Taifas Literary Magazine no. 5, November, 2020

2 authors ... p. 2 editorial ... p. 3 poetry ... p. 5 prose ... p. 19 essay ... p. 33 confabulation ... p. 43

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 Muhammad ishaq Abbasi Scott Thomas Outlar Pakistan Atlanta, Georgia, USA Teacher Of Echoes and Explosions 2 My whole life I have to live with Nature, If mourning doves Teacher dear help to shape my future. and pilot gods Blank in my mind,like a clear sky, Furnish me with the knowledge to fly. bless our hearts Like the God who makes the sun shine, with promises of flight Make me sparkle,my mind refine. Help me to gain the knowledge I crave. the least we can do Thus I would live till end in a grave. is dance ecstatic The Beauty and echo the signal with our feet Colorful flowers were blooming, In a circle along the river. or freeze our little tails off Inside the circle of flowers, screaming at the sun Different birds formed a circle. to come out and play Inside, the peacock was dancing. --- When he spread his tail, bleed it down It looked like a fan. to the final drop His sarcastic style was overwhelming. then suck it up His face was as red as a rose petal with pride. again He could see nothing but himself. and return strong After a while, she stopped dancing. to the narrow path The beauty of the river flow, --- The beauty of the flowers, The different colors of the birds, we came from the trees and the beauty of the trees also faded before or from the sea the peacock's dance and beauty. Everyone was praising the beauty of the or some earlier explosion peacock. but all I care about is where we’re headed But what about the beauty of the maker of this beauty? Scott Thomas Outlar lives and writes in the suburbs outside of Atlanta, Georgia. His work has been nominated for the Pushcart Prize and Best of the Net. He guest-edited the 2019 and 2020 Western Voices editions of Setu Mag. Selections of his poetry have been translated into Afrikaans, Albanian, Bengali, Dutch, French, Italian, Kurdish, Persian, Serbian, and Spanish. His sixth book, Of Sand and Sugar, was released in 2019. His podcast, Songs of Selah, airs weekly on 17Numa Radio and features interviews with contemporary poets, artists, musicians, and health advocates. TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 editorial 3-4 fruit. Il vida la boisson froide et sans goût. Il ne comprenait pas ce qui se passait se rendant Andrzej Juliusz Sarwa & Paweł compte qu’il se comportait de façon anormale. Czerwiński Même si un son l’avait réveillé, il avait eu certainement une origine naturelle. Peut-être Poland le cri d’un oiseau de nuit ou les coups du vent sur la vitre. Il s’étonnait d’être tombé en Secret d’une nuit d’automne panique sans aucune cause réelle. Toutefois, il continua à regarder la chambre cherchant Il s’assit, conscient, comme s’il ne s’était pas quelque chose qui aurait pu le menacer. du tout couché cette nuit d’automne. Les yeux grands ouverts, il regardait les ténèbres Toutes les fibres de ses muscles et nerfs dressant l’oreille ayant l’impression qu’un son vibraient en lui, il était certain qu’il ne se l’avait réveillé. rendormirait pas avant le matin. Il se rendit compte qu’il devait se reposer car une journée Or autour, le silence régnait s’étendant d’un voile épais. difficile l’attendait le lendemain. Pourtant dans ce silence et ces ténèbres, Il éteignit la lampe et se quelque chose d’inconnu guettait l’empêchant de coucha confortablement, trouver le sommeil. Maintenant, il était assis essayant d’appeler le tendant l’oreille et cherchant des yeux. sommeil sous ses A tâtons, il tendit la paupières fermées, mais main vers une petite table se trouvant près du lit où en vain. Dans sa tête, des le soir il avait laissé cigarettes et allumettes. Avec un grand plaisir, milliers de pensées il aspira la fumée. différentes Un vrombissement de voiture et l’aboiement d’un chien sont arrivés à ses commencèrent à oreilles d’on ne sait où. tourbillonner, chacune Il allait se coucher à nouveau après avoir écrasé son mégot dans le cendrier quand, dans plus terrible que l’autre. le coin de la chambre, tout contre l’armoire est apparue dans le noir la silhouette d’un Tout d’un coup, il se rappela toutes les homme. Il se leva brusquement, couru à la histoires d’esprits qu’il avait connues pendant table et alluma une lampe à pétrole, balaya la son enfance. Il se coucha à plat ventre essayant chambre d’un regard attentif, mais n’aperçut de penser à autre chose. Il recouvra sa tête rien de suspect. avec la couverture, mais cela ne servit à rien. Sur la table en pin bien abîmée, il y avait un Il se donna du mal comme ça pendant une verre à moutarde rempli à moitié de jus de demi-heure ou peut-être plus. Ensuite, irrité, il rejeta la couverture et alluma à nouveau la lumière et, pieds nus se dirigea vers la cuisine. Dans une cachette connue de lui-même, 3 dans une fente entre le buffet et le mur, il y avait une bouteille d’un litre de tord-boyaux pas encore ouverte. L’attrapant, il tira le bouchon et but d’un trait après avoir rempli à moitié le verre à moutarde. Dans sa gorge et year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 dans la bouche, il sentit un goût répugnant longtemps. Ouvrant les yeux, une obscurité d’un alcool bon marché. Il prit un gobelet profonde régnait autour de lui. Il n’entendait entier d’eau froide du seau et en but de rien mais il sentit la présence de quelqu’un longues gorgées jusqu’à ce que son estomac ait dans la chambre. Peut-être n’était-ce qu’une arrêté de brûler. illusion ? … S’asseyant sur un tabouret de cuisine, Non, ça n’en était pas puisque des regardant la fenêtre sombre, il attendait ce miaulements arrivèrent à ses oreilles ainsi sentiment de soulagement et de détente qu’il qu’un son étrange rappelant le sifflement d’un éprouvait toujours après avoir bu de la vodka chat quand il est méchant et veut chasser une maison. personne désagréable. Mais il ne put se délecter ne sachant pas Quelque chose frappa fortement l’armoire, d’où venait à ses oreilles ce son réel tout à fait réel, peut-être des pleurs d’un nouveau-né et encore et encore. Effrayé, il se leva qui n’était pas le fruit de son imagination. Le vagissement ne cessant brusquement et s’assit. Sa tête tournoyait, la pas, il se leva en sursaut, la peau du dos et son front bouche et la gorge sèches lui réclamaient de couvert de sueur froide. Il n’avait pas l’intention l’eau. Il voulut se lever et d’aller chercher la source de ce bruit bizarre, il allumer la lumière, savait qu’il n’y arriverait pas. D’où le savait-il ? Il ne regarder ce qui se passait pouvait l’expliquer, il le savait tout simplement… mais il ne pouvait pas. De nouveau, il se versa Une force atroce le collait de la vodka, cette fois-ci à ras-bord et but ce liquide flambant en deux ou au lit. Pourtant, ce n’était trois gorgées. L’étourdissement arriva plus vite qu’il n’espérait, accompagné pas un homme, ni aucune d’indifférence. Il était ivre, la tête lui tournait et il avait envie de rire de ses craintes autre créature vivante. irrationnelles. Il resta assis quelques moments sur le lit. Subitement, sa force de Un sommeil profond tomba subitement sur gravitation aurait lui et bien que des sons inquiétants venaient de tous les côtés de la chambre, il n’entendait augmenté de façon rien. La femme couchée à côté de lui ronflait fortement. Elle s’éloigna à contre cœur au bord stupéfiante. du lit lorsqu’il se coucha enfin à côté d’elle. Pendant ce temps, *** toute la chambre résonnait aux coups donnés à l’armoire et aux murs par quelqu’un ou Probablement qu’il ne dormit pas quelque chose… Cela donnait l’impression que toute la maison tremblait. Il sentit que sa femme se réveilla et qu’elle ne pouvait non plus se lever du lit malgré ses efforts. 4 Avec toute son énergie, il continua à essayer, peut-être qu’il y serait arrivé à un certain moment, mais il sentit une douleur atroce aux mains. Il entendit même les os de son avant-bras se rompre et le râle étrange de sa femme. Il était incapable de faire quelque chose, paralysé, immobilisé par la douleur. TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 La maison continuait à trembler. Les coups resoudés, il s’en servait difficilement. 5 frappaient partout, on avait l’impression que la maison post-allemande, solide, bâtie avec Depuis cette nuit, il dormait toujours avec des briques rouges, sans crêpi allait tomber en la lumière allumée, comme ci la lumière aurait mille pièces. pu le sauver et sa femme. Il ne se rappela pas combien de temps cela *** avait duré, car il perdit conscience. Quand il se réveilla, il faisait déjà assez clair. Il fut surpris Cette histoire a eu lieu peu après la fin de la par le silence absolu et la douleur. Une douleur deuxième guerre mondiale, tout près de monstrueuse aux deux mains. Il sut qu’il avait Wroclaw. Personne ne s’est jamais intéressé à les os rompus, ne pouvant les bouger. Il tourna résoudre cette énigme intrigante et macabre. la tête et regarda sa femme du coin de l’œil. A ce moment, il commença à crier affreusement, La Milice et les Services de Sécurité avaient terriblement, douloureusement. d’autres problèmes en tête. Les officiels locaux ne voulaient même pas écouter l’histoire de Celle-ci était couchée à l’homme mutilé. Sa femme a été enterrée par côté de lui, couverte de sang avec une grande les voisins, sans prêtre, plaie au cou, la gorge car il n’y en avait pas tranchée. Elle était morte encore dans ces environs. et silencieuse. Lui, ne savait pas comment cela Le héros de notre s’était passé. Il était histoire, après s’être vivant mais mutilé ne rétabli, est parti pour la pouvant même pas Pologne Centrale, il remuer les doigts des n’entretenait plus de mains. Une peur contacts avec ses anciens indescriptible lui écrasait voisins, pour quelles la poitrine. raisons ? Il ne se rappelait pas comment il était sorti Personne n’a jamais à grand peine du lit, comment il était parvenu relaté son histoire, chez les voisins. Il ne se rappelait rien. Il se seulement moi et cela, bien des années après souvenait seulement de sons étranges, la mort du héros. Au récit de cette histoire, il inquiétants dans la chambre sombre, des était excité comme si ce malheur datait d’hier. fracas, des coups aux murs et aux meubles et enfin cette image cauchemardesque de sa Je regrette de ne pas l’avoir interrogé plus femme avec la gorge tranchée. précisément, mais je ne pouvais pas supposer que je décrirais un jour ce que j’avais entendu Il se fit soigner pendant longtemps par un de sa part. aide médecin qui, par miracle est venu ici de Zytomierz aux environs de Wroclaw, au lieu Aujourd’hui, il est trop tard. Cet homme est d’aller en Sibérie ou au Kazachstan. mort vers la fin des années quatre-vingt. Seulement, celui-ci n’y connaissait pas grand- chose. Les os de ses mains se sont mal Et moi, je ne me rappelle plus comment il s’appelait. Je me souviens seulement de son prénom : Stanislas. Mais combien y avait-il de Stanislas à cette époque ? … Traduit par Paweł Czerwiński year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 poetry 5-24 Thoughts of budding love take ride on a sylph's wings, SAJID HUSSAIN Every sun rises from the day, the day is now, Running breaths are the name of life, Pakistan Every tide has life now ,never before or after it may be unknown, Knowledge and understanding When it appears on ocean and makes a wrinkle, I dig a ditch to put my all pains, The remedy of success is in now then it may be When ever it is raining all pains rise up again, never, I wear icy helmet and firy shoes, To stay with now untottering with constancy, To keep my mind cool and feet to warm. Twilight of success creeps even the darkening On paper boats I set a sail for my destiny, mind. Rivers of tears where flow across the face, In the shop of coal I buy jewels, Iwan Dartha For a hungry belly to try to fill with words, Wait to help me angles will come, Indonesia Doing wrong things nothing else, And claim for the things to be born on sky, Objek Penderita For them take a start by walk to capture, Wrapped into multy layers of treasure of Sembunyi di balik topeng tak pasti knowledge, Menjejali bilik-bilik sempit semakin sepi Worn to shreds with confusion have no balance. Reinkarnasi angan-angan lelah mencari My thoughts fly without wings, In moonlight the ways are milky and lighted, Hari-hari enggan memecah misteri I catch glow- worms all the night with closed eyes. 6 Now Titik tinta mas makin kelam Nyali pun naas tenggelam Today is sandwich between yesterday and tomorrow , Pemilik sumpit makin menjepit Gone glow never comes on darked clouds, Memicing orang-orang menjerit The unknown mist has no mystery of coming events, Pendekar juling makin miring Closed day of now is fresh meadow, Semangat menjual iming-iming Listening melody of echo of what is, all around, Circulating office of life is busy with it, Berhentilah kau menghardik Glittering stream of present activities when Biar batin rakyat tak rematik flows Lightening pages of life start to get their glows, TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 Bozena Helena Mazur-Nowak Woven into everyday life's An ordinary man's moments Poland I am slowly falling down I will protect you Autumn came again in warm colors, and a postman still wears short trousers but The tears of forgetfulness wash away the pain now wears rubber boots and cape against the I cuddle you tight in my arms rain. I want you to feel safe and trusting Our dreams came true, at last The Butcher greets me from the distance, Insatiable mouth want more kisses since the time I complimented his mince pie. Hungry hands and eyes willing for more caress The Pharmacist ask me if I have medication for autumn's depression. Rest now my beloved, hold me tight In the bakery, which I can reach without pain, I will protect you from the all cruel world freshly baked bread smells good. The night will embrace us softly It does not taste at all like the Polish bread, The stars will sing for us heavenly lullaby but it smells good. Sleep now my darling The last address I moved to before Brexit, 7 I love you nothing really changed and this is still my place on the earth, Unusual everyday although in my heart the memories itch in my blood. Somewhere away from people Among the high grass It's raining again, Looking deeply into the eyes of A new dog looks into my eyes asking \"why is it Blue clouds raining?