Cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică

DIN CĂRŢILE SAPIENŢIALE Cărţile biblice numite în mod curent „sapienţiale“ sunt: Proverbele (Pildele) lui Solomon, Iov şi Ecclesiastul (Qohelet), la care se adaugă cele două păstrate numai în canonul Septuagintei, Înţelepciunea lui Isus Sirah (Ecclesiasticul) şi Cartea Înţelepciunii. Li se pot ală- tura aşa-numitele „cărţi poetice“: Psalmii şi Cântarea cântărilor. Cărţile sapienţiale biblice au origini complexe. Un punct de plecare va fi fost constituit de proverbe populare, adunate apoi în colecţii. Importantă este şi apariţia unei „elite intelec- tuale“: scribi, sfetnici, funcţionari de curte (vezi „oamenii lui Iezechia“ în Proverbe 25, 1); în aceste medii se formu- lează şi sfaturi pentru tinerii care se pregătesc să ocupe funcţii importante. După Exil au existat înţelepţi care au adunat textele mai vechi şi au compus lucrări de învăţătură îmbră- ţişând toată viaţa omului. La originea acestei literaturi este aşezat, ca „patron al înţelepţilor“, regele Solomon. Ce acoperă termenul care e tradus în mod tradiţional prin „înţelepciune“, ebr. hokhma? Un prim sens este acela,

50 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică concret, de „pricepere“, „abilitate“, care poate fi folosită spre bine sau spre rău. Privită în raport cu Dumnezeu, ea ajunge apropiată de „pietate“, „dreptate“; opoziţia „înţelepciune“– „nebunie“/„prostie“ e similară cu opoziţia „dreptate“–„fără- delege“ sau „pietate“–„impietate“. Se spune adesea că începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu. Deci înţelepciunea apare ca o însuşire omenească, dăruită de Dumnezeu, prin care omul cunoaşte, pătrunde şi practică binele. Se vorbeşte, în sfârşit, de „Înţelepciunea lui Dumnezeu“: este o însuşire a lui, dar apare şi personificată: numai Dumnezeu o are, dar o dăruieşte oricui e dispus să o primească.

PROVERBELE (PILDELE) LUI SOLOMON Titlul cărţii are la bază ebraicul maşal, „zicală“, „proverb“ şi chiar „povestire menită să ilustreze o temă“, „parabolă“. De aici şi variaţia titlurilor româneşti. O tradiţie cu valoare simbolică spune că regele Solomon ar fi scris la tinereţe Cântarea cântărilor, la maturitate Proverbele, iar la bătrâneţe Ecclesiastul. Acest gen de atribuire, curent în Antichitate, este menit să pună un text sub autoritatea incontes- tabilă a unui personaj considerat a ilustra desăvârşit tematica respectivă: în speţă, dacă Solomon a fost lăudat de însuşi Dumnezeu pentru înţelepciunea sa (cf. 1 Regi/3 Regi LXX 3, 4-15), la el se poate raporta tot ce ţine de înţelepciune. De fapt, cartea, o antologie de antologii, după cum o arată şi titlurile intermediare de pe parcursul ei1, a fost alcătuită de-a lun- gul mai multor secole: de aceea şi forma textelor variază de la simple zicale în distih până la adevărate poeme. De asemenea, se 1. „Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel“ (1, 1); „Proverbele lui Solomon“ (10, 1); „Şi acestea sunt ale înţelepţilor“ (24, 23); „Şi acestea sunt proverbe ale lui Solomon, pe care le-au copiat oamenii lui Iezechia, regele lui Iuda“ (25, 1); „Cuvintele lui Agur, fiul lui Iaqeh“ (30, 1) şi „Cuvintele regelui Lemuel, învăţătură pe care i-o dădea mama sa“ (31, 1).

52 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică întrezăreşte în ea un progres de la un ton oarecum prozaic pe alocuri până la profunzimea teologică. În Antichitatea creştină această carte a fost foarte apreciată: este citată de mai multe ori în Noul Testament, iar Ieronim reco- manda chiar să fie învăţată pe de rost! Tematica este cât se poate de variată. Întâlnim, fireşte, sfaturi date de un om matur unui discipol lipsit de experienţă: Ascultă, fiule, îndrumarea1 tatălui tău şi nu lepăda învăţătura2 mamei tale, căci cunună fermecătoare sunt ele pentru capul tău şi salbă la gâtul tău. (Proverbe 1, 8-9) Fiule, învăţătura mea să nu o uiţi, şi poruncile mele să le păzească inima ta, căci lungime de zile şi ani de viaţă şi pace îţi vor adăuga. Bunătatea şi fidelitatea3 să nu te părăsească: leagă-ţi-le de grumaz, scrie-le pe tăbliţa inimii tale şi vei afla har4 şi bună preţuire în ochii lui Dumnezeu şi ai oamenilor. 1. „Îndrumarea“: ebr. musar, „îndreptare“, „dojană“. 2. „Învăţătura“: ebr. torah, „învăţătură de viaţă“, „lege“. 3. „Bunătatea … fidelitatea“: ebr. hesed … ’emet constituie o pereche frecvent întâlnită în Biblie; primul termen se află în sfera bunăvoinţei, a purtării bune, a îndurării între persoane în baza apartenenţei la Legământul cu Dumnezeu, iar al doilea – în sfera adevărului, a stator- niciei, a coerenţei, a autenticităţii. 4. „Har“: ebr. hen, „farmec“, „trecere“, „favoare“ (apropiat de sen- surile grecescului cháris).

proverbele (pildele) lui solomon 53 Încrede-te în Domnul cu toată inima şi pe înţelepciunea ta nu te bizui; în toate căile tale recunoaşte-l şi El va îndrepta cărările tale; nu fi înţelept în ochii tăi, teme-te de Domnul şi abate-te de la rău, şi va fi vindecare trupului tău şi înviorare oaselor tale. Dă cinstire Domnului din avuţiile tale şi din fruntea roadelor tale, şi se vor umple hambarele tale de belşug şi teascurile tale se vor revărsa. Mustrarea Domnului, fiule, n-o lepăda, nu urgisi certarea lui, pentru că pe acela pe care îl iubeşte Domnul îl ceartă precum un tată pe fiul care-i este drag. Fericit omul care a găsit înţelepciunea, cel care câştigă priceperea: căci dobândirea ei e mai presus de dobândirea argintului şi decât aurul, rodul ei. E mai de preţ decât mărgeanul, şi nimic din ce-ai putea râvni nu-i e asemeni. Lungime de zile în mâna ei dreaptă, în mâna ei stângă, bogăţie şi slavă; căile ei – căi de desfătare şi toate cărările ei – pace1. 1. „Pace“: ebr. şalom are un sens larg, care include şi „sănătate“, „stare de bine“, „tihnă“, „deplinătate“, „îndestulare“.

