Semnele vremurilor

Semnele vremurilor de M. R. DeHaan În româneşte de Doru Motz



Cuprins   1.  Certitudinea revenirii lui Cristos  5   2.  Importanţa revenirii lui Cristos  10   3.  Semnul iudeului  14   4.  Invazia din nord  19   5.  Semnele călătoriilor şi ale educaţiei  23   6.  Nu vă lăsaţi înşelaţi!  28   7.  Se vor îmbunătăţi condiţiile?  32   8.  O avertizare la adresa făţarmicilor  37   9.  Semne înfricoşătoare pe cer  41 10.  Semnul Rusiei  45 11.  Locul Rusiei în profeţii  49 12.  Gog şi Magog în Apocalipsa  53 13.  Reînvierea imperiului roman  57 14.  Zilele lui Lot  61 15.  Epoca sexului  66 16.  Cele trei păcate ale Sodomei  70 17.  Păcatul îngerilor  76 18.  Bomba atomică  82 19.  Bomba iadului  87 20.  N-ai unde se te ascunzi  91 21.  Taina veacurilor  96 22.  Ordinea evenimentelor la venirea lui Cristos  100 23.  Cheia profeţiilor  105 24.  Strămutarea Bisericii  110

Capitolul 5 Sã înþelegem Numeri Numeri ÎlaîlnnfãoþsDitºreueadz„ãiÎcnpãaelţþiaIest“us Cristos, Multor mii de ascultători din toată lumea ai Orei Biblice Radio care ne-au învred- nicit să transmitem pe calea undelor Evanghelia Mântuitorului ce va veni în curând, ce de treisprezece ani încoace, prin rugăciunile lor ne-au ţinut sus mâini- le, iar prin scrisorile lor ne-au îmbărbătat inimile şi prin sprijinul lor financiar ne-au ajutat să ne avântăm tot înainte – dedicăm cu rugăciune acest volum. Introducere Prelegerile cuprinse în această carte au fost transmise pentru prima oară pe calea undelor prin intermediul Orei Biblice Radio. Răspunsul la aceste mesaje a fost atât de entuziast, încât s-a simţit nevoia de a le reuni într-un singur volum. Următoarele capitole au fost adunate dintre acestea şi din alte emisiuni radio dato- rită binecuvântărilor neobişnuite primite de ascultători. Transmitem mai departe acest volum cu rugăciunea fierbinte ca binecuvântă- rile de care au avut parte ascultătorii să fie înmulţite de multe ori în inimile tuturor acelora care le vor citi sub această formă. Domnul a dat cuvântul: mare a fost compania celor ce l-au făcut cunoscut! (Psalmul 68:11). Dr. M. R. DeHaan 3

Capitolul 5 Sã înþeClaepgiteomlulNuunumeri NCumeretriituÎladîlinnnfãoeþsaitºreruaez„vãÎenpãneliþraIsti“iusluCirCistroiss,tos Fariseii şi saducheii s-au apropiat de Isus şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. Drept răspuns, Isus le-a zis: ,,Când se înserează, voi ziceţi: «Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu». Şi dimineaţa, ziceţi: «Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu posomorât». Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?” (Matei 16:1-3). Când a venit Domnul Isus Cristos pe lume, acum peste o mie nouă sute de ani, venirea Lui a fost atât de minuţios prezisă, încât ne întrebăm cum de a putut cineva să nu-L recu- noască atunci când a venit! Cum a spus cineva, „Isus a venit în lume cu atâtea semne de identificare, încât se părea că nimeni nu va fi în stare să nu-L recunoască atunci când a venit, în cele din urmă”. Venirea Lui fusese prezisă în sute de profeţii, iar lucrarea Sa fuse- se vestită de Ioan Botezătorul şi dovedită de toate semnele prezise de profeţi. Se pare că teologii din vremea aceea trebuiau să-L recunoască imediat pe Acela a cărui venire fusese tema tuturor profeţiilor şi scripturilor Vechiului Testament. Profeţii preziseseră seminţia din care va proveni El, spiţa genealogiei Sale, locul în care Se va naşte la Betleem, ba încă au profeţit şi naşterea Sa din fecioară. Cu toate acestea, când a venit El, L-au scăpat din vedere cu desăvârşire. Minunile Sale Pe lângă toate aceste semne de identificare, El a venit, de asemenea, cu semne şi minuni, ca să dovedească că este Mesia cel promis. El a vindecat bolnavii, a curăţit lepro- şii, a înviat morţii, a scos afară demonii, a umblat pe apă şi a dat o mie de alte probe că El era cu adevărat cel care trebuia să vină. În pofida tuturor acestor lucruri, ei n-au crezut în El. Astfel, în pasajul acesta din Scriptură, teologii au venit, cerând un semn din cer. Isus a refuzat să le dea orice semn, criticându-i aspru pentru că nu puteau să citească semnele vremurilor şi să înţeleagă Scripturile. Ei puteau şti, s-ar fi cuvenit să ştie Scripturile sufi- cient ca să-L fi aşteptat exact în această perioadă de timp. Isus îi numeşte făţarnici care pot discearnă faţa cerului, dar care nu pot să citească semnele vremurilor. Isus vine din nou Acelaşi Isus, care a venit acum o mie nouă sute de ani, va veni din nou, căci acum El este în cer, aşteptând să revină. Nicio persoană care ia Biblia în serios nu se poate îndoi de întoarcerea Domnului Isus Cristos. Venirea Lui din nou este menţionată de două sute patruzeci de ori numai în Noul Testamen5t, cu mult mai de multe ori decât orice altă doctri- 5

6 Semnele vremurilor nă din întreaga Biblie. Nu este un adevăr mai sigur în întreaga Scriptură decât revenirea personală, literală şi iminentă a Domnului Isus Cristos pe pământ! Un eveniment nedatat Însă data exactă a acestui măreţ eveniment nu ne-a fost revelată. Nu ştim când va reve- ni El, adică ziua şi ceasul. Prin urmare, toate încercările de a fixa data sunt absolut nebiblice şi nu fac decât să aducă dezonoare cauzei lui Cristos. Toţi prezicătorii datei revenirii lui Cristos din trecut s-au dovedit a fi profeţi falşi. Isus Însuşi a spus în Matei 24:36: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”. De aceea, respingem orice încercare a oamenilor de a stabili data întoarcerii Domnului nostru. Vremurile şi soroacele Când afirmăm că nu putem şti ziua sau ceasul, asta nu înseamnă că nu putem şti „vre- murile şi soroacele”. Ni se spune precis că vom putea şti când se apropie şi, în general, timpul când va veni iarăşi. Un lucru ştim însă, că noi suntem mai aproape de venirea lui Cristos astăzi decât am fost în oricare timp al istoriei. Fiecare zi ce trece ne aduce mai aproape de acest eveniment sigur. Biblia e plină de semne care-i vor descoperi creştinului spiritual apropierea venirii Sale a doua oară. A ignora aceste semne înseamnă a ne face părtaşi la păcatul făţarnicilor din vremea lui Isus, care au fost mustraţi şi aspru criticaţi pen- tru că nu erau în stare să recunoască semnele primei Sale veniri. Chiar Isus ne-a dat zeci de semne şi indicii, despre care a spus că vor preceda venirea Sa din nou, prin care vom putea şti că venirea Sa este iminentă. De nenumărate ori, când a vorbit despre aceste semne, El ne-a asigurat: „Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi” (Matei 24:33). Aşadar, sunt două pericole: mai întâi, pericolul datării, iar, în al doilea rând, răul opus celui dintâi, dar tot atât de grav, de a ignora semnele vremurilor care ne spun cam când urmează Isus să vină iarăşi. Credinciosul nu are de ce să fie într-o stare de ignoranţă cu pri- vire la vremea întoarcerii Domnului nostru. Cu câtva timp în urmă, l-am auzit pe un predi- cator vorbind despre a doua venire, zicând: „Nimeni nu poate şti când va veni din nou Isus, căci El va veni ca un hoţ noaptea. Hoţul nu-şi trâmbiţează venirea, după cum nu dă niciun indiciu ca să ştii când să te aştepţi că va veni”. Apoi fratele acesta a citat 1 Tesaloniceni 5, versetele 2 şi 3: Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: ,,Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. Apoi s-a oprit. De ce s-a oprit acolo? De ce nu a citit şi versetul 4 din 1 Tesaloniceni 5, ba chiar şi versetele următoare? Sigur că Isus vine ca un hoţ pentru cei nemântuiţi, dar pasajul acesta nu a fost adresat credincioşilor. Iată în continuare textul care urmează:

Certitudinea revenirii Sale 7 Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întune- ricului. De aceea, să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji (1 Tesaloniceni 5:4-6). Fiţi atenţi: se spune că venirea Domnului nu va veni deloc ca un hoţ pentru credincios. Asta se aplică numai la cei nemântuiţi. Din această pricină, credinciosul adevărat studiază semnele vremurilor, aşa cum sunt ele date în Scriptură, pentru ca să ştie când se apropie venirea lui Isus. A nu ne familiariza cu semnele revenirii Sale ne-ar face să merităm mus- trarea Domnului Isus Însuşi, care a spus: „Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?” (Matei 16:3) Multe semne Spaţiul nu ne permite să discutăm toate semnele revenirii lui Isus, aşa cum se găsesc ele în toată Scriptura. Domnul nostru dă o listă lungă de semne în Matei 23, în Luca 21 şi în Marcu 13. Aproape fără nici o excepţie, autorii epistolelor, sub inspiraţia Duhului Sfânt, mai adaugă multe altele la această listă lungă. Numai în Matei 24 găsim semnele învăţăto- rilor falşi, profeţilor falşi, războaielor şi veştilor despre războaie, molimelor, foametelor, cutremurelor din diverse locuri, ale urii rasiale, antisemitismului, urii între fraţi, apostaziei religioase, ale predicării universale a Evangheliei în toată lumea şi ale înfrunzirii smochi- nului. Apostolul Pavel mai adaugă multe altele, când îi spune lui Timotei: Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumi- tori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgă- duindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia (2 Timotei 3:1-5). Iar apostolul Ioan adaugă şi mai multe. Profeţii Vechiului Testament – Isaia, Ezechiel, Ieremia, Daniel, Ioel – şi toţi profeţii minori scot în evidenţă multe semne ale venirii a doua oară a lui Isus. Isus a spus că atunci când lucrurile (semnele) acestea vor ajunge să se întâmple, venirea Lui va fi, cu siguranţă, aproape. Batjocoritorii obiectează Anticipez unele obiecţii la aceste remarci imediat. Petru a prezis acum o mie nouă sute de ani că în zilele de pe urmă vor veni batjocoritorii. Vom răspunde acestor critici numaide- cât. Oamenii aceştia care neagă întoarcerea iminentă a lui Isus ne spun: „Toate aceste semne pe care le-aţi menţionat – războaie, molime, foamete şi cutremure, răutate, aposta- zie, antisemitism, etc. – au existat din totdeauna. Ele nu constituie o noutate. N-a fost secol sau deceniu de când au fost rostite aceste cuvinte ca semnele acestea să lipsească de pe pământ. Cum ar putea însemna aceasta că venirea Domnului este aproape? El încă n-a

8 Semnele vremurilor venit. Cu siguranţă, lucrurile sunt cum au fost din totdeauna”. Petru ne spune că oamenii v or rosti exact aceste cuvinte, căci citim la 2 Petru: Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjo- curi, care vor trăi după poftele lor şi vor zice: ,,Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!” (2 Petru 3:3-4). După cum observaţi, aceşti batjocoritori au parţial dreptate, şi totuşi, oricât ar fi de trist, trebuie s-o spunem, sunt complet greşiţi! Da, e adevărat că în fiecare perioadă [a istoriei omenirii] am avut războaie, veşti de războaie, molime, foamete, cutremure, ură rasială, violenţă, învăţători falşi şi înşelători. Dar, niciodată în istorie nu au fost ele atât de intense cum sunt astăzi! În prezent, se înregistrează mai multe cutremure decât în oricare altă pe- rioadă din istorie. Şi lucrul acesta îl spun seismologii, nu un predicator! Există mai multe veşti de războaie, mai mulţi învăţători falşi, mai multă ură rasială, mai multă răutate şi imo- ralitate decât înainte. Adevărata semnificaţie stă în faptul că toate aceste lucruri sunt pre- zente acum pentru prima oară în istorie exact în acelaşi timp. Daţi-mi voie să vă atrag atenţia la un singur cuvânt din afirmaţia lui Isus de la Matei 24:33: „Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi”. Cuvântul unic pe care aş dori să-l observaţi este toate. Isus spune că atunci când se vor întâmpla toate aceste lucruri, veţi şti. Astăzi, pentru prima oară în istoria omenirii, toate semnele vremurilor sunt prezente în acelaşi timp. Nu cunosc nici un singur semn care trebuie să se împlinească înainte de a Se întoarce Domnul Isus Cristos. Ultimele cinci semne În decursul ultimei generaţii am asistat la cel puţin cinci semne remarcabile, care, prin- tre altele, sunt împliniri ale unor profeţii ce nu s-au mai întâlnit în toată istoria de până acum.Aceste cinci semne majore ale zilelor de pe urmă şi venirea Domnului nostru vor ocupa o mare parte din capitolele următoare. Iată cele cinci semne uimitoare ale venirii Sale care nu au avut loc niciodată până acum: 1.  Readucerea naţiunii Israel în ţara Palestinei după două mii cinci sute de ani de împrăştiere printre naţiuni. 2.  Fenomenala ascensiune a regelui din nord, Rusia, şi a aliaţilor ei, despre care se vorbeşte la Ezechiel 38 şi 39. 3.  Înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite, începutul refacerii Imperiului Roman din vremea sfârşitului. 4.  Predicarea Evangheliei prin intermediul radioului în toată lumea, ca împlinire a Cuvântului Domnului, potrivit căruia Evanghelia aceasta va fi predicată în toată lumea. 5.  Creşterea cunoştinţelor şi a călătoriilor în zilele de pe urmă. Oricare din aceste semne luate în sine constituie un semn uimitor. Luate împreuna cu multe altele pe care le-am mai putea aminti, ele devin cele mai copleşitoare dovezi ale fap-

Certitudinea revenirii Sale 9 tului că „El va veni şi nu va întârzia”. Când luăm în considerare doar un singur fapt: resădi- rea naţiunii Israel în ţara Palestinei, avem o împlinire a sutelor şi sutelor de pasaje din Scriptură care ne spun că aceste lucruri se vor întâmpla chiar înaintea revenirii lui Mesia să-Şi stabilească Împărăţia. După două mii cinci sute de ani în care n-a avut parte de o exis- tenţă naţională, Israel este acum în ţară, cu guvernul său, cu marina sa, cu propria sa arma- tă, cu drapelul său, cu propria sa constituţie şi cu propriul său preşedinte. Israelul este acum recunoscut ca membru al familiei de naţiuni ale lumii. Vom mai avea multe de spus despre acest fapt. În lumina acestor dovezi de netăgăduit, eşti tu gata pentru venirea Domnului? Când va veni El, Îşi va scoate din lume pe ai Săi, dar pentru cei pierduţi va fi sfârşitul tuturor oportu- nităţilor şi începutul pierzării eterne. Întoarce-te acum şi fugi la Domnul Isus Cristos până nu e prea târziu!

