metamorfoze4iarna-v5

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Ți-e dor? Spune-mi... suflete, ți-e dor? privește mai am puțin și mor sunt în mijlocul unei furtuni un foc înlăuntru-mi mocnește, arde și doare spune-mi auzi-vei vreodata glasul pustiu al sufletului ce țipă încet cât îi e dor privește cum arzi notă cu notă, cântecul dulce-al iubirii îmi lipsește puterea îmi lipsește curajul de-a opri ceasornicul ce-mi măsoară destrămarea.. privește sunt ca un înger negru plin de flăcări un înger tenebru secundă de secundă te îndepărtezi pleci 149

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”refuzi să mă mai vezideschid o poartăvăd o regină a nopții... moartă,mă simt atât de singurăuitată sub un foșnet de frunză,închisă într-o vibrație a unei clipemă uit în jur necunoscutoare când am învățat să zbor?joste zărescochii-mi sunt plini de tineascultăceasornicul a statam închis poartaam plecat. Simfonia nopţiiStau asunsă-n umbrăşi ţes norii de satinîn curgătoarea lunăîmbrac haina nopţiiîmbrăţişând sunetulîn simfonii şoptitepe buze-mi înfloresc 150

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) sufletu-mi compune muzica iubirii numai eu pot auzi melodia vântului printre picături de cioburi de cristal gânduri-mi curg torent peste trupul presărat cu praf de stele mâinile-mi caută atingerea tainică a sărutărilor brodate în miez de noapte în jurul inimii înfiorate. 151

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre” Șoaptele nopţiiSculptează-mi viselecu șoaptele inimiiîmpodobește-mi sufletulcu atingerea tarătăcesc în noapteaînstelatăgânduri izvoresctrosnind speranțastrâng cenușădin lacrimi secatecurg pe foaieîn cuvinte pierdutede amintiripictatecu fum dincernealămă pierd înreci nocturneceasuriascult durereaultimului val. 152

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) 153

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre” Gabriela Mimi BoroianuMotto: „Fericiți cei care visează, cei care au idei frumoase, cei tandri. Fericiți cei care rămân copiii sufletului. Fericiți cei pe care teama nu îi face să renunțe la iubire.” Albert Einstein 154

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Rătăciri Mai bate vântul vorbele-ntr-o dungă, Mai spală ploaia oful din ferestre, Din urmă-alearg-o iarnă să ne-ajungă Cu toate furiile din poveste. Ne leagă neputințele de garduri Deși la drum nici porți n-au mai rămas; Ne freamătă sub măștile de farduri Aceleași întrebări fără popas... Și plâng în noi, cu roșu, trandafirii Iubirile ce și-au pierdut parfumul, În viața asta, noi, rămânem mirii Ce rătăcesc prin vis să-şi afle drumul... 155

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre” CâmpiaÎnfuriat peste ogoare vântulAleargă brazdele înfiorândCu iarna-n urma lui venind, pământulL-au luat în stăpânire jubilând.Se strâng copacii, se-mbrățișează,Pârâului lacrima i-a-nghețat,În goliciunea lui codrul oftează,Câmpia-i pregătită de iernat!Tresaltă sub atingerea zăpeziiȘi-şi cuibărește-n sân semințele,Adună-n pumn sclipirile amieziiSă încolțească-n bob speranțele.Cu pătura de nea se învelește,Tăcută-n sânul ei ascunde viața,Cu gerul toată noapte se sfădeşteZâmbind apoi când vine dimineața.Adună-n palme-a zorilor lumină,Cu fulgi de nea se spală, alb, pe fațăÎn ciuda iernii știe c-o să vinăPrimăvara, ce-verdele-i răsfață! 156

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Vin sărbătorile, iubire... Se lasă noaptea-n parcul cu lumini. Aleile-ncărcate cu regrete mă-ntreabă unde mi-am lăsat visele. Pe-o bancă doi îndrăgostiți sfidează frigul iar râsul lor rostogolește atâta iubire în zăpada amintirilor mele. Ninge... ninge cu tine, la mine în suflet iubire, iar frigul deznădejdii îmi pătrunde în oase. Te caut disperat în orice sclipire a stelelor, umbra ta mă cheamă pe aleile nopții și rătăcesc în visele ce le brodam împreună. Se-aud colindătorii... Glasul lor răstoarnă peste mine singurătatea strivindu-mă sub greutatea neputinței. Vin sărbătorile, iubire... Sub bradul împodobit cu nostalgii cadoul meu e nefericirea și mă întreb de ce m-ai blestemat cu lipsa ta lăsându-mă într-o lume 157

