Revista Cervantes nr.13

Cervantes ProzĂplasate privind defectele fizice pe care le are fiecare? Vă - Ce rost mai are să ne ferim de frig, acum, cândspun că ar fi foarte rău. Are dreptate primarul: ceea ce temperatura este constantă, pe toată planeta, dinnu se vede, nu intră în discuţie. Dacă ne acoperim goli- Siberia până la Ecuator? a întrebat liberalul, retoric. In-ciunea, măcar la serviciu, nu trebuie să ne mai gândim dustria uşoară e destul de bine dezvoltată. Dacă vreacum să ne înfrânăm instinctele şi nici nu mai avem cineva să se culce cu nevasta îmbrăcat în salopetă denevoie de pedepse aspre pentru cei ce se iau unii de mecanic, cu fular la gât, bocanci în picioare şi căciulăalţii. în cap, e liber să o facă. Poate comanda la fabrică tot ce poeşte. Industria merge în funcţie de cererea Următorul vorbitor, un social-democrat, a spus că clienţilor. Dacă vrei să te duci la culcare cu tractorul,lucrurile cele mai simple sunt moştenite din generaţie nu te împiedică nimeni; fiecare face, la el acasă, ceîn generaţie şi nu are rost să le schimbăm tocmai noi, poeşte. Hainele încurajează traficul de droguri, as-că suntem mai breji. El a ţinut să releve faptul că ul- cunse prin buzunare false, pot adăposti bani, mulţi din-timele cercetări socio-psihice au demonstrat faptul că tre ei falşi, sau truse de spart bănci. O cartelă de credit,instinctele se aprind mai repede atunci când li se as- legată de gât, şi o geantă tip “diplomat”, dintr-un mate-cunde ceva. Un simplu cearceaf, pus pe o femeie, o face rial plastic uşor şi transparent, sunt de-ajuns. Să luptămmai misterioasă, mai atractivă, lucru care nu ne trebuie pentru o societate simplu organizată! a încheiat.în societate, la lucru, prin parcuri sau magazine. Timp de o oră, s-au perindat la microfon mai - Sunt de acord cu antevorbitorul meu, a spus un mulţi consilieri, aprobând ideea îmbrăcării locuitorilorconsilier socialist, urmând la cuvânt. Instinctele de pro- sau, dimpotrivă, criticând-o cu vehemenţă.creare trebuie să se trezească acasă, la fiecare, când,după ce am luat masa, ne-am făcut de lucru prin atelier, - La un buget de austeritate, cum este cel alam lucrat ceva pe calculator, am controlat lecţiile copi- oraşului nostru,ilor, am udat grădina, am tuns iarba sau ne-am uitat latelevizor, trebuie să ne îmbrăcăm frumos, la cravată, cu asta ne mai lipseşte, să dăm miliarde de lei pepălărie sau fără, în cizme sau pantofi, după gust, şi să haine, a spus un vorbitor, relevând faptul că s-a pierdutne ducem la culcare. Sunt de acord, însă, şi cu primarul, tradiţia croitoriei. Nici ce mai e la modă nu se ştie,care vrea, iată, după atâta amar de vreme, în care ne- aceasta dispărând odată cu obiectul discuţiei. Să trimiţiam văzut goi, să ne vedem şi îmbrăcaţi. S-ar putea re- şomeri la calificare, în meseria de croitor, departe, înlansa industria uşoară şi s-ar putea crea multe locuri de micile enclave, unde oamenii nu au evoluat şi umblămuncă. îmbrăcaţi, e pierdere de timp şi de bani. Nici nu mai există căi de acces spre zonele respective. Mai bine am - Da, dar atunci nu am mai face altceva, toată ziua, folosi banii să astupăm gropile din şosele, să construimdecât să stăm şi să ne admirăm hainele, din ce în ce mai mai multe şcoli sau să ajutăm sănătatea şi cultura, asofisticate şi mai fistichii, unii la alţii. Unde ar mai fi încheiat el.eficienţa muncii? l-a întrerupt un consilier de pe primulrând, din stânga. - Unde sunt tradiţiile noastre?! şi-a început dis- cursul un al doilea consilier, al unui alt partid de stânga. - Având în vedere eficienţa muncii, vă rog să nu Unde sunt frumoasele noastre costume populare? Dacămai întrerupeţi vorbitorul! s-a enervat preşedintele un minoritar ţine gura închisă şi nu se exprimă înşedinţei. După luarea de cuvânt a primarului, îşi spune limba lui, nici nu ştii că e minoritar. El se poate strecurafiecare părerea, mai pertinentă sau mai puţin în orice structură a statului, subminându-i autoritatea.pertinentă, apoi îşi formează fiecare o părere, pro saucontra, şi trecem la vot. Întreruperile şi discuţiile în - Da, dar minoritarii tuciurii şi-au pierdut obiectulcontradictoriu ne fac să nu mai terminăm până muncii.deseară. Noi nu mai avem buzunare, unde să-şi bage ei Deoarece socialistul nu mai avea nimic de spus, a mâinile…,a sărit un consilier al forţelor de dreapta.luat cuvântul un consilier al coaliţiei de la putere,spunând că dezbrăcarea e o practică liberală, o eliberare - Şi, în plus, cine te împiedică pe dumneata să-ţide convenţionalismul iein, specific evului mediu, cu pui un frumos costum popular, din zona unde te-aiperucile, blănurile şi păduchii lui, sau comunismului, născut, şi să petreci o frumoasă seară românească, încu maieul luat peste pufoaică. intimitate, cu nevasta, dacă eşti aşa mare naţionalist?! a completat un al doilea consilier al uniunii de dreapta. - Să vă suiţi voi în pat, îmbrăcaţi în costum popu- 52

Revistă internaţională de culturăProzĂlar, cu iţari de bumbac, cizme, laibăr şi pălăriuţă cu A luat cuvântul şi o reprezentantă a sexului slabpene, pe o căldură înăbuşitoare! a strigat consilierul de şi frumos, membră a unei formaţiuni politice civic-lib-stânga în microfon. Am făcut nenumărate cereri, să erale, arătând că, paradoxal, s-a micşorat numărul devină să-mi repare climatizarea. Dacă noi, consilierii, violuri sau agresiuni verbale la adresa femeilor.suntem trataţi cu dispreţ, ce să mai vorbim de omulsimplu, care umblă cu fundul gol pe stradă şi după care - Când eşti gol, te gândeşti că poţi fi tu însuţi agre-am luat zece piei, printr-o fiscalitate înrobitoare?…Eu sat, indiferent de sex, a concluzionat ea.vreau să ies cu nevasta şi copiii, dumineca, la biserică,îmbrăcat în costum popular, să mă admire lumea. Trecând peste un mic incident, în care un ca- meraman, având intenţia să-i facă loc femeii, să treacă - E problema dumitale, a intervenit preşedintele la loc, s-a agăţat de un fir, căzând cât era de lat, şedinţaşedinţei. Aici, discutăm o problemă cu implicaţii mult a continuat. Părerile au fost pro şi contra ideii primaru-mai profunde, cu repercursiuni neaşteptate, imprevi- lui.zibile, în timp. Vă rog să reveniţi la subiect! - Nu am nimic cu minoritarii, a spus un reprezen- - Nu revin la nici un subiect. Or să ne mănânce tant al unui mic partid naţionalist. Atâta timp cât numinoritarii. fac rele, pe reprezentanţii naţionalităţilor conlocuitoare nu-i bagă nimeni în seamă. Vreau să spun că, după cri- Lor le vine mult mai uşor să demonstreze ceva, teriul culorii pielii, unii, mai închişi la culoare, pot fialtcuiva decât propriului lor popor…S-au înmulţit mai uşor de urmărit, când sunt dezbrăcaţi, asta fiindpeste măsură şi nici nu mai pot fi depistaţi, umblând treaba Poliţiei. Treaba noastră, a consilierilor, constă îngoi pe străzi, ca şi noi. faptul că, au n-au haine pe ei, bogătaşii oraşului sunt cei care ne pompează bani. În trecut, era la modă sin- - Vă rog să treceţi la loc! tagma ironică de “corupt în fund”. Cum îl prindea pe - Nu trec niciunde! parvenit, instanţa judecătorească îi decupa pantalonii - Mă obligaţi să amân şedinţa. în fund, supunându-l oprobriului public printr-o Auzind că e pericol să fie chemaţi din nou, con- hotărâre definitivă. Acum, corupţii se acoperă cu actesilierul s-a depărtat de microfon, făcând semne ob- şi se ascund în spatele nudităţii, scăpându-ne printrescene, şi s-a apropiat următorul înscris pe listă. degete… - Vreau să spun, la începutul luării mele de cuvânt,că nici eu nu suport minoritarii, care se chinuie să - Vorbeşti prostii! a sărit un reprezentant aldemonstreze că ne sunt superiori, dar un lucru trebuie dreptei.să recunoaştem: şi ei umblă goi pe stradă, la serviciu,şi lor li se poate deregla climatizarea. Nu-i împiedică Am ajuns până acolo, încât, cu haine sau fără, nunimeni să se înmulţească. Pentru că nu se înmulţesc ca vrem o anticorupţie a corupţiei, ci o anticorupţieiepurii, e demonstraţia faptului că au ajuns la un grad curată. Vehiculăm noţiuni, numai aşa, de dragulridicat de civilizaţie. Au înţeles că, dacă trebuie să se noţiunilor.înmulţească numai pentru a fi majoritari, e prea puţin.Au înţeles că nu trebuie să facă din creşterea numărului - Domnilor, vă atrag atenţia că avem un singurde indivizi un scop în sine… punct la ordinea zilei. Nu discutăm despre minorităţi - Mai la obiect, domnule! a intervenit sau despre corupţie.conducătorul şedinţei. - Mai la obiect?! Mai la obiect e faptul că suntem - Cum să nu discutăm?! a sărit reprezentanta unuiun oraş între oraşe. Dacă ne apucăm să ne partid democrat. Unde e democraţia şi libera expri-împopoţonăm fără aprobarea guvernului, parlamentu- mare? Totul se leagă: civism, nuditate, minoritari,lui şi preşedinţiei, e posibil să ni se taie gazul sau să se corupţie, inflaţie…Se apropie, acum, ziua naţională.bage armata peste noi. Eu zic să nu călcăm legea Mie, în fiecare an, mi-a fost ruşine să merg laadministraţiei locale şi cea a funcţionarului public. Să depunerea de coroane de flori în fundul gol şi n-amne vedem de micile noastre hotărâri meschine, de spus-o până acum.spaţii comerciale, nume de străzi, salarii, comemorări,zilele oraşului, delegaţii în străinătate şi decernări de - Concordă mai bine cu doctrina democrată, atitluri! ironizat-o un reprezentant al Domnului pe Pământ şi membru al creştin-democraţiei, dar nu e lucru creştinesc. -Ba e creştineşte să te pregăteşti să mergi la Jude- cata de Apoi, a intervenit primarul.53

Cervantes ProzĂ Până când rumoarea creată a dispărut, - Ştiu eu?! a spus vorbitorul. E posibil să fie cumconducătorul şedinţei a bătut, în mod repetat, cu cio- spuneţi voi, dar eu aşa simt, că e ceva în neregulă cucanul în masă. noi şi ar trebui să ne întrebăm ce. - E o problemă de conştiinţă, a spus el. De asta am - Ce ţi se pare dumneata a fi în neregulă?fost chemaţi, să ne spunem părerea şi să votăm aşa cum - În primul rând că afară s-a întunecat prea de-ne dictează conştiinţa. Şi mai lăsaţi-l în pace pe Cel de vreme, iar cei de pe ultimele rânduri au încremenit. AuSus, nu-l mai băgaţi în certurile voastre; păstraţi-l ca pe rămas ţepeni cei din spate, apoi, după un timp, cei deceva sfânt şi ca opţiune individuală! pe rândurile următoare. După aceştia, au încremenit cei de pe rândul trei, numărând din spate, apoi patru. - Nu aveţi dreptate, a spus un reprezentant al Nici cei de pe rândul cinci nu mai dau semne de viaţă.dreptei liberale, urcând la tribună. Vorbiţi de opţiune Consilierii aşezaţi în primele rânduri s-au întorsindividuală şi de liber arbitru, punându-ne să votăm o nedumeriţi, apoi a început să-i cuprindă neliniștea.opţiune colectivă: ori toţi dezbrăcaţi, ori toţi îmbrăcaţi. - Ai dreptate, a spus conducătorul şedinţei. Cei deEu aş propune o a treia cale: cine vrea îmbrăcat, să pe ultimul rând sunt statui de marmură şi s-a accentuatumble aşa pe străzi, iar cine vrea dezbrăcat, să umble şi paloarea feţelor celor de pe rândul următor. În feluldezbrăcat. ăsta, dacă e adevărat ce ai intuit dumneata, vom îm- pietri şi noi. - Vrei, poate, în spirit liberal, să plătească cine vrea Au văzut cum albeaţa feţei apare şi la consilieriiimpozite, în condiţiile în care voi, liberalii, aţi promis de pe rândul următor. Unul a dat să spună ceva şi areducerea fiscalităţii şi aţi pus un ministru al finanţelor împietrit cu gura deschisă, iar cel de alături rânjeacare a luat zece piei de pe noi? s-a enervat un consilier tâmp. Cei mai mulţi aveau întipărită pe faţă expresiaal social-democraţiei. A treia cale ar fi să plecaţi de la mirării, a fricii sau o îmbinare între cele două. Capeteleconducere. celor de pe ultimele două rânduri începuseră să aibă fisuri, iar braţul stâng al unuia se frânsese, căzând peste - Domnu’, domnu’! Nu are legătură cu discuţia, a speteaza scaunului din faţă.bătut preşedintele în masă. Speriat, preşedintele a lovit cu ciocanul de lemn în masă, vrând să suspende şedinţa, iar acesta s-a spart Spiritele s-au încins în momentul în care unul în mii de cioburi, de parcă ar fi fost din porţelan.dintre consilieri a trecut la microfon, în locul liberalu- Primarul a urcat scările, vrând să spună cevalui, şi a lansat bomba. Ardelean de origine, membru al conducătorului şedinţei, nimeni nu ştie ce, şi s-a opritprincipalului partid de opoziţie, parafrazând anecdota brusc, încremenind la mijlocul drumului, pe podium.cu girafa, el a lansat ideea că e posibil ca oraşul nostru Unii au dat să fugă afară, gândind că locul e de vină, iarsă facă parte dintr-o lume virtuală. Ei, consilierii, cei mai mulţi priveau muţi, cu ură, spre ultimul vor-puteau să nu existe, să fie doar o îngrămădire de biţi, bitor, cel care intuise dezastrul, împietrit şi el la micro-care poate fi ştearsă de orice virus. Acţiunea lor de a fon.iniţia modificarea Constituţiei, printr-o hotărâre de Începând din spate, consilierii au început să seConsiliu şi o listă de semnături, putea fi stopată de o fărâmiţeze, fragmentele din ce în ce mai micisimplă întrerupere de curent electric, dacă nu erau împrăştiindu-se peste tot.băgaţi la timp în memorie. Într-un târziu, o femeie de serviciu a apărut din spatele draperiei ce străjuia sala de consiliu, ţinând într- - Cum e posibil ca noi, consilierii, oamenii de o mână mătura şi în cealaltă un coş de plastic.afaceri, funcţionarii publici, până la ultimii paznici şi - Phiui, ce întuneric şi târziu s-a făcut! Iar trebuiegunoieri, să umblăm dezbrăcaţi pe stradă? a spus. M- să mătur, de pe jos, resturile ăstora. Nu sunt în stare deam întrebat, de multe ori, unde a dispărut ruşinea şi am nimic. Când să ia şi ei o decizie, se fac bucăţi. Acum,găsit un singur răspuns: aşa ceva nu există. E posibil să de unde să ştiu eu dacă trebuie să plec îmbrăcată acasăfim doar piesele cu care se joacă vreun nebun pe cal- sau, aşa, în pielea goală?! Până la alegeri, când vor veniculator sau cine ştie ce altă instanţă superioară. De alţii, mai sunt opt luni.multe ori, vorbeşte gura fără noi sau facem lucrurinecugetate. Nu mai vorbesc de iraţionalitatea de a fi goi. - E speculaţie ieină! a strigat un socialist. Aţibăgat calculatoare americane şi aţi înnebunit lumea. - Ai citit prea multe romane science-fiction, a râsşi preşedintele de şedinţă. 54