54 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică Pom al vieţii este ea pentru cei care o îmbrăţişează, şi cei care se ţin de ea sunt fericiţi. Domnul prin înţelepciune a întemeiat pământul, a statornicit cerurile cu pricepere. Prin ştiinţa lui adâncurile s-au despicat şi norii au picurat rouă. (Proverbe 3, 1-20) Unele proverbe privesc direct relaţiile dintre părinţi şi copii sau dau sfaturi pedagogice părinţilor: deşi pare a fi încurajată „metoda forte“, în realitate, recomandarea ei rămâne doar la nivel teoretic, conform cu mentalitatea vremii; naraţiunile biblice atestă o peda- gogie bazată mai degrabă pe afecţiune. Fiul înţelept îşi bucură tatăl, dar fiul smintit este durerea mamei sale. (Proverbe 10, 1) Cine-şi cruţă nuiaua îşi urăşte fiul, dar cine-l iubeşte se grăbeşte să-l mustre. (Proverbe 13, 24) Pedepseşte-ţi fiul, căci mai e nădejde, dar nu-ţi pune în gând să-l omori. Încetează, fiule, să iei seama la mustrare dacă vrei să te rătăceşti de la cuvintele cunoaşterii! (Proverbe 19, 18. 27)

proverbele (pildele) lui solomon 55 Ascultă de tatăl tău, căci el te-a zămislit, şi nu o dispreţui pe mama ta că a îmbătrânit. Cumpără adevăr şi nu-l vinde: înţelepciune, învăţătură şi pricepere. (Proverbe 23, 22-23) Cine-şi jefuieşte tatăl şi mama şi spune că nu-i păcat acela e tovarăş cu tâlharul1. (Proverbe 28, 24) Proverbele ilustrează diverse faţete ale purtării înţeleptului în viaţa de zi cu zi. Mila, bunătatea: Pe Domnul îl împrumută cel care se milostiveşte de sărac şi El îi va dărui răsplată. (Proverbe 19, 17) Cel ce-şi astupă urechea la strigătul săracului va striga şi el, dar nu i se va răspunde. (Proverbe 21, 13) Scapă-i pe cei duşi la moarte, de cei târâţi spre ucidere nu sta deoparte! Dacă spui: „Nu ştiam aceasta“, oare Cel care cântăreşte inimile nu va lua seama? 1. „Tâlharul“: litt. „omul nimicirii“.

56 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică Cel care îţi veghează viaţa ştie şi-l va răsplăti pe fiecare după faptele lui. (Proverbe 24, 11-12) Inima liniştită e viaţa trupului, dar putreziciune a oaselor e pizma. Cine-l asupreşte pe sărman îşi bate joc de Făcătorul lui; îi dă cinstire cel care are milă de nevoiaş. (Proverbe 14, 30-31) Nu pregeta să-i faci bine cui trebuie să-i faci, când îţi stă la îndemână; nu-i spune aproapelui tău: „Du-te şi vino înapoi şi-ţi voi da mâine“, când ai de unde dărui. Nu urzi rele împotriva aproapelui tău în vreme ce-ţi stă încrezător alături. Să nu te iei la ceartă fără rost cu nimeni, când nu ţi-a făcut vreun rău. Să nu-l pizmuieşti pe omul silniciei, să nu alegi nici una din căile lui. (Proverbe 3, 27-31) ...chiar şi faţă de duşman: Dacă e flămând duşmanul tău, dă-i să mănânce, dacă-i însetat, dă-i să bea1: 1. „să mănânce … să bea“: litt. „să mănânce pâine … să bea apă“, expresii idiomatice indicând orice fel de hrană.

proverbele (pildele) lui solomon 57 cărbuni aprinşi îngrămădeşti pe capul lui1, şi Domnul îţi va răsplăti. (Proverbe 25, 21-22) ...şi faţă de animale: Cel drept ştie viaţa dobitocului său, dar măruntaiele necredincioşilor n-au milă. (Proverbe 12, 10) Chibzuinţa: Avuţia se poate spulbera mai ceva ca o boare, dar cel ce adună puţin câte puţin sporeşte. (Proverbe 13, 11) Cine răspunde unui cuvânt înainte de a-l asculta neghiobie e din partea lui şi ocară. Duhul omului poate răbda boala, dar duhul abătut cine-l va ridica? (Proverbe 18, 13-14) 1. „Cărbuni aprinşi îngrămădeşti…“: expresie citată de apostolul Pavel în Scrisoarea către Romani 12, 20. S-a discutat mult asupra inter- pretării ei corecte: în context, cea mai plauzibilă este că binele făcut duşmanului îi trezeşte mustrări de conştiinţă, astfel încât el nu mai poate suporta să ţină duşmănie (cf. de ex. Bible de Maredsous, 1975; New English Translation, 2005).

58 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică Multe sunt gândurile în inima omului, dar numai planul Domnului stă în picioare. (Proverbe 19, 21) Cinste omului care se fereşte de vrajbă, dar orice neghiob se dezlănţuie. Ape adânci sunt gândurile în inima omului, iar omul cuminte le scoate la iveală. (Proverbe 20, 3. 5) Prin înţelepciune se zideşte casa, prin pricepere se întăreşte şi prin cunoaştere i se umplu cămările de toată avuţia de preţ şi plăcută. Viteazul înţelept e puternic şi cunoscătorul îşi sporeşte tăria, căci prin bună călăuzire câştigi bătălia, biruinţa – cu mulţimea sfătuitorilor. (Proverbe 24, 3-6) Vezi să cunoşti bine chipul oilor tale, ia seama la turmele şi cirezile tale, că nu e veşnică avuţia, nici cunună din neam în neam. Iarba s-a dus şi se arată otava şi se adună fânul de pe munţi: miei pentru îmbrăcăminte, ţapi – preţul unui ogor, lapte de capră destul pentru hrana ta, pentru hrana casei tale şi traiul slujnicelor tale. (Proverbe 27, 23-27)

proverbele (pildele) lui solomon 59 ...sau lipsa ei: Ca unul ce apucă de urechi un câine e trecătorul care se aprinde într-o ceartă ce nu-i a lui. Ca un zănatic care aruncă flăcări, săgeţi şi moarte, aşa e omul care îşi înşală aproapele şi zice: „Ce, nu mai pot să glumesc?“ (Proverbe 26, 17-19) Nu te făli cu ziua de mâine, fiindcă nu ştii ce naşte ziua. Să te laude altul, nu gura ta, un străin, nu buzele tale. Grea e piatra şi greu de dus nisipul, dar furia nerodului e mai grea decât amândouă. Nemiloasă e furia şi năvalnică mânia, dar cine va sta în picioare în faţa pizmei? (Proverbe 27, 1-4) Lăcaşul morţilor şi al nimicirii1 nu au saţ, la fel şi ochii omului. (Proverbe 27, 20) 1. „Lăcaşul morţilor ... nimicirii“: ebr. Şe’ol – în imaginarul omului biblic înainte de apariţia credinţei în înviere, cei morţi se află într-o lume a umbrelor, lipsiţi de cunoaştere şi sentimente… Abbadon, „abis“, „nimicire“, va deveni în Apocalips 9, 11 numele „îngerului adâncului“.

60 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică Omul chibzuit ştie şi cum să primească mustrarea: Cine iubeşte mustrarea iubeşte cunoaşterea, iar cine urăşte certarea e un neghiob. (Proverbe 12, 1) Nerodul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ţine seama de certare este chibzuit. (Proverbe 15, 5) Celui batjocoritor nu-i place să fie certat: la cei înţelepţi nu se va duce. (Proverbe 15, 12) Cel care alungă mustrarea se dispreţuieşte pe sine, cel care ascultă certarea capătă minte. (Proverbe 15, 32) Ambivalenţa limbajului: pe de o parte, importanţa cuvântului bun: Din rodul gurii se îndestulează cu bunătăţi omul şi înfăptuirea mâinii lui se întoarce la el. (Proverbe 12, 14) Se bucură omul când dă răspuns şi cuvântul la vreme potrivită ce bun este! (Proverbe 15, 23) Inima înţeleptului dă gurii isteţime şi pe buzele lui se îngrămădeşte învăţătura.

proverbele (pildele) lui solomon 61 Fagure de miere sunt vorbele bune, dulceaţă pentru suflet şi vindecare pentru oase. (Proverbe 16, 23-24) Ape adânci – cuvintele gurii omului, şuvoi năvalnic, izvor de înţelepciune. (Proverbe 18, 4) Mere de aur în ferecătură de argint – cuvântul rostit cum se cuvine; inel de aur şi podoabă de aur fin e înţeleptul ce mustră pentru urechea ce ia aminte. Precum răcoarea zăpezii în zi de seceriş1 e solul de încredere pentru cei care l-au trimis: el înviorează sufletul stăpânului său. Nori şi vânt, dar fără ploaie – omul care se făleşte cu un dar mincinos. (Proverbe 25, 11-14) …dar şi primejdiile vorbăriei, minciunii, clevetirii şi batjocurii: În vorbăria multă nu lipseşte păcatul, dar cel care-şi înfrânează buzele e chibzuit. Argint ales e limba celui drept, inima ticăloşilor e ca nimica. 1. Fiind extrem de improbabil să ningă la vremea secerişului, s-au încercat felurite explicaţii pentru această comparaţie. Poate cea mai firească este cea a învăţatului evreu Raşi (1040–1105): este vorba de adierea răcoroasă ce vine de pe vârfurile înzăpezite ale munţilor (cf. New English Translation, s.v.).