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”pe care n-o mai înțeleg?Ascult tăcerea nopțiivorbindu-mi despre tineîn fâlfâiri de aripi arginti.Coboară îngerii pe pământ...Vin sărbătorile iubire!Numai tu, nu vii... Rondelul uităriiNinge, ninge, a-nghețat uitarea!Îngerii și-au amintit de noi.Peste valea plină cu nevoiDomnu-şi cerne binecuvantarea.Vântu-aleargă umbre-n ochii goi,Ne-a cuprins în brațe înserarea…Ninge, ninge, a-nghețat uitarea!Îngerii și-au amintit de noi.Aripi albe scutură ninsoarea,Peste suflete-amorțite-n sloi,Ca speranțele să crească-apoiÎngerii și-au început cântarea!Ninge, ninge, a-nghețat uitarea. 158

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Legământ Peste munți, și văi, și timp, Peste calm, peste furtună Întind brațele-anotimp, Să te-adun din nopți cu lună! Să tai depărtarea-n două, Fir de iarbă, fir de dor, Să m-aşez boabă de rouă Într-o șoaptă de izvor! S-adun pic cu pic dorința, Visuri să renasc din fum, Pe un vis să-mi pun credința Într-o noapte de Crăciun! Bradu-așteaptă-mpodobit Să treci marea de uitare Și-n cuvânt meșteșugit Să-mi dai vers cu-nfiorare, Dezlegați de neputință Să unim sub jurământ O iubire, să ia ființă Din doi unul pe pământ! 159

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”Arde vâscu-n toc de ușă,Sufletele-ncet suspină,Phoenix naște din cenușăNopțile cu lună plină!Și-ntr-o lume de povesteStrămutate cu un descânt,Două suflete celesteFac iubirii legământ! Anotimpul cu iubireDansează iarna cu pantofi de nea,Peste câmpii, și dealuri, și păduri,Și-n bunătatea ei de fată rea,Strivește ura cu-albii săi conduri!Mai cerne peste noi steluțe argintiiCe sunt brodate-n fir de fericire,Să umple-un gol în suflete pustii...E iarna anotimpul cu iubire!Sub pătura de vorbe încolțește,Sămânța vieții-n spice de cuvânt;S-alunge umbrele din noi, vestește:Iubirea se întoarce pe pământ!Iar viscolul cu păru-ncărunțit,Prin glasuri de copii ne dă de știrePrivind la Steaua care-a răsărit,Că iarna ninge peste noi iubire! 160

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Zăpezile altui timp Atâta alb, atâta frig iarna asta îmi amintește de tine... De plecările tale în alt timp... Te căutam ținând cuvintele în mână, ca pe gura aceea de aer care te face să simți că trăiești, ca pe acel ceva care-ți lipsește și nu-l știi pierdut undeva între prima lumină și următoarele... Te aveam cândva când eram stare și ne împleteam și ne completam și ciudat nu aveam nevoie de cuvinte. Apoi au venit anotimpurile peste noi... Și cum au venit așa au trecut și-am început să strângem cuvintele să umplem golul lăsat de separare... 161

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”Și le zideam în sufletca pe niște ziduri de apărareîn spatele cărora cultivam acea lipsăca pe cel mai de preț lucrumințindu-ne că suntem bine.Și ne simțeam apropierea(fără să ne recunoaștem)în liniște perfectă a lui „acasă”...Ai trecut ca o vară pe lângă mineși te-am respirat cu nesațul unui înecatși mi-am întregit liniștea cu tinecunoscând bucuria regăsiriidar te-ai dus mai departeca un zbor paralelîntr-un alt timp...Am rămas în urmăadunând zăpezile în mineînfrățindu-mă cu iarna...Fă pașii mai micisă te pot ajungeca la următoarea luminăsă răsărim împreună! 162

