Revista Cronos nr. 4 (39), aprilie 2018

ŞTEFAN OCTAVIAN IOSIF 1 Ştefan Octavian Iosif APRIL 1 April NICOLAE VASILE 3 APRILIE. LUMINEAZĂ-TE, RENAȘTE ȘI ZBOARĂ! 3 Streşinile se dezgheaţă, Picură mărgăritare... NOAPTEA DE FLORII 4 Ce de lume! Ce de viaţă! OVIDIU DINICĂ 5 Şi ce larma-asurzitoare! AL CINCILEA ANOTIMP – ANOTIMPUL CU TRIFOI 5 NICOLAE VASILE 6 A întinerit natura; OMUL DUS DE DORINŢE 6 Negustorii zdrenţuroşi DAN LUPESCU 9 Ţipă cât îi ţine gura: VASILE PRESCURE, 9 Hai la ghiocei frumoşi! UCENICUL SFÂNTULUI DE LA PRISLOP: ARSENIE BOCA 9 TEODOR DUME 15 În mansardă locuieşte TATĂ, E 4 APRILIE 15 Un artist. Băiat sărac, PÂRLEA GHEORGHE 16 De un ceas se chinuieşte RONDEL, DE FLORII 16 Ca să vâre aţă-n ac. HRISTOS A ÎNVIAT 16 VĂ AM MEREU ACASĂ 16 Şi cârpindu-i, biet, cum ştie NICOLETA MIJA 17 Pantalonii vechi de dril, Fluieră de bucurie... ȘOPTESC... 17 Bine ai venit, april! PRINTRE VALURI 17 AURELIA ALBATROS 18 TRECUTELE ZVÂCNIRI 18 SĂ POT ZBURA CU GÂNDUL 18 ANIŞOARA IORDACHE 19 COD ROȘU 19 LUNGU LENUŞ 20 INTERVIU CU POETA VALENTINA BECART 20 SILVIA GIURGIU 25 CONDAMNARE(PART.23) 25 MARIA GIURGIU 27 UN TEZAUR CONDAMNAT SĂ FIE ÎNGROPAT ÎN UITARE 27 NIŢU CONSTANTIN 31 CĂLĂTORII GEODEZICE, UNGARIA, HUNII (01) 31 ANNA BLUR (BLUROFFIVES) 36 SECRETUL PLANETELOR GEMENE (12) 36 PARTEA XII – TAINE 36 AUREL CONŢU 42 PAGINI DE JURNAL (VI) 42 PAUL ROTARU 45 AȘ FI... 45 ROMAN T. FLORIN 47EMOŢIA ŞI MESAJUL POEZIEI ÎN RAPORT CU STILISTICA ŞI PROZODIA (2) 47 NICOLAE VASILE 57 CLUBUL 57 PUIU RĂDUCAN 61 YAHA CĂLARE PE DĂDĂ 61 RODICA BOGDAN 64 1 APRILIE – PĂCĂLELI DE-A LUNGUL TIMPULUI (COLAJ) 64 ÎNTÂI APRIL 64

2 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

editorial 3-4 Universul şi cu Domnul, au găsit calea cu omul, Nicolae VasileAprilie. Luminează-te, renaște și şi în sprijin ca să-i vină,zboară! au revărsat spre el lumină! Venită după lunile iubirii și femeii, aprilie, dacă au Lumina, simbol de armonievreun fundament aceste zile, debutează cu păsările și între Univers şi Dumnezeu,păcălelile, ambele sărbătorindu-se chiar în prima zi a i-a dat un sprijin pe veşnicie,acestei lunii. Ce or avea în comun acestea, poate doar omului şi celor din jurul său.ideea că ambele zboară!... O putem defini și lunazborului!... Omul, supus voinţei divine, Astrologic, această lună se află sub semnulBerbecului și al Taurului, două zodii mult mai decisedecăt cele anterioare, mult mai preocupate de atingereaunor ținte. Denumirea latină, Aprilis, vine de la cuvântullatinesc aperio, aperire - a deschide, deoarece acum sedeschid mugurii tuturor plantelor. Înainte de anul 700î.Hr., luna aprilie era a doua lună a anului în calendarulroman și avea doar 29 de zile. După ce Iuliu Cezar aintrodus calendarul iulian, în anul 45 î.Hr., luna apriliemai obținea o zi în plus, urmând să aibă 30 de zile șidevenea a patra lună a anului. În România, luna aprilie, în limbajul popular nu-nţelegea lumina de unde vine,popular, care este de multe ori mult mai sugestiv, se nu cunoştea structura ei profundă,numește florar, datorită înfloririlor care se petrec în ce știm acum, că e materie și undă.această perioadă. Cerul, vrând să-l mântuiască, Un simbol combinat, al florilor care acoperă tot lumina sfântă să i-o dăruiască,pământul, pe de o parte, dar și o premoniție a patimilor periodic, i se arată şi renaşte,Domnului, pe de altă parte, îl reprezintă Sărbătoarea aşa apărut-a ideea de... Paşte.Floriilor, sau Floriile, care se sărbatoresc în duminicadinaintea marii sărbători a reînvierii, care este Paștele, (Descoperirea lui Dumnezeu, dinsimbolul cel mai profund al creștinismului, care are loc volumul Universul Ciclic, Nicolaeîn luna aprilie. Acesta este momentul mântuirii omuluiîn urma sacrificiului lui Iisus Hristos: VASILE) 3ANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

femeile, sau ele cu noi, în Florile care se pun peste tot în această zi, pot fi martie, vine aprilie cu interpretate atât ca flori de bucurie, prin prisma luminarea, reînvierea și renașterii naturii, dar și de înmormântare, prin prisma a începutul unui nou zbor. ceea ce urma să vină: Aprilie este o lună cântată de poeți. Rainer Maria RILKE, Noaptea de Florii Alexandru MACEDONSKI, Ștefan Octavian IOSIF, Constanța BUZEA, Alecu DONICI etc. au scris despre În Noaptea de Florii, fără a mă aștepta, această lună, dar și pe Ion Luca m-a sunat Dumnezeu, ca să-mi spună ceva: CARAGIALE l-a inspirat, în Ia-ți inima și creierul, veniți la Mine, împreună, teatru. zi ce vrei, dar Mie să nu îmi spui vreo minciună! În „Noaptea de aprilie”, Alexandru MACEDONSKI spunea: A! de n-ai uita nimica din momentele trecute, Dacă noaptea de aprile ți-a rămas în suvenir, Vino, vom sorbi din cupa fericirilor pierdute. Poți aduna multe, bune și rele, în inima ta, Zilele vor curge line după-al poți s-o ții ferecată sau s-o dai altcuiva, nopților delir! dar fericit nu vei fi, nici nu mai încerca, Iar, Alecu DONICI, în „Zi să-ți clădești fericirea pe nenorocirea cuiva! întâi aprili”, continua: Vezi ce faci, viața cum vrei s-o petreci, să nu ocupi, prematur, locul tău cel de veci! Nu știu, zău, pe ce temeiuri Zi întâi a lui Aprili S-au menit din obiceiuri (Grădina Domnului, Nicolae VASILE) A fi zi de amăgiri. Așa cum se zice în popor că „nu lipsește martie din Să lăsăm florile să Post”, putem parafraza, cu o eroare acceptabilă, că „nu înflorească, să lăsăm păsările să lipsește Paștele din aprilie”. După ce ne-am înfierbântat zboare, să-i dorim omului să prea tare cu iubirea, în februarie, și ne-am păcalit cu reînvie, toate, în aprilie!4 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

eveniment literar 5-6 recitarea actorului Cristian Alexandrescu. Poetul Nicolae Ovidiu Dinică Nistor ne-a mărturisit că poeta nu are niciun secret pentru el,Al cincilea anotimp – Anotimpul cu fiind unul dintre mulții lectoritrifoi care-i apreciază sincer versurile. Într-un proaspăt debut de primăvară (02.04.2018),poezia Marianei Moga a poposit la Râmnicu Vâlcea, oraș Diana Zlatan Ciugureanumedieval în straie noi. La Biblioteca Județeană „Antim a adus cu sufletul său luminaIvireanu”, poeta, recent laureată a Ligii Scriitorilor din spațiului moldovenesc în anulRomânia, a lansat, în organizarea Societății Culturale Centenarului Marii Uniri, iar„Anton Pann”, volumul de poezii Anotimpul cu trifoi, Alin Cucurezan, poet în „Umbraapărut la Editura Inspirescu, în anul 2017. Tăcerii”, nume ce-l poartă volumul său, a descris Evenimentul a adus în sala bibliotecii iubitori depoezie din țară dar și din Republica Moldova. DinCurtea de Argeș a participat Marian Ghiță, directorulbibliotecii din localitate, din Drobeta Turnu-Severin,poeta Gabriela Mimi Boroianu, iar din RepublicaMoldova, Diana Zlatan Ciugureanu, președinteleUniunii Scriitorilor Europeni de Limbă Română. Manifestarea a fost moderată de poetul NicuCismaru care s-a aflat la ultima sa participare în calitatede președinte al Societății Culturale „Anton Pann”.Poeta Gabriela Costescu, președinte al AsociațieiLiterare „Creneluri Sighișorene”, a deschis prezentarea,descriind în culori calde bucuria prieteniei cu poeta. Profesoara Antonia Badea, cu o fină introspecție a atitudinea fermă a autoarei înversurilor, ne-a introdus în universul poetic al autoarei, lumina cuvintelor.aducând la rampă tema timpului, surprinzând astfelelementul cheie al cărții. Analiza obiectivă a poeziilor a Întâlnirea s-a finalizat cufost făcută de prof. dr. Mihaela Rădulescu care a reliefatdiversitatea tematică, abordată curajos de autoare, așteptatul moment almergând de la Divinitate până la efemeritatea timpului. socializării unde s-au schimbat În volumul de față cuvintele într-o transhumanțăasumată parcurg orizonturi de trăiri sublime. „Cuvintele cărți, nu numai de vizită, dar șiau trecut în lumea zborului” ne spune poeta, „timpul s-ascurs dinspre răsărit către apus” menționează tot ea. Al cu sesiunea de autografe pecincilea anotimp, identificat de autoare ca anotimpul cutrifoi, sintagmă care dă și numele volumului, este care Mariana Moga le-adimensiunea în care intrăm într-o cuvenită procesiune acuvintelor. acordat, moment surprins și în fotografii. Auditoriul a fost răsfățat prin rularea unor scurte 5filme realizate cu versurile autoarei, precum și deANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

eseu 6-14 Modele triunghiulare, de poziţionare a omului în raport Nicolae VASILE cu ceea ce îl înconjoară fizic şi psihic, mai există, unul religios,Omul dus de dorinţe “În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, care sună mai eseu (din Reinventarea omului) degrabă ca trei instanţe succesive în faţa bietului om, Ca om de tehnică, inventator, dascăl am fost tentat sau altul, filozofic, caresă cred că omul nu are limite în inventivitatea lui, de defineşte condiţiile de echilibrucâte ori a mai depaşit câte o barieră. Dar există o latură a ale omului, “Împăcarea cucreativităţii pe care omul nici măcar nu şi-a imaginat-o Mine, cu Lumea şi cuşi anume auto-reproducerea creaţiilor sale. Omul a creat Dumnezeu.atomobile, avioane, roboţi, dar nu a reuşit, nici n-aîncercat, nici măcar nu şi-a imaginat reproducerea Acestea presupun omulacestora dintr-un fel de sămânţă. Samovarul nu s-a fatalmente pasiv, fără o direcţienăscut, n-a crescut şi n-a devenit locomotivă. Dumnezeu a sa de acţiune. În modelul propus, între Bine, Rău şi Dumnezeu, ca repere, omul intervine ca factor activ, prin dorinţele şi năzuinţele sale, care îl motivează în evoluţia sa. Fiecare om evoluează pe parcursul vieţii sale într-un triunghi format din Bine şi Rău, două laturi pământeşti, finite, şi o a treia latură divină, care nu poate fi evaluată, este totul sau nimic, zero sau infinit, dar carea creat omul, animalele, plantele şi acestea se reproduc, poate fi adesea înlocuită cu cevacresc, trăiesc şi mor. La fiecare trecere de la o fază la mai puţin divin, măsurabil,alta, aceste creaţii au dorinţa de a fi mai bine în faza finit, pământean.urmatoare şi se adaptează la condiţiile mereuschimbătoare. Chiar şi la moarte omul speră să-i fie mai Acest triunghi imaginarbine după. Dorinţele ne diferenţiază pe noi, creaţii alelui Dumnezeu, de creaţiile noastre, invenţiile noastre, evoluează, formând un “tuneloricât de complicate ar fi acestea. Tot dorinţele, însă, ne al timpului“ specific fiecăreişi îndepartează de Dumnezeu. Religiile de tot felul au persoane, căpătând o formă cuîncercat să propovăduiască omul fără dorinţe lumeşti. secţiune constantă sauAcestea au creat Raiul, sau altceva similar, ca răsplată a variabilă, după cât de stabileacceptării lipsurilor din timpul vieţii. A fost un eşec. S-a sunt cele trei laturi, fiind dreptcreat un om ineficient. Socialismul a încercat la fel să sau curbat, continuu saupromoveze omul fără dorinţe inventând“omul unic într- strangulat, dacă vreuna din laturi poate fi zero sau infinit,un“comunism biruitor. A fost alt eşec. S-a creat un răsucit, atunci când laturile facsistem ineficient bazat pe oameni fără iniţiativă. permutări între ele.Capitalismul de cumetrie a exacerbat dorinţele. Să6 deducem că s-a terminat cu ineficienţa? Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

Binele din acest model este prietenul din tine sau aceea “sunt eu, aceasta este 7din afara ta. Prietenul, dacă există, are o mai mare logica acestei categorii. Ce credstabilitate, aparent nu trebuie întreţinut, poţi fi deschis eu nu este sfânt; că nu cred înfaţă de el, el se poate supăra, dar nu dispare. sfinţi, nu este nici bine, nici rău, pentru că acestea se confundă, Răul este duşmanul din tine sau din afara ta. dar poate fi şi bine, şi rău, înDuşmanul, de asemenea, este stabil, este un concurent, funcţie de conjunctură.nu poţi fi deschis faţă de el, este de regulă supărat doarşi pentru că exişti, dacă un motiv mai concret nu are. Un exemplu sugestiv îl constituie o bună parte dintre Prietenul şi duşmanul se pot schimba între ei, dacă politicieni, dacă îi judecăm prininteresele reciproce evoluează, dar rămân entităţi finite prisma logicii bivalente.şi continue. Paradoxal, faţă de În acest model, Dumnezeu poate fi chiar El sau principiile morale, aceştia suntprin înlocuitori. Înlocuitorii pot fi aleşi de cel în cauzăsau pot fi autointitulaţi, proveniţi din poziţii sau oamenii cei mai de succes. Dacăpreocupări aferente zonei infinitului. Dacă Dumnezeu a îi vom judeca prin prismacreat omul, înlocuitorii vin tot din aria creaţiei, de genul logicilor polivalente, vom vedeaiubire (creează speranţă), părinţi (creează copii, nepoţi), că lucrurile stau altfel.copii, nepoţi (creează viitor), artişti (creează opere deartă), savanţi (creează cunoştinţe), inventatori (creează O a treia categorie olucruri noi) etc. reprezintă omul complex. Omul complex este reprezentat de Pot fi şi entităţi negative gen ură, inventatori de triunghiul complet, finit, Bine-lucruri negative etc. Rău-Înlocuitor de Dumnezeu. Este cazul când ne alegem “un Pot fi înlocuitori şi anumite seturi de reguli, coduri înlocuitor temporar al luide conduită etc. Dumnezeu, pe cineva în care să credem, ceva ce să dorim foarte Acest model triunghiular al existenţei explică tare, ceva către care să năzuim.sugestiv câteva situaţii limită. Omul simplu, cel“cu frica lui Dumnezeu, nu arede regulă pornirea spre înlocuitori, latura divină dinmodelul triunghiular, credinţa, este pentru el infinită.Pentru un moment dat, secţiunea tunelului devine, înacest caz, un triunghi cu o latură infinită, ceea ceînseamnă două semidrepte în prelungire, unite totuşi înpunctul de zero comun. Binele şi Răul sunt în acest cazbine delimitate între ele. Pentru o perioadă mai lungă detimp, porţiunea aceasta din tunel se extinde peorizontală şi devine un plan. Este cazul logicii bivalente,logica clasică (logica terţiului exclus), despre care s-acrezut mult timp că este unica. Ateul, cel “fără Dumnezeu“ şi fără înlocuitori ailui Dumnezeu, este reprezentat de două segmente dedreaptă suprapuse (Binele şi Răul se confundă),provenite dintr-un triunghi cu o latură egală cu zero.Aceştia nu fac deosebirea între Bine şi Rău. În acest caz,tunelul se strangulează, de asemenea, similar cazuluiprecedent, dar devine o bandă de lăţime finită. Estecazul logicii monovalente. Nu există decât o valoare şiANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