Revistă internaţională de cultură ProzĂdan Norea M-am născut și locuiesc în Constanța de 65 de ani. Am activat ca inginer specialist în pro-gramarea calculatoarelor, la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Constanța, apoi la o firmăprivată. În prezent sunt proaspăt pensionar. De prin 2002 am intrat în viața literară. În prima fază am postat texte pe câteva site-uri li-terare – Agonia, Europeea, Bocancul literar, Romanian Kukai. Începând cu 2007-2008, am intrat în lumea reală. Am devenit membru în UniuneaEpigramiștilor din România, în Cenaclul literar Mihail Sadoveanu din Constanța, în Societateade Haiku din Constanța și în câteva cenacluri literare din alte orașe. În decembrie 2008 am fondatClubul Umoriștilor Constănțeni, al cărui președinte executiv sunt și astăzi. M-am afirmat în mai multe genuri literare –proză scurtă, poezie, epigramă, haiku, repor-taj- dar firul roșu care le străbate pe toate este umorul. De exemplu, în haiku prefer varianta umoristică – senryu. Am participat în ultimii 5-6 ani la câteva zeci de festivaluri și concursuri de umor și nu numai. Am diplome la maitoate genurile abordate. Am fost publicat în toate revistele de umor, dar și în multe din cele literare și de cultură. Am apărutîn peste 40 de volume colective și antologii. Din acestea, 4-5 volume au fost coordonate de mine. Volume personale publicate: - 2011 – „Epi...gramatica” – volum de epigrame – prefață de George Corbu, președintele Uniunii Epigramiștilor - 2013 – „Raiul” – proză scurtă umoristică – prefață de Cornel Udrea, considerat de mulți drept cel mai mare scriitorumorist în viață - 2014 – „Ucenic la școala de senryu” – volum de senryu – prefață de Corneliu Traian Atanasiu, mentorul mișcăriihaiku online din România - 2014 – „Gondola de Constanța” – volum de proză epistolară umoristică, scris împreună cu scriitoarea Ina-SimonaCîrlan din Veneția – prefață de Cornel Udrea.Raiul Eram în rai de un timp nedefinit. De fapt, aşa cum zate pe discipline artistice, domenii, subdomenii, cu-mi-a explicat un filozof, în rai timpul nu se poate rente. Dacă voiai să compui un sonet petrarchian,măsura, în momentul morţii are loc o ieşire din timp. venea muza potrivită. Și nu știu cum, fără să îţi dicteze,Şi din spaţiu, dar asta e altă poveste. sonetul îţi venea în minte fluent, fără poticneli. Cu un conţinut dens și o prozodie perfectă. Când îl terminai Începusem să mă cam plictisesc. La început totul constatai că în jurul tău se găsesc câţiva zeci de raieniera roz. În aer pluteau arome îmbătătoare. Se auzea în care îţi aclamau măiestria. Și pe cer se mai aprindeausurdină o muzică divină de Bach. De fapt, pentru mine câteva stele în onoarea ta. Un Editor mi-a șoptit că oera Bach. Raienii cu care am discutat se pare că auzeau constelaţie întreagă, Ursa Mare, apăruse în urma uneifiecare altceva: Beatles, Gerswin, Nightwish… tragicomedii scrise de Shakespeare. Mâncarea şi băutura erau la discreţie. E adevărat, Din loc în loc erau instalate ecrane uriașe unde ve-senzaţiile de foame şi de sete nu existau. Dar nici deai tot ce se întâmplă pe Pământ. Evident, raienii ale-senzaţia de saţietate, puteai mânca oricâte feluri şi în geau stadioanele, ringurile de box, cursele de formulaorice ordine. În afară satisfacţiei, efectul băuturilor era 1… Când murea un pilot era întâmpinat în rai cu acla-inexistent, starea de euforie era oricum prezentă în maţii.permanenţă. Raienele preferau dramele sentimentale. Aveau gus- Când îmi doream să joc şah apărea din nimic o tablă turi diferite, dar pe Pământ găseai de toate, de la idilecu piesele aranjate, se apropia un alt raian şi începea suave între adolescenţi până la telenovele sângeroase.partida. Câştigam întotdeauna, satisfacţia era Am urmărit-o odată pe o raiană, o suspectam că alegegarantată. Numai că odată am comentat partida cu ra- cu predilecţie scenele porno. M-am interesat, nuianul partener. Şi el câştigase ! cumva ajunsese în rai din greșeală ? Nu, se pare că pe Interesante erau Muzele. Erau mai multe, speciali-55

Cervantes ProzĂPământ fusese o sfântă, murise fecioară, acum avea au început prin a-mi demonstra că e cel mai prostdreptul să vadă ce a pierdut. sonet scris vreodată. Ritmul șchioapătă, rimele sunt fa- cile, ideile sunt incoerente. Au sfârșit prin a-mi declara Nu aveai o libertate totală. Nu era propriu-zis o cen- că de fapt nu era un sonet, nici măcar o poezie, erauzură, dar din când în când era necesar să ceri aprobare niște lături bune de aruncat la porci. Totul s-a incheiatde la un Editor. De exemplu dacă simţeai nevoia să că- cu niște hohote dispreţuitoare. Unul din ei a rânjit și alărești un inorog. În cazuri extrem de rare se apela la arătat spre cer. O stea micuţă, prima mea stea pe careAdministrator, binecuvântat fie numele Lui. o primisem în rai pentru un poem într-un vers, dispă- ruse. Ideile despre Pământ mi s-au schimbat pe măsurăce îmi creștea nivelul și aflam noi informaţii. La sosirea Puteai și aici să manipulezi oameni. Dar numai câteîn rai eram convins că Pământul e centrul Universului, un copil. Și în absolut toate ocaziile, apăreau câţiva maiscopul tuturor lucrurilor. mari care îl snopeau pe al tău. Am aflat că după ce îţi crește nivelul poţi controla mai mulţi copii, poţi să or- A urmat ceea ce pe moment am numit-o revelaţie. ganizezi bande. Un singur tip a avut nivelul atât de înaltPământul a fost creat pentru raieni, ca o imensă scenă încât a reușit să organizeze Cruciada copiilor.de teatru. După un timp nedefinit… de fapt e impropriu spus, Mult mai târziu am fost avansat din stadiul de spec- iadul e ieșit din timp. Și din spaţiu. Dar mă rog, dupătator. Abia atunci, când am căpătat dreptul de a inter- un timp, s-a schimbat iar peisajul. Urechile îmi ţiuiauveni în destinele muritorilor, am realizat adevărul. de atâta liniște, dispăruse rotopercutorul și reapărusePământenii erau păpuși, iar raienii de nivel înalt erau Bach. Și mai apăruse cineva, un Editor căruia zâmbetulpăpușari. Tot ce se întâmpla pe Pământ era rezultatul i se lăţea de la o ureche la alta.unor scenarii. În funcţie de nivel, aveai dreptul să con-trolezi destinul unui singur individ sau să provoci ca- - Bine ai re-venit ! mi se adresă.lamităţi pe scară largă, cu milioane de morţi. - Îmi spune cineva ce se întâmplă ? A fost o pe- deapsă temporară, am greșit cu ceva? Cum spuneam, începusem să mă cam plictisesc. - Nu, dar începusei să te plictisești. Administra-Aveam nivel maxim, deja scrisesem câteva mii de vo- torul, binecuvântat fie numele Lui, a prevăzut șilume de poezii, provocasem câteva războaie mondiale acest lucru. Și a inventat perioada de recuperare.în care mă luptasem cu un raian concurent. Evident Fără termen de comparaţie, fericirea nu există.câștigasem amândoi, numărul de morţi era egal în am- Mi-am dat seama de marea înţelepciune a Admins-bele tabere. tratorului, binecuvântat fie numele Lui, peste câteva momente. De fapt, în rai e impropriu spus momente Și deodată… … Pe când constatam, plin de satisfacţie, că prima mea Scena se schimbase instantaneu. Aparent peisajul steluţă reapăruse pe cer, îl văd lângă mine pe rivalulera același. Dar în aer mirosea a pucioasă. Muzica de meu de pe Pământ, cel care îmi împroșca cu noroi poe-Bach dispăruse, în locul ei niște zgomote de rotoper- mele. Îl întreb:cutor îţi bubuiau în urechi. - Ce e cu tine, nu te-am mai văzut pe aici ? - Păi nici n-aveai cum, până acum am fost în Se pare că, nu se știe din ce motiv, fusesem transferat iad. Dar, probabil pentru bună purtare, m-auîn iad. transferat… “Bună purtare ? S-o crezi tu ! Probabil te obișnuiseși Pe rând constatai că mâncarea și băutura aveau un prea tare cu umilinţele și acum ești în perioada de re-gust infect. Nu te îmbătai, dar aveai în permanenţă o cuperare inversă” rânjesc eu în minte. Şi cu o satisfacţiesenzaţie de cap mare, iar în gură aveai un gust de leșie. neîntâlnită până atunci nici măcar în rai, îi spun binevoitor: Senzaţie de durere propriu-zisă nu aveai, nici nu se - Păi hai să îţi arăt imprejurimile.putea. Dar indiferent ce făceai, urmarea era o umilinţămai mare decât precedenta. Am jucat câteva partide de șah. Cu niște deschideripe care nu le mai văzusem, pierdeam în permanenţăîn două mutări. Am scris un sonet. E adevărat, fără muză, dar erammulţumit de opera mea. Au apărut imediat câţiva care 56

Revistă internaţională de cultură PErSoNaLItatEa LUNIIIoan Gyuri Pascu Ioan Gyuri Pascu (n. 31 august 1961, Agnita) este un Elena Cârstea. Conform site-ului oficial al luimuzician și un actor român, membru al grupului de umor Gyuri Pascu, i-au cântat mai multe piese deDivertis din anul 1987. S-a lansat în cariera muzicală în muzică rock, printre care „Child in Time” aanul 1977 și de atunci a abordat diverse stiluri muzicale, celor de la Deep Purple și „July Morning”printre care: pop, rock, blues și reggae. A fondat mai multe interpretată de Uriah Heep. Între 1978 și 1980formații de succes în anii ‘90, precum e Blue Workerssau Pacific, al căror solist a fost. A lansat mai multe a cântat alături de formația fraților Moldovan,piese de rock alternativ prin casa sa de discuri, Trandafirii Negri, la nunți și alteTempo Music, și este un critic al radioului festivități. Cu banii câștigați și-acomercial românesc. cumpărat prima chitară acustică, di- rect de la fabrica din Reghin, și a Pe lângă activitatea de la Divertis, învățat să cânte la tobe. În 1979 aunde aborda în special satiră compus unul din primele cântecepolitică, a mai jucat în filme de lung lansate public, „Melancolie”. Înmetraj precum „O vară de neuitat”, 1980, Pascu a dat examenul deîn regia lui Lucian Pintilie și în „Oc- admitere la Facultatea de teatrucident”, regizor Cristian Mungiu, și a mai jucat Szentgyörgy István din Târguîn mai multe piese de teatru. A colaborat cu Mureș, examen pe care l-a picat. Amai multe posturi de televiziune, printre care lucrat la o întreprindere de stat caTVR 1, Antena 1 și Pro TV. A mai contribuit strungar, iar în 1980 este înrolat pentruca jurnalist sportiv și comentator de sport, și a scris maimulte cărți religioase. câteva luni în Forțele Terestre Române, unde a întâlnit mai mulți muzicieni care făceau armata. Împreună au fondat Primii ani formația „Fundal”, cu Pascu solist și toboșar. Formația a participat la festivalul Cântarea României. În 1982 și-a ter- Pascu s-a născut la Agnita (în acea perioadă în minat stagiul militar, iar formația „Fundal” s-a întors laRegiunea Brașov, acum în județul Sibiu), unde a absolvit Mediaș. unde Pascu a fost descoperit de postul românescșcoala primară. Tatăl său era român, iar mama sa pe de radio Radio Vacanța. A fost invitat să participe la con-jumătate unguroaică; mai are din partea mamei și origini certele dedicate tinerilor și difuzate pe acel post, întâl-poloneze și slovace. Mama sa era catolică iar tatăl, la fel ca nindu-se în timpul acestora cu Teo Peter, basistul formațieiGyuri, creștin ortodox. Numele său reflectă originile sale: Compact, și promotorul de muzică Andrei Partoș. În tim-Ioan a fost ales dintre numele românești; al doilea său pul anului 1982, Pascu a cântat în cadrul Cenacluluinume era maghiarul Gyurika, dar a fost notat de atunci ca Flacăra și a concertelor Scînteia Tineretului. În 1980, PascuGhiurico în certificatul de naștere și documentele perso- face cunoștință și este influențat de muzica reggae, stilnale. Așa cum avea să declare mai târziu Pascu, numele a auzit prima dată în cântecele formației e Police și în se-fost trecut greșit pentru că nici tatăl și nici notarul nu erau siunile de fuziune reggae, devenind un fan al muzicii reg-familiari cu fonologia limbii maghiare. Pascu, care gae interpretată de studenții africani din universitățilevorbește fluent limba maghiară, preferă diminutivul Gyuri. românești. După douăzeci de ani, Pascu a declarat că: „Între anii 1980 și 1985, eram înnebunit după Bob Marley.” A început să studieze pianul la vârsta de nouă ani, și acântat prima dată în corul școlii, cu voce de soprană, Anii la universitate și divertisamuzându-și prietenii cu imitarea unor cântăreți demuzică pop cunoscuți. În timpul clasei a cincea, a început În 1984, Gyuri Pascu s-a mutat la Cluj-Napoca, și asă joace handbal la o echipă de amatori, renunțând la fost admis la Facultatea de Litere din cadrul Universitățiilecțiile la pian și încercându-și norocul în actorie. A învățat Babeș-Bolyai din Cluj, unde a studiat româna și spaniola.singur să cânte la chitară. A dat de două ori examenul de admitere la același profil la Universitatea din București, dar l-a picat. La puțin timp Trandafirii Negri și Fundal după admitere s-a alăturat trupei de teatru a universității, Ars Amatoria și Fiii, condusă de criticul literar Ion Vartic. În mai 1978 a luat parte la sărbătorirea Zilei Muncii În această perioadă a luat parte la piese de comedie la radioîn Mediaș, unde s-a împrietenit cu frații Septimiu și Horia și teatru de parodie, și la cercul literar al lui Vartic, Echinox.Moldovan, care erau din aceeași formație cu cântăreața57

Cervantes PErSoNaLItatEa LUNII În 1986, în timp ce Ars Amatoria era în turneu prin dat tiltul de „compozitorul anului”. În Mixed Grill Pascu aBucurești cu o adaptare a uneia din piesele lui Ion Luca experimentat fuziuni între rock și reggae. Hituri ca „Gizzi”Caragiale, Pascu s-a întâlnit și împrietenit cu membrii și „Mi-am luat colac” l-au făcut unul dintre pionerii reg-grupului studențesc de comedie „Divertis”, care dădea gae-ului românesc, cu mulți ani înaintea formațiilor Elreprezentații de satiră politică subtilă împotriva regimului Negro și Pacha Man. Combinația de genuri a devenit unacomunist impus de Nicolae Ceaușescu. Pascu a fost un fan din caracteristicile muzicile lui Pascu: „Consider că esteal lui Divertis încă din 1982 de care își amintea că, „...după extrem de limitativ să cânți într-un stil și plictisitor pentruspectacol m-am întâlnit cu băieții de la Divertis. Le-a oameni. Eu când făceam discuri, mă gândeam că dacă,plăcut de mine, mi-au propus să intru în grup și, în 1987, cumva, cineva totuși pune la un chef discul meu, să aibăîn februarie, am avut primul spectacol cu ei.” Prima mai multe feluri, să nu se plictisească. Dar nu din cauzareprezentație avută cu Divertis a avut loc în 1987, la asta, cred că așa le scriu, cum îmi vine inspirația, așa scriu.stațiunea Izvoru Mureșului din județul Harghita. Tot în Nu stau cantonat într-un gen muzical.” Pe lângă pian,1987 a fost invitat de Partoș să cânte la Festivalul de Muzică chitară și tobe, Pascu începe să cânte la muzicuță. S-ade la Deva. În 1988-1989, după absolvirea facultății, Pascu căsătorit cu Daniela Marin în august 1993. Este invitat dea predat limba și literatura română la o școală primară din regizorul Lucian Pintilie să joace în filmul O vară de neui-Ulmu, județul Călărași, dar a renunțat pentru a-și relua tat, alături de Kristin Scott omas, Claudiu Bleonț și Mar-cariera muzicală. În 1989, în Semenic, se întâlnește cu cel Iureș. Filmul a primit recenzii pozitive.Mircea Baniciu, fost membru al formației de muzică rockPhoenix. A fost oaspete în casa lui Baniciu la izbucnirea În următorii ani, Pascu și e Blue Workers au lansatrevoluției anti-comuniste din Timișoara. După căderea co- două EP-uri, și albumul R&B Mașina cu jazzolină și Casetamunismului, Pascu și-a diversificat domeniile de activitate. pentru minte, inimă și gură. A întregistrat alături de Diver-După ce a susținut solo în februarie 1990 un recital de tis mai multe scenete, ceea ce i-a adus reputația de scriitormuzică și-a reînnoit contractul cu Divertis, alături de care de cântece de protest. Politica românească și dezbaterilea mers în turneu în toată țara. La sfârșitul acelui an, Diver- sociale din anii ‘90 l-au făcut să compună cântece ca „Mor-tis apărea pentru prima dată la televizor pe canalele Tele- covul românesc” și „Instalatorul”. Pascu a recunoscut căviziunii Române. Grupul a lucrat împreună cu agentul de este necesară legătura dintre fenomenele sociale și perspec-circulație Virgil Vochină, adăugând părți comice în cam- tiva culturală a unui textier, considerând că piesele trebuiepania serial dedicată atenției la volan, Reflecții rutiere. Din întotdeauna să spună o poveste. Unul din cântecele pamfletdecembrie 1990 până în 1992 a lucrat ca redactor la TVR. de pe Mașina cu jazzolină, „Africa, Africa”, a atras interes în cercurile culturale cu substratul satiric. Versurile su- În 1992, cu ajutorul lui Mircea Rusu, Pascu a lansat un gerau că România modernă nu era mai bună decât o țarăextended play Ar putea fi. în parteneriat cu prietena sa africană. Conform istoricului Sorin Mitu, „Africa, Africa”Daniela Marin, a fondat Tempo Music, Pascu susținând că a arătat tendința României de a se asocia realităților extra-aceasta a fost prima casă de discuri independentă din europene”, un trend care se putea observa în ultimul dece-România. A fondat o nouă formație, e Blue Workers. niu al perioadei ceaușiste și prin prima parte a perioadei de după revoluție. Primele hituri În 1995, după o serie de festivaluri avute împreună cu În timpul anilor ‘90, Divertis a ținut mai multe spec- e Blue Workers, Gyuri Pascu a participat la Festivalultacole prin țară, în care grupul urmărea serialul Twin „Cerbul de Aur”, și a primit trofeul pentru „Cel mai bunPeaks. Colegul Iurie Darie interpretase mai multe piese la album” din partea revistei Actualitatea Muzicală, pentruvioară pentru a-i acoperi la unul din spectacole. Conform Mașina cu jazzolină. A mai interpretat cântece la des-unei declarații date în ziarul Gardianul, activitatea din Di- chiderea formațiilor occidentale de muzică rock carevertis l-a transformat pe Gyuri Pascu în „una dintre cele susțineau concerte în România: formația britanică , Beatsmai populare figuri ale umorului autohton”. În interviul International și Asia, și formația germană Scorpions. Cadin 2006 acordat publicației Dilema Veche, fondatorul tru- actor de televiziune, Pascu a luat parte la dezvoltarea in-pei Divertis, Toni Grecu, amintea că Pascu a fost singurul dustriei reclamelor. Este amintit în cultura populară camembru din grup care nu era născut în Moldova. imagine a Connex, unul din primii operatori de telefonie mobilă din România, cu lozinca Alo, Maria?. În 1993, Pascu lansează primul album de succes,Mixed Grill, și piesa „Țara arde și babele se piaptănă”, În februarie 1997, Pascu a lansat cel de-al treileafăcând referire la un proverb românesc. Un sondaj creat album, Gânduri nevinovate. Conform site-ului său oficial,de ziarul Evenimentul Zilei a nominalizat piesa ca fiind cea este considerat primul album „mai puțin comercial”. Fiicamai bună a anului 1993, iar postul Radio Contact i-a acor- sa, Ana Iarina, s-a născut spre sfârșitul aceleași luni. 58