Capitolul doi Importanţa revenirii lui Cristos Cel mai sigur lucru din toată lumea asta este revenirea Domnului Isus Cristos pe pământ. Mărturia constantă a Scripturii şi promisiunea personală a Domnului Însuşi vor- besc despre întoarcerea Domnului. De la Geneza la Apocalipsa, Biblia e plină de promi- siunile celei de-a doua veniri a Lui. Din pricina tăgăduirii celei de-a doua veniri de către atâţia în zilele de pe urmă, este important să vedem din Cuvântul lui Dumnezeu proemi- nenţa acestui adevăr de la un capăt la altul al Scripturii. Mulţi credincioşi şi-au format impresia greşită că, deşi Biblia propovăduieşte venirea a doua, aceasta nu este, neapărat, o doctrină cardinală, nu este o învăţătură de mare importanţă şi, în orice caz, nu una funda- mentală. Aceştia spun: „Desigur, credem în a doua venire, dar, la urma urmelor, nu este o doctrină fundamentală. Nu este esenţială pentru mântuire”. Asemenea declaraţii dezvăluie că cei care susţin această opinie nu au studiat Cuvântul lui Dumnezeu şi nu au cercetat Biblia cu atenţie. Dacă oamenii aceştia au dreptate, atunci Duhul Sfânt cu siguranţă a făcut o greşeală acordând acestui adevăr un loc atât de proemi- nent în toată Biblia. Fără a doua Sa venire, prima venire a lui Cristos ar fi incompletă, iar lucrarea Sa ar fi, parţial, un eşec. Fără a doua Sa venire, sute de pasaje din Biblie ar fi nea- devărate, ar însemna că apostolii şi profeţii au fost tragic înşelaţi, iar Dumnezeu devine nevrednic de încredere şi Isus Cristos Însuşi a greşit, când a spus că va veni din nou. În cazul acesta, n-ar mai fi nicio speranţă pentru lume, pentru Israel sau pentru credincios, dacă nu ar crede în realitatea venirii a doua a lui Cristos, ca să-i ia pe ai Săi la El. Proeminenţa evenimentului A cita toate pasajele din Vechiul şi din Noul Testament care se ocupă cu venirea a doua a lui Cristos şi cu evenimentele conexe ar însemna să cităm cam o treime din întreaga Biblie. Circa un verset din trei se ocupă cu o anumită fază a celei de-a doua veniri a Domnului Isus Cristos. Chiar întâia promisiune din Biblie este făgăduinţa celei de-a doua veniri a lui Isus Cristos. În Geneza 3:15, Dumnezeu declară război asupra diavolului în cuvintele următoare: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul”. Versetul acesta conţine două promisiuni: una cu privire la prima venire, cealaltă cu privire la a doua. Promisiunea primei veniri este zdrobirea călcâiului seminţei femeii, care este Isus Cristos. Această promisiune a fost împlinită textual cu o mie nouă sute de ani în urmă, când Domnul Isus a fost ţintuit pe Crucea Calvarului, iar călcâiul Său a fost zdrobit de Crucea nemiloasă. Dar în acest verset mai este o promisiune, încă neîmplinită: zdrobi- rea capului şarpelui. Aceasta se va întâmpla la a doua venire a lui Cristos, conform capito- 10

Importanţa revenirii lui Cristos 11 lului al douăzecilea dinApocalipsa. Aşa după cum prima promisiune din Vechiul Testament conţine asigurarea venirii Sale a doua oară, tot aşa, ultima promisiune din Vechiul Testament de asemenea vorbeşte despre venirea a doua a Domnului nostru. În Maleahi 4 profetul vorbeşte despre Ziua Domnului, când spune: Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădă- cină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd (Maleahi 4:1-2). Veţi observa că aceasta este o promisiune referitoare la a doua venire a Domnului Isus Cristos, numit aici „Soarele neprihănirii”. Când va veni El să-Şi ia biserica, la Răpire, El va veni ca „Luceafărul de dimineaţă”. Când va veni pe pământ a doua oară, El va veni ca „Soarele neprihănirii”. Prima promisiune şi ultima promisiune din Vechiul Testament pri- vesc venirea a doua a Domnului nostru. Între acestea două sunt sute de alte făgăduinţe făcute de Moise, David, Iov, Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel şi restul profeţilor. Acelaşi lucru e valabil în Noul Testament Acelaşi lucru e valabil în Scripturile Noului Testament. Prima promisiune din Noul Testament, conjugată cu vestirea primei Sale veniri, este făgăduinţa venirii Sale a doua oară. Multora le-a scăpat asta. În Luca, la capitolul 1, versetul 30, îngerul îi dă Mariei făgă- duinţa venirii a doua a Domnului: Îngerul i-a zis: ,,Nu te teme, Marie, căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămânea însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit” (Luca 1:30-33). Vestirea naşterii Sale este însoţită de profeţia venirii Sale a doua oară, ca Rege să dom- nească peste casa lui Iacov în veci şi să-Şi stabilească Împărăţia. Aşa după cum prima promi- siune din Noul Testament conţine făgăduinţa venirii Sale din nou, tot aşa este cu ultima pro- misiune din Noul Testament şi din Biblie. În Apocalipsa 22:20, Isus, vorbind prin Apostolul Ioan, spune: Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: ,,Da, Eu vin curând”. Amin! Vino, Doamne Isuse!” Aceasta este ultima promisiune a Duhului Sfânt din Biblie. Tot aici este şi ultima rugăciune care se găseşte în Biblie: Vino, Doamne Isuse! (Apocalipsa 22:20). Ultima promisiune a Bibliei şi rugăciunea cu care se încheie se referă la venirea Sa din nou. Aşadar, cum poate spune cineva că Biblia nu propovăduieşte revenirea lui Isus, când Duhul Sfânt pune atâta importanţă şi accent asupra subiectului?! Cum îndrăzneşte cineva să spună că nu este o doctrină cardinală, importantă, fundamentală, de bază? Cum poate cineva să ne acuze că predicăm prea mult şi prea des despre acest subiect, când el se găseş-

12 Semnele vremurilor te pe aproape fiecare pagină a Scripturii? Ultimele cuvinte ale Domnului nostru Isus Care a fost subiectul despre care a vorbit Domnul Isus în ultimele zile cu ucenicii Săi? Poate ne-am fi aşteptat ca El să discute în ultimele ceasuri ale vieţii Sale [pământeşti] de- spre Cruce şi agonia Sa, precum şi suferinţa şi moartea Sa. Poate ne-am fi aşteptat să caute compasiune şi compătimire din partea urmaşilor şi ucenicilor Săi. Cât de surprinzător e, aşadar, să constatăm că în ultimele zile înainte de a merge la Calvar, abia dacă a amintit patimile Sale, suferinţele şi moartea Sa! În schimb, El a vorbit, aproape exclusiv şi înconti- nuu, despre venirea Sa la sfârşitul veacului, şi despre semnele venirii Sale din nou. Citiţi cu atenţie Matei 24 şi 25, Luca 21, Marcu 11, 12 şi 13 sau Ioan 14. Aceste capitole se ocupă cu revenirea Sa şi cu semnele sfârşitului veacului. În ele, Isus răspunde la întrebarea pusă de ucenicii Săi: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?” Primul cuvânt din cer Pentru a arăta în continuare proeminenţa şi importanţa atribuite de Isus adevărului revenirii Sale, haideţi să examinăm mesajul pe care l-a trimis El din cer după ce S-a suit la Tatăl. Ucenicii erau cu Domnul pe Muntele Măslinilor, după ce El le-a dat mandatul de împuternicire în vederea lucrării ce urmau s-o facă. Apoi… … pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb (Fapte 1:9-10). Nici nu Se înălţase Isus bine la cer, că a şi trimis doi bărbaţi cu un mesaj pentru ucenici. Ne-am putea imagina multe lucruri pe care le-ar fi transmis ca să-i mângâie, dar El le-a tri- mis doar un singur mesaj: Eu Mă voi întoarce. Iată mesajul: …Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer (Fapte 1:11). Am putea continua la nesfârşit, arătând cât de important şi proeminent este acest ade- văr al revenirii lui Cristos, aşa cum este prezentat de la un capăt la altul al Scripturii. Primele două cărţi ale canonului Noului Testament, respectiv 1 şi 2 Tesaloniceni, se ocupă aproape exclusiv cu revenirea Domnului. Importanţa acestei doctrine a revenirii Domnului Isus este evidentă, sare în ochi! Cât de mult ne gândim la acest adevăr minunat şi credem în el? Cât de des vorbesc predicatorii despre acest adevăr important, care este atât de evident pre- zentat în Scripturi? Neglijând să predicăm adesea despre întoarcerea Domnului, noi îi văduvim pe copiii Domnului de lucrurile de care au cea mai mare nevoie şi care constituie cea mai mare mângâiere în aceste groaznice zile de pe urmă.

Importanţa revenirii lui Cristos 13 Venirea Lui este aproape Nu există decât o singură speranţă pentru această bătrână lume, în ziua de astăzi. Este „fericita nădejde” a revenirii Domnului Isus Cristos ca să-Şi ia Biserica. Ea mai este, în acelaşi timp, nădejdea întregii creaţii care geme. Omul pare să fi ajuns la capăt. Nu mai ştie încotro să se îndrepte, în această stare de confuzie şi dilemă. Numai dacă ar privi în sus oamenii, unde se află singura noastră speranţă, o, ce deosebire ar avea aceasta în întreaga optică pe care o avem asupra lumii de astăzi! Iată o taină ce mi-e foarte scumpă. Un om m-a întrebat recent: „Când credeţi că va veni, de fapt, Domnul din nou?” Răspunsul meu a fost: „Eu mă aştept ca Domnul Isus să revină anul acesta!” Omul m-a privit uimit, adresându-mi o altă întrebare: „Nu credeţi că vă hazardaţi făcând această afirmaţie? Dar dacă El nu va veni anul acesta? Ce vă veţi face atunci?” I-am răspuns: „Repet, mă aştept ca Isus să Se întoarcă anul acesta. Dacă nu Se va întoarce anul acesta, Îl voi aştepta cu aceeaşi ardoare anul viitor”. Asta e atitudinea credin- ciosului adevărat – aşteptând revenirea Lui iminentă! S-ar putea ca Isus să vină în orice clipă. Nu mai trebuie să se întâmple nimic, după câte găsim scris în Scriptură. Dar întrebarea de căpetenie este: eşti tu gata pentru acea zi? Căci, la urma urmelor, venirea Domnului este mai mult decât o dogmă rece. Este mai mult decât ceva de care să ne agăţăm când suntem la ananghie, când avem greutăţi. Venirea Domnului înseamnă eliberarea fiecărui credincios de sub blestemul şi robia mortalităţii de aici de jos, înălţându-ne să-L întâmpinăm în văzduh şi, cu trupurile proslăvite, înviate şi reînnoite, să-L slujim pe veci de veci în slavă. Dar în conjunctura actuală suntem interesaţi mai mult de efectul celei de-a doua veniri a Domnului Isus Cristos asupra celor încă nemântuiţi şi lipsiţi de credinţa în Domnul Isus Cristos. Cei care L-au respins intenţionat pe Domnul Isus şi oferta Sa de mântuire în aceas- tă epocă a harului nu vor mai avea niciun alt prilej în perioada de după revenirea Sa să-Şi ia Biserica. Biblia spune limpede că „acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mân- tuirii…” (2 Corinteni 6:2). Mulţi întreabă: „Cine va fi mântuit după ce va fi răpită Biserica, nemaifiind pe pământ?” Biblia afirmă răspicat, limpede că vor fi mântuite mulţimi fără număr din orice popor, trib şi naţiune, care vor fi salvaţi după răpirea Bisericii. Dar aceştia vor fi doar aceia care n-au avut niciodată prilejul de a-L primi pe Domnul Isus Cristos; Acestora li se va predica evanghelia în timpul Tribulaţiei. Însă ceilalţi au respins deliberat oferta Sa. Biblia afirmă la fel de limpede că cei care au auzit Evanghelia, au auzit invitaţia şi au respins-o cu voia nu vor mai avea oportunitatea după ce va veni Domnul. Uşa se va închide imediat, iar Biblia spune că Însuşi Dumnezeu „le [va] trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi” (2 Tesaloniceni 2:11-12). Prin urmare, ce extraordinar de impor- tant este să iei o decizie imediat! Însuşi faptul că ai citit acest mesaj şterge orice scuză pe care o vei invoca atunci. Tu ai prilejul chiar acum. Dar s-ar putea să nu-l mai ai din nou. Întoarce-te la El acum, înainte de a fi prea târziu şi „dacă mărturiseşti… şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit” (Romani 10:9).

Capitolul trei Semnul iudeului Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, conţine sute de pasaje care se ocupă cu sfârşitul epocii actuale în care trăim, şi întoarcerea sigură a Domnului Isus Cristos pe acest pământ să-Şi întemeieze Împărăţia. Multe dintre acestea sunt cunoscute creştinilor. Deja am amintit cinci semne ale celei de-a doua veniri, care sunt atât de clare, atât de precise, atât de vădite, încât dorim să le consacrăm destul timp pentru a le studia. Primul dintre aceste cinci semne este fenomenala restabilire politică a naţiunii Israel. Restabilirea Israelului în Palestina Mai întâi, dintre toate semnele întoarcerii Domnului este miraculoase refacere a naţiunii israelite în străvechea ţară a Palestinei după două mii cinci sute de ani de dispersare printre naţiuni fără să fi existat ca naţiune. Da, e adevărat că o rămăşiţă s-a întors prin anul 500 î.Cr. sub Zorobabel, Ezra şi Neemia. Dar Israelul n-a mai fost o naţiune independentă după capti- vitatea lor. Timp de două mii cinci sute de ani, marea majoritate a Israelului, iar de o mie nouă sute de ani aproape tot Israelul a fost împrăştiat în cele patru colţuri ale lumii, trăind în mijlo- cul tuturor naţiunilor de pe faţa pământului. Israeliţii au fost urâţi şi persecutaţi, calomniaţi şi oprimaţi. S-a încercat de nenumărate ori exterminarea lor completă, din vremea lui Haman şi până în prezent. În pofida eforturilor acestora, ei n-au pierit niciodată. Ei nu s-au pierdut prin- tre naţiuni, ci şi-au păstrat identitatea ca popor, nepieritori şi eterni ca făgăduinţele lui Dumnezeu. Acum, de trei ani încoace, poporul acesta, împrăştiat printre Neamuri, a fost dintr- odată renăscut şi statornicit în străvechea lor patrie, ca naţiune independentă printre naţiuni, recunoscuţi de lume şi de familia de naţiuni, ca avându-şi ţara lor, drapelul lor, guvernul lor, armata şi marina lor, precum şi moneda lor proprie. Mii de ani, oamenii spuseseră: „Dumnezeu a terminat cu Israelul – evreii nu se vor mai întoarce niciodată pe pământul Palestinei ca na- ţiune”. Toţi aceştia s-a dovedit că au eşuat în prezicerile lor, deoarece Dumnezeu are totdeau- na dreptate. Toate acestea fuseseră prezise cu secole şi milenii înainte de profeţii Vechiului Testament. Ne vom referi doar la câteva dintre aceste profeţii numeroase. Ele ar trebui să se dovedească un imbold pentru a studia în continuare acest subiect fascinant. Dispersarea lor Aşadar, mai întâi să examinăm doar câteva dintre sutele de profeţii care se ocupă cu dispersarea şi împrăştierea Israelului printre naţiuni, profeţii care au fost făcute cu mult înainte ca israeliţii să fi intrat în ţara Palestinei. De mult de tot, pe vremea marelui lor legiuitor Moise, înainte ca Israel să fi văzut ţara făgăduinţei, Moise, sub inspiraţie, scrisese deja aceste cuvinte privitor la naţiunea Israel: 14

Semnul iudeului 15 Voi pustii ţara, aşa că vrăjmaşii voştri care o vor locui vor rămânea încremeniţi văzând-o. Vă voi împrăştia [Israelul] printre neamuri şi voi scoate sabia după voi. Ţara voastră va fi pustiită şi cetăţile voastre vor rămânea pustii… veţi pieri printre neamuri şi vă va mânca ţara vrăjmaşilor voştri. Iar pe aceia dintre voi care vor mai rămânea în viaţă îi va apuca durerea pentru fărădelegile lor, în ţara vrăjmaşi- lor lor… (Levitic 26:32-33; 38-39). Istoria Israelului în ultimul secol şi pustiirea Palestinei stau ca mărturie indiscutabilă a acestor cuvinte ale Dumnezeului Cel Atotputernic, date prin slujitorul Său, Moise. Şi iarăşi, în Deuteronom 28:63 şi 64, Moise spune: După cum Domnul Se bucura să vă facă bine şi să vă înmulţească, tot aşa Domnul Se va bucura să vă piardă şi să vă nimicească; şi veţi fi smulşi din ţara pe care o vei lua în stăpânire. Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, de la o margine a pământului până la cealaltă… Putea oare o profeţie, o descriere mai exactă decât aceasta să fi fost dată cu privire la viitorul Israelului? Nu uitaţi că a fost scrisă acum trei mii cinci sute de ani, mai înainte ca Israelul să fi văzut ţara din care Dumnezeu a spus că vor fi împrăştiaţi. Alte detalii În Deuteronom 28, Moise continuă cu această prezicere a dispersării Israelului: Între aceste neamuri, nu vei fi liniştit şi nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale. Domnul îţi va face inima fricoasă, ochii lâncezi şi sufletul îndure- rat. Viaţa îţi va sta nehotărâtă înainte, vei tremura zi şi noapte, nu vei fi sigur de viaţa ta (Deuteronom 28:54-66). Nu avem decât să citim istoria acestor fii prigoniţi ai lui Iacov. Întrebaţi astăzi pe orici- ne despre miile de „persoane strămutate” ale ultimului război, pentru a vedea cât de exact a descris Moise împrăştierea şi suferinţa Israelului printre naţiuni, în amănunte detaliate şi neîndoielnice. Sunt multe alte profeţii pe aceeaşi linie. Citiţi Levitic 26 şi Deuteronom 28, 29 şi 30 pentru a vedea cum, până în cele mai mici detalii, suferinţele Israelului au fost prezise de Dumnezeu, iar împrăştierea lor printre na- ţiuni a fost, de asemenea, prezisă. Fiecare dintre aceste profeţii s-a împlinit literal. Un popor literal a fost literal împrăştiat printre naţiuni literale, îndurând prigoane literale. Fiecare fiu al lui Iacov aflat în viaţă este o mărturie a adevărului Cuvântului lui Dumnezeu. Refacerea lor Acum am ajuns la al doilea aspect al acestor profeţii. Chiar aşa după cum dispersia şi împrăştierea literală a Israelului a fost prezisă, tot aşa a fost prezis că ei vor fi păziţi, la fel de

