Revista Cronos nr. 6 (41), iunie 2018

EDITORIAL 3 Nichita Stănescu NICOLAE VASILE 3 Iunie. Copiii, cel mai important liant al societăţii 3 Cireşar ESEU 5 Nimeni nu ne crede dacă sărutăm ION IONESCU-BUCOVU 5 pasărea în zbor, iarba înverzind. Mateiu I. Caragiale – romancier 5 Noi suntem un fel de martori ai adolescenței ruginind. FLORIN T. ROMAN 8 România mea personală – partea 3/5 8 Nimeni nu ne spune: bea flămândule! Nimeni nu ne spune: însetatule! POEZIE 12 Curge primăvara pe sub fluturi, VICTOR RUSU 12 De Unire 12 visător podeaua curge pe sub tine, patule! Vulnerabilitate absolută 12 Rondelul desprinderii 12 Lasă-te pe somnul meu, tu vis frumos, AGAFIA DRAGAN 13 cade-mi tu în gura mea căscată Se luminează ochii a noapte, mamă! 13 roșie cireașă dintr-un chiparos, La cumpăna dintre secunde 13 zână inventată! Quantum satis 13 GABRIELA MIMI BOROIANU 14 Perdanţi 14 Aprindeți felinarele gândirii! 14 Ne stingem în lumină 14 LENUȘ LUNGU 15 Te caut 15 Iubite 15 Visez 15 Mă dizolv 15 MARIA CĂLINESCU 16 Când te va atinge... 16 Învaţă-mă 16 VICTORIA SEIMEANU 17 Luna de miere 17 Eu, mănușa... 17 Setea de tine 17 Cântec de dor 17 EUGEN DULBABA 18 Enumerare incompletă 18 Pentru echilibru 18 Învăţătura exemplului cel rău 18 ANIŞOARA IORDACHE 19 iscoditoare gânduri 19 trezorierul 19 CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ 20 Viaţa mea 20 Lume-ntoarsă 20 Îndemn 20 CAFENEAUA CU PENIŢE 21 DAN LUPESCU 21 MARIN SORESCU – punţi spre nemurire (1) 21 PROZĂ 28 SILVIA GIURGIU 28 Tăceri asasine 28 DEBUT 33 ANA BLURR 33 Secretul planetelor gemene 33 FORUM CRONOPEDIAN 40 ȘTEFAN LUCIAN MUREȘANU 40 Specific naţional și sens al tradiţiei în basmul popular cules de Mihai Eminescu 40 CARTEA DIN SERTAR 45 MARIA GIURGIU 45 Bastarzii -continuare(2) 45 PAGINA MEMBRULUI 50 NICOLETA MIJA 50 Gânduri pentru un nou început 50 Ploaie de vară 50 Caseta verii 51 TRADUCERI 52 NICU DOFTOREANU 52 Tangoul bătrâneţii 52 Old age tango 53 EXCLUSIVITATE 54 PAUL ROTARU 54 Rigor mortis 54 PROZĂ SCURTĂ 58 DORINA POP 58 Biletul de papagal 58 LECTURI ÎN FOILETON 60 NICOLAE VASILE 60 Citadela perpetuă 60 COPERTA 4 - ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED. LENUŞ LUNGU 64 Suflet la ţărm de mare 64 Vise pictate 64 Morgana 64

2 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

editorial 3-4 caută să fie prezentă în toate aspectele vieții acestora, să se Nicolae Vasile amestece permanent în sufletul lor, cum se spune în limbajul Iunie. Copiii, cel mai important curent. liant al societăţii Tatăl are un Luna iunie începe cu Ziua Copilului. Denumirea comportament deist, se bucură, latină, Iunius, vine de la zeița romană Iuno, soția lui evident, de apariția copiilor săi, Jupiter și protectoarea femeilor măritate. Sensul este acceptă și ei filozofia finalist foarte clar!... Numele popular românesc este Cireșar, transcedentală asupra venirii despre care a scris Nichita Stănescu în poezia cu același acestora pe lume, dar de aici nume, iar despre nopțile acestei luni, ca de altfel despre încolo au o poziție diferită de a nopțile tuturor celorlalte, a scris Alexandru Macedonski, în poezia Noapte de Iunie. Copilul este rezultatul existenței și împreunării a mamei. Și tații fac tot posibilul două entități biologice, mama și tatăl. Familia, ca să nu le lipsească nimic legătura dintre ele, de natură divină, ne place să credem urmașilor, dar nu sunt atât de la început, care devine, după un timp, mai mult o prezenți în intimitatea lor, legătură contractuală, reprezintă o celulă esențială în precum mama, fără ca acesta să rețeaua socio-economică globală. Această celulă îi însemne o mai slabă afecțiune bucură pe unii, pentru că stă la baza unei întregi față de ei. Îi urmărește mai de construcții tradiționale de popoare și națiuni care la distanță. Sunt specii de compun omenirea, așa cum există ea în prezent. animale unde masculul nu mai are niciun rol după procreare, Într-o lume care, prin dezvoltarea fără precedent a existând cazuri în care femela transporturilor și comunicațiilor, tinde să devină un chiar omoară masculul. „sat mai mare”, fenomen denumit științific globalizare, sunt unii care gândesc la o structură unică, un fel de 3 guvern mondial etc. Evident că cei care gândesc la așa ceva au în vedere ca această viitoare structură să fie condusă de ei, că doar nu fac aceste eforturi fără a avea și niște interese. Ideea nu este nouă, are chiar câteva sute de ani vechime, dar suportul tehnic, logistic nu a fost suficient de dezvoltat pentru a fi pusă în operă. Pare, însă, că situația devine tot mai favorabilă reluării inițiativelor de aplicare. Analizând filozofic problema, constatăm că mama are un comportament teist, atât asupra copiilor săi, dar și asupra a tot ce există în jurul său. Nu cred că există o mamă care să nu accepte filozofia finalist transcedentală referitoare la copii săi, adică ideea că aceștia i-au fost dați de Dumnezeu, dar nu se mulțumește cu atât, ci ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

Marele filozof danez Søren Aabye Kierkegaard, Lumina venită de la considerat părintele existențialismului, a introdus ideea că prin căsătorie, după un timp, se pierde idealitatea ecranele telefoanelor mobile, la relației dintre soți, aceasta tranferându-se asupra copiilor. defilarea în plină noapte, nu Situația aceasta nu poate fi considerată drept un este doar o figură de stil. punct slab din punct de vederea al solidității structurii sociale, în cazul familiilor care au copii, dar nu același Viitorul organizatoric al lucru se poate spune pentru familiile fără copii. Deci, chiar acceptând ideea lui Kierkegaard, coeziunea socială omenirii se va decide în lupta se menține prin intermediul copiilor. dintre sentimente și tehnologie, Cum mamele și tații au la rândul lor mame, iar copiii vor avea la rândul lor copii, se crează un lanț social doar că s-a ajuns acolo încât și foarte puternic, bazat în principal pe panteismul matern, probabil de aici venind și noțiunea de limbă maternă. sentimentele pot fi influențate, Limba unui popor este deasemenea un mijloc de la rândul lor, cu ajutorul rezistență, religia are rolul său în acest mecanism, fiind emoțiilor create prin un instrument foarte puternic în întărirea lanțului menționat mai sus. tehnologie, iar lupta devine Mijloacele care pot fi folosite de adepții mișcării inegală. globaliste, în acest context, sunt: diminuarea numărului de familii, slăbirea relațiilor familiale, în special prin Vom ajunge vreodată o reducerea influenței materne, creșterea ponderii populație globală cu indivizi familiilor fără copii și scăderea relativă a populației fără mamă, fără tată, fară religioase. familii, vorbind o singură limbă, cea de calculator?... Suportul logistic care să compenseze posibilele destructurări de mai sus este oferit de tehnologie prin Am văzut cândva un film, enorma capacitate și flexibilitate a rețelelor de unde niște extratereștrii socializare, accesibile plenar la nivel de telefon mobil, iar ocupaseră Pământul și nu se suportul logic este bazat pe evoluția uimitoare de la găsea nicio armă eficace logica binară la logica fuzzy. împotriva lor, până când un puștan răzvrătit a dat toate instrumentele muzicale, pe care le avea la dispoziție, la maxim și a constatat că toți monștri din jur cădeau secerați de ritmurile muzicii. În muzică, forma de comunicare, reprezentată de notele muzicale, este deja globalizată și, totuși, aspectele tradiționale, diferite de la nație, la nație s-au păstrat, pentru că acestea vin din suflet, limbajul fiind doar forma de externalizare!... Oare, exemplul dat de muzică să ne dea o speranță!!!???... 4 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

eseu 7-12 cronologie cam la fiecare început de lună; Ion Ionescu-Bucovu sfaturi să purced cu bărbăție pe Mateiu I. Caragiale – romancier calea muncii, dojane că nu mă Am recitit de curând romanul lui Mateiu I. mai îndublecam să purced Caragiale „Craii de Curtea Veche” și am redescoperit o proză proaspătă cu valențe nebănuite, care mi-au scăpat orată.”–își va reaminti el mai la prima lectură. Mă gândeam apoi la soarta scriitorului, nedorită de tatăl Caragiale care zicea că „Un tată ar târziu despre acestă perioadă. trebui să fie din cale afară denaturat ca să ureze vreunuia, celui mai nemernic dintre copiii săi, cariera de Studiile juridice sunt publicist onest. Douăzeci și patru de copii să am –să mă ferească Dumnezeu! – pe toți i-aș face oameni politici, întrerupte, iar licența de adică avocați; și dacă unul n-ar fi în stare să învețe măcar atâta, l-aș învăța să prinză câini cu lațul. domeniul amăgirii, spre Hengher, da! da’ literat, nu!” Și cum niciodată nu iese așa cum doresc părinții, cei doi fii ai lui Caragiale, Luca surprinderea și dezamăgirea și Mateiu, tocmai de literatură au avut parte. Primul și-a frânt existența de timpuriu și a rămas la faza tatălui. Mateiu scrie poezii pe încercărilor, cel de al doilea a reușit greu să cristalizeze o operă unică, investită cu incontestabile și remarcabile care le publică cu ajutorul virtuți artistice, care i-a asigurat un loc pe veci în rândul literaturii. tatălui care îl apostrofează pe Pe cât de singulară a fost opera sa, pe atât de Topârceanu încercând să se ciudat a fost destinul său uman, în jurul căruia s-au țesut și se țes valuri de legende. S-a născut în București îndoiască de poeziile lui: „Da’ 5 la 25 martie 1885 ca fiu nelegitim al dramaturgului, fapt cine ești tu mă… să-mi dai mie ce va provoca mai târziu, grave complexe de lecții de poezie?”– îl întreabă inferioritate și o zbatere continuă, aproape disperată de iritat dramaturgul. a-și depăși condiția de bastard, pentru a o înlocui cu o iluzorie descendență nobiliară. Caragiale l-a iubit și l-a Tragedia cea mare vine pe luat el în întreținere, căutând să-i facă un viitor cât mai 9 iunie 1912 când Caragiale se bun. Îl înscrie la colegiu, distingându-se printr-o sfârșește la Berlin. Acum excelentă pregătire școlară, mai ales la istorie, devenind Mateiu pierde principalul său pasionat pentru heraldică. În 1904 Caragiale se sprijin, trecând prin vicisitudini autoexilează la Berlin unde îl ia și pe Mateiu, tulburătoare, tribulații morale determinându-l să se înscrie la drept. De aici înainte și materiale istovitoare. Ocupă viața lui urmează alte căi. La Berlin Mateiu urmărește funcții destul de modeste, viața nobilimii germane, pe care o imită, comportându- acordate mai mult din respect se cu aere aristocratice. Văzând acest lucru, Caragiale pentru cine fusese tatăl lui. Este tatăl îl expediază în țară, rugând-o pe sora lui, Lenci, să-l supravegheze. Are o tentativă de a se înscrie la școala de ofițeri, respins însă la admitere, se încrie la facultatea de drept, spre satisfacția tatălui. „Știam pe de rost nesărata plachie de sfaturi și de dojane ce mi se slujea de-acasă ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

salvat de căsătoria cu Marica Sion în 1923, fiica poetului acel timp, publicată și de Gheorghe Sion, care avea o situație materială foarte I.L.Caragiale în „Vatra”: bună. Acum se crede un adevărat senior pe domeniul „Fugind guvernul, precum s-a soției și vrea să intre în diplomație, dar este refuzat zis, a rămas orașul București discret de Titulescu. pustiu și fără nici un feliu de Convins că este un neînțeles, cu visurile eșuate, rânduială. Atunce au început a Mateiu I. Caragiale devine un singuratic, se claustrează domni oameni disperați și fără în locuința sa, construindu-și un univers propriu. căpătâi, cari se numesc în Solitar, trăind himeric, își făurește o emblemă de limba poporului crai. Aceștia aristocrat sub deviza: cave, age, tace (ferește-te, intrând în curtea domnească, lucrează, taci). pe când Bimbașa Sava lipsea, jăfuiră de toate, fără a lăsa nici Am trecut prin viața lui pentru faptul că existența măcar praful prin case. Găsind lui s-a răsfrânt sugestiv și în operă, asigurându-i acel acolo semnele domniei, adică farmec neobișnuit și o originalitate autentică. tuiurile și stindardele, se preumblau cu ele pe toate Apariția lui în boema bucureșteană era bizară, ulițele orașului.” stranie, și anacronică (vezi portretul făcut de Călinescu în a sa Istorie…). Elaborarea și publicarea „Crailor de La apariție, romanul „Craii de curtea veche”, s-a bucurat de elogiile mai tuturor criticilor de la Perpessicius până la poetul Ion Barbu. Și nu este un roman propriu-zis ci mai mult o narațiune lipsită de arhitectura compozițională a unui roman. Episoadele nu au o evoluție liniară ci una contorsionată, întreruptă cu reveniri și divagații, pendulând Curtea Veche” a cunoscut un proces îndelungat și între real și ireal. George complicat. Partea întâi, „Întâmpinarea crailor” a fost scrisă între 1916-1918, cea de a doua parte „Cele trei Călinescu arată că aici întâlnim hagealâcuri” a fost redactată pe porțiuni și în perioade diverse: în 1918 episodul intrării lui Pașadia și Pirgu în „o savoare ciudată, un aer de restaurant: în 1920 evocarea călătoriei lui Pantazi pe glob, iar în 1921 rememorarea, de către Pașadia, a puternică originalitate, o timpurilor trecute. Partea a treia, „Spovedanii”, e scrisă, parțial, în 1922; spovedania lui Pantazi e terminată în 24 mișcare moale, voluptoasă, un decembrie 1924, iar a lui Pașadia la 4 august 1926. În sfârșit, partea a patra „Asfințitul crailor” este definitivată farmec indefinit care trăiește pe în 1927. Fragmentar, romanul a apărut în „Gândirea” între 1926-1928, iar în volum a apărut în 1929. deasupra păgânilor.” Aici avem pasaje cu portretizare monografică și cu spovedanii, cu aprecieri ale autorului. Scriitorul participă la expedițiile nocturne ale crailor la birtul din Covaci, îi descrie, face un scurt istoric al bisericii Din păcate el nu și-a desăvârșit opera, murind la Curtea Veche, după care vârsta de 51 de ani la 17 ianuarie 1929. În proză Mateiu urmează spovedania Penei I. Caragiale își rememorează episoade din viața lui. Corcodușa, apoi arată cum i-a Titlul romanului vine de la o anecdotă care circulă pe cunoscut pe crai, călătoriile lui 6 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

imaginare cu Pantazi pe întreg globul, istorisește la el acasă. În roman se întâmplări din casa Arnotenilor, după care Pașadia întrepătrund realitatea cu visul, moare și Pantazi pleacă peste graniță. realizate cu ironie și sarcasm, se revarsă o armonie de ireal, de Cei trei crai sunt tot atâtea alte-egouri ale poezie inefabilă. Are un stil scriitorului. Toți fac parte din boema deșănțată a propriu cu un pitoresc specific, Bucureștiului. Noaptea mai ales, se reunesc prin birturi îmbinând expresiile rafinate cu și taverne de mahala sau în tripouri clandestine, precum cele argotice, de mahala, e cel din casa Arnotenilor, unde se dedau beției, jocurilor stăpânit de voluptatea culorii, de cărți, plăcerilor carnale și patimilor din zona fraza e melopeică, promiscuității. Pașadia și Pantazi sunt ființe paradoxale, desfășurându-se în cadențe, în ei se îmbină josnicia cu finețea, viciul cu virtutea, stilul e specific Bucureștiului decăderea cu demnitatea. Organizează orgii și chefuri, semiocidental și semibalcanic. cutreieră mahalalele întunecoase și speluncile, dar întotdeauna păstrează o ținută rece, o mândrie Pirgu are o aventură nocturnă aristocratică. Practică viciul cu demnitate, își satisfac în Moși cu „o desculță borțoasă patimile în mod lent, sunt desfrânați fără a cădea în în luna a noua”, lăudându-se că trivialitate, beau țuică și șampanie, dar cu gesturi „A fost di granda, era să fete pe măsurate, pătrund în medii de corupție cu atitudini de mine, pe onoarea mea!”. rafinament aristocratic. Ei își presară chefurile cu visuri melodice, uneori privesc tăcuți, cu ochii rătăciți spre Mateiu I. Caragiale prin ținuturi îndepărtate. Pașadia este „jucător frumos, crai acest roman deschide căile ahtiat, băutor măreț”. El descinde „din oameni cu vază prozei moderne din secolul și stare”, rămânând „tot așa de măreț în vițiu ca și în următor și rămâne un scriitor virtute”. Pantazi este și el de viță nobilă: „sunt grec, și aparte în peisajul literaturii nobil, mediteranian; cei mai vechi străbuni ce-mi noastre. cunosc erau, în sută a șaptesprezecea tâlhari de apă, oameni liberi și cutezători, vânturând după pradă 7 mările în lung și-n lat, de la Iaffa la Baleare, de la Ragusa la Tripoli. Pirgu este însă fundamental deosebit de cei doi. El este „lichea fără seamăn și fără pereche”, „soitar obraznic”, are „suflet de hingher și de cioclu”, e „stricat până-n măduvă, giolar, rișcar, slujnicar, înhăitat cu toți codoșii și măsluitorii”. Pirgu reprezintă prezentul, Pașadia și Pantazi poezia trecutului. Simpatia scriitorului se îndreaptă către cei doi până la identitate. Prin ei autorul idolatrizează trecutul. Imaginea Bucureștiului este descrisă sodomic, trivial plin de parveniți și ignoranți, cu străzi fără caldarâm, „uliți strâmte, cu clădiri lipite una de alta”, maidane „pline de gunoaie și de mortăciuni” taverne scunde cu pământ pe jos, cu țigănci desculțe, Pena Corcoduța e beată moartă în droia de derbedei care-o acompaniau. E Bucureștiul de la porțile Orientului situat la începutul secolului al douăzecelea, unde balcanismul e ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