Revistă internaţională de culturăPErSoNaLItatEa LUNII După 1997, Pascu și-a intensificat activitatea de pro- cântăreața de muzică pop Monica Anghel, Jojo, Cătălinmoter muzical și producător. Între 1998 și 2000, el și soția Mireuță și Daniel Buzdugan. A servit la dublarea emisi-sa au ajutat mai mulți artiști să se lanseze public, printre unii Animat Planet, un desen animat satiric făcut de Di-care formațiile de rock alternativ Vama Veche, vertis pentru Antena 1. Pentru aceste contribuții, PascuDomnișoara Pogany și Dinu Olărașu. După ce a lansat a fost desemnat într-un sondaj susținut de TVR 1 „celcompilația Poveștile lui Gyuri în 1999, a renunțat să mai mai bun comediant al anului 2003”.cânte pentru o scurtă perioadă de timp, afirmând că estedezamăgit de noile tendințe din muzica pop, dar s-a întors A mai lansat două albume solo, O stea și Jocul de-aîn 2000 cu o înregistrare lansată în ediție limitată Lasă joaca, ambele în 2004. În iulie 2005, a fost invitat să(muzică de casă). Această întregistrare s-a bucurat de suc- cânte imnul național al Braziliei la un meci amical din-ces în rândul „celor mai apropiați fani” și membri ai tre echipa națională de fotbal a Braziliei și cea acomunității Româno-Americane. României. În același an, a lansat o înregistrare greatest hits, intitulată 12 ani, 12 balade. Pascu s-a reunit cu De la occident la Felix și otilea formația The Blue Workers pentru un turneu prin țară susținut în anul 2005 și pentru o reprezentare din 2006 Tot în 2000, Pascu a lucrat împreună cu de la Palatul Copiilor din București. Au mai concertatproducătorul de film Cristian Mungiu, compunând la festivalul ProEtnica din Sighișoara, care sărbătoreacoloana sonoră a filmului de scurt metraj Zapping și minoritățile etnice și practicarea toleranței.apărând împreună cu Mircea Diaconu în filmul Corulpompierilor. Au mai colaborat la Occident, care avea în Pascu s-a despărțit pentru prima dată de Divertis încoloana sonoră muzică din repertoriul lui Pascu, el 2007. La acea vreme, a susținut că nu putea face față rit-jucând în rolul lui „Gică”, opusul lui Alexandru Pa- mului susținut de trupă. A continuat să dubleze vocipadopol („Luci”). Prestația sa a fost primită bine de cri- pentru serialul satiric Animat Planet. Într-un interviutici. Criticul de film Alex. Leo Șerban s-a referit la jocul din 2007, reflectând la impactul serialului, a menționatmemorabil al lui Pascu ca și cel al lui Papadopol „cinic, că „Nu sunt un foarte mare amator al umorului politic.bun pentru toți vecinii”, iar Eugenia Vodă a sugerat că el Îmi place umorul așa, din piatră-seacă, pur și simplu,este „autentic prin definiție” prin care „umorul negru îmi plac glumele făcute, să fie glume, să fie umor fru-capătă reflexe diafane”. mos. Dacă se mai nimerește să fie politică este din cauza că asta trebuie să facem noi în serial.” În 2012, a Doi ani după premiera filmului Occident, Pascu a menționat că ruptura era definitivă, neagreând umorullansat albumul Stângul de a visa, care nu s-a bucurat de politic impus de Toni Grecu. După plecarea sa de la Di-succes la public, nefiind difuzat la radio. A vândut copii vertis, un conflict dintre Grecu și ceilalți actori de la Di-ale albumelor în timpul concertelor. Într-un interviu din vertis a dus la despărțirea formației în două.2009, Pascu afirma că, „De fiecare dată când voiam sădau piese spre a fi difuzate la radio, posturile de radio Debut ca scriitor și proiecte la Pro TVîmi transmiteau că ‘piesele sunt frumoase, dar nu suntîn politica postului.’ Că dacă stăm după radiourile co- La vârsta de patruzeci de ani, Pascu a început sămerciale, chiar n-am mai scos nimic din ‘93.” A publice cărți de literatură creștină, specializându-se înmulțumit comunității că au postat pe internet melodiile eseuri despre misticism. Când a fost întrebat de convin-sale, deși pierde astfel niște bani. Pascu se opune con- gerile în legătură cu credința sa, a declarat că s-a inspi-cursurilor de muzică contemporane, amintindu-și că în rat de la preotul ortodox și Omraam Mikhaël Aïvanhov.perioada când a făcut parte din juriul Festivalului de la În 2007 a spus că „Trebuie să înțelegem că menireaMamaia, a rămas cu un gust amar datorită deciziilor noastră, drumul nostru pe pământ, este de a refaceluate în culise. legătura cu Divinitatea, cu Dumnezeu.” Deși este orto- dox, Gyuri Pascu a fost în pelerinaj la Loudres, în Pentru a marca 20 de ani de muzică, Pascu a susținut Franța.concerte în mai multe cluburi de provincie. A continuatsă susțină concerte (la deschiderea concertului I s-a oferit oportunitatea de a apărea într-un filmcântărețului italian Albano Carrisi în Arad), și începând maghiar, în rolul unui polițist român, și a jucat una dincu anul 2003, a găzduit talk show-ul Taverna pe TVR 1. piesele de teatru ale lui Eugen Ionescu, Le Viscomte. ACu Divertis, Pascu a devenit co-prezentator al emisiunii mai apărut în reclame și a scris articole sportive în maipamflet de pe Antena 1, patru dintre episoade fiind fil- multe publicații, printre care și revista Time Out. Întremate în Statele Unite și Canada. În cadrul emisiunii juca anii 2008-2009 l-a jucat pe inspectorul șef de polițieîntr-un scheci intitulat Felix și Otilea, alături de Fane Popovici în Vine poliția!, un serial de comedie pro- dus de Pro TV și bazat pe serialul spaniol Los Hombres59

Cervantes PErSoNaLItatEa LUNIIde Paco. Criticul de televiziune criticul literar Ion Bogdan Lefter, politicianul și actorulCezar Paul-Bădescu l-a numit Mircea Diaconu, și istoricul Mariusdrept „catastrofal”. Oprea. În aprilie 2009, Pascu Infarctul din 2010 șiapărea în intermezzo-urile destrămarea divertiscomice de la Gala PremiilorUNITER, dar acestea au fost La sfârșitul anului 2010,primite cu recenzii mixte. Trei Pascu a suferit un infarct și s-aluni mai târziu, a susținut un recuperat la Spitalul Universitarrecital la concertul de deschidere alcâtăreței americane de muzică folk din București. Presa româ-Suzanne Vega la concertul susținut nească a speculat că atacul dede ea la București. Pascu a cord s-a datorat stresului careonorat invitația doar după ces-a consultat cu fiica sa, fan al a urmat divorțului, deșilui Vega, și și-a adaptat cânte- Pascu a menționat căcele interpretate la chitara electrică pentru aranjare „un- aceasta a fost unaplugged”, cântând la mandolină. amiabilă. Ca urmare a in- În toamnă, s-a reunit cu o parte din colegii de la Di- farctului, s-a lăsat de băuturi alcoolice. În primele lunivertis după ce aceștia s-au mutat de la Antena 1 la Pro ale anului 2011 l-a jucat pe Cadâr în comedia lui VictorTV. A mai jucat într-o piesă de teatru de la Teatrul Me- Ion Popa, Take, Ianke și Cadâr, mergând într-un turneutropolis, Din adâncuri de Maxim Gorki, cu veteranul prin România.Ștefan Radof în rolul principal. Piesa a fost primită curecenzii pozitive, iar prezența lui Pascu, alături de alți Pascu s-a întors la Land of Jokes, seria de comedieactori de comedie (Alexandru Bindea, Tudorel Filimon), produsă de o jumătate a distribuției de la Divertis pentrua fost considerată ca una neobișnuită în tragedia lui Pro TV, unde a jucat rolul lui Nemuriciul (inspirat dinGorki. Pascu și Blue Workers au participat la Festivalul Highlander: The Series). Întoarcerea sa a amplificat con-de Jazz de la Sibiu. Mai târziu în 2009, Pascu a divorțat flictul cu Toni Grecu, care producea o satiră politică pen-de soția sa. tru același post TV. În iunie 2011, Pascu și restul echipei Land of Jokes a anunțat despărțirea definitivă de Divertis, În aprilie 2010, Pascu și-a atras critica mass-mediei, ajungând la finalul contractului cu Pro TV. Într-un inter-pentru că a fost de acord să participe în Timișoara la una viu dat în Adevărul, comedianții își căutau de lucru;din ședințele de Yoga ale grupării conduse de Gregorian Pascu a criticat Pro TV-ul pentru producerea unui showBivolaru. A declarat că „Oamenii ăia nu mi-au făcut rău de talente. A continuat să critice emisiunea Românii auși nu am de ce să fug de ei.” În 2010 a mai susținut con- talent, chiar dacă fiica sa Iarina a făcut parte dintr-uncerte, inclusiv la Bookfest la sfârșitul lunii iunie. În ansamblu de muzică gospel care a participat la concurs.noiembrie, a fost gazda concertului tribut dedicat lui În octombrie 2011, Pascu s-a întors la Cluj-Napoca caMircea Baniciu, unde a distrat audiența imitându-i pe gazdă pentru inaugurarea Cluj Arena, stadionul echipeicântăreții de muzică folk Nicu Alifantis și Victor Socaciu, Universitatea. A călătorit prin SUA până la Seattle, undeși interpretând cântecele formației Pasărea Colibri. A a ținut un recital cu scopul strângerii de fonduri pentrucumpărat un pub în București, Gyuri’s Pub, la care a con- un centru cultural ortodox român în America. La în-certat Radu Captari. Colaborator la proiectele muzicale ceputul anului 2012, și-a desfășurat activitatea muzicalădin 2010, Captari a cântat în timp ce călărea un cal. Pascu în județul Suceava, lucrând cu cântărețul și textierul Liana lansat albumul La jumătatea vieții la recitalul din Cluj- Cubleșan. Colaborarea lor a dus la albumul baladă Tropa,Napoca din noiembrie 2007. În această perioadă a luat o Tropa... €uropa!, lansat pe 20 ianuarie la Câmpulungpauză din cariera de actor. În vara anului 2007, a jucat în Moldovenesc, unde The Blue Workers a susținut un con-rolul lui Rică Venturiano în adaptarea piesei O noapte cert. Pascu a apărut cu colegul său din Occident, Mirceafurtunoasă de I. L. Caragiale, comemorând a 130-a Diaconu, în filmul de scurt metraj Loto, jucând rolul unuianiversare de la prima reprezenație publică a piesei. vânzător de mașini. În iulie 2013 participă alături de Ba-Pascu a apărut în filmul documentar al lui Marius Barna niciu și Șeicaru la festivalul de muzică folk Garana, ur-Utopia impusă, care investiga viața de zi cu zi din Româ- mând să susțină mai multe concerte prin țară alături denia comunistă, avându-i ca invitați pe Dan Bittman, formația The Blue Workers, acompaniată de o orchestră simfonică. sursa: ro.wikipedia.org 60

Revistă internaţională de cultură PErSoNaLItatEa LUNIIGeorge terziu“adevărul se revelează celui cu minte şi inimă deschise” Eu: Aţi fost profesor tru copii. Vă preocupă dede română, chitarist, ceva timp acest gen li-actor, strungar, baterist, terar, inclusiv muzica.pamfletar, descoperitor Ana Blandiana scriade talente, poet, eseist… într-un poem că:Am uitat ceva? “Ar trebui să ne Gyuri: Nu ştiu. naştem bătrâniOricum, nu e esenţial.Pentru mine e impor- Să venim înțelepţi”tant faptul că am încer- Şi, la final:cat să nu-mi îngrop “Şi să devenim copiitalanţii şi să fac cu bu- la naşterea copiilorcurie şi cu osârdie lu- noştri.”cruri pentru care am har. Experiențele acestea, cu Aşa o fi?reuşite, eşecuri, bucurii şi tristeţi, sunt, până la Gyuri: O apreciez pe doamna Blandiana, darurmă, izvoare ce alimentează înţelepciunea. mă văd nevoit s-o contrazic. Noi ne naştem înţelepţi. După vârsta de 3-4 ani, începem să o Eu: Am înțeles că din 2010, (când aţi suferit pierdem, din cauza normelor în care mediul înun atac cerebral) v-aţi cufundat în muncă. E vorba care trăim ne încorsetează. Cu cât mai repede neşi despre criza vieţii, s-a schimbat ceva în ceea ce eliberăm de această dependenţă de normă, cu atâtpriveşte concepţia despre lume şi viaţă? mai repede ne recapătăm înţelepciunea şi vom fi în legătură mai strânsă cu copilul interior. Altfel Gyuri: Complet eronat! Mai degrabă m-am îmbătrânim, ca majoritatea oamenilor, mândri,cufundat în muncă, poate cam exagerat, între 2008 egoişti şi neîmpliniţi.şi 2010, fapt care, probabil m-a obosit la vremeaaceea. Acum sunt lejer. Nu muncesc nici mult, nici Eu: Aveţi un citat interesant, undeva: “Nu negapuţin, fac ceea ce mă bucură. Scriu cântece, poezii, ceea ce nu înţelegi, căci s-ar putea să te negi pe tinemă uit la sport şi la filme, nu mă uit de mulţi ani însuţi”.la ştiri, la talk-show-uri politice, nu citesc ziare.Scriu, când timpu-mi permite pe blog şi urc cân- Aveţi întrebări fără răspuns, ceva ce nutece pe you tube, dacă tot nu le difuzează ra- înţelegeţi după o viaţă de om?diourile comerciale. N-am cont personal defacebook. Cât despre concepţia mea despre lume Gyuri: Nu există întrebări fără răspuns, doarşi viaţă, cred că avem nevoie de un interviu sepa- răspunsuri nesatisfăcătoare. Ca să ştii, nu e nevoierat. Până atunci, dacă vrea cineva să mă cunoască să înţelegi cu mintea ci cu toată fiinţa ta. Adevăruldin acest punct de vedere, de ajutor pot fi cărţile nu încape în comparaţii şi analize, nici în erudiţiamele, cântecele şi poeziile mele, ba chiar şi ce rumegă sute de tomuri. Adevărul se reveleazăarticolaşele de pe blog. celui cu minte şi inimă deschise, fie cioban, fie doctor docent. Aş zice că mai degrabă primului, Eu: Aţi fost la târgul de carte cu literatura pen- că nu-i orbit de trufia erudiţiei. 61

Cervantes PErSoNaLItatEa LUNII Eu:Vorbiţi puţin despre preocupările dvs. lite-rare (trecute, prezente şi viitoare) Gyuri: Cea mai recentă carte este volumul deversuri “Purtătorul de cuvinte”, apărut la edituraCartea Daath în 2013. Eu vorbesc de proiecte doarla prezent. Habar n-am dacă şi când voi mai scrieo carte. Când vine inspiraţia, o las să mă cuprindă.Nu îmi fac planuri de viitor. Eu: Dacă aţi primi o moștenire de 300.000euro ce aţi face cu ei? Gyuri: Mi-aş lua o căsuţă, că acum locuiesccu chirie la bloc, iar din ce rămâne i-aş da fiiceimele bani de facultate şi aş face o mică clinicăholistică şi o librărie mică. Una la mână că amdepăşit bugetul de 300.000 şi doi că, n-am de lacine primi moştenire, așa că vorbim ca să ne aflămîn treabă! Eu: Dacă v-aţi pune singur o întrebare, carear fi? Gyuri: Bei o cafea? Răspunsul este “da, chiaracum, că am terminat interviul.”Alte linkuri unde îl puteti “aprofunda” pe Gyuri Pascuhttp://www.youtube.com/channel/UCkKUQgyvDYnoK539rWxvb1whttps://www.facebook.com/IoanGyuriPascueBlueWorkers 62