\" Lived alone He does not like walking in wet weather. Unusual everyday A white-haired old chap suffers from rheumatism. Bored and tired Lost and upset Dad walks his old dog behind the rainbow But still alive bridge. Although heavily battered It is already two years gone. All over very much The time is flying by so quickly. Too quickly ... By living among people Purple and gold Autumn, all around me. She frosts her eyes to the sun It's raining more often now. Listening to the whispers of the grass Leaves are falling blown by the wind She dreams of better days and I am slowly falling down. About unusual stories year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 Gabriela Mimi Boroianu Făcut de-un om cu suflet mic. Romania Prea nesătui suntem în viaţă De-averi şi bani. Ne folosesc? În cerc Decât un suflet de paiaţă, Mai bine-n dor mă chinuiesc! Am o umbrelă roșie ca primăvara din inima mea Mai bine-mi umplu inima De fiecare dată când o rotesc răsare soarele. Cu dor şi-o clipă doar trăiesc La îngeri, sus, când voi pleca Mama zice că e magică Să am ce să le povestesc! Dar mama nu mai e… și iar am plecat fără ea. Faimă, averi, ce-mi trebuiesc? Cu mine-n cer nu le voi lua. Ochii tăi iubesc ploaia, Iau doar iubirea, deci iubesc, nu-ți amintești de ce. Iubirea este calea mea! Numai că ploaia, mă iubește pe mine. Își întinde brațele umede Îmi scot iubirea la mezat și mă cuprinde până la piele și îmi sărută fruntea, Îmi scot iubirea la mezat, cu buzele verii ce se stinge. O dau pe „linişte”, că doare, Eu iubesc să alerg, Dau şi bonus, garantat: cu tălpile goale, O mare de lacrimi amare! prin iarba aducerilor aminte, poate-poate voi găsi Îmi scot iubirea la mezat, bucuria clipelor Cine o vrea să-mi dea „uitare”, când ne țineam de mână. Căci eu de ea m-am săturat, Alea înghesuite Azi îmi plâng sufletul ce moare! într-un colț al sufletului ca o pereche de pantofi, Îmi scot iubirea la mezat, vechi, uitați în ploaie… Să salte mâna cine-o vrea! Nu cer un preţ prea ridicat, 8 Uitarea, însă, te iubește pe tine, Gratis o dau, să scap de ea! cel ce ai rătăcit drumul către copilărie… Îmi scot iubirea la mezat, Prea greu e-n suflet al său dor, Iubirea este calea mea! O dau cu lacrimi şi oftat, Dar... nu găsesc cumpărător. Ce e minutul trecător Trăit fără să simţi nimc? Un simplu pas pe-un drum mizer TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 Marija Najthefer Popov saying: only one blood cloth but caused hundred percent blockage! Serbia They have no idea, my Darling, that you abide there forever. Letter There you swell like water at the Djerdap, I am writing this letter, Darling, like Fake healing crystals 9 (which is unexpected result of some which triples overnight in the water… uneasiness in me, They don’t know, my Darling, some black foreboding. I could not resist fear that you are always and temptation…) blocked passage of my life I hope you are well, thanks to God. (every love boat you stop and sink…) For many years, the aorta of life …. poured into my heart Darling, I wrote selfishly, so much ink of sadness, about me. How are you? which hurts and lasts… (I heard you waiting for heart transplant.) (and they say that time works wonders) To be honest, that news broke me. That ink overflows with strength of endurance I decided to write this letter to you, my and was not spent on letters, Darling, that should have arrived much earlier and let you know, as confession, plea, regret… this morning in the transplant center whatever, Darling, I wrote and signed: and smooth our misunderstandings in time… I donate my heart to you, exclusively! So, year after year, (You know, my Darling, all chances were missed and heart, when they cut our breasts open heart suffered an attack! you out of mine… *** and I will jump out of yours…) I tried to explain to them Then hug me tight that it was fatigue and we will fly…! caused by pain, longing, sorrow because of you, … us, my Darling, The clouds are so soft! but, Heaven is endless eternity! who still believes in eternal love? … …and while they were performing open heart So much for now. surgery on me, Stay mine! I held you firmly Me, definitely yours! so they wouldn’t accidentally Until our flight into eternity! rip you out of my chest, Yours forever, me! where you live since I know you … and forever, Written: with ink from my heart-with bloody my Darling. ink of my life. There you abide, rein, cause pain, suffocate… On the day: quiet ordinary. but, it is OK! Important: the day of the meeting of the final They did bypass and regulated my blood flow and eternal! year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 Kamrul Islam Heydayet Ullah Heydayet Khan Bangladesh Myanmar (Birmania) My soul’s cry “Let Her Pardon” 10 How could I read the autumnal clouds in your She's not a crony for an amenity, absence? But a mother of kids to nurture, My soul’s cry rebounds in the wild wind The day is completely murky dark without her at an unknown beach … magnificent presence, The white catkins cuddle the days over The night absolutely nightmarish without the yesterday peeping, Sewing all the tomorrows in the crippled wings, As you'll be an insomniac You still a shade of the sky for a whole life. driving the timorous moon She's a sun for your day, The evening star that So also a moon for your reigns the riddles of night, quietude. She's a lamp for your Into the brook still, some home, Ophelia lives in tears Likewise a compass for The flaws of Hamlet to me your journey, speaks the willow tree, She's a coach for your The conundrum of life game. and death surfs my brain How could I scan the white waves alone, my For becoming an eternal partner to your life, dear? For becoming a loving mother for your kids, The homeless clouds tired of travels count the She's truly deserved to take the pardon, pains Even the Angels do the wrong, The burial shakes the wind by flared up rains, She isn't Angel of Allah, a kindhearted women. Though the passage is blind and dark, still you sing Pardoning other is a divine word, In night’s cave with flickering love ; I weep to Sympathizing your wife is a virtuous deed, decode Empathizing her feeling is a vital need, The mystic words in the wafting tune of So, let it be gone to face a better tomorrow another world… with her. TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 Auwal Ahmed Ibrahim Ostavljam ti, crni biser na stolu, pokloni drugoj ženi, možda se njoj posreći - meni je bio Nigeria baksuz; Nisam mrtva školjka, da skupljam dragulje, Always be Happy ja sam žena - volim sunce; This life is nothing without loved ones, Ako me, nekada poželiš, otvori album slika, If you are alone who can keep you accompany? na prvoj stranici piše: Volim te zauvjek - tvoja ako ti kažem: ne volim te - lažem sebe; If you are alone who can wipe your tears? Ako ti kažem, da sam sretna - lažem tebe; Who can cuddle you and tell you sorry? Ako, ostanem sa tobom, živjeću u školjci, neću znati, kako izgledaju dugine boje; Life is sweeter with the best people, Ne traži me - više! Be with the happiest people not the annoyed, Za tebe sam, mrvica pijeska u oknu pustinje, zaboravi plave kose, zaboravi oči - boje Be with smiling people not the angry people, badema, nikada više nećeš ljubiti moje usne; This life is good with good people, Put povratka, ne postoji k'meni, vjetar me oduvao u okno Sahare, gdje vječito Making a better world begins with you, grije sunce, ja ne volim jesenje kiše; I join my hands for good course, Shwetha A Peace is in every place and first in your heart, Words are not gun but they can kill forever, India Say sweet words to put smile forever, You are a sailor of the ship... 11 Smiling is the antidote of unhappiness, In a journey of life called the ship, This world is not a permanent home, You are a sailor that controls the ship... But our kindness is forever, Waves may try to stop you from moving.. They would push you back.. Spread your hand as ladder, Hard storms may cloud your senses.. With that we can touch the sky, The unseen Iceberg may hit your ship Rabija Hamidović Zvornik Lightning, thunder, or heavy rain would bring worry in you... Bosnia and Herzegovina It's upon you to deal with it... life will never be a straight path... Ostavljam ti crni biser na stolu Learn to ride out of the obstructions... Stop the thunderstorms that haunt your S tobom, su mi dani kao jesenje kiše, dreams.. hoću malo sunca - ne želim te više; Welcome the waves that pull you.. Koračaj ka svojoj sreći - ne traži me. Engulf the cool breeze Mi smo, ispisan roman sa nesretnim krajem; Chew the picky thorns.. Break the unseen iceberg.. Idi, ne okreći se ! Then you will reach your destination one day.. Na drugom kraju ulice, čeka te nova sreća, You will..I bet!!! sudbina hoće da živim sama; year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 Kamrul Islam Bangladesh Blissful Autumn In every autumn you sprout in my heart with the blessings Of old leaves falling and singing the silent prayers of morning dew. Your secret hands implant in my blood the fragrance of the vibes Of nature, covered with white clouds, catkins, creepers and the Wild weeds ; my grayish pains ink of yours, more of your Yellowish weeps in a mystic canvass having no center, the airy Wings of doves fly in the moderate winds to meet a tree invisible. I hear you sing in the vast silence mixing the cosmic tune From God’s treasures, the angelic glimpse of occult verses. Your lyres I see in gentle air under the sorrowful damsel moon, You’re the bard from the Homer’s lands, bring the plants To heal to refresh the faith, the sores of hearts agonized, Burnt, parched during the summer days. Your face is a ever born simile of flowering woods entwined With the sky, the view, the aroma and auras, the settlement Of thoughts, the duende make me fly to the den of the Muse Basking in the delicate sun to decode the oxymoron of new days. A tale of love twists me, revolves round my soul’s cottage, Every morning I tramp the maze to think of you To be virgin earth, you with your bashful shades, in the shimmers Of moon, grabbing the image of twilights in sporadic rains, Come to the grass to enjoy the mellow music beside the paradigm shift. 12 Your alluvial face plays in the yards of bohemian plants, a live shadow Of eternal love clips my hands to the heavenly lights in this tranquil And blissful autumn, bringing the chord of sonorities, the message Of reforms and rewards for the endangered humanity… TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 Maid Čorbić Bosnia and Hezegovina He world is unfair Wherever you follow in your footsteps, you will see injustice itself People are no longer as once accommodating and smiling proudly Everything disappears like a spark of fire extinguished in eternal darkness And many will wonder where this transient world is leading Does it always have to be an injustice for life and struggle Why isn't everything as colorful and lush as it used to be What is the charm when people are discriminated against for the sake of appearance The colours of the skin and the flag they wear honorably and proudly Why is the world no longer as unique as the veil of happiness That we all rejoice in successes and things in life Because we were created to help each other Because we love the diversity around us, in a world of injustice The day will come when we will all be embraced Friendly, because the world was unfair But now we are moving towards optimism. Masud Uzzaman Bangladesh Poet 13 Masud is an eminent teacher, scholar, poet, The man's sharp tongue is smooth, somewhat translator, essayist and publisher in Bangladesh. smooth He is a member of the Bangla Academy (Writers The words are fossils strewn with ice Association) in Bangladesh. His poems have been The skin stays awake with a gentle thrill published in numerous anthologies and magazines Immerse your eyes in the stars in the night sky in Bangladesh, Italy, India, Belgium, Taiwan, Seeing the world from afar Mexico, Cuba. As a poet and critic, he has organized Heart cartridges in winter-broken nightclubs workshops for writers and participated in That purple clouds text in this pagoda country international poetry festivals, book fairs and Moreover the bread fountain sleeps as the conferences around the world. He has published a giraffe walks wide range of publications, including six books of He would stagger and sit next to the silence poetry and six books of literary criticism, three Rupoli handkerchiefs used to fly towards the books of translation, and sixteen published books female friends on poetry, comparative literature, and culture. He The sun and the smell of thesea were attached to it currently works as a professor of literature at the Male friends would spit at him Institute of Education and Research, University of In this way he spent his days in the crevices of Dhaka, Bangladesh. He is the founding editor-in- the mountains chief of the international multilingual literary No one ever saw him sleep magazine Teernadaz (www.teerandaz.com), published in Bangladesh. year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 Dušan Pejaković The law of causality Montenegro Interpersonal correlation – what a strenuous activity, A stampede of inequality and such a complicated dynamics. injustice A stampede mainly formed out of: It mainly manifests itself: misconceptions, misconstructions and poor like this dual current of life’s force judgments - running down the paths of our doings. is bulldozing all over the entity of individual It’s much like the law of nature, being. that proportional, inversed logic – so called reciprocity of action and reaction. The world machinery is pushing, irresistibly, Aftermath of all that rationalizing a single amorphous template of conduct should be the sum of inputs and the richness of diversity of each individuality - leading to a desirable outputs. it is washed away like dirt after heavy rain. The whole world as my witness - Everything tends to be constructed that way, that modality of computing and analyzing in the real world - nowadays - is baseless. that all shades of a wide range of colors Short biography: are being repainted in one of the shades 14 of nonetheless then mechanical-worker gray. Dušan Pejaković is a student, volunteer, social entrepreneur and author, based in Podgorica, The goal is to produce as many units of the Montenegro. A passionate reader and nature lover. identical as possible, Currently at the position of MA candidate at the Faculty to delete differences with one stroke of the of Political Science, University of Montenegro. Has been keyboard. expressing himself through written word from an early age. He writes and creates on a multilingual basis