Florin T. Roman totodată şi şeful guvernului, cum am arătat, fiind deci România mea personală monarh cu putere absolută. Este blând cu oamenii buni, dar – partea 3/5 nemilos cu cei răi. POLITICĂ Se sfătuieşte permanent cu duhovnicul său – un călugăr În România mea personală există un singur partid, ortodox sporit, de un înalt nivel denumit Partidul Oamenilor Profunzi şi Oneşti din spiritual, precum odinioară România (P.O.P.O.R.), care e de dreapta, pentru că Iisus Ştefan cel Mare şi Sfânt se şade în Cer de-a dreapta Tatălui, pentru că la Judecata sfătuia cu Sfântul Daniil de Apoi oile (oamenii buni) vor sta de-a dreapta, pentru Sihastrul. că în Biblie se vorbeşte de „om drept” şi nu de „om stâng” şi pentru că majoritatea oamenilor sunt dreptaci. Blazonul casei regale este Cu toate acestea, singurul partid din România mea identic cu cel al Regelui Carol I al României, şi conţine inscripţia „NIHIL SINE DEO” (NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU). Miniştrii şi parlamentarii României mele sunt, printre alţii, Părintele Mina Dobzeu, Părintele Rafail Noica, Părintele Tănase de la Valea Plopului, Părintele Cleopa Jurj, Tudor Gheorghe, Dan Puric, Andrei Pleşu, Dorel Vişan, Florin personală e şi de stânga, deoarece în fiecare biserică Piersic, Gabriel Liiceanu, ortodoxă icoana Maicii Domnului este poziţionată în Eugenia Vodă, Ion Besoiu, partea stângă a catapetesmei, deoarece în Cer Sfântul Florin Zamfirescu, Sorin Ioan Botezătorul (cel mai mare om născut din femeie) Dumitrescu, Andrei Alui şade în stânga Sfintei Treimi şi deoarece inima omului Gheorghe, Mona Pivniceru, bate în partea stângă a corpului său. Deşi conştiinţa Părintele Iustin Pârvu, politică a P.O.P.O.R. este şi de dreapta şi de stânga, Părintele Cleopa Ilie, Părintele orientarea lui nu este nici de dreapta, nici de stânga, nici Arsenie Boca, Părintele Galeriu, de centru-dreapta, nici de centru-stânga. Orientarea Părintele Stăniloae, Părintele POPOR-ului este de Centru-Sus. Teofil Părăian, Petre Ţuţea, Valeriu Gafencu, Octavian Paler şi câţiva pensionari, muncitori ORGANIZARE ADMINISTRATIV-JURIDICĂ şi ţărani, trecuţi prin experienţa Regele (voievodul) României mele personale este închisorilor comuniste. un om de înaltă ţinută morală, ortodox desăvârşit şi Vă miraţi că unii dintre român adevărat. Nu are doar rol reprezentativ, ci este miniştrii şi parlamentarii 8 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

României mele sunt morţi? Aflaţi că sunt mult mai vii - Învăţământ. Este decât maimuţoii care îşi plimbă cadavrele umflate printre băncile Parlamentului României urâte. considerat un domeniu foarte Aşadar Guvernul şi Parlamentul României mele nu important. Profesorii, conţine lichele, mitocani, imbecili, nemernici, tâlhari, satanişti, ci este constituit din elita, nu neapărat învăţătorii şi educatorii au intelectuală, cât mai ales spirituală a poporului român, aşa cum am arătat mai sus. salarii decente şi este asigurată Constituţia României mele este Noul Testament. o bază materială Imnul României mele se numeşte „Deşteaptă-te corespunzătoare desfăşurării creştine” şi începe cam aşa: „Deşteaptă-te creştine/Din somnul cel de moarte/În care te-adânciră/Satana şi ai unei activităţi didactice de lui”. înaltă ţinută. Clasele I – VIII sunt obligatorii. După terminarea clasei a VIII-a elevii care nu se Steagul ţării mele este tricolorul, care are imprimat pe partea mediană (pe fondul galben) stema Regatului României – varianta mare. Biserica Ortodoxă Română este singura biserică naţională a României mele personale. Celelalte religii şi confesiuni nu sunt interzise, dar prozelitismul este considerat o infracţiune deosebit de gravă. POLITICA INTERNĂ - Legislativ, Executiv, Justiţie. Parlamentarii, înscriu la liceu pot alege să miniştrii, judecătorii, procurorii, poliţiştii, jandarmii, comisarii Gărzii Financiare şi ai Gărzii de Mediu etc. au urmeze cursurile unei şcoli salarii foarte mari, în raport cu importanţa şi responsabilitatea funcţiei lor, dar sunt foarte aspru profesionale specializate (unde pedepsiţi atunci când comit cel mai mic act de corupţie, pedepsele mergând până la închisoarea pe viaţă. În se vor califica în meserii ca cazurile foarte grave se aplică pedeapsa cu moartea. Nu există imunitate parlamentară sau alte feluri de bucătar, ospătar, brutar, imunităţi, pentru că imunitatea unui demnitar trebuie să fie însăşi cinstea sa. Şi dacă „nimeni nu este mai presus măcelar, croitor, cojocar, de lege”, cum proclamă Constituţia, de ce ar avea reprezentaţii poporului imunitate în faţa legii, iar pantofar, marochiner, poporul nu? agricultor, horticultor, Legile ţării sunt puţine, concise şi clare şi se aplică cu maximum de profesionalism, responsabilitate şi zootehnist, zidar, zugrav, imparţialitate. Legislaţia este stabilă în toate domeniile de activitate. electrician, instalator, tâmplar, strungar, mecanic auto, 9 ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

mecanizator exploatări forestiere, etc.). - la Ciclul liceal, deci clasele IX-XII (dintr-un total de În fiecare zi orele şcolare şi cursurile universitare 30 de ore – 6 ore x 5 zile), încep cu rostirea într-un glas, cu voce tare, de către indiferent de profilul liceului: 2 cadrele didactice şi elevi, respectiv studenţi, a rugăciunii ore de Religie (Teologie „Tatăl nostru”. În toate clasele, amfiteatrele şi pe toate dogmatică ortodoxă, Vieţile coridoarele grădiniţelor, şcolilor, liceelor, facultăţilor sfinţilor, Istoria Bisericii există, pe pereţi, icoane ortodoxe, portrete ale româneşti), 3 ore de Istorie a voievozilor şi regilor României, portrete ale marilor României, o oră de Istorie oameni de stat, de cultură şi de ştiinţă ai ţării noastre, universală, 2 ore de Literatura steaguri tricolore, steme ale Regatului României. română, o oră de Literatură universală, o oră de Etnologie şi În programa şcolară sunt prevăzute obligatoriu, folclor românesc, o oră de săptămânal, după cum urmează: Teoria muzicii, o oră de Istoria Artei (pictură, sculptură, - la Ciclul primar, deci clasele I-IV (dintr-un total arhitectură, teatru, film), de 20 de ore – 4 ore x 5 zile): 2 ore de Religie (mai precis precum şi 3 ore de Educaţie fizică şi Sport; Copiilor de alte religii sau confesiuni decât Ortodoxia le este asigurat, prin lege, dreptul de a-şi înfiinţa instituţii de învăţământ conforme cu principiile religiei sau confesiunii lor, dacă nu aduc Catehism ortodox, sub formă de povestire), 2 ore de atingere cadrului creştin de Limba română (se învaţă cititul şi scrisul), 2 ore de manifestare a activităţii Literatura română (învăţătorul le predă şi le explică didactice. elevilor, interactiv, poveştile, basmele, legendele, Bacalaureatul presupune snoavele, fabulele, proverbele şi zicătorile româneşti), examene obligatorii, pentru toţi precum şi 2 ore de Educaţie fizică şi Sport; absolvenţii de liceu din ţară, la - la Ciclul gimnazial, deci clasele V-VIII (dintr-un următoarele discipline: 1– total de 25 de ore – 5 ore x 5 zile): 2 ore de Religie Limba şi Literatura română; 2– (Catehism ortodox aprofundat, studiu biblic), 3 ore de Istoria României; încă 3 Istorie a României, o oră de Istorie Universală, 2 ore de discipline, în funcţie de profilul Limba şi Literatura română, o oră de Literatură liceului. universală, o oră de Etnologie şi folclor românesc, o oră - Sănătate. Este de Teoria muzicii, o oră de Istoria Artei (pictură, considerat, de asemenea, un sculptură, arhitectură, teatru, film), precum şi 2 ore de domeniu foarte important, 10 Educaţie fizică şi Sport; unde medicii (şi ceilalţi membri Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

ai personalului medical) au salarii decente şi limitele moralităţii, sub posibilitatea legală de a primi recompense de la pacienţii comanda spiritului, în scopul trataţi, dar numai atunci când aceste recompense nu sănătăţii şi al vitalităţii. Sunt sunt cerute, ci vin ulterior tratamentului medical, ca o admise şi recomandate recunoştinţă. Recompensele sunt impozitate cu 10% iar pelerinajele şi excursiile. Se sumele de bani obţinute din impozitare intră în bugetul investeşte masiv în căile de alocat Ministerului Sănătăţii. Baza materială este comunicaţie şi se încurajează, corespunzătoare. pe toate căile, investiţiile private în infrastructura - Cultură. În România mea personală este turismului (staţiuni de odihnă, promovată numai cultura autentică, bazată pe valorile de relaxare şi de tratament, băi, moral-creştine. „Orice operă de artă e morală” (Eugen hoteluri, moteluri, campinguri, Lovinescu). „În arta autentică şi în cultură, în general, nu pot să încapă viciul, inesteticul, vulgarul, scandalosul. Arta are menirea de a purifica omul şi de a- l apropia de Dumnezeu, nicidecum de a-l nimici „în bezna animalităţii” (I. Al. Brătescu-Voineşti). Abaterile de la morala creştină în creaţiile din toate cele şapte arte constituie contravenţii şi sunt sancţionate ca atare, cu amendă calculată în funcţie de gravitatea abaterii. Există un Consiliu de avizare care cenzurează abaterile şi care aplică sancţiunile contravenţionale. - Agricultură. Este domeniul cel mai important căsuţe de vacanţă, etc.) al economiei României mele personale. Lucrătorii pământului şi crescătorii de animale beneficiază de - Mass-media. În foarte multe privilegii din partea statului (subvenţii, reduceri de impozite, diminuarea substanţială a România mea personală, importului de produse agricole, facilităţi la desfacerea de produse pe piaţa internă şi la export etc.), dar sunt absolut toate mijloacele de obligaţi să cultive fiecare metru pătrat de pământ, cu înţelepciune şi hărnicie. Se interzice total utilizarea altor mediatizare (televiziune, îngrăşăminte decât cele naturale. internet, radio, presă scrisă) - Industrie. Întreprinderile mici şi mijlocii constituie coloana vertebrală a economiei. Beneficiază şi sunt sever CENZURATE (ăsta e ele de multe facilităţi din partea statului. Impozitele sunt mici şi puţine, astfel încât să nu constituie o povară cuvântul!) de către Biserica pentru activitatea lor. Este încurajată în primul rând PRODUCŢIA de orice fel, şi abia în al doilea rând Ortodoxă Română. comerţul. - Sport şi turism. În România mea personală 11 sunt admise jocurile sportive relaxante, dar numai în ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

poezie 13-18 Vulnerabilitate absolută Victor Rusu Se dedică admirabilului OM și De Unire POET, Nicolae Firuleasa Ucenici la-nțelepciunea firii, Sunt vulnerabil ca un vultur Logodiți de-a pururi cu uimirea, Care nu mai poate să zboare Ne-au zidit înalt atâtea tâlcuri, Cu o aripă ruptă, Am desprins firesc ce e UNIREA. Ca un mustang Cu glezna fracturată, Veacuri împietrite-n stei s-apleacă Ca un cerb Dacă râu cu râu și-adună valul, Cu coarnele retezate Dor cu dor de se cunună-n vrană, De un colecționar de trofee, Ca un cocoș de munte, Înfrunzește-a doină, stins cavalul. Când își cheamă Cu rugăciuni de iubire Brazii – ruguri verzi de depărtare – Găinușa, în luminișul pădurii, Înfășoară coamele furtunii Ca un biet om pieritor, Doar când prind a se numi pădure, Când îl mistuie Rădăcini unind sub poala humii. Rugul sfânt al iubirii Apele și codrul și pământul Rondelul – Acest rai al nostru românesc – desprinderii Ne-au tot spus, în veac, ce e UNIREA Și în veci de veci ne-o hărăzesc. Și te-ai desprins că frunza în furtună De creanga ce pe-azur ți-a desenat 12 Contur de vis de seve, legănat, În freamăt lin, ce-n inimă răsună. În suflet amintirile se-adună, Ca păsările-n stoluri, pe-nserat Că te-ai desprins ca frunza în furtună De creanga ce pe-azur te-a desenat. Povestea de iubire o s-o spună, Ca bradul de secure sărutat, Cu semnele ascunse sub rășină, Rănile-adânci pe care le-ai lăsat Cândte-aidesprinscafrunza înfurtună. Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

Agafia Dragan într-un alt golem amețit de chemarea ascunsului. Se luminează ochii a noapte, Quantum satis mamă! Lungă și rea, dimineața veghează Există trei lumânări sufocate de aștepare, o clipă care mă pândește miroase a toamnă coaptă și cântărindu-mi destinul, cafea amară creierul și strugurii au putrezit pe masă, inima dezgolite de iluzii dar… ochii tăi, ochii să le întoarcă în piatră s-au luminat a noapte! și dacă, mai rămâne ceva, am să te închid într-o ciob de lumină, quantum satis, să nu mai aud corbii, bat clopote. Oprește, mamă, morții! i-auzi? prind rădăcini sau… e doar vântul, destramă urmele ce le-ai lăsat. că să pot înverzi. Desferecă, mamă, pământul! să mă înveșmânți, să te înveșmânt cu tot ce n-am în trupul tău, trăit împreună. fă, doar așa, să fiu asemeni ție, când am să-mi dau colocviu cu umbrele din spatele meu. La cumpăna dintre secunde La cumpăna dintre secunde până când cocoșii unui alt aud ielele răsărit cum leagănă coșciugul lumii desferecă obloane în brațele cerului și toți morții refugiați în mine cu pântecul plin de seva cuvintelor încetează să mai joace telegraful crește trupul eternității fără fir în locul tău în locul meu (neștiind că refugiul lor este nimeni cu nimeni subterfugiul meu) joacă Bowling am să mă aflu cu timpul făcut ghem dezrobită de fantasme. până când moartea mie-mi ajunge o singură privire mătură cenușa dincolo de oglinzi. dincolo de oglinzi aprinde scânteia 13 ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

Gabriela Mimi Boroianu Ce-s legănați după cum bate vântul Și care-atunci când „bunii” sunt vânduți Perdanţi Rământăcuțiașa... precummormântul. Își țese moartea pânza în juru-acestei lumi Trăim în țara oropsiților de soartă Iar îngerii se pierd, cu aripile arse, Cu spiritul strivit printre nevoi, Tribut plătit hidoasei cu lacrimile-n pumni Aprindeți lampaderele să poată Când semnul neputinței ni s-a-nfierat în oase... Să iasă din această stare de strigoi! Și mușcă ura-n carne și sângerăm blestem Trăim o nepăsare în fața umilirii, Și ochii nu mai văd lumina bunătății, Din întuneric ies fantasme și mă tem Ce se strecoară-n minte ca o ceață, Că suntem prizonieri în slujba „libertății”... Aprindeţi felinarele gândirii Să deşteptăm această nație la viață! Ne stingem în lumină Blestemați ne stingem în lumină, Neiertați ne înălțăm la cer, Sumbru-i viitorul ce-o să vină Într-o lume c-un prezent mizer. Cuvântul nu-i un scut, e sabia ce taie Ne dezicem de cuvântul spus, În sufletele surde urechi de elefant Cerem aripi și ne revoltăm, Vrem iertare sau o șansă-n plus Viața asta-n roz să o pictăm. Dar surd e cel ce spatele de bună voie-ndoaie Așteptăm răspuns înfrigurați Și refuzând să vadă rămâne un „perdant”... Pân' la fund bând cupa cu venin, Îngeri de păcate condamnați, Aprindeţi felinarele gândirii! Suflete-nşelate de destin... Trăim in țara unde noaptea stăpânește Și unde cresc păcatele ca frunze-n pom, Dac-o fi să mai cădem din cer, Unde credința la tarabă se plătește Ne-om lua o insulă în mare, Și unde mai mereu se uită a fi „Om”. Dezlegând iubirea de mister Să-nvățăm speranțele să zboare! 14 Trăim în țara veşnicilor adormiți Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

Lenuș Lungu în negura nopții prin valuri de speranțe Te caut nori de ceață mă acoperă iluzii deșarte îmi emană dor Te caut și nu te găsesc dansez salsa pintre gânduri te ating și nu te mângâi te îmbrățișez și te pierd un fragment de serenadă te chem și nu te ascult stropit cu parfum de vise e dificil să stai să nu respiri Mă dizolv e greu să miroși parfumul și să nu-l atingi Viașa mea pare să se oprească mă uit la tine acolo unde nu pot vedea nimic tu nu te uiți la mine ochii tăi două oglinzi m-ai absorbit e apă transparentă și mă dizolv totul e doar praf un sărut pe ușa nopții dispersat în vânt umbra mi se plimbă pe apă nu se scufundă himeră pierdută sunetul vântului adie ce-mi hrănește visele prin fire invizibile lăsându-mi un spațiu de magie. îmi unesc valurile părul și găndurile Iubite caut un refugiu într-un decor abandonat. Îmbrățișază-mi gândurile cu sărutările tale alină-mi visele cu dragostea ta 15 spulberă-mi dorul cu mângâierea șoaptelor iubește-mă sub răsărit de lună tăcerea inimii o ascund în inima ta mă abandonez în ceruri și te îmbrățișez între stele Visez Stelele nopții mi se sparg în cioburi vântul îmi mușcă pielea arterele îmi îngheață umbra-mi zâmbește îmi decupează visele mă dezbracă de culori ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