Revistă internaţională de cultură CoNtraPUNCtEmil LungeanuLucrurile mari se fac din lucruri mici Gurile rele zic cum că editorii lui Rudolf în care Walt Whitman le atrăgea atenţia cititori-Steiner ar fi dat rasol la corectură atunci când au lor săi: „Cine atinge această carte, a atins un om.”publicat ciclul celor unsprezece conferinţe ţinute Or, apropo de atingeri, tocmai aici zace şi miste-la München în august 1910 sub titlul Die Geheim- rul: Ce anume îl împinge, de fapt, pe trecătorulnisse der biblischen Schopfungsgeschichte (Miste- prin Viaţă, drumuri, litere (2010) să transformerul biblic al Genezei), nesocotind rugămintea tot ce atinge în literatură : oroarea de efemer, pa-teozofului de „a se ţine seama că textele nerevă- tima cuvântului, nevoia de autentificare? Publi-zute de mine ar putea conţine greşeli”. Iar o do- cistica acestui „pălmaş al condeiului”, cum singurvadă ar fi, cică, reproducerea greşită a primelor se defineşte cu modestie, este aşa de bogată, încâtversete din Bereşit („La început”), unde, după ori- mai mult ca sigur că nici chiar el n-ar mai fi înginalul ebraic „Bereşit bara Elohim et ha-şa- stare acum s-o inventarieze. Dintre toate marilemayim v’et ha-areţ” („La început a făcut reportaje posibile, cel puţin, doar pe unul l-aDumnezeu cerul şi pământul”), lipseşte conti- ratat, luându-i-o înainte un prahovean mai şme-nuarea „Restul a fost fabricat în China”. cher: Cartea Oltului. Totuşi, oricâte hectare de cuvinte ai cultiva, reportajul rămâne, cum bine Bineînţeles că nu este adevărat. Creatorul se ştie, o specie defavorizată, ţinută pe tuşă deMisterului Fluviului Galben bunăoară (1993), Ion unii dintre teoreticieni, acceptată de alţii doar caAndreiţă, nu e chinez nici măcar în tenişi, ci ol- modalitate literară a publicisticii aflată la limitatean de-al nostru neaoş de la Perieţi, şi chiar dacă documentului. Şansa acestei Cenuşărese este săa preparat cu mâna lui Supă de ginseng (1990) a încapă pe mâinile vreunui prinţ care s-o trans-făcut-o totuşi în colaborare cu Xu Wende. Şi apoi, forme în regina balului – şi nu ştim dacă tocmaicum s-ar fi putut fabrica în China ale sale Scrisori asta a vrut să spună Gheorghe Istrate zicând căpariziene (2000) sau Scrisori italiene (2004), ca să Andreiţă „e un scriitor de o valoare mult mai în-nu mai vorbesc de „televiziunea cu circuit închis” altă decât recepţia sa în analizele criticilor lite-Cum se vede Ţara la Români (1986)? rari”, ori cumva invers, că „băieţii deştepţi” sunt de o valoare mult prea scăzută pentru receptarea Şi nu l-am ales defel la întâmplare tocmai pe lui. Mai tehnic vorbind, ceea ce face ca un repor-acest mare Călător la un capăt de lume (2001), taj să devină literatură e deplasarea lui de la fap-încă din 1968 laureat al Premiului Naţional de tul divers la semnificaţie şi simbol. Or, omulReportaj al tinerilor ziarişti. Recolta de poezie, nostru cu plaivazul îl duce chiar mai departe deproză, jurnal de călătorie, publicistică şi traduceri atât, până la lirismul pur. Fiindcă, la drept vor-din beletristica elenă şi chineză realizată de Ion bind, acest agent special al Parnasului antrenatAndreiţă de-a lungul celor 40 de ani de ziaristică pentru orice misiuni – reportaj, amintiri, jurnaleşi în deceniul care le-a urmat reprezintă o dovadă de călătorie, cronichete, memorialistică, prozăvie că, orice ar zice mistagogul Rudolf Steiner, etc. – se dovedeşte a fi de fapt un poet sub aco-„misterul cărţii Facerii” e jucărie în comparaţie perire. Povestirile lui nu au cu nimic mai puţinăcu misterul facerii de Carte. Da, dovadă „vie”, zic, poezie decât volume de versuri ca Minunea de acăci aproape fiecare din aceste mii de pagini e cu- trăi (1970) sau Dimineţile albe (1999). Fără a sesută cu câte o iţă din urzeala destinului lui An-dreiţă, într-un sens cu mult mai concret decât cel 63

Cervantes CoNtraPUNCtdeda la abuzuri de hiperbolă şi de senzaţional în grafie pe care Valentin Hossu-Longin îmi zice cămanieră bogzistă, Ion Andreiţă este în stare să i-o prepară chiar acum Crăişorului pe baza unorscoată pagini memorabile din te miri ce, parcă documente inedite. Întâia statuie a lui Cuza, sauînadins spre a te convinge de paradoxul că lucru- Negoeşti, a patra capitală a Ţării Româneşti, suntrile mari se fac din lucruri mici. Chiar şi eveni- evocări din aceeaşi galerie, ocazionând între al-mentele mărunte şi sordide pot căpăta impresia tele şi reproducerea a două scrisori conjuncte dinmonumentului, spre pildă alarmantele statistici 1864, una expediată de pictorul Constantindin presă referitoare la rata actuală a mortalităţii Lecca, iar cealaltă de Bolintineanu în calitate delocuitorilor Capitalei şi insuficienţa locurilor de ministru al cultelor şi instrucţiunii publice. Po-„cazare” din cimitire (Vina de a muri). O pito- menirea Mărăşeşti ia şi ea în gazdă o consemnarerească scrisoare de familie lungă de 12 pagini de- circumstanţială din august 1934 a lui Alexandruvine prilej de evocare a şantierului canalului Sahia, scriitor azi dat uitării, despre care puţiniDunăre-Marea Neagră: „Îţi mai aminteşti? Veni- au habar că a scris Uzina vie la mănăstire. Maes-sem dintr-un drum la Constanţa şi ţi-am povestit tru în specia reportajului monografic vlahuţiance-am văzut eu şi ce-am auzit de canal. Hai băr- şi bogzian, la modă în jurnalismul nostru pos-bate, mi-ai zis, acolo este de noi. Hai nevastă, tbelic, Ion Andreiţă face îndeobşte din asemeneadacă zici tu, ce era să zic eu, fără să bănuiesc pagini veritabile poeme în proză, suspendândmăcar că începem cea mai mare aventură a vieţii uneori total anecdoticul şi istorismul pentru a tenoastre. Mie mi-au dat în primire o rabă, maşină face astfel contemporan cu oameni şi întâmplărigrea şi asta, puternică, dar sub belaz, iar ţie au de demult, martor şi trăitor al câte unei poveştivrut să-ţi dea o izotermă. (...) Nu, tovarăşi, le-ai care, precum Lectra Haul, „se întâmplă aici, ală-retezat-o tu, eu lucrez cu bărbatul meu pe aceeaşi turi de noi, la o bătaie de inimă...”maşină. (...) Şi mai târziu, acum doi ani, când cubelazul, îţi aminteşti? Tot ministrul a trebuit să Ajuns la a treia tinereţe, creatorul acestor lu-aprobe, că zicea inginerul-şef nu domnule, pe cruri mari din lucruri mici a publicat mai recentbelaz n-o las să urce, ce-a fost pe rabă a fost pe în colecţia „Opera Omnia – proză scurtă contem-rabă, dar belazul, altă sculă în altă mână.” (Edu- porană” o Toamnă târzie (2012) al cărei titlu,caţia contează în primul rând) Mai puţin nos- vădit autobiografic, nu trebuie să înşele. Cei 75timă, dar la fel de insolită, este reproducerea unei de ani pe care Ion Andreiţă îi va sărbători la varăalte corespondenţe a unui deportat în Bărăgan, nu sunt unităţi de măsură aplicabile poeţilor. Seredactată în versuri (!) la 1 Martie 1955 („Pe tata repetă, iată, iluzionismul produs şi în urmă cusă-l mai vezi ai vrea”...). Dar memorialistica de douăzeci de ani la apariţia volumului de versuriacest fel nu a fost limitată doar la figuri anonime. Măsurând cu lacrima fiinţa ta (1993). „LacrimileBunăoară, paginile iorghiste Eroii mor frumos de- poetului nu sunt lacrimile poetului”, spusese Ni-dicate pribegiei lui Avram Iancu, ce includ şi tes- chita. Cum nici bastonul cu care îl vezi azi mă-tamentul tribunului, vor putea oferi prilej bun surând caldarâmul nu e bastonul lui. E creangapentru vreo eventuală paralelă cu propria mono- de alun a fântânarului tatonând pământul în cău- tarea izvoarelor subterane ascunse ale Poeziei. 64

Revistă internaţională de cultură CroNICĂ dE CartEdinu GrigorescuEmil LUNGEaNU : O piesă scurtă FĂRĂ NICI UN PERSONAJ ! Eine Kleine Nachtmusik Emil Lungeanu ne uimeşte din nou cu avalanşa ieşire.de volume, teatru antologie, proză antologică, Dramatismul miniaturii teatrale stă în acţiuneaeseistică şi poezie excelentă (pe tema istoriei literarecu rimă şi profunzimi!). În DEJA VU (editura sugerată impecabil de rumoarea şi reacţiile sălii.RAFET), printre cele 15 piese se ascunde o mică Acolo e lumea spectatorilor, lumea posesorilor decomedie, bijuterie a genului scurt. M-am întrebat dacă mobile. Didascaliile au o frumuseţe literară deosebităreducţia personajelor la zero (!) este o ultimă concesie şi din exprimarea la zi, modernă, adecvată celor maifăcută teatrului, care din motive de economii exacer- noi aparate de gen. Conciziunea scriiturii duce cubate optează pentru piese cu cât mai puţine personaje. gândul la exprimarea laconică, de maximă expresi-Această economie (nu de dramaturgie) a făcut să vitate, a textelor scurte ale lui Caragiale. E! dar nici luiavem premiere de tipul One man show. Nenea Iancu, măcar, nu i-a trecut prin cap să facă teatru fără nici un personaj, s-a oprit la două. Îmi vine Dar Emil Lungeanu are stofă de Bernard Shaw. în minte laconismul comic din bizareria Tudor Muşatescu îmi destăinuia la sfârşitul vieţii meteorologică Căldură mare, unde situaţia secă orice întâmplare, cât de mică, poate deveni o piesă consumă, face-to-face, între două specimene, în sub-de teatru. Eu spun astăzi că un dramaturg adevărat sidiar vorbind şi canicula.poate să transforme în comedie (dramă) orice atinge. Teatrele încep să aibă obsesia paroxistică a de- Fără nici un personaj! Asta nu s-a mai scris! Dar,ranjului ce ar putea fi provocat de neînchiderea tele- la o analiză atentă, observăm că piesa încorporează înfoanelor în timpul reprezentaţiilor. Autorul cutia ei de mesaje foarte multe personaje, care secapturează „subiectul“. (La Naţional, apelul de a exprimă prin tăceri, umiliri, proteste, fluierături,închide mobilele este rostit politicos de mari actriţe, aplauze, aşadar printr-o scală largă de trăiridoamna Ilinca Tomoroveanu la sala mică şi Medeea spectatoriceşti. Plină de viaţă. E un spectacol sonor,Marinescu la sala mare, dar ar putea fi şi invers, însă de teatru mut, numai dacă socotim absenţa cuvin-de regulă avertismentul sună ca o punere la punct telor.dirigenţială, din amvonul (prezidiul) templuluialiei. Asta e toată problematica piesei. Intruziunea Gogol are o piesă scurtă inspirată de atmosferamecanicului în sfera emoţiilor premergătoare ridicării sălii de spectacol - Ieşirea de la spectacol. Atmosferaunei cortine. O dată, de două ori, de mai multe ori (şi din foaier. Discuţiile, mondenul de acolo. La Emilîn alte comedii dramaturgul foloseşte procedeul Lungeanu este decodificată atmosfera la intrarea învocilor din off). Este de înţeles că nesimţirea unor spectacol. Va fi oare vreun regizor tentat să montezespectatori nu are tiv teatral. Sunt indivizi care trebuie Eine Kleine Nachtmusik, mizând pe acusticitatea şitraşi de urechi. De nas. Bătuţi la cap să închidă tele- causticitatea acestui atât de inedit text al insolituluifoanele. Să nu repete greşelile la infinit - în toate Emil Lungeanu ?domeniile - politică, agricultură, autostrăzi, legislaţie,naşi feroviari, aur, cupru etc. etc. Ce ar mai fi de făcut? Alo! Deschideţi mobilele! Înregistraţi mesajul.Un singur lucru : să se confişte mobilele în urma unei Ştergeţi prejudecăţile dumneavoastră vis-à-vis depercheziţii vestimentare a spectatorilor la intrare şi să piesele autorilor români indiferent de numărul per-se înfiinţeze o comisie de retrocedare a aparatelor la sonajelor. (Emil Lungeanu: o piesă scurtă fără nici un personaj – <Eine Kleine Nachtmusik>, în vol. Rezervaţia dramaturgilor, Ed.Karta-Graphic, 2012) 65

Cervantes CroNICĂ dE CartEEmil LungeanuEfectul antioxidant al operei literare Antropomorfismul liric profesat de Ernst Kirchner, ale căror nuduri în aer liber core-doamna Veronica Maria Florescu ţi-aduce aminte spund iconografic, în definitiv, cu intimismulde arborescentele danseuses ale lui Derain sau Ma- paginilor de faţă şi cu motivul paradisului pierduttisse, în ale căror trupuri regnurile erau convocate al tinereţii. Pentru Veronica Maria Florescu, maica într-o enciclopedie a ştiinţelor naturale: „Ziua presus de demersul estetic propriu-zis, versuireatristă şi mohorâtă / îşi împrăştie nostalgia / peste funcţionează în mod categoric ca un exerciţiu te-întregul ei imperiu /vegetal, animal, sufletesc / nici rapeutic conservativ, precum ambologerulpăsările-n ram nu ciripesc”, pădurea Gerovital de altădată al doamnei Aslan.„încărunţeşte”, frunzele-s „păsări neştiute”. Fărăîndoială, în jungla urbanismului din ziua de azi De altfel autoarea, cultivând Flori de tăcerecând mai vezi peisagii doar prin muzeele de artă (2008) sau, dimpotrivă, Înflorind cuvinte ca acumori pe la câte un vernisaj, mulţi vor găsi desuet să *, pare chiar să fi fost predestinată unei opere demai cânţi virgilian „miracolul naturii, nuntirea atare factură, dacă ar fi să cochetăm cu perfectaprimăverii”, elementele. Dar tocmai în această concordanţă a patronimului dumisale, adevăratopţiune de modă veche pentru o ambianţă caz de nomen est omen. Brodată şi ea la acelaşinaturală (eglogă =„alegere”) stă de fapt tot gherghef al lirei, erotica - uneori prea îndeaproapefarmecul. Şi la drept vorbind, ce altă cutie de eminesciană - este aceea castă şi expectativă arezonanţă mai bună pentru asemenea confesiuni Penelopei : „La pânza albă de-aşteptări / eu ţes deşi solilocvii dacă nu una de fabricaţie romantică? multă vreme / tu m-ai pierdut prin căutări / şi-un gând nebun se teme // La pânza zilelor de ieri / a- Totuşi, în energiile mediului poeta nu-şi ncărunţit răbdarea / ţesând cu lungile tăceri/caută doar o tovărăşie pasivă, ci şi un remediu re- nerenunţarea”. Şi oare nu este acesta însuşi rostulgenerator după procedeul expresioniştilor. Ele- operei literare? Paingul trece, pânza rămâne.giacele ei „însingurări prin sălcii” sunt în bunămăsură un echivalent al naturismului pictural ex-ersat în urmă cu un veac de un Otto Müller sau______________* Veronica Maria Florescu, Înflorind cuvinte, Edit. Rawex Coms, București, 2013 66

Revistă internaţională de cultură CroNICĂ dE CartEEmil LungeanuUn Polybius al gulagului românesc: Valentin Hossu-Longin Luând în derâdere inaugu- Moscovei, în august-septembrierarea cu trâmbiţe şi surle a 1952, ca ţapi ispăşitori pentru imi-şantierului Canalului Corint în nenta abandonare a şantierului.prezenţa lui Nero la jocurile Dar, nota bene, o implicareolimpice din anul 67, Pausanίas personală ţinută totuşi sub controlnota undeva în Corintiaca (a doua de către memorialist într-un modcarte din Periéghesis tis Ellados): absolut remarcabil, spre norocul„Toţi aceia care s-au străduit să acestei valoroase cărţi-documentstrăpungă istmul, pentru a face din adăugată tezaurului actual dePelopones o insulă, au abandonat mărturii şi reconstituiri istorice aleacest proiect (...), natura pietroasă nebuniei „deceniului obsedant”.a terenului făcând ca lucrările să Căci, consemnând fără egoism,înceteze de la început. Alexandru patimi şi inflamări revanşarde[Macedon – n.n.], fiul lui Filip, a cazul nefericit al propriuluivoit şi el şi străpungă muntele Mimas, aceasta fiind părinte, Valentin Hossu-Longin nu neglijeazăsingura lui acţiune eşuată vreodată. Cnidienii care defel să-l extindă prin contextualizare. El reuşeştefăcuseră aceeaşi tentativă au fost împiedicaţi de să realizeze astfel o întreagă panoramă plină dePythia ; iată cât de greu îi este omului să învingă realism a gulagului românesc dintre fluviu şicele divine”. mare, fapt ce-i validează exclamaţia de la capătul celor 250 de pagini : „E cartea vieţii multora, dar Ce va fi scris oare periegetul dacă ar fi trăit şi a mea !” Prin sobrietate şi demnitate, demersul18 veacuri mai târziu să vadă replica dobrogeană său publicistic îl aseamănă pe acest urmaş ala Canalului Corint, căreia ar trebui să-i cauţi dacilor liberi din Săliştea băimăreană cu scrierilemodel nu în precedente ca Nero sau tiranul Pe- istorice pline de amărăciune ale patriotului Poly-riandru, ci mai degrabă în cei şase mii de răsculaţi bius, dacă te gândeşti că samavolniciile regimuluievrei trimişi la muncă silnică la canal de către de ocupaţie romană impus grecilor, cuVespasian după distrugerea Ierusalimului? Pentru nenumăratele lor victime, nu fuseseră în esenţăo carte precum Canalul morţii. Martor a lui altceva decât o versiune antică a bestialităţilorValentin Hossu-Longin (Fundaţia Academia ocupaţiei sovietice de la noi. Nu mai puţin impre-Civică, 2013), însuşi numele lui Pausanίas (gr. sionant este şi echilibrul obţinut prin mijloace„care pune capăt tristeţii”) pare predestinat unei stilistice, ce reuşesc să facă tolerabil sordidulasocieri. Diferenţa – enormă – o face implicarea evocării propriu-zise şi chiar incitantă lectura.afectivă a autorului de azi, nimeni altul decât fiul Portretul patern introductiv este, bunăoară,unuia din cei 25 aşa-zişi „sabotori şi diversionişti aproape delavrancian, doar că idilismul nu în-de la Canalul Dunăre–Marea Neagră” judecaţi la târzie să facă loc unui curriculum după toate re-Poarta Albă de un tribunal militar, la ordinele 67

