supravieţuire a misionarilor aici, de numai 8 ani. ‘Dumnezeul nostru ne-a poruncit ca înainte de a construi o biserică sau o casă, să ne construim aici un cimitir,’ scria unul din primii misionari, ‘prin aceasta arătându-ne că învierea... Africii nu se poate face decât cu preţul vieţilor noastre.’” Credincioşi până la moarte “Până când a fost botezat al douăzecilea convertit de la misiunea London Missionary Society din centrul Africii, muriseră deja douăzeci de misionari. O carte publicată în 1902 prezintă o listă de 190 martiri ai Africii, provenind de la 10 societăţi misionare nord-americane, toţi aceştia murind din cauza bolilor, începând cu anul 1833. Iată doar câteva exemple de astfel de martiri, care ne arată durata de timp cât au rezistat în Africa numai 14 dintre misionarii aparţinând Missionary Society of the Protestant Episcopal Church: Dra. Isabella 1 an Rev. J.C. Auer 21 ani Dra. Phebe Bart 4 luni PAG 67

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER Dra. Marha D. Coggeshall 3 luni Dna. C.C. Hoffman 3 ani Rev. C.C. Hoffman 16 ani Rev. H. H. Holcomb 1 an Rev. G.W. Horne 2 ani Rev. E.J.P. Messenger 3 luni Rev. Launcelot B. Minor 7 ani Dra. Catherine L. Parch 2 ani Dra. Jacob Rambo 2 ani Rev. Robert Smith 3 luni Dr. T.R. Steele 6 luni Nimic nu i-a ţinut pe loc pe pionierii misionari în a răspândi Evanghelia. Willis R. Hotchkiss scria: ‘Am locuit în Africa 4 ani practic singur. De 30 de ori am fost lovit de febră, de 3 ori atacat de lei, şi de mai multe ori de rinoceri; dar daţi-mi voie să vă spun că aş face cu plăcere acelaşi lucru de la capăt, dacă aş avea bucuria de a duce mai departe cuvântul Mântuitorului şi să îl fac să lumineze în întuneric astfel încât un alt trib din centrul Africii să fie copleşit de El’” [Citate din James şi Marti Hefley, By Their Blood, Baker Book House, Grand Rapids, MI, 1979, pag. 339-340.]. PAG 68

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER 16. “BILL ZÂMBITORUL” DIN AFRICA În prima parte a anilor 60, şase misionari WEC au deschis un punct de misiune într-o zonă periculoasă din Congo. Raza strălucitoare a grupului era un tânăr absolvent numit Bill McChesney sau “Bill Zâmbitorul,” cum îi spuneau toţi. Deşi era scund de statură şi avea numai vreo 50 de kilograme în greutate, Bill trăia cu o exuberanţă uimitoare. Cu puţin timp înainte de a pleca din SUA către Congo, el a scris un poem care exprima hotărârea lui: Alegerea mea Vreau să îmi iau micul dejul la 8, Cu şuncă şi ouă pe platou; Un şniţel bine fript îl voi înfuleca dintr-o dată, şi apoi voi mânca din nou la cină. Vreau o casă ultramodernă şi cu telefon în fiecare cameră; Vreau covoare moi, să calc uşor pe scări, perdele fine să împodobească ferestrele. Vreau şi un loc drăguţ pentru lucruri faine, scaune cu balansoar şi ape de izvor, O să-mi mai iau şi-un mic televizor - evident, “o să am grijă la ce mă voi uita.” Îmi vreau şi garderoba să fie cea mai selectă, de cea mai bună calitate, PAG 69

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER Să fie după ultimile mode: De ce nu s-ar bucura creştinii de ce este mai bun? Dar apoi am auzit Stăpânul vorbindu-mi cu o voce-atât de clară: “Te chem să vii să Mă urmezi, pe Mine, acel Galileean de jos.” “Păsările cerului au cuiburile lor, şi vulpile se-ascund în vizuini să se-odihnească, Dar eu nu-ţi ofer nici un pat; nu, nici un loc unde capul să Mi-l pot pleca.” Cu ruşine mi-am plecat capul şi-am plâns. Cum pot să Îl nesocotesc pe Cel Crucificat? Cum aş putea să uit calea pe care El a mers, şi nopţile trăite de El în rugăciune? Patruzeci de zile fără o fărâmă de pâine, singur, El a postit zi şi noapte; Dispreţuit şi respins – dar a mers mai departe, şi nu s-a oprit până ce a rupt acea perdea. Om al durerii şi al suferinţei, fără vreun prieten care să-L aline în vreun fel; “Lovit de Dumnezeu,” spunea profetul, batjocorit, bătut, lovit, cu sângele curgându-I roş şuvoi. Şi dacă El e Dumnezeu şi a murit în locul meu, nu-i jertfă atât de mare Pentru mine, un om muritor să fac; voi face totul de dragul lui Iisus. PAG 70