16 Semnele vremurilor literal, de la extincţie sau asimilare, fiind, în cele din urmă, cu puţin timp înainte de întoar- cerea lui Isus, al lor Mesia, aduşi înapoi ca naţiune în propria lor ţară a Canaanului şi a Palestinei. Am putea petrece ore întregi doar citând pasaje din Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu, în sprijinul acestei afirmaţii. Iată doar câteva exemple. Acelaşi autor Acelaşi autor, care a prezis împrăştierea Israelului, în mod atât de literalmente împlini- tă, de asemenea a prezis şi întoarcerea lor în ţara făgăduinţei. Aceleaşi capitole vorbesc despre împrăştierea lor (Levitic 26): Dar, şi când vor fi în ţara vrăjmaşilor lor, nu-i voi lepăda de tot şi nu-i voi urî până acolo încât să-i nimicesc de tot şi să rup legământul Meu cu ei; căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor. Ci Îmi voi aduce aminte spre binele lor de vechiul legă- mânt, prin care i-am scos din ţara Egiptului, în faţa neamurilor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul (Levitic 26:44-45). Când se vor întâmpla toate aceste lucruri, binecuvântarea şi blestemul pe care le pun înaintea ta, dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi Domnul, Dumnezeul tău, dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi, atunci Domnul, Dumnezeul tău, va aduce înapoi robii tăi şi va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tutu- ror popoarelor la care te va împrăştia Domnul, Dumnezeul tău. Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul, Dumnezeul tău, şi acolo Se va duce să te caute. Domnul, Dumnezeul tău, te va aduce în ţara pe care o stăpâneau părinţii tăi, şi o vei stăpâni; îţi va face bine şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi (Deuteronom 30:1-5). Ar putea exista ceva mai clar şi mai lesne de înţeles? Dumnezeu a spus în urmă cu trei milenii ce va face în vremea din urmă. Noi am văzut împlinirea acestor lucruri, cel puţin în parte, în ultimii doi sau trei ani. Ceilalţi profeţi La aceste profeţii am putea adăuga mărturia tuturor celorlalţi profeţi care sunt în acord deplin cu aceste cuvinte ale lui Moise. Isaia spune în Isaia 11:11: În acelaşi timp, Domnul Îşi va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămă- şiţa poporului Său, risipit în Asiria şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat şi în ostroavele mării. Profetul Ieremia adaugă mărturia sa, în aceste cuvinte:

Semnul iudeului 17 Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi pe prinşii de război ai lui Israel, şi-i voi aşeza iarăşi ca odinioară (Ieremia 33:7). Profetul Ezechiel prezice şi el strângerea din nou a Israelului, în cuvintele: Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră (Ezechiel 36:24). Ezechiel continuă, spunând în capitolul următor: …Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile şi-i voi aduce înapoi în ţara lor (Ezechiel 37:21). Iată ce are de spus profetul Amos pe aceeaşi linie: Îi voi sădi [pe Israel] în ţara lor, şi nu vor mai fi smulşi din ţara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tău! (Amos 9:15). Am putea continua la nesfârşit şi să cităm pe Daniel, Ioel, Obadia, Ţefania, Hagai, Zaharia şi Maleahi. Oare cum a fost posibil ca marea masă a creştinătăţii să treacă pe lângă toate acestea, să nu le vadă, deşi aveau Biblia deschisă înaintea lor? Cum de nu au văzut această minunată prezicere a restabilirii Israelului, literalmente?! Cei care au predicat des- pre această restaurare literală a naţiunii Israel au fost desconsideraţi şi ignoraţi, în vreme ce învăţătura potrivit căreia Biserica este acum Israelul spiritual, iar Dumnezeu a terminat de acum cu evreii ca naţiune şi cu Israelul, a fost propagată şi crezută de marea masă a credin- cioşilor. Slavă Domnului că am trăit să vedem aceste profeţii împlinite şi înseşi cuvintele noastre confirmate! Învăţătura noastră a fost susţinută şi apărată; misiunea noastră a fost aprobată prin înseşi lucrurile care s-au petrecut. „Spiritualizatorii” acestor profeţii [care dădeau o interpretare alegorică, zisă spirituală, a acestor texte. n.tr.] au fost reduşi la tăcere odată pentru totdeauna! Israel este înapoi în ţara lui! Dumnezeu Şi-a ţinut Cuvântul Său literalmente! Aceia dintre noi care de ani de zile am predicat: „Evreii se vor întoarce înapoi în Palestina, ca o naţiune” am avut perfectă dreptate! Întotdeauna se merită să crezi ce spune Dumnezeu şi să rămâi lângă asta, indiferent cât de neverosimil s-ar părea! Mărturia lui Pavel Deja în zilele lui Pavel se predica învăţătura falsă că Dumnezeu a terminat-o de-acum cu Israel, începând cu Rusaliile, când s-a născut Biserica. Aceşti învăţători propagau învă- ţătura după care Biserica este acum Israelul spiritual, care a înlocuit acum naţiunea Israel. Pavel răspunde la această întrebare în Romani 11, când spune: Întreb dar: A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum!… Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte…

18 Semnele vremurilor Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţinea până va intra numărul deplin al Neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: ,,Izbăvitorul va veni din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov” (Romani 11:1-2; 25-26). Acum, în generaţia noastră, în ultimii ani, toate acestea au început să se întâmple. Scripturile ne spun că, atunci când se vor întâmpla aceste lucruri, venirea Domnului este foarte aproape. Dacă n-ar fi alt semn al zilelor de pe urmă, doar acesta ar fi suficient! Isus Cristos vine iarăşi. Când va veni El, tu vei fi judecat după acelaşi cuvânt.

Capitolul 5 Sã înþCealepigtoelmulNpautrmu eri Numeri ÎlaîlInnnfãovþsaitºrzeuiaaz„ãÎdnpiãnelþaInst“uosrdCristos, Isus Cristos vine pe pământ din nou. Prima Sa venire este cu totul incompletă fără cea de-a doua. Când a venit prima oară, venirea Lui a fost anunţată ca venirea Prinţului Păcii. Profeţii au cântat despre acea zi când Mesia va domni, când pacea va acoperi întreg pămân- tul, când naţiunile îşi vor făuri fiare de plug din săbiile lor şi din suliţele lor cosoare; când niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul. Acele profeţii, făcute cu milenii în urmă, nu au fost încă împlinite niciodată în toată istoria ome- nirii. Nu încape îndoială că este bine să zicem că pacea a fost împlinită în inimile celor care L-au primit ca Mântuitor personal al lor, dar asta nu epuizează sensul cuvintelor „pace pe pământ”. Îngerii nu au spus: „Pace în inimile oamenilor de pe pământ”. Făgăduinţa proo- rociei stă în viitor. Când a venit Prinţul Păcii prima oară, oamenii L-au respins şi nu L-au cunoscut. „El a venit în lume şi lumile au fost făcute de către El, şi lumea nu L-a cunoscut. El a venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit”. Prinţul Păcii a fost respins. Nu a fost pace pe pământ de atunci, decât în inimile credincioşilor. Domnul Isus Cristos Însuşi a spus: „Să nu credeţi că am venit să aduc pacea pe pământ. N-am venit să aduc pacea, ci sabia” (Matei 10:34). Până când Se va întoarce Prinţul Păcii nu va fi şi nu poate fi pace universală. N-are omul decât să viseze la ea cât doreşte, dar Biblia este foarte clară în această privinţă. Orice efort, oricât de onest şi cinstit ar fi, să aducă pacea fără El, Prinţul Păcii – pacea prin inter- mediul războiului, pacea la masa tratativelor, pacea prin propuneri de dezarmare, pacea prin aplanarea conflictelor, pacea prin forţă – nu va reuşi niciodată, deoarece toate efortu- rile oamenilor în final vor eşua, până ce nu-L vor recunoaşte pe El, atunci când va veni, singurul care este Prinţul Păcii. Cum se prezintă situaţia astăzi Astăzi, însuşi visul acesta de pace pare mai greu de atins decât oricând înainte, cu toate că oamenii tânjesc după pace, mai mult decât au făcut-o până acum. Cu toate acestea, copilul lui Dumnezeu şi cercetătorul Scripturii vede în toate acestea proba de netăgăduit a adevărului Cuvântului lui Dumnezeu şi iminenta revenire a Domnului Isus Cristos. Toate aceste lucruri au fost profeţite, ele trebuind să se întâmple! „Când se vor întâmpla”, a spus Isus, „atunci să ştiţi că Eu sunt pe punctul de a veni, iar timpul Meu este aproape” (traduce- re liberă după versiunea engleză, n.tr.). Toate aceste evenimente sunt semne ale vremii revenirii lui Cristos. Sunt sute de semne ale venirii Sale – semne ciudate pe cer, furtuni neobişnuite, marea şi valurile urlând, cutremure, valul fără precedent de răuta1t9e şi violenţă, decăderea morală, apostazia religi- 19

20 Semnele vremurilor oasă, războaie şi veşti de războaie. Toate acestea şi încă multe altele sunt semne sigure despre încheierea epocii şi revenirea Domnului Isus Cristos. În capitolele precedente, am prezentat semnele date în Scriptură despre întoarcerea Domnului Isus Cristos. Acestea au fost: 1.  Fenomenala restaurare a naţiunii Israel. 2.  Fenomenala înălţare a împărăţiei nordice a Rusiei. 3.  Fenomenala înfiinţare a Naţiunilor Unite. 4.  Fenomenala răspândire a Evangheliei prin intermediul radioului, din această perioadă de sfârşit de veac. 5.  Fenomenala creştere a turismului şi a educaţiei în această ultimă generaţie. Prima dintre acestea, fenomenala restaurare a naţiunii Israel în ţara Palestinei, a fost discutată deja. Înălţarea Rusiei A doua profeţie de netăgăduit de la sfârşitul vremii este fenomenala înălţare a împără- ţiei nordice a Rusiei. Biblia are foarte multe de spus despre o putere care se va dezvolta în nord în zilele de pe urmă. Înainte de a cita câteva din aceste pasaje din Scriptură, permiteţi- mi să vă reamintesc că „nordul” în Biblie întotdeauna înseamnă teritoriul din nordul Palestinei. În Scriptură, Palestina este centrul suprafeţei pământului. Însuşi cuvântul „medi- teran”, care marchează Palestina, întotdeauna înseamnă „mijlocul pământului”. Duşmanii tradiţionali ai Israelului au venit din nord, de nenumărate ori, indicând, prin urmare, terito- riul din partea de nord a ţării Palestinei. În trecutul istoriei Israelului, oştile Asiriei au fost trimise asupra Israelului de Iehova Dumnezeu Însuşi. Ni se spune că în zilele de pe urmă o altă mare putere nordică, pentru care Asiria era doar un prototip, va cotropi din nou ţara Israelului, urmărind să distrugă naţiunea Domnului. Câteva texte din Scriptură Această putere nordică este numită Gog şi Magog în Biblie. Este menţionată de nenu- mărate ori în Cuvântul lui Dumnezeu. În Ezechiel 38:15 citim despre această armată inva- datoare din zilele de pe urmă: şi vei veni din fundul miazănoaptei, tu şi multe popoare cu tine, toţi călări pe cai, o mare mulţime şi o puternică oştire! Vei înainta împotriva poporului Meu Israel, ca un nor, care va acoperi ţara. În zilele de apoi, te voi aduce împotriva ţării Mele, ca să Mă cunoască neamurile, când voi fi sfinţit în tine sub ochii lor, Gog! (Ezechiel 38:15-16) Din nou, în Ezechiel 39 avem această afirmaţie făcută de profet: „Te voi târî, te voi aduce, te voi sui din fundul miazănoaptei, şi te voi aduce pe munţii lui Israel” (Ezechiel 39:2). Profetul Ioel, vorbind despre această mare armată invadatoare care va veni împotriva

Invazia din nord 21 Israelului în zilele de pe urmă, o identifică din nou, când promite, conform Duhului lui Dumnezeu: Voi depărta de la voi pe vrăjmaşul de la miazănoapte, îl voi izgoni spre un pământ fără apă şi pustiu, îi voi împinge partea dinainte a oştirii lui în marea de răsărit, şi coada oştirii în marea de apus; iar duhoarea lui se va ridica în sus, şi mirosul lui de putregai se va înălţa în văzduh, căci s-a crezut grozav (Ioel 2:20). În Ziua Domnului Această mare bătălie purtată de Rusia împotriva Israelului este plasată de Ezechiel în zilele de pe urmă, iar de Ioel în „Ziua Domnului”, în perioada Tribulaţiei care va veni. Fenomenala înălţare a acestui rege al nordului, Rusia, la care asistăm în prezent, începe să însemne ceva în lumina profeţiilor, aşa cum o vedem desfăşurându-se înaintea ochilor noştri astăzi. Este chiar începutul sfârşitului. Astăzi, umbra Rusiei a cufundat toată lumea în întunericul cel mai intens, ridicându-şi capul – cel mai formidabil vrăjmaş al naţiunilor din întreaga istorie. Acesta devine unul din cele mai sigure semne ale sfârşitului epocii şi al venirii Domnului Isus Cristos. Marele semn Până acum am văzut împlinirea profeţiei prin restabilirea naţiunii Israel în ţara Palestinei şi înălţarea vrăjmaşului Israelului, Rusia. Am ajuns acum la al treilea semn feno- menal, înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite aşa cum o cunoaştem astăzi. De secole învăţătorii fundamentalişti ai Bibliei au indicat că Biblia prezice restaurarea marii alianţe vestice, după modelul străvechiului Imperiu Roman din istorie. Este descris amănunţit în profeţia lui Daniel. Conform Cuvântului lui Dumnezeu, această alianţă va cuprinde ţările mediteraniene, o parte din Germania, Franţa, Spania, Grecia, Egiptul, Marea Britanie şi coloniile sale. Deodată el a devenit o realitate. Deşi Organizaţia Naţiunilor Unite nu a reuşit până acum în planul său iniţial de a uni toate naţiunile şi de a aduce pacea, acest organism este, totuşi, premergătorul – de asta suntem convinşi! – confederaţiei apusene din Ziua Domnului. Organizaţia Naţiunilor Unite nu poate, pur şi simplu, să aducă toate naţiunile la un loc, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu a spus că Rusia, regele de la nord, şi cu aliaţii ei, nu va face parte în zilele de pe urmă din această alianţă vestică. Biblia descrie, mai degrabă, un sistem format din două lumi, decât o lume unită. Această alianţă vestică se va opune Rusiei şi va deveni instrumentul prin care Dumnezeu va învinge pe Gog şi pe Magog, când acesta va veni împotriva ţării Israelului în perioada Marii Strâmtorări. Când va da lovitura Rusia? Nu uitaţi că alianţa vestică de la sfârşitul vremurilor, deşi este posibil să fie clădită pe fundaţia pusă de actuala Organizaţie a Naţiunilor Unite, totuşi, se va deosebi foarte mult. Pare limpede din Ezechiel 38 şi 39 că Rusia va da lovitura sa finală în Palestina după ce superomul, omul păcatului şi fiul pierzării, s-a înălţat ca să conducă imperiul vestic refăcut şi federaţia de naţiuni ale zilelor acelea. Acest lucru reiese clar din Ezechiel 38, versetul 11.