Cervantes CroNICĂ dE CartEgulile unui dosar personal de epocă. Înainte de resurse chiar şi pentru accente lirice dintre celerăzboi, inginerul Emilian Hossu se numărase mai profunde care nu te lasă să pierzi din vedereprintre părinţii unui motor autohton performant că, dincolo de perspectiva ei filială, mărturia depentru avioanele de vânătoare, la concurenţă faţă aparţine unui profesionist al condeiului.strânsă cu cele germane, merit pentru care în Imagismul, bunăoară, are o forţă pe care un Ezra1942 îi fusese încredinţată conducerea unei foste Pound s-ar fi grăbit azi s-o salute: „Mămica nu seuzine de maşini agricole din Odessa şi reprofi- clintea, se rezemase de un perete, ca somiera cularea ei conform cu nevoile producţiei de război arcurile prăfuite, îi şiroiau pe faţă lacrimile, cumaerian antisovietic ; mai apoi, după schimbarea plâng uneori femeile învăluite în tăcere, şi eu cre-taberelor în 1944, fusese numit şef al aerodromu- deam că va rugini dacă nu se mişcă”. Un sublimlui militar din Galaţi, iar după pornirea lucrărilor paradox portretistic e şi „tata se apropia de noila Canalul Dunăre-Marea Neagră, şef mecanic al doar la despărţiri”, dar frapant şi prin coincidenţaşantierului „23 August” de la Poarta Albă. Dar, topografică, condamnatul de la Canal fiind unvorba magistraţilor pensionari ai Acuzatului lui nativ din celălalt capăt al ţării, unde, prin sime-Dürrenmatt : „O crimă se poate găsi oricând”, trie, se afla tocmai închisoarea politică de lachiar şi celui mai respectabil cetăţean model. Sighet. Chiar comparaţii perifrastice de genul „neIată-l deci pe bravul şef de şantier condamnat la loveam unul de altul ca în tubul confecţionat la„MSV” pentru că întârziat cu câteva zile revizia lucru manual, cu mici cioburi de sticlă colorată şipentru două excavatoare producând „uzarea prea de-l învârteai ieşeau tot felul de combinaţii întimpurie a maşinilor”. Că doar se ştie ce sensibile- oglindă, care mai de care mai interesante” (id ests utilajele astea dacă le scoţi de pe autostradă şi le un caleidoscop) rămân pasabile pentru un neaoşbagi prin gropi. Mulţi se vor mira, poate, că doar al exprimării ardeleneşti cu frâna pusă.pentru răsturnarea unuia pe o pantă, mecaniculDumitru Nichita a fost condamnat la moarte, dar Cărţi-document precum Canalul morţii.surpriza le va trece după ce vor citi că un alt Martor ar merita incluse în programa de istoriemecanic, Florea Dimancea, a încasat 20 de ani şcolară ca adevărate lecţii ale trecutului. Dar numuncă silnică fiindcă „la 1 Mai 1949, cu toate că neapărat din perspectiva exclusivă şi prea îngustăam primit indicaţii să vopsesc roşu locomotiva 81 a anticomunismului. Căci în 1958 Huxley preziceape care lucram atunci, eu am făcut aşa fel ca să fie că secolul XXI „va fi era Controlorilor Lumii” (devopsită în culoarea verde” (nu ca în vremurile parcă pe vremea lui nu aveau decât controlori delibertăţii de azi, când poţi fura locomotiva cu şine bilete). Ce fel de „Controlori”, ne lămureşte profe-cu tot să le vinzi la fier vechi fără să păţeşti nimic). sorul Skinner de la Harvard, spaima studenţilorŞi de altfel, de ce ar fi mai şocante în fond de la Psihologie : „Nu ne mai putem permite li-proporţiile acelor pedepse în comparaţie cu bru- bertatea, care trebuie în consecinţă înlocuită cutalitatea şi diabolismul anchetelor, cu spălarea controlul asupra omului, asupra comportamentu-creierelor prin „proba creionului”, tortura genitală lui şi culturii lui”. Strict autentic. Cine crede aşadarbrevetată de Nicolski ? Totuşi, în ciuda contextu- cumva că, de-acum înainte, coşmarul spălăriilui apăsător, Valentin Hossu-Longin găseşte creierelor a luat sfârşit pentru totdeauna, acela n-a auzit încă de canalele... televiziunii. 68

Revistă internaţională de cultură CroNICĂ dE CartECaMELIa PaNtazI tUdorAntologia “Emoţie de vers” Ediţie îngrijită de Magda Băcescu Editura Inspirescu, 2014 Poeziile din antologia chiar scurte reflecţii privind tre-„Emoţie de vers” mi-au redeșteptat cerea timpului și pierderea copi-amintirile adormite sub efectul se- lăriei.dativului numit stresul vieţii coti-diene. Sunt convinsă că asemenea Dacă prima poezie intitulatămie și alte persoane mature vor „Jucăriile mele” este scrisă de o fe-simţi emoţiile trăite în anii copilă- tiţă de 8 ani care ne binedispuneriei și ai adolescenţei graţie lăudabi- prin naivitatea versurilor, ajungemlei iniţiative a profesoarei Magda în final să ne întristăm alături deBăcescu de a strânge într-un volum un tânăr de 16 ani ce face dovadacreaţii ale unor copii și adolescenţi talentului său în ultimele poeziiparticipanţi la concursul „Emoţie ale antologiei. În „Ultima zăpadă”,de vers”. el scrie: ”Nu mai Ninge! asta-i ul- tima zăpadă/Picată-n flori de Paginile antologiei cuprind gheaţă sângerii/Asta-i ultimapoezii scrise de autori între 7 și 18 ani, fiind re- zăpadă!/ Care pentru mine nu va mai veni!” Numarcabilă ideea de a se preciza vârsta pentru a se ştiu motivul tristeţei ce răzbate din versurile ado-putea crea o imagine corectă asupra acestora și lescentului, însă ştiu că autorii antologiei „Emoţieasupra evoluţiei poeziei pe treptele existenţei. de vers” au un potenţial literar care ar fi regretabilSunt 64 de autori care pun pe hârtie în versuri, cu să se piardă.mai multă sau mai puţină stângăcie, ceea ce vor Nimeni nu cunoaşte drumul ce îi este desti-să dezvăluie despre preocupările lor, despre ceea nat, dar cred că toţi aceşti copii şi adolescenţi tre-ce i-a interesat la un moment dat. Ei ne „vorbesc” buie să se aplece spre interiorul fiinţei lor, şi dacădespre jucării, anotimpuri, pisicuţe, căţeluși, gre- vor simţi că există acolo nevoia exprimării în ver-ieri și alte animăluţe, despre mame și învăţătoare, suri, să nu o astupe sub greutatea preocupăriloriar cei de peste 13 ani ne împărtășesc, sub formă vieţii lor obişnuite, ci să îi permită eliberarea. Cinepoetică, trăiri datorate primilor fiori ai iubirii și simte chemarea, să o urmeze!69

Cervantes CroNICĂ dE CartEGeorge CorbuFENOMEN POETIC SINGULAR De curând, poeta, tradu- tura Spicon, România, și, a fostcătoarea și eseista Paula ROMA- lansată în Franţa, Angers, în ca-NESCU ne-a dăruit o carte a drul Salonului Internaţional „Ar-cărei utilitate este indiscutabilă. tistes pour la Liberté” sub egidaO antologie bilingvă româno- Amnesty International. La dis-franceză de poezie carcerală, care tanţă de 13 ani, autoarea își îm-se deosebește de întreprinderile bogăţește lista de poeţisimilare de până acum – nu prea antologaţi, oprindu-se la 89. „Unmulte, din păcate. Selecţia reali- alt fel de a omagia eroii din acelzată de antologatoare pare a fi un Decembrie 1989, care au făcut po-singur cânt pe mai multe voci, o sibilă libertatea de exprimare asimfonie articulată cu o perfectă Românilor în numele adevărului”,artă a compoziţiei. Traducerea în cum spunea aceasta cu prilejullimba lui Valéry și Prévert atestă lansării cărţii la Biblioteca Me-o dată mai mult că tălmăcitoarea este cea mai tropolitană, Sala Mircea Eliade, joi, 25 octom-reprezentativă exponentă din vremea noastră brie 2012.prea grăbită, a acestui meșteșug ridicat la rang Suntem încredinţaţi că la o nouă ediţiede artă printr-un măiestrit simţ poetic decelabil (chiar dacă numărul de autori este copleșitor)cu fiecare lucrare. Din bogata sa bibliografie se mai pot adăuga alte nume, făcându-se astfelmenţionăm traducerile în limba franceză din dreptate, fie și postum, unor spirite superioarecreaţiile unor: Eminescu, Blaga, Arghezi, Baco- a căror creaţie trebuie redată istoriei literaturiivia iar, dintre contemporani, Radu Cârneci, Ion române întregindu-i astfel zestrea de valori. Re-Horea, Ioan Ţepelea, Spiridon Popescu, Ioan vine deci și istoricilor literari onoranta misiuneIancu etc. cărora, în volumul la care ne referim, de a face cât mai curând cuvenita întregire deli se adaugă numele altor mari poeţi – dintre cei zestre iar autoarei, misiunea de a-și continuacare au umplut cerul cu sfinţi – martiri sfinţiţi nobila operă de căutător de comori în chiar în-de suferinţa îndurată în temniţele comuniste: tunecatul infern concentraţionar (a nu se înţe-Nichifor Crainic, Andrei Ciurunga, Ion lege că sugerăm să i se rezerve o cazare la ZarcaOmescu, Constantin Oprișan, de la cel dintâi Aiudului…), comori care să fie transmise șiprovenind și poemul emblematic „Unde sunt prin limba franceză lumii din universul franco-cei care nu mai sunt?” (Où sont-ils ceux qui fon într-un veritabil urbi et orbi cât spre a des-n’existent plus?), poem care dă și titlul amintitei chide ochii sufletului celor care vor săantologii (Editura Betta, 2012, București). înţeleagă, pentru ca astfel de atrocităţi să nu se mai întâmple sub nici un cer pe pământul oa- Pentru a respecta cronologia faptelor, au- menilor. Altfel degeaba am întreba vântul, cio-toarea impunătoarei cărţi (504 pag.) semna- cârlia și bufniţa unde sunt cei care nu mailează lectorilor (celor avizaţi y compris!) că o sunt… Și-ar fi îngrozitor de trist să-i dăm drep-primă selecţie de poeme subsumate acestei te- tate bufniţei cu-al său : „…Când va cădea ma-matici – Poésie enchaînée – reunind poeme rele-ntuneric, vei vedea.”semnate de 36 de poeţi, a apărut în 1999, Edi- 70

Revistă internaţională de culturăCroNICĂ dE CartE Recenzând volumul semnat de Gabriel Ţe- în artele românești contemporane, ilustratoarepelea, Anii nimănui (cf. George Corbu, Anii a unui mare număr de volume de poezie șinegăsiţi, apărut în Cele trei Crișuri, serie nouă, proză din literatura română.Oradea, anul II nr. 7 (16), iulie, 1991, p.4), si-tuam lirica de și din detenţie a acestuia alături Pentru cititorul cunoscător și de limbăde creaţiile purtând drept semn caracteristic franceză, traducerile făcute de poeta-traducă-condiţiile cu totul excepţionale în care s-au ivit. toare Paula ROMANESCU sunt idei văzute deȘi menţionam: „Istoriile literare vor trebui de un ochi atent și transpuse într-o perfectă armo-aici înainte să trateze într-o secţiune distinctă nie orchestrală, cu respectarea „sfintelor ca-poezia închisorilor”. Consider și acum că prefaţa noane” ale originalului.pertinentă a lui Gabriel Ţepelea la cele 39 depoeme reunite sub menţionatul titlu, ulterior Judecaţi singuri:schimbat în și mai sugestivul Cântece de galeră „Unde ești, Doamne, am urlat la zăbrele?(Editura Helicon, Timișoara, 1996), ar putea Spre lună urca fum de căţui,însoţi perfect o antologie a acestui gen de poe- M-am pipăit și, pe mâinile mele,zie, explicitând o artă poetică sui generis. Suge- Am găsit urmele cuielor Lui” (Radu Gyr,răm de aceea distinsei autoare să mediteze la As’ noapte Iisus, ultima strofă)această posibilitate, nu pentru că am avea „ Et j’ai hurlé: Mon Jésus, où êtes-Vous?cumva obiecţiuni faţă de Cuvântul înainte al ex- Fumée d’encens vers la lune se levaittraordinarului actor Dan Puric ci doar pentru Et dans mes mains, quand je les ai touchées,faptul că, emanând de la unul dintre cei care Il y avait la trace de Ses clous”.au suferit direct opresiunea exterminatoare, au- Cunoașterea perfectă a idiomului alestenticitatea ar fi de o evidenţă care nu lasă loc drept veșmânt pentru producţiile investite cunici celui mai mărunt semn de întrebare. calităţi de reprezentativitate ideatică și expre- sivă, îi permite traducătoarei Paula ROMA- Avem de a face cu un text de cea mai înaltă NESCU să păstreze intactă limpezimea versuluiexpresie a subiectivului obiectivat, semnat de cu întreaga lui încărcătură de sfâșiere și amarun eminent om de știinţă și scriitor, academi- de parcă ar fi chiar originalul în straie de săr-cianul Gabriel Ţepelea. Este o înaltă spovedanie bătoare.dintr-o viaţă trăită în demnitate, de afirmare a Cititorul va descoperi cu surprinderecrezului că nici o deznădejde nu poate fi de ne- poate, din succintele date care însoţesc înînvins în faţa artei Cuvântului. volum fiecare nume de autor, că printre cei an- tologaţi se află și reprezentanţi de marcă ai epi- Sperăm că la o nouă ediţie (pentru că sigur gramei românești: Ghiocel Constantinescu,aceasta va fi necesară!) autoarea să nu mai facă Constantin Aurel Dragodan, Mircea Ionescunici o concesie sugestiilor venite din afara inte- Quintus, Vasile Tacu, acad. Gabriel Ţepelea. În-resului strict literar raportat la tema antologiei, trebarea care s-ar pune este cum de au reușitastfel ca unitatea stilistică să nu aibă nici cea acești creatori care au îndurat inimaginabile su-mai infimă umbră, orice intruziune dăunând ferinţe să le transfigureze într-un mod de-aansamblului care trebuie să fie și să rămână dreptul miraculos prin umor? Prin ce proces al-unitar. chimic au reușit să se menţină la suprafaţă ani- hilând dezastrul sufletesc printr-o Nu în ultimul rând se cuvine să menţio- nemaipomenită capacitate de rezistenţă sino-năm excelenta prezentare grafică a volumului nimă cu o extraordinară vocaţie a supravieţui-apărut la Editura Betta, sobrietatea coperţii în rii? Prin ce alta de nu prin solida armăturăalb/negru și ilustraţiile semnate de graficiana interioară a sufletului, dublată de o nu maiAdina Romanescu, pictoriţă în plină ascensiune71

Cervantes CroNICĂ dE CartEpuţin solidă cultură temeinic asimilată, pe o Cunoscând-o pe Paula ROMANESCU caeducaţie în care morala nu era rudă de pripas? pe un om de spirit, nu ne-ar mira ca într-o edi- ţie revăzută și adăugită, una sau ambele epi- Că am citit și recitit această carte cu, în grame să-și afle locul alături de celelalte poememod egal, inima strânsă de o durere care mi-a cu gust de lacrimă, turnate în limba franceză...devenit familiară prin fiecare poezie de acoloși, deopotrivă, cu o credinţă în puterea noastră Antologia Unde sunt cei care nu mai sunt?de îndurare fără de măsură care ne-apropie de / Où sont-ils ceux qui n’existent plus? – un fe-umbra crucii în chip de lumină, este poate nomen poetic singular, o carte mare între căr-semn că dumnezeirea aceea din cuvânt chiar ţile apărute în anii din urmă în lumeaexistă! cuvântului românesc, care n-ar trebui să lip- sească din tot mai săracele noastre biblioteci Am descoperit pe ultima pagină o invitaţie personale necum din cele publice!prin care autoarea ne roagă de a-i semnala șialte creaţii ale foștilor deţinuţi politici din Ro-mânia de care noi, cititorii, avem cunoștinţă.Iată, semnalez două epigrame, ambele aparţi-nând „deţinutului” Gabriel Ţepelea: Soţiei unui deţinut Căminul lor prin excelenţă Aceste vremi le ilustrează… Bărbatul luptă-n rezistenţă Şi-acasă scumpa lui… cedează! sauProhodProhodul meu va fi original:Vor plânge cei din clan familial(Ba, poate și studenţii buni, integraliștii! )Dar cel mai mult vor plânge securiștiiCă pierd „un caz” mănos… pe cincinal. 72