And what is the only thing left for us, as an (languages of the Balkan peninsula area, English, option, Spanish, Italian) Published so far in several books of being non-stop propagated every single day? poetry, culture magazines, as well as via online platforms. In July 2020, he published a book of English Adapt, learn to be like others or simply poetry “Unrest of lucidity” which can be found on disappear. Amazon as well as other places Amazon collaborates with. He also writes prose, primarily embodied in the form of short stories, novellas and essays. His second book of poetry, written in his native language, has been set for publishing in the fall of 2020. He is currently working on a new project, which is underway, and it is a collection of stories. TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 Muhammad ishaq Abbasi Pakistan The Value One man had a vineyard. The bunches of grapes were hanging. I walked to the garden. And I asked the owner of the vineyard, The price of a bunch of grapes. So the price was very high. At the same time, some grapes، That are separated from the stalk. I asked the price of the grapes lying separately. So their price was very low. I asked the owner of the grapes. Why is there such a difference, between the price of a bunch and the price of grapes apart from a bunch? He said that because of being separated from bunch، The price of these grapes will also be lower. While grapes with stalk, And the grapes kept separate, were the same kind. But there was a difference in price between heaven and earth Who live in harmony with each other with a generous heart. Their dignity, honour and value increase. And those who get angry over small things. And are separated from one another. In the eyes of others people, Their respect and value are greatly diminished. The Beauty Colorful flowers were blooming, 15 In a circle along the river. Inside the circle of flowers, Different birds formed a circle. Inside, the peacock was dancing. When he spread his tail, It looked like a fan. His sarcastic style was overwhelming. His face was as red as a rose petal with pride. He could see nothing but himself. After a while, she stopped dancing. The beauty of the river flow, The beauty of the flowers, The different colors of the birds, and the beauty of the trees also faded before the peacock's dance and beauty. Everyone was praising the beauty of the peacock. But what about the beauty of the maker of this beauty? year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

16 Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 Just Names Pankhuri Sinha Just names Of places India People Streets The Invisible War Buildings Avenues With no soldiers Pathways Not a single boot down No enrollment In that country left behind Just a reign of terror Where every single turn Unspeakable terror Seems to tell a story For certain people in town Mine and yours People with other countries Stranger’s stories Other languages Strange stories The other kind of look Where People who walk the town Every name Somewhat more dilapidated Means something In times of such invisible wars And suddenly Such outbursts With that click Such outbreaks Seems to fit People whose othering Into the moment Is slowly being completed Of reaching out By this very war. Of connecting And the last class lecture With far away places Has just explained Distant lines How the earth always remains But confining too Calm and stable Very, very confining In these parts of the world. The last class has also divided Like that click bringing back The world in these two halves Everything from the moment Of the breakable And the unbreakable A barrage of memories The last class Heated, charged up Has also given Not to be solved The explicit command What so ever. Of keeping them down. TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 Anna Canić nie opuścisz moich marzeń, Serbia Aurelio. Aurelia (Pentalingual 4.0) • You live in my dreams Apareces en mis sueños on my song by your cradle te canto una canción de cuna without any after te abrazo como la última vez you look with his eyes tienes sus ojos captivating and moved cautivadores e inspirados you reply with my smile of joy killing despair y mi sonrisa de alegría peleando con dolor here and now - I will stay no me dejas ir 17 stop the dawn que puedes hechizar el with your magic, o child of the mystery land amanecer and the love of the ages tu, mi pequeña hada, hija de la tierra misteriosa my heart is your shelter, y el amor que conquista épocas Aurelia. nunca dejarás mis sueños, • Aurelia. Pojawiasz się w moich snach • śpiewam Ci kołysankę tulę jak po raz ostatni Στα όνειρά μου ζεις στο νανούρισμα μου masz jego oczy rozmarzone i natchnione από το λίκνο σου i mój uśmiech δεν έχουμε μετά radości walczącej z rozpaczą με τα μάτια του βλέπεις nie dajesz mi odejść τόσο μαγευτικά και εμπνευσμένα zaklinasz świt, Ty moja mała wróżko, με το χαμόγελό μου απαντάς dziecię ziemi czarów σαν χαρά σκοτώνοντας απελπισία i miłości co zwycięża wieki εδώ τώρα θα μείνω year I, no. 5, 2020, November μπορείς να βάλες ένα ξόρκι την αυγή επειδή είσαι κόρη μυστηρίου ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 και η αγάπη που κατακτά εποχές Santosh Kumar Pokharel – η καρδιά μου είναι πάντα το καταφύγιο σου, Nepal Αουρέλια. Speak Love To Be • I am aware, aware indeed Dolaziš mi iz snova Let the rites of others and creed gde smo mi i ti To florish but the seed innate i uspavanke kraj tvoje kolevke To be sown everywhere I won't let tamo nema posle Peace be my religion let me peace get. imaš njegove oči My religion is but a humble smile zanosne, nadahnute My religion is nature not it defile i taj moj osmeh I wish to leap dance and enthrall radosti što se izborila sa tugom In gaiety, so let live peoples all! Let live people all. ostajem tu zaustavi zoru, I want to win your heart and concealed moja mala čarobnica, Your love, and love -whirls that are spilled kći zamamne zemlje Hold me tight in your arms around i ljubavi iznad eona And keep my words all the way spellbound. What more a man may need to be? živi u mom srcu, Speak love to be, speak love to be! Aurelija. Poet's heart and Futile inamorata This beats haphazardly At times calms down At times I know hardly What way has it grown. Anna Canić urodziła się w 1987 roku w At times makes me dance to Those nods that beckon Odessie (Ukraina). Ukończyła filologię na From miles and me take to Abodes for a fun. Międzynarodowym Humanistycznym I know that I don't know Uniwersytecie w Odessie. Pracowała jako To whom shall I vow? Are lots not sincere animatorka kultury, dramatopisarka (autorka To whom shall I bow? 4 sztuk teatralnych) i tłumaczka 5 języków. But sees from afar poet From far it is nice Publikowała wiersze, opowiadania i From far cannot catch though From far you rejoice! 18 tłumaczenia wierszy w antologiach i almanachach literackich w Łodzi. Obecnie mieszka w Paracinie (Serbia). TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 Yanush Doyniak Gdy księżyc woła solo Poland Lecisz Gdzie wabią gwiazd tysiące GDYBY - Polonia Gdzie w szumie fal zasypia molo Gdzie tonąc w morzu gaśnie słońce Gdyby ktoś chciał w chmury wzlecieć Jesteś albo polecieć jeszcze dalej Gdzie koi głos strumyka nie było by mu skrzydeł trzeba Powracasz tym starczy by lśniły tylko gwiazdy Co w sercu na dnie klangor żurawi akompaniował Zjawiskiem muzyka spektrum ciemnego nieba Które dech zatyka... księżyc jak kreska I dal bez wzroku Tego dusza jak człowiek w kapeluszu Czas mi nie ukradnie... tak miękko w górę wiatr zrywa ciszę Jej portret podmuch życia płonąca wieczność [Her Portrait] chłód na twarzy błyszczące oczy ponad Namaluję kiedyś obraz Miłości Najprawdziwszej Wiesław Sakowski Pędzlem duszy i zmysłów Bez odcieni kiczowatej litości Poland Serc bez życia Barw zamkniętych w cudzysłów Jesteś... Bez metafor [You Are... ] Pąków róż Krzyku nocy Jesteś Bez mieszania się w snach czerni i bieli 19 Jak czuły dotyk wiosny Bez skowytu w odrzucenia niemocy Pachnący bzami sen majowy Bez koszmarów Słowiczy śpiew o dniu radosnym W przepoconej pościeli Pijany szczęściem zawrót głowy Namaluję kiedyś obraz uniesień Jesteś w tym wietrze Rąk złączonych Który niesie Dusz tłumionej ekspresji... Westchnienie lasu wrzosem tchnące Dla mnie kiedyś też zakończy się jesień Przemową kwiatów Z kalendarza Malwą w lesie Zrywam kartki depresji Początkiem dnia I świata końcem Jesteś year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 Santosh Kumar Biswa Hear, oh desuung! The pride Bhutan of the nation In divinity, the kindest heart for the people you posses, In your deeds, the congruity of your kin be followed, Tireless in action for the people and for their peace, As a guardian deity, perpetually to quell the torment, The Great Dragon King, as Alcyone for the people, The divine act in itself, grin to see in their fonts. In your grasp, I see the immaculateness of your thoughts, Vivid in pure Orange with the tag1 Desuung' to prosper, As Hygieia of serenity in the realm of your command, Not as Spartan for war, but as a guardian of Peace, To spare from dangerous foe - Corona Virus of this age, You as the supreme commander, the orange boat to lead. No fiascos prevent them from any charitable work, Aside, in Orange, they march like what Soteria did once, Be it the day or night, to battle for the people from pandemic, For security being their need and congruity their point, Not for self alone, but for everyone and the nation, Purely, your vision, oh glorious King! As flawless as ruby. Here I salute you, hear, oh Desuung! The pride of the nation, For your endless commitment against the pandemic, The spirit in you of ownership, as pure as the triple gem, Like Mahakala, you stand firm as the defender Thus, to satisfy the dream the crown had in his abbot, You all as warriors, with Herakles heart for the society's sake. Jigme Jamtsho Bhutan Forest Into the wood with peace Clam and tranquility sense The pure heart of universe Warming all heart with love With the music in diverse With oceans of trust and hope Rhythm in most beautiful 20 Reason is just wonderful Songs of birds to our heart Expressing the melodious of art Friendly nature well known forest Nurture us solely in the purest TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 Adam Żemojtel nie kłóć się już ze mną na daremne słowa Poland w hodowlanym stadzie jesteśmy numerem cyfrą oznaczona bez godności głowa Pysznych Myśli Słowa a w ustaw dzienniku wszyscyśmy są zerem Diego Hernán Raquita tak ciemno gdy w duszy zaglądam przestrzenie Argentina i jakoś cicho kiedy serca słucham iluzja wolności – bez krat więzienie Otra noche od smrodu zależna niemyśląca mucha Una noche sin dormir w lustrze jak człowiek bo myśli nie widać llena de sueños rzeczywistość głupim poddaństwem mnie znaczy echos voz... de tu voz. uczuć jakichkolwiek zdałoby się przydać tęsknota człowiecza bez sensu majaczy El cielo abierto esperando mi grito, bardziej jak automat z instrukcją obsługi el mundo dormido kilka przewidzianych dostępnych reakcji od pierwszego droższy nowy model – drugi pidiendo silencio. z ciut większym zakresem starej aberracji Cuento mi vida, escuchas, już nawet nie myślisz bo też nie wypada preguntas, discutes, ríes... z tłumem się jednoczysz i z masą się zlewasz imię nieistotne tak numer zakłada cuento mis caminatas, za własne pieniądze sam siebie odsprzedaż seriamente escuchas. idiotyczna maska co mówić zabrania No quiero que termine, niewidzialny knebel co tłamsi rozsądek mi alma aprieta, vive, głowa z automatu idiotom się kłania se siente liberada. ot bez akceptacji nowy masz porządek Alma atada a tu voz, nawet nie wiesz człeku żeś został uśpiony por amar tus palabras, wszyscyśmy zostali pozbawieni życia provocar tus carcajadas system jest wszechwładny wciąż doskonalony tus silencios, tus enojos, wyrok zapisany z karą do odbycia y esperar, siempre esperar cóż zrobisz gdy wolność skreśloną została tus caricias en ella. sen wielki w niepamięć odpłynął na wieki dłoń znów bez namysłu zgodę podpisała Cierro los ojos... Pongo un beso en el aire, lo 21 chcąc nie chcąc zmieniłeś kierunek swej rzeki envió, sueño que te llega, sueño que te gusta... Sueño que te abrazo duermo en vos, me hago cielo por vos, solo para vos. year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 Giovanbattista Fetta aspetta ancora aspetta di essere riletta, Italia ma non c'è più interesse neanche per le fiabe ne fantasia ne aquiloni che volano in un cielo Dolore altrui spensierato, Intanto il giorno aspetta ancora che mi desto All'altrui dolore si passa accanto da questo mio pensiero che turba la mia attesa Senza accorgersi di nulla, di sereno, Solo un cuore già infranto ma nel mio petto in fondo batte il cuore Può udire le segrete urla. batte sempre, attende il sole. Molti guardano ma non vedono, Ascoltano ma non odono, Sameer Goel Il pianto altrui è notato soltanto Dagli occhi che hanno pianto. India Solo chi è dovuto scendere Almeno una volta all'inferno Poem Può comprendere L'altrui dolore interno. love and hatred, Solo chi ha conosciuto la caduta those emotions untold.. Può sentire il lamento Dell'anima abbattuta, concealed in heart Solo chi ha portato la croce beneath every fold.. Può dell'altrui pianto Udire la muta voce. what you allow fills your heart therein.. Anna Saracchi a compassion manifold or a disharmony herein.. 