22 Semnele vremurilor Observaţi timpul când va invada Rusia ţara Israelului: Vei zice: ,Mă voi sui împotriva ţării acesteia deschise, voi năvăli peste oamenii aceştia liniştiţi, care stau fără griji în locuinţele lor, toţi în locuinţe fără ziduri, şi neavând nici zăvoare, nici porţi! (Ezechiel 38:11) Un studiu atent al contextului arată că acest verset se referă la naţiunea Israelului în ţara Palestinei. Prin urmare, când va da Rusia lovitura, Israelul va fi în pace, locuind în siguran- ţă şi, după câte se pare, fără apărare. Este acest lucru valabil în ziua de azi? Hotărât nu! Israelul nu este în pace astăzi, nici în siguranţă, ci se teme în permanenţă că va fi atacat. Dar atunci când Rusia îşi va lansa atacul, spune Ezechiel, israeliţii vor fi în pace. Toate acestea sunt clare în lumina profeţiei. După ce Biserica va fi fost răpită, omul păcatului, anticristul supraom, va prelua conducerea naţiunilor constituite într-o federaţie. El va conduce federaţia vestică restaurată şi reorganizată de naţiuni vestice, Imperiul Roman refăcut; el se va împrieteni cu Israelul şi va aduce o pace falsă, contrafăcută, o imi- taţie de mileniu. Templul de la Ierusalim va fi reclădit în timpul domniei sale, iar închinarea din economia Vechiului Testament va fi refăcută şi Israelul va fi în linişte, sub protecţia super omului, dregătorului zilei, anticristul şi falsul cristos. Atunci va da lovitura regele nordului, pentru a fi însă înfrânt de alianţa naţiunilor aflate sub acest anticrist. Rusia va fi redusă la o şesime din numărul ei iniţial şi alungată în ţinutu- rile pustii ale Siberiei. Ce se va întâmpla însă cu armatele anticristului după ce-şi va dezvă- lui adevăratul caracter este o altă poveste! El însuşi va fi nimicit de Dumnezeu în cadrul bătăliei de la Armaghedon. Acum tiparul devine clar. Regele nordului va ataca Palestina doar după ce Israelul va fi, în aparenţă, în siguranţă, liniştit, sub protecţia naţiunilor vestice federale, conduse de supra om, respectiv de anticrist. Conform textului de la 2 Tesaloniceni 2, acest supra om nu va fi dezvăluit înainte ca Biserica, trupul lui Cristos, în care locuieşte Duhul Sfânt, să fi fost scoasă din cale. Având scena pregătită, ce apropiată trebuie să fie venirea Domnului! Noi nu ştim când va veni Domnul nostru. Dumnezeu nu Se grăbeşte niciodată. Noi ştim însă că toate aceste semne, restabilirea Israelului, înălţarea Rusiei, reînvierea alianţei vestice, au fost profeţite ca venind la sfârşitul vremurilor, cu puţin înainte de întoarcerea Domnului nostru Isus Cristos. Aceste semne sunt incontestabile. Multe detalii s-ar putea să rămână încă neclare pentru vremea de acum, de aceea, nu vom intra în ele. Credem însă Cuvântul Său, care spune: Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie (Luca 21:28). Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi (Matei 24:33). Eşti tu gata pentru acea zi? S-ar putea ca Domnul să Se întoarcă în orice clipă. Dacă nu eşti gata în acea zi, s-ar putea să fie pe veci prea târziu!

Capitolul 5 Sã înþCelaepgiteomlulNciuncmi eri NSuemmernieÎllaeîlncnfãoăþslitºăreutaoz„rãÎinipãleloþaIrst“uşsi eCdriustcoas,ţiei Cât despre vremi şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: ,,Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea, să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji (1 Tesaloniceni 5:1-6). Credinciosul născut din nou în Domnul Isus Cristos trebuie să fie un creştin luminat, conştient de vremurile în care trăieşte, pe deplin avizat de programul pe care îl desfăşoară Dumnezeu astăzi. Biblia descrie acest program, cu privire la mersul acestei lumi, cu clari- tate şi în detaliu. A fi în întuneric cu privire la semnele vremurilor şi la semnificaţia eveni- mentelor curente care au loc în jurul nostru, a fi în necunoştinţă cu privire la apropiata revenire a lui Cristos este urmarea unei ignoranţe voite şi neglijarea studierii Cuvântului lui Dumnezeu. Putem şti timpul Deşi nu putem fixa data sau ziua revenirii lui Cristos, putem şti, totuşi, vremile şi soroacele revenirii Sale. Pavel consideră aceasta de la sine înţeles, când afirmă: Cât despre vremi şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor.(1 Tesaloniceni 5:1). Niciodată până acum în istoria Bisericii nu au fost atâtea semne incontestabile, preci- se, care să ne îndrepte ochii spre vremea revenirii lui Cristos. Doar să le înşirăm ar ocupa spaţiul unei cărţi. Prin urmare, trebuie să ne mulţumim cu discutarea doar a câtorva mai importante, care ies în evidenţă, deoarece s-au împlinit recent. Deja am studiat semnul revenirii Israelului în Palestina, semnul fenomenalei ascensiuni a Rusiei, regele din nord, şi semnul renaşterii imperiului roman şi al înfiinţării Organizaţiei Naţiunilor Unite. În con- tinuare, vom discuta semnul predicării la scară mondială a Evangheliei, aşa cum a fost aceasta prezisă şi profeţită de Domnul Isus. În Matei 24 ucenicii L-au întrebat pe Domnul nostru: … Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia? (Matei 24:3). Drept răspuns la această întrebare, I2s3us a dat o listă lungă de semne în versetele 2 la 14 23

24 Semnele vremurilor din Matei 24. El sfârşeşte cu ultimul semn din al paisprezecelea verset: „Evanghelia aceas- ta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamu- rilor. Atunci va veni sfârşitul” (Matei 24:14). Ştiu că împlinirea deplină a acestei profeţii va veni în perioada marii strâmtorări, odată cu predicarea Evangheliei împărăţiei de către cei o sută patruzeci şi patru de mii proveniţi din cele douăsprezece seminţii ale Israelului. Dar putem aplica aceasta la actuala dispensa- ţie a predicării Evangheliei harului lui Dumnezeu. Unii poate că au trecut cu vederea acest semn remarcabil de semnificativ care a ajuns să se întâmple în cursul acestei generaţii în care trăim noi astăzi. Vă daţi seama că în ultimii ani a devenit posibil, pentru prima oară în istorie, să se împlinească literalmente această prezicere a lui Isus prin intermediul radioului? Astăzi, pentru prima oară în istorie, Evanghelia harului a cuprins întreaga lume. Din pricina radio- ului, nu mai este niciun metru pătrat din suprafaţa pământului unde să nu se fi auzit mesajul ei. De la un pol la altul, Evanghelia este răspândită pe calea undelor de o mulţime de vesti- tori loiali în toată lumea. Toţi pot auzi Dacă toţi locuitorii lumii ar poseda un aparat de radio şi ar fi în stare să înţeleagă, fieca- re fiinţă umană ar putea auzi acest mesaj al Cuvântului lui Dumnezeu. Mesajul poate pătrunde astăzi în orice colţişor din lume. Toate aceste evoluţii au avut loc în ultimii două- zeci şi cinci de ani. Negreşit, este o realizare uimitoare. Dacă n-ar mai fi niciun alt semn, acesta ar fi suficient. Adăugat la toate celelalte semne, devine o dovadă indiscutabilă a apropierii venirii Domnului. Personal sunt convins că radioul este pus la dispoziţie pentru vremea sfârşitului ca împlinire a acestui ultim semn pe care l-a dat Isus ucenicilor Săi. Este ultima oportunitate pentru Biserică să-şi împlinească mandatul: „Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la orice făptură” (Marcu 16:15). E semnificativ că Isus a zis: „Şi Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi predicată în toată lumea, ca mărturie pentru toate na- ţiunile; şi apoi va veni sfârşitul!” (Matei 24:14). Ultima propoziţie: „şi apoi va veni sfârşitul” este deosebit de importantă. „Când Evanghelia aceasta se va răspândi în toată lumea, atunci va veni sfârşitul”. Asta spune, de fapt, Domnul Isus Cristos. Timpul acela aproape că a sosit. Evanghelia înconjoară în pre- zent globul. Nu o dată sau de două ori, ci de câteva ori, mesajul mântuirii a înconjurat între- gul pământ. În lumina acestor cuvinte ale Domnului Isus Cristos, eu declar, fără frică de a fi contrazis, că venirea Domnului trebuie să fie aproape, căci El a spus: „Şi apoi va veni sfâr- şitul”! Radiodifuziunea Transmiterea Evangheliei prin radio este nu numai cel mai rapid mod de a-i cuprinde pe toţi oamenii, ci şi cel mai economic şi mai conservator mod de a avea acces la mase. După o evaluare moderată, pentru fiecare dolar cheltuit pentru radiodifuziune, noi cuprin- dem o mie de persoane cu mesajul Evangheliei. Asta înseamnă că zece persoane audiază această emisiune radio cu fiecare cent cheltuit cu transmiterea ei la radio. O jumătate de oră

Semnele turismului şi educaţiei 25 de Evanghelie pentru zece persoane cu costul unui singur cent, o mie de persoane pentru un dolar! O sută de mii de suflete aud Evanghelia pentru o investiţie de o sută de dolari, în timp ce un milion pot fi câştigaţi cu o cheltuială de numai o mie de dolari. Cu zece mii de dolari vor câştiga zece milioane de oameni cu Evanghelia vestită treizeci de minute. Nu există nicio altă modalitate de a ajunge la atâţia oameni, atât de rapid, cu atât de puţini bani! Este împlinirea cuvintelor Domnului Isus Cristos: „Şi Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi predicată în toată lumea ca mărturie pentru toate naţiunile; şi apoi va veni sfârşitul!” (Matei 24:14). El vine din nou curând! Turismul şi educaţia Înainte de a încheia acest capitol, trebuie să vă atragem atenţia, pe scurt, la încă vreo câteva semne. Două dintre acestea se găsesc în Daniel 12, versetul 4: Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea, până la vre- mea sfârşitului: mulţi vor alerga încolo şi-ncoace şi cunoştinţa va creşte (Daniel 12:4, traducere după versiunea King James folosită în carte, n.tr). Daniel vorbeşte aici despre vremurile de pe urmă. În versetul unu al aceluiaşi capitol, el ne spune că asta va fi în perioada Tribulaţiei: …căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamu- rile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău [Israelul] va fi izbăvit… (Daniel 12:1). Notaţi cadrul. Veţi recunoaşte imediat că este perioada Marii Strâmtorări (sau Tribulaţia), când Israel va fi supranatural izbăvit de Domnul lui. Această zi groaznică de necaz se va termina la venirea Domnului Isus Cristos pe pământ. Lui Daniel i se spune să ţină ascunse cuvintele profeţiei şi să pecetluiască această carte până la vremea sfârşitului. De aceea, multe din lucrurile din profeţii vor rămâne pecetluite şi necunoscute. Dar la vre- mea sfârşitului, ele vor fi descoperite fiilor oamenilor. Apoi Daniel dă două semne ale sfâr- şitului şi vremii revenirii lui Cristos. Semnele sunt: (1) „mulţi vor alerga încolo şi-ncoace” [v. 4, cuvintele acestea lipsesc din versiunea Cornilescu, n.tr.] şi (2) „cunoştinţa va creşte”. Am numit aceste două semne „semnul călătoriilor” şi „semnul educaţiei”. Vremea sfârşitului va fi caracterizată printr-o creştere fără precedent a călătoriilor şi progrese „nebă- nuite până acum” în educaţie, cunoştinţe, descoperiri şi ştiinţă. Semnul călătoriilor Daniel spune: „Mulţi vor alerga încolo şi-ncoace”. Va fi o epocă de deplasări fără pre- cedent. Este surprinzător să citim aceste cuvinte ale profetului rostite acum două mii cinci sute de ani, şi totuşi, ele descriu atât de exact epoca în care trăim. Într-adevăr, este epoca vitezei şi a călătoriilor. Lumea s-a comprimat, s-a micşorat de multe ori într-o singură generaţie. Mai întâi, a apărut aburul, apoi electricitatea, apoi vapoarele rapide, avionul, iar

26 Semnele vremurilor acum avioanele cu reacţie. Cu numai câţiva ani în urmă, călătoriile erau limitate. Transportul se făcea cu cai şi căruţă, cu atelajuri de boi sau pe jos. Când am început să practic medicina acum aproape patruzeci de ani, îmi făceam vizitele la pacienţi cu căruţa trasă de cal sau cu sania iarna. În toată ţara nu găseai nicio milă de şosea asfaltată. Automobilul era încă o raritate, iar avioa- nele nu se cunoşteau. Puţini oameni se deplasau mai mult de câteva mile distanţă de la casele lor. Apoi a venit epoca călătoriilor şi mulţi au început să alerge încolo şi-ncoace. Astăzi oamenii călătoresc aproape oriunde, în voia lor. Trenurile ating viteza de aproape o sută de mile pe oră, şi mulţi au început să alerge încolo şi-ncoace. Nave rapide traversează Atlanticul în doar câteva zile; avioanele efectuează călătoria spre Europa în câteva ore. Lumea poate fi înconjurată în doar câteva zile. Şoselele noastre sunt înţesate de maşini, rezervările de locuri pe avion sunt vândute complet din timp, oamenii aleargă de colo, colo, pretutindeni. Aceasta, spune Cuvântul lui Dumnezeu, este o indicaţie a vremurilor de pe urmă. Pur şi simplu, nu este posibil să ignorăm semnificaţia acestor cuvinte: „mulţi vor alerga încolo şi-ncoace”! Creşterea cunoştinţelor Concomitent cu această creştere a călătoriilor, Daniel spune: „cunoştinţa va spori”. Vedem semnele acestei evoluţii pretutindeni în jurul nostru. De la revoluţia industrială din secolul al nouăsprezecelea, cunoştinţele noastre au crescut miraculos. Epoca maşinismului a adus numeroase inovaţii. Am trecut de la seceră la combină în numai câţiva ani, de la perechea de boi la plugul cu multe lame de arat şi tractorul cu şenile într-o singură genera- ţie, de la cal şi căruţă la avionul cu reacţie în mai puţin de jumătate de viaţă. Acum, când am descoperit energia atomică, cu toate posibilităţile pe care le deschide aceasta, cunoştinţele noastre şi viteza deplasărilor au crescut exponenţial, întrecând toate visele noastre de până acum. Dar nu numai cunoştinţele noastre au crescut în domeniul invenţiilor şi al descoperiri- lor, ci şi în domeniul educaţiei. Cu câţiva ani în urmă, cine absolvea opt clase se putea con- sidera cineva. Puţini mergeau mai departe la liceu. Astăzi, analfabetismul a fost aproape total eliminat, educaţia liceală e la îndemâna tuturor, în timp ce mult mai mulţi absolvesc colegiile, căci funcţiile care le ocupă reclamă studii superioare, în ocupaţii ce în trecut nu cereau nicio pregătire specială. Creşterea cunoştinţelor în medicină şi în chirurgie este aproape imposibil de descris. Asemenea boli ucigătoare cum sunt variola, difteria, scarlatina şi febra tifoidă aproape au dispărut. Astăzi este o bogăţie de cunoştinţe privitoare la droguri şi medicamente, antibio- tice şi vitamine. Progresele în domeniul chirurgiei, în special la cardiologie, şi în general în ce priveşte victoriile înregistrate în combaterea aproape oricărei boli – toate acestea sunt fenomenale! Gândiţi-vă cât de mult au crescut cunoştinţele privitoare la structura materiei în descoperirea fiziunii atomice şi avansurile în domeniul cunoştinţelor astronomiei. Aceste progrese se înregistrează în toate domeniile cunoştinţelor.

Semnele turismului şi educaţiei 27 Cunoştinţele din Cuvânt O creştere fenomenală a intervenit în domeniul cunoştinţelor biblice. Multe lucruri s-au aflat cu privire la interpretarea conţinutului Scripturilor, în special pe tărâmul profeţiilor şi al semnelor întoarcerii Domnului, care altădată erau câmpuri închise sau întunecoase. Asta a vrut să spună Daniel, când a subliniat că aceste lucruri vor fi închise şi sigilate până la vremea sfârşitului. Atunci adevărurile din Cuvânt vor fi revelate, cu puţin timp înaintea întoarcerii Domnului. Or, acea zi a sosit! În lumina tuturor acestor lucruri, nu putem decât să ne minunăm de inspirata frază, potrivit căreia, în vremea sfârşitului, „mulţi vor alerga încolo şi-ncoace, iar cunoştinţa va creşte”. Sunt multe alte semne ale întoarcerii în curând a lui Cristos, arătări ciudate pe ceruri în ultimii câţiva ani, farfurii zburătoare, meteori, mase uriaşe de fum, şi alte fenomene ieşite din comun. Adăugaţi la acestea, furtunile bizare, frecvenţa cutremurelor şi a uraganelor, Toate acestea ne amintesc de cuvintele lui Isus din Luca 21:25-26: Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre nea- muri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Oare este o descriere mai perfectă a zilelor în care trăim? Şi totuşi, aceste cuvinte au fost rostite de Isus cu peste o mie nouă sute de ani în urmă. Da, El vine iarăşi! Întrebarea importantă care se pune acum este: Eşti tu gata? Creştinilor, dacă aţi şti ce puţin timp a mai rămas, cu râvnă neobosită v-aţi dedica, făcând ca fiecare zi să conteze pentru Dumnezeu, răspândind Evanghelia în lume! Păcătoşilor, dacă aţi şti cât de curând va trebuia să daţi socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru că L-aţi respins pe Cristos, oh, cum aţi fugi de mânia viitoare! Cel ce adevereşte aceste lucruri, zice: ,,Da, Eu vin curând”. Amin! Vino, Doamne Isuse! (Apocalipsa 22:20).