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER Da, voi merge pe calea pe care a deschis-o El, şi nici o altă cale nu va place Dumnezeului meu; Aşa că iată, aceasta-mi e alegerea, alegerea mea pentru toată veşnicia.” În această perioadă, Congo se află în mijlocul tensiunilor şi luptelor pentru putere. Simba, un trib de rebeli îndreptat împotriva stăpânirii albilor în Africa, ataca şi ucidea oamenii din întreaga regiune. În mod repetat, ei au supus misionarii de la micul punct de lucrare la tensiuni şi încercări îngrozitoare, ameninţându-i că vin să îi ucidă, însă neatingându-se de ei pentru o vreme. În data de 14 Noiembrie 1964, ei au venit şi l-au luat pe micul Bill McChesney, în ciuda faptului că era bolnav de malarie. Odată cu el, au luat ostateci încă 4 misionari de la un alt punct de lucrare. Unul dintre ei, James Rodger era opusul efervescentului “Bill Zâmbitorul” în orice aspect. Deşi avea o purtare solemnă şi serioasă, dragostea lui pentru Domnul era în afară de orice îndoială. În decursul celor 10 zile petrecute împreună, cei doi au devenit prieteni apropiaţi. Într-una din zile, şeful rebelilor s-a mâniat când l-a văzut pe Bill McChesney. “De ce este omul acesta încă liber?” a întrebat el. “Luaţi-l imediat şi aruncaţi-l în închisoare!” Când Bill a fost împins într-o camionetă, Jim Rodger a sărit şi el ca să îşi însoţească noul prieten. În decursul călătoriei, soldaţii l-au bătut pe Bill fără milă. Slăbit de malarie, Bill nu a rezistat fizic la bătăile soldaţilor, aşa că Jim a trebuit să îl ducă pe braţe în închisoare. PAG 71

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER În dimineaţa următoare, a apărut un colonel şi i-a întrebat din ce ţări provin. Bill a spus că este american, iar Jim că este britanic. Auzind acestea, colonelul voia să îl omoare numai pe Bill, dar Jim s-a alipit de el, spunând: “Dacă trebuie să mori, frate, voi muri cu tine.” Colonelul a făcut atunci semn unei cete de rebeli să îi atace. Aceştia au sosit cu bâte şi răngi. Bill a fost ucis repede. Jim l-a prins şi l-a aşezat uşor pe pământ. Rebelii l-au lovit atunci pe Jim şi l-au călcat în picioare până când a murit. [James & Marti Hefley, By Their Blood, Baker Book House, Grand Rapids, MI, 1979, p. 18-19.]. PAG 72

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER 17. FAMILIA TEN BOOM Pentru mulţi oameni, viaţa în Europa anilor 1920 şi a începutului anilor 1930 era foarte liniştită. La fel era şi pentru o familia simplă de olandezi care aveau un atelier de reparat ceasuri în Haarlem. Când Adolf Hitler a ajuns la putere, toată Europa a privit cu suspiciune către Germania. Când el şi-a început marşul cuceritor asupra ţărilor vecine, toţi au ştiut că nu era decât o chestiune de timp înainte ca ţările lor să cadă pradă acestuia. În 1939, inevitabilul război cu Germania s-a produs, iar mica armată olandeză a capitulat în doar 5 zile. La început, ocupaţia nu a fost atât de rea. Cu toate acestea, treptat, constrângerile la care i-au supus forţele germane au devenit tot mai mari. Regulile au devenit tot mai stricte şi motivele pentru pedeapsă tot mai mărunte. Familia Ten Boom şi-a păstrat calmul şi au continuat în rutina lor obişnuită ca majoritatea familiilor olandeze. Totul s-a schimbat însă când germanii au început să aresteze şi să hărţuiască familiile de evrei. Aceşti oameni simpli Îl iubeau pe Domnul şi nu puteau să stea nepăsători faţă de nevoile celor care erau în suferinţă. Ceea ce a început prin încercarea de a ajuta pe unii evrei s-a transformat apoi într-o întreagă “reţea subterană” prin care familia aceasta i-a ajutat să fie adăpostiţi în siguranţă. Şi n-a fost simplu pentru ei să facă asta. Corrie, care a devenit inevitabil liderul acestei lucrări, trebuia să aibă contact cu lucrătorii ca şi ea PAG 73