Revistă internaţională de cultură CroNICĂ dE CartELiliana terziu Ioana Șooș – dincolo de cer Romanul dincolo de cer Există și în adult o parte care nuprezintă cititorilor un fragment din poate renunța la speranța că el esteviața cotidiană contemporană în deosebit față de ceilalți și că un gestcontextul unor cadre sociale și fa- comunicativ îi va aduce iubireamiliale bine definite. necondiționată a părinților. Teama de despărțire este o experiență Conținutul acestuia începe foarte reală, dar și obișnuită peîncă din prefață cu introspecția care la un moment dat o resimtefăcută cu 24 de ani în urmă, ori fiecare dintre noi.poate, chiar din argumentulmetaforic autobiografic Nu mă Paralela cu despărțirea copilu-consider un om complicat. Și, tot de lui de mama sa la vârste fragede araici începe dialogul imaginar cu putea scoate în evidență frustrarea,ființa cea mai dragă din existența nervozitatea și inadaptarea omului,fiecăruia dintre noi: mama. fie el și adult într-o altfel de lume. Astfel, potrivit Serviciului de Sănătate Publică Neruperea personajului principal, Anastasia a Statelor Unite, Secția Ministerului Sănătății,de trecutul afectiv impietează inconștient sau nu aproximativ 4% din toți copiii mici care suferă deasupra relaționării cu ceilalți membri ai societății teama de despărțire, nu se vor debarasa sau recu-reale precum și asupra detașării și apropierii sen- pera de simptomele asociate. Dimpotrivă, aceștiatimentale de un om care să-i fie alături. vor dezvolta o formă mult mai serioasă de anxie- tate cunoscută ca și Tulburarea de anxietate de Biblia, în Geneza 2,24 spune: De aceea va despărțire. Frica excesivă care se manifestă încon-lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de tinuu mai multe săptămâni poate semnalanevasta sa și se vor face un singur trup, ca fiind prezența acestei tulburări.definiția căsătoriei. Desprinderea, despărțirea este Autoarea reușește, cu ajutor extern, dar cuatât fizică cât și afectivă. implicații sentimentale să se detașeze de această stare și să treacă nu cu foarte mare greutate din În romanul dincolo de cer despărțirea con- lumea imaginară în lumea reală și să întemeieze ocretă nu se realizează, din păcate odată cu moar- familie cu tot farmecul unei vieți adevărate. Ea setea mamei, ci legătura continuă dincolo de detașează apriori de sentimentul că trăiește invo-aceasta, dincolo de realitatea fiecărei zile, dincolo luntar o viață dublă, reușind să renunțe dar să nude împlinirile profesionale ale eroinei. Doar, ignore existența într-o altă dimensiune a mameicumva, dincolo de cer, în înaltul unei lumi în care dispărute.nu putem pătrunde ca ființe reale. Aceasta, deoa- Romanul se desfășoară pe mai multe planurirece în fiecare adult ale cărui nevoi elementare nu paralele, având acțiuni care implică mai multe per-au fost satisfăcute în copilărie sau nu au fost con- sonaje reunite cu prilejul sărbătoririi Nașteriisumate până la capăt prin moartea prematură a Domnului.unuia dintre ei, există și la maturitate, copilul careîși dorește și speră să aibă în tot ceea ce între-prinde acordul părinților, fie el chiar și tacit. 73

Cervantes CroNICĂ dE CartE Există un plan psihologic al frământărilor in- rană, un segment de frescă socială. El prezintă nuterioare ale personajului, un plan al salvării de la fapte care s-au petrecut cu adevărat, ci evenimenteo existență fadă și fără perspective a unui copil fictive relatate în mod credibil, în complexitatearămas fără părinți și un plan al realizării mature, lor.dar nu tardive a unui pastor provenit dintr-unmediu subexistențial. Stilul este sobru, nu este nicicum intersectat de expresii licențioase sau triviale, dimpotrivă tex- Romanul are un caracter descriptiv-medita- tul este de o eleganță aproape înduioșătoare, de otiv-oniric cu incursiuni în trecutul afectiv- cursivitate edulcorată și de un dialog cuceritor.emoțional al Anastasiei, de un realism conștient șiasumat. Deși, vorbește la persoana I-a, autoarea nu se exclude sine die din peisajul obiectiv sau imperso- El are și o conotație socială dată de gestul nal. Ioana prezintă faptele nu doar trăindu-le, ciumanitar și afectiv privind adoptarea unui copil cumva din afara ei, într-un mod omniprezent,de la un centru de plasament familial. prezentând o perspectivă asupra celor întâmplate în scriere, o viziune cu caracter narativ, descriptiv Dincolo de cer este un roman realist în chiar portretistic.genul romanelor scrise de N. Filimon, I. Slavici, L.Rebreanu, G. Călinescu, Marin Preda sau din lite- Autoarea este un pictor al narațiunii concreteratura universală Balzac, Flaubert, Dickens sau și imaginative.omas Mann. Autoarea prezintă un fragmentdin viața care se desfășoară în epoca contempo- Așteptăm, cu multă nerăbdarea producțiile viitoare. 74

Revistă internaţională de cultură CroNICĂ dE CartErodica Lăzărescu IOAN ADAM – NECESARE„CONTRADICŢII” ŞI „CÂRTELI” Apărut în 2012, volumul1 semnat de unui clasic”), pe aceea a cronicarului lit-profesorul Ioan Adam – „unul dintre cei erar.mai buni istorici literari în activitate”(după cum îl caracteriza nu de mult Secţiunea a doua („Planeta criti-Mircea Dinutz2) – selectează cronici, cilor”) este rezervată criticilor şi istori-apărute în diverse publicaţii de-a lungul a cilor literari, iar ultima („Rezonanţe şi37 de ani, după criteriul, declarat în titlu, inducţii”), poeţilor şi prozatorilor.al afinităţilor, adică al potrivirii de păreri,de caracter, de gusturi dintre cronicar şi Ştiindu-l pe profesorul Ioan Adamcei supuşi analizei, cronici pe care le dedulcit la fineţuri lingvistice, primeleordonează/grupează în trei secţiuni: gânduri legate de acest volum s-au oprit„Zamfiresciana”, „Planeta criticilor” şi asupra titlurilor, în special pentru ul-„Rezonanţe şi inducţii”. Mai exact, este vorba de un timele două părţi ale volumului.studiu publicat aici pentru prima oară, de o comuni-care şi de 42 de cronici/recenzii, cele mai îndepărtate Planeta, ne-o defineşte dicţionarul,în timp datând din 1975, iar cele mai recente, chiar din este un corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soare-anul 2012, apărute în câteva periodice, la loc de cinste lui – orgolioasă poziţionare a cronicarului ce vine săaflându-se revistele „Litere” (Târgovişte) şi „Pro Saecu- lumineze, să facă vizibilă persoana/personalitatealum” (Focşani), ambele cu câte 12 articole, urmate în- criticului analizat! Să fie vorba de celălalt înţeles al cu-deaproape de... „Scânteia tineretului” (10). Deşi ştiu că vântului – zodia sub al cărei semn se naşte un om?nu-i plac „contabilizările” – pe care le-a şi sancţionat Adică harul criticului este un dat, numai cei însemnaţiîntr-o cronică din prezentul volum –, apelez la aceste prin naştere au acest dar? Mă bate însă gândul că pro-date pentru a evidenţia verticalitatea cărturarului care fesorul Adam a avut în vedere şi sensul, azi mai puţinnu şi-a modelat opiniile critice după cum a bătut vân- cunoscut/folosit, al cuvântului „planetă” – bileţelul cutul ideologic, ci a refuzat compromisul, a judecat după preziceri de prin vechile bâlciuri, din care omul îşicriterii strict estetice, căci, cum lesne se poate observa cunoştea trecutul, prezentul, dar, mai ales, viitorul.citindu-le, articolele datând din „epoca de aur” nuconţin nimic compromiţător, nimic de care autorul lor Aşadar, o „planetă” unde convieţuiesc criticii şisă se ruşineze, iar judecăţile de valoare de acum trei istoricii literari puşi acum (de fapt, atunci, la datadecenii şi mai bine îşi păstrează şi prospeţimea şi scrierii) în lumină sau poate cronicarul le-a alcătuitjusteţea, trecând cu succes proba timpului. câte o „planetă”, oricum ar fi, găsim în această secţiune reprezentanţi ai vechii gărzi, dar şi ai mai tinerilor lor Cea dintâi secţiune, dedicată – se putea altfel? – confraţi, deşi cuvântul „tânăr” trebuie, în câteva cazuri,lui Duiliu Zamfirescu, include trei articole/studii, raportat la data apariţiei cronicii: D. Vatamaniuc, Alexprimul dintre ele – „Duiliu Zamfirescu, «guvernator» Ştefănescu (1981)4, M. Iorgulescu (1981), Ion Bălual Basarabiei” confirmând pasiunea pentru istorie („is- (1982), Z. Ornea (1984), Daniel Cristea-Enache, Aureltoria este mon violon d’Ingres!” – îmi declara într-un Sasu, Mircea Popa, Liviu Grăsoiu, Magda Ursache, C.interviu autorul3), al doilea („O revistă pierdută: «În- Trandafir, Teodora Fîntînaru, Petru Ursache, Constan-dreptarea literară»”) dând măsura destoiniciei de is- tin Coroiu, Tudor Cristea, Mircea Dinutz.toric literar, iar al treilea („«Resemantizarea» efigiei „Rezonanţe şi inducţii”, cu cei 25 de scriitori recenzaţi, sugerează faptul că autorii şi „receptorul” lor se află pe aceeaşi „frecvenţă de vibraţie”: de o parte Dinu Săraru (1975), Vasile Andru (1975), Paul 75

Cervantes CroNICĂ dE CartEAnghel (1977), Mihail Diaconescu (1978), Mircea Di- nu-i aşa?!, „amicus Plato sed magis amica veritas” –nescu (1979), Sorin Preda (1981), Mircea Cărtărescu tatăl, buzoian get-beget, şi-ar fi dorit feciorul filosof,(1981), Adrian Păunescu (1981), Apostol Gurău iar mama, sibiancă, medic!(1982), Gheorghe Pituţ (1982), Nicolae Dragoş (1983),Traian Olteanu (1986), Horia Gârbea, George L. Alteori, „demonul” este de-a dreptul binevoitor,Nimigeanu, Dumitru Dinulescu, Gelu Negrea, N. mângâindu-l pe creştet, protector, pe cel vizat: tânărulGheran, Eugen Uricaru, Horia Bădescu, Neagu Dju- Daniel Cristea-Enache este prins, îl scuză Ioan Adam,vara, Florentin Popescu, Ilie Constantin, Vasile Bar- în „capcanele” întinse de vârstă, iar „un plus dedan, Francisca Stoleru, Victoria Milescu, de cealaltă circumspecţie şi de cunoaştere a lumii prin care au tre-Ioan Adam. „Din cele câteva sute, poate o mie, de cut cei de dinaintea lui l-ar fi scutit de păcatul venial alstudii, eseuri, cronici, recenzii pe care le-am publicat credulităţii” de care a dat dovadă în interviul cu Ninaam ales aici doar câteva zeci. În selectarea lor am vădit, Cassian. Şi, din nou, urmează completările, clarificărilecum ar fi zis Perpessicius, o «parţialitate plină de cronicarului foarte bun cunoscător al istoriei de partiddragoste»” – suntem avertizaţi de autor pe coperta a (comunist) şi al istoriilor de alcov!patra. Cu siguranţă, două sunt cronicile ce excelează în Sunt însă convinsă că, pe ici, pe colo, uneori chiar completări, făcute în diverse registre ale spunerii – de„prin părţile esenţiale”, nu i-a fost străin profesorului la înţelegerea pusă sub semnul lui errare humanum est,Ioan Adam nici sensul neurologic al cuvântului evident, cu condiţia să nu se continue cu perseverareinducţie (mecanism nervos prin care o stare de („Domnul Aurel Sasu ne-a oferit un lexicon biograficexcitaţie sau de inhibiţie dintr-un centru nervos respectabil. Ţine numai de voinţa, atenţia şi timpul luifavorizează sau determină apariţia stării opuse într- să ne dea în viitor unul fără cusur.”), trecând prin ironiaun alt centru nervos [s.m.])! Cum altfel am putea ex- subţire (discrepanţa dintre „desenul delicat al amintiriiplica voluptatea cu care acel „demon al contradicţiei” care sparge timpul” şi „semnele de întrebare” legate de(pomenit la p. 98) îşi iţeşte din când în când codiţa, iar afirmaţiile istoricului e asemănată cu snoava în care„cârteala” (numită şi ea la p. 160) îşi face simţită Păcală „«pava» o curte aşezând alternativ spinarea uneiprezenţa în multe dintre cronici?! „Cronicarul în trav- oi lângă burta alteia”) şi sarcasmul necruţător („înesti” Alex Ştefănescu (cel din 1980, când publica „Jur- măsura în care mi-ar fi îngăduit să dau un sfat serenis-nal de critic”) este sancţionat drastic pentru afirmaţia simei persoane a memorialistului, i-aş recomanda săfăcută cu „tăria certitudinii de o clipă” referitoare la recitească...”), până la sentinţa ghilotinantă, fără drept„figura detaşată, contemplativă” a lui Blaga: „Se înşală: de apel („Rotomontadele tardive ale d-lui Neagu Dju-ori nu l-a citit pe Blaga, preocupat cum îl ştiu să vara se cuvin întâmpinate nu doar cu circumspecţie,citească tot felul de veleitari, ori e măcinat prea de- ci şi cu cel mai ferm NU”). Una este cea referitoare lavreme de prejudecăţi” – iar pentru continuarea „Dicţionarul biografic al literaturii române”, vol. I-II,argumentaţiei celălalt „demon”, cel al completărilor, îşi 2006 („Între biografie şi bibliografie”) coordonat deface pe îndelete treaba (v. p. 81). Lui Ion Bălu i se atrage Aurel Sasu. Cărturarul de aleasă ţinută se şi ne răsfaţăatenţia că „a face obiecţii de dragul obiecţiilor, ig- cu un adevărat regal de informaţie adusă la zi, Ioannorând contextul epocii, e un gest regretabil, propriu Adam făcând apel fie la alte lucrări (o sursă bogată sevitejilor care se arată după un război”. Chiar şi o cronică dovedeşte a fi „Poezia română actuală” a lui Marin„prietenoasă”, cum este aceea dedicată „portretelor” Mincu), fie bizuindu-se „doar pe propria bibliotecă”,fostului coleg de facultate Florentin Popescu, se încheie informaţii de care o viitoare ediţie a vizatului dicţionarcu un PS ce subminează frumuseţea unei afirmaţii, nu are cum să nu ţină seama.aducând însă informaţia în făgaşul adevărului istoric:„pragmatici ca toţi ardelenii”, susţinea Florentin Cea de-a doua („Istorie, istorii, accidente”) estePopescu, referindu-se la fostul său coleg, părinţii şi-ar un excelent barometru al cunoştinţelor de istoric alefi vrut fiul „dascăl” sau „funcţionar cultural superior”. lui Ioan Adam, minuţios documentat cu privire,Numai că – pune lucrurile la punct Ioan Adam, căci, printre altele, la mişcarea legionară şi la personalitatea lui Corneliu Zelea-Codreanu, la poziţia lui I.C. Brătianu privind Pacea de la Trianon şi la refuzul 76