Capitolul şase Nu vă lăsaţi înşelaţi! Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au ară- tat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: ,,Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergînd la cer (Fapte 1:10-11). Acestea sunt ultimele cuvinte pe care le-a spus Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Cristos ucenicilor Săi şi Bisericii aşteptânde, cu puţin timp înainte de a Se înălţa la cer. Din aceste cuvinte, noi ştim că nu e eveniment mai sigur şi mai precis decât revenirea Domnului Isus Cristos. Revenirea Sa este mai sigură decât însăşi moartea, căci Scriptura spune: …nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi… (1 Corinteni 15:51-52). Aceasta se numeşte în Scriptură „fericita noastră nădejde”. Este nădejdea morţilor în Cristos, că ei vor învia nesupuşi putrezirii la întoarcerea Sa. David spune: …şi trupul mi se odihneşte în nădejde. Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor [în Şeol]; nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea (Psalmul 16:9-10). Această rugăciune a lui David este, prin excelenţă, nădejdea celor care vor fi încă în viaţă la revenirea Domnului Isus. Pentru ei, în special pentru ei este „această binecuvân- tată nădejde”, căci înseamnă că cei care sunt în viaţă la venirea Sa nu vor experimenta moartea, ci vor fi răpiţi, transformaţi într-o clipă, într-o clipeală de ochi, după chipul Său slăvit. Prin urmare, toţi credincioşii adevăraţi sunt intens preocupaţi de acest extrem de important eveniment din viitor – cel mai dramatic de la Calvar încoace. Noi trebuie să cercetăm Scripturile cu atenţie, căutând orice frântură de informaţie cu privire la acest măreţ eveniment, căutând să stabilim „vremile şi soroacele” apropiatei Sale reveniri. În timp ce suntem expres avertizaţi să nu fixăm date, suntem tot atât de sever avertizaţi să nu fim în necunoştinţă cu privire la semnele venirii Lui. Isus i-a criticat aspru pe cărturarii şi fariseii vremii Sale pentru faptul că nu erau în stare să citească semnele vremurilor. Şi, ca să nu facă ucenicii Săi aceeaşi greşeală, El le-a dat, cu puţin înainte de a merge la Calvar, o listă lungă de semne ce vor preceda minunata Sa venire din nou. 28

Nu vă lăsaţi înşelaţi! 29 Matei 24 Printre numeroasele pasaje ce consemnează învăţătura Domnului nostru privitoare la semnele întoarcerii Sale, cea mai detaliată şi mai clară se găseşte la Matei 24. Un studiu atent al acestui măreţ capitol profetic trebuie întreprins de către toţi cei care doresc să cunoască „semnele vremurilor” şi apropiata revenire a Domnului Isus Cristos. Întreg capitolul este răspunsul Domnului nostru la o întrebare pusă de ucenici în Matei 24:3. Ucenicii întrebaseră: „El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte şi I-au zis: «Spune-ne, când se vor întîmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?»” Înainte de a privi la aceste semne, aş dori să subliniez două lucruri din acest verset. Mai întâi de toate, observaţi că aceste cuvinte au fost spuse ucenicilor, în particular. Nu avem aici o cuvântare publică ţinută de Domnul Isus în faţa mulţimilor, ci un mesaj rostit doar ucenicilor. Cei neconvertiţi au nevoie de un alt mesaj, unul care priveşte în urmă, iar nu în faţă la revenirea Sa. Până ce nu merg cei nemântuiţi înapoi la Cruce, a doua venire a Domnului Isus nu are nicio mângâiere pentru ei, nici nu ne putem aştepta ca să-i interese- ze sau s-o înţeleagă. Aşadar, dacă cineva care mărturiseşte cu buzele că este credincios nu-şi exprimă niciun interes în revenirea Domnului Isus Cristos, suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm dacă persoana respectivă este mântuită sau nu. Pentru toţi ceilalţi, venirea lui Cristos va însemna doar judecată şi căinţă eternă, după ce va veni El să-i judece pe cei răi. Al doilea lucru pe care trebuie să-l observăm în acest verset este că El vorbeşte despre venirea Lui şi despre sfârşitul lumii. Revenirea Domnului Isus Cristos este pusă în legătu- ră cu sfârşitul lumii în pasajul de faţă. Din nefericire, o traducere defectuoasă a acestui verset i-a făcut pe mulţi să fie nedumeriţi cu privire la sfârşitul lumii şi la venirea din nou a lui Cristos. Ultimul cuvânt din acest verset (Matei 24:3) este „lume” în versiunea King James. Cuvântul grec din textul original este „aionos”, care este echivalentul cuvântului „eon” din engleză şi înseamnă „eră, epocă, vârstă, perioadă” sau „dispensaţie” („aion” perioadă de timp nedeterminată, având înţeles profetic – Biblia, traducere literală nouă, Bucureşti, 2001, adnotarea de la Matei 13:39, n.tr.). Niciodată nu trebuia să fie tradus „lume”. „Comentariul amvonului” pe care-l posed traduce propoziţia astfel: „Care va fi semnul venirii Tale şi al încheierii acestui veac?” Cuvântul tradus prin „venire” este „parousias”, un cuvânt folosit, fără excepţie, în tot restul Scripturii ca echivalent al lui „sosirea” şi „venirea din nou” a Domnului Isus Cristos. Aşadar, sfârşitul acestui veac va veni când Se va întoarce Domnul Isus Cristos Însuşi. Nu este sfârşitul lumii Aceasta nu trebuie confundată cu „sfârşitul lumii”. Sfârşitul „veacului” şi sfârşitul „lumii” sunt două evenimente complet diferite, despărţite între ele de o perioadă îndelun- gată de timp. Sfârşitul lumii nu va avea loc decât la cel puţin o mie de ani după actuala perioadă de timp la care Se referă Domnul Isus Cristos în pasajul de faţă. Sfârşitul „veacu- lui” va veni când Domnul nostru Se va întoarce să-Şi ia Biserica. După scurta perioadă a Tribulaţiei, El va curăţi pământul şi-i va judeca pe vrăjmaşii Săi. Apoi Domnul nostru Îşi

30 Semnele vremurilor va întemeia împărăţia Sa mesianică, de o mie de ani, pe pământ. După aceea, la sfârşitul celor o mie de ani, Satan va lansa ultima sa răzvrătire, urmând să fie distrus imediat împre- ună cu adepţii săi, de un foc care se va pogorî din cer. Atunci va veni „sfârşitul lumii”, aşa cum este descris la 2 Petru 3:12. Domnul va crea un cer nou şi un pământ nou „în care locuieşte neprihănirea” (2 Petru 3:13). Prin urmare, sfârşitul veacului (epocii) poate avea loc în orice timp când va veni Domnul Isus din nou. Pe de altă parte, sfârşitul lumii nu va avea loc decât după Mileniu (mia de ani), la sfârşitul timpului şi la începutul eternităţii. Nu vei putea înţelege profeţiile ori semnele revenirii lui Cristos, dacă nu vei fi în stare să faci distincţie între aceste două evenimente: „sfârşitul veacului” şi „sfârşitul lumii”. Răspunsul lui Isus Iată răspunsul Domnului la întrebarea pe care I-au pus-o ucenicii cu privire la reveni- rea Sa şi la sfârşitul acestui veac: „Drept răspuns, Isus le-a zis: «Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva»” (Matei 24:4). Versetul acesta este, deopotrivă, un semn şi o solemnă aver- tizare. Zilele de pe urmă, spune Mântuitorul, vor fi o vreme de înşelăciune. E semnificativ faptul că primul dintre numeroasele semne din acest pasaj este o avertizare împotriva înşelăciunii oamenilor cu privire la întoarcerea lui Cristos. Repet: ce semnificativ, când luăm în considerare confuzia de limbi din cercurile religioase ale acestor zile de pe urmă în care trăim! Niciodată în toată istoria nu au existat atâtea diviziuni în cadrul creştinătă- ţii! Astăzi există peste 350 de denominaţii diferite, secte şi culte numai în mişcarea protes- tantă din America. Toate acestea pretind că ele au dreptate, şi că toate celelalte sunt nece- sarmente greşite. Una spune un lucru, alta spune un altul, până când oamenii strigă exa- speraţi: „Ce să mai credem din toate astea? La urma urmelor, cine are dreptate? Unde se găseşte adevărul?” Isus răspunde, în această primă prevenire: „Vedeţi să nu vă înşele nici un om” (traducere literală după textul englez, n.tr.) Proba este următoarea: Este aceasta Cuvântul lui Dumnezeu sau opinia omului? Numai în măsura în care ne îndreptăm spre Cuvântul lui Dumnezeu putem fi siguri că nu am fost înşelaţi de oameni. Se spune că un nou cult sau o nouă sectă apare cel puţin o dată în fiecare lună în SUA şi, indiferent cât de fantastice şi fanatice ar fi învăţăturile sale, sau cât de deplasate ar fi pretenţiile ei, există întotdeauna cei care doresc să fie înşelaţi. Aşadar, cât de potrivită, cât de actuală este avertizarea Domnului nostru Isus Cristos: „Vedeţi să nu vă înşele nimeni”! După ce Mântuitorul nostru a emis această avertizare, El a mai adăugat cel puţin nouă semne mai importante în versetele următoare din Matei 24, după cum urmează: Drept răspuns, Isus le-a zis: ,,Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: «Eu sunt Cristosul!» Şi vor înşela pe mulţi. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă spăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alo- curea, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi. Dar toate aceste lucruri nu

Nu vă lăsaţi înşelaţi! 31 vor fi decât începutul durerilor. Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. Evanghelia aceas- ta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul (Matei 24:4-14). Sunt mai multe semne pe care Domnul Isus Cristos le menţionează în acest pasaj. Le voi enumera pentru dvs., după cum urmează:   1.  Creşterea înşelăciunii   2.  Cristoşi falşi   3.  Războaie şi veşti de războaie   4.  Foamete şi molime   5.  Cutremure simultane   6.  Intoleranţă şi persecuţii rasiale   7.  Instabilitatea de caracter a oamenilor („nu te poţi bizui pe ei”)   8.  Profeţi falşi   9.  Apostazia 10.  Propovăduirea universală a Evangheliei împărăţiei. Iată, din nou, zece semne, inclusiv cel al înşelăciunii care va caracteriza sfârşitul vea- cului şi întoarcerea lui Cristos. Dacă sunteţi înclinaţi să băgaţi de vină acestora, doar atâta să vă amintiţi: că, de fapt, Îl criticaţi pe Domnul Isus Cristos, deoarece acestea sunt înseşi cuvintele Sale, ca răspuns la întrebarea ucenicilor: „Care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?” Obiecţia care se ridică mereu este că toate aceste semne menţionate de Isus au fost prezente în decursul întregii dispensaţii în care ne aflăm. Oamenii ne vor spune că întot- deauna au existat mesii false, războaie, ciumi, foamete, cutremure şi tulburări rasiale, apostazie şi violenţe. Da, dar acest lucru nu e decât parţial adevărat. Ultimul dintre aceste semne, predicarea universală a evangheliei nu a fost niciodată posibilă în istorie cum este astăzi. Aşadar, ultimul dintre aceste semne se împlineşte sub ochii noştri, în aceste ultime zile în care trăim. Mai trebuie să subliniem o idee: Deşi toate aceste zece semne din Matei 24:3-14, cu excepţia ultimului, au avut loc în toată istoria, totuşi, ele nu au avut loc toate în acelaşi timp. Repet: niciodată până acum nu au avut loc toate aceste semne simultan. Însuşi Domnul Isus a spus: „Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi” (Matei 24:33). Prin urmare, afirmăm cu încredere că venirea Lui se apropie. Pentru prima oară în istorie, toate aceste semne sunt prezente în acelaşi timp. Deci ce important este să înfrun- tăm cea mai urgentă întrebare: „Eşti tu gata pentru venirea Domnului?” Când va veni El, uşa mântuirii se va închide pe veci tuturor celor care au auzit invitaţia, dar au refuzat cu bună ştiinţă s-o accepte. Încrede-te în El acum şi fii mântuit!

Capitolul şapte Se vor îmbunătăţi condiţiile? Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia? (Matei 24:3). Capitolul al douăzecişipatrulea din Matei este răspunsul Domnului nostru Isus Cristos la întrebarea pusă de ucenicii Săi cu privire la venirea Sa a doua oară. Mântuitorul nostru Se apropia de încheierea misiunii Sale pământeşti şi îmbărbăta inimile ucenicilor Săi cu promisiunea sigură că, deşi avea să plece de lângă ei, El avea să Se întoarcă. Natural, ini- mile ucenicilor erau dornice să ştie când Se va întoarce El. Şi astfel, ei pun întrebarea: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri?” Zece semne Apoi Isus răspunde la întrebările lor. În primele paisprezece versete din Matei 24, El prezintă zece semne precise, care, atunci când se vor împlini, spune Domnul, vor stabili apropierea venirii Sale şi sfârşitul actualei epoci sau dispensaţii. Aceste zece semne, cum am văzut, sunt:   1.  Creşterea înşelăciunii   2.  Cristoşi falşi   3.  Războaie şi veşti de războaie   4.  Foamete şi molime   5.  Cutremure simultane   6.  Intoleranţă şi persecuţii rasiale   7.  Instabilitatea de caracter a oamenilor („nu te poţi bizui pe ei”)   8.  Profeţi falşi   9.  Apostazia 10.  Propovăduirea universală a Evangheliei împărăţiei. Trebuie să ne mulţumim să exprimăm doar câteva gânduri legate de fiecare din aceste semne. Deja am văzut că la sfârşitul veacului va exista multă amăgire, în special cu privire la adevărul revenirii Domnului. Prin urmare, este bine să observăm că aproape toate pasajele din Scriptură care se ocupă cu adevărul revenirii lui Cristos sunt însoţite de o solemnă avertizare cu privire la pericolul de a fi înşelaţi de oameni în aceste lucruri. Domnul Isus ştia toate interpretările false, tăgăduirile, pervertirile pe care Satan le va introduce în mod fraudulos printre bărbaţi şi femei referitor la acest adevăr binecuvântat şi încurajator. Diavolul ştie că adevărul despre iminenta întoarcere a lui Cristos este o nădejde ce are 32

Se vor îmbunătăţi condiţiile? 33 darul să ne mângâie, să energizeze şi să ne purifice. El ar vrea să ne răpească binecuvânta- rea acestui adevăr provocând tot felul de confuzii între credincioşi, unul strigând în gura mare acest lucru, iar altul susţinând alt lucru. Ba unii merg până acolo încât tăgăduiesc chiar venirea Lui, pe când alţii susţin că El nu Se va întoarce decât după Marea Strâmtorare sau la sfârşitul lumii, iar alţii caută s-o pervertească prin tot felul de interpretări prosteşti, fanatice şi fantastice şi preziceri nescripturale. Ca urmare a acestei stări de confuzie, mulţi creştini nu mai ştiu ce să creadă. De aceea ei ignoră şi refuză să studieze această temă cu totul, spunând: „Există atâtea deosebiri de opinie între credincioşi încât nu mai ştim care este adevărul”. Şi astfel, ei ignoră acest adevăr, sărăcindu-şi viaţa. Asta este exact ce ne vrea diavolul pe toţi să facem. El ar dori să uităm cu totul de ade- vărul celei de-a doua veniri, ca şi când, la urma urmelor, nu ar fi o doctrină importantă, de bază şi fundamentală, în ciuda faptului că ocupă în Scriptură un spaţiu mai mare decât ori- care altă învăţătură! De aceea, Isus ne previne: „Luaţi seama ca niciun om să nu vă înşele!” Fiţi în alertă, cu ochii în patru, spune Mântuitorul, în vederea pericolelor înşelăciunii oame- nilor şi interpretărilor lor. Singurul remediu împotriva acestor forţe este să întoarcem spate- le tuturor opiniilor omului şi să ne mărginim numai la Cuvântul lui Dumnezeu. „Ce spune Scriptura?” este, în ultimă instanţă, testul final! Asta ne va da răspunsul. Cristoşi falşi După această avertizare, Isus prezintă al doilea semn care va caracteriza sfârşitul vea- cului: cristoşii falşi. „Mulţi vor veni în numele Meu, zicând: «eu sunt Cristosul» şi vor înşela pe mulţi” (Matei 24:5). Am aflat că, în ultimii cincizeci de ani, nu mai puţini de o mie o sută de lideri, mari şi mici, în diverse părţi ale lumii, s-au pretins a fi Cristosul şi Mântuitorul lumii. Ei şi-au atribuit numele de Dumnezeu, Părinţi Divini, Marele „Eu sunt”, şi o mie de alte mişcări, clamând prerogativele lui Cristos şi ale Dumnezeirii. Toţi aceştia şi-au înşelat adepţii cu miile, împlinind cuvintele lui Isus: „şi vor înşela pe mulţi”. Alte semne Al treilea semn pe care îl dă Isus este cel al războaielor şi veştilor de războaie. Dacă veţi obiecta, spunând că „întotdeauna au fost războaie şi veşti de războaie”, permiteţi-mi să vă reamintesc că nu a fost niciodată ca astăzi. Puteţi cerceta întreaga istorie, şi nu veţi găsi un precedent pentru condiţiile actuale, aşa cum le vedem chiar acum. În scurta mea viaţă, au fost două războaie mondiale, fără să le mai punem la socoteală pe zecile de alte războaie mai mici din toată lumea. Iar astăzi suntem confruntaţi cu cel mai mare dintre toate: războ- iul mondial atomic. Următorul semn menţionat (al patrulea) este cel al foametelor şi al molimelor. Deşi au fost întotdeauna foamete şi molime, această generaţie din urmă are parte de ele mai intens decât oricare alta. În timp ce unele naţiuni nu ştiu ce se poate face cu surplusul de alimente, milioane de oameni sunt înfometaţi în India, în China şi în Europa. Milioane de baniţe de cartofi au fost date la porci, iar altele a fost transformate în combustibil. Mii de platouri de ouă au fost uscate şi înmagazinate, acum nemaiavând nicio valoare comercială. În ciuda acestui fapt, milioane de oameni mor din lipsa acestor alimente, atât de abundente la noi în