Este cazul logicii trivalente, pe care Ştefan Lupaşcu Formează 999 şi primeşte (mare epistemolog român, care a trăit în Franţa) a explicaţia. Prima convorbire, denumit-o logica terţiului inclus, iar Grigore Moisil “local call, a doua convorbire (mare matematician român) a generalizat-o la logicile “long distance call. polivalente, care au stat la baza actualelor moderne logici fuzzy. Nu tot ce vorbeşte vesel şi mult reprezintă binele. Unde este Dracul în acest model? În cazurile limită, modelul Pornind de la un banc referitor la reclama unei triunghiular Bine, Rău, firme de telefonie mobilă, răspunsul ar fi că este Dumnezeu, devine: aproape, este peste tot, este cu noi, este în noi. Ce spune bancul? – Când lipseşte Răul, Binele se suprapune cu – Vezi telefonul ăsta mic? Cu el poţi vorbi cu Dumnezeu şi este Raiul pe oricine, chiar şi cu Dracul. Chiar şi cu Dumnezeu. Pământ. Toţi văd numai partea bună a lucrurilor; – Vrei să încerci? – Când lipseşte Binele, – Da. Vreau să vorbesc cu Dracul. locul lui Dumnezeu e luat de Dracul, care se suprapune cu – Formează 666. Răul şi este Iadul pe Pământ. Toţi văd numai partea rea a lucrurilor; – Când lipseşte Dumnezeu şi nici nu există un înlocuitor provizoriu, atunci Binele se suprapune cu Răul, nu se mai face deosebirea între bine şi rău. Este cazul ateilor. Formează el 666, răspunde Dracul, vesel, cu mare – Când lipsesc două laturi, chef de vorbă. Au tot vorbit cam o oră. automat a treia este egală cu zero; triunghiul se reduce la un – Vreau şi cu Dumnezeu. punct, iar tunelul se reduce, în timp, la un fir. Se spune că totul – Formează 777. se ţine într-un fir“ de aţă. Formează el 777, răspunde foarte sobru Dumnezeu. Evoluţia prin acest tunel Omul se fâstâceşte, se pierde şi închide repede telefonul. Să fi vorbit câteva secunde. este împinsă, în timp, de – Extraordinar! Cred că costă enorm? năzuinţe, de dorinţe personale – Formezi 888 şi afli. materiale, spirituale, Formează 888 şi primeşte automat răspunsul. sentimentale, sexuale etc. Se Prima convorbire 4 Euro, a doua convorbire 1000 Euro. cunosc cazuri celebre de – Păi, cum? Prima a durat aproape o oră, iar a doua câteva secunde. oameni foarte longevivi, cu – Formezi 999 şi afli. mare putere de creaţie la vârste foarte înaintate, a căror deosebită eficienţă s-a explicat prin manifestarea unor dorinţe puternice de mărire, de8 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

susţinere a familiei, dorinţe sexuale. Dan Lupescu Se ştie, de la unul dintre nepoţii săi, că titanul despre…electrotehnicii româneşti, Nicolae Vasilescu-Karpen, o Naşterea în cer a Profesoruluipersonalitate de prim rang la nivel internaţional, Arhimandritpersecutat şi de legionari şi de comunişti, şi-a crescutsingur cei doi nepoţi, la o vârstă de peste 80 de ani, fără Vasile Prescure,surse stabile de existenţă, cu pensia blocată şi dat afarăde la Academia Română. În tot acest timp, el a creat în Ucenicul Sfântului decontinuare, iar la peste 90 de ani se uita cu binoclul la la Prislop: Arsenieun cămin de fete vis-à-vis de locuinţa sa. Ascunderea Bocabinoclului era singura cauză pentru care se supăra penepoţi. Coperta primă a nr. Omul simplu poate trăi fără năzuinţe; este adevărat 101/noiembrie 2015 alcă este neproductiv pentru alţii, dar el nu dă oimportanţă prea mare ineficienţei sale. Pentru el, revistei,,Lumea Monahilor”,năzuinţa supremă este de natură divină. supratitrată „De la literă la Ateul, de asemenea, poate trăi fără năzuinţe,uneori chiar foarte bine şi foarte productiv pentru el, Duh”, m-a frapat prindar foarte rar util pentru alţii, pentru societate, nefiindsupărat deloc din această cauză. fotografia – în linii severe, dar Omul complex pendulează între Dumnezeu şi având o tainică vibraţie şi unînlocuitorii temporari ai acestuia, făcând corectdiferenţa dintre Bine şi Rău, dar nu poate merge înainte ritm interior (nu cromatic) defără dorinţe foarte puternice. Este adesea foarteproductiv pentru alţii, pentru societate, mai puţin icoană bizantină – de pe alpentru el. Pentru el, satisfacţia constă în îndeplinireadorinţelor, năzuinţelor, ceea ce îl şi aduce adesea înconflict deschis cu Dumnezeu, motiv pentru care şirecurge temporar la înlocuitori. Pentru oricine este un eveniment primul premiu,prima femeie, prima plecare în străinătate, prima cartepublicată, primul brevet, prima realizare artistică etc.,dar aceştia vor şi a doua oară şi a treia oară, şi a „n”-aoară. În sistemul de coordonate spaţiu-timp, acestereprezentări de “tuneluri“ se derulează în paralel, seating, se încrucişează, se mai întrerup, încep altele. Fiecare cu lumina sau apocalipsa lui. Este greu deimaginat o conjunctură care să le întrerupă pe toateodată. Şi chiar dacă ar exista, tot ar trebui să urmezeceva şi după aceea. cărei „soclu” mă străfulgera, sec, o ştire şocantă: „In memoriam Vasile Prescure. Un munte de moralitate”. 9ANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

Îl cunoscusem în primăvara anului 2001, pe când Frunzărind revistaDirecţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi PatrimoniuNaţional Dolj îşi conjuga eforturile cu acelea ale „Lumea monahilor” –Mitropoliei Oltenia, pentru a urni din loc greul rădvan aldeblocării birocraţiei, în vederea alocării fondurilor condusă inspirat de Răzvannecesare continuării restaurării Bisericii MânăstiriiSadova – ctitorie a Boierilor Craioveşti, atestată prin Bucuroiu şi de Cristianactul din 20 august 1530 al Domnitorului VladÎnecatul, „clădită din nou” (scrie în jurnalul său de Curte –, aveam să constat căcălătorie, la 1655, sirianul Paul de Alep) de MateiBasarab, la 1633 pe locul vechii ctitorii a grupajul cel mai semnificativ,strămoşilor săi: Craioveştii”. pe deplin meritat, este dedicat În secolul al XVII-lea, un alt călător, turc de astă-dată: Evlia Celebi numeşte „grădini de rai” aceste regretatului Vasile Prescure:„clădiri impunătoare (n.n. ziduri de fortăreaţă,paraclis, chilii, de la Sadova) ale mânăstirilor 12 pagini din 62, format A5.craiului Matei”. Cele două evocări – semnate de Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Stareţ al Mânăstirii Lainici şi Exarh al Arhiepiscopiei Craiovei (din 2009), respectiv, de George Crăsnean – sunt însoţite de şapte fotografii-document şi de o Cronologie, binevenite întrutotul. Ne luăm îngăduinţa de a spicui, mai întâi, din evocarea „Părintele profesor şi Arhimandrit Vasile Prescure – un munte de moralitate”, scrisă de monahul Ioachim Pârvulescu. Născut la 11 octombrie 1927 (în satul Boholţ, comuna Beclean, judeţul BraşovÎnsuşi academicianul Răzvan Theodorescu, – în Ţara Făgăraşului), Vasileministrul „itinerant” de resort, a ţinut să viziteze acest Prescure urmează cursurilesfânt locaş, în prima decadă din august 2001, pentru a se primare în cătunul natal (1935-convinge de starea lui de conservare şi a estima 1942), deprinde tainele muziciidimensiunea fondurilor ce se cuveneau a fi alocate de psaltice la Şcoala de cântăreţiurgenţă. bisericeşti din Sibiu (1943-Foarte zgârcit la vorbă, dar cu privire scrutătoare, 1946), promovează două clasecare te citea până în străfunduri –, Părintele Egumen al la Liceul „Radu Negru” dinSadovei, Exarh al Arhiepiscopiei Craiovei: Vasile Făgăraş, apoi îşi satisfacePrescure, de o smerenie aparte, părea umbra stagiul militar, până în 1949.misterioasă a Voievodului fondator, care veghea – Cinci ani (’49-’54) estetotuşi, cu ochi vultureşti şi auz de extremă fineţe – să nu seminarist la Cluj, iar alţi patruse aducă vreo atingere, oricât de mică (fie şi numai în (’54-’58) student la Institutulplanul discuţiilor, ipotezelor, sugestiilor), odorului de Teologic din Sibiu.nepreţuit ce traversase patru secole de istorietumultuoasă şi pe care îl avea în grijire: Biserica Sfintei La doi ani de la obţinereaMânăstiri de aici. licenţei în Teologie, se înscrie la10 Magisteriu în Bucureşti – Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

cursuri de doctorat specifice domeniului –, în 1963 nefiind de acord pe motiv căadjudecându-şi titlul ştiinţific/academic de Magistru în Vasile Prescure… nu făcuseTeologie. Răstimp de mai bine de un sfert de secol nici un compromis cu ele!;(1965-1991) a fost profesor titular al cursurilor de „paradoxal, tocmai pentru căDogmatică şi Morală ortodoxă la Seminarul nimeni nu-i găsea vreun cusur,Teologic din Craiova., unde – în 3 octombrie 1978 – este părintele a rămas doar unhirotonit diacon celib pe seama acestui seminar. Dintre simplu profesor”) –, Ioachimcei peste o mie de preoţi pe care i-a avut elevi aici, cinci Pârvulescu scoate în evidenţăau urcat înalte trepte arhiereşti: ÎPS Teofan – bogata activitate publicistică aMitropolitul Moldovei; ÎPS Irineu – Mitropolitul părintelui profesor, ale căruiOlteniei; ÎPS Ioan – Mitropolitul Banatului; PS studii şi articole de certăNicodim, Episcopul Severinului; PS Gurie – valoare au văzut luminaEpiscopul Devei şi Hunedoarei. tiparului în publicaţiile de La 19 decembrie 1981 – după ce Vasile Prescure specialitate ale Bisericiiîmplinise vârsta de 54 de ani – este tuns întru Ortodoxe Române.monahism, de stareţul de la Lainici şi Exarhul de atuncial Arhiepiscopiei Craiovei: Părintele Caliopie Vasile Prescure este şiGeorgescu. Peste cinci luni, la 10 aprilie 1982 estehirotonit de vrednicul de pomenire Înalt Prea Sfinţitul autorul a două volume dePărinte Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, caieromonah al Mânăstirii Lainici. Devine protosinghel referinţă: „În duhuldupă aproape patru luni, la 8 august 1982, pentru ca –la 27 octombrie 1984 – să fie ridicat la rangul de credinţei şi al evlavieiarhimandrit. După pensionarea de la SeminarulCraiova, a fost stareţ al Mânăstirii Coşuna-Bucovăţul ortodoxe” (EdituraVechi (1992-2000), apoi egumen al Mânăstirii Sadova(2000-2009). În tot acest răstimp (1992-2009), vreme Mitropoliei Olteniei, 2006),de 17 ani, i s-a încredinţat demnitatea de Exarh alArhiepiscopiei Craiovei. respectiv, „Viaţa şi Împletind şi despletind fuiorul biografiei învăţătura Părinteluipărintelui Vasile Prescure –, stareţul de Lainici,Arhimandritul Ioachim Pârvulescu, reliefează: Arsenie Boca” (Editura„Părintele Prescure şi-a dorit a îmbrăţişa viaţa monahalăîncă din tinereţile sale, mai cu seamă după discuţia pe Episcopiei Hunedoarei, 2014).care a avut-o, la vârsta de numai 16 ani, cu PărinteleArsenie Boca. Decretul 410 din 1959, care a dat afară 11călugării din mânăstiri, l-a oprit, o vreme destul deîndelungată, să devină monah (deşi el, în lume fiind,ducea o viaţă ascetică, de călugăr). S-a resemnatpână la 54 de ani, dar s-a mai nevoit încă 34 de ani înmonahism, după aceea”. După ce trece în revistă o suită de detalii dinbiografia profesională a comemoratului (de exemplu: în1983-84, regretatul Nestor Vornicescu nu a reuşit să-l promoveze Episcop-Vicar al Craiovei, autorităţileANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

„În anul 2010, un dor şi o dorinţă irezistibilă îl fac faţa noastră. Era o plăceresă vină la Prislop, lângă Părintele său iubit, Arsenie Boca mare să-l asculţi, pentru că el– subliniază, în continuare, arhimandritul Ioachim era Profesorul prinPârvulescu – l-a preţuit foarte mult şi l-a purtat în inimă excelenţă. (…) Trăia ce spuneaîntreaga-i viaţă, încă din tinereţe, de când s-a spovedit la şi spunea ceea ce trăia, iar noimarele părinte al neamului românesc. O relaţie tainică l- simţeam prezenţa haruluia făcut pe părintele Arhimandrit Vasile Prescure să-şi Duhului Sfânt cum învăluiaducă somnul cel de veci alături de mormântul Sfântului toată clasa.”.Ardealului.”. Urmează alte şi alte amănunte pline de substanţă şi Din cea de-a douade tâlcuri multiple – pe care, din lipsă de spaţiu, nu le evocare: „Arhimandritulmai amintim. Nu avem, însă, cum să refuzăm cititorilor Vasile Prescure, uceniculrevistei noastre plăcerea de a savura câteva pasaje din Sfântului Ardealului şifinalul măiastrei evocări scrise de Exarhul duhovnicul PrislopuluiArhiepiscopiei Craiovei, Ioachim Pârvulescu, şi publicate (1927-2015)”, scrisă deîn atât de româneasca revistă „Lumea monahilor”: George Crasnean – evocare„Părintele profesor Arhimandrit Vasile Prescure a fost o la fel de densă în idei, consistentă şi expresivă, vibrând şi luminând aidoma unei aureole de înger, precum mărturia Stareţului de Lainici: Ioachim Pârvulescu –, ne rezumăm la a selecta câteva aşchii de lumină. Înainte de toate, motoul, din Fericitul Augustin: „Înţelepciunea adevărată nu stă în discuţii şi vorbe învăţate, cipersonalitate extraordinar de verticală, foarte în smerenie”.corectă, dreaptă, tranşantă, ireproşabilă, care nu Apoi, finalul şapoului: „sea ştiut ce este acela compromisul – indiferent de natura cuvine ca măcar acum să fiesa. A fost un om de o moralitate exemplară – aş zice întru totul lăudată aceastăcă a fost un munte de moralitate! –, cum eu n-am tăcere şi vieţuire smerită şimai întâlnit şi nu ştiu dacă voi mai întâlni. Poate că într- nerisipită a celui care a fostacest fel s-a asemănat cu mentorul său duhovnicesc, Părintele Arhimandrit VasilePărintele Arsenie. Era ca un profet al Vechiului Prescure”. În finalul celui de-alTestament. Întotdeauna spunea lucrurilor pe nume, doilea paragraf, Georgeindiferent cine era în faţa lui. Nu se temea de nimic Crasnean precizează: „Grăindpe lumea asta, ci numai de Hristos, pe care L-a înţelept la căpătâi desprepropovăduit cu foarte multă acrivie şi patos şi însingurarea şi smerenia lui,pentru care a avut şi multe de suferit (…)”. Preasfinţitul Gurie alDupă o serie de alte detalii, autorul rememorează – Hunedoarei (care i-a fost elevcu abia drapată emoţie – anii de seminar (1986-1991), la Seminarul de la Craiova)când l-a avut profesor şi duhovnic: „La orele de zicea că Părintele Prescure12 Catehism şi Dogmatică, parcă aveam un sfânt înRevista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

«a fost un pustnic în mijlocul oraşului»”. am publicat în revista „Lamura”, ediţia din iunie La fel de semnificative sunt şi secvenţele din partea 2011, în paginile 25-26 (formatultimă a paragrafului al treilea, după ce – în context – se A3, tabloid).menţionează că ex-ucenicul Prescure şi-a petrecutultimii cinci ani din viaţa pământeană la Mânăstirea În vara anului 2010,Prislop, în apropierea mormântului duhovnicului său revenind spre Craiova – de ladin tinereţe: Arsenie Boca şi în duhul acestui mare Festivalul Internaţional alcititor de suflete, umanist şi enciclopedist, acum şi în Cinecluburilor, organizat înurmătoarea sută de ani încă prea puţin cunoscut: „Şi, seculara cetate a metalurgieideşi puhoi de lume s-a revărsat în ultimii ani la Prislop, româneşti Oţelul Roşu (aşezare„lumea nu l-a cunoscut”, căci el întru tăcere petrecea şi urbană ce a purtat numeledin chilia sa arar ieşea. Iosif (care este fratele părintelui regelui Ferdinand, până înVisarion din Kapsala Athosului) spune că Părintele 1948) – am făcut, de la Haţeg, oPrescure l-a învăţat să „nu mai vorbească pelângă”, ba chiar nici despre Dumnezeu să nu grăiască buclă până la Prislop, împreunămulte, ca nu cumva să greşească în cele rostite. „Tacitu, ca să vorbească faptele tale!”. cu prietenii Romulus Turbatu şi Deşi mărturisirea pe care i-a făcut-o Părintele George Obrocea. Nu aveam deVasile Prescure, acum trei ani, autorului celei de-a douaevocări din „Lumea monahilor”, George gând să înnoptăm la Prislop, ciCrasnean, este plină de sevă, ca şi scrisoarea pe careacesta a primit-o, în august 2012, de la cel de curând doar să vizităm sfântuladormit întru Domnul –, facem un salt tocmai lapenultimul paragraf, citând mărturisirea celui care „i-a aşezământ, mormântulînfipt crucea la căpătâi”: Nicolae Burdea, care-l preţuiamult pe Părintele Prescure pentru că „era omul duhovnicului vizionar Arseniefaptei”. Iată citatul: „Fiind profesor atâţia ani (…),părintele a învăţat că pe Dumnezeu Îl slujeşti mai bine Boca şi să lăsăm, pentruprin faptă, decât prin vorbe şi de aceea a ales tăcereaîn locul cuvintelor”. biblioteca Mânăstirii, George Crasnean conchide: „Întâistătătorul exemplare din patru-cinci ediţiiEpiscopiei Hunedoarei, Preasfinţitul Gurie Georgiu,a sintetizat: „El a trecut la Domnul, lăsând în ale revistei „Lamura”.urmă un model de smerenie şi de viaţăduhovnicească autentică”. Căutând-o pe Maica Stareţă (conform sugestiilor Rostim şi noi, alături de cei doi autori şi de toţi ceice l-au respectat, admirat şi iubit pe Părintele VasilePrescure: Dumnezeu să-l ierte şi cu drepţii să-lhodinească! Nu putem încheia fără a sublinia că, abia acum,înţelegem de ce Părintele Vasile Prescure ne-aîncredinţat cu mare greutate, după ani de insistenţe dinpartea noastră, inclusiv la Prislop, un riguros şiamănunţit istoric al Mânăstirii Sadova (Dolj), pe care l- 13ANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