Maria Călinescu Muză alba-ţi fi-voi şi-n zborul îngeresc, Când te va atinge... Şi pe-un pat de vise, printre stele coapte. Mă caut în timpul de ieri şi-n cel prezent, Al iubirii simbol, ş-acolo vreau să fiu! Mă caut prin miriştea udă a vremii, Visele ţi-oi umple cu simţiri carmine, Nu vreau la apeluri să răspund, cu absent, Năframă dinstelevoicroşeta-npustiu, Nici seara, când cerul îndrugă vecernii. Cândte va atinge, s-o laşi să te-aline Mă vreau iarăşi smulsă din poala durerii, Învaţă-mă Să ard în cuvinte ca soarele, în zori. Bolnavă de zboruri s-ating coama zării, Învaţă-mă să mă opresc din drum, Să mă-ntorc iar rouă, în câmpul cu flori. Să mă ajungă toamnele târzii, Să re’ntalnesc lumina si nu fum, Lacrimă de-aş fi, vreau lacrima iubirii Ş-acel ecou de şoapte, în care, tu să fii. Învaţă-mă să fug de noaptea grea, Dragostea-i fără păcat, lasată, Atunci, jocurile sumbre ‘or disparea, Clipa va dura cât ne-o fi vrerea, Cum era odată. În armonii de dor, dă culoare vieţii! Învaţă-mă cum să trăiesc în vis, Să mă-nghită valul, în marea fericirii, Nopţi cu lumină, fi-va-ţi menirea Visul să mi-l poarte vântul dimineţii. Timpul mă absoarbă lin în paradis, În caravana sorţii, tu să-mi fii De-aş fi strop de ploaie, în timpul secetos, Iubirea. Aş îndulci fiorul, din adânc amar, Aş preschimba-n lumină cerul de-i noros Învaţă-mă în rime să te-mbrac, M-aş opri ca vântul pe-o frunză de arţar. Vântul veşniciei ne aprindă dor, În râuri de iubire am să te-ncarc, Iar noi jucând un rol, în ultim act Să-mi fii actor. Şi, dacă m-oi găsi, te vreau în dreapta mea! Învaţă-mă ce am uitat demult. Nu cred că drumul vieţi-i croit din căutări. Când geana iernii ninsă m-o striga, În gradini cu vise, cu tine m-aş vedea Viscolul pară un cânt, de-l ascult Prin mlaştini de uitare, asanând.cărări. Culoarea fericirii îmi vei da Nori o alunga. Dac-o fi să fie, mult timp, să rătăcesc Pe cupola lumii, cu-nălţimi surpate, 16 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

Victoria Seimeanu Acum eu singură sunt luni, Și sunt noapte, sunt zi Luna de miere Și pustie sunt și mi-e sete De tine, oriunde ai fi! Prima zi din luna noastră de miere a început într-o toamnă Și de-aș avea o mie de fântâni, pe seară târziu. Fântâni cu apă rece, Eu, gătită mireasă, De setea de tine cu mine mireasa n-are vârstă! Tot nu mi-ar trece. Te așteptam cu fluturii. Prima noastră zi din luna de miere Cântec de dor a fost prima noastră noapte de dragoste. De atunci toate nopțile au fost prima zi De mi-ai mai ieși-n cărare din luna noastră de miere. Dar a venit și ultima zi, Te-aș strânge la pieptul meu cea bolnavă de moarte. Și mi te-aș feri de moarte. Te aștepta o altă mireasă Că mi-e dor de viața ta Cea veșnic mireasă! Și de gura ta pripită Iar eu am rămas să gust Când șoptea că sunt nebună. și luna de fiere. Și-ți plăcea când te chemam Și când mă lăsam sorbită Eu, mănușa... Cu aromă de cafea. De mi-ai mai ieși-n cărare Eu sunt o Galatee, Chiar un șarpe de dudău Pentru că mi-am cunoscut Pygmalionul Te-aș strânge la pieptul meu. El a făcut din mine mănușă Pentru sufletul lui. 17 Iar eu l-am lăsat în căușul sufletului meu – Și ce frumos se îmbăta de farmecele creației sale! Și-acum Pygmalionul a plecat Și m-a lăsat pe mine, Galateea lui, Să mă sufoc în prezentul acesta. Mai pot eu, ca o mănușă, Să învelesc un alt suflet? Poate că da, Samsara se rotește! Setea de tine Te-am iubit de luni până luni, Și zi de zi, și noapte de noapte, Până dincolo de pustiu Și chiar mai departe. ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

Eugen Dulbaba Văcăreşti Şi Alecsandri Enumerare incompletă Ce a venit cu Mioriţa Dar nu poci Afectări latine, slave Să povestesc Poeziile cunosc Altcândva Prin Carpaţi şi prin câmpia Am obosit Cum la poale ei o au Voi mai curge Aici unde Pe hârtie A fost Ovidiu Despre aceia Pe la Pontul Euxin Care au pus Ce iubirea a cântat Un strop nou Lângă marea Din limba lor Ca să fie În Vorba Noastră. Pentru echilibru Neştiută de romantici Învaţă frica s-o alungi Căci Mihai Fără de frică Mult mai târziu Să o înfierezi Despre ea a pomenit Să-i fie ei Afectări se mai găsesc De tine Spune geniul cel Cum ţi-a fost ţie Panonic Când nu ştiai Care aici a zăbovit Învăţătura. De la Petofi şi Ady. … Învăţătura Mai sunt multe exemplului cel rău Dinspre Dosoftei Încoace Te uiţi la ea Şi vezi 18 Cum drumul în viaţă Să nu-l mergi. Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

Anişoara Iordache luna în universul fără granițe iscoditoare gânduri al visării destrămă visele cuvintele prezicătorului schimbând tonalitatea la fel ca norii- cuvintelor: iscoditoare gânduri aduc din zonele periferice ale visului adăugând Sarei litera r dulceața sfârșitului de vară constată că întinse la soare nescrise povești- puterea rândunica știe tâlcul va fi a celei care împărățește – cunoaște semnele se ferește de reptilele pieritoare-s care mimează umanul frumusețile veșmintelor cădelnițând în a zbuciumului trezire un cântec mirific de stele sunete onomatopeice adâncesc teama – slobozește durerea se ascunde-n adâncuri întărind făgăduința: femeia gârlei cel mărit ca și tatăl său aproape adormită conștiința va fi părintele în imaginația haosului mai multor popoare croncănitul corbului asemenea 19 unui copil speriat care aleargă dezbrăcat sufletele tot mai colțuroase – cu o sărutare rece ceața întinde brațele printre lubenițe trezorierul sub impulsul luminii trezorierul ascunselor taine acoperă angoasa sfârșitului de ziuă cu un cântec de leagăn ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

Constantin Mîndruţă Noaptea să-i apuci de coarne. Viaţa mea Stoarce cerul, fă-l să toarne, Ca să ruginească fauri, Viaţa mea nu-i ca oricare, Gropile să nască plauri, Cine ştie să m-asculte, S-auzi scârţâit de goarne. Soaţa-i câine de uşi multe, Mă gândesc la fiecare. Că-i lumea neruşinată, Viaţa nu mai este toată Am luat-o ca atare, Decât lipsă de credinţă, Obiceiuri n-am oculte, Viaţa mea nu-i ca oricare, Dumnezeu, nu ne mai vede, Cine ştie să m-asculte… Nu mai există căinţă, Cât aş vrea în tine-a crede ! Multe minţi găsesc inculte, Pentru proşti au căutare, Îndemn Că de umbră, stau la soare Până-ajung a fi adulte… Nu dau gir norocului, Munca-i viaţa, ea adună, Viaţa mea nu-i ca oricare. Că şi para cea mai bună Pică-n râtul porcului. Lume-ntoarsă Mişcă, nu sta locului Cresc fiinţe pentru carne Dacă vrei să-ţi meargă strună, Şi nu mai apucă lauri, De la soare, pân` la lună Nu fugi ziua de tauri, Nu-i fă pofta jocului. 20 Ca în urmă să-ţi rămână Şi să ai dare de mână, De tine lumea se-ntreabă, Dacă ai să faci doar bine Pune-atunci osul la treabă, Pentru toţi şi pentru tine. Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

cafeneaua cu peniţe 19-23 (interviu) – Bulzeştiul este, cu adevărat, un loc sacru pentru că Dan Lupescu are o vechime destul de îndelungată. Acum câţiva ani, Marin Sorescu – punţi spre în Bulzeşti a fost descoperită o nemurire (1) comoară de mii de monede din argint, de pe vremea lui Mihai Interviu cu prof. univ. dr. George SORESCU, Viteazul, comentată în Laureat al Academiei Române numeroase reviste şi publicaţii cotidiene. Am cunoscut aceste – De la Craiova până în Bulzeşti sunt vreo tradiţii: jocuri, dansuri 25-26 km, pe vechiul drum dintre Bănie şi Rm. populare, poveşti, povestiri Vâlcea. Cam tot atâţia însumează şoseaua despre căutătorii de comori, principală a comunei, cu sate „înşirate ca întâmplări cu aer legendar… au mărgelele pe aţă”, după cum scria Marin Sorescu. De unde vine numele Bulzeşti? Are circulat în anii copilăriei mele şi legătură cu „bulz”, cuvânt cu evidente adeseori m-au fascinat. Marin a rezonanţe dacice, precum „barză”, „brazdă”?... început să le culeagă din anul 1971, apoi le-a publicat în ciclul – Distanţa de la Craiova la Bulzeşti este de 26 km, „La Lilieci”, începând din 1973, cum aţi menţionat. Satele componente, care se extind răstimp de aproape un sfert de pe câţiva kilometri, sunt: Bulzeşti, Gura Racului, secol. Ultimul volum, al şaselea, Seculeşti, Prejoi şi Frăţila. Numele satului a făcut a apărut post-mortem, în 1998, obiectul unor cercetări, atât ale mele, cât şi ale lui sub îngrijirea mea, la doi ani de Marin. Pornind de la etimologia cuvântului „bulz”, am la trecerea în eternitate a lui observat că are o vechime destul de mare, provenienţa Marin Sorescu. fiind ardelenească, transilvăneană. – Neamul Soreştilor – Într-una dintre numeroasele zone ale este de baştină din Bulzeşti dacilor liberi, din judeţul Bihor, există comuna Bulz, atestată documentar de peste 600 de ani, care include încă două sate: Munteni şi Remeţi. – Prin 1975, mă aflam la Cluj, într-o policlinică particulară, în care a intrat un bătrân care, printre altele, i-a spus doctorului că este din Bulzeşti. Am tresărit, am zâmbit şi i-am mărturisit că şi eu sunt din Bulzeşti, din sudul Carpaţilor Meridionali. „Da – mi-a răspuns. Dar eu sunt din Munţii Apuseni”… Privind retrospectiv, avem mărturii că, prin transhumanţe pastorale, foarte mulţi transilvăneni au venit în Oltenia şi în Muntenia, aşezându-se în subcarpaţii româneşti. Locului în care s-au stabilit i-au dat numele celui din care proveneau: Bulzeşti. Nu există nicio îndoială, în acest sens. – Putem afirma că Bulzeştiul constituie un topos sacru? Ce tradiţii şi datini păstraţi încă vii în memorie? 21 ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

ori s-a răsădit aici din alte zări româneşti? din Bulzeşti l-au ,,răzbit” pe – Am efectuat cercetări în arhivele din Craiova şi boier, recâştigându-şi moşia… din Bucureşti, ajungând la concluzia că, încă din secolul al XVI-lea, mai multe familii Sorescu s-au stabilit aici, Ţin să precizez că, în urma venind din Transilvania. Doi fraţi păstori, din Mărginimea Sibiului, au migrat în Oltenia şi Muntenia, cercetărilor întreprinse în prin transhumanţă pastorală. Un Murgu Sorescu şi un Radu Sorescu… arhive, am descoperit că există – Este cel care trăia, când a fost regăsit de într-adevăr acte cu numele rudele din Bulzeşti. Avea atunci 106 ani. Sorescu, în Bulzeştii de Dolj, – Da. Radu Sorescu s-a stabilit în comuna Alunu, din judeţul Vâlcea, iar Murgu Sorescu în nordul încă de la 1700. Profesorul Doljului, la Gura Racului, unde a cumpărat aproape doi kilometri de moşie. După el au rămas 25 de familii de universitar Gheorghe Bolocan, Soreşti… Acest fapt mi-a fost narat, în anii copilăriei, de un bătrân înzestrat cu darul povestirii: Petre Sorescu, cercetător ştiinţific la Academia care a insistat asupra unui episod petrecut în acele Română, venind la Universitatea din Craiova, mi-a încredinţat fişe despre Soreştii ajunşi în Bucureşti, unul dintre ei, şetrar, putând fi întâlnit chiar în Înaltul Divan al Ţării Româneşti (1831-1847). Erau din ramura celor din Buzău, din care se trage Vasile Cârlova… Prin 1985-86, i-am furnizat această informaţie lui Marin, care era redactor şef al revistei „Ramuri”, susţinută şi prin cele două genealogii întocmite, una de Filitti, alta de Moldoveanu, conform cărora bunicul lui Vasile: Stancu Cârlova se căsătorise cu Elena Sorescu, din zona Buzăului. (Vezi revista cu „Mărturii documentare” momente istorice. Şi anume că un boier Gănescu şi-a referitoare la Soreştii din Buzău însuşit, cu japca, din pământurile localnicilor. şi „legăturile de sânge” ale Confirmarea acestei realităţi mi-a dat-o mama, care – familiei Cârlova cu Soreştii din ori de câte ori făcea pomenirea celor duşi, împărţind Dolj – „Revista Arhiepiscopiei colivă, colaci şi cele cuvenite prin tradiţie – dădea de Craiovei şi Arhiepiscopiei pomană şi pentru un Mihai Sorescu, despre care eu nu Râmnicului, 2003). Marin s-a ştiam nimic. Întrebând-o cine a fost acesta, mama mi-a hotărât, atunci, să republice destăinuit că Mihai Sorescu a fost unul din neamurile poeziile lui Vasile Cârlova, într- noastre care, împreună cu alţi şase vecini de moşie din o ediţie critică, însoţită de comuna Bulzeşti, a mers la un proces în Bucureşti, comentariile celor mai trăgând clopotele Mitropoliei, în semn de protest şi importanţi specialişti: Nicolae pentru a stârni atenţia asupra raptului făcut de boierul Bălcescu, Nicolae Iorga, G. ce le însuşise pământul. Cei şapte au rămas mai multă Călinescu, Şerban Cioculescu şi vreme în Capitala ţării, ocupându-se cu negoţul, pentru alţii… Cârlova a fost un poet de a subzista pe toată durata procesului. Chemat în faţa talent, dar care a murit în instanţei şi pus de judecător să jure pe Biblie că condiţii destul de neplăcute la pământul în dispută este al lui, boierul Gănescu nu a Craiova, întrucât tatăl său, 22 avut curajul să mintă, să jure strâmb. Astfel, moşnenii Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

Ioniţă, se stabilise aici, în urma căsătoriei cu Sevastiţa pentru normele scrierii Lăcusteanu. Cornel Sorescu, fost director la postul caligrafice din acele public Radio Craiova, mi-a comunicat că, în Ţara vremuri… Loviştei, a existat un demnitar Sorescu, pârcălab sau paharnic – Dimitrie. De asemenea, cercetătorul Toma – La sugestia lui Marin, i- Rădulescu, şef de secţie la Muzeul Olteniei, mi-a pus la am editat tatălui un volum… dispoziţie date despre Soreştii ce pot fi găsiţi în Ştefan I. Sorescu: „Versuri de documentele din colecţiile acestui important muzeu pe front”, primul poem fiind regional. „Jalea românului 1917”… Prefaţă, ediţie îngrijită şi note – Contribuie „Dinastia Sorescu” la aura de George Sorescu, însoţite de mitică a Bulzeştiului? fotografii-document (Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014). – Da! Deoarece complexul de tradiţii cărora Marin Sorescu le-a re-dat viaţă, în cele şase volume din ciclul – Vă propun, domnule „La Lilieci”, dovedeşte că aura aceasta mitică a Bulzeştiului s-a perpetuat până în secolul XX. profesor, să poposim în prezent… Din piscul – Când am utilizat sintagma „Dinastia venerabilei vârste de 89 de Sorescu” am avut în vedere faptul că toţi ani (deşi nu arătaţi nici de membrii familiei din care vă trageţi sunteţi 65!!), cum revedeţi anii autori de cărţi, lui Marin alăturându-i-se Ionică copilăriei? şi fiica sa, regretata Sorina, fratele cel mai mare: Nicolae, Dv înşivă şi fiul domniei voastre: – Evenimentele din anii Radu… copilăriei îşi regăsesc, sub aspect liric, expresia în primele – Vorbind de tradiţia literară a Soreştilor, se mele trei volume de poezii cuvine să reliefez că mama noastră, Nicolina Sorescu, publicate în 1970, 1978 şi 1994: fiica notarului George Ionescu, a fost o bună Întoarcerea Euridicei, Desen povestitoare, fiind naratorul de bază în poemele lui sonor şi Aripi în timp. Am Marin Sorescu din grupajul foarte amplu „La Lilieci”. încercat să fixez aceste impresii Mama Nicolina a avut două surori, ambele profesoare în Bucureşti. Rădăcina poetică a neamului nostru o constituie însă tatăl nostru: Ştefan I. Sorescu (şapte clase primare), primul versificator, în metru popular. Târziu, după ce atât eu, cât şi Marin debutasem editorial şi aveam, fiecare, deja câteva volume publicate –, am descoperit că tatăl nostru, soldat pe fronturile cumplite de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, scrisese poeme în momentele de repaus dintre bătălii. În acele poeme, el evoca momentele tragice din primul război mondial. Manuscrisele sale s-au pierdut pe parcurs, altele fiind însuşite şi distruse de un consătean, numai o parte dintre ele fiind descoperite de mine şi de Marin… Iată ce am mai recuperat, cu semnătura „Soldat Ştefan I. Sorescu, când era în război, 1917”… – Sunt poeme aşternute pe hârtie cu un scris mărunt, cu cerneală roşie şi trăsături ce trădează celebrele peniţe „Redis”, speciale, 23 ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