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Iarna din cuvânt Ce iarnă stranie cade-n cuvânt... De-un timp, ninge cu versuri peste noi. Se-aud povești în vaietul de vânt E primăvară-n lumea de apoi! Un frig se lasă-n filele de carte, Tăcerile cuvintele-au învins. De-un timp încoace îngerii au parte De glasul poeziei din cuprins. Ce-și plânge coala tristă neputința... Că încă-o pană-n zori a amorțit; Își poartă poezia neființa Spre cerul blând, azi, de poeți spuzit! Și nu-i nici un descântec să desfacă Tăcerea din poveștile nescrise, Ideea de cuvinte se dezbracă Iar Muzele, de Moarte, sunt învinse... 163

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre” Aripi de zăpadăPărea de-un timp că ora greu mai trece,Că noaptea e mai neagră, și prea multeSă stea la sfat cu tine, să te-asculte,Umbre veneau... cu respirarea rece.Și-n spate tot mai mari și tot mai grelePrecum zăpada aripi îți creșteau,Și pașii obosiți se-mpământeauMult prea sătui de atâtea vorbe rele.Și prietenii se-mpuținau, încetIar moara vieții măcinând tristeți,Punea pe gânduri tainici epoleți,Și te-ancora-ntr-o stare de ascet...Te-ai răzvrătit, cu tot cuprinsul tăuȘi-ai revărsat iubirile... Ce fluturi!!Plutind peste-ntrebări să poți să scuturiCuvânt furat din glas de Dumnezeu!Și te-ai întors precum o respirareÎn suflul sfânt ce-a pus în om luminaIertând nemărginirii toată vina,De-ați fi făcut destin dintr-o mirare... 164

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) Cerșind Mă taie peste suflet o tăcere Cu lanțuri ora m-a legat și simt Cum sângeră cuvântul ce te cere Cu unghile înfipte într-un netimp... Pe cer stafia unui dor alungă Iubirile ce-au ars cândva în noi Nefericirea a-nceput să plângă În ochii ce-au rămas de tine goi... Și urlu, fără glas, privind la Lună Cu sufletul în pumn, bucăți, făcut De dincolo de cer îngerii sună Colindele unui Crăciun pierdut... Și ning singurătățile în noapte, Din amintiri răzbate-un of cărunt. Cerșesc eternului câteva șoapte În moliciunea lor să mă scufund.... 165

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre” RăsfoiriMă rătăcesc în cartea cu poveștiAbecedarul șoaptelor trecuteSilabisesc în gând că mă iubești...Cuvintele-s din file azi căzute.Și-atâta nesfârșire-i adunatăÎn albul sărăcit de vocea ta,Că viața însăși pare o eratăLa o iubire ce-o trăiam cândva.Și ninge... ca în iarna lui Coșbuc.Iar viscolul parcă îngână moartea,Din răsfoiri de gânduri te aducSă-mi colorezi, cu tine-n versuri, cartea... 166

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) 167

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre” CuprinsNOTE DE LECTOR 5ROMAN T. FLORIN 11 DECEMBRIE 12 CADENŢE HIBERNALE 14 NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR 16 ANOTIMP MURIBUND 18 VIS DE IARNĂ 19 FULG DE NEA 20 INTERIOR II 21 COLINDĂ 22 LA CUMPĂNĂ DE ANOTIMPURI 23 IARNĂ FĂRĂ ALB 24 168

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) GABRIEL TODICĂ 25 VACA 26 JUSTIŢIE OARBĂ 28 DIN DRAGOSTE... 29 VIRTUAL RELIGIOS 32 POLITICOSUL 33 ECO-LOGICĂ! 36 SOLENOID 39 VEDENII 40 NICOLETA MIJA 41 ÎN DECEMBRIE 43 NOIEMBRIE 45 NU ESTE IARNĂ, VARA DOARME… 46 SUNTEM COPIII IERNII 47 IARNĂ DE BASM 48 ZĂPADA IUBIRII 50 COLIND DE IUBIRE 51 IARNĂ CAPRICIOASĂ 52 BUCURIA CRĂCIUNULUI 53 FULGUL 54 DUMINICĂ DE IARNĂ BURGHEZĂ 55 NINGE CU IUBIRE 56 MELANCOLIILE IERNII 58 IERNILE DE ODINIOARĂ 59 UN CEAI AROMAT 60 BUCURIA IERNII 62 ATUNCI CÂND NINGE… 63 AŞ VREA SĂ FIU MOŞ CRĂCIUN 65 PATINA 66 169