oferite de măicuţa de la chioşcul de cărţi şi odoare împreună, curtea Mânăstiriisfinte), am dat… nas în nas cu Părintele VasilePrescure. De fapt, în curte, el ne-a zărit cel dintâi şi, cu Prislop. Ne-a condus laun larg, luminos zâmbet lăuntric, ne-a îmbrăţişat, cuimensă bucurie tăcută şi smerenie radiind energie mormântul Sfântuluipozitivă reconfortantă, cu aura unei profunde blândeţide sorginte celestă. A ţinut să afirme aproape Ardealului, Arsenie Boca,instantaneu, citindu-ne mirarea întâlnirii în spaţiultransilvan, ci nu în Oltenia: „Din această vară, nu mai dându-ne, discret, sfielnic,sunt stareţ la Sadova. M-am retras aici. Am 83 de ani,ceva probleme de sănătate şi am venit la Prislop, să fiu sfaturile strict necesare pentrucât mai aproape, pentru totdeauna aproape, deînvăţătorul şi duhovnicul meu: Arsenie Boca, adică de paşii pe care se impunea să-iacela care, în urmă cu 63 de ani, mă spovedea pentruîntâia oară…”. urmăm, în rugăciunile noastre, Fostul egumen al Mânăstirii Sadova (Dolj) ne-a în aprinderea câtorvaîndrumat, din nou, către chioşcul cu cărţi sfinte şi lumânări… Am coborât, ulterior, fără grabă, la Maica Stareţă, căreia i- am dăruit reviste şi câteva cărţi, aduse special de la Craiova. Dădeam ghes să ne luăm rămas bun şi să plecăm în drumul nostru. Nu am scăpat, însă, de invitaţia Maicii Stareţe de a adăsta la masa de prânz, împreună cu Părintele Vasile Prescure. Timp de circa o oră, cât a durat masa, colocviul nostru creştinesc a fost învăluit, parcă, de o străvezie hlamidă, dincolo de care palpita, învăluitor şi ocrotitor, spiritul lui Arsenie Boca.exegeze teologice, îndemnându-ne să cumpărăm În precipitarea noastră,monumentalul volum „Calea Împărătească” de dinspre final, nici nu prinsesemArsenie Boca. de veste că Soarele îşi văzuse de drum şi trecuse de miezul zilei. Privindu-ne fix în străfundurile sufletului, cu ochii … De atunci, am tot tânjitsăi de un albastru fără de sfârşit, albastrul să mai dăm o fugă până lafirmamentului divin, Părintele Vasile Prescure ne-a Prislop, însă nu am mai făcut-o.îndemnat, abia şoptit, ca pentru a ne atrage şi mai tare Nu-i târziu nici acum, dar… cuatenţia, pentru a da şi mai mare greutate cuvintelor sale: Părintele Vasile Prescure nu„Să citiţi cartea aceasta pe îndelete. Încet. Lent. Ca să vom mai putea grăi decât înaveţi răgazul pătrunderii sensurilor ei. Apoi să o recitiţi, gând, sub mestecenii aceiadin când în când… Numai aşa veţi înţelege duhul magici, de acolo, de lângăgândirii vizionare şi trăirea duhovnicească a părintelui mormântul său, îngemănat – înmeu, Arsenie Boca, în egală măsură om de ştiinţă, veşnicie – cu acela al Sfântuluicărturar… Un enciclopedist, nu doar un erudit… Vă veţi Ardealului: Arsenie Boca.convinge.” Dumnezeu să-i lumineze! Cu bonomie ortodoxă şi cu iubire creştinească14 surâzătoare, abia ţinută în frâu, am străbătut, apoi,Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

poezie 15-20 nu mai doarme nimeni fără tine nu mai suntem noi Teodor Dume toate lucrurile sunt mici întâmplător sau nu tată, e 4 aprilie Dumnezeu priveşte şi tace acum eu sunt cel care trudeşte azi îţi vorbesc despre prin casă o zi de primăvară liniştea înspăimântă când din când în când toţi oamenii se împlinesc ghioceii sunt mult mai ieftini mă urc în pod şi privesc poarta decât în anul în care ai plecat printre crăpăturile ţiglei mama şi-a înghiţit ultima lacrimă dar să ştii că spunând că am lăsat-o întredeschisă te-a visat în livada pentru ziua în care o să vii din spatele casei să-mi spui dormeai sub prunul La mulţi ani! pe care l-ai plantat la naşterea mea 15 ai zis că 4 aprilie este ziua care dă sens existenţei tale şi că Dumnezeu te-a binecuvântat nu ştiu cât de sincer a fost cu tine pentru că ţi-a rupt din trunchi ce să-ţi mai spun... fotografia de pe noptiera din camera de oaspeţi am înrămat-o în lacrimi şi va curge mereu înspre suflet deasupra fântânii veghează soarele are mult prea mult sânge în priviri şi pare trist şi flămând să mai ştii că în patul tău de două persoaneANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

Pârlea Gheorghe * Simt că şi voi, confraţii mei creştini, Rondel, de Florii Sunteţi pătrunşi de ai coroanei spini, Dar Azi urcăm din hăul decăderii E larmă în surdină, de Florii, Trăind Minunea Sfântă-a Învierii. În inima-mi ce se despiatră, Veniţi, urcaţi spre înălţimi!, Te-aștep cu jind, Iisuse, ca să vii Nu vă-ndoiţi şi nu priviţi în jos! Și în cetatea ce mi-i vatră. S-aude-un cor de serafimi: „A Înviat din morţi Iisus Hristos!” Parcă Îți văd asina ce Te poartă Și-alaiul ce-Ți zidește temelii – Vă am mereu acasă E larmă în surdină, de Florii, În inima-mi ce astăzi se despiatră, Nu-s singură, feciorul meu, Nu-ţi fă tu griji că îmi lipseşti, Aud cântările în chinovii, În casă eu te am mereu – Simt că învie Marea Moartă, Dar nu uita: trimite-mi veşti! Aclamă vocile cu mii și mii, * Ghicind că Jertfa-Ți le e soartă. Nici tu, odorul meu, Ioana, N-ai grijă, zău, tu eşti cu mine, E larmă în surdină, de Florii… Am chipul tău, precum icoana – Ci numai spune-mi de ţi-e bine! Hristos a Înviat * Nici tatăl vostru nu-mi lipseşte, Aştept în prag Lumina Învierii Chiar dacă n-are să mai vină, Cu jindu-agricultorului ce-aşteaptă Căci duhul lui trebăluieşte Să se-mplinească spicu-n miezul verii. Prin cele colţuri de grădină. Şi urc emoţia din treaptă-n treaptă, * Crescându-mi ca o pâine bucuria, Nu-s singură, copiii mei, Ştiind că Azi a Înviat Mesia! Vă am mereu acasă Cu tot cu scumpii nepoţei –16 Doar daţi-mi veşti, că-mi pasă… * Iar când o să aveţi răgaz, Nu ocolesc, ci vă spun drept, Cu lacrimile pe obraz: Eu stau în prag şi vă aştept… Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

Nicoleta Mija Soarele apune acum liniștit în mare, Doar o barcă vine din depărtare. Șoptesc... Aleargă marea după noi val după val, Îmi așezi încet pe umeri seara un șal. Privirea ta cu iubire mă descântă, Ne ating ușor doar adieri de seară, Cuvintele în suflet frumos cântă. Privim cerul plin de stele într-o vară. Gândul mă poartă pe același drum, Aduni câteva scoici în mici salbe, Simt al petalelor minunat parfum. Adun în vers numai iubire, te privesc, Se aude cântecul valurilor atât de albe. Șoptesc zi și noapte, eu te iubesc. Doar pescărușii în zbor se mai joacă, Printre valuri vântul nu vrea să tacă. Îmi amintesc mereu prima ninsoare, Ne trezim îmbrățișați pe nisip în zori, Prin voalul iernii prind o rază de soare. Se aude doar cântecul unei chitări. Aș vrea să culeg câteva stele rătăcite, Pe cerul senin marea pune culoare, Cântecul zboară printre multe cuvinte. Se agită vântul printre valuri tare. Ochii tăi dragi cu iubire iar mă privesc, Îmi doresc să rămânem mereu aici, Șoptesc zi și noapte, eu te iubesc. Printre valuri să fim ai mării amici. Numaisoarele,mareaînspumată șinoi, Încă mai simt sub tălpile mele nisipul Să alergăm pe nisipul fierbinte amândoi. A scris printre valuri tainic și vântul. Iubirea în suflet frumos am înrămat, 17 Departe de valul mării mai înspumat. Un pescăruș pe mare atentă privesc, Șoptesc zi și noapte, eu te iubesc. Un fulg plutește prin aer atât de ușor, Trăiesc, privesc cerul senin cu mult dor. O poveste pe un țărm încălzit de soare, Alt pescăruș zboară iubite în depărtare. Printre amintiri atentă în caiet privesc, Șoptesc zi și noapte, eu te iubesc. Printre valuri Alergăm fericiți pe nisipul fierbinte, Iubirea nu are nevoie de cuvinte. În ochii mei iubite vezi mereu marea, Când este furtună își schimbă culoarea. Ne contopim cu valurile înspumate, Pe strune de chitări frumos cântate.ANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

Aurelia AlbAtros Au înflorit castanii în primăvară ca freamătul Trecutele zvâcniri unei mari iubiri ce înflorește-n fiecare an, Au înflorit castanii au înflorit castanii și totu-i sărbătoare, și totu-i sărbătoare, au înflorit castanii hai vino, mână-n mână, în parcuri cu-amintiri la nunta lor cea mare căutând în zări albastre pe care ne-o dorim. trecutele zvâcniri, au înflorit castanii, Să pot zbura cu flăcări arginti, gândul sfidând vremelnicia în freamăt de poveste Mi-e dor să te cuprind în brațe, în primăvara plină cu iubiri... cu gândul meu nebun, să-ți ating în taină chipul Au înflorit castanii, mângâindu-ți tâmplele policandre verzi atinse-n timp de viață, în care ard chemări firești, să te aștern în suflet au înflorit castanii ca pe-un pom ca în fiecare an ce înflorește-n primăvară... în lumea asta mare, încărunțiți de floare Mi-e dor au un singur gând, de tot ce înseamnă, tu, vor sta înfipți acolo de visele ce pendulează privind nedumeriți între mister și adevăr cum mișună perechi, când planetele se mișcă... perechi de îndrăgostiți. Mi-e dor, mi-e dor,18 de-amurgul ce-mi atingea aripa să pot zbura, depășind frumos prezentul, căci viața se grăbește, rapidă caravană, grăbită ca și apa, rapidă ca și vântul și ne învață: Trăiește-ți clipa, căci clipa este viața! Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

Anişoara Iordache are dreptul să devină ce dorește cod roșu dimineață de sfârșit destrămată și remodelată-i imaginea– de martie – nefiresul din puzzle gândul bun nu poate reda unitatea cod roșu altoit în lumină voci demonice cod roșu păsări ucise praguri tot mai mari împușcături la școală de trecut trăgătorul s-a amestecat cu mulțimea Loghin sutașul cere ostașilor nesocotind nașterea răsplata vechiul ceas e pentru dragostea lui înțepenit între chei – pentru Iisus Hristos nerăbdarea a fost trasă pe roată cod roșu 19 pesticide și ierbicide de-a valma utilizând un aplicator de polen robo-albinele-s în acțiune în punctul de ruptură: la trompeta „you raise me up” – nimic nu tulbură adâncurile cod roșu singura normă de comportament e imaginația între hiene omulANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

interviuri 20+25 Apoi, în jurul meu au început să se prăbușească, ca după un Lungu Lenuş cutremur de 9 grade pe scara Interviu cu poeta Valentina Becart Richter, clădirile, pământul, viața, totul. Lenuș Lungu (L.L.): Ce ne puteți spune despre Mi-am revenit când cineva d-voastră? a venit cu un pahar cu apă și mi-a arătat un scaun... Valentina Becart (V.B.): O întrebare, în aparență simplă, dar care devine mai complexă atunci Sigur, au urmat câteva zile când trebuie să faci mărturisiri. Arunci o privire în jurul când am rămas în pat, uitându- vieții tale și începi să cauți: locul pentru altare și mă în tavan, într-un singur ofrandele aduse, locul pentru prăbușiri și lumânări punct... Visul meu! Visul pe arse... care mi-l clădisem atâția ani, mă sacrificasem..., și acum nu „În mărturisirea de credință literară” (un puteam accepta asemenea „document de conștiință colectivă” conceput și orânduit „sentință”. Dar, cu voie sau fără de Artur Silvestri, scriam: „într-un moment de voie, viața bătea la ușă și neatenție, mama m-a născut...” Și, astfel, pe 12 aprilie trebuia să fac față următoarelor bătălii. Dacă aș fi știut ce mă așteaptă, mai bine rămâneam așa, „încremenită”... „Ce nu te ucide, te face mai puternic” Până aici, până în această clipă, am reușit. Nu știu ce va fi mâine. (L.L.): Cum vedeți poezia în literatura română de azi? (V.B.): Se scrie mult. Uneori, bine și elevat, versurile fiind pline de rod și înțelesuri20 1961, primeam în dar un certificat de naștere. Locul profunde, alteori, maniera în nașterii: localitatea Hălăucești, județul Iași, la o distanță care se scrie e un fel de de 3 km de Mircești, locul unde s-a născut poetul dadaism, asocieri de cuvinte pastelurilor, Vasile Alecsandri. care șochează, un amestec de gând steril și trăire îmbâcsită de Am urmat școala generală în localitatea natală, noroi. liceul în orașul Roman, jud. Neamț, apoi cursurile facultății I.A.N.B. București. Am primit repartiție la „Poezia bună produce o Tulcea, cu două luni înainte de așa zisa revoluție. Apoi, „revoluţie a limbajului poetic”. silențios, tot ce a fost înfăptuit înainte de acest Poezia bună este, cum spune tot „cutremur social”... a început să se prăbușească, fără loc domnul Soirs ceva mai sus în de întoarcere. aceeaşi însemnare, emoţie pură şi idee; poezia mare schimbă un Au fost perioade tulburi, când mulți, destui de limbaj (şi, odată cu el, o lume)” mulți, și-au pierdut funcțiile și locurile de muncă. În (Marin Mincu).” ziua în care a scris pe cartea mea de muncă „șomer”, îmi amintesc (de nu mi-aș aminti) ce senzație stranie m-a Timpul este un judecător cuprins. Atunci când funcționara a pus ștampila, (cu sever, care separă, decantează indiferență și plictiseală), pentru câteva momente, mi-a nisipul, lăsând la suprafață un apărut în fața ochilor o sală imensă în care subsemnata strat subțire, aurifer. Aceea va fi era singura inculpată și condamnată la moarte lentă... poezia care contează. Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

Cu toată stăruința unor critici (nu dăm nume, se mai spre vârf. Unii s-au așezatștiu...) de a aduce în plină lumină anumiți poeți, scriitori de-a curmezișul și nu poți trece.(e și cazul poetului Mircea Cărtărescu) efortul lor a fost Dacă crezi în tine și în tot cezădărnicit de cernerea nemiloasă a timpului, timp care faci, poți să depășești anumitenu s-a lăsat „corupt”... Cum se scrie? obstacole. Încerc să fiu subtilă... Se scrie cu calm, cu delicatețe, se scrie cu Este adevărat, am primitînverșunare, cu dorința de a epata. Să fie scris! câteva premii. Mărturisesc că, la un moment dat, îmi doream Dacă nu reții un vers, o idee, dacă nu te străfulgeră nespus să primesc un premiu.o emoție, din tot ce scrie un poet, atunci, poetul De ce? Pentru a mă convinge perespectiv este sortit uitării. mine că nu este atât de inutil... ceea ce fac, că a scrie poezie nu Cine mai stă să descifreze hățișul expresiilor, echivalează cu o crimă... Pentrumereu mai alambicate, mereu mai lipsite de „esență” unii (culmea ironiei, apropiați)umană. poezia trebuia scrisă în incinta Apropo: am citit de „Proiectul Mars One”, „ce clădirii de la Mărcuța... I-amvizează trimiterea în anul 2024 a unui echipaj de iertat!astronauţi pentru a coloniza planeta roşie. (Marte).Călătoria va fi într-un singur sens, dus...” Sigur, e loc de mai bine, de mai frumos, de mai elevat... Mă întreb, rămânând în sfera poeziei, cum vaarăta Muza în acel spațiu arid, lipsit de verdele naturii, Împlinită?de culorile mirifice ale florilor, fluturilor, de farmecul Nu știu dacă îmi pot însușianotimpurilor. acest termen, dar, cu siguranță, mai stăpână pe teritoriul meu. Ceva, cumva... asemănător cu multe scrieri Am oscilat mult, am avut temeri„pământești”, dar, poate, lipsite de coruptibilitate, de (mai am, dar mai puține) și, cuinteresele unor grupuri. voință, cu tenacitatea unei menghine, am strâns poezia cu (L.L.): Ce scrieți acum și ce planuri de viitor ușa și am determinat-o să-șiaveți? Aveți o bogată operă literară. Ce ne puteți spune? scoată vălurile. Încă mai am de (V.B.): Dacă nu scriu... mi se pare că mi-am irosit 21timpul inutil. Rutina zilnică mă determină să ascult cumai multă atenție zgomotul silențios, abia perceptibil, alnisipului din ceasornice. Sigur, sufletul se înfioară...,caută repede hârtia și creionul. Ca o evadare, ca osalvare! Anul trecut (nu mai amintesc și de celelalteapariții, sunt în publicații, pe internet) am editat 2volume de poezie: „Renaște-mă un nou poem” șivolumul „Cântec de ape” (volum bilingv – română-engleză). În anul 2018, cât mai curând, va vedea luminatiparului volumul de poeme „Jumătate umbră, jumătatecuvânt”, cu o prefață semnată de poetul Daniel Corbu. (L.L.): Ați obținut numeroase premii literareprecum și (premiul) Medalia Virtutea Literară. Văsimțiți împlinită? Ce ne puteți relata? (V.B.): Mult prea laudativă întrebare. O medalie edoar un simbol. M-am bucurat s-o primesc. Cineva arspune: fii modest, n-ai voie! Ocolesc astfel de persoane.Până la urmă, trecuseră aproape 10 ani de când am pusprima „cărămidă” pentru inființarea Ligii Scriitorilor. Oorganizație culturală, la urma urmei. Trebuia să pleci deundeva, să te „manifești” în plan literar – până să ajungiANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