şi pe baza câtorva amintiri, pe care le-am publicat în George Enescu, cu tăcerile volumul de nuvele Neodihna vămilor, în care evoc Jocul pline de tâlcuri zidite de ielelor, Căutătorii de Comori, Datini, Credinţe, Constantin Brâncuşi în Obiceiuri… Într-un asemenea context, îmi revin piatra de moară a „Mesei” vibraţiile specifice unei întâmplări din 1971, pe când sale dacice, de pomenire a locuiam într-un bloc de pe str. 6 Martie. Marin m-a strămoşilor cu destin rugat, prin telefon, să o invit pe mama de la Bulzeşti în martiric, a porţii dintre Craiova, la mine, unde urma să vină şi el, pentru a sacru şi profan, „Poarta discuta unele probleme de familie. După ce am mâncat – sărutului” întru viaţă ce ne adusese mama gătit în mod expres pentru noi –, veşnică, dar şi zvâcnet spre am mers cu Marin în bucătărie şi am început să-i lumina celestă, pururi vie, povestesc că am cules, de la bătrânii Sorescu din în ritmul modulelor/ Bulzeşti, oameni în vârstă de 80-90 de ani, mai multe mărgelelor fără de sfârşit povestiri, întâmplări şi eresuri, pe care aş dori să le din „Columna” infinirii de public într-un volum de povestiri. Venind din sufragerie, la Târgu Jiu a aceluiaşi mama ne-a întrebat scurt: „Ce discutaţi, mă, voi aici?”… titan, BRÂNCUŞI, născut, Marin îi răspunde: „Uite, vrea să facă George , vrea să trupeşte, la Hobiţa, în Gorj, scrie un volum cu aspectele cutare şi cutare… din apoi, „pentru a doua oară”, cum însuşi afirma deseori, la Craiova, această a doua naştere fiind, se înţelege, în plan spiritual, ca iniţiat în taine ezoterice… La Marin Sorescu, în cazul atât de originalei şi autenticei sale erupţii de tip amazonian, dar mai ales zamolxian: „La Lilieci”, fiecare dintre Bulzeşti Dar aş vrea să scriu şi eu…”. Atunci, mama i-a poeme începe ca o relatare zis: „Marine, păi să-ţi spun eu…”. Mama – patru clase primare, o memorie homerică – era o bună naratoare, inocentă, de fotoreporter fiică de notar, din comuna Bulzeşti. Avea două surori profesoare în Bucureşti… şi cunoştea, pe o rază de mai sau cameraman abia ieşit multe sate, tot felul de întâmplări, pe care i le-a povestit lui Marin din anul 1971, Marin, prelucrându-le, le-a (căzut?) pe terenul reavăn adăugat altor întâmplări semnificative, narate de alţi octogenari din Bulzeşti…” al realităţii… şi tot aşa se continuă, aproape ca un ecou, peste timp, al neorealismului italian, pentru ca, în final, printr-o observaţie ori replică, la fel – De aici a ieşit epopeea „La Lilieci”… de firească, dar şocantă – Da. Epopeea „La Lilieci” –, Epopeea…, cum, bine prin cearcănul/haloul/ şi inspirat, apreciaţi dv, domnule Dan Lupescu… Pot curcubeul ei de noutate, să facă saltul în zări oferi amănunte acum, despre „La Lilieci”? – Desigur, din moment ce firul convorbirii metafizice!... Astfel, Marin noastre a ajuns la această fabuloasă şi Sorescu lasă cititorul 24 monumentală Columnă lirică, în consonanţă cu copleşit brusc de gânduri tămăduitoarele „Rapsodii române” ale lui de o cu totul altă natură Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

decât cele de până atunci, copleşit de o stare de despre ciclul „La Lilieci” al lui meditaţie, surprins şi nedumerit, curios şi Marin Sorescu, prin faptul că, iluminat, cufundat în tăceri cu obârşii prin dimensiunea şi valoarea ancestrale… Fiecare dintre aceste sute de poeme lor, cele 386 de poeme pot – pe din „Liliecii” lui Marin Sorescu se încheie, alocuri – sta alături de epopeea parcă, printr-un botez neaşteptat, printr-o lui Homer. Prof. Marian Barbu scufundare în cristelniţa Duhului Sfânt, urmată (Craiova), Tudoriţa Albu instantaneu de un sentiment ciudat de (Braşov) şi Emil Istocescu mântuire, de tămăduire lăuntrică şi de (Drăgăşani) s-au ocupat de împăcare, de armonie cu sine, cu lumea, cu epopee. Dumnezeirea… Este clipa mirifică de iluminare, de Înviere, adică de maximă, divină deschidere – Corifeii criticii spre noi dimensiuni spirituale… De ţâşnire, dacă vreţi, direct în 5D, dacă nu chiar în 7D – noi şi literare au realizat un izbăvitoare dimensiuni spirituale, subliniez… adevărat consens, – Ciclul atât de original „La Lilieci” cuprinde şase volume, publicate în intervalul 1973-1998. Prin observând, cu toţii că, prin dimensiunea şi valoarea lor, aceste poeme constituie o sinteză spirituală, ba chiar şi materială a Bulzeştilor, în noua viziune şi prin noul diferite ipostaze şi în diferite momente istorice. Ciclul „La Lilieci” cuprinde 386 de poeme… stil de împletire a – Printr-o tenacitate demnă de toată lauda, naraţiunii cu dialogul şi prin rigoare şi temeritate exemplare, regretata Dv nepoată, conf. univ. dr. Sorina Sorescu, a butada, Marin Sorescu reunit cele şase volume „La Lilieci” într-unul singur, de dimensiuni mari, Biblie în Alb cu frapa, încă din 1973, de la irizări sidefii, impresie pe care ne-o dă coperta din carton imaculat, de culoarea laptelui publicarea celui dintâi proaspăt muls, în zori de zi, vara, ducându-ne fiorul spre exclamaţia lui Ioan Alexandru: volum „La Lilieci”, prin „Beau lapte din şistar şi-mi pare/ Că beau lapte amestecat cu soare…” – din volumul de debut al perspectiva cu totul poetului transilvan, intitulat ,,Cum să vă spun”… Pe coperta interioară a exemplarului pe novatoare şi ravisantă – pe care l-aţi scos din bibliotecă şi pe care tocmai l- am deschis scrie: „Marin Sorescu. La Lilieci cât de oltenească/solară/ (volumele I-VI), cu zece texte recent recuperate. Ediţie întocmită şi îngrijită de Sorina Sorescu, meridională şi însoţită de interviuri cu Marin Sorescu, de un dosar cu referinţe critice şi un interviu cu românească, pe atât de George Sorescu”. universală –, perspectivă – Când apăruse „Eneida” lui Vergiliu, scrisă după model homeric, un contemporan al lui Vergiliu a din care plasa (în exclamat: „Consideraţi-vă depăşiţi, scriitori greci”. Daţi- vă la o parte, scriitori romani. Nu ştiu în ce mod, în ce avanscena istoriei, în fosa 25 chip, dar s-a născut ceva mai măreţ decât „Iliada”… Păstrându-ne cumpătul, totuşi, la fel se poate afirma şi ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

mitică a orchestrei şi în luminile eclatante, totem: icoana satului halucinante ale rampei!) lumea satului nostru, Bulzeşti, cel totdeauna viu, văzută retrospectiv, dar şi prospectiv… Surpriza gâlgâind de taine şi de criticilor literari a fost devastatoare… Deşi ispite, de provocări, scriitorul nostru o făcuse şi până atunci, încă de pârleazuri în doi peri şi în la debutul editorial cu volumul scandalos de dodii, răscruciuri cu sincer şi doar în aparenţă candid „Singur fântâni în cumpănă (uriaşi printre poeţi” (titlu iniţial: „Singur printre cocostârci, într-un picior, bandiţi”) –, ei nu se aşteptau câtuşi de puţin ca ai câmpiei), măguri, Marin Sorescu să ia în răspăr (într-un asemenea gorgane fantomatice şi „hal”?!?), inspirat şi convingător, convenţiile şi tumuli răsunând conivenţele lirice, nepăsându-i de ele, ca şi cum înfiorător, din adâncuri, acestea nici nu ar fi existat vreodată. La fel ceramică de Cucuteni, procedase, cu şase decenii şi jumătate mai Vădastra, Gumelniţa, înainte, BRÂNCUŞI, prin sculpturile „Sărutul” Cârna şi Cârcea, ulcioare şi „Cuminţenia pământului”, prin care a cu apă vie-apă moartă, revoluţionat sculptura mondială, înfrăţind munţi ce se bat cap în cap, prezentul cu trecutul matusalemic, cai năzdrăvani, în iureş de galopări nesfârşite, Feţi Frumoşi şi Ilene Cozânzene ce te îndeamnă să iei drumul, mereu şi mereu, de la capăt… Sinergia spiritului românesc la modul absolut – cum definea Adrian Păunescu Spiritului Olteniei – cu spiritul lumii celei mai vechi, dansul pe tăişul infinitezimal dintre Orient şi Occident, sinteză şi contemporaneitatea cu arhetipurile, în fond re- punte între toate deschizând orizonturile, pe nedrept uitate, ale izvoarelor primordiale… În ciclul de dimensiuni civilizaţiile Terrei sunt ciclopice „La Lilieci”, Marin Sorescu logodeşte – întru aceeaşi tulpină viguroasă, suculentă, valorificate cu asupra de mustind de roadă şi de sensuri – tragicul şi comicul, făcând să coexiste aceste două chipuri măsură de Marin Sorescu ale aceleaşi Fiinţe a Poemului, logodnă/altoire şi fiinţare în cheie apreciată drept ironică, marcată în maiestuosul şi regalul însă de simpatia, empatia şi biorezonanţa autorului. În prelungirea unui Neagoe Basarab, său ciclu de 386 de autorul primei capodopere din literatura poeme… Vrând-nevrând, ne duce cu gândul la sentinţa dată de Ion D. Sîrbu: „Europa e un biet continent; Oltenia este o Lume!”… română, dar şi a lui Ion Neculce, Dimitrie – Sub raport valoric, „La Cantemir, Ion Budai Deleanu, Mihai Eminescu, Lilieci” constituie o contribuţie Tudor Arghezi, Anton Pann, Ion Barbu, Lucian deosebită la cunoaşterea Blaga, Miron Radu Paraschivescu şi Valeriu Bulzeştiului de către generaţiile Anania –, Marin Sorescu scoate din creuzetul tinere, pe care Marin Sorescu, inspiraţiei sale geniale o Troiţă cu virtuţi de prelucrând materialele primite 26 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

de la naratori, le-a prins în aceste poeme. Este, de fapt, căzuse poemul „Noi vrem şi o operă de arheologie lingvistică, etnografică, pământ” de George Coşbuc. Am sociologică, istorică şi, desigur, mitică. Este o epopee a avut un lapsus de moment. Un universului nostru rural, deci totul este epic! Se narează coleg a vrut să intervină, pentru ca în epopeile homerice. Transformările vizează a mă completa. Profesorul Luca structurile evocate din „illo tempore”. La baza fiecărui Preda, căruia îi dădusem un poem e cineva care narează. Prin aceste poeme, deseori caieţel cu versuri, l-a oprit: scenic, Marin Sorescu a readus pe scenă o lume azi „Lasă-l în pace că el este poet dispărută. Pentru că l-aţi evocat pe Brâncuşi, precizez că şi-şi va aminti. Mi-am amintit şi am primit un telefon şi o carte de la academicianul am completat: „Răzbunător al Grigore Brâncuş, la 3 februarie 2015. Cartea: „Expresie meu, oricare vei fi tu,/Răsai din populară în ciclul La Lilieci de Marin Sorescu” constituie propria-mi cenuşă”. Se un studiu de 173 de pagini, cu analiza expresiilor inspirase din „Eneida” lui populare din cele şase volume. Fiind student, l-am Vergiliu şi a scris „Noi vrem cunoscut la Universitatea din Bucureşti. Rudă cu sculptorul Constantin Brâncuşi. „Dragă George – îmi pământ”… George Coşbuc era scrie el –, sper să fii de acord cu aprecierile mele”. un bun cunoscător al limbii Mulţumindu-i, la telefon, m-a întrebat de Radu, care i-a germane şi al literaturii fost student: „Ce face Radu?”. europene. A tradus „Divina Comedie” de Dante Alighieri, – Vă propun să închidem aceste bucle în versiune integrală, din italiană, timp, ce-l au ca protagonist pe fratele Marin, şi în trei volume. Publicată post- să revenim la copilul şi adolescentul George mortem, această capodoperă a Sorescu… Prin ce v-a rămas în memorie primul literaturii universale, „Divina învăţător? Comedia”, în versiunea lui Coşbuc, a fost prefaţată de – Am avut doi învăţători de bază. Unul: Ramiro Ortiz. Constantin Lupeanu, viitorul socru al profesorului Miu, care a fost şi inspector şcolar în Dolj, altul: Ilie (va urma) Trăşculescu, din zona apropiată Soreştilor, Gura Racului… Cei doi erau adevăraţi educatori, în sensul 27 pozitiv al cuvântului. Obişnuiam să citesc din biblioteca particulară a casei şi să aduc multe elemente de noutate în discuţiile din cadrul orelor şcolare, regretatul Ilie Trăşculescu mă invita să prezint aceste noutăţi ori de câte ori ne venea câte o inspecţie de la Craiova… Tot el s-a adresat în câteva rânduri mamei mele (rămasă singură, cu şase copii, de la vârsta de 37 de ani), îndemnând-o să mă dea la şcoală, mai sus, pentru că – preciza – „îmi place cum George învaţă carte”. Aceste îndemnuri omiteau faptul că nu agream aritmetica. Nu am avut nicio aplicaţie şi nicio chemare pentru matematică, nici la gimnaziu, nici la liceu. Am fost salvat, în clasa a VI-a de liceu, prin înfiinţarea ramurii umaniste şi a celei ştiinţifice (realiste), elevii putând să opteze pentru una dintre ele. Am ales, se înţelege, partea umanistă. În 1948, am dat doi ani într-unul. Eram foarte bine pregătit la literatură, gramatică, franceză şi latină. Tot în această perioadă începusem să scriu versuri, fără să ştiu că şi tatăl meu avusese preocupări similare. La examenul de română pentru clasa a VII-a de liceu îmi ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

proză 28-33 singur mimând perfecțiunea, simulând și improvizând cu o Silvia Giurgiu Tăceri asasine pricepere demnă de un actor, zi de zi acasă, în societate, la birou... Nimeni nu bănuia ce se (textul a câștigat premiul al treilea la Festivalul ascundea în spatele acelui Internațional Campionatul Mondial De Poezie 2018) zâmbet seducător și a privirii impenetrabile, care inspira Paul se ghemui în colțul cel mai întunecos al siguranță absolută. dormitorului, strângându-și cu disperare genunchii la piept, murmurând cuvinte incoerente, izbindu-se ritmic În urmă cu nouă ani o cu spatele încovoiat, de perete. cunoscuse pe Iulia, colegă de facultate cu un an mai mică și „Nu, nu! Tăceți blestemaților! Nu pot face asta! fusese dragoste pură. Astfel că, Asta nu!...” se împotrivea el, alungând cu palmele după o jumătate de an erau deja umbrele nevăzute care îi bântuiau mintea și care luaseră căsătoriți și se mutaseră în vila cu asalt lumea lui exterioară, asemeni unei invazii luxoasă a părinților lui din centrul vechi al orașului, unde au primit în dar tot etajul superior al casei, în timp ce părinții ocupaseră parterul, care era adaptat unui cuplu de vârsta lor. După terminarea facultății Paul primi postul de manager în firma părinților și sub îndrumarea tatălui, învăță tot ce era de învățat în domeniu, crescu prestigiul bestemate de insecte, ce roiau nebunește de jur firmei și contribui mult la împrejuru-i. Scâncind neputincios și terorizat, bărbatul prosperitatea afacerilor. își acoperi capul cu brațele îndoite, sperând să amortizeze impactul cumplit cu umbrele, care îi Tulburările psihice cu care bombardau nemiloase creierul incendiat de focul se confrunta în taină, încă din schizofreniei. anii adolescenței se amplificară odată cu venirea pe lume a Vocile deveniseră asurzitoare și insuportabile în Alicei, fiica lui și a Iuliei. ultima vreme. Până să aibă falimentul acela profesional, Niciodată nu își dorise cu ele doar îi sugerau anumite lucruri, la care el refuza adevărat să devină tată și nu se chiar și să se gândească, dar acum când terenul devenise simțea destul de stabil din fertil atacurilor psihologice, îndemnurile subtile se punct de vedere emoțional transformaseră în ordine inflexibile și în insistențe pentru o asemenea înnebunitoare. responsabilitate, mai ales că se temea de ereditatea genetică pe Ani de zile reușise să ascundă de toți boala lui, care ar fi putut-o transmite tăinuindu-și calvarul pentru a nu pierde tot ce avea mai copiilor săi. Dar nimeni nu-i 28 de preț pe lume: familia și cariera. Își trăise drama ceruse părerea în privința asta Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