34 Semnele vremurilor ţară încât nu mai ştim ce să facem cu ele. Niciodată în istorie nu a fost foametea atât de intensă cum este astăzi. În continuare, Domnul aminteşte de cutremure. Iarăşi, parcă-l aud pe cineva zicând: „Întotdeauna am avut cutremure”. Da, e adevărat, dar ştiinţa ne spune că niciodată n-au fost atâtea cutremure câte s-a înregistrat în ultimii ani. Seismologii ne spun că pământul este aproape într-o stare permanentă de vibraţie, cutremure de diferite intensităţi având loc în fiecare zi. Este aproape imposibil să luăm orice ediţie a cotidianelor noastre şi să nu citim despre un cutremur sau o mişcare seismică în vreun loc de pe glob. Dar adevărata idee care se reliefează din prezicerea lui Isus se găseşte în ultimele trei cuvinte ale acestui verset cu privire la cutremure, respectiv Matei 24:7. Acestea sunt: „în diverse locuri”. Sugestia care se desprinde din acest text este că mai multe cutremure se vor declanşa simultan în diferite părţi ale globului. Nici acest semn n-a mai fost relatat în presă până în ultimii zece-cinci- sprezece ani, când, până şi trei cutremure majore s-au înregistrat pe trei continente separate în acelaşi timp. Aşadar, pentru prima oară în istorie aceste cuvinte ale Domnului Isus, „cutremure în diverse locuri”, s-au împlinit literalmente. Începutul durerilor Următorul verset (Matei 24:8) este important, deoarece marchează o diviziune. „Toate acestea sunt începutul durerilor”. Acest verset ce desparte pasajul pe care îl studiem este format din două părţi, din care prima parte deja am analizat-o. Când aceste prime eveni- mente au loc, ele vor fi începutul sfârşitului. Vor mai urma şi altele pe care le dă Domnul aici. Aceste semne sunt ura rasială, în special antisemitismul. Versetul 9 spune: „Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu”. Asta se referă în special la naţiunea Israel, la care aparţineau ucenicii aceştia. Daţi-mi voie să explic: Toate aceste lucruri descrise în pasajul acesta de la Matei 24 vor atinge punctul culminant, de maximă intensitate în timpul Tribulaţiei, după Răpirea Bisericii. Capitolul al douăzecişipatrulea din Matei se ocupă, în principal, cu Marea Strâmtorare (sau perioada Tribulaţiei). Prin urmare, toate aceste semne vor atinge deplina împlinire şi vor cul- mina numai după ce Biserica a fost luată, răpită, scoasă din cale, iar Ziua Domnului a început aici pe pământ. Noi credem că Răpirea va preceda venirea a doua a lui Cristos cu cel puţin şapte ani. Între acestea, adică Răpirea şi arătarea Sa publică va fi perioada Marii Strâmtorări (Tribulaţia). Aceste semne pe care le dă Domnul nostru nu se referă în principal la Răpire, ci sunt semnele venirii Sale a doua oară pe pământ după Răpire şi după Tribulaţie. Întrucât Răpirea urmează să aibă loc cu şapte ani înainte de venirea Domnului pe pământ, şi semnele care indică apropierea acestei a doua veniri pe pământ după Tribulaţie sunt deja în curs de împlinire, ne putem imagina cât de apropiată trebuie să fie Răpirea însăşi, având în vedere că ea are loc cu şapte ani înainte de Marea Strâmtorare (Tribulaţie)! Repet: completa împlinire a acestor semne din Matei 24 va avea loc însă după strămutarea Bisericii. Dacă ele încep deja să aibă loc, putem afirma cu încredere că Răpirea trebuie să fie mai aproape decât cei mai mulţi dintre noi îşi dau seama!

Se vor îmbunătăţi condiţiile? 35 Trădare şi necinste Următorul semn (al şaptelea) pe care Isus îl menţionează este trădarea şi necinstea între oameni (Matei 24:10). El spune: „Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii”. Nu avem decât să atragem atenţia la lipsa de onestitate între naţiuni, la acordurile şi convenţiile încălcate, la înţelegerile încheiate în secret, la activităţile celor din „coloana a cincia”, la trădătorii de la porţile noastre, ce se hrănesc din belşugul nostru, în timp ce slujesc o putere străină, urmărind răsturnarea democraţiei noastre. Toate aceste fapte ne sunt binecunoscute tuturor. În continuare, Isus menţionează profeţii mincinoşi (falşi). Ei se disting de cristoşii falşi şi de învăţătorii falşi. Aceşti profeţi pretind că vorbesc în numele lui Dumnezeu, în schimb, îl slujesc pe diavolul. Ei ne-ar amăgi cu vorbe mieroase, asigurându-ne că totul e în ordine şi că, în cele din urmă, vom reuşi să cârpăcim lumea aceasta bătrână, fără să fie nevoie de întoarcerea lui Cristos! Sunt profeţi falşi, care fixează date, profeţi falşi care ne spun că Isus S-a întors cândva în trecut; profeţi falşi, care ar vrea să credem că suntem deja în timpul Tribulaţiei sau al Mileniului! Apostazia şi indiferenţa sunt următoarele semne menţionate. „Se vor scula mulţi proo- roci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi” (Matei 24:12). Niciodată până acum în toată istoria omenirii nu a mai fost acest lucru adevărat cum este acum. În doar câteva decenii, ne-am îndepărtat de simpla credinţă a părinţilor noştri puritani spre un loc în care Cristos este aproape total scos afară din viaţa noastră publică, socială şi economică. Cristos este interzis în şcolile noastre, este alungat din adunările noastre naţionale, din întrunirile noastre politi- ce, din afacerile noastre şi, în mare, din societatea noastră. Numele lui Isus Cristos este interzis, fiind tabu, ca să nu cumva să-i ofensăm pe infidelii din rândurile noastre! Ne place să ni se spună că suntem o naţiune creştină, dar nu prea-L găsim pe Cristos în cea mai mare parte a vieţii noastre sociale, a învăţământului şi sferei politice din rândul populaţiei de azi. Chiar şi printre creştini este trist, dar adevărat că „dragostea celor mai mulţi se va răci”. Dragostea multora s-a răcit deja! Răbdare până la sfârşit Domnul Isus adaugă afirmaţia din versetul 13, care a provocat confuzii nesfârşite, din pricina faptului cu cei mai mulţi nu au înţeles contextul. Iată versetul acesta controversat: „Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit”. Mulţi l-au interpretat ca pe o referire la creştinii ce trăiesc acum, înainte de a fi avut loc Răpirea. Cum am arătat înainte, dimpotri- vă, pasajul acesta, în întregime, are de a face în special cu perioada Tribulaţiei. Semnele din Matei 24, deşi au început deja să se întâmple, se vor încheia numai după Răpire şi în timpul Marii Strâmtorări. Este destinat celor care vor trăi atunci, în perioada Tribulaţiei; lor li se aplică aceste cuvinte: „Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit”. Cei care în zilele acelea vor avea pecetea Dumnezeului celui viu, iar nu semnul fiarei, nu vor pieri în Marea Strâmtorare, ca alţii, ci vor fi salvaţi de la groaznicele urgii şi de la moarte în Ziua Domnului, precum şi de judecata Tribulaţiei.

36 Semnele vremurilor Ce aproape trebuie să fie ziua aceea! Deşi semnele acestea sunt semnele venirii Sale a doua, noi, cei care aşteptăm Răpirea, putem să citim şi să le înţelegem foarte clar. Văzând aceste semne şi spunând despre veni- rea apropiată a lui Isus, ca să-Şi stabilească Împărăţia, ne încurajează inimile. Ştim că veni- rea Sa pentru noi trebuie să fie şi mai apropiată, căci noi vom fi răpiţi înainte de a sosi acea zi groaznică. Într-o bună zi are să se întâmple! N-au decât să-şi bată joc oamenii, să râdă, să ne ia în zeflemea cât vor, ba chiar s-o ignore, dar, la fel de sigur cât Dumnezeu este adevă- rat, Isus Cristos vine în curând! Întrebarea importantă care se pune este aceasta: „Eşti tu gata pentru întoarcerea Sa?” Te poţi pregăti chiar acum, întorcându-te la El şi încrezându-te în făgăduinţa Sa: Crede în Domnul Isus Cristos şi vei fi mântuit!

Capitolul 5 Sã înþeClaepgiteomlulNouptmeri NAuvmeretriisÎmlaîlennfnãotþsiltºraeuaaz„dãÎnrpãeelsþaIast“ufsăCţarirsntoisc,ilor Drept răspuns, Isus le-a zis: ,,Când se înserează, voi ziceţi: «Are să fie vreme fru- moasă, căci cerul este roşu». Şi dimineaţa, ziceţi: «Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât». Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semne- le vremurilor nu le puteţi deosebi?” „Roşu noaptea – desfătarea marinarilor. Roşu dimineaţa – avertizarea marinarilor!” Aşa sună vechiul proverb, parafrazând cuvintele rostite de Domnul Isus în acest pasaj făţarnicilor farisei ai zilelor Sale, când aceştia I-au cerut un semn din cer. Sunt cuvintele Domnului Isus Cristos rostite cu prilejul criticării aspre a fariseilor educaţi şi intelectuali- lor, precum şi liderilor Israelului pentru faptul că nu L-au recunoscut ca Mesia şi Cristosul lui Dumnezeu. Toţi profeţii Vechiului Testament preziseseră cu multe amănunte prima venire a lui Isus Cristos. Când a venit, El a venit întru împlinirea a zeci şi zeci de profeţii simple dar clare, încât te şi miri cum de nu L-au recunoscut că este Cel ce fusese promis. Vechiul Testament prezisese că Mesia va veni din Betleemul Iudeii, Se va naşte dintr-o fecioară, şi va fi dovedit prin multe semne şi minuni, vindecând bolnavii, scoţând afară demonii, înviind morţii şi predicând Evanghelia păcii. Dar, în ciuda tuturor semnelor şi minunilor pe care le-a făcut Isus, aceşti lideri ai Israelului nici măcar nu L-au recunoscut ca Fiul lui Dumnezeu. În pofida tuturor dovezilor despre Persoana şi Misiunea Sa divină, ei încă cereau un semn din cer. La această cerere izvorâtă din necredinţă, Isus le-a răspuns: „Ştiţi cum să citiţi cerul pentru a vedea cum va fi vremea, dar aţi trecut cu vederea toate semnele ce indicau venirea şi misiunea Mea”. Aceşti lideri ai Israelului erau cei care s-ar fi cuvenit să-L recunoască primii şi să-L prezinte poporului. În schimb, cei care trebuiau să cunoască Scriptura L-au respins, dar oamenii de rând L-au primit. Acelaşi lucru e valabil cu privire la a doua Sa venire Prin urmare, deşi aplicaţia primară a cuvintelor lui Isus este cu privire la prima Sa venire, cuvintele Lui sunt tot atât de aplicabile la a doua Sa venire, căci sunt date mai multe semne care să indice a doua Sa venire decât existau cu privire la prima Sa venire. Biblia are de spus cu mult mai mult despre a doua venire a lui Cristos decât despre prima Sa veni- re în lume. Profeţii Vechiului Testament au văzut foarte puţin din prima Sa venire, dar capitol după capitol se ocupă de glorioasa Sa venire a doua oară! Dacă liderii Israelului au fost mustraţi şi criticaţi pentru că n-au fost în stare să interpreteze, în general, puţinele pro- feţii privitoare la prima Sa venire, ce va face El cu aceia dintre noi care trăiesc în această epocă avansată, şi totuşi, ignoră compl3e7t şi nu sunt în stare să interpreteze volumul mult 37

38 Semnele vremurilor mai mare de semne privitoare la a doua Sa venire pe pământ? S-ar putea spune astăzi cum s-a spus în zilele de odinioară: „Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vre- murilor nu le puteţi deosebi?” Biblia e plină de semne Isus a avut multe de spus despre semnele venirii Sale a doua oară. Apropiindu-Se de Crucea respingerii Sale, El a început să vorbească tot mai mult despre întoarcerea Sa pe pământ, ca validare a respingerii şi morţii Sale umilitoare de la prima Sa venire. În Matei, ultimele Sale cuvinte înainte de a merge la Cruce au fost aproape integral despre revenirea Sa. Acelaşi lucru este valabil în evangheliile lui Marcu, Luca şi Ioan. Primul mesaj pe care l-a trimis El prin doi bărbaţi pe Muntele Înălţării a fost: „Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer” (Fapte 1:11). De-a lungul epistolelor, aproape fără nicio excepţie, nădejdea care e pusă în faţa credincio- sului este venirea Sa a doua oară. Ultima carte din Biblie se ocupă aproape exclusiv cu realitatea şi cu evenimentele care preced, însoţesc şi urmează acest eveniment glorios: a doua venire a lui Cristos. Nu putem şti nici ziua, nici ceasul Vremea întoarcerii lui Cristos să-Şi ia Biserica nu este cunoscută de nimeni. Toate încercările de a fixa date sau ceasuri sunt o amăgire, o cursă şi total nebiblice. Toate prezi- cerile cu privire la clipa exactă a întoarcerii lui Cristos sunt false, născute fie din ignoranţă, fie dintr-o tentativă de a induce în eroare cu scopul de a atrage atenţia sau de a crea publici- tate. Creştinul trebuie să-i evite pe toţi aceia care încearcă să fixeze date pentru revenirea Domnului. După ce am spus aceasta, nu am spus tot ce afirmă Scriptura despre acest subiect, căci deşi Biblia ne previne să nu fixăm ziua şi ceasul, ne spune, totuşi, în modul cel mai clar, că putem şti aproximativ vremea şi sorocul revenirii Sale. Pe măsură ce semnele date de El se înmulţesc, putem, cu încredere, să le spunem tuturor bărbaţilor şi femeilor că venirea Lui este foarte aproape şi că trăim în zilele când Domnul Se va întoarce în curând. Scriind de- spre întoarcerea Domnului Isus, Apostolul Pavel ne spune lămurit în 1 Tesaloniceni 5: Cât despre vremi şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: ,,Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea, să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji (1 Tesaloniceni 5:1-6). Din păcate, acest pasaj a fost trecut cu vederea de mulţi creştini. În el ni se spune că deşi venirea lui Cristos va lua lumea prin surprindere, ca un hoţ, nu va fi deloc o surpriză pentru copiii lui Dumnezeu care cunosc Biblia şi semnele vremurilor. Pavel afirmă clar că

Avertisment la adresa făţarnicilor 39 deşi nu putem fixa ziua, nici ceasul, putem şti vremile şi soroacele. Deşi venirea Domnului va fi total neaşteptată şi o surpriză completă pentru lume, nu trebuie să fie aşa pentru noi, dacă vom studia Bibliile noastre. Pentru a ilustra aceasta, Pavel foloseşte imaginea alegori- că sugestivă a unei mame însărcinate. Putem şti cu aproximaţie vremea naşterii copilului, dar ziua exactă şi ora nu pot fi prezise nici chiar de cel mai învăţat obstetrician. Însă, pe măsură ce se apropie ziua naşterii copilului, putem stabili intervalul de timp cu aproximaţie mai mare sau mai mică, în ce priveşte naşterea. Putem şti sorocul sau vremea, dar ora exac- tă sau ziua rămâne încă un secret. Acum e interesant că aceasta este analogia pe care Pavel o foloseşte în discutarea timpului întoarcerii Sale. El spune: noi nu ştim data ori ziua, dar putem şti vremile şi soroacele şi am fost suficient de bine informaţi cu privire la semnele care vor indica vremea revenirii lui Cristos. Astăzi, pentru prima oară în istorie, toate aceste semne sunt prezente, le trăim. Cu fiecare zi ce trece fără să Se fi întors El, iar semnele cresc în intensitate, putem spune în fiecare zi, cu tot mai mare siguranţă şi accentuare, că trăim mai aproape de acel timp al sfârşitului. Avem dreptul să ne aşteptam să revină Domnul nos- tru Isus Cristos în orice clipă. Multe, multe semne În acest pasaj din 1 Tesaloniceni, Pavel menţionează un semn semnificativ ale revenirii lui Cristos printre alte sute de semne găsite în restul Bibliei. Se găseşte în versetul 3: Când vor zice: ,,Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei… (1 Tesaloniceni 5:3). Un pasaj ca acesta nu are nevoie de prea multe comentarii în zilele acestea de conferinţe de pace, care s-au organizat cu scopul expres de a aduce pacea mondială. Niciodată nu s-a vorbit atâta de pace. Dar, tot aşa, niciodată nu a fost atâta frică şi atâta ameninţare a războiului, Astăzi sunat mai mulţi oameni sub arme în toată lumea decât în oricare timp de aşa-numită pace din istoria lumii. Tot ce auzim este pace, lupte de menţinere a păcii şi protecţie din partea poliţiei pentru a păstra pacea. În acelaşi timp, auzim despre război şi ameninţări de război, naţiunile ciorovăindu-se între ele cu intrigi pentru putere, manipulări dibace alte puterii şi domeniului politic şi o cursă pentru sferele de influenţă ale lumii. Deliberările internaţionale de astăzi urmează tiparul dat în Scriptură pentru aceste zile din urmă: Când vor zice: ,,Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei… Biblia afirmă răspicat că nu poate să fie pace durabilă în lume până nu Se va întoarce Prinţul Păcii, Domnul Isus Cristos. Biblia este plină dovezi incontestabile după care aceas- tă epocă nu se va sfârşi cu pace, ci cu război, cel mai mare dintre toate războaiele fiind bătălia de la Armaghedon. Isus a spus că zilele de pe urmă vor fi caracterizate de războaie şi veşti de războaie, cu o naţiune ridicându-se împotriva alteia, în cadrul celei mai mari curse a înarmării din toată istoria. Daniel 9, versetul 26 este semnificativ în acest sens. Vorbind despre mersul acestui veac, Daniel spune: „…şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţinea până la sfârşit şi, împreună cu el, şi pustiirile”. Aş dori să notaţi un cuvânt în special: „Este hotărât”. Dumnezeu spune că până va veni Mesia din nou, răz- boaiele şi pustiirile sunt hotărâte. Asta spune cel Atotputernic. Prin urmare, toate eforturile în vederea păcii, dar fără Prinţul Păcii, se vor dovedi zadarnice, inutile, în cele din urmă.