lucru! Mi-am încercat condeiul și în critica literară. Nu apariţie (1935) de un mareștiu de ce! Dar, pot mărturisi, îmi plăcea să răscolesc cu succes, fiind reeditat şi tradus„mâinile goale” prin focul din sufletul colegilor mei de în numeroase limbi, ecranizatcondei. Era o provocare... în distribuţii prestigioase (una dintre versiuni o are Da. Sunt mai aproape de esența poeziei, de protagonistă pe Bette Davis).”înțelegerea metaforelor subtile care o însoțesc. Eu pot,eu vreau... și acest lucru îmi conferă o anumită În cazul acesta, am fostsiguranță, o încredere către „împlinire”... nevoită să găsesc alt titlu. Era absolut necesar! (L.L.): Cum vă împărțiți între poezie și munca deredactor? Fragmente din roman sunt scrise pe mai multe caiete, (V.B.): Am fost redactor la revista Moldova așteptând să fie șlefuite și, maiLiterară, o vreme. Redactorul șef al revistei, după mai apoi, să formeze întregul. Estemulte încercări... a renunțat să se mai ocupe de acest un roman realist, rupt dinlucru. Din punctul meu de vedere, era absolut necesar. existență, roman din care nuNu înțeleg, și n-am să înțeleg niciodată, cum nu găsești lipsește drama, iubirea,gramul de rațiune, de înțelepciune atunci când ești tragedia. Desigur, autorul estedepășit de situație, când ceasul biologic îți arată că ai implicat (cel mai frecvent),trecut de 80 de ani... să predai ștafeta. Unele persoane propria experiență de viațănu pot renunța, pur și simplu, la iluzia unei funcții. constituind un deosebit material, material care să-i confere autenticitate. După ce mama a plecat spre o nouă dimensiune..., m- am gândit că ar trebui să scriu ceva despre acel timp patriarhal. Astfel, a început să se contureze volumul „Scrisori către neant” (pentru mama), în care fac un fel de „remember” a timpului în care ea, mama, a fost prezentă.Revista a fost preluată de o altă persoană, și-au băgat„nasul” alții, aceștia nefiind în contact, zilnic, cu poezia... De asemenea, am în lucru o piesă de teatru: „Bietul poet” Nu doresc să intru în amănunte! Dincolo de (Lansare de carte) (un pamflet).strălucirea etalată... există și snobismul, nimicnicia, Este scrisă, dar mai are nevoiecaracteristice ale speciei umane. de îmbunătățiri. Eu mi-am adus aportul, atât cât s-a putut. Ca să În paralel, lucrez la oexiste continuitate trebuie să pleci de undeva, dintr-un antologie de poezie, scriu notepunct. Acest lucru se uită! Nimic de făcut... Eu îmi văd de lectură pentru anumițide moșie... și de cărțile cărora urmeză să le dau viață, să prieteni condeieri, recenziile aduc la lumină. Fiecare zi ne întâmpină cu ceva nou, pentru cărți de poezie, pentrumereu mai incitant, mai imprevizibil. diverse romane. Fac acest lucru(L.L.): Ce ne puteți spune despre romanul „Ora de dintr-o pasiune nevinovată... Sigur, nu pot sta tot timpul cucumpănă”, cu titlul inițial „Viața furată”? (V.B.): Am reluat munca la romanul „Ora de nasul în cărți... Viața își cere cumpănă”, inițial „Viață furată.” (început în anul 2004). drepturile și eu trebuie să Căutând pe internet anumite informații, am găsit răspund. Mai mult decât atât, următoarele date: „Romanul Viaţa furată al scriitorului nu poți să scrii când dorește ceh Karl Josef Benes (1896-1969) s-a bucurat de la cineva. Trebuie să ai o anumită22 stare, dispoziție. Sunt perioade Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

lungi când nu mă pot apropia de masa de scris. Scrisul Nu există un șablonnu-ți oferă siguranța zilei de mâine. Doar bucuria uneiclipe. Atât! Nimic mai mult... pentru poezie, astfel că, într-o Ah! Există o categorie de scriitori (nu prea mulți) asemenea situație,care au prins un loc bun la masa Muzei... și se ospăteazăcu cele mai deosebite „bucate”... Nu se sfiesc... Greu, subiectivismul poate hălădui îngreu de ajuns acolo... voie prin arenele unde s-au dus (L.L.): Sunteți o poetă de seamă a literaturii,poeziile d-voastră fiind adevărate bijuterii. De ce poetă? lupte, dar, în final, a rămasCe v-a inspirat? vântul să fluiere a pagubă... (V.B.): Voi ocoli, cumva, răspunsul. Nu-mi asum (L.L.): Cum de ați trecutmai multe merite decât cele existente. Să nu stârnesc de la poezie la proză?„mânia” vreunui zeu... Departe de mine acest lucru! (V.B.): Am vibrat în fața Am pornit pe acest drum sinuos, abrupt, prăpăstios poeziei. Rămân fidelă poeziei.al cetății... cu o voință nebunească. Nu-i cunoșteam Cu toate acestea, viața nu esteprimejdiile. Pășeam cu o candoare desăvârșită. doar vibrație și visare. Fiecare Eram fascinată de poezie, de cei care scriu, de artă, zi te provoacă, te aruncă într-oîn general. Aveam impresia, uneori, că aceștia (poeți, bătălie. Ești hăituit..., trebuie săpictori) nu sunt reali, că fac parte dintr-o altă lume.Citeam, cu emoție, orice carte de poezie. Vibramputernic și furtuna își făcea apariția. Despre ce vorbim aici? Despre sensibilitate... Am alergi pentru ați câștigaavut și am o sensibilitate exacerbată. Uneori, existența. Suferințele, bolile nudistrugătoare... te ocolesc. Și aici intervine Am început să versific din clasa a IV-a. În clasele partea prozaică a vieții. Proza îțiVI – VIII am scris poezie cu vers alb. Caietele cu poezii oferă o mai mare libertate dele țineam ascunse într-o lădiță, în podul casei. Să nu exprimare. De ce proză?cumva să dea mama peste ele. Era atâta treabă defăcut... și mie îmi ardea de poezie! Vrei să așterni pe hîrtie Și, meditând asupra lucrurilor, realizez într-un întâmplări din viața ta, atârziu – că cea vinovată de poezie era mama! prietenilor, să povestești despre lucrurile care se întâmplă în Acum, când nu mai este, mi-o amintesc atât de jurul tău.bine! Parcă o aud: „Valentina, ia vino să-ți arăt o floare!Doamne, ce culori frumoase are.” Și toată se îmbujora, „Caracterul prozeiîn timp ce-mi arăta, cu mâna tremurândă, floarea...Sufletul i se umplea parcă de acea frumusețe... presupune existența unei voințe „Uite. A înflorit liliacul. Adu câteva crenguțe și le de construcție ample, întinse,pune în vaza din casă. Doamne! Ce parfum!” Acum știu bine: mama este „vinovată” de acestzbucium și această suferință a mea – numită Poezie. În preajma poeziei găsești o altă lume, una pe careți-o construiești singur. Te desprinzi de real și ancoreziîn infinitul impalpabil. Poți oferi gândului, sufletului,libertatea pe care și-o dorește. Poți evada... din temnițatrupului – și acest sentiment este sublim, este unic.Sigur, aici vorbim de poezie și nu de „iarbă”. E odiferență! apte de a cuprinde tipologii 23ANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

diferite, acțiune, conflicte, deznodăminte (elemente care importante: lansări de carte, sunt prezente și-n cazul poeziei, și-n teatru, dar altfel, cu expoziții de pictură, festivaluri totul altfel)...” de poezie etc. Tehnica, stilul... vor conferi valoare scrierii. De altfel, Lenuș Lungu, Cititorul? Rezistența în timp? Nu știu... Eu nu pot fi împreună cu echipa decât subiectivă. N-am cum altfel. Efemerul tuturor redacțională, a organizat astfel lucrurilor ticăie, ascuns, în sângele meu. Viața omului, de evenimente, a coordonat de o valoare extraordinară, constituie materialul cel mai apariția unor antologii. Am bogat pentru creațiile mele. De asemenea, natura. scris o prefață pentru o astfel de antologie. Așadar, am avut (L.L.): În încheiere, ce transmiteți cititorilor ocazia... să pătrund în revistei Cronos și Taifas literar? laboratorul unde poetul creează: chiar în miezul (V.B.): Mai întâi, doresc s-o felicit pe cea care sufletului, în mijlocul tuturor administrează site-ul Cronopedia, care a adus la lumină frământărilor, acolo unde revista Cronos și Taifas literar, nimeni alta decât poeta focurile mocnesc, așteptînd să Lenuș Lungu. Nu știu dacă o cunoașteți... se transforme în vâlvătaie, în vers, în emoție pură. Într-o bună zi, a hotărât că vrea să înființeze și să administreze un site de literatură. Zis și făcut! Nimic nu Nimic nu se poate realiza fără o echipă valoroasă, este ușor, mai ales atunci când lucrezi cu oamenii, cu o devotată, pasionată. Iată varietate de caractere. echipa: Dar iată ce ne spune Lenuș Lungu: REDACŢIA REVISTEI „Am înființat revista Cronos deoarece azi, mai mult CRONOS: Director-fondator: ca oricând, e nevoie să promovăm valențele pozitive ale Lenuş Lungu; Director: Nicolae poporului român, ale frumosului din artă, societate, Vasile; Redactor şef: Muntean natură, receptate, evaluate și cultivate la nivelul Ioan sensibilității, al raționalității și al creativității. Pot spune că revista Cronos invită cititorul într-o Redactori: Gabriela Mimi călătorie în lumea artelor vizuale, a prozei, a poeziilor, Boroianu, Lenuş Lungu; interviurilor, jurnalelor, reprezentând orice zonă a Secretar de redacţie: Gabriela culturii.” Mimi Boroianu; Grafica: Ioan Într-o perioadă tulbure, când interesele sunt cu Muntean (selectare foto web), totul altele, mai sunt oameni curajoși, devotați care nu Matei Ioaniţiu; Coperţi: Ioan renunță la visul lor. În cadrul acestui site, și în paginile Muntean, Rodica Bogdan; revistei, sunt promovate cărțile apărute, evenimentele Tehnoredactare: Ioan Muntean; Corectura: Gabriela Mimi Boroianu. Felicitări tuturor, multă putere de muncă și creație, multă răbdare... că doar cu răbdare poți face lucruri mari. Sunteți minunați! Să dați formă și culoare, zi de zi, frumosului din jurul vostru.24 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

proză 25-31 care o supusese în toți acei ani. Niciodată nu izbucnise așa. Dar Silvia Giurgiu nu-i părea rău!Condamnare(part.23) Odată calculatorul redus la tăcere, liniștea ce se Într-una din zilele următoare, când o pace așternuse în casă se prelingeaaparentă domnea în casă, tableta pe care Lucia controla ca un balsam binefăcător pesteultimele mesaje sosite din Suedia de la o nepoată a celor mintea Luciei. Era hotărâtă sădouă gemene, unul din sutele primite în anul acela, pe vorbească cu Ambra desprecare glaciala doctoriță refuza să le asculte și care toată nebunia aceea și dacă numanifestau o grijă și o compasiune înduioșătoare, ce ar vor fi în stare să rezolve cumvafi înmuiat și inima unui bloc de piatră, izbucni într-un situația, ea va demisiona.apel asurzitor. Amneris, care ațipise în sfârșit, după ore Mașinăria aceea devenise unde agitație și frecușuri ce o epuizaseră pe Lucia, tresări instrument de tortură pentru eiviolent, simțindu-se invadată de o iritare nestăpânită, toți, dar nimeni nu îndrăznea săpe care o revărsă asupra nefericitei asistente, fulgerând-o cu privirea-i de oțel. o înfrunte pe Amneris. Cu ajutorul ei, preluase din nou Aceasta nu mai contenea cu scuzele în timp ce controlul și se folosea de el, îndădu pe silențios cu degete tremurânde, afurisitul cel mai abject și scandalos mod.angrenaj. Citi umilită cuvintele agresive și jignitoare pe Astfel că Lucia îi puse gând rău.care ochii aceia teribili le formulau cu o ușurințăincredibilă. „Acum ori niciodată!” își spuse ea. Cu pași siguri și – Ai dreptate! Sunt tot ce spui tu, dar te rog, apăsați redeschise Tobiicalmează-te! Am uitat să reduc volumul tabletei!... Era Communicator sub privirileAmedeo... Nu-i răspund? Știi bine că nu va înceta să îngrozite ale lui Amneris, pesune! Sigur că am dat pe silențios dar dacă sună cineva care le simțea ca pe niște cuțiteimportant? Ok, nu te interesează! Vrei să citești fierbinți ce-i sfâșiau spinarea,mesajele nepoatei tale? Nu! Ok, i le voi arăta Ambrei!... dar pe care le ignoră,Eii, cum să nu i le arăt! se înfurie brusc, Lucia. Nu-mi e reprimându-și un fior prelung,de ajuns mojicia ta? Termină dracului cu insultele! Cine apoi dispăru în coridor unde sete crezi, să mă tratezi așa? Clocotind de mânie, femeia îi întoarse spatele șitrase din priză calculatorul care scuipa foc și pară. – Unealta asta demonică nu va mai exprimadeocamdată lipsa ta de educație și bun simț! urlă ea.Poți să te holbezi cât vrei! Ești o vrăjitoare! Asta ești!...Am să distrug programul acesta diabolic și voi spune căl-am distrus din ignoranță! Nu meriți răbdarea șiajutorul nostru! Vei rămâne în muțenie absolută ovreme iar între timp, eu voi demisiona din serviciul tăumizerabil, Machiaveli care ești! Blânda și răbdătoarea femeie pierduse completcontrolul și enevarea extremă îi provoca o stare de răufizic. Lacrimile începură să-i înțepe ochii și se îndepărtărapid pentru a nu-i mai da doctoriței și satisfacția asta.Nici nu mai privi în direcția ei, de teamă să nu cadă iarvictimă compasiunii ridicole care o determina să rămânăalături de fiara asta de om, în ciuda tuturor caznelor la 25ANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

afla tabloul de energie și cu o șurubelniță desfăcu Într-o jumătate de oră capacul ce-i dezvălui o rețea de conductori electrici. casa se umplu de viață și Surâse încântată de perspectivă, dar se întoarse în apartament, ferindu-se să privească „laserul” uman care activitate. Daunele ciudatului ardea invizibil pe fotoliul ortopedic din salon și trase din incident au fost reparate cât ai priză toate aparatele vitale care asigurau existența bate din palme dar calculatorul bolnavei, pentru a nu le distruge sub șocul teribil al scurt-circuitului pe care avea să-l provoace. Nu avea de ghinionist a fost aruncat la fier gând să-i riște viața amărâtei. Știa că ventilatorul îi vechi. La întrebările ce i-au fost poate asigura oxigenul necesar pentru două ore, în caz puse, Lucia a dat explicații de vreo pană de curent, așa că avea timp suficient să valide și lucide care nu au trezit cheme tehnicianul și restul familiei, pentru a repune totul în ordine. Lăsă în priză doar calculatorul blestemat nimănui niciun fel de bănuieli. și cu o mișcare expertă provocă un scurt-circuit de toată Nu putu să nu-și sufoce un frumusețea. O scurtă explozie și un fum înecăcios invadă zâmbet, când observă zelul cu încăperea. care cele două, mamă și fiică își Lucia deschise ferestrele în grabă și băgă din nou confecționară o părere de rău în priză toată aparatura existentă în casă, apoi dădu prost alcătuită, care nu reuși să câteva telefoane și așteptă liniștită ajutoare. Se simțea convingă pe nimeni cu autenticitatea ei îndoielnică. Se înghesuiau amândouă cu consolările, dar Amneris nici măcar nu le privea. Fruntea îi era brăzdată de două cute adânci care îi întunecau chipul palid, mai mult ca oricând. Nu avea ochi pentru nimeni de acum și parcă reintrase în catalepsie. Dacă furia ei ar fi putut deveni materială, ar fi ucis fără ezitare ființa care o aruncase din nou în hăul fără fund al neputinței și tăcerii. Nu catadicsea să-și reproșeze în vreun fel împăcată, răzbunată, mulțumită... Surâse cu ochii comportamentul care provocase închiși și se lăsă legănată de liniștea binecuvântată care deznodământul acela. Acum îi mângâia simțurile. O privi cu coada ochiului pe mintea ei și toată conștiința de Amneris, dar o văzu stinsă, redusă la tăcere, învinsă... care dispunea era prinsă în Nu mai simți compasiune. Își întoarse privirea de la ea, caruselul urii fără margini și fără niciun sentiment. Simțea că făcuse ce trebuie. Nu unei dorințe de răzbunare, de mai erau șanse ca Tobii Communicator să fie reparat și proporții apocaliptice, care o nici altul nou, nu era posibil de obținut. Acest tip de devora pe dinăuntru, celulă cu aparate destinate bolnavilor cu incapacitate de celulă, neuron cu neuron... Nu comunicare trebuiau furnizate de ministerul sănătății mai avea arme, nu mai avea după lungi demersuri, comisii medicale, aprobări și control... Nici măcar nu proceduri birocratice, care necesitau luni sau chiar ani denunțase pe ucigașul răbdător până să ajungă la cine trebuie. care aștepta pe undeva pe Știa bine cât se zbătuseră Carla și Ambra pentru a aproape să o anihileze. Își obține doctoriței acest privilegiu și mai știa că acest savurase puterea nou câștigată aparat, aproape că le-a distrus viața, după ce Amneris a cu atâta lăcomie și plăcere, învățat să-l folosească. Se îndoia serios că vor mai mișca încât nu considerase necesar să vreun deget pentru a readuce în casă un alt dinosaur de acest fel. În sfârșit... liniște... se grăbească iar acum nu mai avea arme.26 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