Revistă internaţională de culturăCroNICĂ dE CartEregelui Ferdinand de a semna Tratatul de la Bucureşti, beneficiază de un portret în linia scriitorilor muntenidar, mai ales, la Basarabia – unde „cei 22 de ani de – de la I.H. Rădulescu la Arghezi – ce „aveau în comununire cu Ţara (...) au valoarea unui miracol” – şi la de- verva, spontaneitatea, umorul păstos, replica acidă,cizia Consiliului de Coroană din 27 iunie 1940 de a ac- mustoasă, uneori argotică, colorată cu expresii ale alo-cepta ultimatumul sovietic, subiecte despre care scrie genilor naturalizaţi într-un Bucureşti în care se simţeaunu doar cu acribia istoricului (numind, de pildă, alături ca peştele în apă”, cartea lui freamătă „de forţă şi cu-de cunoscutul Pact Ribbentrop-Molotov, o altă loare ca tablourile bătrânului flamand”. Dinu Săraruînţelegere, mai puţin ştiută, Csáky-Molotov, care sta- (cel de la apariţia „romanului trezirii din himere”bilea frontiera maghiaro-sovietică pe Carpaţi), ci şi cu „Nişte ţărani”) are „instinct de comediograf”, Mihailpatosul patriotului: „Ce teritoriu «eliberat» de ruşi în Diaconescu reprezintă „cărturarul ca erou istoric”,1939 şi-a regăsit în 1947 statutul iniţial? Ce-a luat Rusia George I. Nimigeanu e un „Sisif pe colineleîn 1939-40 aşa a rămas până în anii ’90. Şi aşa s-ar fi singurătăţii”, „Cavalerul ironicei figuri” Tudor Cristeaîntâmplat şi în cazul României! Iar de soarta Poloniei este „purtătorul de stindard al unei confrerii numităde la 1794 până în 1918 să ne ferească Dumnezeu!”. Litere”, „omul longeviv cât veacul”, „omul-spectacol” – Neagu Djuvara – este „un modern ce stăpâneşte cu În altă ordine de idei, aş menţiona mâna sigură graţie arta fragmentariului”, Daniel Cristea-Enache –cu care Ioan Adam creionează profilul autorului re- „un Eckermann de cursă lungă”, „instruit, fără inhibiţiicenzat. Portrete concise, lapidare, puternic sugestive şi tabuuri” – „caută Graalul răspunsului ultim, indu-tocmai prin laconismul lor, atingând adesea concen- bitabil, fără apel”, iar cronicarul însuşi declară despretrarea unei apoegme, de multe ori făcând neaşteptate sine că nu i-au „displăcut lupta de cuvinte, fulgerulasociaţii de cuvinte ori de îndeletniciri: Magda Ur- stiletului”... şi exemplele pot continua!sache, „femeie cu ochi de Argus şi gură slobodă”,„dansează cu lupii”, Aurel Sasu, „productiv ca o uzină În totului tot, „Afinităţile selective” se constituieamericană, (...) om-instituţie”, are ştiinţa „radiesteziei” într-o elegantă demonstraţie de rigoare ştiinţifică şi deşi e comparat cu vechii fântânari ce descopereau apa copleşitoare erudiţie („se sparie gândul”), binecu ajutorul nuieluşei, în vreme ce Constantin Trandafir susţinută de o nesecată vervă a „spunerii”, dar şi deare „o minuţie de ceasornicar helvet, ce-şi fixează probitate, de o rezistentă fibră morală, de un neobositlentila în orbită pentru a vedea cum se îmbină rotiţele ochi moralist ce veghează asupra confraţilor dintr-odinţate, dar şi pentru a descoperi firul de praf ori de prea mare dragoste pentru cultura şi istoria naţională,rugină ce înţepeneşte intermitent mecanismele dar şi dintr-o explicabilă îngrijorare generată de reali-gândirii carteziene”. Portretul Teodorei Fîntînaru de- tatea imediată. Cât de amar sună constatarea, lăsată înscoperit în eseuri e „învăluit în estompe, ca acela al zu- suspans: „că nu ştie prea multă istorie (...) ar fi la urmagravilor de mânăstiri”, Petru Ursache este „un paznic urmei scuzabil (aproape toată noua generaţie areneadormit al memoriei colective, un arhivar (...) al jert- creierul spălat...) [s.m.]”!fei româneşti”, Alex Ştefănescu îi „apare ca un «ateu»convins care ciocăneşte insistent şi suspicios cărămizile Şi, pentru că ne-am molipsit de „cârteala”edificiului literar pentru a constata care sună fals”, „sin- ioanadamică, nu putem să încheiem fără a observa căguraticul din Focşani” Mircea Dinutz este „cititorul de de „fatalele erori tipografice care obscurizeazăcalitate” pentru care „literatura este mai vie, mai căteodată [sic!] demonstraţia” nu scapă nici acestseducătoare decât realul descurajant”. Niculae Gheran volum. Ne întrebăm şi noi, precum cronicarul: Où sont les rédacteurs d’antan? —————————————————- 1. Ioan Adam, „Afinităţi selective”, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2012, 322 pag. 2. Mircea Dinutz, „Duiliu Zamfirescu – triumful lucidităţii”, în „Pro Saeculum”, nr. 1-2 (85-86)/2013, pp. 149-150. 3. Ioan Adam, „România a intrat în era suplinitorilor şi nu se ştie când va ieşi din ea”, interviu de Rodica Lăzărescu, în „Pro Saeculum”, nr.5-6 (73-74)/2011, reluat în Mircea Dinutz, Rodica Lăzărescu, „Confesiuni provocate...”, Editura Nico, Târgu-Mureş, 2013, pp. 38-51. 4. Am notat anul apariţiei doar pentru cronicile publicate înainte de 1989. 77

Cervantes oMUL ȘI oPEraIoN dodU BĂLaNLUCRĂRI DE REFERINŢĂ:MARIN IANCU ȘI VALORIFICAREAOPEREI LUI MARIN PREDA Vremea noastră, parcă mai mult decât altele, își litic ș.a., extinzându-se astfel în mod considerabilîngroapă repede și iresponsabil valorile pornite spre șansele de a oferi cititorului cu totul alte posibilităţiEternitate. Oameni fără valoare profesională ne de- de înţelegere a perspectivelor de configurare a tipo-molează, cu sârg, valorile mai vechi sau mai noi. Pig- logiilor literare existente în proza autorului Morome-meii nu mai au loc de uriași și-i tratează după ţilor. Titlul metaforic al cărţii (De la Siliștea-Gumeștisloganul „morţii cu morţii, viii cu viii”. Fripturiștii le la „Cheia” Rosetti) sugerează cele două planuri dinacoperă gloria cu epitete denigratoare, pe când unii perspectiva cărora e surprinsă viaţa, de la nivelulcritici, bântuiţi de narcisism, „lustruindu-se pe sine”, rural, al vieţii patriarhale, la cel al civilizaţiei urbane,în presa scrisă ori electronică, le blamează meritele de la Desfășurarea și Moromeţii la Delirul, Marele sin-sau le uită definitiv. Există însă și personalităţi lucide, guratic și Intrusul. Mari dificultăţi le-a întâmpinatjertfelnice, care ţin aprinsă candela recunoștinţei, tru- Marin Iancu în aranjarea alfabetică a personajelordind pentru realizarea unor opere de referinţă, în care au nume, porecle, formule populare de onomas-stare să menţină valorile autentice în fluxul vieţii tică, criteriile după care s-a orientat autorul Dicţio-noastre spirituale. narului personajelor lui Marin Preda fiind multiple și variate, ajutând la plasarea personalităţii personajelor Iată, după ce ani de zile profesorul dr. Marin într-un loc semnificativ al operei prediene și, în egalăIancu a oficiat la catedră, a redactat numeroase ma- măsură, la prefigurarea liniilor de forţă ale unei ac-nuale de literatură, singurul autor al tuturor ediţiilor tuale politici a personajului descris: socialitatea și va-de manuale aprobate de ministerul de resort pentru lorizarea acestuia, coerenţa sa psihologică șitoate clasele V-XII, vine acum o lucrare de referinţă distribuirea pe tipologii bazate pe diferite criterii. Ela-pentru cele mai diferite profesiuni și vârste: de la Si- borat dintr-o astfel de perspectivă, Dicţionarul deliștea-Gumești la „Cheia” rosetti. dicţionarul per- faţă se constituie într-o lucrare de sinteză, într-un in-sonajelor lui Marin Preda (Editura Nico, strument propedeutic de familiarizare cu întreagaTârgu-Mureș, 2013, 610 p.), în care sunt analizate creaţie a lui Marin Preda, încât cine îl frecventeazăpeste 1000 de personaje din nuvelele și romanele lui are impresia că recitește romanul sau nuvela în a căreiMarin Preda. Conceput în spirit modern, printr-o ţesătură epică intră personajul-erou.abordare și cuprindere pe cât posibil exhaustivă aunei adevărate „panorame umane”, prezentul volum Înzestrat cu un fin spirit analitic, Marin Iancua presupus un efort cu adevărat titanic: recitirea cu realizează o radiografie a tuturor personajelor, primacreionul în mână a întregii opere a lui Preda, fixarea secţiune a fișei de caracterizare punând accent perolului fiecărui personaj în opera din care face parte, textul literar, înglobând elemente distincte privindurmărindu-se funcţia lui specifică în demersul epic identitatea și acţiunile în care este implicat persona-și în arhitectonica operei respective, conturarea por- jul, tehnicile de caracterizare și de prezentare, dim-tretului fizic și psihic, orientarea ideologică și funcţia preună cu relaţiile dintre personaje care compun, lasocială a fiecărui personaj, de la statutul de simplu nivelul aceleiași opere, un complex sistem relaţional.ţăran la dascăl, general, șef de stat, medic, deţinut po- Printre alte criterii, în organizarea materialului, 78

Revistă internaţională de culturăoMUL ȘI oPEraMarin Iancu își ordonează alfabetic fișele personaje- Crohmălniceanu, Laurenţiu Ulici și din alţi critici li-lor inventariate după numele de familie sau după po- terari, pe care autorul Dicţionarului își sprijină jude-reclele sau apelativele folosite de autor pentru căţile personale, bazate pe o recitire minuţioasă,desemnarea acestora. La Marin Preda, numele ser- pătrunzătoare a textelor prediene.vește mai întâi la gruparea persoanelor și la construi-rea unui sistem familial destul de complex de pe Lăudabil și util rămâne și faptul că personajelelângă familia mare a lui Moromete, personajul em- principale sau secundare, episodice sau de fundalblematic de la care pornește ceea ce s-a numit ,,mo- sunt analizate cu aceeași insistenţă, pricepere și res-romeţianismul”, conceput ca o personalitate ponsabilitate. Meritul lui Marin Iancu constă în fap-polifonică, fiecare context evidenţiindu-i câte o altă tul că acesta îi găsește fiecărui personaj un loc binelatură, prozatorul având talentul de a i le pune mereu definit în construcţia epică, îl analizează și îl defi-într-o nouă perspectivă, mai puţin luminată până nește prin toate procedeele de configurare a unuiatunci: îl respectă pe Cocoșilă, este concesiv cu Du- personaj literar: portret fizic, atitudini, gesturi, fapte,mitru lui Nae, împăciuitor cu Ţugurlan. Ilie Moro- dialog, calificări ale celorlalte personaje, inclusiv alemete este un ţăran atipic, o excepţie, un „produs” de autorului, autocaracterizări, sugerări ale personalită-chintesenţă și, concomitent, de o „izbitoare origina- ţii prin descrierea interiorului etc.litate”. Dintre multiplele sale ipostaze, putem optapentru statutul de personaj „filosof ”, „naiv”, „actor”, În partea finală a acestui Dicţionar al persona-„inocent”, „disimulat”, atribute pe care prozatorul le jelor autorul concepe o utilă și originală schiţă aadaugă concentric eroului de-a lungul existenţei sale, „Lumii personajelor lui Marin Preda”, un mod cu-postulate încă din primele pagini ale romanului și prinzător de relevare tipologică a personajelor gru-evidenţiate cu ajutorul detaliului artistic pe întreaga pate pe tipologii reprezentative. Tipologiile suntdesfășurare a acţiunii. Din acest tip de abordare re- analizate în funcţie de trăsăturile sufletești, cu sugestiizultă puterea de caracterizare a artei romancierului, în care detaliul dă plasticitate descrierii. Plasându-leprofunzimea lui de gândire și de înţelegere a tipolo- sub semnul profesiei și al condiţiei sociale, autorulgiilor umane. Asemenea calităţi ale personalităţii are în vedere revolta și însingurarea taciturnă, reflec-creatoare a lui Marin Preda, descifrate de autorul ţia și contemplarea, fermitatea și oportunismul,Dicţionarului, pot fi întâlnite la toate personajele drama intelectualităţii autentice în lumea universi-principale din romanele Intrusul, Risipitorii, Marele tarilor, precum a filosofului-poet Petrini, misterul fe-singuratic, Delirul sau din Cel mai iubit dintre pămân- minin, spiritul primar agresiv al puterii oficiale, alteni, „roman al unui intelectual de o forţă sufletească activiștilor de tot soiul: de partid, U.T.M., de la capi-aparte, al ispășirii unei false culpabilităţi și al ispăși- tală, de la sector, al celorlalte tipuri de personaje, derilor succesive”, cum îl descria regretatul critic Mihai la cele din armată, de la soldatul simplu la mareșalulUngheanu, roman în care filosoful Victor Petrini este Antonescu. Am indicat doar câteva categorii de per-din punct de vedere social la polul opus lui Moro- sonaje din cele câte conţine dicţionarul, descrierilemete. Arestat, Petrini meditează asupra istoriei so- folosite de Marin Iancu fiind destinate să confere ocietăţii, dar, asemenea lui Moromete, se află într-o identitate fiecărui tip de personaj.permanentă stare de uluială, pe planul meditaţiei, aliubirii, al politicii. Prin calităţile sale, Dicţionarul personajelor lui Marin Preda se constituie într-o amplă lucrare de În analizele întreprinse, Marin Iancu face trimi- sinteză, care, cum ar fi zis un erou din romanul Adelateri la numeroși critici literari. Se întâlnesc citate de G. Ibrăileanu, „nu mai e un dicţionar. E un romandense din Mihai Ungheanu, autorul unei monografii în notaţii sugestive”, un roman de observaţii perti-Marin Preda, din Marian Popa, Monica Spiridon, nente, de gânduri și idei – am adăuga noi – un romanIon Bălu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Ov.S. refăcut de critic – folosind alfabetic toate personajele prediste, lucrare din care oricine se poate informa ușor, rapid și cu folos.79

Cervantes oMUL ȘI oPEradan aNGHELESCUTimp şi istorie în proza exilului românesc (Mircea Eliade, Vintilă Horia, Alexandru Vona) „Horologe! Dieu sinistre, effrayant, impassible, Dont le doigt nous menace et nous dit: Souviens toi! Les vibrante Douleurs dans ton coeur plein d’effroi Se planteront bientôt comme dans une cible...” Charles Baudelaire Literatura tinerei generaţii din perioada gelo Mitchievici, Ieşirea din timp..., prefaţă la vol.interbelică (în mare parte viitoarea generaţie a exi- Noaptea de Sânziene, ed. Jurnalul Naţional,lului) cu precădere prin romanele şi foiletonistica Bucureşti, 2010, p.25.). Şi în gândirea europeanălui Mircea Eliade lăsau să se întrevadă o serie de (prin configurarea grupului denumit Geisteswis-elemente ce anunţau configurarea unei noi poetici. senschaen, după termenul moral science al luiÎntr-o corespondenţă de mai târziu cu poetul şi St.Mill) Imaginea (sic!?) timpului cunoaşteprofesorul Paul Miron, Horia Stamatu – aflat la schimbări cruciale şi, începând de acum, capătămomentul acela în exil – rememora respectivul as- un chip cu totul diferit de acea privire în noipect spunând că: „Viziunea acestei noi poetici era înşine, prin care Bergson, Husserl şi, desigur, Mar-influenţată /..../ de zguduitoarea introducere la cel Proust (discipolul literar al lui Bergson) con-problema timpului în Was ist Metaphysik? a lui siderau că se deschide către cunoaşterea absolută.Heidegger./.../ Existenţialismul, concluzionează el Ponderea, până de curând discretă, aproapese năştea în România.”(Horia Stamatu, scrisoare inaparentă a operatorului Timp dobândea dintr-numerotată XXVII, publicată în vol. Paul Miron odată accente grave. De ce? Heidegger precizează:în corespondenţă cu Horia Stamatu, ed. Jurnalul „...perspectiva care, la începutul filosofiei occiden-Literar, Bucureşti, 2007, p. 83). Într-adevăr, re- tale, călăuzeşte deschiderea fiinţei este timpul, însăpunerea în discuţie a dimensiunii temporale avea în aşa fel încât această perspectivă a rămas ca ataresă determine repercusiuni considerabile în şi a trebuit să rămână ascunsă./.../Acest lucru sepreocupările gânditorilor, romancierilor şi exprimă în faptul că timpul este conceput pornindeseiştilor români, în special ale celor din exil, pen- de la acum, de la ceea ce este prezent în cutare mo-tru care conotaţiile aveau să capete o turnură de- ment şi în chip unic.” (Martin Heidegger, Intro-osebit de gravă. Timpul nu va mai fi obiect de ducere în metafizică, Humanitas, 1999, Bucureşti,contemplaţie ca în heraclitismul volatil al pp. 268, 269.)interiorităţii la Marcel Proust. Autorii, siliţi de uncataclism al istoriei să-şi părăsească patria, Aşa se face că romanele unor Mircea Eliade,scrutează acum esenţa şi mai ales „semnele” Vintilă Horia sau Alexandru Vona aspiră să ilus-relaţiei Fiinţă şi Timp. Raportate la literatura treze cât mai profund sensul relaţiei cu timpul în-interbelică, de aici înainte, se poate spune că: temeind-o tocmai din acest acum, din ceea ce este„acolo unde personajele lui Camil Petrescu văd prezent şi în chip unic în datele momentului. Darnumai idei, cele ale lui Mircea Eliade sau Vintilă pentru că timpul este încărcat de istorie discursulHoria văd Semne şi se lasă conduse de ele.”( v., An- prozatorului pledează împotriva timpului,în vizibilă şi declarată tentativă de abolire a acestuia. 80