și când îi fu anunțat fericitul eveniment, deja nu mai era plângând îngrozit. Fata îl căuta 29 nimic de făcut, așa că nu mai putuse decât să simuleze o uluită, chemându-l inutil. Cu bucurie, pe care de fapt nu o simțea și de atunci stihiile cât mai tulburat era universul ce sălășluiau dintotdeauna în mintea lui își începură lui interior, cu atât mai persecuția sistematic. impecabil era comportamentul lui acasă. Calmul cu care Timorat și confuz, Paul decise într-o bună zi să se vorbea, răbdarea cu care trata supună unor examene de specialitate iar diagnosticul fu problemele de familie, veselia cumplit: schizofrenie. Echilibrul lui interior și așa destul caldă ce umplea atmosfera de precar se sparse în mii de cioburi iar el își concentră casei, încrederea și siguranța pe toată energia și inteligența pentru a simula cât mai care o inspira alor săi îl înșelau perfect o normalitate, care nu exista defel. Invocă față de adesea chiar și pe el însuși. medicul său dreptul la secretul profesional și se opuse cu toate forțele îndemnurilor acestuia de a-și informa Nimeni nu bănuia drama familia de boala care îl cotropise. Acasă reuși să obțină dreptul de a avea propriul dormitor, spre uimirea și ce se urzea între pereții acelei dezaprobarea soției, căreia îi justifică destul de case de vis, unde opulența și convingător nevoia aceea ciudată de intimitate. liniștea ascundeau la perfecție Spectrele nopții își întețiseră atacurile și el nu mai putea bomba amorsată, care urma să ține sub control manifestările violente ale bolii. Ziua era arunce în aer tot ce părea acum altceva, dar noaptea... Atacuri devastatoare de panică îl o lume sigură și normală. aruncau pe pardoseală și îl contorsionau implacabile, voci insidioase și rele îi dictau lucruri îngrozitoare, Era o dimineață de mai, astfel că se încuia în cameră înainte de a adormi și negrăit de frumoasă și clară. ascundea cheia de el însuși, pentru a nu putea ieși în Iulia se trezi gâdilată de șuvița clipele de transă periculoasă. blondă și mătăsoasă a fiicei, care i se strecurase după ureche Șapte ani luptase cu boala, cot la cot cu medicul și o mirosi cu nesaț, său, se tratase corespunzător, se supusese răbdător inspirându-i parfumul suav ședințelor de hipnoză și urmase cu sfințenie terapia impusă, dar creierul îi juca adeseori feste iar memoria îl trăda cu nerușinare, astfel că afacerile începură să se resimtă, uita să se prezinte la reuniuni importante și decisive, încurca comenzile și data scadențelor, se certa cu subalternii din motive închipuite și uita să își ia medicamentele, ceea ce îl destabiliză complet. În ciuda tuturor acestor chinuri, iubirea nețărmurită pentru familie îl ajută să își țină cu strășnicie demonii sub control acasă lângă cei dragi iar ei continuară să nu bănuiască nimic. Alice își iubea tatăl cu patimă și el îi întorcea iubirea cu dăruire totală, deși adesea se surprindea privind-o lung, cu chipul întunecat, asurzit de vocile care se amplificau și mai mult, când se afla în preajma ei. Le alunga deznădăjduit ca pe niște muște dezgustătoare, pălmuind aerul cu ură, apoi fugea ca o fiară hăituită, ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

până în adâncul sufletului. Dormeau împreună de când chioșc și îl așteptă pe Paul, care Paul hotărâse așa și se obișnuise. Nu o lipsise niciodată o salutase zâmbind de la de atențiile lui și nu insistase prea mult asupra acelei fereastră. dorințe ciudate. Se ridică surâzând într-un cot și se aplecă cu dragoste peste copila adormită, depunându-i – Cobor într-un minut, un sărut pe fruntea candidă. Era duminică și nu trebuia iubito! anunță el vesel. Dar s-o trezească pentru școală, așa că o lăsă între când se întoarse în odaie, pe așternuturi și alunecă din pat pe nesimțite, intrând în fruntea lui nori negri se adunau baie. amenințători. Elaborase un plan fatal, în cel mai mic detaliu Se pregăti minuțios ca pentru o întâlnire de amor. și creierul lui funcționa acum ca De fapt, într-un anumit fel, chiar avea una cu soțul ei. o armă letală, programată cu Hotărâseră să meargă împreună în orașul apropiat unde precizie. Rămase încremenit în aveau un apartament nou, pe care voiau să-l închirieze picioare câteva secunde, zâmbi pentru turiști, pe toată perioada verii. Însă trebuia sinistru privind în jur golit de mobilat cum se cuvine și utilat cu toate cele necesare iar emoții apoi, recompunându-se ei chiar asta aveau în plan pentru ziua respectivă. Paul o complet, coborî în grădină, calm și determinat. Era gata. Vocile aveau dreptate iar el nu intenționa să le mai opună rezistență. Totul trebuia să se sfârșească azi, așa cum promisese. – Te-ai întrecut pe tine, draga mea! exclamă el încântat. Mi-ai citit gândurile sau a fost ideea ta să luăm micul dejun aici? Este chiar ce trebuia! invitase cu el la shoping, deși ar fi putut foarte bine – Știam că vei fi încântat! însărcina pe secretara lui cu responsabilitatea aceasta, Doamne, ce splendoare de zi! dar știa cât de mult îi place soției să facă cumpărături și Să te tot trezești sub un soare ca voise să-i procure o plăcere în plus. ăsta! spuse Iulia visătoare. – Paul, te-ai trezit? sopti ea, ciocănind discret la Lăsară totul așa cum era ușa soțului. Ascultă o clipă tăcerea odăii și identifică în chioșc și plecară mulțumiți, susurul dușului, ceea ce-i confirmă că intervenția ei era fiecare cu planurile lui. inutilă. Paul era punctual, ca întotdeauna. Intră veselă în Apartamentul era luminos și bucătărie și deschise larg fereastra, umplându-și ochii cu spațios, finisat cu mult bun gust priveliștea minunată a grădinii, de care era foarte și trebuia să arate și mai bine, îndrăgostită. Ordinea, bunul gust, opulența și imaginația mobilat cum trebuie. Iulia locatarilor transformaseră acel colț de natură într-un zburda prin odăi de mână cu mic paradis terestru, unde fiecare își găsea liniștea și Paul, ciripind entuziasmată, ego-ul personal. Se gândi să organizeze un mic dejun imaginând locul fiecărei mobile, romantic în foișorul înflorit și după ce pregăti totul cu al fiecărui tablou sau obiect, emoție, duse platoul aburind pe masa de nuc lăcuit din oprindu-se din când în când 30 contrariată de vreun gând Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

nepotrivit, trăgând după sine bărbatul tăcut. alarma ascuțită a mașinilor de poliție întregiră tabloul de – Hai să facem dragoste aici! propuse ea fericită, moarte și oroare al dimineții de aruncându-i brațele după gât. Pe pardoseală... uite, pe mai. prosopul acela uriaș! Paul, mă asculți? Paul simula deznădejdea – Da, da! Sigur, pe pardoseală! consimți el, atât de bine, încât oamenii zâmbind. Făcură dragoste cu pasiune, se abandonară suspinau impresionați mai mult unul altuia fără limite, fără rațiune, fără inhibiții. de durerea lui, decât de corpul risipit pe asfaltul înroșit. Când – Parcă am întors roata timpului înapoi cu zece poliția ajunse, nimeni nu putu ani! suspină femeia, sărutând cu dulceață pieptul răspunde întrebărilor. Paul bărbatului, ce tresăltă ciudat sub buzele ei. dispăruse, fără ca nimeni să observe unde și când. Mai avea – Da, cu zece ani! repetă el cu ochii pierduți în golul ce se căsca în el, lacom. o misiune importantă de îndeplinit. Nu putea pierde În timp ce Iulia se îmbrăca fredonând încet o timpul. melodie, el ieși în balcon încruntat și furios, potrivi cu multă atenție scara pe care o lăsaseră acolo zugravii Calm și imperturbabil după ce terminaseră lucrul și se aplecă peste zid, intră în casă, își salută părinții privind sinistru hăul ce se căsca dedesubt. Evaluă o cu obișnuita-i afabilitate și clipă distanța până jos și decise că era suficientă. întrebă de Alice. Bunica îi spuse că fata abia se trezise și că se – Iulia, poți să vii o clipă! chemă el, cu glas pregătea să iasă împreună cu ea metalic. în parc. – Ce s-a întâmplat, dragule? întrebă ea, apărând – Mamă, mă tem că imediat. trebuie să ți-o răpesc, deocamdată! Trebuie să o iau – S-a înțepenit fereastra acolo sus si nu reușesc s-o deschid! Țin eu scara fixă iar tu urci să o forțezi puțin! Dar ai mare grijă, că e cam riscant! Vezi să nu faci mișcări bruște! – Nu-ți face griji! Ești tu aici! Ce mi s-ar putea întâmpla? Ajunsă pe ultima treaptă, Iulia era cu un metru peste nivelul zidului, dar ferestra era încă prea sus pentru înălțimea ei. Se întoarse către soț să-i semnaleze problema, dar privirea i se scufundă în ochii demonici care o fixau ucigași, apoi simți cum vântul o aspiră din toate părțile și totul se sfârși într-o jerbă de stele, de foc și durere inimaginabilă, care o străpunse cu miliarde de suliți ascuțite. Muri în impactul teribil cu asfaltul, instantaneu. – Iuliaaaa, nuuuu!!! Strigătul acela deznădăjduit scoase la balcoane și la ferestre toți locatarii prezenți în clădire la ora aceea. Țipete de oroare, sunet de roți ce spintecau asfaltul, cântecul de moarte al salvării și 31 ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

cu mine, imediat! Am o surpriză pentru ea! rațiunea, apoi din nou bezna – Ce surpriză, fiule? Unde e Iulia? minții se întindea protectoare peste ea, amorțindu-i simțurile. – Nu pot să îți spun, mamă! Dacă e surpriză!?... Jos în stradă, unde zăcea fetița sublinie el, zâmbindu-i complice. Te rog, pregătește fata, lui Alice se adunaseră o mare de până dau eu un telefon! O aștept în mașină! oameni, mașini, poliție, salvare și el urlă la ei să se îndepărteze. – Tati, mi-a spus buni că ai o surpriză pentru mine! Se cățără grăbit și încălecă zidul explodă Alice, cuibărindu-se la pieptul lui fericită, de oțel, apoi se aruncă peste ei trântind nerăbdătoare portiera mașinii. asemeni unui vultur disperat, acoperind cu aripile-i de smoală – Da iubito, dar nu mă întreba nimic, căci grozăvia înfăptuită de locuitorii încetează să mai fie o surpriză! o dezmierdă el, sărutând- clandestini ai iadului, ce-i o gânditor pe creștet. Uite, bea sucul ăsta de portocale! invadaseră mintea și sufletul. O să îți fie sete și e mai bine să luăm măsuri dinainte! – Dar tati!... – Bea! se răsti el, brusc iritat. Fata îl privi uimită, Dimineața încremenise în dar înghiți sucul cu noduri. După cinci minute, dormea oroare, șocul și consternarea împiedica urletul mulțimii să țâșnească din gâturile sugrumate de groază iar Cerul izbucni în lacrimi mari ce șiroiau în curând pe asfaltul rănit. Trupul fetiței primi botezul norilor dintre care ochii ei priveau cu tristețe lumea ostilă care o alungase. Undeva, la porțile albastrului imaculat o așteptau îngerii cu chipul dulce profund. Paul o privi fără sentimente o clipă, apoi al mamei, multiplicat. Aripi acceleră motorul mașinii, despicând hotărât kilometri diafane se întinseră peste ea către autostradă. Acționa asemeni unui automat, după într-o îmbrățișare cosmică, un plan bine prestabilit, ascultând orbește ordinele anulându-i amintirile ce se absurde, care îi desenau în creier harta exactă a îndepărtară izgonite de adierea distrugerii. Se opri după o jumătate de oră de „zbor” pe blândă a vântului, asemeni un pod înalt, parcă mașina lipită de parapet și cu gesturi unor roiuri de fluturi speriați. calculate și precise, scoase fetița adormită și fără ezitare o aruncă peste bara de oțel, urmărindu-i zborul cu ochii Umbrele dansau de mână impasibili și goi. Pe autostradă claxoanele începură să îi spargă timpanele, alte frâne scrâșniră teribil, alte cu moartea pe câmpia durerii exclamații de oroare, altă senzație de deja vu... semănată cu florile nebuniei și Capul i se învârtea înfiorător, șerpi uriași îi umpleau craniul neîncăpător și le simțea mușcăturile își cântau victoria cu voci lacome cum îi consumau creierul, flash-uri orbitoare i se ascuțite, aceleași care bântuiseră mintea Omului, peste care coborau insidioase tăcerile asasine. perindau prin fața ochilor luminându-i sporadic 32 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

debut 46-49 Dacă Enki fusese deja prins? Dacă urma ea să fie Ana Blurr prinsă? Dacă totuși ajungea la el, dar nu suficient de repede Secretul planetelor gemene cât să îi mai ajute pe înțelepți în atacul ce urma să cadă asupra Partea XIV – Înfruntări și începuturi lor? Mintea Nerys-Randei era plină de vuiet și tremur. Gândurile zburau ca un Cuvintele lui Gall încă păreau să se lovească de pereții stol de păsări înfricoșate, minții ei fără să-și găsească locul. știrbindu-i atenția, deși de- acum intrase cu adevărat în Îi fulgerară prin minte imagini cu sălașul deșiș, iar de aici nu se mai zărea înțelepților ars până în temelii, bucăți de pergamente zburând fără țintă și noimă prin văzduh, săgeți încă înflăcărate înfipte în trunchiuri ciuntite de arbori. Toată ființa îi clocotea, gata să erupă, deși nu se mișcase din locul unde o lăsase Marele Înțelept. Și-apoi, fără să se mai gândească, o rupse la fugă. Faldurile veșmântului fluturau în timp ce pașii acopereau iute distanța până la propria odaie, iar singurul zgomot auzit era propria respirație șuierând tumultos. Înșfăcă aproape pe nevăzute câteva lucruri și porni înapoi în fugă spre sala pergamentelor. Mergând cu pași apăsați și siguri spre raftul căutat, găsi pergamentele ce-i trebuiau și le aranjă cu grijă în desagă. Își mai roti ochii o singură dată prin încăpere și apoi privi grădinile ce se așezau sub ferestrele sălii. Gall nu se vedea nicăieri și cu toate acestea mai sălașul Înțelepților. O mișcare mulți învățați se perindau prin grădini. Își înfrâna bruscă la câțiva pași de ea și dorința de a striga spre fețele cunoscute, spre a avertiza, Nerys-Randa încremeni cu încleștându-și pumnii până la durere. Și, înainte ca pumnalul ascuns în faldurile tremurul ce-și făcuse cuib în palmele sale să-i cuprindă veșmântului, gata să riposteze. toată ființa, coborî în fugă treptele, iar cu o ultimă privire în urmă se pierdu în desișul pădurii. Întregul trup îi fu străbătut de un val de ușurare Păși încet, cu grijă, ascultând fiecare zgomot, când, din spatele unui arbore fiecare foșnet ce nu-și avea locul în zgomotele obișnuite ieși Hud. Acesta, schimbându-și ale codrului, cu degetele mereu încleștate pe mânerul pentru o clipită culorile, pumnalului său. Știa că avea ceva de mers până la Enki dovedind fără tăgadă cine e, o și că trebuia să fie cu băgare de seama, dar gândurile i se țintui pe tânăra preț de câteva urzeau în minte fără să vrea, fiecare mai întunecate decât celelalte, poticnindu-i pasul. 33 ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

momente. Apoi porni prin pădure. Nerys-Randa nu O clipă mai târziu umbra unui putea știi sigur, și cu toate astea, simțise că venise să o dragon trecu pe deasupra lor iar călăuzească. Așa că îl urmă, aruncând priviri piezise Nerys-Randa șopti: frunzișului ce-i înconjura. – Asta e semnul de care Cat-Sith-ul o duse pe cărări neumblate, prin locuri mi-a spus Gall, în curând vor pe unde, de câteva ori, se întrebase dacă avea cu ataca. adevărat să încapă. Când ajunse la locul stabilit cu Enki, tânăra încă avea prinse în par frunze, iar obrazul său ~*~*~ păstrase urma unei crenguțe rupte, o dâră roșiatică. Drumul spre așezarea Înainte să se întrebe unde este Enki, acesta coborî Înțelepților îi păru tinerei că dintr-o săritură și fără cuvinte o îmbrățișa preț de câteva durează o veșnicie, chiar dacă clipe. Apoi, fără să își desprindă mâinile de ea, o știa că, avându-l pe Hud drept îndepărtă fixând asupra ei o privire ce trăda neliniștea. călăuză prin același poteci Părea că vrea să spună ceva dar Nerys-Randa nu-l lăsă, neumblate, câștigaseră clipe rostind printre respirari întretăiate: importante. Câteva vorbe schimbate și lucrurile erau stabilite. Enki îi sfâșâie faldurile veșmântului, dându-i libertate și apoi o ajută să se urce într- unul din arbori, asigurându-se că era ascunsă de frunziș. Tagma războinicilor din care făcea parte se simțea în fiecare faptă, în fiecare cuvânt: – Aruncă pumnalul în brațe și în picioare, așa vei fi – Sălașul Înțelepților va fi atacat de jordanieni, la sigură că lovitură nu-i va curma scurt timp după ce vom auzi strigătul dragonului. viața dar totuși îți atingi ținta. O Trebuie să îi ajutăm! singură rânduiala trebuie să respecți cu orice preț: nu scoți Enki răsuflă, părând pentru câteva clipe ușurat, dar vreun sunet și nu te miști de simți trupul perechii sale încordându-se și neînțelegerea aici. Indiferent ce se întâmplă... tulburându-i chipul, așa că rosti: sau cui. – I-am văzut apropiindu-se. Hud a venit la mine și Enki o țintui cu privirea am știut că ceva este în neregulă. De atunci stau sus până când Nerys-Randa scrutând pădurea. L-a scurt timp am văzut câțiva încunviință mut. Apoi, jordanieni furișându-se printre copaci. Nu știam exact sărutându-i scurt buzele coborî, cum să-ți dau vestea... găsindu-și ascunziș într-un alt Tânăra nu apucă să răspundă pentru că liniștea fu arbore la ceva distanță. străbătută de un sunet ascuțit și șuierul unei adieri Și-apoi totul a rămas într- bruște de vânt. Nerys-Randa închise strâns ochii dar nu o tăcere încordată. O tăcere 34 reuși să-și înfrâneze tremurul ce-i străbătu întreg corpul. plină de foșnet de iarbă și de Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

frunze răscolite, de sunet de păsări zburând agitat, de Lăstarii acelorași copaci respirație ținută în frâu și mușchi încordați gata de atac. prinseră și ei viață, unii Dintre ramurile ce le stăteau pavăză se vedea atât înspre crescând uluitor de repede pădurea ce promitea primejdia cât și spre așezarea țînând locul înaintașilor lor înțelepților. Într-acolo, se puteau zări, ca niște năluciri, loviți de bolovanii ce veneau umbrele înțelepților, forfotind în preajma arborilor de parcă fără ostenire, alții își hotar. întindeau ramurile spre atacatori ca niște sulițe gata să Și-apoi totul deveni un vuiet, de parcă toată străpungă pe oricine se apropia. pădurea era răsculată. Dar nu dinspre ea venea Dar arma înțelepților era doar zgomotul ci dinspre sălașul ce părea până acum câteva apărarea pe când jordanienii clipe pradă sigură unui asediu. Arborii de hotar atacau neîncetat. Rocile ce-și prinseseră viață, fiecare ramură încolțea o mulțime de frunze în fiecare moment, crescând în același moment și întinzându-se spre cel mai apropiat copac asemeni lui. Toți deodată făcând același lucru, urzind de jos în sus cupola de frunze și ramuri și trunchiuri imense. Nerys-Randa își lasă trupul să răsufle ușurat. Asta pregătise Gall când ieșise ca o furtună din odăile sale, asta făceau înțelepții. Folosindu-și energia, treziseră arborii anume puși să facă scut. Dar înainte ca ea să se bucure pe de-antregul de scânteia de speranță, o săgeata brazdă văzduhul și rupse frunzișul încă fraged al cupolei ce tocmai prindea formă. Urmă un strigat de lupta și alte săgeți țâșniră, acompaniate de zgomot de pași grăbiți și zbuciumare de țărână. Iar tânăra văzu cum, parcă de nicăieri, o ceață de războinici cu arcurile încordate se apropiară la câțiva pași de ea și de așezările înțelepților. Și-apoi, ca și cum până atunci cele două tabere găseau țintea ridicau nor de 35 doar își încercaseră timid puterile, totul se dezlănțui. praf și zgomotul de prăvalire se simțea vibrând până în Săgeți ce păreau fără număr zburau din arcurile ramurile pe care erau așezați cei atacatorilor și treceau de scutul de frunziș ce se îngroșa doi. în fiece clipită iar Nerys-Randa se rugă ca nici una să nu întâlnească trupul vreunui înțelept. Aceeași războinicii Sub porunca războinicilor, își comandau energia mânuind bolovani ce zburau către pământul se surpa pe alocuri, cupola ce acoperea din ce în ce mai mult grădinile făcând unii din arbori să învățaților. Unii bolovani treceau prin ea, izbindu-se cu alunece spre țărână, știrbind putere de ziduri sau mese de piatră, alții ciunteau din din apărarea ce se plăsmuia cu trunchirile groase are arborilor de strajă, făcând loc fiecare frunză născută. Pădurea săgeților ce urmau cu repeziciune prin orice spărtură din armura verde ce se crea în jurul așezării învățaților. ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

întreagă părea să fie părtașă la confruntare, pământul chipul ei. Nerys-Randa își lipi zdrobind iar arborii ocrotind. trupul mai aproape încercând să se facă nevăzută. Înțelegea că Și în tot vacarmul ce-i înconjura, Enki și Nerys- era deja târziu și unul dintre Randa își începură și ei atacul ascuns. Tânăra își aruncă războinicii de jos o zărise, așa pumnalul spre cel mai apropiat jordanian, rănindu-i că încremeni încercând să se brațul ce ținea strâns un arc încordat cu o săgeată facă una cu arborele. Alte două aprinsă. săgeți șuierară înspre ea, de data aceasta străpungând Acesta icni de durere și își scăpă arma, focul ramurile din apropiere. Un stingându-se în țărână. Apoi își roti ochii sperând să strigăt de jos și totul încremeni vadă arma ce îi străpunsese pielea dar nu zări nimic, în liniște. Copacul păru să se pumnalul topindu-se în văzduh imediat după ce-și clatine, de parcă pământul de atinsese ținta. O clipă mai târziu, Nerys-Randa îi simți sub el devenise lut mișcător, iar din nou greutatea în teacă. Și o lua de la capăt. La ceva Nerys-Randa își încleșta distanță de ea îi putea zări creștetul auriu al lui Enki și mâinile, ancorându-se de mișcarea brațelor în timp ce încorda arcul din nou și din ramura de sub ea. Aveau să o doboare cu totul și Nerys-Randa își concentră toată energia în a menține copacul drept, frica o făcea să șovăie, dar reuși totuși, pentru câteva clipe, să zădărnicească energia jordanianului ce mânuia țărâna de sub arbore. nou, știind că și el avea o rezervă nestăvilită de săgeți ce Și-apoi alt strigat sfâșâie își răneau ținta, ca apoi să dispară nevăzute. pădurea. Și pentru un moment Sudoarea se prelingea pe tâmpla tinerei și mâna ce Nerys-Randa își pierdu cu totul țintea ascuțișul cuțitului nu scăpase de tremur nici când atenția. Era Enki. Nu îndrăzni aruncarea lui devenise parcă ceva mecanic. La fel nici să își arunce ochii înspre el dar tresărirea nu o părăsise atunci când fiecare țintire își simți când energia ce-i făcuse atingea victima, sfâșâind trup. Dar Nerys-Randa ascunzătoarea să se zdruncine strângea din dinți și nu-și curma mișcările, din nou și își schimbă ținta. din nou, încetinind înaintarea cetei de războinici și O mulțime de săgeți mulțumind zeițelor cu fiecare atac ascuns pe care îl făcea șuierară înspre locul unde că avea siguranța că indiferent de lovitură, nu avea să tânăra știa că îi era perechea și curme vieți. doar acoperindu-și buzele cu Dar deodată totul se schimbă, într-o clipită deveni mâinile reuși să nu își lase auzit vânat în loc de vânător. Sunetul unei săgeți vâjâind țipătul de disperare. Nu se putu ajunse până la ea și se înfipse în trunchi, la o palmă de stăpâni și își aruncă ochii spre 36 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

copacul ce-i era ascunzătoare lui Enki, dar el nu era Trecu un timp, în care acolo. Săgeți vâjâiau bezmetic, în timp ce nici războinicii trupul ei deșertă și lacrimi și nu mai știau exact cine și de unde îi atacă. Câteva clipe tremur și energia ce clocotise în mai târziu, o figură înaltă, cu un veșmânt ce-i acoperea ea și, acum, cu truda încheiată, cu totul capul stătea printre copaci și trimitea săgeți una dar trupul sleit și mintea după alta înspre ceata de jordanieni descumpăniți. încolțită de gânduri negre, Tânăra știa fără tăgadă că e Enki, ce, țînându-și tăinuit Nerys-Randa așteptă. Enki chipul sub acoperământ, trase o ultimă săgeată și lovi la trebuia să se întoarcă. Trebuia! sigur, apoi o luă la fugă printre arbori. Și Enki apăru, nu după Nerys-Randa nu zăbovi ci, folosindu-și energia mult timp, urcând cu agilitate și comandă liane ce prinseră de picior câțiva războinici. De fără pic de zgomot până la ea. O după un trunchi gros, Enki își încorda din nou arcul, altă îmbrățișare mută și amintind că încă e prin preajmă. Doar dinspre înțelepți nu se auzea nimic, încremeniți și ei în așteptarea atacului următor ce întârzia să vină. Enki decise să folosească una din săgețile obișnuite, și fără să ezite, ochi și trase în piciorul celui ce mânuise energia ce clatinase copacul. Încă una, șuieră periculos de aproape de urechea coducatorului cetei și asta fu deajuns. Eliberându-și camarazii din prinsorile lianelor porniră în urmărirea lui Enki. Nerys- Randa încercă din răsputeri să-l ajute punând piedici din crengi și rădăcini apărute de nicăieri, dar se îndepărtară prea mult ca energia ei să mai ajungă într- atât de departe. Tremura prea tare ca să se poată încrede că putea vlăguirea fu alungată de 37 coborî fără ajutor, dar petrecu cu privirea, plină de apropierea celuilalt. Oriunde teamă, umbrele ce se pierdură în deșișul pădurii. pielea atingea piele energia clocotea și orice fibră vibra, Și-apoi, clipă cu clipă, liniștea se prelinse spre locul într-atât de plină încât frunzișul ce fusese cuprins acum scurt timp de larmă și lupta. copacului începu să încolțească Împrejmuită de sunete răzlețe de crengi ce căzuseră în jurul lor. victima confruntării și-și rupeau acum ultima legătură cu trunchiul mamă căzând la pământ, de frunze smulse, Fără să rupă îmbrățișarea, învolburate de vântul ce se șerpuia printre arbori, Nerys- Enki șopti în părul perechii Randa își lăsă trupul să se sprijine de trunchiul sale: copacului și, cu ochii închiși, dădu frâu liber lacrimilor. – M-au urmărit până după Auzea zgomotul înfundat al pașilor făcuți de poiană și i-am atacat suficient înțelepții ce, dându-și seama că atacul încetase cu- adevărat și erau scăpați de primejdie, începeau să se miște liber prin grădini. ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

cât să le măresc pasul. Aproape că mă încolțiseră dar, Nerys-Randa privi și ea deodată totul s-a întunecat. Hud adusese puiul de câteva clipe în aceeași direcție, dragon care și-a bătut aripile peste noi ridicând colbul, a vrând parcă să vadă dincolo de fost suficient încât să pot scăpa nevăzut. Și-apoi a părut frunzișul ce acoperea grădinile. că va ataca, am crezut că ne va spulbera pe toți. Își Dar apoi scutură din cap, adunase energie și n-au riscat să-l atace. Au fugit spre spunând: copacii lui Dai, i-am văzut trecând hotarul dintre lumi, unul câte unul. Au plecat pe Jord. – Nu, nu voi merge. E mai bine să ne urmăm calea și să Nerys-Randa încuviința fără să scoată vreun îndeplinim vrerea zeițelor. cuvânt, strângându-l și mai tare în brațe pe Enki. Urmară câteva clipe de liniște, în care Enki își lasă Privi apoi în sus, spre trupul să deșarte toată groaza ce-l cuprinsese când își cerul unde Jordul luminat de văzuse perechea atacată. Încremenise și-apoi prima Dai licărea albăstrui și săgeată o trimisese direct spre pieptul războinicului ce continuă: amenința să dărâme arborele. Câteva clipe nici măcar nu – După tot ce s-a întâmplat astăzi cred că nu mai avem timp de zăbovit. Regele Phyllo va afla de atac și cu siguranță va riposta. Nu putem risca să zăbovim. Enki îi privi chipul pentru câteva momente în plus, apoi, trecându-și degetele peste obrazul palid își lipi buzele de fruntea ei, fără alte cuvinte. Porniră spre locul în care înțelesese de ce, cel țintuit, nu se prăvălise la pământ Enki lăsase arma și scutul ce fără suflare, iar trunchiul încă se clătina cu Nerys- trebuia dat mai marilor Randa, palidă abia ținându-se de el. Apoi vorbele Jordanieni. Lângă arborele ale zeițelor îi străfulgeraseră prin minte. Folosise săgeata cărui rădăcini ascundeau dată în dar și, fără vreo urmă de îndoială, trăsese cu darurile zeițelor, Hud stătea de dorința să curme viața celui ce o amenința pe Nerys- strajă. Dădea agale din cozi, de Randa. Îi trebuise întreaga stăpânire de sine să nu ia o parcă alesese acel loc doar altă săgeată și să-și împlinească gândul, dar acum, cu ea pentru răcoarea ce-o oferea în brațele sale și neumbrit de durerea de a fi omorât pe umbra copacului, doar sclipirea cineva din propriul neam, mulțumi zeițelor. atentă a privirii trăda atenția cu care Hud iscodea Rămaseră așa încă un timp, apoi îi spuse: împrejurimile. - Coborâm și mergi să vezi cum stau lucrurile? Cei doi rămaseră muți în întrebă el aruncându-și privirea spre sălașul învățaților. fața Cat-Sith-ului întrebându-se cum anume să-i mulțumească. 38 Probabil că ceva din ei ajunse Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

până la Hud. Acesta îi privi și el fix, apoi aplecă din cap, Fu rândul Nerys-Rândei ca și cum accepta mulțumirile lor nerostite și se ridică să se arunce în brațele perechii dispărând printre arbori. sale zâmbind larg. Și cu chipul ascuns la pieptul său spuse: Recuperând tot ce ascunseseră, perechea porni la drum, dar Enki, cu mâna Nerys-Randei încă în a lui, nu – Între cele două lumi merse spre cărări noi, ci în poiană. vom găsi calea cea bună în a ne îndeplini rostul de păstrători ai Rămaseră pentru câteva clipe la marginea ei. secretului. Amintindu-și fiecare clipele petrecute acolo. Prima citire a semnelor, legământul și prima atingere de pereche, Enki îi cuprinse chipul în amintindu-și tumultul fiecărei descoperiri și culorile palme și o sărută adânc, dând și citite în celălalt. Apoi îi năvăliră frânturi de aduceri primind din acea atingere toate aminte din noaptea ce tocmai ce încheiase, cea din care promisiunile și simțămintele ce amândoi ieșiseră nu numai pereche ci păstrători ai armei zeițelor Jord și Phyllo, darurile lor și atingerea fâșiilor de lumina ce îi testase și îi legase unul de altul împletindu-le destinele în atâtea feluri. Stăteau acum, la hotarul tărâmului în care fuseseră martori și părtași unor taine ce nu mai avuseseră loc de mii de ani. Parte din istoria ce fusese și viitorul nescris, păstrători ai secretului planetelor gemene. Fixând în continuare arborele lui Dai ce-avea în scoarță însemnele ce-i duseseră la zeițe, Enki spuse: – Aș fi vrut să mergem mai întâi pe meleagurile nu puteau acum să fie puse în tale dar, adaugă el respirând adânc, după tot ce s-a cuvinte. întâmplat azi, nu cred că mai e cu putință acum. Vom merge pe Jord și vom rămâne pe pământurile mele. Iar poiana, cu țărâna sa Sunt destul de departe de orice așezare și mă invecinez încă răscolită, străjuită de cu una din cele mai vechi păduri, una care are și câțiva copacii lui Dai ce-și lăsau copaci ai lui Dai. frunzele cu margini aurii să tresalte sub mângâierea Nerys-Randa îi caută privirea, și vrând să fie sigură vântului, fu străbătură încă o că a înțeles bine, șopti: dată de magia ce se năștea atunci când cei doi se atingeau. – Vrei să spui că, pregetă o clipă, apoi continuă, am putea să ne întoarcem din când în când aici, chiar și (sfârşit) pentru puțin timp?! Enki încuviință schițând un zâmbet și spuse: – Ținutul e îndepărtat și în mare parte neumblat, de aceea încă mai sunt dragoni acolo, și nu știu de alți jordanieni care să cunoască la fel ca mine pădurea aceea. 39 ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

forum cronopedian 51 conferenţieze în Maramureş despre poezia populară.” (A.Z.N. Pop, Ștefan Lucian Mureșanu Specific național1 și sens al 1978:102). tradiției în basmul popular cules de Mihai Eminescu Am putea spune, nu ca prof.dr. Ștefan Lucian Mureșanu eminescologi, nici nu ne permitem să afirmăm acest lucru, ci doar ca Motto: Cronicile şi cântecele populare formează, în clipa de faţă, un modeşti observatori, că la Mihai material din care culeg fondul inspiraţiunilor. (Mihai Eminescu) Eminescu, basmul popular a fost o 1. Folclorist prin educaţie şi etnolog prin dorinţa pasiune exprimativă a libertăţii cunoaşterii preocupărilor omului de la sate interpretărilor, a jocului luminii în întunericul teluric, a prezentării Motto: Şi, în ochi mi-ncremeniră/Multe icoane şi poveşti. (Mihai Eminescu) altfel a eului din fiindul interiorizat, a creării putinței din neputință. Pe scurt, basmul a fost pentru poet creația literară specifică motivării sensului ipostazelor, o formă de prezentare a lucrurilor într-un adevăr al imaginarului imaginat. Din prea mult respect pentru trecutul poporului, din care părinții și strămoșii lui se trăgeau, Eminescu Mihai Eminescu în prima a cultivat limba după normele jumătate a anilor 1870 graiului țăranului care își petrecea viața de la asfințitul și până la apusul soarelui, de la semănatul și până la recoltatul roadelor Anul 1873 a fost un an plin de succese în activitatea pământului ca urmare a muncii lui Mihai Eminescu, ca etnolog şi culegător de creaţii sale neobosite și de la horele din populare româneşti. O mărturie personală, privind aceste zilele de sărbătoare ale verii, până manifestări culturale, o vom întâlni în revista Timpul, din 8 la șezătorile sau clăcile unde aprilie 1882, în care publica un articol, intitulat Materiale oamenii satului se întâlneau, etnografice, unde Eminescu mărturisea o realitate biografică: sporind priceperea într-un altfel de „întâmplarea m-a făcut ca, din copilărie încă, să cunosc muncă, descoperindu-şi şi poporul românesc, din apele Nistrului începând, în cruciş, şi-n apreciindu-şi talentul artistic al curmeziş, pân-în Tisa şi-n Dunăre.” Augustin Z. N. Pop fiecăruia dintre cei ce erau dăruiți întăreşte această mărturie a lui Eminescu, consemnând: „Încă cu har creativ și interpretativ. din copilărie, poetul arătase interes literaturii săteşti şi la Acolo, în mediul acela al Orientul propusese ca, întovărăşit de Vasile Dumitrescu-Păun, întovărăşirii sufletelor, se nășteau să culeagă folclor din Moldova. În 1869 îşi pusese în gând să poveștile întâmplărilor deosebite și basmele care au rămas de-a pururea zestrea nemuritoare a talentului nostru narativ. 1 ,,Dacă specificul naţional prin definiţie e caracterul psihic comun tuturor Cercetători în domeniu au cules locuitorilor aceloraşi ţări la care determină aceleaşi predispoziţii morale şi aceste creații și au zădărnicit, aceleaşi concepţii în viaţa sufletească, atunci acelaşi caracter psihic se precum marele poet al românilor, găseşte şi la baza manifestărilor artistice, determinând specificul naţional 40 în artă.” Cf. Olga Greceanu, Lumina, 21.02.2012. fabulosul peste tot ceea ce satul, cu Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