Maria Giurgiu Nefiind scrisă, ca să nuUn tezaur condamnat să fie dispară, ea ar trebui să fieîngropat în uitare transmisă tinerilor. Nu mai e (Din vol. de povestiri „Copilărie între real șifantastic” – editura Armonii Culturale-2017) cerută azi muzica lăutărească, A existat de veacuri în cultura satelor românești, cântată după ureche, de cătreun gen de repertoriu popular, de muzică româneascărurală, locală, ce s-a transmis exclusiv, pe cale orală. locuitorii mai tineri, ai satelor.Muzica aceasta lăutărească creată de rapsozi anonimidin rândul populației de la sate și de lăutari, care au fost Nu o mai cunosc și nu omereu custozii acestui gen de creație este pe cale dedispariție azi în România. Creațiile lăutărești sunt apreciază neînțelegându-icântece, doine, balade hore, ce oglindesc toate tipurilede trăiri sufletești, sentimente izvorâte direct din valoarea reală. Timpul arteisufletul românilor de la sate și au fost create chiar delăutari. Erau cântate de lăutari, fie ei țigani ori români, autentice a lăutăriei practicatela cererea românilor participanți la nunți, botezuri, moțla clăci organizate în sat pentru executarea diverselor de legendarul Barbu Lăutaru,activități rurale, ca: torsul, cusutul, curățatulporumbului după știuleți, scărmănatul lânii și lista ar Fărâmiță Lambu și alții ca eiputea continua. este apusă. Cei care se Lăutarii indiferent de etnie dețineau și poate maidețin încă, pe acolo, pe unde mai supraviețuiesc acest consideră promovatori aiprețios repertoriu popular transmis din generație îngenerație doar pe cale orală. Repertoriul acesta de culturii autentice româneștimuzică românească, nu țigănească, rurală locală,cântată pe la nunțile și botezurile de români, veche de unde sunt ei oare? Manelele nusute de ani, în care sunt exprimate sentimente,evenimente de viață autentică românească, e vivace sunt un gen de muzicăbogată în trăire și expresie, precum însăși viațaromânului, agitată și în continuă frământare. Azi e românească, care să îisubestimat și e pe cale de dispariție. reprezinte pe români, viața Lăutarii sunt unici custozi de, doine, balade vechi,hore, sârbe romanțe fie de dor de iubire de jale și de cultura și tradiția lor. E muzicăorice alt foc ce a pârjolit inima românului în existența sacontinuă pe aceste meleaguri românești.. Ei au creat și țigănească. Promoveazăau știut mereu cânta, improviza, compune cu sentimentși după ureche, conform cu trăirile solicitanților, care incultura și prostul gust. Aceaerau românii și care le doreau cântate, de lăutari pentruei, la petrecerile lor. Muzica aceasta nu a fost studiată în muzică veche ce era multșcoli, nu a fost compusă pe partituri și pusă pe note, peportativ. Ea a circulat doar oral și a fost parte din viața cântată de țiganii lăutari, însăromânilor. E autentică și valoroasă, ne reprezintăspiritul, intensitatea trăirilor vieții noastre, a era românească neaoșă, ruralăsentimentelor, fie ele de iubire, de ură, de dor, de jale, eizvorâtă direct din suflete de români. și multe din piese aveau specific regional. Țin minte că la nunta mea, 27 eu fiind fată de la țară și la nunțile surorilor și fraților, amANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

avut taraful cu lăutarii, din satul nostru. Erau lăutari nuntă, trebuie cântată; Searaprețuiți pentru că își făceau bine meseria, fiind buni când tinerii însurăței plecau cucunoscători ai repertoriului și ai datinilor. bradul și cu udatul în sat, din Bătrânul se chema Mitică B. și cânta la vioară, la poartă în poartă cu ploștile și invitau tinerii la brad, cum ețambal. Taraful era format de membrii familiei sale: fii,un văr care s-a stins și acela, nepoții. Fii săi, trăiesc încă datina în satul meu, ei însoțeauși cred că nu au uitat să cânte acele piese dar nu au mai alaiul, sfătuiau cum se procedează, sfătuiau tineretul latransmis învățătura copiilor lor, pentru motivulmenționat mai sus. Ei s-au apucat de alte meserii, ca să- gătitul bradului, așa cum se practică în părțile Argeșului; ceși câștige traiul. Unul cânta la țambal, altul la acordeon,altul la vioară după moartea tatălui lor. Fiecare din ei anume trebuie să se confecționeze pentru a se punecântau însă și din gură tocmai aceste creații de care amvorbit mai înainte. Până acum treizeci de ani erau încă în brad, fiecare ciucure, mărul din vârful bradului, având osolicitate de participanții la petreceri. Fiind interesați sănu-și piardă faima și clienții, lăutarii cunoșteau bine tot anume semnificație pe care ei o știau, căci știau mai bine decâtrepertoriul, erau și inventivi creând și ei unele piese, oricare altul datinile.potrivite unor momente pe care le lansau cu ocaziaacestor petreceri și dacă aveau succes, cu atât mai bine Spre exemplu mărul dincăci solicitanții le dădeau bacșiș. Clienții lor mulțumiți brad, este o tradiție antică, practicată de pelasgi, strămoși ai dacilor. Densusianu spune în preistoria dacilor, că atunci când fetele îndrăgeau un flăcău, îi dăruiau alesului inimii, un măr. Dacă ne amintim de basmele din copilărie, de fiecare dată, fiica împăratului era invitată să arunce mărul de aur alesului inimii sale, din mulțimea tinerilor pretendenți la mâna sa, care treceau pe subdădeau acel bacșiș, pe deasupra câștigului, care îl fereastra ei. Mărul era nelipsitprimeau, de la cel care îi angajase să cânte la petrecereade nuntă, botez sau moț. când se duceau pețitori la casa Azi nunțile se fac la salon, se cântă alte genuri de fetei alese. Dacă fata acceptamuzică și cu precădere manelele. Această muzică vecheromânească, e tot mai abandonată și marginalizată, în mărul semnificația era cămod voit. Se pare că unii ar dori să uităm cine suntem șiceea ce este cu adevărat trist este că nu facem nimic să accepta pe cel pentru care eraschimbăm lucrurile. De aceea a ajuns pălincaardelenească, sarmalele, micii, branduri ungurești, pețită și mărul, se punea înbulgărești, sau mai știu eu, ale cui. bradul de nuntă. Puțini sunt cei Lăutarii erau și personajele de pe la nunți șibotezuri, care știau, cum trebuie să se facă treburile la o care mai cunosc acestenuntă, ca să fie în concordanță cu tradițiile. străvechi tradiții și semnificațiile lor. Lăutarii din sat erau solicitați chiar de socrii, care nu erau întotdeauna avizați, să-i sfătuiască ce meniu trebuie servit la masa de gătitulEi știau să-l sfătuiască pe solicitantul serviciilor lor, bradului, în noaptea dinainteace mâncare se gătește la masa fedeleșului, care se făcea nunții, (e obiceiul prin părțilela ginere în noaptea dinaintea nunții; ce muzică de comunei Uda de Argeș să se întâmpinare a diferitelor personaje invitate să ia parte la servească cu acea ocazie, ciorbă28 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

de bureți, făcută din măruntaie de porc sau vită; ficat, Americanii când au văzutbojoc, inimă rinichi, fierte, apoi tocate și adăugate pe scenele lor acest taraf, erauîmpreună cu zarzavat pentru realizarea ciorbei; mezel și atât de uimiți că așa ceva maivarză cu carne sau sărmăluțe) știau ce și când, să cânte și există și i-au primit cu aplauzelista ar putea să continue căci în trecut o nuntă prin și mult entuziasm. Le păreapărțile noastre dura trei zile și se făcea conform cu incredibil că acești lăutaridatinile… cântau după ureche, fără partituri și note, nu era Când mirii soseau de la biserică lăutarii sfătuiau îmbrăcați în costume naționalesoacra mare cum trebuie să întâmpine tinerii însurăței; și nu foloseau un dirijor deSe punea un scaun la intrarea în casa mirelui pe care se orchestră.așternea un ștergar, sau o cergă, mireasa urca pe acelscaun înainte să pășească pragul noii sale case, după ce Erau priviți ca un fel desoacra mare înainte să treacă peste scaun înlănțuia după fosile vii, descinse din trecutgât împreună pe mire și mireasă cu o maramă sau un ceva care la ei dispăruse de maiprosop cusut. Astfel înlănțuiți, mireasa trecea peste mult de o sută de ani. Lumeascaun, apoi soacra îi punea pe cap colacul mireseirupându-l în două, dând să mănânce din el mai întâi admira, muzica lor și lamirilor, după care îl împărțea celorlalți nuntași din alai.Ea primea în casă pe miri cu pâine și sare pe un platou spectacole sălile erau pline,și un pahar cu vin. aplauzele îndelungi și biss-urile Acesta era ritualul de întâmpinare care în cazul căcineva nu-l cunoștea, cu siguranță i-l explica lăutarul în nenumărate. Pe scenele lumiidetaliu, intrând în obligația sa. îndepărtatului occident Să faci o nuntă la țară pe atunci, nu era mereuavantajos, dar oamenii țineau mult la aceste rânduieli. autenticitatea lor exercita oCum spune o zicală a românilor, „obrazul subțire cucheltuială se ține”. putere de fascinație incredibilă. Ceea ce e uimitor, e că în occident, în America, Se minunau cum în timp 29Italia, Franța, Japonia și prin alte multe țări ce cântau, coborau printreîndepărtate, un taraf românesc binecunoscut degenerațiile din anii 1990 și de mai înainte chiar, Taraful rânduri, se mișcau încontinuudin Clejani, au avut un succes fantastic și continuă să fie printre meseni, dedicândfoarte adulați și prețuiți și azi deși, cei bătrâni sau stinsdin viață. cântece personajelor principale de la petrecere. Procedau ca și Se pare că în familiile bătrânilor lăutari, tinerii auabandonat această meserie, nemaifiind motivați s-o în țară, la nunți cândînvețe. Spun ei, că printre românii de la sate care erau improvizau, făceau dedicațiicei ce-i solicitau cândva să le cânte la petreceri, azi numai are căutare. În timp ce taraful acesta era și este încăconsiderat un mit viu, un lucru senzațional înîndepărtatul occident, unde au fost premiați cu cele maiprestigioase premii, în România nu erau luați în seamă.Discurile cu ei au luat primul loc, în colecția de aur adiscurilor de la Geneva prin anii 1986-1990 (date maiprecise se pot găsi pe Youtube în documentarul realizatdespre Taraful din Clejani – Povestea ultimei generații,din colecția Adevărul) la noi nici nu se pomenește măcarnumele lor. Care să fie cauza? Ar scădea oare valoareamanelelor și a tuturor chiciurilor subculturale care auumplut scenele românești și le-ar detrona?ANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

persoanelor de vază, (nunul mare, socrii mari și mici, transmise din bătrâni și pentruginerele, mireasa) satisfăceau cererile mesenilor, care care alții în țări îndepărtate, capretindeau să li se cânte, în schimbul bacșișului. Japonia, China, America au îndrăgit numele României. Ei Cei mai bătrâni dintre lăutari, nici să scrie sau să ne-au perceput ca un popor cucitească nu știau. Cu toate acestea acei străini i-au primit o veche cultură, unde încă maicu mare entuziasm și cu aplauze îndelungi, pe cele mai supraviețuiește și azi autenticulmari scene din orașele lor supercivilizate, ca pe niște pe care ei pun atât de mare prețpersonaje coborâte din mituri și legende, din alt timp și și pentru care plătesc cu mulțialt spațiu. Au strălucit pe scenele lumii supercivilizate a bani, îl tratează cu mult respectoccidentului, fascinându-i pe toți cu autenticitatea și și sunt dornici ca să se poatătalentul lor pe scene, uimindu-și auditoriul. Străinii i-au bucura de el.îndrăgit, i-au apreciat și-i venerează încă, pentru căpeste secole au rămas autentici, așa cum pe la ei nu mai Păcat, că la noi se ignorăexistă azi. Astfel de relicve au dispărut de secole în țările multe lucruri ce ne-ar putealor. aduce, respect și bunăstare, ca popor. I-au considerat ca fenomenul, JONNY DEEP.Managerul lor Stephane Caro i-a făcut cunoscuți lumii Peste două, trei sute desub numele de TARAFUL HAIDUCILOR DIN CLEJANI ani vom începe și noi să-l remarcăm și să-l dezgropăm prin situri arheologice? De ce nu acum, când mai trăiesc încă, vreo câteva exemplare dintre cei ce l-au conservat? Tradițiile autentice românești dacă românii ar învăța să le prețuiască, să le valorifice și perpetueze pentru generațiile viitoare, ar putea fi(Informațiile despre Taraful din Clejani sunt inspirate un filon de aur. Ar merita odin documentarul numit mai sus – Povestea ultimei șansă din partea celor care suntgenerații, din colecția Adevărul.ro). abilitați să promoveze și să conserve tezaurul nostru de Noi românii acasă la noi, ne rușinăm, să ne arătăm cultură străvehe, de a crea ointeresați și entuziasmați de lucrurile autentice, ce ledeținem încă. Le aruncăm ca pe niște lucruri fără școală unde să se învețevaloare, la cimitirul de vechituri. Deși ne văităm căsuntem săraci, preferăm să promovăm nonvalorile. Unii promovarea și conservareaca ei ar trebui să fie finanțați, să formeze în școli, noigenerații de artiști, care să se reproducă în spectacole autenticului și i-ar face lobi,culturale pe la serbările tradiționale, să li se facă maimultă publicitate și în afara hotarelor. Mă întreb, de ce acolo unde s-a văzut, că estene lamentăm în van, dacă necazurile și greutățile nu nedeschid ochii, să valorificăm și să scoatem în evidență ce apreciat, peste așteptărileavem de valoare? noastre. Nu sunt o expertă în materie și am exprimat aici în felul meu, entuziasmul și emoția ce mi le-au incitat vizionarea acelui film documentar, mai sus citat, careE o inestimabilă comoară nevalorificată, tocmai mi-a împrospătat amintirile.30 autenticitatea aceasta a lucrurilor simple, ce ne-au fostRevista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

note de călătorie 31-36 națiunilor și statelor naționale. Din fr. nationalisme; sursa: Niţu Constantin DEX '09 (2009).Călătorii geodezice, Ungaria, Hunii Dintr-un dicționar(01) specializat aflăm că: Moto: „Cândva... NAȚIONALÍSM (<fr. {i}) s. n. Îşi călăreau în linişte măgarii Toţi înţelepţii, până la Cristos. Ideologie și politică derivate din De când au devenit măgari husarii, Toţi înţelepţii lumii merg pe jos.” conceptul de națiune, cu epigramă de Sandor Petofi din Din epigramiştii diferite accepțiuni, în funcție de lumii (2000), traducere de Aurel Iordache condițiile istorice și de Introducere obiectivele forțelor politice. În sec. XVIII-XX, n. a contribuit la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea Am aflat din surse confidenţiale că, după ce națiunilor și statelor naționale,colindasem prin Eurasia de la Marea Nordului laOceanul Pacific, urma să plec şi mai pe lângă noi, în mai întâi în Europa, iar apoi înUngaria, la o consfătuire tehnico-ştiințifică, la analizamodului de colaborare pentru rezolvarea unei teme de Africa, Asia și Americacercetare privind automatizarea construcţiei hărţilor şiplanurilor topografice. Cu această ocazie sunt verificate Centrală. În cursul dezvoltăriişi omologate diferite faze ale temei, cu părţi realizate îndiferite ţări şi asamblate într-un tot unitar. sociale, n. s-a manifestat și se Colaborarea tehnico-ştiinţifică avea loc între manifestă cu exaltare excesivă aserviciile geodezice civile şi militare ale ţărior est-europene (foste socialiste). Din partea armatei române superiorității unei națiuni fațăeram doi delegaţi, colonelul dr. Marton, şefullaboratorului de cercetare şi subsemnatul. Referitor la de altele și sub formaoriginea etnică maghiară a colonelului Marton aveam săîmi pun numeroase întrebări. Era un specialist de exclusivismului național înexcepţie, după mine cel mai bun specialist al ţăriinoastre în fotogrammetrie. raport cu alte naționalități, Și ca să fiu bine înțeles, puteți citi ce înțeleg eu prin îmbrăcând adesea forme deetnii și naționalități, cu un simplu clic pe aceastăexpresie. Acolo am definit etnia, naționalitatea, șovinism, rasism șinaționalitatea conlocuitoare. Așa că toți venim deundeva, unii nici nu știm precis de unde. Iar hegemonism, care au condus lanaționalismul trebuie bine definit, să nu „sărim gardul”!Ca să fim riguroși, recurgem iar la dicționare. Așa aflămcă: NAȚIONALÍSM s. n. Ideologie și politică derivate dinconceptul de națiune, care a contribuit în sec. XVIII-XXla cristalizarea conștiinței naționale și la formarea crearea premiselor izbucnirii 31ANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

unor conflicte interne și interstatale; sursa: DE (1993- cercetător ştiinţific în centrul de2009). Despre formele de manifestare a șovinismului ar cercetări ştiinţifice de geodeziefi multe de spus. şi topografie militară, chiar în laboratorul condus de colonelul Felul cum au fost tratați românii din teritoriile în dr. Marton.care locuiau oferă destule exemple de intoleranță a celorce stăpâneau aceste teritorii, mai ales în Transilvania și Ulterior, colonelul Martonnu numai. Să ne amintim doar de cele trei națiuni avea să fie comandantfavorizate, ungurii, germanii și secuii, în dauna națiunii (director) al centrului demajoritare a românilor. Dar ia să definim noi și cercetări, inclusiv conducătorulșovinismul: ȘOVINÍSM s. n. Ideologie și politică de meu la doctorat, cu teza „Pachetațâțare a urii și dușmăniei între națiuni și popoare, de de programe pentru construcţiapropagare a ideii superiorității unei națiuni asupra automatizată a hărţilor”. Aşa căaltora, de promovare a exclusivismului și intoleranței nu pot fi considerat naţionalistnaționale; naționalism extremist. – Din fr. chauvinisme. român, ci o persoană care credesursa: DEX '09 (2009). Originea e simplă – după că ungurii din Transilvania suntnumele lui Neculai Chauvin, un naiv și viteaz soldat al buni cetăţeni români, integraţiprimei republici franceze și al primului imperiŭ francez, în societatea română şi cărorapus pe scenă de Scribe în piesa Soldatu plugar, aici le e locul. Că sunt „instigaţi” de unii, e cu totul altceva! Dar, cu mulţi prieteni unguri, mai am o glumă. Cu un ungur te înţelegi uşor, dar cu doi nu, că pun la cale de o „minoritate”. Aşa glumeam eu cu colonelul Marton, care de multe ori îmi zicea când doream să aflu ceva de la el „Niţule, mă tragi la limbă!”.Cu profesorul și comandantul meu prin lume Sau, la câte o petrecere, mă punea să cânt ce romanţăreprezentată la Paris la 1831). Patriotizm exagerat; românească vreau eu, părându-sursa: Scriban (1939). i rău că nu ştiam maghiara, să Cum ne-am cunoscut eu şi colonelul Marton, de „îi zic ceva” de dor şi de inimăcare aminteam? Eram în penultimul an al facultăţii de albastră...construcţii şi geodezie, la Academia Militară din Relaţiile cu ungurii dinBucureşti. Domnia sa, ca cercetător ştiinţific, ne-a România erau, aşadar, normale.predat magistral cursul de aerotriangulaţie (cu metode Cu specialiştii militari din ţarade determinare a coordonatelor punctelor prin vecină, nişte oameni minunaţi,măsurători pe fotograme preluate dintr-un vehicul mă cunoscusem în altespaţial – avion, satelit etc.). consfătuiri tehnico-ştiinţifice Mi-a recomandat să adâncesc cunoştinţele de care au avut loc înlimbă engleză, ceea ce am şi făcut, iar pentru lucrarea de Cehoslovacia, R.D.G., Bulgaria,licenţă să studiez erorile de poziţie ale punctelor Coreea de Nord sau în alte ţări.înregistrate pe fotograme, acceptând să-mi fie Cu problemele ştiinţifice aleconducător ştiinţific. Lucrarea de licenţă a avut un mare temelor internaţionale desucces şi a fost, pe lângă diploma de merit şi titlul de şef rezolvat nu aveam probleme al celor două promoţii din martie şi august 1973 de deosebite, eram în grafic şi32 ingineri militari, un punct forte în admiterea mea ca rezolvasem fazele la timp. Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