62 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică Buzele celui drept îi călăuzesc pe mulţi, dar nerozii mor din lipsă de minte. (Proverbe 10, 19-21) În nelegiuirea buzelor e o capcană rea, dar omul drept scapă din strânsoare. Bârfelile sunt ca împunsături de sabie, dar limba înţelepţilor e tămăduire. Buzele adevărat-grăitoare dăinuie pururi, şi doar o clipită – limba mincinoasă. (Proverbe 12, 13. 18. 19) Cel care-şi ţine gura îşi păzeşte viaţa, cel ce dă mult din buze şi-o strică. (Proverbe 13, 3) Răspunsul blând potoleşte furia, cuvântul tăios stârneşte mânia. Limba înţelepţilor dă gust cunoaşterii, gura neghiobilor împroaşcă nebunie. Limba alinătoare este pom al vieţii, dar în cea vicleană e frângerea duhului. Buzele înţelepţilor răspândesc cunoaştere, inima nerozilor – nu aşa! (Proverbe 15, 1-2. 4. 7)

proverbele (pildele) lui solomon 63 Omul viclean stârneşte vrajbă, clevetitorul dezbină prieteni. (Proverbe 16, 28) Martorul cinstit salvează vieţi, dar cel care scuipă minciuni e amăgire. (Proverbe 14, 25) Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, cine scuipă minciuni nu va scăpa. (Proverbe 19, 5) Buzele prostului pornesc vrajbă, gura lui cere bătaie. (Proverbe 18, 6) Moartea şi viaţa stau în puterea limbii, cel care o iubeşte îi mănâncă roadele. (Proverbe 18, 21) Dezvăluie taine cel care umblă cu clevetiri: cu cel care dă mereu din buze nu te însoţi! (Proverbe 20, 19) Când nu mai sunt lemne, se stinge focul, când nu mai sunt clevetitori, se potoleşte vrajba. Cărbunii pentru jar, lemnele pentru foc şi omul arţăgos ca să aprindă vrajba. Vorbele clevetitorului sunt ca dulceaţa: ele coboară până-n cămările pântecelui. (Proverbe 26, 20-22)

64 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică Cine râde de un sărac îl jigneşte pe Cel care l-a făcut, cine se bucură de nenorocirea altuia nu va rămâne nepedepsit. (Proverbe 17, 5) Alungă-l pe batjocoritor şi va pleca şi sfada, se vor opri cearta şi ocara. (Proverbe 22, 10) În relaţia dintre oameni e accentuată valoarea prieteniei, se dau sfaturi realiste pentru păstrarea ei, dar abundă şi constatările amare... Mai bine mâncare de ierburi unde e iubire decât vită îngrăşată unde este ură. (Proverbe 15, 17) Săracul le e urât şi tovarăşilor săi, dar mulţi sunt cei care-l iubesc pe bogat. (Proverbe 14, 20) Bogăţia adaugă prieteni mulţi, dar săracul e părăsit şi de ultimul prieten. (Proverbe 19, 4) Cine caută prietenie trece cu vederea greşeala, dar cine o tot pomeneşte îşi înstrăinează prietenul. (Proverbe 17, 9) Ai găsit miere? Mănâncă numai cât îţi trebuie, ca nu cumva să ţi se aplece şi s-o verşi!

proverbele (pildele) lui solomon 65 Pune mai rar piciorul în casa prietenului tău, ca nu cumva să i se aplece şi să te urască. (Proverbe 25, 16-17) Mai bine dojană pe faţă decât iubire prea ascunsă. De încredere sunt loviturile prietenului, înşelătoare sărutările vrăjmaşului. Untdelemnul şi tămâia bucură inima: dulceaţa sfatului sincer de la un prieten1. (Proverbe 27, 5-6. 9) …dar prietenii trebuie aleşi cu grijă: Fiule, dacă vor să te amăgească păcătoşii, nu încuviinţa; dacă-ţi spun: „Vino cu noi, să stăm la pândă spre vărsare de sânge, să-i întindem curse fără temei celui nevinovat, să-i înghiţim de vii, precum Lăcaşul morţilor, întregi, ca pe cei ce se coboară în groapă! Tot felul de avuţii de preţ vom afla, ne vom umple casele cu pradă. Vei trage la sorţi în mijlocul nostru, o singură pungă vom avea cu toţii“, 1. Partea a doua a versetului, litt. „dulceaţa prietenului din/decât sfatul sufletului“, este neclară: am ales una din interpretările posibile.

66 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică fiule, nu porni cu ei la drum, opreşte-ţi piciorul de la cărările lor, căci picioarele lor aleargă spre rău, şi se grăbesc la vărsare de sânge. Ei însă împotriva propriului sânge stau la pândă, împotriva lor înşişi stau ascunşi. (Proverbe 1, 10-16. 18) Pentru mai multă claritate, sunt puşi în contrast omul prost – sau ticălosul – şi omul înţelept: Înţeleptul se teme şi se abate de la rău, dar prostul e arţăgos şi încrezut. Cei răi se pleacă în faţa celor buni, ticăloşii – la porţile celui drept. Cine-şi dispreţuieşte aproapele păcătuieşte, dar ferice de cel care se milostiveşte de săraci. (Proverbe 14, 16. 19. 21) O dojană îl pătrunde pe omul cuminte mai mult decât o sută de lovituri pe cel neghiob. Mai bine să întâlneşti o ursoaică lipsită de puii ei decât un prost în nebunia lui. (Proverbe 17, 10. 12) Înţelepciunea stă chiar în faţa celui cuminte, dar ochii prostului caută spre capătul pământului.

proverbele (pildele) lui solomon 67 Chiar şi nerodul când tace e socotit înţelept, cine îşi închide buzele – chibzuit. (Proverbe 17, 24. 28) Nu-i răspunde prostului după neghiobia lui, ca să nu ajungi şi tu ca el. Răspunde-i prostului după neghiobia lui, ca să nu se creadă înţelept. Îşi taie picioarele şi bea ocară acela care trimite vorbă printr-un prost. (Proverbe 26, 4-6) Precum câinele care se întoarce la vărsătura lui e prostul care îşi repetă neghiobia. Ai văzut un om care se socoteşte înţelept? Mai bună nădejde de la un prost decât de la el! (Proverbe 26, 11-12) Neghiobul îşi dă drumul la toate pornirile, înţeleptul, înfrânându-le, le potoleşte. (Proverbe 29, 11) Se face şi un portret global al ticălosului: Omul netrebnic, bărbatul nelegiuit umblă cu strâmbătatea în gură; face cu ochiul, îşi bâţâie piciorul, arată cu degetul;