oamenii lui dăruiți spre istorie, a dat culturii neamului sa, Eminescu și editorii săi, astfel, 41 românesc. „Eminescu visa pe Împăratul țăran, din basme, care despre personalitatea marelui iese sara-n prispă să stea cu țara de vorbă și, fără să aibă nostru poet: noțiuni de drept și de politică, judecă pe supușii lui numai cu bunul-simț” (G.Călinescu, 1982:458). „În privința fenomenului Eminescu, pe care-l investigăm, ni Penetrația eposului popular în basmele culese de Mihai se pare cu totul semnificativă Eminescu este evidentă și în atitudine și în expresie pentru că tendința de revenire la origini, la această specie literară survine modalităților gândirii lui cele care au fost așa cum au fost. poetice nu numai ca o cerință de a se subtiliza prin basm în Eterna întoarcere n-a funcționat lumea fantasticului „cu zâne îmbrăcate în aur și lumină, cari efectiv, practic, ca o continuitate cântă senina lor viață în palate de cristal”, ci ca o dorință vie a necesară”, constata eruditul exeget, inspirației pentru tot ceea ce avea să însemne creația lui după care specifica perioada: „în poetică. ultima jumătate de secol, cultura pare a-și fi ales timpul săgeată; Trecute prin filtrul desăvârșit al erudiției, în spiritul trăirilor țăranului și a graiului lui, puținele basme culese de Vol. Poesii - 1884 Eminescu și antologate în volume de basme populare scot în evidență calitatea lui de culegător de folclor.2 Crescut în satul acum, ca printr-o reacție, asistăm tradițional românesc, poetul se va simți atât de atras de la un fel de avalanșă a trecutului frumosul arhaic, încât toată creația lui, poetică, dar și cea în uitat care-și cere dreptul la viață.” proză, va fi străbătută de izul rozmarinului și al muzei (N.Georgescu, 2000:204). Nimeni înălțătoare de inspirație din doinele create cu suspine de nu s-a putut îndoi de dorinţa lui rapsodul popular, în liniile cusăturilor iei strămoșești. Locul Eminescu de a fi trăit într-o altă naşterii şi al copilăriei lui sunt profund marcate de toată lume decât în cea care trăia. istoria Ţării de Sus. Un ținut românesc cu vechi datini și Puterea lui creativă a dominat conveniențe, cu o concordanță a graiurilor şi cântecelor, care timpul lui şi timpul care a urmat au avut în permanență în memoria poetului imaginea cetății după încetarea existenţei lui de scaun a Sucevei, a domnitorului Ştefan cel Mare, un loc pământeşti. Mărturie îi stă întreaga mitic considerat atât al învățaților cronicari, cât și a marelui producţie literară cunoscută și, erudit al epocii sale, savantul Dimitrie Cantemir. În acest poate, încă multe necunoscute, cât ținut de basm, aveau să se nască mai târziu Ion Creangă şi şi Caietele manuscris, care sunt un Nicolae lorga, George Enescu, Mihail Sadoveanu şi Nicolae Labiş. Toate aceste figuri, de pe urmă ale culturii româneşti, au prețuit tot ceea ce a însemnat patrimoniu eminescian. Eminescologul Nicolae Georgescu consemna în lucrarea 2 Caietul 2260, miscelaneu din 329 foi, cuprinde un bogat material popular autentic ori prelucrat de poet. Foile 303-310 au făcut parte din același caiet și se află intercalate între producții din epoci diferite, scrise pe hârtie de format și calitate variate. La f. 303, în colțul din dreapta, Eminescu a scris cu cerneală roșie: „Poezie populară”. Pe foile 304-310 sunt lipite pagini din publicații; ff. 305-307 sunt din Foaia Soc. pentru Ut. și cultură rom. în Bucovina III, 1867, pp. 138-l41. Singura culegere Iepșoara (după Toroipanul, notează Eminescu) este scrisă de mâna poetului. Din caiete! ff.303-310 au făcut parte și foile 138-l42 care cuprind o Colindă și un fragment din Plugușorul. Paginate de Eminescu l-7, foile 160-l66 constituie un caiet intercalat între producții de alt gen. Printre culegeri autentic populare se află aici și fragmente din Spitalul amorului (Fata trecută, Muierea cu bărbat leneș) și din diferite cântece de lume. Unele versificări sunt exerciții de-ale poetului după model popular. Cf. Caietele Eminescu. ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

veritabil document de înaltă cultură şi dorinţă continuă de a își așteptau ursitul. Astfel le cunoaşte, în paginile cărora s-au găsit, abia după 13 ani de la moartea sa, minunatele culegeri de creații populare, între care descrie basmul cules de M. și basmele citate în rândurile de mai jos, cât și însemnări Eminescu: „... așa de frumoase, de etnologice. la soare te puteai uita, da’ la dânsele ba. Acu’ cele două erau 2. Motivarea sensului culegerii basmului popular în cum erau, da’ cea mijlocie nici se cadrul programului „Orientul” mai povestește frumusețea ei.” Motto: Literatura populară nici nu se poate numi altceva decât cugetarea (M.Eminescu, 2000:206). şi productele fanteziei poporului însuşi care devin literatură în momentul La vârsta de 19 ani, în anul în care se produc prin scriere, sau produceri a clasei culte care se potrivesc însă aşa de bine cu gândirea poporului, încât dacă acesta nu le- 1869, împreună cu alți prieteni a făcut, le-au putut însă face. (Mihai Eminescu, Revista Curierul de Iaşi) iubitori de folclor, printre care şi Atenția îndreptată către culegerea basmelor populare va fi binecunoscutul jurnalist al pragul de recunoaștere, de către Mihai Eminescu, a harului creativ ca povestitor al ţăranului plaiurilor bucovinene, şi nu timpului, prozatorul Grigore Bustul lui Mihai Haralambie Grandea (1843-1897), Eminescu în Vevey, poetul se alătură cercului literar Orientul3, având ca scop culegerea, Elveţia1 din graiul viu al poporului, basme, doine, balade și legende cu întâmplări din istoria frământată de nevoi a celor care locuiseră acest pământ străbun, vitejii daco-geți, cât și a celor care îl locuiau acum sub numele de român. Printre basmele populare culese de Eminescu se numără: Călin- Nebunul, Frumoasa Lumii, Vasilie-finul-lui-Dumnezeu, Borta- vântului, Finul-lui Dumnezeu. În toate aceste creații literare numai, de a meşteşugi ideea în imaginea frumosului imaginativ. O măiestrie a celui pe care etnologul Eminescu îl 3 Foile 285-301 cuprind versificarea va recunoaște ca făuritor de patrimoniu. Acel om al satului Muşatin şi Codrul, iar ff.274-284, românesc care a meditat profund asupra fiindului său teluric și încercarea Ursitorile. Sunt adaosuri de și-a aventurat sufletul în lumea timpului îndepărtat al după anul 1878, deoarece au, pentru unele părţi, variante anterioare în ms.2276 I şi fantasticului, în care eroii satului, voinicul sau viteazul vor fi ms.2308. Foaia 247 cuprinde proverbe fost cei care au devenit, în basme, flăcăii vânjoși reprezentați necatalogate, asemănătoare cu alte câteva prin Feții-Frumoși, apărători ai așezărilor lor tradiționale, foi tot din ms.2260, dar cu material de alt gen. În acelaşi ms. se mai găsesc încercări locuite cu oameni buni, având nobila misiune de eliberatori ai în gen popular, imitaţii şi variante la diferite culegeri, la ff.34-36, 40, 58 v. celor prinși în jugul asupritor, în basme al zmeilor, care le Foile 313-325 alcătuiesc un caiet format răpeau, pentru poftele lor, fetele din vatră, Ilenele Cosânzene. mare, scris pe două coloane. Sunt culegeri Aceşti flăcăi curajoşi se ipostaziau în viteji traversabili a unor transmise poetului, care în bună parte se tărâmuri, în care trăiau și pătimeau, până învingeau pe deplin află trecute, cu prefaceri, în manuscrisele 2276 I, 2277, 2284, 2285, 2306. Caietul elementul răului, zmeul, balaurul cu șapte capete, dar și anonim prezintă particularităţi fonetice chinurile Iadului, ca acte ale iniţierii. Cosânzenele nu erau moldoveneşti; greşelile de ortografie arată cultura redusă a culegătorului. Avem a altele decât fetele satului, fecioarele despletite ale râurilor, face, probabil, cu o achiziţie făcută de tinerele prinse în mrejele puternice ale Sburătorului, cele care Eminescu în epoca de lucru pentru 42 Societatea literară Orientul. Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

populare se va observa atracția poetului față de graiul prezența dativului etic, a poporului, dar și de prezentarea anumitor amănunte legate de spiritul care a dominat și încă mai domină perceperea despre vocativelor, a expresiilor lume a țăranului român. Dezlegarea tainei cuvintelor vechi exclamative, a interjecțiilor și a românești este substituită cu prezentări de acțiuni fantastice comparațiilor de natură populară: care corelează imaginația cu realul imaginii posibilei „– Măi femeie, tot o moarte-am să întâmplări. Mihai Eminescu este un păstrător al structurii mor, ian să mă duc eu în pădurea tradiționale a acestei specii literare, fapt regăsit în toate ceea, să văd ce-oi găsi acolo.” basmele culese de la povestitorii șezătorilor satului. El le-a cules și le-a încadrat schemei specifice acestor creații literare (M.Eminescu, 2010:217). populare, unde personajele sunt lăsate să își asume planul misiunii lor: trecerea „probelor”, treptele inițierii care vor Eminescu își particularizează, în duce la maturizarea deplină a eroului basmului, la victoria finală, prin îndeplinirea misiunii asumate asupra distrugerii aceste lucrări de o bogăție răului: „– Ba nu, fraților, hai să facem o boambă (obiect în formă sferică) de fier și noi să ne punem tustrei alături, ia- etnologică semnificativă, doar așa, cum faci cruce. S-o aruncați unul din voi în sus, că-i scrierea corectă, după regulile știută pe care-a cădea, acelaşi vinovat. Ș-o aruncat în sus, ș-o căzut pe cei doi și i-o făcut mii de fărâme” (M.Eminescu, gramaticii limbii literare, a tuturor 2010:216), după care urmează răsplata: „Și el a făcut o nuntă cuvintelor și expresiilor populare, strașnică.” (M.Eminescu, 2010:216). însă le păstrează autenticitatea: 43 Ca structură, basmele populare culese de Eminescu se „Împăratul, când a auzit așa, bazează pe un model unic. Au loc intervenții destabilizatoare strașnic s-o mâniat ș-o gătat oștire (basmul Călin-Nebunul: „Acu` ei o ieșit afară și unul dintr- să se ducă cu război asupra lui. înșii o prins a fluiera cât s-o făcut un nor mare și nu s-o mai Împăratul era frunte, știi, mai văzut nici ei, nici fetele. Le-au răpit.”) care tulbură ordinea și mare.” (Basmele românilor, vol.V, liniștea firească a locuitorilor însă intervine cel care își asumă 2010:239). În transcrierea lor, le misiunea restabilirii ordinii inițiale. Tot de structura mărginește și le atașează arhaicului tradițională a basmelor țin și formulele narative de început, într-un minunat grai popular, mediane (Călin-Nebunul: „Era odat-un împărat ș-avea trei făcând cititorul să le îndrăgească și fete și erau așa de frumoase...”; Frumoasa lumii: „Apoi să le adauge propriului vocabular. poveste, poveste, Dumnezeu la noi sosește, că-nainte mult Forma viitorului popular „o mai este. Era odat un vânătoriu ș-avea trei copii și era sărac- omorât, o făcut, o mâniat, o gătat” sărac, că numai cu-atâta se ținea...”) și cele finale, de înlocuiește magistral perfectul încheiere a acțiunii: „Ș-am încălicat pe-o prăjină și ți-am spus o minciună, ș-am încălicat pe-o poartă și ți-am spus-o toată”. În cuprinsul descrierii acțiunii basmelor culese de Eminescu, se constată o deosebită apreciere a valorii estetice, dar și a faptului moralizator care reiese din conținutul și dialogul personajelor, pentru că este pusă mereu în evidență dorința de dreptate, de luminare a adevărului și a frumosului din întunericul răului, dar și de evidențierea cinstei de care dă dovadă, în simplitatea lui, omul din popor. În preocuparea de culegător de folclor poetul va conserva ca trăsătură esențială a acestor creații literare, oralitatea stilului, marcată prin adresarea directă a unui auditoriu imaginar, îmbinarea vorbirii directe cu vorbirea indirectă, ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

compus care ar fi trebuit, după normele gramaticale, să fie creațiilor populare, episod al trecut atât la forma de singular, cât și la forma de plural, după copilăriei sale, pe care Eminescu caz. Forma populară de viitor „o fost”, spre exemplu, care avea să-l facă nemuritor, în substituie perfectul compus, specifică vestului şi nordului ţării versurile: „Mama-i știa atâtea noastre, folosită în basmele culese de Eminescu, dă o elevație4 povești pe câte fuse/Torsese în și o cursivitate ideilor, în care timpul, dar și spațiul sunt viață deci ea l-au învățat/Să presupuse norme ale existenței și ale desfășurării acțiunii. În tâlcuiască semne ș-a păsărilor aceeași expresie, în care cursiv prezintă acțiunea basmului, spuse/Și murmura cuminte a râului Eminescu alternează perfectul compus literar cu viitorul curat.”6 „Unele manuscrise popular, creând un efect al timpului trecut, folosit în limbajul poporului: „Și l-a omorât și pe acesta ș-o făcut patru căpiți de cuprind, cum se desprinde din carne din capetele lui.” (Basmele românilor, vol.V, Lista manuscriptelor conţinând 2010:207). scrieri vechi româneşti dăruite Academiei Române de d-l T. „Admirator, predestinat, al creațiilor populare, Eminescu și-a făcut ucenicia în chiar grădinile îmbălsămate ale Maiorescu, mai multe texte, cu un folclorului”, consemna Perpessicius în lucrarea sa Eminescu și conţinut divers” (D. Vatamaniuc, folclorul, de la care a împrumutat atâtea miresme și atâtea 1998:11), vom observa însă că două dintre aceste colecţii podoabe pentru propria sa creație poetică” (Perpessicius, însumează creaţii literare populare, 1971:418). Folclorul românesc, în esența căruia intrase și-i păstrate în manuscrisul 2260, 315- trezise nemărginita dragoste față de tradițiile strămoșești, l-a 327, intitulat de exegeţi, cercetători urmărit îndeaproape pe tot parcursul vieții sale. Copilul în domeniu, Caietul anonim7 Mihai, înzestrat cu o memorie și o inteligență aparte, îşi va forma încă din copilărie o zestre deosebită cu cântece (M.Eminescu, 1963:647-579). populare5, legende, poveşti și basme. El însuși va mărturisi, prin anul 1877, că toate aceste cunoștințe despre creațiile Lectura basmelor culese de populare i-au fost dăruite de o bătrână din sat, însă mama lui a Eminescu este atât de curgătoare și fost cea care l-a inițiat în trezirea îndrăgirii și prețuirii vie, încât trezește în sufletul căutătorului de frumos în folcloristică interesul deslușirii adevăratului cod din expresia basmului popular, acea expresie care îl conduce întotdeauna la origini. Ca cercetător, trebuie să ai abilitatea și erudiția înțelegerii tainei exprimării cuvântului din literatura populară, să îl sesizezi ca element principal al puterii de întoarcere la tradiții. 4 Eleváție, 1. Înălțime morală, spirituală, grandoare, măreție morală. 2. Reprezentare grafică la scară a fețelor verticale exterioare ale unei 6 Această consemnare se află în Lista construcții, ale unei mașini etc. [Gen. -iei, var. elevațiune s.f./cf. fr. manuscriptelor conţinând scrieri vechi româneşti dăruite Academiei Române de élévation, lat. elevatio]. Cf. DEX 1974. 5 Foile 175 şi 212 cuprind fragmente din Cântece de lume, care se află în d-l T. Maiorescu. întregime în ms.2306 şi ms.2277. Foile 147 şi 194 cuprind material pentru 7 Provenienţă încă neidentificată. Cf. doină: „Ce stă vântul să tot bată”. O parte din versurile f.147 sunt reluate D.Vatamaniuc, Caietele Eminescu. în ms.22761, ff.16 şi 179. Ms.2276 I este din anul 1878 şi următorul, foaia Mitologie şi document. 44 147, este anterioară. Cf. Vatamaniuc Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