Mai trebuia să mă pun la punct cu cunoştinţele proprii turcice ca Atatürk saudespre ţara vecină şi am trecut imediat la treabă. Că Almatî (Alma-Ata) și înurma să merg și în 1990, apoi ca turist de mai multe ori, denumirea de dregătorie turcăcând, în sfârșit, aveam și eu dreptul să merg cu familia medievală „atalîk”. Un alt sensîn țări străine... ipotetic ar fi o înrudire cu numele vechi turcic al fluviului Hunii Volga — Atyl/Atal/Atil. În cazul acesta numele ar însemna „Râu Şi totuşi, cine sunt ungurii? Sunt aceiași cu hunii? mare”, numit de noi acumÎn secolul al V-lea în Europa au venit hunii, călăreţii fluviu. Așa că numele deapocalipsei, care au umilit Roma, Parisul sau persoane și numele de locuriConstantinopole. Apăruţi din stepele Asiei, au muşcat sunt strâns legate între ele!adânc din inima Europei. Călăreţi desăvârşiţi, cuproviziile de carne ţinute sub şa, înarmaţi cu arcuri şi În sursele germanice,săgeţi, au lovit ca fulgerul. Pe unde au năvălit nu a mai Attila este menționat ca Etzel înrămas piatră peste piatră… Au ucis bărbaţii, au siluitfemeile, au înrobit copiii și tinerii, au ars și jefuit cetăţi, Attila, „biciul lui Dumnezeu”oraşe, sate. Au distrus totul în calea lor. epopeea-legendă Cântecul Cu ochii înguşti şi capete ţuguiate grotesc, huniicăutau noi păşuni pentru turme. Trufaşul imperiu Nibelungilor (Nibelungenlied),roman, la acea dată împărţit în două, avea să fie zguduitde cei mai dificili războinici. ca Atli în legenda nordică Confederaţia triburilor hune, cu populaţie turcică, „Volsunga Saga” și ca Attilius înera cuprinsă intre Carpaţi, Caucaz, Altai, Siberia şiPersia. Au declanşat prima expansiune în Europa, „Thidrekssaga”; în germanamânaţi de o secetă cruntă. În drumul spre vest, auînfrânt succesiv alanii (din sciţi, singurul popor de etnie veche, „Attli” însemna „tatăl”iraniană din Europa), triburile ostrogoţilor, regatularmean, ajungând până în Siria (că sirienii și alți arabi sau „ăl bătrân”. După o altăau încercat în acești ani în țara lui Orban, asta e o altăproblemă). ipoteză, mai comună, Attila ar fi Hunii vin din Asia diminutiv al cuvântului „tată”, Caii le erau necesari pentru migraţie, transport însemnând „tătucul”. Alte(„turism”), vânătoare, comerţ şi evident, război. Băieţiihuni învăţau concomitent mersul şi călăria, cronici presupun că Attilaconfecționarea arcului și săgeților, tragerea cu arcul,aruncarea suliței… Hunul, (406-453 d.H) ar fi fost După formarea imperiului hun, regele Attila avea de neam finic (finlandez), dar30.000 de luptători, jumătate fiind pedestraşi germanicişi ostrogoţi. Hunii aveau un respect deosebit faţă de 33războinici (or fi ştiind Băsescu, Boc, Ponta, Dragnea,Tăriceanu, Igaș?). Chiar şi luptătorii duşmani caredăduseră semne de vitejie erau onoraţi de huni, șifiindcă ne ocupăm noi de toponime, de ce să nu neocupăm și de nume? Attila ar avea sensul denumirii detată, asemănătoare cu cea din limba gotică, și unelelimbi slave (vezi în rusă oтeц, pronunțat: [ateț], sautermenul probabil de origine mixtă, „ataman”, înucraineană), existentă în maghiară, „atya”, și în numeANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

noi ne îndoim. Că finicii tot de prin Asia vin... războiul a reînceput doi ani mai Attila a condus confederaţia pe cele mai înalte târziu. Căpetenia hunilor se culmi. În timpul domniei sale, efemerul Imperiu hun se întindea din Germania până la Munţii Urali, şi de la îndreapta spre sud, incendiind Dunăre până la Marea Baltică. Atilla era o întrupare a cruzimii şi a rapacităţii. Epopeea lui Attila începe odată Sardica, Filipopolis şi cu alianţa făcută de unchiul său, regele hun Rua cu conducătorul legiunilor romane, generalul Flavius Arcadiopolis. Aetius. Rua plănuia o invazie masivă în Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin). Spre norocul romanilor, Rua a fost Hunii au atins și zidurile lovit de fulger în timp ce călărea prin stepă. Nepoţii lui Constantinopolelui, înfrângând Rua, fraţii Attila si Bleda au moştenit în egală măsură armata imperială chiar lângă tronul. capitală. Asediul cetăţii s-a dovedit lipsit de succes pentru Attila a aranjat ca fratele său să fie ucis „accidental” huni, care l-au abandonat. la o vânătoare, după care şi-a concentrat atenţia spre Attila îşi continuă expediţia de romani. Civilizaţia romană prezenta încă multe tentaţii jaf şi cucerire zdrobind armata împăratului roman Teodosius în bătălia de la Chersonesus. Hunul primeşte două tone de aur pe loc de la romani (o fi oare din cel luat de Traian de la daci?), plus promisiunea că-i vor plăti anual alte 700 de kilograme de aur. Imperiul lui Attila Odată deschis apetitul hunilor pentru bogăţii, Attila pentru el, pentru care atacase graniţele imperiului, porneşte iarăşi o expediţie, în forţându-i pe romani să semneze tratatul ruşinos de urma căreia, conform unei pace de la Margus (în prezent Pozarevac), în care cronici galice, a ars peste 70 de romanii se obligau nu doar să le plătească hunilor 115 oraşe. Incântat de succese, este kilograme de aur, ci să-şi deschidă pieţele comerţului cu animat de cucerirea Imperiului hunii. După acest scucces, porneşte o campanie de Roman de Apus, invadând cucerire în est, subjugând triburile popoarelor Galia în anul 451, în drumul lor migratoare care „făceau turism” prin zonă. hunii distrugând şi localităţile Germaniei de azi. Întors în Panonia, unde hunii se stabiliseră atraşi de câmpiile care le ofereau o imagine familiară stepelor, Attila era însoţit de aliaţii Attila a turbat de furie deoarece romanii nu şi-au plătit săi, gepizii, ostrogoţii, rugienii, tributul. În plus, episcopul din Margus trecuse Dunărea scirienii, herulii, turingienii, si jefuise mormintele nobililor huni. Armata romană era alanii si burgunzii. A urmat prea slabă pentru a stăvili puhoiul hun. căderea oraşelor Metz şi Paris. A rămas deopotrivă în legende şi în istorie modul în care generalul Aetius, nimeni altul decât fostul prieten din copilărie al lui Attila, l-a oprit pe acesta din urmă în bătălia de la Câmpiile Catalanice. Oraşe precum Margus (Požarevac, Serbia), Sigindunum (Belgradul de azi) au căzut unul după altul. Romanii au impus un armistiţiu urgent în anul 441, dar34 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

Avem şi aici o întâmplare nostimă. Prin anii ‘80, În primul rând, hunii eraucumpăram săptămânal Gazeta literară. Într-o luni, a neam turcic, vorbitor de limbăapărut articolul „Hunii la Paris”. Aveam publicaţia pe turcică. Și zic unii că din limbabirou. În cameră a intrat colonelul Marton, pentru a hună s-ar fi păstrat doar 3discuta cu mine nişte probleme curente de rezolvat. A cuvinte mari și late, rectecitit titlul şi m-a întrebat despre ce e vorba. I-am Medos, Strava şi Kamos, carerăspuns că nu citisem articolul. Luat cu treburile, nu am nu au corespondent în limbaobservat dispariţia de pe birou a săptămânalului. Un maghiară. Noi nu necoleg binevoitor, P.V., l-a luat şi l-a dus să îl „arate” pronunțăm! Mai studiem…şefului D.T.M., generalul maior Dragomir. Acesta, l-a Însuşi numele Attila arecitit pe sărite şi l-a chemat pe colonelul Marton, să îi rezonanţă în limbile turce. Înarate ce scrie despre huni. Colonelul Marton, care știa că unele dialecte turcice, termenuleu aveam revista, a crezut că eu am dus publicația „Atil” are sens de verb șigeneralului. Aveam să lămurim problema abia peste un semnifică „a ucide” (dar înan şi să tragem concluzia asupra „turnătorului”. Aldracului regim draconic cu turnători ordinari! Dar de Arcaşul hunmorţi, „numai de bine!” turcă se zice öldürmek!). Hunii Pentru a-şi sărbători victoriile, Attila organizează o aparţineau etnic ramuriipetrecere rară, al cărui punct culminant îl reprezentă turcilor oguzi, din care mai facnunta sa cu mai tinerica (precum pupila unuia parte bulgarii, avarii, khazarii șiDragnea), pe nume Ildiko, de neam germanic. După ciuvaşii. Maghiarii au fost lanoaptea nunţii, Attila a murit după o beţie cruntă şi o rândul lor un popor nomad alhemoragie internă. Sfârşitul său a însemnat sfârșitul stepelor de origine asiatică, darimperiului. După funeralii au început luptele interne de etnie ugrică. Să nu se fiîntre fiii săi Elak, Dengizik și Ernak. Anul următor, combinat ei pe după Uraliodrasele „nomenclaturistului” Attila au fost înfrânte în triburile ugrice cu cei dinbătălia de la Nedao de către ostrogoţii și gepizii conduşi triburile turcice?de Ardaric, nimeni altul decât cel mai bun general al luiAttila. Hoardele hune s-au retras în dezordine în părţile Al doilea argument, maisciţilor unde au dispărut brusc. rezonabil, este acela de ordin temporal. Maghiarii s-au Kutriguri și utiguri, nicio urmă de unguri Multe popoare migratoare au încercat să-şirevendice originea direct din sadicii huni. Triburileturcice ale proto-bulgarilor au avut cele mai strânselegături cu hunii refugiaţi din Europa. Relaţia dintrehuni şi bulgarii de pe Volga a mers aşa de bine, încât celedouă etnii au făcut o alianţă. Noua entitate politică s-anumit iniţial Onoguria, apoi Utiguria, devenind în finalKutriguria. Kutrigurii au atins maximul de dezvoltaresub hanul Kubrat, după care au dispărut din istorie fiindcuceriţi de către Gok-turci, strămoşii direcţi aiotomanilor. Insă în vremurile apropiate, cea maivehementă asociere cu hunii a venit din partea șogorilorunguri! Apropierea între unguri şi huni este însă maimult decât forţată, dacă ţinem cont de adevărul istoric,chiar dacă Hungaria începe cu Hun! 35ANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

stabilit în câmpia Panonică la peste 400 de ani după ce debut 36-42hunii şi-au procurat bilete „one way tickets” spre stepeleAsiei. Cu toate acestea, tânărul stat maghiar proaspăt Anna Blur (Bluroffives)stabilit în Panonia s-a revendicat de la huni pentru a-şiînsuşi capitalul politic de nenumărate ori în istorie. Dar Secretul planeteloror fi plecat toți hunii, așa cum zic unii că ar fi plecat gemene (12)legiunile romane cu vreo două secole înainte din Dacia,prin 271 d.Hr. (retragerea aureliană)? Chiar și cei cu Partea XII – Tainefamilii mixte și cu oarece averi? După cum menţiona un istoric ungur, maghiarii Pâlpâiri din lumina nopţiifoloseau foarte rar numele de Attila, ruşinându-se ajungeau până în poiană, iardeoarece era perceput în toată Europa ca numele unui acolo se amestecau cu umbrelecriminal istoric, până la momentul revoluţiilor din 1848, mânuite de învolburareamoment în care, într-un acces de naţionalism greşit vântului, mișcând fără încetarecanalizat, tot mai mulţi maghiari au început să-şi boteze imaginea din faţa ochilor ei.copiii Attila. O parte a istoricilor naţionalişti maghiari a Nerys-Randa încremenise lacontinuat în aceeaşi notă până în pragul secolului al XX- marginea luminişului, unde îşilea, fiind convinşi bunăoară că secuii ar fi descendenţi oprise brusc înaintarea. Trupul ei nemişcat se putea asemăna uşor cu unul din trunchiurile ce străjuiau locul. Doar privirea, ce încă cerceta întunericul, trăda tulburarea ce încet-încet o cuprindea. Cu toate simţurile încordate ieşi dintre pavăza copacilor. Păşi precaut, atentă la zgomotele pădurii, pânăpuri din huni. Adevărul istoric insistă totuşi că secuii se ajunse lângă arborele din atrag din triburile avare. Complicată treabă! cărei scoarţă descifrase simbolurile. De-aici poiana În preajma anului 2005, un grup de circa 2.500 de părea mai luminată, plină decetăţeni maghiari au înaintat o petiţie guvernului ungar frunzele lucind argintiu ladin acea perioadă, în care cereau să fie recunoscuţi ca margini. Dar în ciuda senzaţieiminoritate hună direct descendentă din Attila. Cererea la fel de acute că el se află înle-a fost respinsă fără drept de apel de către autorităţile preajmă, tânăra nu îl zări pede la Budapesta, cu toate că grupul acţiona încă din anul Enki.1990, fiind ghidat de o ideologie mistică proprie deinspiraţie proto-maghiară. Autorităţile maghiare şi-au Îşi coborî degetele pestemotivat decizia prin faptul că grupul autoproclamat nu semnele încrustate, înfrânându-posedă niciun bagaj cultural sau fonetic care să ateste şi tremurul când arsura lor îiacest lucru. Astăzi, conform tuturor specialiştilor, traversă pielea şi cuvintele seminoritatea ciuvaşă din Rusia este populaţia care se dezvăluiră din nou subînrudeşte cel mai mult cu străvechii călăreţi care au atingerea ei: îngrozit Europa… Diferiţi, dar la fel, […] Şoptiţi legământul de pereche,36 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

adevăraţi de-aţi fi Nerys-Randa fu prima care îşi ridică privirea. Îi cercetăVeţi dezlega arma străveche. chipul, ochii închişi, buzele Şi Nerys-Randa, închise ochii strunindu-şi restul întredeschise, îi simţi pieptul tresăltând de parcă abia acumsimţurilor. Era înconjurată de murmurul frunzelor, de reuşea să respire cu adevărat.şuieratul vântului ce se strecura printre ele, iar undeva, Şi-apoi îi văzu auriul ochilordincolo de hotarele pădurii, se auzea înfundat strigătul cum se deschide spre ea, cum ounui dragon ce-şi chema puiul. În văzduhul luminişului cuprinde, cum şi el îi cerceteazăplutea energie, doar că acum nu mai era nevoie să îşi fiecare trăsătură.afunde degetele în iarbă ca s-o simtă, o împresura,iţindu-se de peste tot. Se amesteca cu propria ei energie, Şi ştiind că sunt întrebărifăcând-o cu atât mai mult să simtă firul invizibil ce părea cărora el încă nu le-a dat voce,s-o lege de Enki. Doar că el lipsea. Lipsea! Cercetă din Nerys-Randa le răspunsenou în jurul său, şi frustrarea răbufni în pumnii strânşi,ca un val de energie ce nu putea fi stăpânit. înainte de rostire, ridicându-se pe vârfuri şi lipindu-şi gura de a Se concentră din nou, încercând să-şi găsească lui. Şi pentru câteva momentesursa legăturii cu el, izvorul panglicii ce-o lega de el. fiecare se lasă pradă atingerilor.Avea să-l găsească cu ajutorul ei sau avea să şi-o smulgă Mâini strângând spre a aducedin sine! mai aproape, buze moi căutând să guste mai mult, mai adânc, Şi-apoi, înainte să apuce să îşi încordeze fiinţa spre trup, spirit şi energie vibrândîndeplinirea gândului, de deasupra ei frunzişul păru că sub învolburarea de fiori.se tulbură, de parcă se stârnise în el o zbatere simultanăa o mie de aripi. Iar înainte că raţiunea s-o părăsească cu desărvârșire Şi înainte să se poată retrage în spatele arborelui, Nerys-Randa se rupse defu martora unui salt ce-i aminti de mişcările unui Cat-Sith. Enki ateriză aproape fără zgomot la doi paşi deNerys-Randa. Urmară câteva clipe tăcere, în care privirilefiecăruia au rostit tot ce cuvintele nu puteau cuprinde.Mai întâi o cercetare plină de prudenţă, care lăsă locsperanţei, ce se ivi mai apoi în zâmbetul ce nu se lăsaînfrânat. Şi Enki întinse mâna, iar ea i-o cuprinse fără vreovorbă. Nici unul nu ar fi putut spune cine a făcut primulpas, dar cumva spaţiul dintre ei dispăru,preschimbându-se într-o îmbrăţişare febrilă. Şi pentruacele câteva clipe n-au mai simţit nici răcoarea nopţii,nici îmbrăcămintea mototolită sub strânsoarea braţelor,nici temerile născute dintr-un viitor ce-i ducea pe cărărinebănuite. Ci doar apropierea celuilalt, atingerea lui şienergia ce părea că erupe şi-n acelaşi timp se contopeşteîn trupul fiecăruia. 37ANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

atingerea lui Enki şi printre răsuflări întretăiate rosti: Enki nu ştia cât trecuse Mă leg de tine, până începuse să-şi revină. Dar Mă dau cu totul, În rău sau bine, înainte să deschidă ochii simţi Şi nu vreau pe-altul. Cu trupul te voi apăra, denivelările pământului Cu mâinile te voi sluji, Cu buzele te voi adora. înghiontindu-l şi iarba strivită Martor îmi e cerul şi pământul Și toată viaţa ce stă între. sub obraz gâdilându-i pleoapa. Și înainte ca Enki să pecetluiască ritualul cu un alt Rămase câteva clipe sărut, Nerys-Randa îl auzi şoptind, ca un ecou. încremenit, încercând să judece Martor îmi e cerul şi pământul şi toată viaţa ce stă între. Şi-apoi atingerea deveni pârjolitoare, clocotind, ce se întâmplase, încercând să înfierând în fiecare dintre ei legătura de pereche. La fel prindă orice zgomot ca prima oară, piele pe piele, sorbind, explorând, necunoscut. Dar tot ce auzi era freamătul pădurii. Aceleaşi sunete pierdute în desişul arborilor, fâlfăit de aripi, murmur de frunze sau de izvor îndepărtat. Nimic altceva, nimic ce-ar fi putut să explice. Inspirând aproape pe nesimţite, îşi mută gândurile spre sine. Trupul îi era amorţit, aşa că socoti că fusese cel mai probabil azvârlit de unda de lumină. Îşi comandă să se mişte, încordându-se în aşteptarea durerii ce era sigur că avea să-l străpungă. Dar aceasta nu veni... de parcă nu fusese aruncat sau contopindu-se unul cu altul... unul în altul. doborât, ci îşi aşternuse singur trupul pe ţărâna umedă. Ceva sfârâi în apropiere. Puternic. Iar cei doi îşi rupseră brusc atingerea, clipind ca şi cum, pentru un Deschise ochii. Din locul moment, uitaseră unde sunt. O clipă mai târziu Enki o unde încă zăcea, lumea părea trase înapoi pe Nerys-Randa, punându-se pavăză. răsturnată, iar jordanianul nu îndrăzni să se ridice până nu Trunchiul arborelui pe care citiseră încrustările înţelegea, măcar în parte, ce se prinsese viaţă. Cele două tulpini răsucite erau cuprinse petrecuse. de o strălucire interioară, luminând simbolurile de parcă înăuntrul copacului sălăşluia o bucăţică din Dai, iar Doar că poiana, atât cât răsăritul îi era la câteva momente depărtare. vedea din ea, părea neschimbată, ca şi cum nici Fâşii de lumina traversară trunchiul, scriind măcar frunzele nu fuseseră dinlăuntru său o mulţime de semne scânteietoare pe răscolite. Zărea acum, cu colţul scoarţa netedă a arborelui, de la rădăcinile ascunse până ochiul, trunchiul ce fusese în cele mai mici ramuri. cuprins de strălucire. Îşi Şi-apoi totul se făcu lumină. revenise la nuanţele lui obişnuite fără ca lumina – ce-l38 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