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER din toată ţara. Avea nevoie de porţii de mâncare şi de locuri unde să îi ascundă pe cei care erau vânaţi de germani. Dar apoi mai se punea şi problema de a şti ce să faci cu acei evrei pe care nimeni nu îi voia, din diverse motive. Familia Ten Boom nu putea să îi abandoneze pur şi simplu, aşa că au amenajat o cameră secretă în casa lor pe care au folosit-o drept ascunziş pentru situaţiile când Gestapo-ul făcea raiduri în zonă. Aşa s-a întâmplat şi într-o seară, când s-au auzit bocănituri puternice la uşă, după care s-au năpustit înăuntru. Cei 7 evrei au reuşit să intre în Ascunzişul Secret fără a fi prinşi. Dar germanii aveau suficiente dovezi pentru a şti că familia Ten Boom era implicată în mişcarea secretă de protejare a celor vânaţi de ei. Corrie, sora ei Betsie, tatăl lor şi mai mulţi alţii au fost cu toţii duşi la închisoare. Pe măsură ce timpul trecea, cei închişi puteau auzi zgomotele războiului tot mai aproape. Într-una din nopţi, au fost treziţi din paturile lor şi li s-a spus că vor fi nevoiţi să evacueze închisoarea. La auzul acestei veşti, cei care erau acolo închişi cu greu şi-au putut înfrâna bucuria, gândindu-se că va urma eliberarea. Dar speranţele lor aveau să fie năruite când au fost urcaţi în trenuri şi duşi departe de frontul de război. Mai târziu, în seara următoare, au ajuns la o închisoarea Vught. Viaţa era grea acolo, dar cel puţin Corrie şi Betsie erau împreună. În curând au fost puse să facă o muncă plictisitoare şi de rutină la nişte instrumente pentru avioane. Germanii le-au obligat să lucreze câte 11 ore pe zi şi le dădeau să mănânce numai o felie de pâine uscată dimineaţa şi un castron de lichid colorat seara la cină. Închisoarea de la Vught a fost apoi împărţită în două tabere, câte una pentru prizonierii femei şi cei PAG 74

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER bărbaţi. Multe din colegele de închisoare ale lui Betsie şi Corrie îşi aveau soţii în cealaltă parte a închisorii. Aceste sărmane femei erau într-o constantă stare de îngrijorare cu privire la soţii lor. În curând, frontul de război a ajuns şi în acea zonă. După cum era de aşteptat, gardienii au devenit din ce în ce mai brutali. Cei care întârziau la apeluri sau aveau vreo altă problemă, erau bătuţi fără milă. Apoi au început să se audă focuri de armă în închisoarea bărbaţilor. Numărul focurilor de armă se înmulţea pe zi ce trecea. Apoi au fost adunaţi încă o dată pentru a fi mutaţi în alt loc. Femeile au fost atât tare înghesuite în vagoanele de marfă încât nici nu puteau să se aşeze, iar călătoria a durat câteva zile, fiind duse undeva în mijlocul Germaniei. Femeilor nu li se dăduse nici un pic de hrană sau apă şi nu li s-a permis să folosească toaleta pe tot parcursul acestei călătorii. În final, trenul s-a oprit. Când au fost date jos din vagoanele trenului, au fost din nou adunate pentru a continua călătoria, de data aceasta pe jos. După ce au trecut printr-un orăşel, au ajuns în final la zidurile gri ale unui loc despre care nu auziseră decât lucruri oribile: era lagărul de concentrare Ravensbruck. Viaţa aici era mai groaznică decât ar fi putut visa în cele mai urâte coşmaruri. Corrie povesteşte despre acest loc astfel: “Apelul de dimineaţă de la Ravensbruck era cu o jumătate de oră mai devreme decât la Vught. Până la ora 4:30 dimineaţa, trebuia să fim afară pe platoul negru într-un frig de nedescris, adunate în grupuri de câte o sută de femei, pe rânduri şi coloane de câte 10. Uneori, după ore întregi petrecute astfel afară, ni se permitea să PAG 75

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER mergem înapoi în barăci, după care suna imediat apelul din nou. ‘Toată lumea afară! Imediat la apel!’ Baraca 8 se afla în zona de carantină. Lângă noi – probabil în semn voit de avertizare faţă de noii veniţi – erau amplasate barăcile unde aveau loc pedepsele. De acolo se auzeau cât era ziua de lungă, şi adesea şi noaptea, numai sunete de parcă era iadul acolo. Nu erau sunete de mânie sau care să exprime emoţii omeneşti, ci erau sunete care caracterizau o brutalitate ieşită din comun: lovituri care cădeau într-un ritm regulat, însoţite de ţipete. Stăteam acolo în rânduri şi coloane de câte 10 femei, cu mâinile lipite de trupurile noastre şi tremurând, şi ne doream să putem să ne astupăm urechile ca să nu mai auzim acele sunete. Când se dădea ordinul de repaus, ne năpusteam toate la uşa barăcii 8, călcându-ne efectiv în picioare, în goana noastră de a ajunge înăuntru pentru a trăi într-o lume cât de cât mai normală. Dar lucrurile n-au evoluat decât din greu în mai greu. Până şi între acei patru pereţi era prea multă sărăcie, prea multă suferinţă fără vreun motiv aparent. În fiecare zi se petrecea ceva care nu avea nici un sens, iar celelalte suferinţe nu făceau decât să se agraveze prea mult. ‘Vei purta Tu toate acestea, Doamne Iisuse?’, mă întrebam. Dar pe măsură ce lumea părea tot mai străină acolo, un lucru a devenit din ce în ce mai clar pentru noi, anume motivul pentru care noi două ne aflam aici. Nu ştiam din ce motiv sufereau ceilalţi de acolo. Dar pentru noi, de dimineaţă până seara, oridecâte ori nu eram la apel, Biblia era centrul speranţei şi ajutorului pentru un cerc din ce în ce mai mare de femei. Ca PAG 76

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER nişte copii fără stăpân adunaţi în jurul unui foc de tabără, aşa eram şi noi acolo adunate în jurul Bibliei, încălzindu-ne inimile la căldura şi lumina ei. Cu cât era mai întunecată noaptea din jurul nostru, cu atât mai strălucitor, mai adevărat şi mai frumos era Cuvântul lui Dumnezeu. ‘Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?... Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.’ Îmi imaginam cum eram noi când Betsie citea, privind lumina care strălucea pe feţele noastre. Mai mult decât biruitori... Nu era doar o dorinţă, ci o realitate. Noi ştiam asta şi experimentam această realitate minut cu minut - săraci, dispreţuiţi, în foamete. Dar suntem mai mult decât biruitori. Nu scrie că ‘vom fi astfel’, ci că suntem! Viaţa în Ravensbruck era trăită în două lumi diferite, care se excludeau reciproc. Una, cea vizibilă, externă, devenea pe zi ce trecea tot mai îngrozitoare. Cealaltă, viaţa trăită cu Dumnezeu, se îmbogăţea zilnic, din adevăr în adevăr, din slavă în slavă. “Uneori când scoteam Biblia din rucsacul mic, îmi tremurau mâinile, atât de tainică devenise pentru mine. Era ca şi cum tocmai fusese scrisă. Uneori mă minunam de faptul că cerneala era uscată. Întotdeauna crezusem ce spunea Biblia, dar a o citi nu are nimic de-a face cu a crede. Era o simplă descriere a lucrurilor acelora, a iadului şi raiului, a felului cum oamenii şi Dumnezeu acţionează. Citisem de o mie de ori întâmplarea cu arestul lui Iisus – cum L-au pălmuit soldaţii, cum au râs de El, cum L-au batjocorit. Dar acum toate aceste lucruri aveau voci şi feţe noi parcă.” PAG 77

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER Aceasta a fost viaţa acestor două sfinte din lagărul de concentrare de la Ravensbruck. Nu după multă vreme, starea firavă a trupului lui Betsie a început să dea semne de deteriorare, motiv pentru care a fost dusă la “spital.” Însă Betsie a murit, spre disperarea lui Corrie. Dar Dumnezeu a fost bun. La numai câteva săptămâni după aceea, printr-o eroare făcută în registre, Corrie a fost eliberată şi trimisă înapoi în Olanda. Vreme de 40 de ani de la eliberarea din lagărul de concentrare de la Ravensbruck, Corrie Ten Boom a continuat să povestească întâmplările minunate despre cum Dumnezeu poate fi găsit până şi în situaţii în care pare că trăim iadul pe pământ. [Corrie Ten Boom, The Hiding Place, Bantam Books, New York, 1971, pp. 194-195.]. PAG 78

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER 18. DEITRICH BONHOEFFER Născut într-o familie de germani în 1906, Deitrich Bonhoeffer a intrat la seminarul teologic imediat ce a finalizat cursurile de la colegiu. Ceea ce însă a găsit acolo a fost un formalism sec şi cinic. Deşi era numai student, el s-a opus învăţăturilor liberale ale unora din profesorii săi. El a insistat asupra faptului că esenţa naturii bisericii trebuie văzută prin intermediul Evangheliei lui Iisus Hristos, nu prin argumente sociologice. În 1933, naziştii au preluat controlul parlamentului. În acelaşi an, episcopii luterani din Germania au publicat o declaraţie care spunea, printre altele: “Noi, creştinii protestanţi germani, acceptăm salvarea naţiunii prin intermediul liderului nostru Adolf Hitler, care ne este dat ca un dar din mâna lui Dumnezeu.” În data de 31 Ianuarie a aceluiaşi an, tânărul Deitrich vorbea la radio Berlin despre “conceptul conducerii.” El le-a cerut în mod vădit germanilor să ia în considerare nevoia pe care ei o percepeau de a avea un lider puternic. De asemenea, el i-a chemat să deosebească situaţiile când o conducere este sănătoasă şi când ea este extremă şi patologică. Mesajul i-a fost întrerupt la jumătatea lui. După 4 săptămâni, comuniştii ardeau clădirea Reichstag- ului, oferind astfel lui Hitler motivul pentru a restrânge drepturile privind libera exprimare, presa independentă şi o PAG 79

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER sumedenie de alte libertăţi. La câteva luni după aceasta, Hitler a început terorizarea sistematică la adresa evreilor germani. Hitler a încercat să îşi exercite controlul asupra bisericii luterane desemnând unul din apropiaţii lui la conducerea întregii denominaţii. Bonhoeffer şi un grup de reformaţi care s-au identificat drept “Biserica Mărturisitoare” au refuzat să se supună ca şi ceilalţi lideri sub controlul lui Hitler. Biserica s-a divizat astfel. În toamna anului 1934, au avut loc primele arestări ale membrilor Bisericii Mărturisitoare. Puţin câte puţin, naziştii au început să strângă laţul lor asupra ţării şi bisericii. În 1937, Hans Kerrl, ministrul pentru culte din guvernul lui Hitler, a avut o declaraţie în care a afirmat că este de “tot râsul” să crezi că Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Pe măsură ce mişcarea nazistă a crescut, biserica adevărată a devenit tot mai mult o mişcare secretă. În Martie 1939, Bonhoeffer a plecat la New York pentru a încerca să avertizeze pe liderii luterani de acolo cu privire la situaţia gravă din Germania. În timp ce se afla acolo, i s-a oferit postul de slujitor pentru refugiaţii germani. El a fost iniţial tentat să rămână, dar conştiinţa îl chema înapoi la poporul lui. La scurt timp după revenirea în ţară, activităţile sale au fost restricţionate de Gestapo. Liderii din rezistenţa nazistă au primit ordinul de a se retrage şi i-au oferit o slujbă în departamentul de contraspionaj, de numit Abwehr. Aceasta s-a dovedit a fi o modalitate de acoperire minunată pentru lucrarea sa reală, anume aceea de a avertiza pe creştinii din afara ţării cu privire la acţiunile lui Hitler. PAG 80

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER Bonhoeffer a fost apoi solicitat să participe la o conspiraţie pentru asasinarea lui Hitler. El s-a luptat în sinea sa cu această chestiune vreme de câteva luni, dar în final şi-a dat acordul să ajute. Încercarea a eşuat iar în Aprilie 1943 a fost arestat. Vreme de doi ani, tânărul Deitrich a fost deţinut în închisorile germane. Cu 3 săptămâni înainte de sinuciderea lui Hitler şi a Evei Braun, Bonhoeffer a fost luat împreună cu alţii din închisoare şi dus într-o pădure din afara acesteia. Li s-a ordonat să se dezbrace, după care au fost ucişi unul câte unul. Probabil că moştenirea cea mai profundă lăsată nouă de el reprezintă cartea sa intitulată The Cost of Discipleship (în limba română – Costul uceniciei). În această carte provocatoare, Bonhoeffer a chemat pe creştini să se pocăiască de “harul ieftin” care nu implică nici un cost şi nu are nici o esenţă. Omul care a plătit preţul suprem pentru mărturia sa creştină a insistat pe lângă alţii să nu se înşele pe ei înşişi crezând că au fost mântuiţi, când adevărul este altul. Iată ce scria el: “Har ieftin înseamnă a predica iertarea fără a cere pocăinţa, botezul fără disciplinarea în biserică, Cina Domnului fără mărturisirea păcatelor, iertarea fără mărturisirea personală. Har ieftin este acel harul lipsit de ucenicie, acel har fără cruce, acel har fără Iisus Hristos, cel viu şi întrupat... Harul scump este acea Evanghelie care trebuie căutată mereu, darul pe care trebuie să îl cerem, uşa la care omul trebuie să bată. Un astfel de har este scump, pentru că ne cheamă să Îl urmăm, şi este har, pentru că el ne cheamă să Îl urmăm pe Iisus PAG 81

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER Hristos. Este scump pentru că îl costă pe om viaţa lui, şi este har, pentru că este singurul care îi dă omului viaţa adevărată. Este costisitor pentru că el condamnă păcatul, şi este har peste că îl justifică pe păcătos. Mai presus de toate acestea, este costisitor pentru că L-a costat pe Dumnezeu viaţa Fiului Său...” [Deitrich Bonhoeffer, The Cost of Discipleship, Collier Books, New York, 1937, p. 47-48.] PAG 82

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER 19. JIM ELLIOT “Nu este nebun acela care dăruieşte ceea ce nu poate păstra, pentru a câştiga ceea ce nu poate pierde.” În Ianuarie 1956 a avut loc cel mai mediatizat masacru al misionarilor din secolul XX, petrecut în junglele Ecuadorului. Jim Elliot, un absolvent al Wheaton College, alături de alţi 4 tineri misionari, au fost prinşi în capcană şi ucişi de indienii Auca pe când încercau să le ducă Evanghelia. În timp ce era încă student, Elliot scria: “Nu este nebun acela care dăruieşte ceea ce nu poate păstra, pentru a câştiga ceea ce nu poate pierde.” Până la ei, nu venise nici un misionar în Ecuador la tribul Auca. În timp ce se aflau în Ecuador predicând altor triburi, ei au început să audă vorbindu-se despre un trib feroce de indieni, care ucideau orice alb care îndrăznea să intre pe teritoriul lor. Întrucât cei 5 misionari se întâlneau adesea să discute diverse lucruri de interes comun, ideea de a ajunge la indienii Auca a început să îi intrige din ce în ce mai mult. Rugându-se lui Dumnezeu cu privire la această idee, a devenit evident tuturor că Dumnezeu voia să îi împingă înainte cu acest proiect. Ştiind foarte bine pericolul care le stătea înainte, Jim Elliot i-a spus soţiei sale Elizabeth: “Dacă aceasta este calea pe care Dumnezeu vrea să merg, sunt gata să mor pentru mântuirea indienilor Auca”. Fără frică, ei au pus la cale un plan amănunţit despre cum să ajungă să predice Evanghelia indienilor. PAG 83

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER Prima etapă a proiectului era ca Nate Saint să zboare deasupra teritoriului Auca până când avea să descopere unul din satele lor. După câteva zile de zbor, Nate a văzut o casă mare într-un luminiş. Următoarea etapă era să încerce să deschidă comunicarea cu acei oameni. Nate a găsit o modalitate de a lăsa lucruri la pământ din avion, folosindu-se de o funie, şi zburând în cercuri mici deasupra acelui loc. Prin această metodă, el a fost în măsură să le trimită topoare, lanterne şi alte cadouri în încercarea de a le câştiga prietenia. Vreme de câteva luni, misionarii au continuat să le arunce din avion daruri celor din tribul Auca. De asemenea, ei zburau la joasă altitudine şi le strigau oamenilor printr-o portavoce în limba Auca, spunând: “Ne place de voi! Ne place de voi! Am venit să vă vizităm.” Oamenii au început să privească la ei în aşteptarea vizitei lor şi în curând aveau să le zâmbească şi să le facă cu mâna misionarilor din ciudata maşină zburătoare. Apoi indienii au început să le trimită şi ei cadouri în găleata cu care misionarii le trimiteau daruri. Odată le-au trimis o veveriţă, altă dată un papagal. În final, misionarii au simţit că era momentul potrivit ca să se întâlnească în persoană cu indienii Auca. Ei au descoperit un banc de nisip de-a lungul râului Curaray, unde Nate credea că ar fi putut să aterizeze în siguranţă, şi astfel micul echipaj şi-a ales data de 3 Ianuarie drept moment al aterizării. În acea dimineaţă, Nate a zburat alături de ceilalţi 4 misionari către locul pe care ei l-au denumit “Plaja Palmierilor” şi au mai dat un tur pe deasupra satului Auca. “Veniţi mâine la râu!” i-a chemat el prin acea portavoce. Nimic nu s-a întâmplat până la 3 zile după aceea, când 3 indieni Auca au apărut dintr-o dată pe malul celălalt al râului: două fete şi un tânăr. Misionarii au încercat să PAG 84