22 Italia you live every moment the moment you start loving.. Attendo il sole a crossed heart dies Giorno che sei li ad aspettarmi every moment with suffering.. ad aspettare me che vivo dentro ad una nuvola coperta dai raggi di un sole che non mi vuole, love and live resto li indifesa col buio di una notte senza fine a simple way to eternity.. incerta come una frase colma di errori di for hatred can't ever ortografia, bless the posterity.. ma è inutile cercare di cambiare quando sento che tutto va male, love thy neighbor chenon esiste più sollievo dentro questo mare nero God's own commandment.. che trascina la mia barca in avaria, love blooming in hearts il giorno sta li fermo ad aspettare a benign sacrament. sempre ancora più insistente di prima non serve più una bugia che pietosa sembra uscita da una fiaba di Collodi e TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 Ewa Juda Stefano Capasso Poland Italia Pamięci Naszym Zmarłym È bello andar, Italia Każdy z nas musi odejść gdzieś w zaświaty, sopra le nuvole W tę jasną krainę nieba, Dostanie potem na grobie kwiaty, Hai il profumo Modlitwę, której bardzo trzeba. di fragole e lamponi ancora in compagnia I znicz zapłonie smutnym płomieniem, della rugiada del mattino, Co serce nam na wskroś przepali, che fatica ad andare via I czasem w głowie powstanie marzenie, By zmarli tak z grobu powstali. e lo porti addosso come una promessa Ponownie zobaczyć i przeżyć od nowa Życie, co się już skończyło, di non dare By wypowiedzieć milczące słowa, AMORE, Zrobić coś, czego się nie zrobiło. senza il tuo permesso. Okazać miłość, szacunek, opiekę Opera del Pittore Osobie, którą się kocha, Giuseppe Forte Ma io ti imploro, Bo gdy jej martwą zamkniemy powiekę, incoraggiato Już na to nadzieja płocha. dalla fiamma viva I nie wyrwiemy tego życia z grobu, di Passione : I nie złączymy ponownie ze swoim, Ból i tęsknotę polecamy Bogu, Vieni da me Gdy w ciszy nad grobem stoim. perché ti amo Serce nam krwawi, cichy szloch się rozlega, e solo allora Ran wcale nie leczy czas, co wciąż ucieka, potrai capire A z naszej duszy pytanie dobiega: quanto sia bello Dlaczego aż grobu potrzeba, by docenić życie volar sopra le nuvole, człowieka? come gli uccelli. Więc kochaj ludzi zanim legną w grobie, 23 Bo żal po nich tylko zostanie przy tobie… year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 Tanu Vermani Kapoor Barefoot tracing intricate patterns crafted by waves India Deep thoughts, reconnoitering footprints as A Walk To Remember fading sand caves. Reverie or real, a set of footprints next to mine. Entangled...entwined is life’s esplanade A murmur in my thoughts, each syllable divine Humbled, I walk on this twirling promenade I’ll walk with you on all turfs of life... Garnering blossoms and ferns on this berm Invoked from heart, in your moments of strife Prickly thorns and weeds, embraced in my term. All trails I trail, wayfaring...setting sail, Pearls of wisdom embedded in exquisite Threads of life poignantly frail... peregrine. To find...introspect Summoning devotion keeping heart’s niche from heart’s sanctity... pristine. Fastening yet untwining mystic felicity. Drifting and swirling Precipitation down memory lane Cascading rain altered I meet you fortuitously zephyr; time and again caresses soul, to make it Tingles and flutters are whole. still just the same Abated fire....withered desire, Rationale proffered to detach, sounds too lame ... when love reversed it’s role. Moments hand in hand, we walked together... are enchanted silken threads knotted forever. Faintly descended entrancing rain, Meandering as a brook on a rocky terrain new hues of life will now ensue.. No impeding ties to life, no ticking restrain inebriate my heart, quash this pain; Waltzing and whirling, twisting and winding to love, it is so....irrevocably glued. 24 Mellifluous tunes synchronously strumming Puddles of joy, mirror the sky, Bouncing and blushing...cosmically twitched... dry crevices all concealed. Embraced the ocean...entranced...bewitched!! veil me now; to heal..I’ll try, scars of love sacredly sealed!! TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 Fabian Historias De Sentimientos Adam Żemojtel Verdaderos Poland Argentina Pysznych Myśli Słowa Simples letras tak ciemno gdy w duszy zaglądam Que se funda las letras en lo gris de la tarde, przestrzenie Convertida en versos por mí simple pluma, i jakoś cicho kiedy serca słucham Expresada ellas dentro de mí corazón iluzja wolności – bez krat więzienie Trasladada a fuego dentro de mí alma. od smrodu zależna niemyśląca mucha Y que ruja el viento sobres bellos árboles w lustrze jak człowiek bo myśli nie widać Más allá de todo sobre una tormenta, rzeczywistość głupim poddaństwem mnie Luego cuando todo pase y salga el sol znaczy Cambiará la historia la voz de un poeta. uczuć jakichkolwiek zdałoby się przydać tęsknota człowiecza bez sensu majaczy Le hablará a la vida y rondará el amor En algún escrito convertido en poema, bardziej jak automat z instrukcją obsługi El verá la vida de un color distinto kilka przewidzianych dostępnych reakcji Un color tan fuerte cómo las estrellas. od pierwszego droższy nowy model – drugi z ciut większym zakresem starej aberracji Su camino largo y su andar muy despacio Pero cada tanto se detenga en algo, już nawet nie myślisz bo też nie wypada En algún paisaje que lo vea distinto z tłumem się jednoczysz i z masą się zlewasz Inspirado en eso,sus versos sean largos. imię nieistotne tak numer zakłada za własne pieniądze sam siebie odsprzedaż Versos al amor cómo a lugares mágicos Con tan sólo verlos,fluiran sus palabras, idiotyczna maska co mówić zabrania Llevará su mente a lugares distintos niewidzialny knebel co tłamsi rozsądek Ahí seguramente descansará su pluma. głowa z automatu idiotom się kłania ot bez akceptacji nowy masz porządek Pluma que descansa cuando el se inspira Si su mente vuela cuando piensa en algo, nawet nie wiesz człeku żeś został uśpiony Piensa que es distinto un loco bohemio wszyscyśmy zostali pozbawieni życia Buscando la paz con sus simples letras. system jest wszechwładny wciąż doskonalony wyrok zapisany z karą do odbycia cóż zrobisz gdy wolność skreśloną została sen wielki w niepamięć odpłynął na wieki dłoń znów bez namysłu zgodę podpisała chcąc nie chcąc zmieniłeś kierunek swej rzeki nie kłóć się już ze mną na daremne słowa 25 w hodowlanym stadzie jesteśmy numerem cyfrą oznaczona bez godności głowa a w ustaw dzienniku wszyscyśmy są zerem year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 prose 25-30 całkiem normalnie. Nawet jeśli obudził go jakiś dźwięk, to pewnie mający całkiem Andrzej Sarwa naturalne pochodzenie. Może był to krzyk nocnego ptaka, a może uderzenie wiatru o Zagadka jesiennej nocy szybę. Dziwił się sobie samemu, że wpadł w panikę, nie mając ku temu absolutnie żadnych Usiadł zupełnie przytomny, tak jakby wcale powodów, ale jednocześnie nadal rozglądał nie kładł się spać tej jesiennej nocy. Szeroko się po pokoju, w poszukiwaniu czegoś, co otwartymi oczyma wpatrywał się w ciemność, mogło mu zagrażać. Drgały w nim wszystkie jednocześnie wytężając słuch, bo zdawało mu włókienka mięśni i nerwów i miał tę pewność, się, że obudził go jakiś dźwięk. że już do rana nie zaśnie. Przecież zdawał sobie sprawę z tego, że powinien dobrze Ale wokół panowała cisza. Cisza kładąca się wypocząć, bo jutro czeka go ciężki dzień. gęstym woalem na wszystkim wokół. Lecz w tej ciszy i mroku czaiło się niewiadome. Coś, co Zgasił więc lampę i jak najwygodniej ułożył sprawiło, że wybił się ze snu i teraz siedział, z uwagą nasłuchując i się w pościeli, pod wypatrując oczy. Po omacku sięgnął ręką na przymknięte powieki stojący w pobliżu stolik, gdzie wieczorem zostawił usiłując przywołać sen. papierosy i zapałki. Ale daremnie. Za to w czaszce poczęły mu się kłębić tysiące Z lubością zaciągnął się najróżniejszych myśli, a dymem. jedna straszniejsza od Skądś, z daleka, jego drugiej. Naraz uszu dobiegł warkot przypomniał sobie samochodu i jeszcze wszystkie opowieści o bardziej odległe duchach, jakie zasłyszał w poszczekiwanie psa. dzieciństwie. Położył się Już miał się na nowo położyć, rozgniótłszy na brzuchu, starając się myśleć o czym o czym wpierw niedopałek w popielniczce, gdy gdzieś w kącie pokoju, tuż za ciemną i masywną bryłą innym. Nakrył głowę kołdra, lecz nie na wiele szafy, zamajaczyła w mroku sylwetka człowieka. się to zdało. Zerwał się z posłania i podbiegłszy do stołu Męczył się tak z pół godziny, a może dłużej. zaświecił lampę naftową, po czym omiótł Potem zły na samego siebie odrzucił pokój bacznym spojrzeniem, ale nie dostrzegł przykrycie, znów zapalił światło i boso niczego podejrzanego. poczłapał do kuchni. Tutaj, w sobie wiadomym schowku, czyli w szczelinie pomiędzy Na sosnowym mocno podniszczonym stole kredensem a ścianą stała napoczęta litrowa stała szklanka–musztradówka z na wpół flaszka bimbru. wypitym kompotem. Podniósł ją teraz i 26 wysączył do końca zimny i niesmaczny już Wyjął ją teraz, wyciągnął korek i napój. Nie rozumiał co się z nim działo. napełniwszy musztardówkę do połowy, Uświadomił sobie jednak, że zachowuje się nie duszkiem wypił. W ustach i gardle poczuł wstrętny smak taniego alkoholu, nabrał więc kubek zimnej wody z wiadra i pił ją długimi TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 łykami, aż przełyk przestał go palić. Zrazu nie słyszał niczego, tyle że czuł czyjąś obecność w pokoju. A może to było tylko Przysiadł na kuchennym taborecie i złudzenie?... Ale nie, to nie było złudzenie. Do zapatrzony w ciemne okno, czekał na uczucie jego uszu jęły dobiegać ciche popiskiwania i ulgi i odprężenia, jakiego doświadczał zawsze jakiś dziwny dźwięk przypominający nieco w kilka minut po wypiciu bimbru. Ale nie dane posykiwanie rozdrażnionego kota, który chce mu było się nim porozkoszować, oto bowiem, odpędzić niemiłą mu osobę. skądś z sypialni, do jego uszu dobiegł dźwięk – realny, jak najbardziej realny, nie będący Coś głośno uderzyło o szafę. Potem jeszcze bynajmniej produktem wyobraźni – przypominający może nieco płacz noworodka. i jeszcze raz. Przestraszony poderwał się i Poderwał się na równe nogi. Kwilenie nie ustawało. Poczuł jak cierpnie mu skóra na usiadł. W głowie mu wirowało, a wyschłe usta plecach, a czoło pokrywa się zimnym potem. Nie miał zamiaru udawać się na poszukiwanie i gardło domagały się wody. Chciał wstać, źródła tego dziwnego dźwięku. Wiedział, że do zaświecić światło, zobaczyć co się dzieje, ale niego nie dotrze. Skąd wiedział? Tego nie nie mógł. Jakaś potworna siła przyciskała go potrafił uzasadnić. Po prostu wiedział... do łóżka. Nie był to jednak człowiek, ni żadna inna istota z krwi i kości. Było to tak, jakby nagle, w jakiś niezwykły, niesamowity sposób, wzrosła siła grawitacyjna. Tymczasem cały pokój Ponownie nalał sobie rozbrzmiewał odgłosami bimbru, ponownie ciosów jakie ktoś czy coś napełniając wymierzało szafie, musztardówkę – tym ścianom... Robiło to razem po wręby – i wypił wrażenie jakby cały dom palący płyn dwoma, czy drżał aż do fundamentów. trzema łykami. Poczuł, że obudziła się Oszołomienie nadeszło prędzej niż się także i żona, i że również ona nie może – mimo spodziewał. Wraz z oszołomieniem zaś iż czyni takie próby – podnieść się z posłania. zobojętniał. Był pijany, kręciło mu się w Wkładając w to cały wysiłek, nadal próbował wstać. I może by mu się to udało, głowie i chciało mu się śmiać ze swoich tyle że w pewnym momencie poczuł niesamowity ból w rękach. Wręcz słyszał, jak irracjonalnych lęków. Posiedział jeszcze przez pękają mu kości przedramion. Ale słyszał też niesamowite, przedziwne charczenie żony. chwilę na posłaniu. Ciężki sen spadł na niego nagle i chociaż z różnych stron pokoju dobiegały niepokojące dźwięki, on już ich nie słyszał. Żona leżąc obok niego ciężko Nie był w stanie niczego uczynić. Ból pochrapywała. Z niechęcią odsunęła się na sparaliżował go, unieruchomił. skraj posłania, kiedy wreszcie na dobre układał się obok niej. A dom wciąż drżał od uderzeń. Teraz 27 łomotało dosłownie już wszędzie. Zdawało *** się, że solidny poniemiecki budynek, wymurowany z czerwonej cegły, lada moment Pewnie nie spał długo, bo kiedy otworzył rozleci się na kawałki. oczy wokół panowała smolista ciemność. year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 Nie pamiętał jak długo to trwało, bo stracił Šahdo Bošnjak, przytomność. Gdy się ocknął było już widno. Zaskoczyła go cisza, absolutna, niczym nie Bosnia and Herzegovina zmącona cisza. I ból. Potworny ból w obu rękach. Usiłował nimi poruszyć – nie udało się. San noćnog leptira (roman) Wiedział, że ma pogruchotane kości. I. Dio: zvali su ga noćni leptir Odwrócił głowę i kątem oka spojrzał na 8. Poglavlje żonę. Sljedećeg dana Salem urani i nađe se na W tym samym momencie począł krzyczeć, elementari prije sedam sati. Uskoro dođe przeraźliwie, strasznie, boleśnie. vlasnik, čovjek srednjih godina, sav utegnut i spečen kao opeka, dugo nebrijanog lica i od Leżała obok niego zlana krwią, z wielka raną na szyi, z rozdartym gardłem. Leżała nespavanja podbuhlih i martwa i milcząca. I nawet nie wiedział jak się crvenih očiju. to stało. On żył, ale okaleczony, nie mogąc nawet poruszyć palcami u Salem je o njemu znao rąk. Nieopisany strach toliko koliko je čuo od przygniótł mu piersi. drugih. A čuo je da do imetka nije stigao lahko, Nie pamiętał jak da je krenuo od nule, wygramolił się z łóżka, jak varakao se i dovijao kako dotarł do sąsiadów. Nie je znao i umio ne bi li pamięta niczego. Jedno co stekao ovo što sad ima. pamięta to owe dziwne, niepokojące odgłosy w Prije rata imao je samo ciemnym pokoju, stukoty i walenie w ściany i meble, elementaru, bijedno i w końcu ów koszmarny widok kobiety z plaćao nadničare, varao ih i zakidao na razne wyszarpanym z gardła kawałem mięsa. načine. Usto, dirinčio i on sa ženom, kćerkom i *** dvojicom sinova, da pocrkaju, a pred rat dao se Leczył się długo. Doglądał go felczer, który jakimś cudem z Żytomierza zamiast na Sybir na šverc devizama. Pa kad mu je krenulo, czy do Kazachstanu trafił właśnie tutaj, w okolice Wrocławia. Tyle że ów felczer niewiele kupio je obojici sinova auta i počeli su da umiał. Źle poskładane ręce źle się pozrastały. Władał nimi, lecz z trudem. taksiraju, što im je bilo samo pokriće za Od tamtej nocy zawsze sypiał przy preprodaju novca. Tako su zgrnuli pozamašan zapalonym świetle. Tak jakby światło mogło go wtedy uratować. Jego i żonę... kapital. U ratu i poslije rata bavio se raznim poslovima i samo ih je razgranavao kao pauk mrežu, da im se nije vidjelo kraja ni konca. 