cartea de pe noptieră 53 cartea din sertar pauză, până pe la jumătatea dimineții, când își făcu apariția Maria Giurgiu Oarță, patronul. Văzând toate mesele ocupate, ochii îi licăriră Bastarzii -continuare(2) de mulțumire. Mulți clienți fumau, așteptând impacienți Lica rămase singură în bar, pentru o bucată de comenzile, pe care Lica nu mai vreme și se lăsă legănată, de valul amintirilor. E născută prididea, să le satisfacă de una în zodia Taurului și așa cum glăsuiesc previziunile singură, începu să dea și el o despre nativii respectivei zodii, sufletul său tânjește mână de ajutor. Lica îi zise, după atmosfera liniștită și căldura unei familii într-un moment de respiro: adevărate, lucru ce lipsește, în căsuța ei cochetă. Trăiește singură de la moartea mamei sale și resimte acut, golul – Vedeți șefu, că e plin din viața sa. Părinții s-au despărțit, pe când ea încă nu terminase liceul. Tatăl s-a recăsătorit și locuiește în Predeal, cu noua lui soție, iar mama ei s-a stins, cu doi ani în urmă, răpusă de o boală necruțătoare. În anii de suferință, ea i-a rămas alături, îngrijind- o cu multă dăruire, până în ultima clipă a vieții. Casa în care locuiau ele era moștenire, de la bunici și după decesul mamei, i-a rămas fetei. În prezent, locuia singură și o apăsa golul din viața sa. Veronica, sora sa e căsătorită și locuiește în barul și azi? Nu mai răzbesc cu 45 Câmpina, cu soțul și cei doi copii, ai lor. Deși e doar cu spălat vase, servit clienții și trei ani mai mare, și-a pus în minte, să substituie în debarasat de pe mese, în viața surorii mai mici, lipsa mamei. În ultima vreme, îi momente, ca acesta. E necesar, dă bătăi de cap, cu pretențiile sale, de cloșcă a familiei. un ajutor. Aproape că a obligat-o să accepte casa aceasta, doar pentru sine și era tare fericită, când au făcut actul de – Hai că mai rămân eu, succesiune, pe numele său. Acum, se ține de capul ei, să până la prânz. Teo nu vrea să o căpătuiască cu un soț. Nu pierde ocaziile de a organiza lucreze duminica și cred că o să petreceri, pentru ai prezenta noi „partide bune”. E o caut pe altcineva, în locul său. mare belea, însă o adoră din toată inima. Încearcă tot Nu-mi convine, să țin închis felul de subterfugii, ca să se sustragă de la acele duminica, pentru ca să rămână petreceri, unde se simțea, ca o marfă în ofertă și deseori el, în liber. Cine n-are chef de căuta scăpare, sub aripa ocrotitoare a Ilincăi, care fusese cea mai bună prietenă, a mamei sale. Reveriile îi fură întrerupte, de intrarea în bar a unui grup de tineri, foarte probabil, studenți care se așezară la două mese apropiate. Curând le urmară alți clienți. Ea se grăbea, să ia comenzile și să-i servească pe fiecare. Comenzile o năpădiră și ea nu mai avu o clipă de ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

muncă, să-și caute în altă parte. Licăi îi venea să-i zică și fără el, în timpul săptămânii vreo câteva, patronului acesta cărpănos. Credea, că are ar fi fost imposibil, să se dreptul, să îi lipsească, pe cei care lucrau pentru el de descurce. Barul era foarte dreptul la un liber pe săptămână. Se abținu. Știa din frecventat, fiind în centru. Avea experiență, că Oarță nu se sinchisea de cei ca ea, și sală pentru discotecă și serile considerând că din moment ce le dă salariu, ei trebuie să venea multă lume, mai cu se supună, fără să crâcnească, sau să pomeneacă de legi seamă tineret. Se mai iscau și și drepturi. certuri, dar Teo era vigilent și Îi răspunse totuși, ca să nu înțeleagă greșit, tăcerea capabil să aplaneze sa: scandalurile, înainte să degenereze, în bătăi. Spera din – Șefu, am putea să facem la ture, sâmbetele și suflet, să raționeze și Oarță, la duminicile. Așa, am avea fiecare, o zi liberă pe fel. Până la ora unu când săptămână. Și veniți dumneavoastră sau doamna să ne trebuia să închidă, clienții s-au dați o mână de ajutor, până găsiți pe cineva, să ajute la rărit. L-a lăsat pe el la casă și s- debarasat, la spălat vase, în weekenduri. Din păcate, toți a apucat de spălat vasele. După ce a pus totul în ordine, au făcut casa, au închis și a plecat acasă. Peste trei ore, deschidea din nou. Simțea, că nu va putea multă vreme, să mai reziste, în ritmul acela. Nu avusese nici un liber, în ultimele trei săptămâni Acasă a găsit-o pe Ilinca, care îi adusese prânzul, gata pregătit. Se simțea frântă și tristă, însă, avem nevoie de un liber, pe săptămână. simpatica sa prietenă cu câteva – Lico, acum îmi vii și tu, că vrei liber? Hai că te vorbe de duh reuși, să o plătesc, îți dau ceva bani și pentru azi. Ți-am făcut și înveselească. De cum intră în contract, cum mi-ai cerut. casă, o întâmpină: – Sper, căci munca trebuie plătită, dar nu e vorba – Iată-mă, venii să-ți țin de bani. Vă spun, că nu se poate, fără o zi de odihnă. Nu de urât și să-mi aud laude. Am suntem roboți și sănătatea e importantă pentru fiecare, gătit toată dimineața, bunătăți și încă nu am auzit un cuvânt, dintre noi. de laudă. Arsene a mâncat, cu 46 – Bine, bine, Lico! O să mă gândesc și o să fac într- ochii și mintea la meci și cred un fel. Văd, că toți vreți mai mult libere, decât muncă, îi că nici nu știa, ce punea în gură, replică el, răstit. Licăi îi venea să plângă de ciudă. de cât se înfierbântase, în Preferă, să nu-i răspundă, de teamă să nu-și piardă timpul partidei. Dana a plecat bruma de control, ce-i mai rămăsese. Spera din suflet, ca la petrecerea de ziua unei el să nu-l concedieze pe Teo, care era un tânăr foarte colege și nu a mâncat mai îndemânatic și cinstit. Băiatul acela își făcea bine munca nimic. Eu nu am mâncat, că m- Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

am enervat și am plecat încoace, să prânzim amândouă. amândoi deștepți și serioși. Nu prea auzi des, așa ceva, din gura – Aha! Ai nimerit la fix. Aveam mare nevoie, de o patronilor. vorbă bună. Am început cu stângul ziua, încă de la prima oră. – Of! Să dea Domnul, să fie așa și să ne aducă ajutor, în – Știam eu, că nenorocitul de Oarță îți cere să loc, să ne concedieze. lucrezi și duminica asta. Uite, stai și mănâncă. Ți-am pregătit ceva bun și varsă-ți oful. – Vei vedea fata mea, că se schimbă treaba. Altfel, vom – Mulțumesc!Nu trebuia să-ți faci griji de hrană, căuta altceva. După ce-ți iei pentru mine, că se găsesc totdeauna în frigider, rezerve. examenul de licență, nu trebuie Însă, dacă tot aveai chef de taclale și nu aveai cu cine... ai să mai lucrezi la bar. Hai, bea nimerit bine, când te-ai gândit, la mine. Ești mereu cafeaua, ca să-ți ghicesc în zaț. binevenită să mă salvezi de singurătate. – Eh! Să te salveze de singurătate, trebuie mai mult. Altcineva ar putea s-o facă, mai bine. – Nu-mi mai trebuie altcineva. – Lasă, lasă, că știu eu ce spun. Venii cu mașina că oricum, Arsene a băut și nu are nevoie de ea, azi. Hai la masă și nu-ți mai face griji. Zi-mi, cum ți se par plăcințelele cu brânză dulce? Le-a făcut Dana. Lica se așeză să mănânce, în timp ce Ilinca făcea cafea. – Sunt delicioase! – Ia spune-mi, i-ai zis lui Oarță că ai nevoie de libere? Pune piciorul în prag, altfel, nu obții nimic, de la scârțarul ăla. – Ce să fac tanti Ilinca? Am nevoie de muncă și – Chiar, doream să te rog. mi-a făcut contract. Sigur, că i-am zis iar, de libere, Mulțumesc, pentru că ai venit, când a amenințat, că-l dă afară pe Teo, fiindcă nu vrea Ilinca! Ești fantastică și nu te să lucreze, fără libere. Sper, că va deveni rezonabil și întrece nimeni, la gătit. Ar mai angajează, un ajutor la bar, ca să ne înlocuiască și să trebui să te înscrii la un concurs pot, să-mi iau și eu, liber. Mult, nu mai pot rezista. De de gătit, că ai mari șanse, să trei săptămâni, nu am avut nici o zi liberă. Teo a refuzat câștigi. să vină duminicile și îi dau dreptate. Azi, a venit Oarță și m-a ajutat, la servit. I-am spus că săptămâna viitoare îmi iau liber, fie că e de acord, sau că nu. Acum, vom vedea. Ori mă dă afară, ori aduce încă un ajutor. – Nu te dă afară, că nu e prost și nici pe Teo, nu-l – Nu-i rea, sugestia ta. 47 dă. Unde mai găsește el, unii ca voi. Vă lăuda nevastă-sa Păi, ce credeai? Uite, cum știi zilele trecute, la școală, la o prietenă comună , că de când tu, să mă stimulezi! Nu te mai v-a angajat pe voi, merg treburile strună, la bar și au mira, că bat drumul până la avut câștiguri mai bune, ca oricând. Zicea că sunteți tine, fiindcă o fac, de drag. ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

După prânz , s-au așezat pe terasă cu cafelele și în – Nu, Ilinco! Aș vrea eu, timp ce Ilinca îi ghicea în ceașcă, Lica făcea haz de să fie adevărat, dar știi prea prezicerile sale. Prietenia Ilincăi era cel mai bun lucru, bine, care e adevărul și eu l-am ce i se întâmpla, de când rămăsese singură pe lume. Era acceptat. Nu mă tem de moarte. o femeie bună ca pâinea caldă, inteligentă și cu mult Sunt pe lume lucruri mai rele, simț al umorului. Cu ea reușea să-și deschidă sufletul, ca ea. Uite, să știi că eu îți spun fără rezerve și în momente de descurajare și tristețe, toate astea, nu ca să-ți fac milă Ilinca reușea întrotdeauna, să-i redea încrederea în sine și pentru că am o mare și buna dispoziție. În ultimii doi ani își petrecea rugăminte, la tine: mor cu sfârșiturile de săptămână, acasă la ea, când nu mergea la sufletul neîmpăcat, pentru Lica. muncă, ca azi. Toți, cei din familia sa o îndrăgeau și o Fata mea și-a stricat viitorul, făceau să se simtă, ca fiind una, de-a lor. pentru mine. Eu sunt sigură că și azi, ea suferă, că l-a pierdut, Prietena sa, Adela o rugase, înainte să moară, să nu pe Nae (Nicu). o abandoneze destinului, pe fata ei, când n-o mai fi. Ilinca îi promisese cu lacrimi în ochi, să-i îndeplinească La data respectivă, era topit de dragul fetei mele și ea după el. A cerut-o în căsătorie, după ce m-am îmbolnăvit, iar Lica l-a refuzat, din cauza mea. Nu aș fi lăsat-o, să-și distrugă viața, îți poți închipui, dar a făcut totul, după capul ei și când am aflat, era prea târziu. După ce bărbatul meu a plecat de acasă, Lica a suferit dorința. mult. Era încă o copilă și se simțea abandonată. El nu a stat Trecuseră aproape doi ani, de când murise și în la discuții cu fata, văzându-și de acest răstimp, ea devenise pentru Lica „marea prietenă” ale lui, sau poate nu a crezut și o adoptase în propria familie, ca pe o fiică. Chiar din necesar, să-i explice, de ce. Nu gura Adelei aflase ea, cum Lica renunțase, să se este genul de om, să se căsătorească cu omul iubit, ca să-i poarte ei, de grijă. sinchisească de chestii de Faptul acesta, nu-i dăduse pace sărmanei femei, până acestea, subtile. După mintea când închisese ochii. Într-o zi, când Lica era plecată de lui, datoria de părinte se limita, acasă, avusese o discuție cu Ilinca, despre fată. Îi să-i plătească întreținerea, să spusese: aibă ce mânca, iar restul erau – Ilinco, eu îmi simt sfârșitul aproape. E inutil să simple mofturi. Fata însă mă prefac, în fața ta. suferea. De când a plecat, nu l-a mai interesat și nici nu a – Ce-ți veni, Adelo? O să te faci bine, pentru fata ta, acceptat, ca ea să-l viziteze, că are nevoie de tine. acasă la el. Pe atunci, fata se 48 Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură

închisese, în sine și nu suporta, nici să mai pomenesc, de – Lica e deșteaptă! Am taică-su. Dacă ziceam ceva, mă privea cu ochii în lacrimi, reușit să o cunosc, bine și cred ieșea pe ușă ca o furtună și nu mai apărea cu orele. A că știe, ce vrea, în viață. Eu îți durat destul, calvarul acela. De ziua ei, în loc să vină, să promit că voi avea grijă, să o vadă, îi punea bani pe card, să se distreze cu prietenii găsească în mine, prietena de și cam atât. Așa i-a intrat fetei în minte, ideea, că toți suflet, care-i trebuie și mereu, bărbații sunt la fel, inclusiv prietenul său, care nu avea ușa casei mele va fi deschisă, nici o vină. Cred, că el nici nu știa, prin ce trecea fata. pentru ea. O să fac, tot ce voi Așa cum o știu, ținea totul în sufletul său. Se rușina putea, ca să-ți împlinesc grozav, de cele ce făcuse taică-su și se ferea să se dorința, dar trebuie să ne destăinuie cu alții, temându-se, să nu se facă de râs. încredem în bunul Dumnezeu, că el aranjează lucrurile astea. – Înțeleg Adelo! George ar fi trebuit, s-o ajute, să depășească starea aceea. Să-l calce vaca de prost, că s-a despărțit de tine, nu și de copii! Putea să discute cu fata și să n-o lase în halul ăla, în confuzie și cu sufletul făcut țăndări. El se tot bate cu pumnii în piept că e tată bun, că-și iubește copiii, că i-a ținut în școli, însă a uitat, că copiii au și un suflet. – Acum e prea târziu, să mai pot face eu ceva, în Soarta fetei tale, tot el o această privință. Pe mine mă doare, de copil. Ea are hotărăște. nevoie, să fie ajutată și eu asta doresc, să te rog. Ești prietena mea, cea mai bună, singura care mi-ai rămas – Știu, dar el e acolo sus alături, în aceste momente, grele. Lica mea are mare iar noi, aci, jos. Domnul face și nevoie, de o prietenă adevărată, la care să-și deschidă desface folosindu-se de noi, de sufletul, în care să se încreadă și de care să fie oameni. Eu voi fi liniștită, știind încurajată, când eu n-o să mai fiu. În Dumnezeu și în că fata mea te are pe tine, tine îmi pun speranța, ca să o încurajezi în momentele aproape. de cumpănă. N-o să am pace pe lumea cealaltă, câtă vreme, Lica nu-și mai dă o șansă, la fericire. Ea nu și-a –Pe asta, poți conta! făcut alți prieteni deși e frumoasă și bună la suflet. Promit! După mintea mea, e din cauză, că-l iubește încă, pe omul ăla. Necazul este, că n-ar recunoaște, nici în ruptul capului. Pe mine nu mă poate păcăli, însă. Îmi cunosc copilul, citesc în sufletul ei, ca într-o carte deschisă. Nae se încurcase cu una de prin Câmpina, după ruptura logodnei lor, însă am aflat din sursă sigură, că a anulat nunta cu femeia aceea, din cauză că nu poate, să o uite, pe Licuța. Treaba asta mă face, să sper. Nae încă nu și-a pierdut speranța, să se împace, cu fata mea. Tu ce gândești? 49 ANUL V, serie nouă, nr. 6 (41), 2018

pagina membrului portret literar – mare, roșu. Greierii cântă Nicoleta Mija liniștiți pentru întreaga lume. Las ceasul să bată, secunda se Gânduri pentru un nou început scurge în fiecare cuvânt. Penița suspină câteodată printre tăcerile gândului meu. Sufetul se joacă mereu printre cuvinte pentru a Frunzișul prăfuit caută umbra evolua. Facem diferite alegeri, nu știm câteodată dacă călătoare a nopții. O adiere am greșit, dacă am făcut cele mai bune alegeri. Ascult caldă se strecoară printre pomi glasul sufletului, inima răspunde, câteodată tace. Printre și flori. cuvinte, printre rime sunt curioasă să vorbesc cu alte Vreau să plouă peste persoane. Învăț din greșeli, aleg atentă alte cuvinte, arșița zilei care usucă pământul. vreau mai bine să mă cunosc, vreau mai bine să te Îmi place vara când simt cunosc. Ascult tăcerea nopții, fac o călătorie de suflet respirația pământului după printre emoții, sentimente la fel ca tine. Construim ploaie. În luna cireșelor orice ziduri, ascundem bine o lacrimă, ne bucurăm, ne poveste începe cu „a fost o criticăm, evaluăm multe gânduri , dezamăgiri, bucurii, dată”, așa ca în copilărie. cu înțelegere, în tăcere. Și tu ai ales la fel ca mine, încerc Deseori sufletul poposește pe să-ți spun în câteva vorbe, să-ți urmezi visul ca și mine. un câmp de maci sângerii și fluturi cu aripi viu colorate. Vara, sufletul este mai liniștit printre talazurile mării învolburate. Știu, după ploaie, printre razele soarelui curcubeul apare. Aroma gingașă de crini și bujori îmi umplu sufletul de veselie. Copilăria minunată cu cireșe la urechi din livada bunicului. Alergam când nu mă vedea bunicul, mă urcam pe o buturugă și luam singură cercei Nu știu ce faci tu acum... Eu citesc atentă ce ai scris, roșii din cireși. Caravana verde Dumnezeu mă aduce mai aproape de tine, călătoresc și aurie a verii descarcă povara printre gândurile tale, ai scris despre noapte, despre dulce în fiecare zi a copilăriei iubire. Închid ochii, iubesc ca tine, nu ești singur, nu ești printre multe amintiri. Culorile singură, multe cuvinte au fost parte din mine, parte din curg şi se varsă în sufletul meu. tine. Povestesc ce am făcut, ce am trăit, despre Azurul nesfârșit coboară pe momentele mele de îngenunchere în fața vieții, îți prispa verii , colorează pajiști cu povestesc despre momentele în care am avut puterea să floarea soarelui. mă ridic, să îmi întind aripile și să renasc, descopăr deseori printre cuvinte această lume, poate și tu ai Vara nu pleacă niciodată povestit ca și mine. Poate sunt departe, sunt veselă, sunt din mine, rămâne printre tristă, adun în cuvinte nerostite bucăți de suflet. amintirile dragi sufletului.Când este frig, e îngheț, e iarnă , în Ploaie de vară mine este mereu vară. Simt parfumul de piersică coaptă, parfumul de regina – nopții, când trilul păsărilor îmi O carte se odihnește pe masa din grădină. În dăruiesc o romanță. compania ceasului mă odihnesc întinsă pe șezlong. Răsfoiesc frunzele verzi Câteva gânduri croșetează printre florile grădinii. printre foile scrise, vântul le 50 Timpul ascultă liniștit, vara așează pe masă un pepene Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur – izvor de cultură