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER vorbească cu ei cât de bine au putut, folosindu-se de puţinele fraze pe care le cunoşteau. Indienii au bâlbâit repede câteva vorbe. Tânărul acela a început să pipăie avionul marca Cessna, aşa că Nate a deschis uşa şi l-a convins să se urce în avion. Pe cât pare de incredibil, Nate a reuşit să îl ia pe tânărul indian într-un zbor pe deasupra satului său. Tânărul a râs şi a exclamat cu bucurie. Acei indieni au mai stat cu ei acolo câtva timp şi apoi s-au îndepărtat. Misionarii erau foarte încântaţi de succesul neaşteptat. În ziua următoare, nici un indian nu a mai venit să îi întâlnească. Nate s-a urcat în avion în ziua următoare şi a observat un grup de bărbaţi mergând împreună către locul de întâlnire. El i-a transmis prin radio soţiei sale vestea bună: “Vine o comisie de 10 persoane. Roagă-te pentru noi. Aceasta este ziua cea mare!” Apoi au stabilit ca următoarea transmisie să aibă loc la 16:30 şi a închis emiţătorul. La ora 16:30, soţia lui Nate a deschis emiţătorul radio şi a încercat să ia legătura cu soţul ei. N-a primit nici un răspuns. În acea noapte, toate cele 5 soţii s-au frământat şi au avut o noapte albă, plină de îngrijorare. În ziua următoare, un alt pilot a zburat peste acea zonă. El a transmis apoi prin radio că avionului îi fusese dezvelit fuselajul şi că misionarii erau de negăsit. Ceva nu funcţionase. În următoarea zi s-au declanşat operaţiunile de căutare. Cei cinci bărbaţi au fost descoperiţi omorâţi cu suliţele. Un fotograf al revistei Life a sosit la ceremonia înmormântării lor. Articolul pe care el l-a publicat a transformat sacrificiul lor în povestea misionară a secolului, care a atins mulţimi de oameni, mulţi dintre ei dedicându-şi vieţile slujirii celor din tribul Auca. PAG 85

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER În mod incredibil, printr-o serie de evenimente minunate, la numai o lună de la masacru, două din cele 5 văduve au reuşit să îi aducă la Hristos pe ucigaşii soţilor lor. Toţi cei implicaţi în masacru au venit la Hristos, unul dintre ei devenit la rândul lui martir pe când a încercat să ducă Evanghelia la un alt trib de indieni Auca. PAG 86

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER 20. RICHARD WURMBRAND În 1965, lumea creştină vestică a fost zguduită de istoria unui pastor luteran simplu care vedea în spatele Cortinei de Fier. El fusese vândut de guvernul României Romania către organizaţia Hebrew Christian Alliance pentru suma de 10.000 dolari americani. Ceea ce el a adus la lumină din acea ţară obscură a fost o istorie tragică şi zguduitoare a unei persecuţii severe a creştinilor de catre guvernul comunist. Pastorul Wurmbrand a mărturisit unei comisii din Senatul SUA ceea ce se întâmpla cu creştinii din ţările care erau în spatele Cortinei de Fier. El s-a dezbrăcat până la şolduri şi a arătat tuturor rănile adânci pe care le-a suportat în timpul celor 14 ani pe care i-a petrecut în diverse închisori. Deşi a fost crescut de un ateu convins, Richard L-a primit pe Hristos din tinereţea sa. În 1945, comuniştii au pus stăpânire pe România şi au început să demoleze bisericile din ţară. În decursul a 3 ani, Richard şi soţia sa Sabina au început să predice Evanghelia şi să se întâlnească în secret cu oamenii din zona lor, şi au mărturisit până şi soldaţilor ruşi care erau prezenţi în România în anii 1940. În 1948, Richard şi Sabina au fost arestaţi. Sabina a fost obligată la muncă silnică timp de 3 ani, fiind nevoită să îl lase pe copilul lor de numai 9 ani să se descurce de unul singur. Două femei creştine au încercat să îl ajute, şi pentru aceasta au fost arestate şi bătute atât de dur, încât una dintre ele a rămas oloagă PAG 87

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER pe viaţă. O alta care a încercat să ajute pe băiat a fost arestată şi închisă pentru 8 ani doar pentru că a încercat să ajute familia unui puşcăriaş. În procesul arestării, oasele i-au fost rupte şi toţi dinţii zdrobiţi. A fost nevoie de 8 ani lungi de temniţă pentru ca Richard să fie “eliberat”. Soţiei i se spusese că el a murit în închisoare şi ea trăise în toată această vreme gândindu-se că el era mort. Suferinţele lui au fost groaznice. El a povestit cum a fost agăţat cu picioarele în sus de tavan şi bătut atât de dur încât trupul i se legăna înainte şi înapoi din cauza loviturilor. Uneori, ei îl puneau într-un vas mare cu gheaţă şi îl obligau să stea acolo până când era pe punctul de a muri din această cauză. Apoi îl scoteau de acolo, îl încălzeau şi o luau de la capăt, şi asta de mai multe ori. Alteori îl puneau într-o cuşcă de lemn cu puţin mai înaltă decât el, dar care avea o mulţime de cuie ascuţite bătute prin lemn spre interiorul cutiei de pe toate laturile ei. Apoi îl lăsau să stea acolo ore în şir. Dacă rămânea perfect nemişcat, totul era în regulă, dar dacă încerca să se relaxeze câtuşi de puţin, cuiele îi sfâşiau trupul. Wurmbrand a povestit istoria unui pastor numit Florescu, care a fost torturat cu fierul încins în foc şi cu cuţitul. După ce a fost bătut până şi-a pierdut simţurile, au fost băgaţi în celula lui şobolani înfometaţi printr-o ţeavă din perete. Astfel, el nu putea să doarmă sau să se relaxeze, pentru că şobolanii l-ar fi atacat imediat ce ar fi lăsat garda jos. Florescu a fost forţat să stea astfel timp de două săptămâni, zi şi noapte. Când el a continuat să refuze să îşi trădeze fraţii, i-au adus în celulă pe fiul său de numai 14 ani. Apoi au început să îl biciuiască pe băiat în faţa pastorului până când aceasta era aproape înnebunit de durere. În final, el a strigat la fiul său să li se supună. Băiatul i-a răspuns: “Tată, nu-mi face nedreptatea de a fi copilul unui PAG 88