28 Kapital je u ratu ulagao u cigarete, kahvu i bilo koju drugu robu, koja bi donosila makar koliku dobit. Borcima i izgladnjelom narodu prodavao bi i po višestruko većim cijenama nego što bi kupovao, naročito dok se mjesto TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 nalazilo u potpunom neprijateljskom sam radio, na sve načine zakidao jeftinu radnu snagu, švercovao, varao, muljao, batrgao se na okruženju. Kažu da je imao čvrste veze i sve strane, slično golemoj sipi kad joj odsijeku koji pipak. Sinovima je prepustio autobuse i pouzdane kanale, kojima je trgovao s servisnu radionicu, dok se on posve okrenuo i posvetio elementari i mnogim švercerskim neprijateljem, čak i za vrijeme neprijateljskog poslovima. Pričalo se da je jedan od onih seljakastih, neobrazovanih gazda, beslovesnih okruženja. Onda se dosjetio i nabavio dva skorojevića, koji nije znao, što se kaže, za ragbet sebi ni drugima. Život je osjećao mobitela te narodu naplaćivao skupe, većinom animalno, kandžijao sebe i druge oko sebe; ni kad sit, ni naspavan, ni dotjeran; ni kad izaći međunarodne telefonske razgovore, i po među ljude: ni u džamiju, ni u kahvu, ni na nekoliko puta skuplje od realne cijene. Zadnje kahar, ni na veselje; za njega bi govorili da je ratne godine kupio je dva autobusa, jedan nov jedan od onih što idući jedu, idući spavaju, idući i jedan polovan, dobro očuvan, pa je pomoću pišaju; čovjek koji je postao sam svoj rob, rob veza i novca, naravno, oba sina izvukao iz rada, rob paranoičnog straha od siromaštva, i Armije, kako bi se dali na prevoz putnika i robe rob vlastite fiksne ideje o gomilanju bogatstva – na međunarodnim linijama, pri čemu bi za koje nema drugu svrhu do da bude samo sebi cilj. Pa prevoz paketa, pisama i kad đavo takvima posve zagospodari, kad ih sasvim obenđija, tad novca iz inozemstva napokon dođe po svoje. Kad im svega bude dosta, kad makar i na tren shvate svoje naplaćivao skupu zablude, svoje greške u životu, tad sami sebi presude – najčešće ih nađu na kakvom tavanu, proviziju. Pritom je bilo ili u podrumu, kako su se objesili o nekakav stari konopac, jer su smatrali štetom za tu čudno da njegovi autobusi priliku upotrijebiti nov; ili će, u najboljem slučaju, radeći i hodajući završiti u kakvom ni na jednom jarku, nalik na crknutog pacova. Iz razmišljanja Salema trže glas “spečenog”: neprijateljskom punktu, – Šta trebaš, momak? na koji bi nailazili, nisu – Trebam gazdu, vlasnika elementare. imali bilo kakvih – Ja sam vlasnik, šta želiš? problema. A nakon rata kupio je još jedan autobus, domalo još jedan da bi napokon otvorio suvremeni servis za kompletnu popravku motornih vozila. Odmah su pohrlili razni inspektori, poreznici, policajci i mnogi drugi, kojima si morao učiniti kakvu uslugu ili pružiti koju markicu kako bi ih imao pri ruci, i u ruci; i kako je to davanje ličilo na vreću bez dna, a on bio polupismen i apolitičan čovjek, to mu se sva poznanstva, sve veze i sva moć svodili na podmićivanje korumpiranih ljudi u vlasti. Kako bi mogao da pliva, a da ne potone, u ova 29 teška vremena za poslovne ljude, to je morao sve više da podmićuje nezasite administrativne parazite sve do načelnika općine, načelnika ponajviše. Zato je sve više i year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 Salem se plaho iznenadi. Prvo je pomislio najnaporniji dan u Salemovom životu. Radnici da ga “spečeni” zavitlava, da je jedan od su bili podijeljeni u grupe, većinom po radnika, koji voli da se šali; a kad vidje da je četverica. Svaka grupa je imala svoju ozbiljan i da očekuje odgovor, tad reče: miješalicu, koja miješa smjesu od koje se prave elementi, i presu s kalupom u kojoj se izlivaju. – Čuo sam da trebate radnike? Norma je bila visoka, sunce je nesnosno pržilo, a gazda je svakog časa obilazio grupe, nalazio – Možda trebam, a možda ne trebam. Ne zamjerke i vikao na radnike. Salem nije bio ličiš mi baš na nekog radnika. Znaš li uvjete? navikao na tako težak fizički rad te se nakon radnog vremena osjećao kao da ga je samljeo – Pa, čuo sam nešto... kakav vodenički žrvanj, usto su mu ruke sve bile poprištene nabubrelim vodenim – Aha. Evo ovako: radi se dvanaest sahata plikovima. No, i pored toga, njegova grupa nije svakog dana, osim subote i nedjelje, koje su bila ni blizu ispunjenju radne norme, što je gazda slobodne. Dnevnica je dvadeset maraka, ako je uredno pribilježio u svoju bilježnicu. hrana tvoja, a ako je moja, dnevnica je petnaest Narednih dana Salem maraka. Nema zdravstvenog ni penzionog je popravljao fizičku spremu, mišići su ga sve osiguranja, a posao je manje boljeli, krvavi žuljevi na dlanovima i naporan. Ukoliko prstima popucali su i sasušili se pa je sa svojom zadovoljiš, možeš ostati grupom bivao sve bliže ostvarenju zadate norme. duže; ne zadovoljiš li, Bio je siguran da će je do kraja mjeseca dostići pa i prestići te tako nadoknaditi u početku slijedi ti otkaz. Posao je izgubljeno. Ali sve više ga je brinuo gazda, išao mu je na živce, postajao je nesnošljiv. normiran pa ako ne Neprestano je trčkarao od grupe do grupe, znojan, zadihan kao pas, galamio, psovao, pa izvršiš normu, dnevnica čak i vrijeđao radnike, laćao se čas lopate, čas miješalice, čas prese, da bi ljudima, tobože, će ti biti umanjena. Budu pokazao kako se radi, nezadovoljan kad bi ljudi sjeli da jedu, vikao na njih i požurivao ih li ti odgovarali uvjeti, da im je svaki zalogaj prisjeo u grlu; ljutit kad bi koji od njih otišao u nužnik, ljutit ako bi možeš sutra doći na opazio da su samo ma i ispravili kičmu, da bi im nakon radnog vremena redovito nalazio posao. – Ali jučer su mi rekli da je dnevnica nešto veća... – Slušaj, momak, možda je jučer i bila, ali jučer je jučer, a danas je danas. Ako ti se ne sviđa, ne moraš prihvatiti. Salem kratko razmisli pa odluči: – Dobro, prihvatam. Samo, ja bih radio već danas, a hranio bih se od sebe. – Zar odmah, od danas? Jesi li donio radnu odjeću i hranu? 30 – Jesam. – Uredu. Radno vrijeme je od sedam ujutro do sedam uvečer. Prvi dan rada na elementari bio je TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 kakve greške, kako bi ih zakinuo za koju – Šta je to bilo, mama?! marku. Svakim danom sve je više pokazivao svoje pravo, bezdušno lice. Sa Salemom u – Ah – uzdahnu majka, dok su joj se riječi grupi nalazili su se još momak sa srednjom gušile u grlu – tržišna inspekcija nam je sve ekonomskom školom i dva starija čovjeka, zaplijenila, i kamion, i robu, u koju smo uložili zidara, koji su samo radili i pokorno, bez riječi, sav novac, sve što smo imali. Sad će protiv nas trpjeli sva šikaniranja i ponižavanja. podignuti krivičnu prijavu, dati nas na sud! Vjerovatno su ih životne okolnosti prinudile na to. Sljedećeg dana na poslu gazda je bio oduran, odvratno nesnošljiv, kao i obično, ali Salem, zaokupljen drugim nedaćama, nije ga Trećeg dana predvečer Salem se vratio s skoro ni primjećivao. U mislima su mu jedino posla, umoran, ali zadovoljan što je zaradio još jednu dnevnicu. Sobna vrata bila su malčice roditelji, nepravda koja im se nanosi i njihova odškrinuta pa je već na hodniku oćutio majčine prigušene jecaje, tuga, trpljenje i patnja koju podnose zbog toga. a potom i očeve ljutite, optužujuće riječi: Toliko su bili skrhani i ojađeni da su ga podsjećali na ptice odsječenih krila ili na leptire ulovljene u mrežu. – Sve nam je to Žalio ih je do boli i pitao namjestio načelnik se: ima li kraja ljudskoj općine! Sve je to Fejzino podlosti? Najprije su im maslo, sve! Dao je nalog oduzeli pravo na posao, inspekciji da nam istjerali ih na ulicu. Potom zaplijene robu i kamion, a su ih moralno izblatili, zatim je otišao u Tursku žigosali, a sad su im na odmor, kako ne bismo uskratili svako pravo i u njega posumnjali i kako svaku nadu da se snalaze bismo povjerovali da se to dogodilo bez kako znaju i umiju, da bilo šta rade, da od njegovog znanja. Sve je to unaprijed podlo nečega žive. Uskraćuju li im to pravo na smišljeno i dobro isplanirano, kako bi me postojanje, pravo na život? Nije mogao smekšao, natjerao da kleknem na koljena, razumjeti da postoje i takvi ljudi: bezosjećajni, njemu na aman, i zavapim za milost! samoživi, sebični do gramzivosti, do Salem polahko, na prstima, uđe u sobu, potiskivanja i samozatajenja svega čovječnog pokušavajući da shvati o čemu se radi. Majka je sjedjela za stolom, glave podnimljene u sebi. A postoje, i to u ogromnom broju; zato rukama i plakala. Otac se ushodao po sobi, nesretan, ojađen, puši i uzdiše pa samo što ga se događaju toliki zločini i tolika zla u svijetu. ne strefi srčana kap. Salem sav pretrnuo, teško shvaća šta se dogodilo, a razumije toliko da se Zatim se sjeti kako je štokad razmišljao o dogodilo neko golemo zlo, nešto ružno, ljigavo, te jedva istisnu pitanje: vječitoj moralnoj dilemi: smrtna kazna za zločince – da ili ne? I o tome kad bi se našao u 31 specifičnim, sudbinskim životnim okolnostima – da li bi mogao ubiti čovjeka, makar bilo u pitanju ti ili on, pa ako bi se radilo i o kakvom zlikovcu? Čas je smatrao da bi year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 morao, čas da ne bi mogao, da bi na kraju Odmah prepoznade rukopis. Tako sitnim i nečitkim slovima piše samo Kerim. Odluči da zaključio kako je to dilema na koju bi jedino pođe u svoju spavaću sobu, a onda umorno tijelo opruži na kauč i poče da čita: život, jedino takva realna situacija, dala jasan “Dragi druže! odgovor. Ali, sad više ne, sad je bez dvojbe na Nalazim se na Sarajevskom aerodromu, strani smrtne kazne za zločince i sasvim je neposredno prije polijetanja aviona za Tursku. Dosad je sve teklo po planu. Ovih sto pedeset siguran da bi, bez truna griže savjesti, i sam maraka šaljem ti kao tvoju zasluženu plaću, što ona zaista i jeste. Jer tata nije bio dokraja zlikovca mogao lišiti života. Potom se stao korektan prema tebi. Ipak, ja nisam u svemu na tatu, zar ne?! Srdačan pozdrav čuditi kako to neki ljudi osuđuju smrtnu kaznu Kerim i smatraju je nehumanom makar bio u pitanju P. S. i višestruki zločinac nad nedužnim žrtvama. Pripazi na Meri. Bilo kako bilo, ukidanje smrtne kazne za Zgodna je ona cura – rijedak dragulj! Javit ću ti zločince – činilo mu se više nehumanim i se iz Turske.” velikom nepravdom prema žrtvama zločina. Čim završi s čitanjem, razmota pismo dokraja, a Sjetio se Haškog suda za iz njega zalepršaše novčanice. “Kakav cinik”, ratne zločine i pomislio – bilo je prvo što mu je palo napamet. Onda malo kako to ljudi mogu razmisli pa zaključi: “Ne, ne, nije on takav. Nije toliko iskvaren. Ili je na suosjećati, biti na majku ili još nije stigao da se iskvari. Uostalom, sam život će to najbolje pokazati. No, sasvim njegovoj strani, braniti ga, sam siguran da on nema nikakve veze i da ništa ne zna o prljavoj igri i o podlosti njegovog biti humani prema tate prema mojim roditeljima. Izvjesno je da on to ne bi ni odobrio, a kamoli učinio. Jest jednom zločincu, a ne površan i neodgovoran, ali barem nije iskvaren. Eto, i novac je poslao ne novčanom suosjećati, ne biti na uputnicom ili makar u preporučenom pismu, već ovako, u običnom.“ njihovoj strani, biti zapravo nepravedan prema desetinama pa i stotinama nevinih njegovih žrtava? Gdje je tu pravda i gdje je tu humanost? Nije li to ironija, ismijavanje i izrugivanje pravde? Činilo mu se kako je red nekih bitnih stvari u ovome svijetu pobrkan, kako je nepopravljivo apsurdno postavljen. 32 Došavši u stan, zatekao je ojađene roditelje, koji su ga uporno odvraćali od zaposlenja na elementari. Govorili su da je to za njega prenaporan posao, a on je bio uporan da radi bilo gdje i bilo šta, samo da ne bude dalje njima na grbači. Majka ga upita je li mu bilo teško, je li se umorio, i pruži nekakvo pismo. – Stiglo je danas – veli. – Na njemu ne piše ko šalje već samo ko prima. TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 Silvia Giurgiu atâta emfază și lux de amănunte, încât acesta l- ar fi putut recunoaște, chiar și fără ajutorul ei. Romania Păstră pentru sine nedumerirea ce-l neliniștea, datorită modului în care Lea îi Dileme (cap. 24) vorbise despre el cu numai o zi înainte și care exprima cu totul altceva decât admirația și A doua zi, toată familia era în fierbere. entuziasmul de acum. Își făcea multe griji dar 33 Carlos își anunțase sosirea la Otopeni în după trebuia să lase viața să-și urmeze cursul firesc amiaza zilei în curs dar, deși toată lumea îi iar problemele ce vor apărea, sau dacă vor înțelegea graba, nimeni nu se simțea pregătit apărea, se vor rezolva la momentul potrivit. pentru o asemenea confruntare. Lea era convinsă că dormise, numai datorită viselor La ora 15 avionul ateriză cu precizia unui felurite care îi animaseră somnul, în continuu. orologiu pe pista aeroportului românesc și la Sentimentele îi erau amestecate cu frenezia scurt timp după, pe poartă începură să curgă intensă a perspectivei de călătorii, primiți cu bucurie de către cei dragi a se regăsi în brațele iubitului. Niciodată nu care îi așteptau cu brațele fusese atât de emoționată pregătite, pentru o lungă și îndrăgostită. Încerca să și afectuoasă îmbrățișare. participe concret la Lea fu propulsată de un pregătirile ce se făceau în impuls necontrolat și casă pentru primirea unui fulgerător în brațele oaspete atât de special, iubitului, care se pregăti dar nu făcea decât să s-o primească râzând în încurce bunul mers al hohote, abandonând la treburilor. timp valiza. O strânse cu disperare la pieptul lui, Mama, a cărei răbdare îndelung lipsit de deseori venea pusă la încercare de stângăcia privilegiul acela mai ei, îi recomandă cu iritare rău ascunsă să se necesar ca aerul, umplând-o de sărutări, ocupe de camera ei, și atât. Bucuroasă Lea se șoptindu-i cuvinte doar de ei înțelese. evaporă ca o iluzie, ascunzând amuzată un surâs ștrengar. Tatăl asista emoționat la fericirea lor și-i fu suficientă o privire, ca să-l evalueze pozitiv pe Se lăsă să cadă cu un suspin de fericire pe bărbatul care urma să-i devină ginere și tată patul răvășit și se înfășură ca o pisică alintată nepoțelului său. Cei doi reveniră cu picioarele în cearceaful imaculat. Rămase astfel minute pe pământ, jenați de spectacolul amuzant pe în șir, surâzând visătoare gândurilor ce se care-l oferiseră inconștienți, dar fericiți peste zbenguiau asemeni unor fluturi printre florile măsură. minunat colorate și parfumate ale dragostei. – Tată, ți-l prezint pe Carlos! ciripi Lea, cu După masa de prânz, tată și fiică au pornit obrajii aprinși de fericire și emoție. Cei doi își către capitală să-l aștepte pe Carlos și să-l strânseră mâinile cordial, zâmbindu-și ușor aducă în sânul familiei care-l acceptase deja, stânjeniți de imposibilitatea de a comunica firesc. Pe drum Lea îi vorbi tatălui despre el cu într-o limbă comună. Niciunul nu cunoștea limba celuilalt, așa că erau puține speranțe să year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 poată avea o discuție ca între bărbați, după circulație! După ce Lea traduse lui Carlos, cum și-ar fi dorit fiecare. Lea își luă imediat în izbucniră amândoi într-un hohot de râs care primire rolul de translatoare pe care avea să-l dezmierdă inima greu încercată a tatălui. desfășoare cu prisosință în următoarele zile. Mașina zbura lin pe asfaltul încă umed, după Liviu trecu la volan, ușurat că nu trebuie să-și ploaia ce abia încetase. exercite incapacitatea ingrată de a se exprima prin intermediul altei persoane, ceea ce-l făcea Conversația celor doi nu încetă nicio clipă să se simtă deodată, limitat și incult. Lea înțelegea perfect starea prin care treceau cei până la Brașov, când Lea își rugă tatăl să doi și se amuza maxim, căci știa foarte bine cât de dobitoc te poți simți când nu te poți oprească la Bran, pentru a-i arăta lui Carlos exprima. Le-a explicat la fiecare motivul amuzamentului ei și au râs împreună. faimosul castel care înfierbânta imaginația – Lea, nu pot să cred că mă aflu aici, lângă lumii întregi. Liviu rămase în mașină, oferind tine! șopti Carlos cu ochii umeziți de fericire. celor doi îndrăgostiți ocazia unei plimbări Tocmai când nu mai credeam să te mai văd speciale, într-un loc plin de istorie și magie. vreodată! După mai bine de o oră de bucurie absolută, în – Crede-mă, că și pentru mine e la fel! Știi al care se plimbară și explorară fascinați cui e meritul, nu? spuse Lea cu o umbră de frumusețea unică a vinovăție în glas. Eu nu am fost în stare să-mi locurilor, sărutându-se pe recunosc sentimentele, dorințele, aleile umbrite tainic de responsabilitățile... copacii maiestuoși ai – Nu e cazul să te justifici și nici să te simți vinovată, iubito! Acum suntem împreună... toți parcului, pătrunși până în trei! completă el cu tremur în glas, atingând cu pioșenie abdomenul delicat, ce adăpostea adâncul sufletului de miracolul lor. importanța momentului – Da, ai dreptate! Indiferent al cui e meritul, e momentul să ne bucurăm de fiecare clipă ce și intensitatea ne-a fost dăruită! Cel puțin, eu asta am de gând să fac! sublinie Lea cu un sărut, decizia luată. sentimentelor ce-i – Faceți abstracție de prezența mea! îi răscoleau, cei doi încurajă Liviu, observându-le reținerea. Afară de faptul că nu înțeleg o boabă din ce vorbiți îndrăgostiți se întoarseră voi acolo, promit să nu trag cu ochiul și că mă voi concentra exclusiv la semnele de cuminți la mașină, scuzându-se pentru așteptarea la care-l supuseseră pe bravul lor șofer. 34 Acasă, așteptarea devenise încordată și emoțiile creșteau odată cu kilometri parcurși de bolidul neînduplecat. Liviu își petrecuse timpul împărtășind soției la telefon toate impresiile și constatările făcute, descriind cu lux de amănunte impactul pe care-l avusese asupra lui întâlnirea cu noul personaj. Insistă mai mult asupra limitelor neplăcute pe care le impune necunoașterea limbii și care îi vor pune în situații jenante pe toți. Lea urma să aibă multă bătaie de cap. TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 essay 31-35 dea sprijin la nimeni şi nici nu întinde mâna să Lidia Stoia ofere-ajutor, unii... aleşi în stat nu fiindc-ai Romania votat... şi-asta, nu-i o-ntâmplare, cum, nu-i nici În întâlnirea cu toamna un loz, la noroc, cumpărat, să se trezească ... Cum vara păruse a se-mbia negrăbindu-şi vreunul câştigător, printre atâtea mizerii plecarea, a venit între timp toamna clipind de sub nori printre ploi alternate de zile cu soare, umane, să mai poți totuşi să-ți opreşti năduful vara, neputând ține soarele doar pentru ea, peste lume amestecându-se un forfot bogat de sudalmei în scuipatul din podul palmei, în culoare, toamnei... când agitată când liniştită, ca un pictor impresionant ce împrăştie din întâmpinarea toamnei, să-i dai voie vieții să fie paletă tonuri de ocru, de galben, maro şi oranj, să nu îi pese, că, simfoniile frumoasă, viața, copleşitor de generoasă în ei de nuanțe, aduc în suflet melancolie şi oricare anotimp, că, mie... degeaba-mi vine să gânduri triste în minte care înfloresc în inimi țip... de unul singur, nimeni să nu poată să odată cu crizantemele într-un buchet de schimbe nimic când... nu prietenia, nu iubirea romanțe... noi, toți... cu mască fără mască... şi nu mustrări de conştiință morale, ci interese simțind-o cum pătrunde şi-n oase, neplăcându-le banale conduc lumea dup-un chip stereotip, pe umezeala schimbării... ea, toamna, insensibilă față mulți pentru-a gândi durându-i gândul de-a de natura noastră omenească, cei cu fire năbădăioasă tot nărăvaşi şi țâfnoşi să rămână lungul vieții în nulități experimentând capriciul durerii... din sufletul lor emanând o duhoare de mlaştină ce schilodit, tu... fiindc-ai duhneşte arțăgoasă plină de izul nemerniciei, tu, vrând cât mai departe să pleci aşteptând de iubit, întrebându-te undeva vântul în pânze şi putere-n picioare, dorind să nu mai vezi alții ca ei în vecii vecilor deseori, unde-ai greşit de din veci... pe sine însuşi contând fiecare când te hotărăşti şi alegi încotro ai să mergi sperând te doare şi pentru ceilalți la un ,,acolo\" unde oameni te cheamă, de bunăseamă, dintr-o spuză de vise ca dinainte în continuare, şi la ei scrise cine cu cine să fie alături, unul altuia- nsoțitor... că... după cum pare, aici pe aproape... gândindu-te, nu numai la înafară de toamnă, nu vezi vreo schimbare, doar tulburare de ape, unde nimeni nu vrea să tine şi la ce-ți convine, toamna... între fapte umane, instalându-şi în drame fără pic de ruşine coloratura sa, aducând cu dânsa vântul şi frigul, şi... zilele scurte şi ploaia, ce... tot din cer o cădea, completând ca un reproş din fundal armonia cu cenuşiul sufletului şi-al inimii, şi cu toate ofurile şi durerile lumii, oamenii, orice putând deveni într-un posibil numai de dânșii urnit în oricare-anotimp, dar c-un gând debil cum să reuşească ceva deosebit... ei, înaintea nasului, întrezărind doar poftirea pe care-o pot înțelege cumva cum că le-ar da împlinirea măcar pentr-o secundă, când, de-o mare de clipe le e doldora viața, în care n-a înțeles nimenea că-n trăire nu atârnă nimica de-un fir 35 de păr, nici de şireturi legate şi nici de ațe jucate luând minciuna-n răspăr ci de-un fir de speranță ce creşte-n suflete care prind cutezanță precum florile year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 simple, ce înfloresc şi în toamnă, atrase de ploaie stăruitoare de toamnă, ploaia neploând viață... chiar dacă, şi eu, şi tu, trăim deghizați... sub măşti camuflați, ascunzându-ne şi unii şi ploaie din cer doar aşa, de... frunză verde, flori alții, gânduri de gheață... în vieți improvizate pe apucate... în delimitările făcute de ,,ceilalți\", de cuc... pupăza... ca o boală, prinsă ca scaiul de atât cât suntem de ,,ceilalți\" lăsați... într-o lume captivă să lăsăm şi gândul bun ca să crească, să stăpânire, eu... în tine crezând, om... de la tine lăsăm viața să fie frumoasă să nu se răsucească-n mormânt bunii dragi... în sperând mulțumire... în adâncul sufletului, retrospective toți să recunoască că n-au făcut nimic altceva decât să privească cum... tot vin dorindu-mi să te ador... să mă adori... pregătit şi... nu se mai termină şirul la atâția străini din străini ce-au venit cu mâinile-n buzunar, dar... pentru tine să mor... pregătit pentru mine să ne lasă săraci plecând cu desagi, noi... cu desăvârșire buimaci, când vrem să-nțelegem mori... aşa cum au murit străbunii, pentru- lumii lumea şi legea nesocotind legile lui amândoi, dintr-o continuă eră a dragostei, Dumnezeu... legile firii Lui... urmându-şi cursul aducătoare de pace, nu de război... indiferent mereu... la fel, şi... acelaşi, dintotdeauna, cu noi de felul pe care-ar putea să-l îmbrace, războiu- oamenii eroi ai clipei în care clipe să fim... nvrăjbind sufletele, atâta cruzime, năclăindu- încununați de faceri şi- afaceri de care ne- le cu noroi, atunci când iubeşte frumusul, omul nvrednicim... că... de-ar putea vorbi tălpile pe să-l vadă oriunde oricând în orice ca pe o unde ne-au purtat paşii nu cred că ar exista unul ce nu s-ar ruşina de capodoperă din inimă, că, şi în întâlnirea cu propria ocară şi de muştruluiala altora când ar sta dinaintea strămoșilor ce-ar ieşi din groapă toamna, tot soarele dă şi n-ar putea să tacă, dojenind delăsarea pe care n-o putem explica şi nici risipa timpului lumină la toată suflarea avut o viață, şi nici fuga, atâtea toamne venind şi trecând peste fuga de răspundere care, şi-atunci când zăboveşte împlinită, ne-ar fi putut înălța ridicându-ne ca o pavăză peste un şir gros de morminte, şi pe mult prea puțin pe unele mine şi pe tine şi pe-oricine altcineva, dar... dintre noi... câți mai sunt oare, doritori de chipuri întunecate de respect, bunăvoință şi cinste? catran şi venin, el dându-i ... pe-acestea... neavând cum să le capeți fără motiv şi argumentație oricât ai voii voie vieții să rămână dumneata... unei pupeze din nuc, să nu-i poți spăla inima şi cugetul şi nici sufletul nici c-o frumoasă, pentru inimi, în toamnă, ca un alean... din freamătul discret al naturii sale, un om să- nțeleagă freamătul naturii monumentale... simțind cum apa ochilor nu pierde din lacrimi lucirea ci, de curg la vale pe pomeții obrajilor, îi curg cu simțirea, ce... tare-l mai doare, când în tine e vid... nimicul fără să te-nfioare... tu om... mie, un frate... frați de cruce, frați de sânge... frați şi-n viață şi-n moarte... cu viața la poalele toamnei atât de galbenă... atât de posomorâtă în maldăre de frunze peste tot presărate... uscate... vii într-o moarte ce le dă altora viață să poată pădurile din nou înfrunzi, ploi de lacrimi izvorând din profunzimi abisale 36 ca dintr-un poem scris pentru soare, cu el deasupra capetelor noastre învățând cum se moare, că... de murit, fiecare-o muri... razele, luând apărarea luminii... aşa e corect... nu ți se pare... ?!... în ele stând şi valorile tale chiar TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 dacă, sumbre, umbre urcă pe zid de cetăți poate aduce lumină țărânii pământului în cărunte, voind cu dinadinsul să-l captureze pe soare, razele, mereu pregătite spre-a fi uimite toate peşterile şi-n toate văile, el, fără putere de-un nou adevăr ce s-ar putea ivi... mai ştii ?! de-a încălzi inimile şi sufletele la toți oamenii, neomul, bârfindu-l pe om, aşa cum licuricii ... să nu îi poată descifra taina numai dacă or bârfesc soarele în întunericul nopții când doar îmbătrâni printre alte raze tinere, ce, le-ar puține n-au somn şi nu dorm, că, noapte cu putea încălzi ultimele fărâme adăpate din soare, nimeni n-a pomenit, şi nici zile cu stele trăirea simțirii care-a trecut prin toamne târzii şi lună şi... nici nu-l poți vinde pe soare, să-ți iei purtată-n caleştile vremii aşa cum a fost, cum pe banii căpătați lumânare... un om vesel fiind e, cum va fii... tu... un ol al pământului, ars în ca soarele luminos oriunde intră deschizând cuptoarele viețuirii împreună cu focul din uşi şi ferestre cu vorba ce din grai o cuvântă de vatra sacră, pe care, nu l-a stins nimenea, adevăr bucuros... omul, fără să poată să uite că niciodată... nici pustiul vântului, nici viermii şi tina în soare e lucitoare, prea mult soare, să pământului, dăinuind ca un rug al izvoarelor încingă opinca în nisipul ce arde sub soare care-au prins viață şi-n piatra seacă ridicând-o dogoritor, fâcându-ți drumul mult mai incert şi din arsura ogoarelor şi obositor prin deşert, semănate-n toamnă răsăritul soarelui fiind strigând după soare ,,– roşu cum roşu şi-apune, hai, frate !\"... ,,– hai să-ți zilelor tale neştiindu-le fiu oglinjoară, hai să-ți fiu nimeni cuprinsul dar şi să-mi fi albie !\"... ,– hai ştiind oricare că-n zile să fim noi celelalte !\", rele sau bune, omul două naturi ce par cumsecade, tot om bun separate, însă rămâne, şi-n toamnă împerecheate în sens... şi, păstrându-şi privile toamna, purtându-şi paşii luminoase, asta, pentru că după marele mers, cu fața în întâlnirea cu toamna îi mereu către soare... tu dă voie vieții să fie omule, ştiind că şi azi şi mâine răsare la fel de frumoasă, el învățat că, un cap plecat, sabia cald şi intens sub el perindându-se toamne, nicicând n-a tăiat, dar nici pe soare nu l-a văzut parcă furând de la el din culoare uriaşe niciodată-n splendoare, ci, numai frunzele cascade cu nuanțe calde şi peste contururi galbene, ce dintr-un ram au picat care nu le umane, tot de el, creionate... oamenii, mai leagănă cântul, acelaşi, pe drumuri din conturându-şi hotarele, cu toate că-n cer, hărți... nici vântul şi nici umbra neiubindu-le în născându-se pe pământ, fiecare om a desprinderi vaietul, ci numai pământul, spre el declanşat sărbătoare... sărbători parcă chemându-le, iubire să însemne să simți zvârlite-n neant, vărsate cu zilele din calendar, soarele din ambele părți, lacrima celor ce toate, în noiembrie... să-şi cumpere şi soarele suferă să n-o poată usca vântul, păstrând-o în un cojoc... recunoscând că adevărul strălucește el infinitul, de-atâtea ori repetat plânsul în dăți mult mai puternic ca el că soarele cât de soare că-l găseşti oricând şi-n ochi ce şi-au pierdut 37 ar fi nu e soare dintr-un noroc, norocul, putând lumina loviți de biciuirea cuvântului rostit în pe oricine orbi... soarele, oricât ar râvni, să nedreptăți ale lutului, neascultând şoaptele accepte luminând din căi drepte că nu poate sufletului de-abea răzbind înafară din tine lumina minții toate cărările şi odăile cum nu mormânt, o toamnă peste toți ajungând c-un year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 apus apunând peste glia din gând cu ultima ... eu şi ea, stropi subtili pe pământ aruncați ca dintr-un curcubeu ce bea apă din două ape... floare cuvânt, numai la lumina soarelui să poți când aici, pe aproape, în afară de toamnă, nu s- a schimbat prin lume nimic... că... degeaba strig găsi ce ai pierdut noaptea pe întuneric... al în taina căutărilor mele, nimeni de unul singur, să nu poată să schimbe din ceva nici un pic, cu toamnei feeric de-un galben magnetic, să ne toții stele ce cred că soarele fuge de ele fără să ştie că dacă noi n-am mai iubi, soarele însuşi s- amintească de luminile lumânării şi de versul ar stinge, nemaiavând pentru ce răsări, deşertul adunând vântul de pe pământ nu înşiruit poetic într-o gamă scrisă de-o pană ce toamna, în ea, viața arzând parcă de moarte râzând, nisipul deşertului, gemând peste plânge din doruri răpuse în inimă, sufletul pustiu şi tăceri adunate şi azi peste ieri... acelaşi soare care topeşte gheața, să rămânând singurul care-o sprijină... el să o întărească şi noroiul belților şi mlaștina alinte dându-i gândirii un izvor fermecat de singurătăților... ca riduri ale scoarței pământului ce cuvinte, doar un bădăran ce se-mbogățeşte, să urmează în sens adevărul şi şiruri ale dreptăților, poarte ochelari de soare şi noaptea ca dovadă soarele, şi pe noi în adâncul luminilor noastre că ce are nu prețuieşte, la minte redus, privindu-ne, văzând cum ne creştem lumina incapabil să facă vreo diferență în tot ce-l primită din astre şi cum ne-ngrijim şi de petalele trudeşte neştiind că atâta timp cât ai soarele ce florii învățând cu-ncetul să-i respectăm spinii, străluceşte nu trebuie să-ți doreşti luna... oameni ca plante, oameni ca aer, oameni ca vânt, oameni ca o flacără pe săracul, săracu', ca un pământ alergând învârtindu-ne după ax întregul rădăcinii ce prin noi n-a murit, cu condamnat dând de mască fără mască, trăind ce avem de trăit atraşi de ispite alunecându-ne singuri propriul dracu, neavând deloc răsărit, tu cu fiecare rază apusă, mai aproape de înserare, ori că afară e toamnă, sau, e vară, sărbătoare doar zile cu soare, încât nu mai ştii în ce parte a zilei un om încetează să mai fie o piatră a gliei el lucrătoare întruna... devenind clar celorlalți, un soare, luminând calea altora pe versanți ca-ntr-o-mbrățişare soarele ca un sâmbure de spectaculară dând voie vieții să rămână frumoasă şi-n întâlnirea cu toamna, în lumină a cerului ce vrea întâmpinarea toamnei ieşind cu viața precum zăpada sub soarele ce o arde topind-o în oricare zi să fie senină... acelaşi cuptor ce rugineşte şi frunza, astfel din soarele inimii lui, să pună capăt întunecimii lumii din nopți şi în toamnă, când toamna, ne schimbă viața la toți... puțini ştiind transforma o pată galbenă de culoare în soare... cei mai mulți, pătând soarele cu privirea lor rea, sticlită-n vopsea, irişii lor, fără să ştie să fie o floare... un punct pe ,,i\", să fie uneori un mic soare ce îți dă putere să poți iar zâmbi după o îndelungă aşteptare, soarele de pe cer să ne pară doar umbra divinității ce ne-a ştiut pe toți construi, soarele, nearzându- ne ca nisipul deşertului, deşertul nelăsându-ne a trăi... noi, fiii soarelui... noi, fiii luminii... adevărul stând în puterea mirării, în răspunsul 38 dat întrebării, ca un soare care a găsit un alt soare în soare cu lumină din lumina lui Dumnezeu, şi eu a soarelui cum şi soarele este şi-al meu indiderent că e toamnă... a câta toamnă?! TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 încât acei unii-alții, aleşi în stat nu fiindc-ai Zoran Radosavljevic votat, să-nțeleagă că... soarele nu răsare ca să apună, ci să lumineze până apune tot ce-i Bosnia and Herzegovina creat... dăruindu-şi iubirea şi ție, om, prin vremi din vremi trecător... sărutându-ți primul Suzo stani zâmbet când te trezeşti dimineața din somn... şi ce-i, dacă e toamnă... soarele rămâne Jedva čekam jutra s njom da mi pusti Jedna acelaşi... în brațele toamnei continuând o mare reka u mom kraju u zoru, pa da se ušunja u iubire la fel luminoasă cuprinsă-n culori, posteljinu grleći me nežno s leđa i šapne... dincolo de nori, la fel de senină... în întâmpinarea toamnei dând voie vieții să fie Dobro jutro, Sunce... a Trebinje da se smeje frumoasă... astfel, tu, om... tu, copile al timpului... să vezi că şi vârstnicii sunt raze od sreče najzad smo skupa da više ne bude rupte din soare chiar dacă dintr-un soare divizat al amurgului, ce... îşi poartă trecutul în ispred škole naša prazna klupa.. Njene godine propria umbră, ei, gândind înțelepțeşte, că... ušuškale su svoje nesigurnosti mladosti u şi-un ciob de sticlă spartă, în soare, luceşte, ape din nežnost moje starosti i sada me uči svojim lacrimi, curgând ca o ploaie de toamnă la vale iskustvom dok je lagano ljubim u greške peste pomeții obrajilor... peste riduri ce le prošlosti.nadajući se adânceşte sculptându-le iubirea pe față, singura lepšoj budučnosti... ce-ți dă alinare, ea, ca un soare şi-n toamnă într-o Mislim da je sad baš to lume de umbre ce caută în ele culoare ca o laudă dată divinității care ne pravo vreme pravi čas.. face şi pe noi să rodim, un licăr de soare adunând laolaltă şi vrăbii şi oameni, şi corbii, Tražili smo se vekovima, şi-adună şi gândul în cumințenia vorbii ce ştie a liniştii, în toamnă intrând întreaga natură ali se nismo nalazili. Ona u mai devreme ori mai târziu cu inima ca frunza- ngălbenită şi arsă... într-o lume captivă-n ea pogrešnoj ulici, ja u însăși în întâlnirea cu toamna dându-i voie vieții să rămână frumoasă... viața arătându-se pogrešnom gradu. A uvek cum e ea... vie... fără să poarte pe chip mască... chiar dacă, pare că-şi urmează mersul după smo bili pravi, mili, i acelaşi stereotip infinit, aici... numai omul să-şi construiască hotare, în oricare-anotimp... nismo odustajali ovo je sad pravo vreme za nas.. Dani postaju sve tezi... a moj pogled sve tuzniji... iako je proleće bez nje su mi dani ružniji... širim ruke o njoj mogu da vam pričam ovoliko... Zna da je volim... ali nije svesna koliko... Nemoj suzo da mi kaneš... nemoj teći nikad više... ruka mi je več umorna... pa ne može da te briše... kvasile su nočas jastuk niz lice mi tiho tekle... nisu one radosnice... oći su me od njih pekle... Rekla je... ispiši me po toj svojoj boemskoj duši, ispričaj me Trebinju, neka me pamti zauvek..voli, voli me i ostani zauvek moj čovek..Evo stojim sam na Arslanagić mostu i pružam ruke i gledam u nebeski svod... 39 Bože ima osmeh koji miriše na okean, kosu kao divlju buru i pogled koji bi potopio bilo koji brod... Noću, jedna noć, dve tišine... udje mi u san koje miline... U noćima pored nje ne year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 trebaju mi jutra... šta me briga šta me čeka Anna Maria Sprzęczka-Stępień sutra... U snovima nikad mi je dosta... Ja da pričam o lepotama stvarnosti kraj nje, ona da Poland se topi u mom zagrljaju dok zajedno posmatramo Trebinje sa Arslanagic mosta... “Auntie Sophie” 40 Šapat vetra In this anecdote, there's not one iota of untruth. One day I visited my cousin Daria who Kad sunce iz noćne tmine iskoči....da obasja was just staying in her late grandma’s house dan.... dragi mesec okean preskoći... i napusti then. Old photographs prompted memories, moj san....U snu mi se sve lepo dešava... i san that’s how I found out about it. sve moje probleme rešava... Gleda me mesec kako mu zborim... gleda me pravo u oći i sluša My cousin's grandmother had a photo taken kako mu ništa ne govoirm... of herself, for her grave plaque, well over 20 years before she died (my dad's aunt, Tu ga pronalazim u zvuku izgrebanih ploća..u mirisu starih knjiga...u stihu pesme... “stryjenka”, as my family Pukotine u zidu..U našim used to call her and as we slepim ulicama... i say it all the time). And in mestima koja imena the end, she lived for 94 nemaju... u cvrkutu long years, I think… ptica....i svetlosti uličnih sijalica... A kako godine It was so strange for prolaze... naša ljubav će my cousin, a girl who had rasti... u njegovim očima just been stumbling into ne vidim poraze... u adulthood, that dear njegovim očima kroz Grandmother showed her godine ni bore mi neće a picture saying these teško pasti... words: “Look, this is a photograph for my Gledam te kao sliku i grave”. And many years divim ti se šutke... i guram went by, the auntie was still alive for quite a prste u predele skrivene..vadeći prelepe long time. But the end had to come one day, trenutke... Živote muko moja najlepša..opet su they asked for her on the other side... The ti snegovi bez mojih stopala..opet na tvom photo finally came in handy. But…”Where is putu nema mojih tragova... Ti si moje nešto što it?” – everybody kept asking. There was no end uvek osetim..nežno i jako u isti mah...ti si moj to the search. zrak... Duboko želim... iskreno idem... nežno ćutim te... da mi te ne ukradu... Hladno je One night, Daria woke up suddenly, and as osluškujem... she was sleeping next to other family members, everyone was surprised: “What Pokažite mu put... made you wake up so abruptly?” My dear cousin had a dream where someone was Vetar istim tonom šapuće...pokošenoj talking: “Search in this purse!\" Was the travi... mesećevoj slani... uveloj grani... missing photograph there? What do you Pokažite mu put da ga manje bol... A duše one think? And whose voice was that...? ćute..jer u tim čutnjama rečeno je sve... željno čekaju da budu zagrljene... Dreams don't lie, do they? TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 confabulation 36-46 remember that everything was brought out from him and much more is still inside of him, Destiny M O Chijioke only if that man can educate himself and allow Nigeria the future he sees and plan for himself to control the mind not allowing is present self REAL RESOURCES!!! which is already frustrated to control the mind, if your self now control the mind, you what are the real resources will keep rotating around the circumference of of man? your mistakes that only will not allow you to strife for greatness and you will not recover Is it the car or house or money in bank or everything lost, but when the future controls books written down or school degrees attain, the mind, yourself becomes isolated and or the beautiful clothes put on or the land speedily you will arrive and recover bought or million certificate won or global everything you lost. recognition gain or laptop and smartphone you have or the wonderful home you have or In all, due to situations hitting my country the wonderful friends you have around you or the and total brutality and business and company you own or millions of life massacre, flood disasters you touch with your good deeds or the pretty hitting every corners and woman you marry, or living in your dream life's poor rate climbing to his you plan for, or standing to fight for amnesty and climax, hope to go into total freedom to human massacre and brutality or higher institution executing of right counsel in the world. depreciating on daily Which one is the real resources of basic, daily meal become human? terrible. I won't just keep Is man life made with tangible resources or intangible resources? silent because I know the All this are questions needs to answer if the world know what we are world want to have complete peace and inner satisfaction. passing through and I Man was made without having any tangible don't want them to feel resources but was heavily loaded with intangible resources, that is to say anything or sympathy on us because it asset a man achieve or create came out from him, and that can never compare to what is left must happen for that dream nation will inside of that man, the car or house, all the physical resources came out from man that is emerge, to say, if a man lost his phone, or car, or job, or wife, or family or friends or laptop or house, or first, anyone who have opportunity to education opportunity, or bankrupt,let him work, start creating job that will accommodate people, don't occupy someone opportunity of work because you want to gain from two hands, don't also make that one job place a life place, release one let help ourselves, as we continual to push for better government,let not despise the gathering of one another, I repeat, if you are not a source of blessings you are a waste to the world. Let boundless of love which proceed 41 forever joy and happiness settle us on daily basics. year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 Lenuș Lungu discover the truth myself about the world around me. At the same time, I was very Romania fortunate to receive the lessons of universal empathy from my mother and my father gave Interview with the poet me steadfast resolve to seek truth and follow Bhagirath Choudhary earnestly the Truth Dharma. Bhagirath Choudhary is a man of value, a soul Later, I chose to study science as a means with an inner and outer activity. and an authentic resource to know the world around me truthfully with the help of The writer Bhagirath Choudhary is a believer of empirical evidence. I followed Yogic technique the brush, he writes with the warmth of the soul of Know Thyself and Scientific evidence and the brilliance of the word. The magic of words together, making it my two way channel to in flocks, vibrant in sounds. With the lucidity of a know existential reality as it is. vision in any accent is focused exclusively on the accuracy of absolute Howover, later through my Scientific precision. Style is a studies, I discovered that powerful dream with a the greatest cosmic poetic intonation, unity of seeker of the truth is none thought and vision. other than the \"Life Bhagirath Choudhary's Principle\" so who could poems express more, more tell me the truth better perfectly a state, graded than the Life Principle, I constructions. The poems wondered ? represent the beauty that transforms them into the art Because, the \"Life of the word. The psychology of the lyric is an obvious Principle\" has been one, this being an engine of the inspiration and existence of the poetic hero. It working really hard and is easy to see how the lyrics shake off the classic coat and adopt the contemporary model, the poet determinately adapts perfectly. Poems have a great value and a great appreciation from readers and literary investigating the critics. evolutionary truth for millions of years and Lenuș Lungu: What can you tell us about yourself and your literary activity? now, finally the evolution coming to the apex Bhagirath Choudhary: As a child I loved to of the evolutionary station of a human being observe my surroundings and discern the truth out of my observations based upon my who is indeed the ultimate embodiment of the truthful self realization without any \"Preconceived cognitive commitments\" all inclusive evolutionary truth and existential baggage, thanks God, my parents gave me very little or no mental conditioning, leaving me reality. free to make my own discernments and 42 My literary activity is focused on highlighting the \"Evolutionary Cosmic Humanism\" which calls upon a human being to expand his self consciousness of a territorial being into the cosmic consciousness of an universal being by observing mindful steadfast adherence and practice of the divine attributes of universal empathy, justice, equality, unconditional love and compassion. TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 Knowing that the evolutionary truth of understood more easily if we look at modern 43 millions of years is embodied in a human being politics which has become a profession for and the universe is expressing itself through a profit and profanity leading to the global human being. Through my literary creativity moral collapse and not a life mission like that endeavor, I try to convey to my readers this of Mahatma Gandhi, Martin Luther King and very truth wisdom which I gathered around Nelson Mandela. here on my earth pilgrimage of this birth. The Poetry in today's literature has lost the I invite and implore my readers, to observe missionary zeal of a loving Poet for a better themselves the human body and its physical world.The contemporary Poetry is the and mental resources, showing that the product of professionalism, desire of instant evolution has made a man as an apostle of self glory and aggrandizement. The Poetry has nonviolence because we come to earth, naked become more cerebral and mental gymnastics without any tools of offence or defence. Also a than rising from a loving heart enamored with human child comes to earth as a blank slate universal empathy, deep gratitude, humility, hence coming to practice absolute innocent trust in reverence, unconditional the Creation of God and love and compassion for his or her parents that one and all and a deep they will initiate and desire to see and seek a teach him the universally better world. benevolent knowledge and skills. Also, we Lenuș Lungu: What observe that only a man are you writing now and stands vertically straight what are your plans for at 90 degree to keep the future? aligned with the center of the universe, showing Bhagirath that man is a truth seeking organism. Choudhary: At the Moreover, the latest Neuroscientific research moment, I am writing has established beyond any doubt that more about the rampant altruistic thoughts strengthen our immune global moral collapse and current affairs system, proving that a man is also an altruistic which require our immediate attention. organism, because who knows us better than Humanity is engaged in endless justifications our own immune system?. for the persistent use of force and violence, animalistic attitudes of jealous competition, Lenuș Lungu: How do you see poetry in doubt and idealism of personal convenience today's literature? than a honest commitment to humanitarian values. Bhagirath Choudhary: For me, the Poetry is a mission and not a profession. Whenever, a Humanity is keeping the inferno of all missionary zeal is replaced by professional devouring fire born of insatiable greed and interests, it degenerates into a self centered gluttony, profit mongering, sadistic vanity, endeavor for self aggrandizement, self glory, narcissistic selfishness and irresponsible greed, profit and profanity. This can be consumerism which is leading us to the global scenario of collective self deception, distrust, self delusion and self suicidal tendencies year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 inviting the imminent destruction of Neuroscience, Artificial Intelligence, humankind and her only cosmic homestead, biotechnology, Nanotechnology, cognitive the planet Earth. intelligence, altruistic social psychological research, science of Metamaterials, Sensor My future plans are based upon the urgent technology, Mirror neuronal networking for need to highlight the anti evolutionary deep universal empathy, which help me to animalistic tendencies which are keeping keep aligned with the truth and existential global humanity locked in the state of animal reality with the help of scientific evidence and existence and if those are not corrected in writing for magazines, news papers Poetry, time, these could eventually lead to complete books. annihilation of humankind and earth. Lenuș Lungu: You have won numerous My mission of literary activism is based literary awards. How you feel? What can you tell us? upon the need to facilitate the alignment of the Bhagirath Choudhary: Winning awards is collective human consciousness with the indeed an unnecessary but pleasant distraction evolutionary mandate of truth wisdom which from the path of humility, universal empathy, deep made the man in an gratitude, respect and reverence for all which altruistic, empathetic can slow down the progress of the mental truth loving wisdom evolutionary process. organism equipped with It is well advised in the Science of Yoga, that the the Neocortical human awards and recognitions usually strengthen the brain for mindful and just egoistic tendencies and temptations to consider oneself better than others which discernment and ends in slowing down of the learning sharpness by deep listening and mental discrimination to rise focusing because ego doesn't want to know that someone is better and wise than himself. above the animalistic Ego loves to hold the candle of knowledge attributes and attain the outside to boast and show to the world but that ends up into wasting most precious time universally benevolent of human existence upon earth. While the humble, deeply grateful and egoless wise, intellect and intelligence usually keep the candle of wisdom within to light up the interiors of his being rather than for universal welfare and outside egoistic drama. well-being. Lenuș Lungu: How do you divide between Lenuș Lungu: What can you tell us about your activities? 44 Bhagirath Choudhary: My day begins at 3:50 AM, most of my morning hours are invested in Yoga, meditation and spiritual writing downloading my mind, heart and soul in the digital database which I use later when writing my poetry and prose as a ready reference. Later in the day, along with my social responsibility to perform the social service and community work, I employ my time and energy for reading the frontier Scientific research papers in various fields like TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 poetry and humanitarian activities? all the sentient beings upon earth, universal empathy, unconditional love and compassion, Bhagirath Choudhary: Through long time responsible consumption and responsible constant focused mental attention and earth citizenship. In other words, Poetry helps practice, I have created universally benevolent me to grow and thrive seeking a better world habits of thoughts, words and deeds and this for one and all. automated subconscious habit force helps me to flow through my day without any Lenuș Lungu: What inspired you to write resistance, keeping engaged in writing poetry poetry? and performing my duties focused on family, social and humanitarian activities. Bhagirath Choudhary: For me, Poetry is a mission and not a profession. The art of Poetry Knowing that the greatest cosmic blessing can compose an epic and the story about is the time we have upon earth in human body universe in few words most effectively but the major portion of our precious day time whereas prose or other formats of human is invested in earning enough which can literary expression require a colossal amount sustain our chosen life style leaving very little or of words to tell its no time for our anxiety narrative. Poetry helps free personal evolutioary me to say much more process of mental with less words and also evolution. To attain this keeping my expression long cherished \"flow\" of concise and simple. . life and living, I worked with focused dedication Also, Poetry to create an automation of a permanent income flow communicates directly from the financial assets and resources, which with the deep emotional helped me to transcend the survival mode of existence into sovereign mode of existence, ecosystem of human leaving plenty of anxiety free day time for my chosen productive activities.. heart than the cerebral Lenuș Lungu: You are a great poet of mental exercise of \"me literature. Your poems being real jewels. Why a poet? and mine\". It opens the Bhagirath Choudhary: Poetry helps me to heart chakra of the readers with the help of the dive deep in my mind, heart and soul to seek the existential truth for my personal evolution poetic expressions and experiences to be and become a responsible earth citizen. Also, poetry facilitates the empowerment of highlighting the universal empathy, humility, my emotional ecosystem of humanitarian values, deep gratitude, humility, reverence deep gratitude and reverence. and respect for the right of happy existence of Poetry begins with deep emotional 45 ecosystem of universal empathy which empowers the view and vision of the poet to feel the pain and suffering as deeply within his own heart and mind as his fellow human being is feeling. A poet without the deep emotional ecosystem of universal empathy can only write \"dead letters\" which never communicate with the heart of the reader but to write \"living letters\", the poet must incorporate within his emotional ecosystem with deep gratitude, year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 reverence, humility empowered by universal point of singularity of negative news feed by empathy, seeking universal well being and the global media which has created a global welfare for one and all. ecosystem of negativity keeping the humanity under the perpetual anxiety, uncertainty and Lenuș Lungu: Who is your biggest critic? fear which gets expressed in the collective anger and apathy between nations of earth, Bhagirath Choudhary: Since, I don't incubating and escalating the conditions for believe in the modern doctrine of worldly territorial, cultural, religious and racial competition and animalistic drama of the disputes ending in wars and rampant global survival of the fittest, which is the major cause violence. of human suffering upon earth, instead I believe in the human cooperation in all the We, as poets and writers active on social spheres of existential activities like personal, social, economic, national and global. media, have a big responsibility of arresting Yes, I do practice competition but only to this global emotional ecosystem of rampant compete with myself, negativity with the help of which helps me for \"Positive Literature\" attaining self highlighting the improvement and universally benevolent progressive self thoughts, words and transformation. actions beyond the This pursuit of self boundaries of color, class, competition within helps me to be my own biggest caste, creed, race, region, critic. Thus, the self criticism helps me to keep religion and nations by aligned with my life mission of a responsible writing the \"living letters\" earth citizen. focused upon universal justice, human equality including the gender equality, universal empathy, tolerance, global Lenuș Lungu: In conclusion, a few words human unity, solidarity, brotherhood, for the readers of Taifas literary magazine? International understanding, unconditional Bhagirath Choudhary: Knowing that love and compassion. words are the seeds which germinate into the 46 neural network patterns creating an In other words, we, the poets and writers emotional ecosystem for facilitating the must work hard diligently and determinately Neurolinguistic programming of the human to encourage, empower and enlighten the mind, popularly known as NLP. Thus, acquired masses by creating a global wave of Positive NLP then, results in the altered mental states Literature which can facilitate the building of expressing into different corresponding a better world for us and our future human behavior whether personal, social and generations. national behavior of the humanity. Love and light Knowing that humanity has reached the TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no. no. 5, November, 2020 Tanu Vermani Kapoor Rabija Hamidović Zvornik United Arab Emirates Love Bosnia and Herzegovina Amiably crooning... Ostavljam ti crni biser na stolu ... since infinity mellifluous beats of heart, S tobom, su mi dani kao jesenje kiše, perched on hoću malo sunca - ne želim te više; feathers of thoughts.. Koračaj ka svojoj sreći - ne traži me. these promises like fireflies.. Mi smo, ispisan roman sa nesretnim krajem; illumining myriads of dreams... and unnumbered.. Idi, ne okreći se ! aspirations!! Na drugom kraju ulice, čeka te nova sreća, Words doused in fervor embellishing the sudbina hoće da živim sama; beauty of promises... Ostavljam ti, crni biser na stolu, pokloni flit unhitched!! drugoj ženi, možda se njoj posreći - meni je Floating in oblivion.. stray... yet not drifting... bio baksuz; lingering just for Nisam mrtva školjka, da skupljam dragulje, a modicum of verve to be surged into ja sam žena - volim sunce; vacuous bubbles of kaleidoscopic hues; Ako me, nekada poželiš, otvori album slika, these vows are strings na prvoj stranici piše: Volim te zauvjek - tvoja entwining your soul to mine...!! Make such a promise... ako ti kažem: ne volim te - lažem sebe; to me... Ako ti kažem, da sam sretna - lažem tebe; whispering.... Ako, ostanem sa tobom, živjeću u školjci, the name of the wind... humming the song neću znati, kako izgledaju dugine boje; of a brook; woe my mind... Ne traži me - više! 47 as a soulmate... Za tebe sam, mrvica pijeska u oknu pustinje, but for my heart.. zaboravi plave kose, zaboravi oči - boje ... be a shade badema, nikada više nećeš ljubiti moje usne; of my shadow. Put povratka, ne postoji k'meni, I’ll invoke Moon... vjetar me oduvao u okno Sahare, gdje vječito for testimony... grije sunce, ja ne volim jesenje kiše; stars willingly take the witness stand... give me then... a promise... so... ... my hand adorns your... band!! year I, no. 5, 2020, November ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.5, November, 2020 The magazine appears in Romania yaer I, no. 5, 2020, November editorial office ISSN 2458-0198 ISSN-L 2458-0198 Founding President Lenuș Lungu Director: Lenuș Lungu, Ioan Muntean Founded in Constanţa, Deputy Director: Paul Rotaru June 2020 Technical Editor Ioan Muntean Covers Ioan Muntean Revista de scrieri şi opinii literare Editor-in-Chief: Ion Cuzuioc Taifas Literar poate fi citită online pe Deputy Editor: Stefano Capasso Editorial Secretary: Anna Maria Sprzęczka site-urile Cronopedia (lenusa.ning.com) Editors: Vasile Vulpaşu, Anna Maria Sprzęczka, Pietro Napoli, or: Taifas Literay Magazine Myriam Ghezaïl Ben Brahim, Zoran Radosavljevic, Suzana Sojtari Iwan Dartha, Auwal Ahmed Ibrahim, Destiny M O Chijioke, Nikola Email: Orbach Özgenç [email protected] Responsibility for the content of texts published in the journal Orders for the purchase of the magazine can be made on the Taifas Literary Magazine belongs directly to the authors who sign Cronopedia website and on the them, in the name of freedom of expression. email address above. Reproduction - in whole or in part - of the journal and its electronic distribution are authorized for the private use of the reader and for non-commercial purposes. Authors in summary: 2 AUTHORS: MUHAMMAD ISHAQ ABBASI 2, SCOTT THOMAS OUTLAR 2, EDITORIAL: ANDRZEJ JULIUSZ SARWA & PAWEŁ CZERWIŃSKI 3, POETRY: SAJID HUSSAIN 6, IWAN DARTHA 6, BOZENA HELENA MAZUR-NOWAK 7, GABRIELA MIMI BOROIANU 8, MARIJA NAJTHEFER POPOV 9, KAMRUL ISLAM 10, HEYDAYET ULLAH HEYDAYET KHAN 10, AUWAL AHMED IBRAHIM 11, RABIJA HAMIDOVIĆ ZVORNIK 11, KAMRUL ISLAM 12, MAID ČORBIĆ 13, MASUD UZZAMAN 13, DUŠAN PEJAKOVIĆ 14, MUHAMMAD ISHAQ ABBASI 15, PANKHURI SINHA 16, ANNA CANIĆ 17, SANTOSH KUMAR POKHAREL – 18, YANUSH DOYNIAK 19, WIESŁAW SAKOWSKI 19, SANTOSH KUMAR BISWA 20, JIGME JAMTSHO 20, ADAM ŻEMOJTEL 21, DIEGO HERNÁN RAQUITA 21, GIOVANBATTISTA FETTA 22, ANNA SARACCHI 22, SAMEER GOEL 22, EWA JUDA 23, STEFANO CAPASSO 23, TANU VERMANI KAPOOR 24, FABIAN HISTORIAS DE SENTIMIENTOS VERDADEROS 25, ADAM ŻEMOJTEL 25, PROSE: ANDRZEJ SARWA 26, ŠAHDO BOŠNJAK, 28, SILVIA GIURGIU 33, ESSAY: LIDIA STOIA 35, ZORAN RADOSAVLJEVIC 39, ANNA MARIA SPRZĘCZKA-STĘPIEŃ 40, CONFABULATION: DESTINY M O CHIJIOKE 41, LENUȘ LUNGU 42, 2 AUTHORS: TANU VERMANI KAPOOR 47, RABIJA HAMIDOVIĆ ZVORNIK 47 48 TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198