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”CLAUDIA BOTA 67 FLUTURII ALBI 68 PÂNĂ CÂND? 69 RĂSUNĂ LIN COLINDUL 70 PRIN ALBUL IUBIRII MĂ ZIDEȘTI 71 AM RĂMAS 72 MAGICĂ NOAPTE COBOARĂ AZI PESTE NOI 73 O ZI DE DECEMBRIE 74 ATÂTA NINSOARE 75 SETEA DE TINE, DOAMNE 76 FÂLFÂIND ARIPILE 77 TRUPUL INIMII MELE 78 AM RĂMAS 79 MI-AȘ FI DORIT MAI MULT DE LA OAMENI... 80 DOR NESECAT 82ION VANGHELE 83 CAD ZĂPEZILE... 84 HIBERNALĂ 85 EA VINE... 86 IUBITO... 87 NE NINGE... 88 POATE-NTR-O ZI... 89 IUBITA MEA... 91 MAI ZACE FRUNZA... 92 PRIN ALBE POIENE... 93 ŞI PÂNGE... 94MARIA GIURGIU 97 VULPE 98 TĂCUTE SIMFONII 108 SCARĂ SPRE INIMA LUI 109 FANTOMA VECHILOR COLINDE 111 NU MUTILAŢI POEZIA! 112 170

Vorbe de vis – volumul IV (iarna) ANGELA BURTEA 115 BRADUL DE CRĂCIUN 116 MAGIA IERNII – RAIUL COPILĂRIEI 121 OMUL DE ZĂPADĂ 125 IOAN MUNTEAN 129 SĂRUT DE DECEMBRIE 130 SĂRUT DE IANUARIE 131 SĂRUT DE FEBRUARIE 131 EGO SUM 132 INFINIT, COLOANE INFINITE 133 RA 134 NINSOARE (ÎN FACERE) 135 NINGE (ÎN CURS DE EXECUŢIE) 136 EU, TE 138 AR PUTEA FI DRAGOSTE 139 LENUŞ LUNGU 141 ECOUL SURD 142 NOAPTEA TĂCERII 143 ARD CONSTELAŢIILE CU ARIPI NOI 145 ŢI-E DOR? 149 SIMFONIA NOPŢII 150 ȘOAPTELE NOPŢII 152 GABRIELA MIMI BOROIANU 154 RĂTĂCIRI 155 CÂMPIA 156 VIN SĂRBĂTORILE, IUBIRE... 157 RONDELUL UITĂRII 158 LEGĂMÂNT 159 ANOTIMPUL CU IUBIRE 160 ZĂPEZILE ALTUI TIMP 161 IARNA DIN CUVÂNT 163 ARIPI DE ZĂPADĂ 164 CERȘIND 165 RĂSFOIRI 166 CUPRINS 168 171

ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre” 172

http://lenusa.ning.com/group/bibliotecacronopediaDandu Briel – Cum descoperi o crimă călătoareFlorin T. Roman – Omnia vincit amor!Cristian Ţîrlea, Nicu Doftoreanu - Mordicus tangoRadu Liviu Dan - Poemele iubiriiConstantin Stana – Mărturii spre neuitareVlad Sărăţilă – Eu şedea pe piatră (nanoroman)Şoaptele verii - „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”Constantin Mîndruţă – Calendarul sufletului meu - IarnaDandu Briel – Tu eşti Tati al meu, nu-i aşa?Tatiana Dabija - Dincolo de lumina timpuluiDandu Briel – Roman de antrenamentColecţia „Vieţile sfinţilor” – Sfântul Apostol Toma (6 octombrie)Revista „Taifas literar” nr. 15, ian-feb-mar 2017Revista „Cronos” nr. 34, ian-feb-mar 2017 În curs de apariţie la Biblioteca Cronopedia:Gabriela Mimi Boroianu – Efemeride (poezii)Colecţiile Bibliotecii Cronopedia: Vieţile sfinţilor Călătorii virtuale Tradiţii Originea numelorGastro&Literatura Gânduri altfel Revista „Cronos – peniţa de aur” Mirific Revista „Taifas literar” Povestiri cu tâlc Folclor internisticContact editura Biblioteca Cronopedia:mail: [email protected],[email protected], [email protected]: 0771647750, 0770406865