40 Semnele vremurilor Biblia propovăduieşte fără putinţă de tăgadă că până va veni Domnul Isus din nou nu va exista nicio pace durabilă sau acceptare universală a Evangheliei. Acesta nu e programul lui Dumnezeu. Toţi cei care propagă ideea că lumea se va îmbunătăţi în urma descoperiri- lor ştiinţei, a progresului învăţământului şi educaţiei, prin reforme şi conferinţe şi prin pre- dicarea unei evanghelii sociale a faptelor bune, se opun celor ce afirmă clar Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la traiectoria actualei lumi. Dar astăzi există un număr tot mai mare de indivizi şi de organizaţii, care au răsărit ca ciupercile după ploaie, care ne vorbesc despre viitorul glorios al acestei lumi, fără să mai fie nevoie de întoarcerea Prinţului Păcii: Domnul Isus! Tristul, da, tristul adevăr este că milioane de oameni sunt înşelaţi prin mirajul utopiei omului, prin aceste visuri frumose, fără Cristos. Toate sunt o înşelăciune şi o amăgire a vrăjmaşului lui Dumnezeu şi a lui Cristos. Biblia afirmă răspicat că veacul acesta se va sfârşi cu apostazie, nu cu trezire, şi cu decădere spirituală, nu cu perfecţiune morală sau înviorare religioasă. Toate indiciile se împlinesc Fără nicio excepţie, toate pasajele din Scriptură care se ocupă de condiţiile ce vor fi prezente cu puţin înainte de venirea lui Cristos, ne învaţă că va fi o vreme marcată de vio- lenţă, păgânism şi apostazie. Nu avem decât să studiem situaţia din zilele lui Noe, ca să aflăm cât de asemănătoare este epoca în care trăim cu vremea despre care Isus a spus: „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului” (Matei 24;37)! Întreaga ţesătură morală a lumii a eşuat. Caracterul sacru al căsniciei s-a evaporat, în mare parte. Divorţul a ajuns să fie ceva respectabil astăzi, pe când era o ruşine cu numai o generaţie în urmă. Beţia a atins cote maxime. Limbajul murdar şi înjurăturile nu mai sunt considerate vulgare. Un cetăţean decent şi respectabil se cutremură la gândul că trebuie să călătorească, deoarece nu poţi merge astăzi nicăieri, cu trenul, cu autobuzul sau în orice local public, fără să fii obligat să asculţi înjurăturile, blestemele şi limbajul murdar de îţi îngheaţă sângele în vene să auzi cum e luat Numele lui Dumnezeu în deşert! Adăugaţi la asta sporirea delicvenţei juvenile, creşterea îngrijorătoare a criminalităţii şi violenţei, şi avem o repetare a zilelor lui Noe. Nu avem decât să ne întoarcem cu douăzeci şi cinci de ani în memoria noastră şi să vedem rapiditatea cu care simţul nostru de morală şi decenţă a scăzut, ba chiar s-a prăbuşit. Astăzi sunt acceptate ca perfect normale şi în ordine fapte pentru care o persoană putea fi închisă acum douăzeci şi cinci de ani. Cu siguranţă experienţa omului este în deplină armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu, că până la sfârşit lucrurile acestea vor continua să se înrăutăţească şi că nu poate fi nicio pace durabilă, nicio ameliorare sau neprihănire, până când va veni din nou Prinţul Păcii. De aceea continuăm să predicăm venirea din nou a lui Isus Cristos. O repetăm din doar două motive: întâi, Biblia ne spune că El va veni din nou; şi, în al doilea rând, nu este nicio speranţă pentru această lume bătrână fără Isus Cristos! Vino, Doamne Isuse!

Capitolul 5 Sã înþCelaepgiteomlulNnouumă eri NumSeermi Înlaîelnnfîãonþsfitºrreiucaz„oãÎşnpăãeltþoaIsta“urseCpreistcoes,r Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată. Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru (Matei 24:37-43). Cel mai sigur, cel mai cert lucru din lume este venirea reală, literală a doua oară a Domnului Isus Cristos la sfârşitul acestui veac. Tot atât de sigur cum a venit El pe pământ prima oară, în urmă cu o mie nouă sute de ani, tot aşa de sigură este venirea Sa din nou. Aceiaşi profeţi care au prezis prima Sa venire literală, de asemenea au profeţit în acelaşi timp a doua Sa venire literală. Acelaşi Duh Sfânt infailibil, care i-a inspirat pe aceşti profeţi să prezică prima Sa venire, de asemenea i-a mişcat pe aceiaşi oameni, în acelaşi timp, să prezi- că a doua Sa venire. Prima Sa venire a fost literală, deci, El a venit ca om literal, născut din- tr-o femeie literală, născut într-o iesle literală şi a fost vizitat de păstori literali şi de oameni înţelepţi. Nimeni nu este aşa de nechibzuit să nege împlinirea literală a evenimentelor legate de prima Sa venire. Şi totuşi, oamenii neagă prin argumentele lor profeţiile despre a doua Sa venire, încercând să le facă să fie spirituale şi astfel să scape de această învăţătură importantă a Cuvântului lui Dumnezeu. Caracterul literal al primei veniri a lui Cristos reclamă acelaşi lucru pentru a doua Sa venire. Promisiunea făcută imediat după ce a plecat a fost: „Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer” (Fapte 1:11). Acest fapt luat individual ar trebui să-l convingă pe oricine cu o minte deschisă despre siguranţa şi caracterul literal al revenirii Domnului Isus Cristos. În paginile precedente, am văzut mai multe semne pe care Isus le-a dat ucenicilor Săi, în timp ce stătea pe Muntele Măslinilor, ca răspuns la întrebarea lor privitoare la semnele revenirii Sale. Deschidem acum la textul paralel din Luca 21. Doctorul Luca repetă multe din semnele date în Matei 24 şi Marcu 13, dar adaugă alte câteva, adesea trecute cu vede- rea şi nemenţionate în Matei şi în Marcu. El menţionează, la Luca 21:11, anumite lucruri din ceruri, când spune: Pe alocurea vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciumi; vor fi arătări înspăimântătoare, şi semne mari în4c1er. 41

42 Semnele vremurilor Semne înfricoşătoare Isus a spus că zilele acestea de pe urmă vor fi caracterizate de semne înfricoşătoare şi lucruri înspăimântătoare pe ceruri. Sunt sigur că niciunul dintre noi nu va fi inconştient de referirea la multe lucruri ciudate care se întâmplă, în special în ultimul timp. Negreşit se petrec lucruri ciudate pe cer. Omul a dezlegat deja secretul atomului; acum experimentează cu energia cosmică; încearcă să descopere secretul forţelor gravitaţionale care susţin uni- versul. Auzim despre farfurii zburătoare şi despre vizitatori de pe alte planete. Omul vor- beşte pe faţă despre călătoriile interplanetare şi despre voiajurile pe lună, despre acumulări uriaşe de fum de mărimea câtorva state, ce provoacă întuneric ziua-n amiaza mare, apoi despre furtuni bizare şi despre explozii de lumini pe cer, pe care nimeni nu pare capabil sau dispus să le explice. Oamenii de ştiinţă ne spun ca aceste lumini sunt meteori uriaşi, dar aceştia nu se lasă găsiţi. Recent explozia unei bombe atomice a cauzat o lumină atât de intensă, încât a iluminat oraşe situate la patru sute de mile distanţă. Lumina respectivă a fost văzută într-o fracţiune de secundă, dar bubuitul exploziei s-a auzit abia după câteva minute. Da, se petrec lucruri ciudate pe cer astăzi. Necaz al naţiunilor Domnul nostru Isus Cristos adaugă informaţii suplimentare la Luca, capitolul 21 cu versetul 25, când spune: Şi vor fi semne în soare şi în lună, şi în stele, şi pe pământ necaz al naţiunilor în perplexitate, auzind urletul mării şi al valurilor; Alte trei semne sunt menţionate aici: 1.  Necaz al naţiunilor 2.  Perplexitate a naţiunilor 3.  Furtuni fără precedent Mai întâi, observaţi necazul naţiunilor. Este uimitor că aceste cuvinte au fost rostite acum două mii de ani de către Mântuitorul nostru. Ce descriere mai adecvată am putea să găsim despre situaţia actuală pe scena internaţională, printre naţiunile pământului? „Naţiunile cuprinse de îngrijorare” ar fi un titlu apt pentru a rezuma relatarea. Acum câţiva ani am visat la o singură lume, am aclamat Organizaţia Naţiunilor Unite, ca fiind singura soluţie la războaiele şi relaţiile internaţionale. Acum avem două lumi: una de est, şi alta de vest; libertate şi sclavie, democraţie şi totalitarism. Nimeni nu a găsit încă răspunsul. Naţiunile sunt îngrijorate. Nu este grupare de oameni mai îngrijoraţi decât membrii Naţiunilor Unite şi cei aflaţi în locuri de mare autoritate, ce caută o rezolvare pe care nimeni nu pare capabil s-o aducă. Domnul nostru Isus Cristos adaugă cuvintele „cu perplexitate”. Cu perplexitate! Nu este cuvânt în limba engleză (sau română, n.tr.), care să descrie mai bine dilema care-i confruntă pe diplomaţi, oamenii de stat şi liderii de azi. Unul spune un lucru, altul sugerează cutare lucru, iar altul sugerează altceva. Toţi aceştia sunt sinceri, sperăm, dar cu un evantai de suges- tii cât de diferite ca soluţie cât este posibil de imaginat. Domnul Isus Cristos adaugă mai multe semne, spunând: cu urletul mării şi al valurilor . În ultimii ani, am asistat la câteva dintre cele

Semne înfricoşătoare pe cer 42 mai distructive furtuni şi inundaţii din întreaga istorie. Chiar şi vremea pare să fie perplexă! S-ar putea să respingeţi aceste lucruri, dând din umeri, s-ar putea să le ignoraţi, s-ar putea să râdeţi de toate acestea, dar daţi-mi voie să vă reamintesc: acestea sunt înseşi cuvintele Domnului Isus Cristos, rostite cu toată seriozitatea. Luat în parte, oricare din aceste lucruri s-ar putea să n-aibă prea mare importanţă sau să le considerăm simple coincidenţe. Dar luate împreună, ele conduc la un singur lucru: începutul împlinirii semnelor vremurilor. Semnele din Matei, Marcu şi Luca sunt semnele venirii lui Cristos a doua oară, la sfâr- şitul perioadei Tribulaţiei. Întrucât noi credem cu siguranţă că Domnul Isus va veni să-Şi ia Biserica înainte de Marea Strâmtorare, le dăm importanţă deosebită. Cineva a afirmat cu multă justeţe: „Semnele sunt pentru naţiunea Israel”. Dumnezeu nu i-a dat niciun semn Bisericii. Biblia spune foarte clar că „evreii cer un semn, iar grecii caută înţelepciunea, dar noi predicăm pe Cristos crucificat…” (1 Corinteni 2:22). Toate acestea sunt adevărate. Este bine, merçi, să credem aceste lucruri, dar faptul că acestea sunt semnele venirii Sale pe pământ după Ziua Domnului, date în particular naţiunii Israel, nu ne împiedică în niciun fel să citim aceste semne. Un semn de pe marginea şoselei poate să nu-mi fie adresat deloc mie, dar cu siguranţă îl pot citi. Conduc maşina pe şosea, când văd un semn pe care e scris: „Faceţi la dreapta aici, pentru a ajunge la picnicul cazangiilor”. Personal nu sunt cazangiu şi nu merg la pic- nic. N-am treabă acolo. Asta nu mă împiedică însă să citesc semnul, aflând unde şi când au să se întrunească toţi cazangii pentru picnicul lor. Tot aşa este şi cu semnele revenirii Domnului Isus pe pământ. Deşi puteţi insista că aceste semne sunt destinate, în principal, pentru perioada Tribulaţiei, şi pentru Israel, având loc numai după ce Biserica este răpită, ele indicând doar venirea a doua a Domnului Isus Cristos, mulţumesc, totuşi, lui Dumnezeu că pot încă să le citesc şi să aflu cât de aproape suntem de ziua aceea. Prin urmare, nimeni nu este scuzat pentru că ignoră sensul acestor semne ale vremuri- lor. Să ne ajute Domnul să fim atenţi, urmând exemplul gospodarului înţelept, care nu se va lăsa surprins de hoţ. În lumina tuturor acestor revelaţii din Cuvântul lui Dumnezeu şi a evenimentelor ce indi- că astăzi revenirea apropiată a Mântuitorului nostru scump, ce gravi ar trebui să fim, ce ocu- paţi ar trebui să fim, profitând de orice prilej de a mărturisi pentru Domnul şi Mântuitorul nostru, Isus Cristos! Cu siguranţă, Domnul nu putea să-Şi facă mai clar Cuvântul Său decât şi l-a făcut. Noi v-am dat o sumedenie de semne pe care Însuşi Isus ni le-a dat, prin care să putem şti cât de târziu este pe ceasornicul lui Dumnezeu. Nu putem lua aceste lucruri cu uşu- rinţă, Trebuie să le luăm cu toată seriozitatea. Mai sunt multe alte indicii, pe lângă acestea, care sunt menţionate în Cuvântul lui Dumnezeu. Unul din cele mai folositoare exerciţii pe care le poate întreprinde copilul lui Dumnezeu astăzi este să cerceteze Scripturile şi să vadă cât de aproape trebuie să fie venirea Domnului. Într-una din zilele acestea, noi, ca şi credin- cioşi, va trebui să-L întâmpinăm pe Mântuitorul, care Şi-a dat totul pentru noi, ca noi să avem viaţă veşnică. Va trebui să-I dăm socoteală nu numai pentru felul în care am trăit, ci felul în care am folosit oportunităţile şi talentele încredinţate în grija noastră. Domnul să ne dăruias- că atenţia să cercetăm cuvintele Scripturii, „Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă” (2 Petru 3:11).