lăsase fără simţire pe Enki – să-l fi transformat în vreun cum le descriau legendele,fel. identice în chip şi făptură. Jord cu părul strălucind ca Dai Iar Sub sclipirile nopţii totul părea neschimbat. Phyllo întunecat precum cerul nopţii fără stele. Aşa că Enki se ridică cu grijă, căutând în jurul săuforma Nerys-Randei. O zări de partea cealaltă a Se ţineau de mână, iarluminişului, şi-l străfulgeră gândul că la fel arătase şi el, acolo unde se atingeau, fiinţade parcă nu fusese aruncat ci aşezat. Nu-i putea vedea fiecăreia nu mai părea străveziechipul întors, dar era, aşa cum fusese şi el, aşezată pe oparte cu unul din braţe urmându-i mijlocul. Veșmântul Ca şi cum se hrăneau unaalbăstrui aproape că se pierdea printre aşternutul ierbii, pe alta în a căpăta substanţă.iar părul împletit, căzut acum de-a lungul trupului ei,descoperise curbura gâtului. Asta îl ajutase s-o găsească Erau înalte, cu trupurileprintre atâtea umbre. Era de parcă toate frunzele cu zvelte plăsmuite dintr-un soi demargini argintii găsiseră în petecul acela de piele o lumină. Pielea le era brăzdatăoglindă în care să-şi scalde lumina. Şi-acum, cumva, nuera prea greu de închipuit că acea frântură îşi izvora de nişte fâşii întunecate, casingură scânteierea. nişte nervuri ce, din când în când, erau străbătute de o Enki îşi lasă privirea să treacă din nou peste forma lumină ce pulsa în aceeaşiei. Părea că doarme. Şi totuşi... intensitate şi nuanţă albăstruie ca a Cath-Sith-ului când Reuşi să facă un singur pas către ea când o alungase dragonul. Privirile lestrălucire puternică îl opri, făcându-l să-şi ferească erau ascunse sub un soi deprivirea. mască, un amestec de solzi de dragon şi pene argintii, asemeni Enki îşi pregăti fără să vrea trupul pentru veșmântului ce le acoperea.ciocnirea ce nu veni. Şi-apoi, cu ochii încă sub pavăzamâinii ce şi-o ridicase drept scut, reuşi să vadă cu Păreau în acelaşi timpadevărat ce se asunsese în umbre. aievea dar o plăsmuire din Arborele, ce cu câteva clipe în urmă păreaneschimbat, se vedea acum pe de-a-ntregul. Îşidesfăcuse trunchiul iar la câţiva paşi de el plutea uncocon. Un cocon care împrăştia lumină de parcă aruncasuliți fără ţintă. Iar aproape de marginea luminişului,aşezat şi el în iarbă, Cat-Sith-ul stătea parcă de strajă. Enki, fixând în continuare coconul, păşi spreNerys-Randa. Doar că imediat ce jordanianul se mişcăsulițele deveniră fâşii de lumina, panglici strălucitoare cecurgeau din cocon măturând pământul. Iar înainte caEnki să mai îndrăznească încă un pas, una din raze îlgăsi, îmbrăcând-ul cu totul. Lumina se îmblânzi iar el putu privi spre coconulce-şi adunase restul razelor țesând două forme. Când cele două siluete s-au urzit pe de-a-ntregulEnki, dând un pas în spate, îngenunche, fără să-şi poatăsmulge privirea de la ele. Ştia, fără tăgadă, că se află,într-un fel sau altul, în prezenţa zeiţelor. Erau întocmai 39ANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

aburi, cu tălpile plutind un pic peste vârfurile ierbii. gândul că, la un moment dat, vaPurtau pe fiecare braţ ceva ce pornea de la încheietură avea să se afle în faţa celor douăpână aproape de umăr, un soi de brăţară împletită din zeiţe. Iar mintea lui încă vuia încrengi împietrite. jurul vorbelor auzite, învârtind haotic câteva cuvinte „sânge”, Aveau mișcări lente, de parcă fuseseră trezite pe un „singuri sau împreună”.tărâm străin dintr-un somn adânc. Absorbeau totul în Pricepuse că se cerea unjurul lor şi lăsau totul să le absoarbă pe ele. jurământ de sânge dar nu reuşea să cuprindă înţelesul Vocea lor porni ca un murmur nedesluşit până îl pentru „singuri sau împreună”.împresură, iţindu-se de peste tot şi de nicăieri. Ca şi cum Nu acum, când găsirea armeirăsuna din toate frunzele ce-l înconjurau dar şi în pălea în faţa a ceea ce simţeapropria minte laolaltă, spunând: pentru Nerys-Randa, în fața a ceea ce vroia pentru ea, cu ea.Două s-au făcut De parcă îi urmăriserăCe leagă şi dezleagă, firul gândurilor, cele două zeiţe îşi întoarseră chipurile spreCeruri şi destine, locul unde zăcea în continuare tânăra. O altă panglică deSecretul ce înnoadă. lumina țâșni din cocon şi o găsi, învăluind-o în aceeaşi ceațăDuşmani ei să se nască, lucitoare sub care se afla şi Enki. Ceva în pieptul lui Enki zvâcni puternic, ameninţând să- l smulgă de pe loc, fremătându-i fiinţa în fiecare ungher. Jordanianul nuEgali apoi să fie, îndrăzni să-şi dezlipeascăDe sufletul şi-l lasă privirea de la perechea sa.Prin sânge chezăşie,Păstra-v-or armă sfântă Fâşia ce lumina trupul ei păru că devine mai intensă, iarSinguri sau împreună, Nerys-Randa gemu.Ce le va sta sub pază Enki țâșni în picioare. Nu reuşi însă să înainteze, ţintuit înDe-acum şi-ntotdeauna. loc de ceva. O durere ascuţită îl Înainte ca sensul fiecărui cuvânt să-i străpungă făcu să se uite uimit spre propria încheietură. Mâna îi eraînţelegerea, Enki îşi dădu seama că zeiţele repetaseră încătuşată de o rază, de parcăvorbele deja de două ori. Încă înmărmurit de ceea ce scânteierea prinsese substanţăvedea, tăcu, abia îndrăznind să respire.D upă ce le rostiră şi a treia oară se aşternu şi se transformase într-o funieliniştea, şi Enki ştia, fără să le poată zări ochii, că îl ce-l ancorase.priveau, aşteptând. Tânăra gemu din nou, maiNimic din ce îşi imaginase vreodată, din ce crezuse puternic, iar Enki se smuci, că va avea de făcut în această misiune, nu-l dusese cu icnind sub durerea ce-i40 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

străpungea trupul. În zadar însă, nu înaintă nici măcar Se prăvăli la pământ fărăun pas, ca şi cum era zăvorât în loc de stânca unuimunte, nu de o fâşie de lumina. Se zbătu în continuare să dea glas durerii ce-i săgetafără folos, în timp ce durerea din ce în ce mai mare păreasă-i dea de ştire că avea să îşi reteze singur mâna la încheietura de-acumurmătoarea încercare. sângerândă, dar în clipa Vocea zeiţelor îi străpunse mintea, murmurul lorpărând să izvorască din nou de pretutindeni: următoare fu înapoi în picioare. Ai tâlcuit secretul Clipi des, încercând să-și adune gândurile. Ceața Şi-acum primeşti răsplată luminoasă ce-i împresurase pe amândoi dispăruse și, pentru Secretul celor două, un moment, Enki se simți pierdut în întuneric. Dar zări De vei porni de îndată umbra formei ei și-alergă spre Nerys-Randa. Far' să te uiţi în urmă. Cinci paşi mai târziu se Te-om dezlega de toate. opri. Trupul tinerei se pierduse, Şi Enki văzu cum coconul se deschise şi pluti până dispăruse printre plante.la el, un fuior dintr-o mie de fire lucitoare, dar printre Deodată faldurile rochiei eraucare se zarea o brăţară asemenea celor pe care le purtau doar frunze îndoite, părulzeiţele – crengi ce păreau c-au crescut după forma unui împletit doar rădăcina unuibraţ, sau piatră sculptată aşa, sclipind cenuşiu. arbore, petecul de piele lucirea unei frunze oglindind lumina Pentru câteva clipe Enki privi fascinat la ce-i zăcea coconului.la picioare. Era nevoie doar să se aplece şi putea s-oatingă. Dar înainte să se lase pradă pornirii, se simţi Totul fusese o nălucire.cuprins de un frison, de parcă întreagă căldură atrupului său se scursese fără veste, în ţărâna de sub 41tălpi. Regăsindu-şi glasul spuse: – Fără să mă uit în urmă?! Cuvintele nu făceau noimă nici rostite, iarjordanianul privi o clipă nedumerit chipurile zeiţelor. Păreau atât de netulburate cerând ceva ce el nuputea îngădui nici măcar în gând încât Enki îşi dori săpoată, măcar pentru un moment, să le privească ochii.Îşi lasă trupul să respire de câteva ori şi, apoi, fără să-şimute privirea de la chipurile lor, jordanianul se smuci. Durerea îi săgetă braţul dar nu îi curmă îndârjirea.Zdrobindu-şi geamătul între dinţi se icni din nou şi maitare înspre Nerys-Randa. Întregul trup îi pulsa, dar Enkiîmpinse în continuare. Mai mult, mai tare. Panglica delumina părea că-l trage înapoi cu cât jordanianul seînverşuna, adâncindu-se în carnea lui, gata să ostrăpungă. Dar Enki nu o bagă de seama şi îşi opintitrupul încă o dată. Fâşia ce-i ancorase încheietura se frânse în acelaşimoment în care Enki simţi cum pielea plesni sub povaraforţei.ANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

forum cronopedian 42 – N-am fost niciodată acolo, dar îl știu pe regele Aurel Conţu Mihai, cu care sunt un pic rudă. Și cu ce vă ocupați în România?Pagini de jurnal (VI) Palatul prințesei seamănă constructiv cu Château – Sunt scriitor.noir, diferă numai culoarea pietrei, care este albă.Suntem așteptați de un majordom cu aceeași ținută – Daaa!!! exclamă eațeapănă ca și a lui David. După politețurile de rigoare destul de neprotocolar, bătândmă invită înăuntru. Prințesa, o femeie de vreo treizeci de din palme și schimbându-șiani, blondă, cu ochii verzi, stă răsturnată provocător ostentativ poziția picioarelor.într-un fotoliu somtuos, picior peste picior. Poartă o Toată viața mi-am dorit sărochie neagră, destul de scurtă, fiindcă îi observ linia cunosc un scriitor! Nu văperfectă a coapsei da capo al fine. ascund că și eu cochetez uneori cu scrisul! – Poate scriem o nuvelă împreună! supralicitez, gândindu-mă, desigur, la cu totul altceva. Ideea sau dedesubtul ideii o amuză. – Poate, de ce nu! Îmi plac provocările! Sunteți un vecin interesant! – Nu mai vorbesc despre – Vă mulțumesc pentru vizită, domnule Vernescu! dvs., îi întorc complimentul șiîmi zice în timp ce îi sărut mâna. Nici nu vă închipuiți ce plusez: Aș putea să vă maibucurie mi-ați făcut! vizitez? – Plăcerea este din partea mea, îi răspund la fel de – Oricând doriți. Vă putețiceremonios, n-am mai văzut niciodată o prințesă atât de lua și prietena!frumoasă! – Nu am prietenă.– Mulțumesc,domnule, sunteți prea amabil! – Atunci soția!– Să știți că nu vă măgulesc deloc, madame… – Nici soție nu am.– Mademoiselle! mă corectează ea. Zâmbește.– Iertați-mă, nu sunt de multă vreme pe aici! – Se pare că suntem– Chiar mă întrebam de unde veniți? amândoi foarte singuri,– Din România. domnule Vernescu! La două săptămâni de la42 instalarea mea la Château noir Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

încep să-mi intru în pielea de castelan. Descopăr că viața Pierre Souverstre,de senior, cum îi zice David, este mai riguroasă decâtmi-am închipuit (impune, în orice caz, respectarea unor „jocheul”, este un om admirabil,reguli precise, începând de la micul dejun, plimbarea dedimineață, prânzul, programul de lucru, ceaiul de la ora cu foarte mult bun simț. Măcinci și cina, toate la ore exacte, care nu pot fi devansatesau nesocotite sub nici un motiv). Toate bunurile ajută să încalec, îmi dă sfaturicastelului sunt evidențiate în liste individuale deinventar, pe care cele trei menajere le bifează și le despre ținută, despre statul însemnează zilnic. La sfârșit de săptămână, David verificăfiecare listă în parte, astfel că nu există riscul să dispară șea, despre controlul calului șiceva. Menajerele, în număr de trei, au câte cinci camerede întreținut, începând cu locurile funcționale, celelalte despre multe altele. Aflu tot defiind lăsate pentru după-amiază. Intendentul se trezeștezilnic la ora cinci, face piața, preia livrările de la firma la el că Allan este un animalde catering și se ocupă de aprovizionările pentru ziuaurmătore. La șase apare bucătarul, care pregătește foarte blând și că se atașeazămicul dejun. Grădinarul se scoală pe la opt, verificăstarea gazonului tunde iarba toaletează pomii sau adună repede de om, dacă îl șifrunzele căzute peste noapte. Descopăr că pe domeniuexistă și un grajd, cu cinci cai de rasă, un padoc și un stimulezi puțin. Îmi strecoară înîngrijitor cu alură de cowboy, care se ocupă de tot ceeste necesar. Pentru că vreau să slăbesc, mi-am propussă alerg jumătate de oră pe zi, lucru pe care-l fac cudeterminare în ultimul timp. Azi, mi-a trecut ptin cap săadaug joking-ului meu și o oră de călărie (dacă totaveam cai!), motiv pentru care îi cer sfatul lui David. – Fostul propietar, îmi mărturisește el, călărea buzunar un pumn de cuburi dezilnic, din câte știu. Nu-i rău deloc! Trebuie să vorbesc zahăr, sfătuindu-mă să-lînsă cu Pierre! recompensez din când în când. Nu după mult timp se întoarce victorios. – Vă sugerez, sir, mă – Se poate, sir! Are un cal, Allan, special pentru așa sfătuiește el, aleea dinceva! Când doriți să începeți? apropierea zidului, care a mai – După-amiază! fost, cu ani în urmă, pistă de – Bine! Așa se gândea și el! alergat și care se pretează pentru echitație. Dincoace, – Spune-mi, adaug, vecina călărește? după cum vedeți, gazonul este – Foarte rar, n-am văzut-o decât de vreo două-trei moale și poate fi distrus!ori! 43ANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

Îl ascult. Cursa se dovedește o adevărată încântare – N-am știut.și pentru mine și pentru Allan. Eu simt fascinațiamersului călare, el dulceața zahărului, care-i place foarte – De acum să știți! Și vămult. Pierre ne așteaptă și el încântat. rog să vă abțineți! – V-ați descurcat excelent, sir! Mă uit la el iritat. – Mulțumesc. – Asta nu cred că se poate! Aștept să-mi întoarcă vizita și – Să mă anunțați când mai doriți! nu am de gând s-o refuz.! – Te anunț de pe acum! îi răspund. În fiecare zi, la Replica mea îl înfurie. laora asta! – Atunci vă provoc – Am înțeles, sir. Cu ce pot să vă mai ajut? duel!– Cu nimic. Nu-mi vine să cred.Încalecă pe cal și pleacă în galop spre grajduri. Mă – În ce secol trăiești,întorc în castel unde am surpriza să întâlnesc un bărbat prințe? – Spadă sau pistol? mă întreabă el, ocolind răspunsul. – Pistol, răspund, fiindcă este mai rapid. – Foarte bine. Mâine e bine? – Îmi este indiferent unde și când!cam de aceeași vârstă cu mine, îmbrăcat în costum – Perfect. Vă voi anunțanegru, foarte stilat și elegant. David ridică din umeri din timp locul și ora!!neputincios. – Cum doriți. – Excelența sa, prințul Feodor Alexandrovici! Prințul face stânga- – Bonjour. mprejur și pleacă fără să scoată un cuvânt. David îl – Eram curios să vă cunosc, îmi zice, afișând un aer maimuțărește pe la spate.superior. – L-ați făcut praf, sir! – Presupun că sunteți vecinul din nord. Tocmai v- Conta pe faptul că veți ceda! Aam văzut domeniul din șeaua calului! căzut în propria-i cursă, fiindcă, din câte am auzit, este un – Da, v-am văzut și eu când intrați la prințesa fricos! Nu va fi niciun duel!Adélaïde! Sper să nu vă faceți un obicei?– De ce? – Fiindcă sunt prietenul ei.44 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

pagina membrului portret literar – traduceri 45 Aș fi... Paul Rotaru sau premoniția erorilorAș fi rămas o umbră de cuvinte, îmbălsămând splendorile Selenei,Un vector al tăcerilor abstracte prelinse pe oglinda lui Orfeu.Cu toate astea, am ales cărarea nesigură din beznele catrenei,Descoperind o lume fără margini, dictată de un dumnezeu ateu.Aş fi putut să cad în amorțire pe povârnişul liniilor drepte,Să rumeg conştiințe afumate în graiul declarat universal.Dar înțeleg aceste tribulații, de-aceea le mai las să mă aştepteŞi le pretind, canicular, blândeţea cu care mi-au trasat un vis formal.Aș fi dorit ca simfonia vieții să-şi lase toată roua peste oameniCu-aceeaşi dăruire care arde în spiritul astralilor blajini.Şi, totuşi, cu Orfeu sau cu Selena abia mai poți pe unul să asameni,Rătăcitor pe calea cea abruptă a golurilor fără rădăcini.Aş fi cântat, de dragul unor inimi, ovația minciunilor perfecteCu-acelaşi sens prin care se invocă, în ritmul echivoc, satani şi zei.Dar unde m-ar fi dus inconsecvenţa retoricelor teorii abjecteŞi ce ar fi putut să mai incite din slăbiciunea semenilor mei?Cedarea se cultivă cu măsură pe cărţi, pe generaţii, pe vorbire,Pe vârste care nu se integrează, dar definesc principii de a fi.Și-acum, bogați în tainele bizare care pretind un drept la fericire,Să judec rațiunii arbitrariul de-a face din bătrâni niște copii?!Ar fi un semn de imaturitate şi îndrăzneala care sapă iaduri –Dejecția umană se revoltă la tot ce omul nu percepe-a fi.Eu, însă, nu condamn speranța oarbă că zace camuflată printre vaduri,Distinsă rătăcire a naturii prin care glasuri noi vor răbufni.Nedreapta judecată dinspre mine s-ar face susceptibilă de multeRumori pe care nu le pot susține decât nebunii care vor a fiVreo slabă dezaxare a răbdării. Dar pe-un nebun câți pot să îl asculte,Doar pentru a-nțelege, astfel, dreptul nebunului în lume de-a trăi?Aş fi râvnit la roadele menirii tot astfel cum destinul mi-ar fi paginiŞi tot mi-aş fi adăugat veninul în revelații care au mai fost.Mi-aş fi creat religii din iluzii, din utopii constrânse în imagini;Lui Samson i-aș reda-o pe Dalila și-aș crede c-am făcut-o cu un rost.Pe ea, Selena, aș repune-o-n drepturi ce-n paradis i-au fost brutal negate,Iar lui Orfeu i-aș sfărâma oglinda, să se trezească din a fi poet.Mi-aș rezerva iubiri neîmplinite, însă eterne și imaculate,Și muzici ancestrale ce invocă iubita fără nume... dar încet. 45ANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