68 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică cu viclenie în inimă pune la cale răul în toată vremea, stârneşte vrajbe. De aceea, fără veste îi va veni pieirea, pe dată va fi zdrobit – şi fără vindecare. Şase lucruri îi sunt nesuferite Domnului şi şapte1 sunt urâciune pentru El: ochii trufaşi, limba înşelătoare, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri viclene, picioarele ce se grăbesc să alerge la rău; martorul mincinos ce scuipă minciuni şi cel care stârneşte certuri între fraţi. (Proverbe 6, 12-19) Înaintea prăbuşirii – trufia, înaintea poticnirii – semeţia. (Proverbe 16, 18) Diferitele păcate sunt prezentate şi separat, uneori cu asprime, alteori cu umor: Necinstea: Îşi surpă casa cel ce umblă după câştig necinstit, dar cel care urăşte mita va trăi. (Proverbe 15, 27) 1. „Şase … şapte“: acest tipar numeric apare de mai multe ori în Proverbe şi uneori în textele profetice: structura de bază poate fi „doi … ba chiar trei (număr perfect)“, de unde, prin extensie, „trei (totul) …

proverbele (pildele) lui solomon 69 Mită primeşte pe sub mână ticălosul ca să strâmbe mersul judecăţii. (Proverbe 17, 23) Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri1 sunt urâciune înaintea Domnului amândouă. Dulce e pentru om pâinea înşelăciunii, dar apoi îi umple gura cu pietriş. (Proverbe 20, 10. 17) Dobândirea de comori prin limbă înşelătoare: abur fugar pentru cei ce caută moartea. (Proverbe 21, 6) Cine-şi sporeşte bogăţia prin dobândă şi camătă o adună pentru cel care se milostiveşte de săraci. (Proverbe 28, 8) Nu strămuta un hotar de veci şi în ţarina orfanilor nu intra, fiindcă Apărătorul lor2 este puternic: el va apăra pricina lor împotriva ta. (Proverbe 23, 10-11) ba chiar patru (= şi mai mult decât atât)“; aici al doilea termen este un simbol al plenitudinii. 1. „Măsuri“: litt. efe; efa era o măsură de capacitate pentru materii uscate (cereale etc.), de cca. 40 l. 2. „Apărătorul“: ebr. go’el, „răscumpărător“, „apărător“, era, la vechii evrei, ruda cea mai apropiată, datoare să intervină în situaţii extreme. Pentru cei lipsiţi de apărare, acesta este Dumnezeu însuşi.

70 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică …există totuşi şi o salvare: Cine-şi ascunde fărădelegile nu va spori, dar cine le mărturiseşte, şi se lasă de ele, va afla îndurare. (Proverbe 28, 13) Lenea: Mergi la furnică, leneşule, priveşte la căile ei şi înţelepţeşte-te! Ea nu are căpetenie, nici supraveghetor, nici stăpân; îşi pregăteşte de cu vară merindea, adună la seceriş hrana sa.1 Până când, leneşule, vei sta culcat? Când te vei scula din somn? Puţin somn, puţină moţăială, puţin cu mâinile încrucişate să te culci: şi dă peste tine, ca un vagabond, sărăcia, şi nevoia, ca un om înarmat2. (Proverbe 6, 6-11) Ca oţetul pentru dinţi şi ca fumul pentru ochi, aşa e leneşul pentru cei care-i dau o treabă. (Proverbe 10, 26) 1. Septuaginta adaugă aici: „Sau mergi la albină şi învaţă cât este de muncitoare şi ce lucru însemnat săvârşeşte: regii şi oamenii de rând se folosesc de ostenelile ei pentru sănătate, dorită este de toţi şi prea- slăvită. Cu toate că-i slabă în putere, cinstind înţelepciunea, e în frunte.“ 2. „Înarmat“: litt. „cu scut“.

proverbele (pildele) lui solomon 71 Pofteşte, dar nimic nu are cel leneş, însă cei harnici sunt îndestulaţi. (Proverbe 13, 4) Unde nu sunt vite, ieslea e curată, dar mult rod este în puterea taurului! (Proverbe 14, 4) Pofta îl ucide pe leneş, fiindcă mâinile lui nu vor să lucreze. (Proverbe 21, 25) A zis leneşul: „E un leu afară! O să fiu omorât pe stradă!“ (Proverbe 22, 13) Am trecut pe lângă ţarina unui om leneş, pe lângă via unuia lipsit de minte, şi, iată, pretutindeni se înălţau mărăcini, erau puzderie de spini şi zidul de piatră era prăbuşit. Am privit eu, am luat seama, am văzut şi am luat învăţătură: „Un pui de somn, un pic de moţăială, zac un pic cu mâinile încrucişate“ – şi-ţi vine tiptil sărăcia şi lipsa – ca un om înarmat. (Proverbe 24, 30-34) Uşa se suceşte pe ţâţâni, iar leneşul pe culcuş.

72 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică Leneşul îşi vâră mâna în strachină, dar e prea obosit să şi-o întoarcă la gură. (Proverbe 26, 14-15) Beţia: Batjocoritor e vinul, zurbagie beţia, tot cel ce rătăceşte în ea nu va fi înţelept. (Proverbe 20, 1) Al cui e „vai“-ul? Al cui oftatul? A cui e vrajba? Al cui jeluitul? Ale cui rănile fără rost? Ai cui ochii înceţoşaţi? Ale celor care zăbovesc la vin, ale celor ce umblă după băuturi amestecate. Nu te uita la vin că e roşu, că sclipeşte în pahar, că lunecă lesne: la sfârşit muşcă precum şarpele, înţeapă ca năpârca. Ochii tăi vor vedea lucruri ciudate, inima ta va grăi aiurea şi tu vei fi ca unul ce zace în inima mării, ca unul ce zace pe vârf de catarg. „M-au lovit, dar nu mă doare, m-au bătut, dar n-am simţit. Când mă voi trezi, voi cere iarăşi vin.“ (Proverbe 23, 29-35)

proverbele (pildele) lui solomon 73 Mânia, vrajba: Omul apucat stârneşte vrajbă, cel îndelung-răbdător potoleşte neînţelegerea. (Proverbe 15, 18) Omul îndelung-răbdător e mai bun decât războinicul, cel ce e stăpân pe sine1, decât cuceritorul de cetăţi. (Proverbe 16, 32) Mai bine o coajă uscată, cu linişte, decât o casă plină de cărnuri, cu vrajbă. Slobozire de ape e începutul unei certe: înainte să se înteţească vrajba, pune-i capăt. Inima veselă e bună spre vindecare, duhul posomorât usucă oasele. (Proverbe 17, 1. 14. 22) Un frate jignit e mai rău ca o cetate întărită şi certurile – ca zăvorul fortăreţei. (Proverbe 18, 19) Răzbunarea: Să nu zici: „Îi voi întoarce eu răul!“ Aşteaptă-l pe Domnul şi îţi va da biruinţă. (Proverbe 20, 22) 1. „E stăpân pe sine“: litt. „îşi stăpâneşte duhul“.

74 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică Dacă duşmanul tău cade, nu te bucura, şi, când se poticneşte, să nu se veselească inima ta, ca nu cumva Domnul, văzând, să nu-i placă şi să-şi abată mânia de la el. (Proverbe 24, 17-18) Nu fi martor uşuratic împotriva aproapelui tău şi nu înşela cu buzele. Să nu zici: „Cum mi-a făcut el mie aşa-i voi face, îi voi întoarce fiecăruia după fapta lui.“ (Proverbe 24, 28-29) Femeia se bucură de multă atenţie în această carte – desigur, privită din perspectivă masculină: ea e lăudată pentru cumpătare şi hărnicie, criticată atunci când e certăreaţă. Femeile înţelepte şi-au zidit casa, iar cele neghioabe o surpă cu mâinile lor. (Proverbe 14, 1) Cine a găsit o femeie a găsit fericire, a dobândit o binefacere de la Domnul. (Proverbe 18, 22) Casa şi averea sunt moştenire de la părinţi, însă un dar de la Domnul este femeia înţeleaptă. (Proverbe 19, 14) Mai bine să locuieşti pe un colţ de acoperiş decât în casă cu o femeie certăreaţă.

proverbele (pildele) lui solomon 75 Mai bine să locuieşti în ţinut pustiu decât cu o femeie certăreaţă şi posacă. (Proverbe 21, 9. 19) Picurat de streaşină necurmat într-o zi cu ploaie şi femeia arţăgoasă sunt totuna. Să vrei s-o opreşti e cum ai opri vântul, cum ai ţine untdelemn în mână. (Proverbe 27, 15-16) Tânărul naiv e avertizat să nu cadă în mreaja femeii desfrânate: Fiule, la înţelepciunea mea ia seama, la priceperea mea pleacă-ţi urechea, ca să-ţi păstrezi isteţimea şi ştiinţa buzele tale s-o păzească. Fiindcă miere picură buzele femeii străine1, mai alunecos decât untdelemnul e cerul gurii ei, dar la urmă e amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri; picioarele ei coboară către moarte, în tărâmul morţilor duc paşii ei, ca nu cumva să ia seama la cărarea vieţii! Rătăcitoare drumurile ei, dar ea nu ştie. Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă abateţi de la spusele gurii mele: 1. „Femeia străină“ este în Biblie femeia păgână, care riscă să-l atragă pe bărbatul credincios spre idolatrie; în unele contexte poate fi vorba însă şi de „femeia altuia“.

76 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică îndepărtează-ţi calea de la ea şi nu te apropia de uşa casei ei, ca nu cumva să dai altcuiva puterea ta şi anii tăi unui om nemilos; ca nu cumva să se ghiftuiască străinii cu vlaga ta, iar roadele trudei tale – în casa altuia. Vei geme până la urmă, când ţi se va irosi carnea de pe trup şi vei spune: „Cum de-am urât mustrarea, şi certarea cum de-a dispreţuit-o inima mea? Şi n-am ascultat de glasul celui care mă învăţa, şi la cel care mă povăţuia nu mi-am plecat urechea. Puţin a lipsit să ajung în răul cel mai mare în mijlocul adunării şi al obştii.“ (Proverbe 5, 1-14) ...dar primejdia este extremă când e vorba de o femeie măritată. Să nu pofteşti frumuseţea femeii în inima ta, să nu te prindă cu ocheadele ei, căci preţul unei desfrânate este cât pentru o pâine, dar femeia măritată vânează o viaţă de preţ. Oare îşi pune omul foc în sân fără să i se aprindă veşmintele? Dacă va umbla pe cărbuni aprinşi, nu-şi va arde picioarele? Aşa cel care intră la femeia aproapelui său: nu va fi nevinovat oricine se atinge de ea.

proverbele (pildele) lui solomon 77 Nu este dispreţuit hoţul care fură ca să-şi astâmpere foamea, dar, dacă e prins, va da înapoi înşeptit, toată avuţia casei sale o va da. Cine săvârşeşte adulter cu o femeie e lipsit de minte, îşi strică singur viaţa din pricina ei. Bătaie şi ocară va afla, iar ruşinea lui nu se va şterge. Căci gelozia stârneşte furia bărbatului – va fi necruţător în ziua răzbunării. Nu va accepta nimic în schimb, nu-l vor îmblânzi mulţime de plocoane. (Proverbe 6, 25-35) Fiule, păzeşte spusele mele şi poruncile mele păstrează-le la tine. Păzeşte poruncile mele şi vei trăi, învăţătura mea – ca pe lumina ochilor, înfăşoară-le pe degetele tale, scrie-le pe tăbliţa inimii tale; spune-i înţelepciunii: „Sora mea eşti tu“ şi înţelegerea numeşte-o prietenă, ca să te păzească de femeia străină, de necunoscuta care spune vorbe dulci. De la fereastra casei mele, prin zăbrele am privit în jos şi am văzut printre zănateci, am zărit printre băieţi un tânăr cu minte puţină; trecând strada pe după colţ, a luat-o spre casa ei. În amurg, către seară,

78 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică în toiul nopţii şi în beznă, iată că femeia se apropie de el, haine de curvă, inimă şireată, îndrăzneaţă şi năbădăioasă, picioarele nu-i stau locului în casă – când pe uliţă, când în piaţă, lângă orice colţ stă la pândă. Ea îl apucă şi îl sărută, şi neobrăzată îi zice: „Eram datoare cu o jertfă de pace1, astăzi mi-am împlinit juruinţa: de aceea ţi-am ieşit în cale, ca să te caut, şi te-am găsit; cu învelitori mi-am învelit divanul, cu broderii pestriţe din Egipt; mi-am înmiresmat culcuşul cu smirnă, cu aloe şi scorţişoară. Hai să sorbim adânc din iubire până la ziuă, să ne desfătăm cu dezmierdări, căci bărbatul nu-i acasă, a plecat la drum lung: a luat cu el punga cu arginţi şi-abia la sfârşitul lunii se va întoarce acasă.“ L-a înduplecat cu vorbărie multă, cu momeala buzelor l-a ademenit. 1. „Jertfă de pace“: la acest tip de jertfe o parte din animalul jertfit era mâncată de cel care aducea jertfa, împreună cu ai săi; se presupune deci şi o invitaţie la o masă copioasă.

proverbele (pildele) lui solomon 79 El s-a dus după ea pe dată ca un bou ce merge la junghiere, ca un prost la butucii de pedeapsă, până când i se înfige o săgeată în ficat; zoreşte ca pasărea spre laţ, neştiind că va plăti cu viaţa. Iar acum, fiilor, ascultaţi-mă, luaţi aminte la spusele gurii mele: să nu ţi se abată inima pe căile ei, nu te rătăci pe cărările ei, căci pe mulţi i-a străpuns şi i-a doborât, fără de număr sunt cei ucişi de ea; cale a iadului e casa ei, ce te coboară în cămările întunecate ale morţii. (Proverbe 7, 1-27) Fidelitatea conjugală este izvor de fericire: Bea apă din puţul tău, din izvoarele fântânii tale. Se vor risipi oare izvoarele tale în afară, pe uliţe, pâraiele de apă? Să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine. Să fie fântâna ta binecuvântată, bucură-te de femeia tinereţilor tale: căprioară iubitoare, ciută plină de farmec, sânii ei să te îndestuleze în toată vremea, de iubirea ei îmbată-te mereu.

80 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică De ce să te îmbeţi, fiule, de o femeie străină şi să îmbrăţişezi sânul alteia? Căci înaintea ochilor Domnului sunt căile omului şi toate cărările i le cercetează. Fărădelegile îl înlănţuiesc pe cel ticălos, cu funiile păcatului său stă înfăşurat. (Proverbe 5, 15-22) Şi iată imaginea „soţiei perfecte“: Cine va găsi o femeie puternică? Ea este mult mai de preţ decât mărgeanul. Se încrede în ea inima bărbatului ei, şi de câştig nu va fi lipsit. Ea îi aduce bine, şi nu rău în toate zilele vieţii ei. Ea caută lână şi in şi lucrează cu mâini voioase. Este ca o corabie de negoţ: de departe îşi aduce hrana. Se scoală de cu noapte să facă de mâncare celor din casa ei şi porţie slujitoarelor ei. Îşi pune în minte un ogor şi îl dobândeşte, din roadele palmelor ei sădeşte o vie. Îşi încinge mijlocul cu putere, şi-şi întăreşte braţele. A simţit că treburile-i merg bine: lampa ei nu se stinge toată noaptea.

proverbele (pildele) lui solomon 81 Cu mâinile apucă furca şi palma ei ţine fusul. Îşi deschide palma spre cel sărman şi mâinile şi le întinde spre cel lipsit. Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toţi cei din ea au veşminte căptuşite. Şi-a făcut cuverturi, in şi porfiră – veşmintele ei. Cunoscut este bărbatul ei la porţi1 când se aşază cu bătrânii din ţinut. Ea face pânzeturi de in şi le vinde, şi cingători îi dă negustorului. Tărie şi strălucire – veşmântul ei, ea râde către ziua care vine. Gura şi-o deschide cu înţelepciune şi învăţături pline de bunătate sunt pe limba ei. Veghează la mersul casei sale şi nu mănâncă pâinea trândăviei. Fiii ei se ridică în picioare şi o fericesc, soţul ei de asemenea o laudă. „Multe fiice au făcut lucruri de ispravă, dar tu le întreci pe toate.“ Amăgire e farmecul şi abur frumuseţea – femeia care se teme de Domnul, aceea va fi lăudată. 1. „Porţi“: la porţile cetăţii era locul de întâlnire, unde se dezbăteau treburile publice şi se împărţea dreptatea. Aici bărbatul poate participa din plin la acestea, căci hărnicia femeii l-a eliberat de grijile casei şi i-a dat un statut social bun.

82 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică Daţi-i din rodul mâinilor sale, şi s-o laude la porţi lucrările sale. (Proverbe 31, 10-31) Înţelepciunea trebuie să se manifeste şi în viaţa cetăţii: ar fi ideal ca în ea să domnească adevărul, oamenii de ispravă să se bucure de cinste, concetăţenii să se respecte între ei, conducătorii să fie bine intenţionaţi şi destoinici, cerând şi urmând sfatul celor pricepuţi, judecătorii să fie nepărtinitori... Cu gura necredinciosul îşi duce aproapele la pieire, dar prin cunoaştere cei drepţi se vor izbăvi. De binele celor drepţi se bucură cetatea, iar de pieirea ticăloşilor chiuie de veselie. Cel care îşi dispreţuieşte aproapele e lipsit de minte, dar omul cuminte păstrează tăcerea. Cel care umblă cu bârfe dezvăluie taine, dar omul vrednic de încredere le acoperă. Fără bună cârmuire poporul se prăbuşeşte; izbăvirea e în mulţimea sfetnicilor. (Proverbe 11, 9-10. 12-14) Solul ticălos va da de necaz, dar trimisul de încredere aduce vindecare. (Proverbe 13, 17) În mulţimea poporului e strălucirea regelui, în împuţinarea neamului – prăbuşirea cârmuitorului.

proverbele (pildele) lui solomon 83 Dreptatea înalţă un neam, dar ruşine pentru orice popor este păcatul. (Proverbe 14, 28. 34) Planurile se zădărnicesc fără sfatul adunării, dar mulţimea sfătuitorilor le pune pe picioare. (Proverbe 15, 22) Urâciune pentru regi este facerea de rău, căci pe dreptate se statorniceşte tronul. (Proverbe 16, 12) Bunăvoinţa şi adevărul îl vor păzi pe rege, pe bunăvoinţă se va sprijini tronul său. (Proverbe 20, 28) Slava lui Dumnezeu este să tăinuiască, iar slava regilor – să cerceteze. Înalte sunt cerurile, adânc e pământul; dar inima regilor, de nepătruns. Dă jos zgura de pe argint şi-i va ieşi un vas argintarului. Alungă-l pe ticălos din faţa regelui şi tronul lui se va întemeia în dreptate. (Proverbe 25, 2-5) Leu ce rage şi urs ce se năpusteşte este cârmuitorul ticălos peste un popor sărac. Conducătorul nechibzuit e mare asupritor, dar cel ce urăşte câştigul necinstit va avea zile îndelungate. (Proverbe 28, 15-16)

84 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică Un rege prin dreaptă judecată ridică o ţară, dar iubitorul de plocoane1 o surpă. (Proverbe 29, 4) Şi acestea sunt ale înţelepţilor: să cauţi la faţa omului2 la judecată nu e bine defel; pe acela care-i spune ticălosului: „Eşti nevinovat“ îl blestemă popoarele, îl afurisesc mulţimile. (Proverbe 24, 23-24) Precum cursurile de apă – inima regelui în mâna Domnului: oriîncotro îi place o îndreaptă. (Proverbe 21, 1) …se dau chiar şi sfaturi de bună purtare la curte: Când te aşezi să mănânci cu un cârmuitor, ia bine seama la cine este în faţa ta şi pune-ţi un cuţit la gâtlej dacă eşti mare mâncău. Nu pofti la bucatele lui alese, pentru că sunt mâncăruri amăgitoare. Nu mânca pâinea celui cu ochi rău şi nu pofti la bucatele lui alese, 1. „Iubitorul de plocoane“, litt. „omul ofrandelor“: poate fi şi unul care măreşte mereu birurile. 2. „A căuta la faţa omului“: expresie des întâlnită în Biblie, cu sensul de „a fi părtinitor“.

proverbele (pildele) lui solomon 85 căci el este ca unul care face socoteli în sinea lui – aşa-i el – „Mănâncă şi bea!“ îţi spune, dar inima lui nu e cu tine. (Proverbe 23, 1-7) Nu te semeţi înaintea regelui şi pe locul celor mari nu sta, căci mai bine să ţi se spună: „Urcă aici“ decât să te coboare în faţa unui om de vază pe care l-au văzut ochii tăi! (Proverbe 25, 6-7) …şi câteva virtuţi ale regelui ideal pe care le preţuiesc şi străinii: Cuvintele lui Lemuel, regele din Massa1, învăţătură pe care i-o dădea mama sa: O, fiule, o fiul pântecelui meu, o, fiul juruinţelor mele! Nu da femeilor vlaga ta, căile tale, nimicitoarelor de regi! Nu pentru regi, o, Lemuel, nu pentru regi este băutul vinului, nici băutura tare pentru cârmuitori, ca nu cumva, bând, să uite cele hotărâte şi să strâmbe pricina săracilor. Daţi băutura tare celui ce stă să piară, vin – celor cu sufletul amar, 1. „Lemuel“: rege, necunoscut altfel, al unui mic regat din nordul Arabiei. Faptul că se inserează într-o carte biblică înţelepciunea unui rege neevreu şi că sfaturile care l-au format provin de la mamă lărgeşte şi universalizează perspectiva.

86 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică să bea şi să uite de sărăcie şi de trudă să nu-şi mai amintească! Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi! Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate, apără pricina celui sărman şi lipsit! (Proverbe 31, 1-9) De ce să faci binele? Motivaţia poate fi mai pragmatică, dar pe alocuri se înalţă spre gratuitate în relaţia cu Dumnezeu: Fiule, acestea să nu se depărteze de ochii tăi: ia seama la chibzuială şi iscusinţă şi vor fi viaţă pentru sufletul tău şi podoabă pentru grumazul tău. Atunci vei umbla încrezător pe calea ta, şi piciorul tău nu se va poticni; de te culci, nu te vei înspăimânta, te vei culca şi somnul îţi va fi dulce. Să nu te temi de spaima fără veste şi de pustiirea celor ticăloşi, când va veni, căci Domnul va fi sprijinitorul tău şi va feri piciorul tău de cursă. (Proverbe 3, 21-26) Nu lasă Domnul să flămânzească un suflet drept, dar dorinţa celor ticăloşi o răstoarnă. Fiul chibzuit adună vara, fiul care doarme la seceriş se face de ruşine.

proverbele (pildele) lui solomon 87 Binecuvântările sunt peste capul celui drept, gura ticăloşilor ascunde silnicie. Amintirea dreptului e spre binecuvântare, dar numele ticăloşilor va putrezi. Cel înţelept cu inima primeşte poruncile, dar cel cu buze neroade se îndreaptă spre pieire. Cel ce umblă întru cinste umblă în siguranţă, iar cel care-şi strâmbă căile va fi dat pe faţă. (Proverbe 10, 3. 5-9) Fapta celui drept este spre viaţă, roadele ticălosului – spre păcat. (Proverbe 10, 16) Frica de Domnul adaugă zile, dar anii celor răi se scurtează. Aşteptarea celor drepţi e bucuria, dar nădejdea necredincioşilor piere. Fortăreaţă pentru cel cinstit este calea Domnului, dar nimicire pentru făptuitorii strâmbătăţii. (Proverbe 10, 27-29) Gura celui drept odrăsleşte înţelepciune, dar limba înşelătoare se va tăia. Buzele celui drept ştiu ce e plăcut, dar gura ticăloşilor – înşelătorie. (Proverbe 10, 31-32) Cine răsplăteşte binele cu rău – răul nu se va îndepărta de casa lui. (Proverbe 17, 13)