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER trădător.” Turbaţi, călăii l-au bătut pe tânăr până la moarte, umplând de sânge întreaga celulă. Pastorul n-a mai fost acelaşi om niciodată de atunci. Wurmbrand povesteşte de un alt moment când creştinii erau legaţi de cruci patru zile şi nopţi la rând. Crucile erau puse pe pardoseală, şi sute de alţi puşcăriaşi erau forţaţi să îşi facă nevoile fizice pe feţele şi trupurile creştinilor. Apoi crucile erau ridicate în sus, în timp ce comuniştii rânjeau şi Îl batjocoreau pe “Mântuitorul” lor. După 8 ani şi jumătate de astfel de tratamente, Wurmbrand a fost eliberat în final. Imediat după aceasta, el a reînceput lucrarea de predicare în biserica secretă din România. Vreme de alţi 3 ani el a slujit în acest mod, până când a fost din nou arestat, şi a mai petrecut alţi 5 ani şi jumătate în închisoare. În închisoare, era strict interzis să se predice altor puşcăriaşi, iar dacă era prins, predicatorul avea să fie bătut fără milă. Richard şi alţi puşcăriaşi au făcut o înţelegere cu cei care îi torturau: ei predicau şi comuniştii îi băteau! Richard a povestit despre un puşcăriaş care a fost prins în mijlocul unei predici, luat de acolo şi bătut zdravăn, apoi aruncat înapoi în celulă. El şi-a revenit repede şi a spus: “Aşadar, fraţilor, unde rămăsesem când am fost întrerupt?” Richard Wurmbrand şi numeroşi alţii au avut de îndurat torturi de nedescris pentru credinţa lor în Hristos. Răsplata lor va fi mare în ceruri pentru ceea ce ei au îndurat! “Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.” Luca 14:33. PAG 89

LEAPĂDĂ-TE DE TINE ÎNSUŢI | STEVE GALLAGHER © Steve Gallagher, 2000. Toate drepturile rezervate. O bună parte a acestui material de studiu a fost fie citat direct, fie extras din diferite antologii. Editorii la care se face referire aici deţin drepturile de autor pentru materialele citate. Steve Gallagher este fondatorul şi directorul organizaţiei Pure Life Ministries, o lucrare dedicată ajutorării acelora care se luptă cu dependenţa sexuală. Pentru informaţii mai multe din partea autorului despre cum să depăşeşti dependenţa printr-o moarte completă faţă de sine şi printr-o înviere la viaţa nouă consacrată lui Hristos, te rugăm să ne contactezi în limba engleză la: Pure Life Ministries; P. O. Box 410; Dry Ridge, Kentucky 41035 telefon: (859) 824-4444; fax: (859) 824-5159; www.purelifeministries.org AB Traducerea în limba română a fost realizată de Societatea Misionară Coresi. Tradus şi publicat cu permisiune. Această publicaţie poate fi distribuită numai gratuit. Pentru mai multe informaţii şi alte resurse în limba română, contactaţi-ne la SMC, OP12-CP40, Bucureşti 1, Romania, www.coresi.org Societatea Misionară Coresi şi Chapel Library nu susţin şi nu împărtăşesc în mod necesar toate punctele de vedere ale autorilor publicaţiilor pe care le pun la dispoziţie. Utilizat cu permisiunea Chapel Library. Pentru publicaţii cristocentrice, contactaţi Chapel Library la adresa 2603 W Wright Street, Pensacola, FL 32505, www.chapellibrary.org. Used by permission of Chapel Library. For Christ-centered materials from prior centuries, contact Chapel Library, 2603 W Wright Street, Pensacola, FL 32505 www.chapellibrary.org. PAG 90