Scrisori către prieteni

REFORMA 1400. Ian Hus, preot catolic ceh condamnă indulgenţele şi corupţia din Biserică. Condamnă închinarea la statui şi contestă dreptul Papei de a stabili doctrine contrare Scripturii. Militează pentru învăţarea Cuvântului lui Dumnezeu în Biserici, şi nu a unor învăţături omeneşti. În 1415 este chemat să-şi explice doctrina în faţa Consiliului de la Constance. Este prins, închis şi apoi ars pe rug. Ucenicii săi, numiţi moravieni, au exercitat o influenţă istorică în Saxonia, Anglia şi America pâna în anul 1722. 1505. Martin Luther, avocat, se călugăreşte în condiţii dramatice. În 1512 obţine titlul de Doctor în teologie şi primeşte o Biblie în latină. Este surprins de diferenţa dintre lucrurile scrise în Scriptură şi practicile Bisericii. Studiază scrierile lui Ian Hus şi ajunge la aceleaşi concluzii ca acesta. Lipeşte, în semn de protest, o listă cu 95 de teze pe poarta Universităţii Wittenberg. Este chemat în faţa Consiliului de la Worms pentru a-şi susţine tezele. I se acordă o zi să-şi retracteze afirmaţiile. Este condamnat la moarte. A fost răpit în drum spre execuţie de prinţul Frederic cel Înţelept şi dus pe domeniile sale din Wartburg. Aici işi scrie operele şi traduce Biblia în limba germană. A fost excomunicat de Papă. Doctrinele reformei : 1. Sola scriptura (numai scriptura este infailibilă).Tradiţia este doar o sumă de învăţături omeneşti. Scriptura trebuie făcută accesibilă omului de rând. 2. Sola fide – mântuirea se obţine numai prin credinţă, fără fapte. 3. Sola gratia- numai prin Har. Mântuirea este darul lui Dumnezeu şi nu poţi face nimic ca să o meriţi. 4. Mântuirea este rezultatul naşterii din nou. Fiecare om născut din nou devine preot conform Apocalipsa 5.10 şi are acces la Dumnezeu, fără intermediari (preoţi, sfinţi, îngeri etc). 99

5. Lauda şi închinarea trebuie restaurate şi trebuie făcute în limba poporului. Luther afirmă că a experimentat darurile Duhului Sfânt. Lucruri similare s-au petrecut în Elveţia (Calvin ) şi în Anglia (Wyclife). Noţiunile de Biserică reformată, protestantă, calvinistă, anglicană, luterană, au conţinuturi similare. Curentul neoprotestant În sec XVIII are loc o mişcare de înnoire în Biserica Anglicană cunoscută ca Mişcarea Metodistă sau Evanghelică. Reapar manifestări ale darurilor Duhului Sfânt (vindecări, semne şi minuni). Biserica are o puternică influenţă socială, de ajutorare a săracilor, reforma închisorilor, abolirea sclaviei. În sec XIX încep manifestări puternice ale Duhului Sfânt în Ţara Galilor şi America. Doctrinele reformei neoprotestante / evanghelice: Scopul declarat al reformei este restaurarea Bisericii primare prin: 1. Botezul la maturitate 2. Restaurarea laudei şi închinării libere 3. Studiul biblic individual 4. Disciplină personală şi sfinţire 5. Restaurarea bisericilor din case 6. Relaţie personală cu Dumnezeu 7. Manifestarea darurilor Duhului Sfânt (profeţii, semne şi minuni, vorbire în limbi, vindecări, eliberări de demoni etc). După o perioadă de înflorire aceste mişcări au suferit diferite transformări, astfel încât în zilele noastre în bisericile neoprotestante nu mai sunt promovate toate doctrinele menţionate mai sus. 100

Curentele cele mai reprezentative, şi care nu sunt “secte”, sunt: Penticostalii pun accent pe unele manifestări ale Duhului Sfânt, în special vorbirea în limbi şi darul profetic; curentele tradiţionale impun o anumită îmbrăcăminte pentru credincioşi. Baptiştii accentuează învăţătura Biblică, dar acceptă destul de rezervat darurile Duhului. Creştini după Evanghelie, asemănători cu Baptiştii, cu particularitaţi legate de modul de organizare şi conducere a bisericii. Carismaticii, pun un accent puternic atât pe învăţătură, cât şi pe manifestările darurilor Duhului Sfânt. Ultracarismaticii însă eşuează în “Evanghelia sănătăţii şi prosperităţii”. Aşa numitele biserici libere (Mişcarea Bisericilor Credinţei, Bisericile Evangheliei Totale (sau Depline), Assemblies of God, etc) Există curente de înnoire şi în bisericile Catolică (catolicii carismatici) şi Ortodoxă (în România - Oastea Domnului ) In fiecare dintre acestea există particularitaţi în funcţie de zona geografică şi de diferenţele cultural - istorice. O biserică baptistă Română nu seamănă cu una baptistă Americană, şi la fel, o biserică penticostală din Muntenia nu e la fel cu una din Ardeal. Putem afirma că practic, fiecare biserica locală are propria sa identitate, chiar dacă aderă la acelaşi set de principii biblice şi la aceeaşi declaraţie numită CREZ. Secte necreştine sunt Martorii lui Yehova şi Mormonii. Biserica Adventistă promovează un amestec ciudat de concepte creştine cu tradiţie iudaică necreştină. 101

Scrisoarea 5. În loc de Concluzii: Tu ai chiar în acest moment o filozofie de viaţă, ai o “religie” a ta. Cercetează-te pe tine însuţi: pe ce se bazează „religia” ta, credinţa sau necredinţa ta? De ce crezi ceea ce crezi ? Dacă crezi în Dumnezeu, pe ce argumente convingătoare ai ales o anumită religie? Există o corespondenţă între credinţa ta şi religia ta? Ştii sigur unde mergi dacă la noapte vei muri? Când suntem întrebaţi de religia noastră vom da un răspuns: ortodoxă, catolică, reformată, sau poate islamică, mozaică etc. Dacă suntem întrebaţi în continuare de conţinutul credinţei noastre, ce este ceea ce ne face să ne declarăm ortodocşi, catolici, reformaţi, răspunsul devine evaziv. Unii vor zice “aşa m-am născut”, dar nici un medic nu-ţi va confirma că religia se moşteneşte genetic; alţii vor zice “fiindcă la acea biserică merg”, dar asta nu te face creştin, sau “părinţii mei aşa m-au botezat”, însă noi vorbim aici de convingerile personale ale fiecăruia, nu de cele ale părinţilor săi. Este credinţa ta mântuitoare? Eşti sigur că ceea ce crezi îţi asigură mântuirea? Este credinţa ta bazată pe Biblie şi pe o relaţie personală cu Mântuitorul tău ? Dacă nu crezi încă în Dumnezeu, te preocupi tu de aflarea adevărului ştiind că problema e cât se poate de serioasă ? Ştii tu unde îţi petreci veşnicia ? 102