Şi, cum nimic nu poate să atingă nici pulsiunea, nici tăcerea gurii – Căci rezultatu-i unul: duhul vorbei şi toate câte se ascund în ea –, Să nu mă judeci dacă las deoparte povestea cu sabinii şi augurii. Eu nu contest mitologia vieții, chiar dacă nu mă regăsesc în ea. Aş fi anticipat, dintr-un capriciu, întreaga dramă ce ne stă-nainte Cu raiul şi infernul pe balanța aceluiaşi autocrat incert. L-aş fi ucis pe dumnezeul care îmi modelează universu-n minte; I-aș fi lăsat, în semn de garanție, cuvântul că voi încerca să-l iert. Şi aş mai fi ceva: o boltă-naltă pe unghiul lunii septentrionale, Reverberându-mi galaxii nocturne supuse unor plete de mahon. Oglinda poeziei mă cuprinde cu vălul aurorei boreale, Mă poartă în oceanul agoniei și-al versului oprit la semiton. Redat pământului doar pentr-o clipă, tentacular captiv, cum vrea visarea, Îmi vine să izbesc neantul lumii la talpa muzei care m-a robit. Aş reteza în două poezia şi degetul care măsoară marea, Desființând iluziile moarte din sufletul etern îndrăgostit. Căci, dincolo de cosmosul în haos, de praful condensat după explozii, Resimt chemarea către rădăcină şi ascendența către absolut. De-acolo, i-aș privi cu nepăsare pe toți nefericiții și nerozii Ce viermuiesc tânjind o viață-ntreagă la mlaştinile timpului trecut. Şi-atunci, aş vrea să nu pot înțelege nici taina aşteptărilor mărunte, Nici rațiunea care zămisleşte, prin orb instinct, părerea de a fi. Doar eu şi Ea, într-o infinitate de vise ce ne-au răsărit din frunte, Am întregi Arcadia pierdută şi Edenul tăcerilor târzii. M-aș reînvia din propria uitare, golindu-mi orizontul de rutină, Ducând acasă spirite rebele blocate-n pragul dintre două lumi. Aș face-n rai puțină gălăgie și-n iad aș pune mai multă lumină, Zdrobind hotarul care amăgește ideea despre răi și despre buni. Iar Ei i-aș reclădi altar în stele, un templu sprijinit pe stâlpi de ape, În care trandafiri cu diamante s-o țină mai presus de Dumnezeu. Desprinși de premoniții în eroare, vom fi de nemurire mai aproape.46 Așa să se înscrie-n Cartea Vieții, așa cum zice numai visul meu! Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

impresii – lecturi în foileton 47 şi ne aduce mereu aminte că „avem un vis neîmplinit”, de Roman T. Florin jalea căruia „ne-au răposat şi moşii şi păriţii...”. Repet: doarEmoţia şi mesajul poeziei în raport pentru noi, românii autentici!cu stilistica şi prozodia (2) Atât de încântaţi, pe bună – Ion Minulescu (n. 6 ian. 1881): dreptate, de intensitatea sentimentelor, de puritatea Despre sensibilitatea şi natura muzicală a gândurilor, de sinceritateasensibilităţii sale, despre afectivitatea, emotivitatea sa, cuceritoare şi de profundadespre sentimentalismul său, au vorbit pe larg E. iubire de ţară ale lui Goga, seLOVINESCU (Ion Minulescu, „Sburătorul literar”, 19-26 vede că criticii literari au uitat,nov., 3-10 dec. 1921; reprodus în E. Lovinescu, Critice, în mare parte, să se mai ocupeVII, ediţia I, Editura „Ancora” Alcalay&Calafeteanu, de stilistica şi de prozodiaBucureşti, f.a. [1923], pp.3-14) şi G. CĂLINESCU(Istoria literaturii române de la origini până în poeziei sale:prezent, 1941, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, ediţie şi „După Eminescu şiprefaţă de Al. Piru, Editura Minerva, Bucureşti, 1985,pp.691-695). Merită inserat aici un scurt citat din Macedonski, Goga e întâiul poetCălinescu: „El (Minulescu – n.s.) pune în acţiunea de mare din epoca modernă, sortitfascinare prin sentimentalism o grijă excesivă, la modul prin simplitatea aparentă amisterios, care, cu toată teatralitatea şi cu un uşor comic liricii lui să pătrundă tot maiinclus în orice mistificaţie, încântă prin ineditul adânc în sufletul mulţimii, poetcontrastului”. naţional şi totodată pur ca şi Eminescu.” (G. CĂLINESCU, – Octavian Goga (n.01 apr. 1881): Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Lăudat, până aproape de adulare uneori, atât de Bucureşti, [1941], ediţia a II-a,sufletul mulţimii cât şi de critica literară a vremii sale, revăzută şi adăugită, îngrijită dedar şi după intrarea sa în posteritate, Octavian Goga afost, poate, cel mai aproape dintre toţi poeţii români, deperfecţia echilibrului dintre emoţie, mesaj, stilistică şiprozodie. Văzut în timpul vieţii sale mai mult ca „poetulnaţional” al neamului românesc, ca un mesia trimis dedivinitate să trezească conştiinţa naţională şi să întreţinănestinsă flacăra iubirii ţară, de glia strămoşească, desufletul curat şi pur al ţăranului român (plugar, cosaş,clăcaş, cioban, lăutar), el nu a căzut în dizgraţie, ca poet,nici după marele eşec suferit pe plan politic. Mai multdecât atât, pentru românul autentic (subliniez aici că înurma Revoluţiei din 1989 s-a înmulţit, ca ciuperciledupă ploaie, populaţia de termite cu cetăţenie românăcare înghite pe nerăsuflate toate inepţiile occidentale aleglobalizării şi multiculturalismului), poezia lui Goga încămai vibrează visceral în inimă şi în conştiinţă, încăproduce fiori de reafirmare a identitatăţii naţionale, depatriotism curat, încă mai stoarce „lacrimi multe, multe” 47ANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

AL. Piru, Editura Minerva, Bucureşti, 1985, p.610). ale vieţii impulsiv manifestată prin deosebitele strigăte, de „Izbitor de la început în poezia lui O. Goga este durere, de surpriză, de tristeţe,tonul profetic, mesianismul. Poetul înalţă cântarea scoase de poet, şipătimirii noastre „şi cade în genunchi în faţa lui impresionează ca şi strigătulDumnezeu [...]” (G. CĂLINESCU, Istoria literaturii enigmatic al pisicilor în noapteromâne de la origini până în prezent, Editura pe acoperişuri. Se exprimăFundaţiilor Regale, Bucureşti, 1941, pp. 539-542). precis, tăios, sobru, şi e, mai ales, original. Secretul acestei Datorită purităţii sentimentelor sale, datorită originalităţi stă pe de-a-ntregulnaturaleţei şi sincerităţii sale absolute, marele istoric în sinceritate, care, e, poate, celNicolae IORGA îl numeşte pe Octavian Goga, într-un mai sigur mijloc de diferenţiere.discurs rostit în Adunarea Deputaţilor, cu prilejul Şi Bacovia se mulţumeşte să fiesărbătoririi poetului la 50 de ani de viaţă, în 1931, „cel sincer”. (N. DAVIDESCU, G.mai însemnat reprezentant al poeziei româneşti de la Bacovia, Noua revistă română,începutul secolului în care trăim”, iar Sextil PUŞCARIU an XVII, nr.23, 24-31 ianuarieexclamă entuziasmat: „E atâta simţire în aceste poezii, 1916; reprodus, cu titlul G.care, prin conţinutul lor chiar, se potrivesc minunat în Bacovia: Plimb (poezii), în N.epoca aceasta de lupte pentru naţionalizarea spiritului Davidescu, Aspecte şi direcţii literare, 1921, ediţie prefaţată de Margareta Feraru, Editura Minerva, Bucureşti, 1975, pp.25-26) „Bacovia nu teoretizează, nu-şi defineşte formula, nu caută să se înroleze pentru aventurile vreunei filosofii. Cuvintele lui sunt cuvinte de pe stradă. Care merg şi mor. Carepublic, încât ele au făcut pe poetul foarte tânăr încă, de dor, se prăfuie, oftează, ţipă, sepe-o zi pe alta, copilul răsfăţat al tuturor!” (Cinci ani de pierd. Cuvintele oricui. Puţinemişcare literară: 1902 – 1906, Colecţia „Biblioteca la număr, cenuşii, uzate,Minervei”, nr.49, Bucureşti, 1909, pp. 48-49, 62-65). obosite parcă de câţi le-au purtat, fără preocupări de – George Bacovia (n.17 sept. 1881): cosmetică sau de argintărie. (...)Întreaga critică literară este unanimă în a aprecia Prin această împingere în prim-că poeziile lui George Bacovia depăşesc cadrul plan liric a vocabularului celuiconvenţional al felului liric de exprimare, lăsând mai prăfos, ca şi prin evitareasinceritatea, simplitatea, sentimentul, naturaleţea să completă a efectelor de stil, atrimită în derizoriu efectele stilistice şi uneori chiar jocurilor de cuvinte, a rimelorregulile prozodice, deşi structura organică a poeziilor rare, a trucurilor tehnice, asale e eminamente de tip clasic, după cum bine se ştie. ingeniozităţilor de formă,Iată câteva exemple edificatoare: Bacovia miza pe violenţa şi Poeziile lui Bacovia „depăşesc cadrul convenţional puritatea de şoc a marii al acestui fel de exprimare. Dacă nu ne-ar fi teamă de simplităţi, care precede atât în paradox, am spune chiar că nici nu prea sunt poezii; viaţă, cât şi în artă încărcările48 caracterul lor ţine mai degrabă de mişcările elementare inutile, epitetologia, metaforita, Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

sofisticatele genuri. Şi tocmai fiindcă le precede şi în artă de Stat pentru Literatură şişi în viaţă, tocmai prin anterioritate şi prin aceea că i s- Artă, Bucureşti, 1957, pp. 59-au verificat între timp forţa, radiaţiile, soliditatea, se va 63).explica întotdeauna de ce tocmai ea, simplitatea, şi de cetocmai artificiul aparentei lipse de artificiu întăresc Dar cel mai frumos nedurata poeziei bacoviene.” (Ion CARAION, Bacovia. vorbesc despre profunzimeaSfârşitul continuu, Editura Cartea Românească, lirică a lui Topîrceanu, despreBucureşti, 1977, pp. 149-156) sentiment, sinceritate, bun- simţ, mesaj profund original în „Există o stângăcie bacoviană, o sinceră poezia sa, „naturaleţeincapacitate, un refuz al articulării depline. Intuiţia organică”, armonie, simplitategenială de a aşeza o strofă slabă «lângă două versuri şi învingerea timpului de cătrebune», o platitudine jalnică «lângă o formulare de „spiritul care se acordă perfectefigie». Faţă de alţi mari poeţi, Bacovia face figură de cu tradiţia”, d-l Al.diletant, de amator lipsit de perfect meşteşug; însă, în SĂNDULESCU (în G.realitate, el ştie mai bine decât ei cum se face, nu numaicum se simte poezia. Il este l’amateur derisoire au Topîrceanu – viaţa şi opera,milieu des professionels” (Claudel despre Verlaine). Editura de Stat pentruAmatorismul său este forma, ueori supremă, a Literatură şi Artă, Bucureşti,profesionalităţii literare (...) Bacovia poate fi mai bine 1958, pp. 67-68, 90-91, 158-definit prin ceea ce lipseşte din formula sa. Lipşeste, de 160) şi d-l Constantinpildă, surpulsul de personalitate la care nu renunţă CIOPRAGA (în G. Topîrceanu,atâţia alţi scriitori de primă însemnătate literară, Editura pentru Literatură,lipseşte acea dilatare a proiectului (odată proiectul Bucureşti, 1966, pp. 195-197).descoperit), acea excesivă preocupare în administrarea Iar toate aceste calităţi care l-audomeniului artistic personal, lipseşte voinţa de impus marelui public şiconstrucţie şi perfecţionare care face pe alţii să nu mai eternităţii pe „poetul umorist”,deosebească prea bine între necesitatea imperioasă şi nu sunt deloc afectate deprofesionala grijă de a se exprima.(...) Lipsesc cam toate „frecvenţa cu totul redusă aatributele situaţiei de scriitor, şi pentru că toate lipsesc, comparaţiilor şi metaforelor”se distinge limpede numai pura esenţă, o inalterabilăesenţă: Bacovia”. (Lucian RAICU, Calea de acces,Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1982, pp. 7-8,37-41). – Vasile Voiculescu (n.27 nov. 1884): Deşi e un poet atent cu prozodia şi cu stilistica,„versurile acestui poet sunt sau compuneri mai mult saumai puţin pioase sau strigări trupeşti”. [...] Cerebritatearidă în unele, emotivitate intensă, freamăt vital eruptivîn altele. [...]” (D. Micu, Gândirea şi gândirismul,Editura Minerva, Bucureşti, 1975, pp. 513-540) – George Topîrceanu (n.20 martie 1886): Emoţie multă şi sentiment găsim şi la Topîrceanu,cu toate că el s-a impus mai degrabă ca poet umorist şica „cel mai virtuos dintre făuritorii versului român.”(Mihail RALEA, Scrieri din trecut. În literatură, Editura 49ANUL V, serie nouă, nr. 4 (39), 2018

din poezia sa, aspect bine sesizat, în urma unei analize convins că trebuie să trăiască şistilistice riguroase a operei poetului, de către Dinu să se bată pentru ele”.PILLAT (Itinerarii istorico-literare, Editura Minerva, (Gheorghe TOMOZEI, Prefaţă,Bucureşti, 1978, pp. 188-190, 196-197, 204-207). Nicolae Labiş, Moartea căprioarei, Poezii, Editura – Nichita Stănescu (n.31 martie 1933): pentru literatură, Bucureşti, 1964; Biblioteca pentru toţi, Despre marele şi unicul Nichita ce am putea spune nr.260, pp.III-XVIII)în legătură cu prozodia şi cu stilistica? Simte oricinedintre cei care i-au citit măcar câteva poezii că ideea e Ion BĂLU subliniază şi elfirul roşul al întregii sale creaţii lirice, că în cazul lui„chiar şi metaforele devin un exerciţiu de rigoare. Ele sensibilitatea poetului Labiş,par o concesie făcută comodităţii noastre în receptareapoeziei, într-atât e de atent autorul ca ideea să nu fie arătând că „Stilistic şi ideatic,alterată de jocul lor.” (Mircea MARTIN, Generaţie şicreaţie, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1969, Moartea căprioarei rezumă opp.11-12). În aceeaşi notă, Marian Papahagi subliniazăcapacitatea poetului de a depăşi orice convenţie stilistică latură a poeziei lui Nicolae(Exerciţii de lectură, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976, Labiş şi conturează unul din filoanele majore ale sensibilităţii de azi, prin intermediul unei tragice experienţe încrustate în sufletul copilului”. [...] (Nicolae Labiş, Editura Albatros, Bucureşti, 1982, pp.7-202). „Nu un lirism al înstrăinării se degajă din versurile sale, ci unul al regenerării morale (...) Lui Labiş nu-i plăcea să mitocosească prea mult versurile, aspiraţiile sale fiind romantice, dorind să sep.180), iar Alexandru Condeescu, referindu-se la topească instantaneu şi total înstraniul univers imaginar în care se mişcă poetul, undese neagă şi se afirmă simultan „ordinea cuvintelor” pe plasma poetică. Eu nu mai sunt,calea paradoxului, care aduce totuşi sens, obţinut după ologică vie a contradictoriului, afirmă, simplu, obţinerea e-un cântec tot ce sunt”, iatăîn final a revalaţiei poetului: „Lucrurile îşi pierd logica,dar îşi câştigă înţelesul.” (Postfaţă, Nichita Stănescu, rezumată expresiv arta saLeoaică tânără, iubirea, Muzeul Literaturii Române,Bucureşti, 1995, Postfaţă, pp.113-116) poetică, care preconizează – Nicolae Labiş (n.02 dec. 1935): desfiinţarea funcţiei Atât de tânăr ca vârstă biologică şi totuşi atât de instrumentale a limbajului şimatur ca poet, Labiş a ştiut încă de la început cătensiunea emotivă joacă rolul principal în creaţia de tip identificarea cu emoţia care are,literar şi că fluxul emoţional trebuie să-i transmităcititorului o idee clară, concisă, univocă. de fapt, iniţiativa şi hotărăşte, îi dictează creatorului. (...) Sunt ipostaze poetice în care simţim această voluptate a euforiei, abandonarea în voia clocotului emoţional” (Al. OPREA, Un lirism al regenerării morale, Revista „Cronica”, Iaşi nr.42/17În cel de-al doilea volum al său, Lupta cu inerţia, octombrie 1975).50 Nicolae Labiş, în numele candorii, îşi striga ideile, „eraRevista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură