Gabriela Mimi Boroianu - Nostalgiile cuvintelor

GABRIELA MIMI BOROIANUNOSTALGIILE CUVINTELOR ~ poezii ~ editura StudIs ~ Iaşi 2018~

Gabriela Mimi Bororianu Redactor: Lenuş Lungu Coperta: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Corectură: Gabriela Mimi Boroianu Tehnoredactare: Ioan Muntean Grafică, ilustrare: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Ediţie apărută şi îngrijită sub coordonarea administraţiei reţelei sociale Cronopedia (lenusa.ning.com) Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorului. DDeessccrriieerreeaa CCIIPP aa BBiibblliiootteecciiii NNaaţţiioonnaallee aa RRoommâânniieeii BOROIANU, GABRIELA MIMI Nostalgiile cuvintelor/Gabriela Mimi Boroianu. - Iaşi : StudIS, 2018 ISBN 978-606-48-0029-9 821.135.1Tipărit la Editura StudIs – Iaşi Tel. 0232.217.754 Mobil: 0745.263.620 ~2~

Nostalgiile cuvintelor GABRIELA MIMI BOROIANU editura StudIs ~ Iaşi 2018~~3~

Gabriela Mimi Bororianu ~4~

Nostalgiile cuvintelor „Nostalgiile cuvintelor” sau poemele unei răvășitoare dispariții Poeta și prozatoarea severineană Gabriela Mimi Boroianu își confirmă o dată în plus, sensibila, viguroasa evoluție ascendentă din ultimii ani și își marchează această etapă fastă, prodigioasă, a activității sale de creație, prin noul său volum de versuri „Nostalgiile cuvintelor”. Poetă a iubirii, prin excelență, sentiment abordat cu predilecție în infinite ipostaze ale neîmplinirii și suferinței, autoarea își radicalizează și acutizează în noul volum registrul emoțional până la pragul de sus al unui sfâșietor lamento rostit cu autenticitate a trăirilor, forță expresivă: „numai dorul tău/roade și roade/ca un vierme/în sufletul meu/închis în el ca într-un cocon” sau: „mergi înaintea mea/ca într-un vis de noapte lungă/și frigul ne coboară peste inimi/ca o șoaptă sinistră/îți aud zurgălăii pașilor/cum se lovesc de nămolul înghețat al drumului/uneori mai aproape/uneori mai departe/numai moartea stă/la o aruncătură de băț//și te strig cu disperare/dar numele tău e înghițit de ecou/și nici mâinile~5~

Gabriela Mimi Bororianu mele nu te mai găsesc/apucă doar nimicul care te înghite”... În bună măsură, discursul se plasează sub semnul lui Eros și Thanatos, al iubirii și morții, ființa dragă este evocată, precum în bocetele, „dalbul pribeag” (superbă, frisonantă metaforă a mortului iubit!), prin notații sugestive, ce reconstituie tulburător, cu accente de autentic lirism, momentul greu, răvășitor, al ireversibilei, „marii treceri”: „te-ai mohorât ca vremea/așa hotărât ți-ai strâns zilele/și-ai luat-o pe un drum/cu un singur sens/iar toamna își adunase fustele foșnitoare/și își târâia tristețea în urma ta//te-am strigat.../m-am rugat să nu pleci/dar ți-ai continuat drumul nepăsător/cu ochii lipsiți de lumină”... În actuala etapă de evoluție a scrisului său, Gabriela Mimi Boroianu cultivă realizări notabile, poezia de notație și admosferă care-i facilitează reconstituirea/evocarea, cu reală autentică vibrație emoțională, lirică, un anume moment existențial cu semnificații aparte, din biografia sa sentimentală, admosferă de un subliniat dramatism în care s-a consumat acesta și mai ales, starea de spirit a eroului liric: „fântâna din curte secase/ca iubirea din suflete/chiar și ciutura era crăpată/iar apa se scurgea așa/ca viața printre degete/umbrele oricum nu beau apă rece/ele înghit doar amintiri...//și-atâta liniște/și-atâta încremenire/se înstăpânise în ogradă/că numai umbrele își mai lăsau mângâierile/să cadă asupra ei/și nu venea nimeni să le gonească/și nici un dor nu suspina pe ~6~

Nostalgiile cuvintelor potecă/numai cucul cânta în părul de la drum”... sau căte un interior personalizat sugestiv de trăiri de o profundă, persuasivă vibrație lirică: „dimineața/aerul e amar/miroase a disperare/mi-arde plămânii/și pereții mă strâng/mă privesc ochi răi/din tablouri înegrite de hum/mă strigă hainele împrăștiate pe covor/scrumierele rânjesc către mine/cu dinții lor de chiștoace”... În citatele la care am apelat, se poate observa pregnanța și expresiva concretețe a notelor/elementelor imagistice ale notației regizate cu rafinament stilistic și încorporate mozaical în imaginea de ansamblu a interiorului evocat, cu o sensibilă știință a sugestiei lirice, în ale cărei taine autoarea volumului se dovedește din ce în ce mai inițiată. Poeta Gabriela Mimi Boroianu bate tot mai energic, cu justificare, în poarta deplinei sale consacrări artistice. critic literar Victor Rusu~7~

Gabriela Mimi Bororianu ~8~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (1) 09.03.2017a mai trecut o ziaşa cum trec zilelecu nostalgii cu renunţăriiar euun grăunte de nisipîn clepsidra vieţiicad aşaîn acceptareiar şi iaraşteptând cu fiecare cădereîntâlnirea cu ultimul zbor...până mă frâng şi rămân agăţatăca un mărîn copacul cunoaşteriipe care nici o Eva nu-l culegenici un Adam nu-l acceptăinvizibil chiarneinteresantşi gândurile mele sunt în siguranţă~9~

Gabriela Mimi Bororianu numai dorul tău roade şi roade ca un vierme în sufletul meu închis în el ca într-un cocon... şi pietrele Cetăţii tac şi tace şi vântul ce-ţi purta vorbele numai Dunărea îşi leagănă ofurile în doinirea valurilor şi zilele trec sau poate eu trec prin ele sau poate doar aştept să-mi vină rândul să-mi crească aripi în piept desferecând o poartă dincolo de care tu mă vei aştepta ca un anotimp al împlinirilor ~ 10 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (2) 10.03.2017aş vrea să uit cine suntsă uit că doareacea parte din minece se încălzeasub umbra degetelor taleşi mă ascund în cărţişi rătăcesc printre rândurifurând identitatea personajelorfemeia cu o mie de vieţice-i dreptmă mai încurc uneoriîn fustele de epocăori simt fiorii morţiicând aud tăişurile spadelorîncrucişându-sedar mă mut pe pagina cealaltăsau intru în cuprinsul altei cărţica inelele sub scoarţa unui copac~ 11 ~

Gabriela Mimi Bororianu şi ştiu că undeva între două coperţi voi găsi căldura unei îmbrătişări şi mă voi înveli în moliciunea unei şoapte de iubire atât cât să mă mint că n-am murit şi eu... ~ 12 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (3) 10.03.2017şi mor, şi înviişi mor, şi înviişi mor, şi înviide-atâtea oricât va fi nevoiepână timpul tăuse va aşeza în mineşi clipele mele vor trăi în tineca o bătaie de inimăşi zilele melese vor înmulţi cu zilele talepână vom devenicei mai bogaţi de pe pământşi nici măcar moarteanu va putea să ne despartă~ 13 ~

Gabriela Mimi Bororianu Nostalgiile cuvintelor (4) 14.03.2017m-am rezemat de noapte ...îţi purta slovele prinse la tâmplăiar pletele ei înzorzonate cu stelemă înlănţuiau în moliciunea lora şoapteloraş fi vrut să ai nişte degete lungicât un meridiansă mă străbaţi cu ele peste sufletşi până dincolo de minesă mă aduci înapoi în starea aceeade beatituduneîn care rămâneam agăţatădupă ce buzele taleîşi scriau poemulpe interiorul pielii mele.m-am rezemat de noapteca de tineşi te taccum tace lavasub coaja pamântuluiaşteptând dezlegarea ~ 14 ~

Nostalgiile cuvintelorNostalgiile cuvintelor (5) 15.03.2017 mă întreb când a făcut Dumnezeu Moartea Viaţa pare doar un popas în lunga călătorie în care-i suntem însoţitori... sau poate Moartea a fost mai întâi iar viaţa e doar un capriciu al Creatorului ca o evadare din monotonie... ca o vizită la Grădina zoologică în care noi suntem cei din spatele gratiilor şi ne primim zilele în raţii sau ca la o piesă de teatru în care Moartea e regizorul ce poate modifica oricând scenariu după starea-i de spirit.~ 15 ~

Gabriela Mimi Bororianu Nostalgiile cuvintelor (6) 15.03.2017 un aer rece vine aşa dinspre cuvinte iar tu eşti mai posac ca o zi de toamna ceva mai aproape ca moartea şi mai departe ca viaţa... şi mă dezbrac de mângâierile tale ca de o haină prea largă şi mă încalţ cu papucii pe care mi i-ai dat şi pornesc prin viaţa asta ca un fum ce-a părăsit focul şi mi-e rece din ce în ce mai rece cu cât ajung la cuprinsul acestei carţi pe care nu ştiu cine a numit-o atât de absurd „noi”… ~ 16 ~

Nostalgiile cuvintelorNostalgiile cuvintelor (7) 15.03.2017 tăiam răcoarea nopţii cu umbletul meu neostoit şi ochii goi de tine... îmi aminteam un vag parfum ce mă chema să te caut în umbrele ce se-nsoţiseră cu mine şi bâjbâiam cu mâinile întinse spre locul unde fusese cândva gara aşteptărilor mele ştii... şinele erau calde încă trenul vieţii trecuse deja mi-am rezemat oboseala pe-o bancă schioapă ce ofta din toate încheieturile probabil era reumatică de la atâtea lacrimi câte adunase în lemnul ei bătrân am întrebat-o de tine~ 17 ~

Gabriela Mimi Bororianu iar ea mi-a zis de impegatul acela bătrân cu barba lui albă cum schimbase macazul şi te trecuse fluierând a pagubă pe linia acea moartă începuseră să cadă stele şi dintr-odată cerul mi se părea că atârna prea greu pe umerii mei de unde se desprinseseră aripile undeva la marginea oraşului o buhă anunţa ca a venit timpul şi vieţile noastre au tăiat noaptea ca două linii paralele.... la capătul curcubeului ne aşteptă sigurătatea ~ 18 ~

Nostalgiile cuvintelorNostalgiile cuvintelor (8)mergi înaintea mea 17.03.2017ca-ntr-un vis de noapte lungăşi frigul ne coboară peste inimica o şoaptă sinistrăîţi aud zurgălăii paşilorcum se lovescde nămolul îngheţat al drumuluiuneori mai aproapeuneori mai departenumai moartea stăla o aruncătură de băţşi te strig cu disperaredar numele tău e înghiţit de ecouşi nici mâinile mele nu te mai găsescapucă doar nimicul care te înghite... se mai aud doar zurgalaii paşilor tăi acompaniaţi de râsul straniu al morţii când mai aproape când mai departe ca într-un coşmar din care nu mă pot trezi~ 19 ~

Gabriela Mimi Bororianu Nostalgiile cuvintelor (9) 18.03.2017s-au trezit stihiile nopţiişi mă cautăşi mă răscolesccu degetele lor recişi-mi mută ficatulîn spatele friciiiar inima o leagăcu lanţurile disperăriiprizonieră a singurătăţiişi nu-i nici o steacare să-ţi poarte numeledoar întunericulfrate cu nimiculce înghite în el tot ce am fost vreodatăşi nu-mi dau seamaunde începe ierişi unde se sfârşeşte mâineşi nici ce să fac cu ziua de azidin care destinul te-a scosca pe-o măsea stricatămie lăsându-mi durerea ~ 20 ~

Nostalgiile cuvintelorsă mă lupt cu eaşi o simt mâncând din mineca un cariuîntr-un lemn dulceşi tot ce rămânee doar noapteacu stihiile eice mă cautăşi mă răscolesccu degetele lor reci...~ 21 ~

Gabriela Mimi Bororianu Nostalgiile cuvintelor (10) 19.03.2017la masa astalocul tău stă golşi se hlizeşte la minecu dinţi rânjiţica o sperietoare în lanul de porumbde parcă ar vreasă mă scoată afară din mineşi ţipcu glasul lebedelorce-şi cheamă linişteadar liniştea mease-ascunde în lacrimile pietrelorîn râsul sinistru al funzelor moarteşi nici măcar paharul asta plincu sângele ultimei speranţenu reuşeşte să-mi încălzească sufletuldin care destinulte-a amputat fără să-mi ceară voiela masa astanici visele nu mai vor să şadă ~ 22 ~

Nostalgiile cuvintelor iar cafeaua e mai neagră ca noaptea mai puţin amară ca viaţa şi mai rece ca aerul ce s-a înscăunat în lipsa ta la masa asta numai eu aştept ce va să vină...~ 23 ~

Gabriela Mimi Bororianu Nostalgiile cuvintelor (11) 20.03.2017 cuvintele tale sunt parte dintr-un descântec pe care îl şopteşti la cumpăna nopţii cu buzele lipite de gâtul meu ca sângele să le poarte vibraţiile până în miezul fiinţei mele şi mă înfuri şi mă înseninezi şi mă înlăcrimezi după voia ta până devin stare şi te citesc cu dependenţa vremii de magia solomonarului ~ 24 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (12) 21.03.2017 pe marginea mea de oraş trona o ceaţa murdară ca nişte umbre trecători se desprindeau din ea doar pentru a se pierde din nou în braţele ei ca într-un joc de-a viaţa azi suntem mâine nu şi urmele lor se afundau în asfaltul sfărâmicios ca într-o iluzie vopseaua de pe garduri îşi pierduse interesul şi lăsase lemnul dezgolit cu intenţia clară de a-l îngenunchea zidurile posomorâte nu mai auziseră de mult un râs zglobiu şi sufereau în tăcere de aceeaşi deziluzie obositoare a pierderii de sine...~ 25 ~

Gabriela Mimi Bororianu şi pâinea era mai amară şi nici prea multă nu era şi avea gust de lacrimi mai ales când venea seara iar frigul taia sufletele până la sânge în partea mea de oraş începe drumul spre Golgota… numai pe partea ta de oraş telefoanele sunau de veşti bune iar magazinele îşi scuturau afişele precum caişii în primăvară şi mirosea a speranţă şi parcă şi soarele poposea mai des în ferestrele voastre cu ochelari lor fumurii pantofii voştri nu cunoşteau cum e să-şi piardă urmele în neant şi nici foamea şi nici plânsul nu umblau dezbracate pe stradă în partea ta de oraş treceau maşini gătite de gală numai Dumnezeu nu trecea niciodată pe-acolo... ~ 26 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (13) 22.03.2017 te-ai mohorât ca vremea aşa hotărât ţi-ai strâns zilele şi-ai luat-o pe un drum cu un singur sens iar toamna îşi adunase fustele foşnitoare şi-şi târâia tristeţile în urma ta. te-am strigat... m-am rugat să nu pleci dar ţi-ai continuat drumul nepăsător cu ochii lipsiţi de lumină lasând în urmă durerea să se aştearnă ca albul zăpezii şi te-am plâns şi te-am doinit în fiecare bătaie de vânt până sufletul mi-a amorţit în gerul disperării… doar ochii mei goi au rămas privind drumul aşteptând să te vadă venind...~ 27 ~

Gabriela Mimi Bororianu Nostalgiile cuvintelor (14) 23.03.2017 fântâna din curte secase ca iubirea din suflete chiar şi ciutura era crăpata iar apa se scurgea aşa ca viaţa printre degete umbrele oricum nu beau apă rece ele înghit doar amintiri uneori le auzi şoptind pe la colţul casei pun ţara la cale zilele trec ca şi călătorii pe drum unii mai veseli alţii mai trişti nepăsători portiţa îngenunghease de bătrâneţe un paianjen se străduia de zor să-şi ţeasă plasa poate-poate o prinde o zi bună... cele rele oricum îşi fac loc şi unde nu sunt dorite ~ 28 ~

Nostalgiile cuvintelorîn tindă măsuţa cu trei picioareodihnea rezematăcu un umărde peretele caseişi ofta după castronul cu lapte caldşi boţul acela auriu de mamaligăşi-i atâta linişteşi-atâta încremenirese înstăpânise în ogradăcă numai umbreleîşi mai lăsau mângâierilesă cadă asupra eişi nu venea nimeni să le goneascăşi nici un dor nu suspina pe potecănumai cucul cânta în părul de la drum...şi unde să fii plecatîşi zidiseră viaţa între pereţii caseiamintire cu amintire...~ 29 ~

Gabriela Mimi Bororianu Nostalgiile cuvintelor (15) 24.03.2017 rămânsesem cu privirea pierdută în zare cu mâinile căzute cu toată disperarea lumii pe umeri şi zilele treceau peste mine şi toamna şi iarna cu ploile lor cu frigul şi ninsorile lor şi nu venea nimic din ce aşteptam eu să vină şi se lăsase aşa o linişte peste sufletul meu de-au tăcut toate gândurile şi de atâta tăcere şi durerile s-au săturat şi-au luat în braţe toate lacrimile şi s-au strecurat în umbra nopţii pe urmele iernii până n-a mai rămas nimic în urmă decât liniştea ~ 30 ~

Nostalgiile cuvintelor amintirile au început să încolţească una câte una vestind o primăvară a sufletului am început să-ţi aud glasul în fiecare mugur înflorit ca o mărturie spre neuitare atunci am ştiut că deşi paşii tăi nu-şi vor mai lăsa urmele niciodată pe drumul acesta vei fi mereu îngerul ce mă v-a însoţi...~ 31 ~

Gabriela Mimi Bororianu Nostalgiile cuvintelor (16) 24.03.2017mi-am tapetat pereţi caseicu hârtii cocoloşiteîncercări nereuşite de a-mi scrie visurilecu cerneală simpaticăzgârâieturi în caietul inimiimă ustură palmeleşi totuşi o iau de la capătzi după ziuneori adormca o dezicere de mineca o negare a necesităţice mă ardeferestrele mele nu sunt termopanzgomotul oraşuluimă apucă de umărşi mă trezeşte din somnrealitatea dă brusc peste mineşi constat că nici plapumanu e suficient de maresă mă ascund de viaţăatunci îmi strâng inima în pumnpână rămân fără aer ~ 32 ~

Nostalgiile cuvintelorşi o iau de la capătdacă mâinedacă mâineva trece florăreasaam să-i cumpăr două speranţe~ 33 ~

Gabriela Mimi Bororianu Nostalgia cuvintelor (17) 29.03.2017 am coborât treptele către gară şi eram singura care cobora... Îmi căutam liniştea Dumnezeu ştie unde plecase auzeam inima şoptindu-mi în ureche de toate promisiunile pe care i le făcusem îmi reproşa chiar speranţele pe care chipului tot eu i le spulberasem credeam că suntem prietene afurisită linişte oare unde era? peronul era plin de oameni şi fiecare dintre ei îşi purta viaţa ca pe un bagaj de călătorie unii duceau mai mult alţii abia aveau cât pentru un bilet numai dus ~ 34 ~

Nostalgiile cuvintelormirosea a primăvarăşi a păcură încinsăo voce stridentă urla în megafona mai plecat unula mai venit altuliar lumea îşi continua rotirea eiimperturbabilaş fi vrut să te sundar nici o bătaie de ceasnu-mi dădea certitudineacă liniştea meae cu tinepoate nici nu aveai semnaliar eu sigurnu aveam curaj să încercam bătut peronulde la stânga la dreaptaşi de la dreapta la stângaca un exerciţiu de slăbit disperărifără rezultatla capătul trepteloro bancă dormita din picioareaici timpul părea plecat în concediunumai liniştea mea nu era nicăieri~ 35 ~

Gabriela Mimi Bororianu Nostalgiile cuvintelor (18) 31.03.2017nu-i filă să ţinăascunsă-n cuvântiubirea ce-aruncăscântei pe pământs-ascundă plăcereace ardeşi cereîn palme răsfăţulşi gustul de mierenu-i cântecîn versu-i să poată purtadorinţa ce-n sufletîşi află cişmeaşi-l seacă de linişti,de paceşi-n focl-azvârlecu-armăsarii din sânge cu tot!nu-i cer să cuprindăazurul ce-l poartăsub genele lungiblestem de la soartă ~ 36 ~

Nostalgiile cuvintelorochii tăi marice-mi promit raiul totîntr-o simplă mărgicărevărs de norocşi nu e o vorbăduiosul să-ncapăce-i parte din tineatât cât e apă!şi cine sunt eusă-ţi pot rezistasă nu te iubesccât voi exista!~ 37 ~

Gabriela Mimi Bororianu Nostalgiile cuvintelor (19) 01.04.2017dimineaţăaerul e amarmiroase a disperaremi-arde plămâniişi pereţii mă strângmă privesc ochii răidin tablourile înegrite de fummă strigă hainele împrăştiate pe covorscrumierele rânjesc către minecu dinţii lor de chiştoacedin toate colţurile camereichitara insolentăstă rezemată de dulapmi-ar face reproşuridacă ar putea vorbipână şi patul mă urăştemă înţeapă cu arcurile în coastenu poţi împerechea arbori cu fluturişi nici zborul cu ploaia! ~ 38 ~

Nostalgiile cuvintelormiroase a cafea proaspatăpleacă vecinii la muncăar trebui să plec şi eutrecătorii nu pot rămânemereu într-un loc...~ 39 ~

Gabriela Mimi Bororianu Nostalgiile cuvintelor (20) 01.04.2017de la mine până la tinedrumul e mai scurtca de la tine la mineam numarat paşiio datăde două orispre tine întotdeaunasunt mai uşoriuneori îmi cresc aripi în spateşi zboraşa ca fluturii de-mi trec prin stomacştiai că aerul e mai rozîn drum spre tine?chiar şi florile sunt mai parfumatenumai de la tine la minese aduna toate maşinilela intersecţia clipelorşi miroase a cauciuc încinsa frâne blocatepână şi aripile păsărilor sunt mai grele ~ 40 ~

Nostalgiile cuvintelorşi le atârnă pe pământca nişte zile anosteşi deşi ştiu sigur că este asfaltatba chiar şi bordurilei se schimbă periodicpaşii mei par că duc pe tălpitot nămolul acestei lumiîntotdeauna drumul acesta e mai greupoate din cauza inimicare rămâne mereu în urmă...~ 41 ~

Gabriela Mimi Bororianu Nostalgiile cuvintelor(21) 04.04.2017mă împotmolisem în spaimeşi drumul către liniştea meadispăruse de pe harta sufletuluiînotam în nisipurile mişcătoareale coşmaruluişi nu exista nimicde care să mă agaţşi mă luptam cu iluziilecare vroiau să-mi cotropescă minteaşi nu-mi mai simţeam trupuldoar un frigce-mi desena fiecare osce se mişca sub pielea meaca o pânză de sacumbrele mă înconjuraudin toate părţileşi le simţeam degetele iscoditoarerupând bucăţidin ce mai rămânsesedin bucuria mea ~ 42 ~

Nostalgiile cuvintelorşi le înghiţeaucu lăcomia unui sinistratce nu mai văzuse de luni de zileo hrană decentămă lăsam pradă deznadejdiialunecând completîn mocirla renunţăriide undevade dincolo de viso voce îmi vorbeadespre soaredespre floridespre păsărichiar şi despre linişteace locuieşte într-un surâsşi m-am agăţat de eaca de ultima speranţănu sunt niciodată singurănici măcar când nu sunt cu minetu eşti mereu acoloveghindu-mi rătăcirile~ 43 ~

Gabriela Mimi Bororianu Nostalgiile cuvintelor (22) 07.04.2016erai aşa curiossă guşti din mărca dintr-o bucată de viaţăcă nu mai contadacă mâinete vor strânge cămăşilesau dacă şosetelese vor împerechea la prima căutare...amuşinam şi te simţeam cumdeveneai agitatîmi licăreau luceferii pe trupcoborâţi în bobul de sudoareiar mâinile tale munceaufără oprire în carnea mease auzeau tramvaielecroncănind pe şinecineva întreba cât e ceasulnu conta ~ 44 ~

Nostalgiile cuvintelorîn trupul meu se oprise minutaruliar mărul era mai roşu ca oricândvrei să-ţi ghicesc viitorulîntrebau ochii meitu îmi dadeai numele tăuca pe o monedă de schimb~ 45 ~

Gabriela Mimi Bororianu Nostalgiile cuvintelor (23) 07.04.2015 am mai luat o gură din pământul tău cel de pe şoldul drept am arat cu dinţii în carnea ta hotar să ştii că îmi aparţi şi n-am lăsat în urmă nici o literă din tine necitită erai ca o spovedanie a îngerilor atât de perfectă că-mi era teamă să mă gândesc dacă sunt demn să îţi ating glezna îmi spuse cineva odată că unele glesne trebuie sărutate şi-am văzut în ulcica ochilor tăi bucăţele de stele muiate în sângele nopţii şi-acum cred că tu eşti responsabilă pentru suspinul poveştilor în zorii de zi ~ 46 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (24) 08.04.2017 vino te voi învăţa cum se culege fericirea bob cu bob te voi lăsa să-mi ari cu mâinile goale pământul trupului doar ca să vezi dimineaţa cum răsar zâmbete am să te învăţ să le numeri pe degetele firelor de iarbă ce sărută nesupunerea şi mă voi razvrăti împotriva orişicui îţi spune că nu există iubire vino numai vino şi te voi învăţa să iubeşti cum iubeşte pasărea zborul cum iubesc florile lumina cum iubeşte apa nemărginirea~ 47 ~

Gabriela Mimi Bororianu şi te voi lăsa să-mi dai acea parte din tine care te nelinişteste şi te voi învăţa linistea şi până şi morţii mei vor accepta să-mi schimbi numele după cum se trezeşte dimineaţa sau după cum cade lumina pe litera trupului meu vino tu neiubitul şi te voi învăţa să mă citeşti cu buzele ca un orb în alfabetul braile ~ 48 ~