44 Semnele vremurilor Facă Domnul ca atunci când va veni, fie că va fi la amiază, fie seara, să nu fim ruşinaţi la arătarea Sa, ci să avem o intrare din belşug în împărăţia luminii şi a păcii Sale eterne. Pentru aceia dintre voi care sunteţi încă nemântuiţi, fără Domnul Isus Cristos, nu poate să vă aştepte nimic decât judecata. Ce scuză Îi vei putea oferi Lui, când va veni să judece pămân- tul şi pe locuitorii săi? Negreşit, nu vei putea spune că nu ai ştiut, căci, iată, ai mai auzit o dată „aşa vorbeşte Domnul”. Dacă n-ai fi auzit Evanghelia, n-ar fi chiar aşa de groaznic pentru tine în ziua aceea, pentru că respingerea luminii în plus va însemna responsabilitate şi judecată în plus. Mai bine ar fi fost să nu fi auzit niciodată invitaţia Evangheliei, decât s-o fi auzit şi apoi s-o fi respins. Isus a stabilit acest principiu etern la Luca 12, când a zis: Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc, şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult (Luca 12:47-48). Nu poţi scăpa de Evanghelie odată ce ai auzit-o. Este fie o mireasmă de la viaţă spre viaţă, dacă crezi, fie o mireasmă de la moarte spre moarte, dac-o respingi. Primeşte-L pe Cristos acum, crede în făgăduinţa Lui şi fii mântuit. El Însuşi a spus: „pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6:37). În încheiere, vrem să dăm glas acestei avertizări duble încă o dată: Mai întâi, vouă, care sunteţi credincioşi, nu poate fi îndoială în mintea celui care studiază sincer Biblia, cu privi- re la faptul că ne apropiem rapid de vremea când Domnul Isus Cristos Se va întoarce, iar noi va trebui să-I dăm socoteală de felul în care am cheltuit timpul şi talentele şi energia noastră, şi de cât ne-am familiarizat cu programul Său, câtă vreme se zice astăzi. Să ne dea Domnul harul de a dobândi viziunea, că zilele sunt scurte şi rele şi că, pentru a îndeplini treburile Regelui, e nevoie de grabă. O, dacă voi care sunteţi nemântuiţi, aţi şti ce simplu este să fii pregătit pentru zilele groaznice ce stau înainte şi care sunt atât de clar descrise în Cuvântul lui Dumnezeu, nu ai mai amâna o singură clipă! Dumnezeu spune că sunt trei lucruri pe care trebuie să le recu- noşti şi să le faci. Noi le-am numit Abecedarul mântuirii. Mai întâi, acceptă că eşti păcătos înaintea Lui. Primeşte estimarea pe care ţi-o face El şi felul cum descrie El condiţia ta în Cuvântul lui Dumnezeu. Fără nici un merit sau neprihănire proprie, recunoaşte şi admite că eşti un păcătos şi că nu te poţi salva singur. Acesta e „A”-ul mântuirii. „B” înseamnă to believe God's Word, să crezi în Cuvântul Său. Crede în Domnul Isus Cristos. Crede că, dacă te vei întoarce la El acum, El te va salva, nu prin simţuri sau emoţii, nici prin fapte, nici prin neprihănirea ta proprie, ci, pur şi simplu, crezând şi primindu-L pe Cristos. „C” – confess Him with your mouth, mărturiseşte-L cu gura ta, căci El a spus: „Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit” (Romani 10:9). Fă-o chiar acum. Este mai târziu decât crezi.

Capitolul 5 Sã înþCelaepgiteomlulNzeucme eri Numeri ÎlaîlnnSfãoeþsimtºreunauz„ãÎlnpRãeluþaIsst“iuesiCristos, S-a făcut deja referire, în treacăt, la semnul remarcabil al lui Gog şi Magog din zilele de pe urmă. Dacă ar fi să alegem cele trei semne mai importante despre venirea lui Cristos, nu ne-ar fi greu să plasăm ridicarea Rusiei printre primele semne. Restaurarea politică a naţiunii Israel este primul semn; ridicarea Rusiei şi propovăduirea mondială a Evangheliei sunt al doilea şi, respectiv, al treilea semn. Din pricina fenomenalei creşteri a confederaţiei statelor din nord, locului proeminent pe care îl ocupă în programul de la sfârşitul timpului şi indicaţiei precise a întoarcerii Domnului, noi am dedicat patru capitole în cartea de faţă unei discuţii mai detailate a importanţei acestei împliniri incontestabile a profeţiei. Prin urmare, daţi-mi voie să sugerez că, dacă doriţi să obţineţi maximum din aceste mesaje, citiţi, mai întâi, cu atenţie şi de repetate ori capitolele 38 şi 39 din Ezechiel. Veţi rămâne surprinşi de claritatea revelaţiei lui Dumnezeu cu privire la Rusia, modul în care Biblia a prezis cu peste două mii cinci sute de ani în urmă lucrurile care se întâmplă astăzi. Multă lumină în plus a fost îndreptată recent asupra celor mai recente evenimente şi evolu- ţii în orientul îndepărtat, prin uimitoarele relatări din aceste două capitole. Cine sunt Gog şi Magog? Naţiunile descrise în Ezechiel 38 şi 39 se numesc „Gog şi Magog”. Prima întrebare la care vom răspunde priveşte identitatea lui Gog şi Magog. Iată relatarea din Ezechiel 38: Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ,,Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre Gog, din ţara lui Magog, spre domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului, şi prooroceşte împotriva lui! Şi spune: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului! Te voi târî şi-ţi voi pune un cârlig în fălci; te voi scoate, pe tine şi toată oastea ta, cai şi călăreţi, toţi îmbrăcaţi în chip strălucit, ceată mare de popor, care poartă scut şi pavăză, şi care toţi mânuiesc sabia»” (Ezechiel 38:1-4). Sunt cinci puncte principale pe care le menţionează Dumnezeu în aceste capitole, cu privire la Gog şi Magog. 1.  Semnul cuvintelor „Gog şi Magog” 2.  Regiunile din care vine 3.  Aliaţii ei în această mare bătălie 4.  Politica, scopurile şi programul ei 5.  Vremea înălţării ei. 45 45

46 Semnele vremurilor Sensul numelui „Gog” Din cele mai timpurii scrieri religioase, aflăm că cercetătorii Bibliei l-au identificat pe Gog ca fiind conducătorul din vremea din urmă, sau prinţul Rusiei. Magog este ţara lui Gog. sau ţara prinţului Rusiei. Comentariul amvonului pe care-l posed (Pulpit Commentary, comentariu al întregii Biblii, în 23 de volume, n.tr.) înclină spre această interpretare. După marele învăţat Gesenius, Gog este conducătorul Rusiei, iar Magog ţara Rusiei. Un alt titlu din biblioteca mea, Enciclopedia Biblică, stabileşte identitatea lui Gog şi Magog că ar fi naţiunile din nordul îndepărtat, locuind în regiunile Caucazului şi ale Volgăi. O traducere mai exactă, se subliniază, a expresiei „Gog şi Magog, prinţul de căpetenie al Meşecului şi Tubalului” ar fi „Gog din ţara Magogului, prinţul lui Hoş, Meşec şi Tubal”. Cuvântul „căpetenie” este „Roş” în original, astfel Gog este, de fapt, numit „prinţul Rusiei”. Magog se referă la ţara Rusiei. Gog este prinţul Rusiei din ultimele zile. Istoria mai relevă că Magog (al doilea fiu al lui Iafet, din Geneza 10:1-2) şi urmaşii acestuia au migrat de timpuriu în regiunea ocupată în prezent de Rusia. Celelalte două nume, Meşec şi Tubal, se aplică la cele două cetăţi ale lui Magog, respectiv Moscova şi străvechiul Tobolsk. Acesta este consensul la care au ajuns expozitorii Bibliei încă din cele mai vechi timpuri. Magog este Rusia, iar Gog este conducătorul ei din zilele de pe urmă. Localizarea sa Am ajuns acum la a doua identificare a lui Gog, prinţul, şi a lui Magog, ţara Rusiei. Localizarea din care provine Gog în Ezechiel 38 şi 39, în mod cert descrie Rusia, neputân- du-se aplica la nicio altă naţiune. Citarea doar a câtorva pasaje va clarifica aceasta. În Ezechiel 39:2, citim că Dumnezeu „te va face se te sui din părţile de nord, şi te voi duce pe munţii Israelului”. În versetul şase din capitolul 38, se spune că ei vin din părţile de nord. Iarăşi, în versetul 15 citim: „Şi vei veni din locul tău în părţile de nord, tu şi mulţi oameni cu tine, toţi călărind pe cai, o mare mulţime şi o oştire puternică” (Ezechiel 38:15). Conform Cuvântului lui Dumnezeu, Gog va descinde asupra ţării Israel din nordul îndepărtat. Aduceţi-vă aminte, iarăşi, că toate punctele cardinale din Biblie au ca punct de referinţă Israelul şi Palestina. Nordul în Biblie e întotdeauna „nordul Palestinei”. Sudul e „sudul Palestinei”. Tot aşa, cu estul şi cu vestul. Acum avem două semne de identificare: 1.  Gog înseamnă Rusia. 2. El vine din nordul îndepărtat, din regiunea pe care o deţine în prezent Rusia. Aliaţii săi Am ajuns acum la a treia revelaţie din aceste capitole. Aliaţii Rusiei sunt pomeniţi pe nume: „Persia, Etiopia, Libia, Gomer şi Togarma”. Primul care ne atrage atenţia este Persia. În 1932, în urmă cu doar 19 ani, Moscova a semnat un tratat cu Persia, în virtutea căruia, în caz de război, Rusiei i se va acorda acces liber prin teritoriul Persiei spre Orientul Mijlociu şi spre Palestina. În 1935, la trei ani de la semnarea acestui tratat, numele Persiei a fost schimbat în Iran, aşa cum este atât de proeminent el în relatările de presă de azi. Următoarea naţiune menţionată este Etiopia, care, evident, nu se referă la Etiopia din Africa, deoarece mai era o străveche Etiopie, numită în Scriptură „Cuş”. Această ţară se afla în zona

Semnul Rusiei 47 Babilonului, învecinându-se cu Persia. Aceasta este, după toate probabilităţile, având în vedere evenimentele de dată recentă, Etiopia din Ezechiel 38. Acelaşi lucru e valabil în cazul Libiei, a treia naţiune despre care se spune că va fi aliată cu Gog. Vechea denumire a Libiei era „Phut”, o altă ţară biblică străveche din aceeaşi loca- lizare geografică ca Persia şi Etiopia, la sud de Rusia. Următoarea naţiune, Gomer, nu pune nicio problemă, întrucât toţi expozitorii sunt de acord că se referă la Germania. Ultima menţionată este Togarma, identificată drept naţiuni- le din Asia centrală, duşmanii tradiţionali ai Israelului şi aliaţi apropiaţi ai Rusiei de-a lun- gul istoriei. Acum câţiva ani, această profeţie a lui Ezechiel părea distantă. Astăzi am văzut cum aceste ţări sunt încet infiltrate şi trecute sub influenţa Rusiei, aduse sub dominaţia secerei şi ciocanului, împreună cu alte popoare slave din nordul Palestinei. Ezechiel a spus în urmă cu două mii cinci sute de ani că naţiunile acestea vor forma marea federaţie din nord a lui Gog şi Magog. Trăim astăzi în chiar vremea împlinirii acestor profeţii. Numele de Gog înseamnă Rusia; locaţia o identifică pe Rusia; aliaţii sunt naţiunile deja dominate, sau aproape dominate de Rusia. Dovezile sunt cât se poate de clare. Politica Rusiei Al patrulea lucru din capitolele acestea ce identifică pe Gog şi Magog este descrierea pe care o face Ezechiel politicilor şi programului Rusiei de azi. Ezechiel ne spune despre asta în capitolul 38:10: Vei zice: „Mă voi sui împotriva ţării acesteia deschise, voi năvăli peste oamenii aceştia liniştiţi, care stau fără griji în locuinţele lor, toţi în locuinţe fără ziduri, şi neavând nici zăvoare, nici porţi!” (Ezechiel 38:11). Ce bine se reflectă politica Rusiei în aceste cuvinte! Programul ei este de multă vreme unul de agresiune împotriva naţiunilor slabe şi lipsite de apărare. Acestea sunt descrise ca ţări cu sate fără apărare, fără ziduri. Prin propagandă subtilă, desfăşurată de agenţi „din coloana a cincia”, prin promisiuni false, propagandă, prin intimidare şi infiltrare, ea va căuta să cuce- rească şi să înfrângă vecinii ei mai slabi. Această profeţie este absolut uimitoare, în lumina evoluţiilor din ultimii ani. Rusia a preluat controlul asupra Poloniei, Cehoslovaciei, României, Iugoslaviei şi unei serii de alte ţări mai mici. De dată mai recentă, Rusia a pătruns în China, în Coreea şi în Indo-China. Şi Rusia încă nu s-a oprit din mersul ei, spre alte şi alte cuceriri. Deja am arătat că Rusia nu va fi înfrântă în Coreea sau în Indo-China. Evenimentele recente au confirmat justeţea acestei afirmaţii. Dumnezeu a prezis limpede că Rusia îşi va afla pierzarea doar în Palestina, când va fi confruntată de alianţa de naţiuni aflate sub conducerea super omului, pe munţii Israelului. Acela e locul unde Dumnezeu a spus că va avea loc înfrângerea Rusiei. Urmăriţi Palestina şi Orientul Mijlociu, căci Dumnezeu a vorbit! Or, când Dumnezeu vorbeşte, atunci se întâmplă! Programul Său va fi dus la îndeplinire. Noi suntem, şi îndrăznim să fim, dogmatici cu privire la acest fapt, deoarece avem învăţătura clară a Cuvântului lui Dumnezeu, în această privinţă. Programul de agresiune al Rusiei se împlineşte, încetul cu încetul. Ce carte minunată este Biblia, cartea cărţilor! O, dacă oamenii s-ar întoarce spre această Carte, să obţină informaţiile şi călăuzirea de care au nevoie, în criza actuală vis-a-vis de actuala criză rusească! Slavă Domnului că noi, ca şi creştini, cu Biblia deschisă înaintea

48 Semnele vremurilor noastră, nu trebuie să fim în întuneric cu privire la deznodământul actualei crize! Aşadar, până acum, am putut să identificăm cu claritate pe Gog ca fiind Rusia, întâi prin numele care i s-a dat, apoi prin localizarea geografică, în al treilea rând, prin aliaţii ei, şi, în sfârşit, prin politici- le şi programul ei. Timpul înălţării Rusiei Vă mai atragem atenţia doar asupra unui alt mod de identificare sigură care ni se dă în Cuvântul lui Dumnezeu, respectiv, când va avea loc această înălţare a Rusiei. Mai întâi, trebuie să observăm poziţia lui Ezechiel 38 şi 39 în Scriptură. Capitolul precedent (Ezechiel 37) conţine profeţia văii oaselor uscate şi ne vorbeşte despre restabilirea Israelului înapoi în ţara Palestinei. Capitolul 40, deci capitolul următor după 38 şi 39, descrie odihna şi binecu- vântarea Împărăţiei Israelului după a doua venire a lui Cristos. În capitolul 40, vedem Israelul în stare de odihnă în Palestina. Prin urmare, ce uimitor că între aceste două capitole avem atacul final al Rusiei împo- triva Israelului, urmat de înfrângerea sa totală! În plus, timpul este redat cu precizie de Ezechiel, căci aşa citim la Ezechiel 38:8: „După multe zile, vei fi cercetat; în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării, ai cărei locuitori, scă- paţi de sabie, vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii; dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor”. Din nou, în versetul 16, citim: „Vei înainta împotriva poporului Meu Israel, ca un nor, care va acoperi ţara. În zilele de apoi, te voi aduce împotriva ţării Mele, ca să Mă cunoască neamurile, când voi fi sfinţit în tine sub ochii lor, Gog!” În perfectă armonie cu aceasta, versetele 14 şi 15 spun: De aceea, prooroceşte, fiul omului, şi spune lui Gog: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Da, în ziua când poporul Meu Israel va trăi în linişte, vei porni din ţara ta, vei veni din fundul miazănoaptei, tu şi multe popoare cu tine, toţi călări pe cai, o mare mulţime şi o puternică oştire!»” (Ezechiel 38:14-15). Aceste citate identifică – cu absolută certitudine – timpul când Rusia va lansa atacul ei împotriva Israelului. Va fi după ce Israel s-a întors înapoi în ţara Palestinei. Israel este întors deja în ţară. În urma refacerii Israelului se vor întâmpla aceste lucruri, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu. Cum vom vedea în capitolul următor, această bătălie finală descrisă în Ezechiel 38 nu va avea loc decât după Răpirea Bisericii, în timpul Tribulaţiei. Aşadar, avem dreptul să aşteptăm iminenta întoarcere a Domnului nostru, ca următorul eveniment din programul lui Dumnezeu pentru naţiuni. Scena e pregătită, Israel s-a întors în ţară, Rusia înaintează, iar Organizaţia Naţiunilor Unite descrisă în Ezechiel 38 caută să se organizeze, aşteptând doar să vină un singur om, supra omul zilelor de pe urmă, să le unească împotriva regelui din nord. Dar înainte ca acest supra om, acest fiu al pierzării, să poată să se arate, Fiul lui Dumnezeu va veni, mai întâi, să-Şi ia Biserica lui Isus Cristos la El, înainte de bătălia fina- lă. Cine ştie cât de aproape este acea zi? Vino, Doamne Isuse!