88 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică Cine sapă o groapă va cădea în ea, cine prăvăleşte o piatră – ea se va întoarce asupră-i. (Proverbe 26, 27) Să nu-i pizmuiască inima ta pe păcătoşi, ci fii cu frică de Domnul ziua întreagă, căci aşa vei avea viitor, iar nădejdea ta nu va fi curmată. (Proverbe 23, 17-18) Nu te aprinde din pricina răufăcătorilor şi nu-i pizmui pe ticăloşi, căci cei răi nu vor avea urmaşi, lampa ticăloşilor se va stinge. (Proverbe 24, 19-20) Omul vrednic de încredere va fi mult binecuvântat, dar cine vrea să se îmbogăţească repede nu va rămâne nepedepsit. (Proverbe 28, 20) Cântarul măsluit1 îi e urât Domnului, iar greutăţile cinstite îi sunt bineplăcute. Urâciune pentru Domnul – cei cu inima2 întortocheată; şi bună plăcere – cei fără prihană în cale. (Proverbe 11, 1. 20) 1. „Cântarul măsluit“: litt. „talerele înşelăciunii“. 2. În Biblie, „inima“ metaforizează interioritatea omului: minte, voinţă, sentimente.

proverbele (pildele) lui solomon 89 Toată viaţa omului este în fond subîntinsă de relaţia cu Dumnezeu: În frica de Domnul1 e nădejde tare şi pentru fiii săi va fi adăpost. Frica de Domnul e fântână de viaţă, pentru a ocoli laţurile morţii. (Proverbe 14, 26-27) Frica de Domnul e învăţătură de înţelepciune, şi înainte de slavă e smerenia. (Proverbe 15, 33) Încredinţează2 Domnului făptuirile tale şi planurile tale vor avea bună temelie. Inima omului îi plănuieşte căile, dar Domnul îi întăreşte paşii. (Proverbe 16, 3. 9) Urechea ce aude şi ochiul ce vede: Domnul le-a făcut pe amândouă. (Proverbe 20, 12) De la Domnul sunt paşii omului, dar cine îşi pricepe drumul? Lampă a Domnului – suflarea omului, ea scotoceşte cămările lăuntrice. (Proverbe 20, 24. 27) 1. „Frica de Domnul“ înseamnă în Biblie respect faţă de El, veneraţie, grija de a nu-l supăra. 2. „Încredinţează“: litt. „rostogoleşte asupra“.

90 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică E pregătit calul pentru ziua bătăliei, dar de la Domnul vine biruinţa. (Proverbe 21, 31) Neghiobia omului îi strâmbă calea, dar împotriva Domnului se înfurie inima sa. (Proverbe 19, 3) Cine poate spune: „Mi-am curăţit inima, curat sunt de păcatul meu?“ (Proverbe 20, 9) Cine s-a suit la ceruri şi a coborât? Cine a adunat vântul în căuşul palmelor? Cine a înfăşurat apele în veşmânt? Cine a ridicat toate marginile pământului? Care e numele său şi care e numele fiului său: ştii tu oare? Orice rostire a lui Dumnezeu este curată, El este scut pentru cei care se adăpostesc la El. Nu adăuga nimic cuvintelor lui, ca să nu te certe şi să te arăţi mincinos. Două lucruri am cerut de la Tine: nu mi le tăgădui înainte să mor: deşertăciunea şi cuvântul mincinos ţine-le departe de mine, nici sărăcia, nici bogăţia nu mi le da; să-mi primesc doar partea mea de pâine, ca nu cumva, îmbuibat, să te tăgăduiesc şi să zic: „Cine e Domnul?“,

proverbele (pildele) lui solomon 91 ori, lipsit fiind, să fur şi să necinstesc numele Dumnezeului meu. (Proverbe 30, 4-9) Cultul care nu are acoperire în atitudinea interioară şi în compor- tare nu-i este plăcut lui Dumnezeu: este şi una din temele predilecte ale profeţilor. Jertfa ticăloşilor e urâciune pentru Domnul, rugăciunea celor cinstiţi îi e bineplăcută. Urâciune pentru Domnul e calea ticăloasă, dar pe cel ce urmăreşte dreptatea îl iubeşte. (Proverbe 15, 8-9) Toată calea omului e dreaptă în ochii săi, dar cel care cântăreşte inimile este Domnul. A împlini dreptatea şi judecata este mai de preţ pentru Domnul decât orice jertfă. (Proverbe 21, 2-3) Cine îşi binecuvântează cu glas mare prietenul dis-de- dimineaţă blestem i se va socoti lui1. (Proverbe 27, 14) 1. Exprimare paradoxală, pe care Talmudul o explică astfel: prima acţiune a omului dimineaţa trebuie să fie lauda adusă lui Dumnezeu; din relaţia cu El trebuie să izvorască şi relaţia cu semenii.

92 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică Înţelepciunea este a lui Dumnezeu. Ea apare uneori personificată: procedeu literar – şi mai mult decât atât... Oare nu strigă înţelepciunea? Priceperea dă glas. Pe vârful înălţimilor, lângă drum, la răspântie, acolo stă; lângă porţi, la intrarea în cetate, aproape de uşi ea strigă: „Pe voi, oamenilor, vă chem, şi glasul meu e către fiii de om: înţelegeţi, nepricepuţilor, iscusinţa, voi, prostuţilor, deşteptaţi-vă! Ascultaţi, căci lucruri de seamă voi grăi, rostirea buzelor mele – lucruri drepte, căci adevăr va rosti gâtlejul meu, urâciune pentru buzele mele e răutatea. Cu dreptate sunt toate spusele gurii mele, în ele nu-i nimic pieziş, nici încâlcit. Toate sunt lesne de înţeles, şi limpezi pentru a afla cunoaşterea. Luaţi învăţătura mea mai degrabă decât argintul şi ştiinţa mai mult decât aurul cel mai curat, căci mai bună e înţelepciunea decât mărgeanul şi nimic din cele râvnite nu-i e asemeni! Eu, Înţelepciunea, locuiesc întru chibzuinţă, şi ştiinţa discernerii am aflat-o. Frica de Domnul urăşte răul; mândria, trufia şi calea cea rea şi gura vicleană le-am urât.

proverbele (pildele) lui solomon 93 Ale mele sunt sfatul şi iscusinţa, eu sunt înţelegerea, a mea este puterea; prin mine domnesc regii, cârmuitorii legiuiesc cu dreptate. Domnul m-a făcut început1 al căii sale, cea dintâi dintre lucrările sale din veac. Din veac am fost întemeiată, de la început, înainte de a fi pământul; nu era adâncul când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă; înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea dealurilor eu am luat fiinţă; când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume, când El a întemeiat cerurile, eu eram acolo; când El a tras un cerc peste faţa adâncului, când a întărit norii sus şi izvoarele adâncului au ţâşnit cu putere, când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste ţărmuri şi când El a aşezat temeliile pământului, atunci eu eram alături de El ca un copilaş2, şi eram desfătare zi de zi jucându-mă în faţa lui în toată vremea, 1. „Început … la început“: ebr. bere’şit deschide cartea Genezei; relatarea creaţiei va fi reluată aici în culori poetice. 2. „Copilaş“: termenul ebraic care apare aici este foarte rar şi a primit şi alte interpretări, în funcţie de vocalizare: „meşter“, „persoană preferată/de încredere“; am urmat opţiunea traducerii antice greceşti, deosebit de fidelă, a lui Aquila.

94 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică jucându-mă pe rotundul pământului lui, iar plăcerea mea – printre fiii oamenilor. Iar acum, fiilor, ascultaţi-mă: fericiţi cei care păzesc căile mele! Ascultaţi învăţătura, şi înţelepţiţi-vă, şi nu o daţi deoparte. Fericit omul care mă ascultă veghind la porţile mele zi de zi, păzind pragul intrărilor mele1. Cine mă găseşte află viaţă şi dobândeşte bunăvoinţă de la Domnul. Dar cel care păcătuieşte împotriva mea îşi pustieşte sufletul, toţi cei care mă urăsc pe mine iubesc moartea.“ (Proverbe 8, 1-36) …uneori personificarea înţelepciunii aminteşte de elogiul femeii desăvârşite: Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a cioplit stâlpii – şapte2, şi-a înjunghiat vitele, a amestecat vinul3 1. Aici omul e arătat veghind la uşa Înţelepciunii; în Cartea Înţelep- ciunii (6, 14), atunci când omul porneşte în căutarea ei, o găseşte aştep- tându-l deja la uşă! 2. „Şapte“: număr cu valoare simbolică sugerând totalitatea; casa Înţelepciunii este întregul Univers. 3. „A amestecat vinul“: în spaţiul mediteraneean vinurile, obţinute din struguri foarte dulci, erau prea dense sau prea tari pentru a fi băute ca atare; în mod normal se amestecau cu apă.

proverbele (pildele) lui solomon 95 şi a pregătit masa; şi-a trimis slujnicele; ea strigă de pe vârful înălţimilor cetăţii: „Cine este nepriceput să se abată pe aici.“ Iar celui lipsit de minte îi zice: „Haideţi să mâncaţi din pâinea1 mea şi să beţi din vinul pe care l-am amestecat! Lăsaţi deoparte nesăbuinţa şi veţi trăi, şi păşiţi drept pe calea înţelegerii!“ (Proverbe 9, 1-6) Adevăratul înţelept nu este lipsit de umor: stau mărturie aceste consideraţii pe schemă numerică: Lipitoarea are două2 fiice: „Dă!“, „Dă!“, trei sunt care nu au saţ, patru care niciodată nu zic „Ajunge!“: lăcaşul morţilor şi pântecele sterp, pământul nesătul de apă şi focul, care niciodată nu zic „Ajunge!“ Trei sunt minunăţii pentru mine, patru pe care nu le cunosc: calea vulturului pe cer, calea şarpelui pe stâncă, 1. „Pâinea“: termen generic pentru bucate; „pâinea … vinul“ sugerează aici un ospăţ complet. 2. „Două… trei … patru“: vezi supra, p. 68, nota 1 la Proverbe 6, 16.

96 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică calea corabiei în mijlocul mării şi calea bărbatului la o fată. Sub trei se cutremură pământul şi patru nu le poate purta: robul care ajunge rege, smintitul care se ghiftuieşte, femeia urâcioasă care se mărită şi slujnica înstăpânită pe averea doamnei ei. Patru sunt mici pe pământ, dar mai înţelepte decât înţelepţii: furnicile, popor fără tărie, care îşi pregătesc însă mâncarea de cu vară; damanii1, popor fără putere, care îşi fac însă casa în stâncă; rege nu au lăcustele, dar ies cu toatele în bună rânduială; şopârla – o prinzi cu mâinile, dar sălăşluieşte în palatele împărăteşti. Trei sunt care păşesc falnic, patru, cu mers frumos: leul, cel mai viteaz dintre animale, care nu dă înapoi în faţa nimănui; cocoşul ţanţoş, ţapul şi regele cu oastea în jurul său. (Proverbe 30, 15-16. 18-19. 21-31) 1. „Daman“: mamifer ungulat erbivor, numit şi iepure de stâncă, originar din Africa, dar prezent şi în Orientul Apropiat.

IOV Iov este, poate, cartea cea mai enigmatică a Vechiului Testament şi a fost interpretată de-a lungul timpului în moduri foarte diferite. Şi asupra datării părerile sunt împărţite, ea fiind plasată, în funcţie de tradiţii, din timpul patriarhilor până după exil. Din însăşi structura cărţii se vede că ea are o istorie. Este şi părerea cvasiuna- nimă a exegeţilor de astăzi. Pornind de la o povestire tradiţională despre un om drept, fără cusur, căruia au început să i se întâmple la un moment dat tot felul de nenorociri, dar care a rămas neclintit în credinţa sa în Dumnezeu, la sfârşit fidelitatea fiindu-i răsplătită cu asupra de măsură, un poet de geniu, probabil din secolul al V-lea, după marile suferinţe abătute asupra poporului lui Israel – distrugerea Ierusalimului şi a templului, exilul în Babilon –, a intercalat între prologul şi epilogul povestirii un poem de o mare densitate a gândirii şi plin de o sensibilitate sufletească nemaiatinsă până atunci în Biblie. La acesta au fost adăugate apoi o serie de pasaje, oarecum în completarea ideilor. Povestirea arhaică este în proză (capitolele 1–2 şi 42, 7-17), formând cadrul în care se desfăşoară textul poetic. Indicaţiile de spaţiu şi timp sunt voit vagi, sugerând astfel că e vorba de o poveste exemplară; mai mult, nu se dă nici o genealogie a eroului, aşa cum ne-a obişnuit Biblia. Profetul Iezechiel, la începutul secolului

98 cele mai frumoase pagini de înţelepciune biblică al VI-lea î.H., aminteşte tradiţia despre cei trei oameni drepţi: Noe, Danel şi Iov (Iezechiel 14, 14. 20). Dacă Iov este un prieten al lui Dumnezeu, un om fără păcat, de unde vine nenorocirea asupra lui? Autorul nu teoretizează, ci inventează o poveste, indispensabilă în desfăşurarea acţiunii, care îl arată pe Dumnezeu permiţându-i diavolului, între anumite limite, să-l „încerce“ pe Iov. Ca într-un basm popular, la curtea cerească se înfăţişează „fiii lui Dumnezeu“, un mod poetic de a-i desemna pe îngeri, dar şi satana. Povestea vrea să spună că nu Dumnezeu este la originea răului, ci doar îl îngăduie uneori, după planul înţelepciunii sale. În prima fază, Iov rămâne fără tot ce are, iar în a doua îşi pierde sănătatea, statutul social şi reputaţia, deoa- rece opinia comună în acea vreme era că cei buni trebuie să o ducă bine, iar cei răi trebuie să sufere, sau chiar invers, dacă un om o duce bine înseamnă că e iubit de Dumnezeu, iar dacă are de suferit înseamnă neapărat că e pedepsit de Dumnezeu. Biblia ebraică se străduieşte să spulbere această imagine simplistă şi falsă asupra dreptăţii lui Dumnezeu – mai ales în Cartea lui Iov. Era un om în ţinutul Uţ1, pe nume Iov. Omul acela era desă- vârşit2 şi drept3, se temea de Dumnezeu şi se ferea de rău. I s-au 1. „Ţinutul Uţ“: nu există certitudine asupra localizării. Totuşi, ar putea fi o trimitere la Edom, teritoriu vecin cu Israelul. Oricum ar sta lucrurile, în economia textului este obligatoriu ca Iov să fie un străin, pentru că trebuie să pară a ignora explicaţiile pe care le dau textele sacre asupra caracterului intrinsec păcătos al omului în urma păcatului primordial („iar eu întru fărădelege m-am născut şi în păcate m-a zămislit maica mea“ – vezi Psalmul 51/50, 7 etc.). 2. „Desăvârşit“ (ebr. tām): întreg, coerent cu sine, dintr-o bucată. 3. „Drept“ (ebr. yāşār): nepărtinitor; care face mereu ceea ce se cuvine.