Revistă internaţională de culturăoMUL ȘI oPEraVintilă Horia afirmă tranşant: „Sunt un dimensiunea sacralităţii. Importanţa semnuluidistrugător al timpului istoric. /.../această voinţă spune el „valorează cât bolta unei culturi; pentruanarhică defineşte personalitatea şi cronologia că, într-un fel arată o cultură care interpretează şipoporului meu care a boicotat întotdeauna isto- trăieşte sensul magic al cuvântului semn, şi altfelria...”(Vintilă Horia, Un scriitor împotriva timpu- culturile care şi-au asimilat sensul metafizic saului său, în Secolul 20, nr. 10-12/1997, 1-3/1998 profetic al semnelor.” (Angelo Mitchievici, op., cit.,(391-396), p.211.) Timpul a devenit o dimensiune p.23)malefică. Prin urmare cărţile, spune Vintilă Horia,vor fi: „...concepute şi realizate în afara timpului La Vintilă Horia soluţiile diferă ca şi tipolo-lor, ca prieteni ai oamenilor, aliaţi nu ai utopiei gia. Personajul emblematic (heraldic aş spune)prezentului, ci ai realităţii viitorului.”(Ibid., pp. este rătăcitorului, un Waldgänger abandonat de212, 213) lume. Trimiterile duc acum la o situaţie universală, cea a omului din veacul XX. (Monica Nedelcu, La Eliade, Timpul constituie tema abisală Vintilă Horia, în volumul Români în ştiinţa şi cul-prin care se întemeiază mesajul romanului tura occidentală, Davis, ed. Academia Româno-Noaptea de Sânziene. Obsesiile personajului Americană, 1992, pp. 183-185). În romane (LesŞtefan Viziru (ieşirea din timp şi din teroarea is- impossibles, Marta o la segunda guerra, Le Voyagetoriei) îşi dobândesc împlinirea prin artă, à San Marcos) ideea de Timp revine mereu, cucontemplaţie, lectură din marea poezie, din concluzii terifiante şi obsesive: „Était-ce à cause defilosofi, sau clasici, ori prin studii şi prin toate acele la guerre qui m’avait appris que totute violencepreocupări care pulverizează realitatea. Spiritul se était permise?” (Vintilă Horia, Le Voyage à Sancere către o altă realitate! Una esenţială: „Citind pe Marcos, p.29. Éditions du Rocher, Jean-PaulShakespeare, mă smulg clipei de faţă, clipei care Bertrand Éditeur, 1988, collection Alphée, p.29).era menită să mă confişte, să mă terorizeze...Iar Ca şi Eliade, el pune accent pe ideea de semn şi pedacă în acel moment cade o bombă/.../ mă aceea a dualităţii sacru/ profan cu „încărcăturile”omoară, cum vă spuneam, ca om liber/.../ cu lor specifice: „La guerre chez nous a été un signe.mintea fermecată de geniul unui poet (...).” Il y avait, d’un côté, ceux qui avaient cessé de croire, qui voulait s’intégrer au progrès, aux avan- Scrisul luptând împotriva timpului este veri- tages de l’amour libre, aux joies du divorces, auxtabilul leitmotiv care îi vizitează pe mai toţi scri- vertiges de la chute, et, de lautre côté, ceux quiitorii exilului. Vintilă Horia scriind despre timp şi croyaient encore, qui voulaient à tout prix em-istorie spune: „Aparţin unui popor de ţărani şi de pêcher la chute, ou qui s’imaginaient la pouvoirpoeţi, al cărui contact cu istoria a fost totdeauna empêcher./..../ Ce fut un combat entre l’amourdureros şi tragic. Un popor care adesea s-a retras sacré et l’amour profane./.../ Commment pour-din istorie (filosofii noştri, Lucian Blaga şi Mircea rait-on d’ailleurs résister au profane? Tu ne voisEliade, au explicat bine acest fenomen), s-a ghe- pas? Nous sommes un pays où le sacré a été vic-muit dincolo de vizibil, în pădurea miturilor lui...” torieux il y a trente ans, mais qui est déja occupé(Vintilă Horia, Despre degradare şi risc, în Secolul par l’ennemi, de façon cilenciux, massive, efficace.20, nr. 10-12/1997, 1-3/1998, 391-396. p. 264) Nous avons gagné la guerre et perdue la paix, je vuex dire la paix intérieure.” (Ibid., p. 82) Dar ieşirea din Timp vădeşte adesea şiconotaţii de subtilă experienţă a sacrului. Ştefan Semnele, ca şi acest combat entre l’amourViziru, personajul lui Eliade spune: „Să scapi din sacré et l’amour profane se situează sub orizon-Timp. Să ieşi din Timp. Priveşte bine în jurul du- turile unei deosebit de grave crize a lumii când emitale: ţi se fac din toate părţile semne. Încrede- „absolut necesar să ieşim din propriul nostru timpte în semne. Urmăreşte-le...” Semnele, pentru şi să încercăm altul, păstrând amintirea nefericiriiEliade devin un mod de a privi în lume dinspre81

Cervantes oMUL ȘI oPEradin timpul trecut.. (Vintilă Horia, Un scriitor îm- atunci dezrădăcinarea omului, fenomen ce se pe-potriva timpului său, în Revista Scriitorilor trece sub ochii noştri, constituie chiar sfârşitul.”(Români, nr. 14/1977, pp. 7-30) Martin Heidegger, text din Der Spiegel,La Vintilă Horia, obsedantul subiect al Tim- nr.23/1976, republicat în Fiinţă şi timp, ed. Jur-pului domină deopotrivă în paginile de creaţie nalul Literar, Bucureşti, 1994, p.251)romanescă sau în cele de eseistică. În ambele seconfigurează veritabile tratate cu demonstraţii Aspiraţia este vizibilă în multe dintre scrierileştiinţifice riguroase şi ample, chiar erudite incur- exilului românesc, veritabilă amprentă asiuni în universul gândirii unor Platon, Sf. Au- experienţei spirituale a interbelicului. Ortodoxiagustin, Dante, Shakespeare, Papini, omas Mann determinase, pe atunci, în literatură gravitaţia însau Proust, la Eliot, Musil, Joyce, Ezra Pound, jurul orientărilor apofatice care au dat nuanţaJunger, Kierkegaard, Nietzsche şi Heidegger. Se distinctă spiritualităţii sud-estice prin Dionisiemai adaugă Carl Jung, Niels Bohr, Werner Heisen- Areopagitul, Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Simeonberg, Oswald Spegler, Toynbee, Enstein, Bergson, Noul Teolog, Grigore Palamas sau Lossky.Husserl, Pauli, Matyla Ghyka, dar şi de ezotericii Iradiaţiile Ortodoxiei se vor concretiza prinEvola sau Guénon. Vasta paletă ideatică a ro- căutarea, afirmarea şi aducerea în literatură a uneimancierului pune în lumină complementaritatea iluminări şi a unei vocaţii misterios teandrice. Iatăprin care eseistica eşafodează temeiul argumenta- de unde provine aerul trăirii inefabile ce nu va lipsitiv al ficţiunilor care, la rândul lor, devin: aproape niciodată din scrierile unor Eliade sau„...răspuns indirect la întrebările torturante ale Vintilă Horia. Şi iată de ce pelerinajul, căutările,fiinţei istorice asediate şi locuite de nelinişti, de rătăcirile personajelor capătă, la acesta din urmă,semne premonitorii dintre cele mai sumbre.” ( Ion un caracter iniţiatic. Călătorind, Ovidiu, personajVlad, Romanul universurilor crepusculare, Cluj- devenit simbolul marilor exiluri din romanulNapoca, ed. Eikon , 2004, p. 52). Dumnezeu s-a născut în exil, îşi capătă revelaţia.Dezvrăjirea lumii (Entzauberung der Welt), Înţelege paradoxalul spunându-şi că: „aceastăiată fenomenul pe care Max Weber îl identifica sub umbră, vreau să spun lumină, era portul în careacest nume ca rezultantă a secularizării. Ca şi Eli- urma să găsesc tot ceea ce căutasem în zadar pânăade, Vintilă Horia crede, referitor la respectivul atunci.” (Vintilă Horia, Dumnezeu s-a născut înfenomen că acum, în conjunctura veacului XX exil, ed. Europa, Craiova 1990, p.60.) Evident,sensul trebuie a fi inversat. Să ne dorim, prin ur- umbra-lumină către care a tins şi la care a ajunsmare o re-vrăjire a lumii! O reinstaurare a Ovidiu se suprapune perfect/ se identifică cuSacralităţii ca temei fondator de civilizaţie, Tenebra agnosiei, cu acel mister al inefabiluluiSacralitea fiind ocultată prin violenta campanie a divin. Fidelitatea faţă de valorile creştine rămânepozitivismelor de tot felul. o constantă a scrierilor lui Vintilă Horia şi ele,Heidegger era cel care avertizase asupra fap- toate la un loc, dar şi fiecare în parte păstreazătului că „rămânem într-o relaţie neliberă cu mereu, la suprafaţă sau în adâncuri, ceva din sune-tehnica, fără scăpare prinşi de ea/..../ Ne livrăm tul şi coloratura specifice ortodoxiei. Iată cu ce feltehnicii în chipul cel mai nefast.”(Martin Heideg- de discurs straniu ne întâmpină scriitorul într-unger, Originea operei de artă, Humanitas, Bucu - fragment scris în limba franceză: „…le saint surreşti, 2011, pp. 120-121) Hipertrofierea încrederii son trône tourne sa tête vers moi. Je sais qui il est.în puterea tehnicii, vrea sa spună filosoful german, Je sais, aussi, ce que acela veut dire. L’église esta ocultat în omul modern adevărul şi puterea mi- plein de silence et de solitude. Je n’arrive pas à dis-tului. „Dacă gândirea şi poezia nu dobândesc încă tiguer ses traits, car il y a une croix de limière der-o dată o putere superioară, lipsită de violenţă, rière sa tête, qui m’empêche de prendre contact 82

Revistă internaţională de culturăoMUL ȘI oPEraavec son regard. Mais l’important est qu’il soit là Alexandru Vona a fost un anxios, un an-en ce moment de ma vie et qu’il ait pris connais- goasat, un om care întotdeauna vedea şi parteasance de mon histoire, de tout mon passé engagé cealaltă, de umbră şi de taină, a lucrurilor. Apariţiaen son nom. Cette croix a la forme d’une église, romanului său, Ferestre zidite, în 1993 a fost oceci est bien clair, toutes les églises ont la forme de uriaşă surpriză. A fost tradus în Franţa, Germaniala croix, comme tout corps humain, comme tout (unde a fost foarte bine întâmpinat de critică),âme et tout vie. Nous sommes tous des crucifiés et Spania şi Olanda, a fost distins cu Premiul Uniuniinous répétons le long des annés qui nous sont Latine (Roma, 1995) şi cu cel al Salonului Naţionaldonnées l’histoire de la Passion, c’est-à-dire un al Cărţii de la Cluj în 1997.chemin vers la croix, vers ce que nous sommesréellement.”( Vintilă Horia, Le voyage à San Mar- Obsesia timpului, mutatis mutandis, persistăcos, Paris, Éditions du Rocher, 1988, p.124) ca element imponderabil, şi în scrierile lui Alexan- dru Vona. Acum însă Timpul şi Spaţiul sunt abor- Dar creţia în proză a exilului, atât de puţin date sub semnul necuvântului. Iată romanulcunoscutul exil literar rezervă, în continuare, încă Ferestre zidite (ed. Cartea Românească, Bucureşti,multe, unele chiar miraculoase, surprize. Una din- 1993 tradus: în Franţa de Alain Paruit, ed. Actestre acestea s-a ascuns, aproape o jumătate de veac, Sud, 1995, iar în Germania de Georg Aescht, ed.sub numele lui Alexandru Vona, autorul roma- Rowohlt, Berlin, 1997). Dacă la Mircea Eliade şinului Ferestre zidite1 , carte despre care citim în Vintilă Horia desluşim un anume tip de relaţie cujurnalul lui Mircea Eliade (27 august 1979) că: deşi timpul, în cazul lui Vona este vorba de o non-prost tradusă, „plăcuse atât de mult lui Brice relaţie. Desigur, referenţial, ficţiunea se raporteazăParain şi lui Roger Caillois şi altor lectori de la la Timp, însă – de data aceasta – avem de-a faceGallimard.”2 cu o raportare apofatică, via negationis! ... Percepţia e similară: Timpul înseamnă istorie, Iniţial intitulat Intersecţii, textul, scris în înseamnă dimensiunea malignă a fiinţării. Prinnumai trei săptămâni, la o vârstă când autorul abia urmare, obsesia, idiosincraziile sunt, în esenţă,împlinise de 24 de ani, fusese remarcat încă de pe aceleaşi. Reacţia, totuşi apare cu semn schimbat:atunci în cercurile literare ale tinerilor scriitori, semnul minus! Ca atare, prozatorul nu va punecirculând în manuscris. Aşa se face că, în 1947, în problema ieşirii/evadării din Timpul istorie cumjurnalul său, Petre Comarnescu, ştiind că autorul o face Eliade. Deşi Vona operează din interiorulpleca definitiv din ţară, se întreba care va fi soarta aceleiaşi percepţii incriminatoare reacţia lui seacestui text. configurează sub formele unei stranii Tăceri capătând semnificaţii şi aspecte de gesticulaţie Iată numai câteva din ecourile apariţiei aces- mistică, quasi şamanică. Însăşi aducerea către ro-tui roman în România: O carte excepţională cu un stire se situează sub semnul interdicţiei. Oroareadestin excepţional (Ioana Pârvulescu, România în faţa Timpului e atât de copleşitoare încât acestaliterară, nr. 47/ 1-7 dec. 1993, p. 5), O carte nu trebuie amintit nici măcar pe departe. Nimicexcepţională (Alexandru George, România din ceea ce ar trimite la acest Dieu sinistre, ef-literară, nr.1/12-18 ianuarie 1994, p.10), Le génie frayant, impassible, nu trebuie numit. Se ştie dinde l’ingénieur (cronică semnată de Myriam An- Biblie (In principio erat verbum...) „Cuvântul” ederson şi tradusă în limba română în Lupta nr. purtător de ocultă şi magică forţă. El ar putea să246/ 22 mai 1995), Momentul literar 1945-1948. dea naştere, să aducă, să inoculeze maleficul în re-Frumuseţi glaciale (Gabriel Dimiseanu, România alitate. Iar Timpul nu trebuie lăsat să capete o re-literară, nr. 38/ 26 sept.- 2 oct. 2001, p.10), An- alitate. Ca atare, discursul literar este expurgat decheta „Romanul Românesc” în Observatorul cul-tural, nr. 45-46/3-15 ian. 2001, p. 4.83

Cervantes oMUL ȘI oPEratot ceea ce ar putea trimite sau evoca ideea de La fel se petrec lucrurile şi cu timpul în careTimp. Prin urmare, rostirea literară a lui Alexan- întâmplările acestea au loc. Aluziile, uneori vagi,dru Vona îi refuză fiinţarea. Refuz căruia i se cu referiri la anumite tipuri de obiecte (apare un-adaugă o şi mai mare, impresionantă amploare, deva cuvântul „diapozitive” de exemplu), nu scotdat fiind că în apofatismul său (via negationis) se nici naraţiunea, nici locurile şi cu atât mai puţininclude şi spaţiul. Aşa se face că alura mistică a timpul istoric din starea de plutire/suspensie ceacestui discurs literar, care, ostentativ, evită „aduc- inundă în tot şi în toate. S-ar părea că până şierea la cuvânt” a relaţiei Spaţiu-Timp (sintagmă stările sufleteşti sunt înghiţite de apele fără luminiprovenită din lumea fizicii cuantice) ne pune faţă- şi fără transparenţe ale indeciziei, ale ezitărilor şin faţă cu Eul unui personaj ciudat, a cărui identi- inexplicabilei tăceri.tate rămâne, de la un capăt la altul al naraţiunii,quasi necunoscută. Totul, începând cu personajele Tot atât de stranie se vădeşte uimitoarea(parcă şi ele volatile), se petrece sub semnul inde- povestire datând din 1946 şi intitulată Misterioasaciziei şi al unor ezitări. Povestaşul pare că pune dispariţie a oraşului din câmpie. Dar iată cât demereu o înceţoşată surdină peste oameni, locuri, firesc se derulează o asemenea întâmplare: „...într-şi întâmplări spre a le proteja de lucrarea malefică o dimineaţă, sfântul care locuia deasupra oraşuluia lui Cronos. Spaţiul în care „eroul” fantazează, răsturnă din greşală chepengul de sus închis destrăzile şi localitatea (oraşul) sau ţara nu au nume, 10.000 de ani şi, într-o clipă, un cilindru dintr-unnu sunt aduse în „Cuvânt”. Într-o vădită stare de fluid mai luminos decât lumina, mai uşor decâtaccentuată dispersie psihică, prin povestire se aerul, transparent şi blând ca lacrima, crescu dinperindă personaje, tot fără identitate, aproape fan- mijlocul unui teren viran, pierzându-se ameţitortomatice, inconsistente. Ele se intersectează cu în cer, mai sus decât orice privire.” 3existenţa acelui rătăcitor într-un oraş necunoscut,nenumit, situat pe nu se ştie ce coordonate Publicată într-un volum de proze scurte4 , de-spaţiale. Se insinuează, în toate aceste situaţii ne- spre Misterioasa dispariţie ... s-a spus că este oclare, o anume stare de atracţie şi tensiune, iar „adevărată capodoperă a genului mistic/..../ Con-disperările sunt mereu înăbuşite de o inexplicabilă tactul cu transcendentul este feeric pustiitor. Iarmuţenie. Misterioasa tăcere acoperă străzile, când acesta se retrage oamenii nu mai pot revenipieţele, apa - şi ea nenumită - ce traversează acele la normal, ci rămân pietrificaţi de absenţa divinu-locuri, populate de obiecte lipsite de asemenea de lui./.../ În această bijuterie epică, e limpede căorice idee de identitate. Alexandru Vona a dat peste lumea arhetipală a misticii ...”5. Din Enciclopedia exilului literar românesc (autor Florin Manolescu, ed. Compania) aflăm: că romanul a fost Apud., Ion Vartic, Agendă cu Vona, în vol. Misterioasa dispariţie a oraşului din câmpie, ed. Biblioteca Apostrof, Cluj,2001, postfeţe Marta Petreu şi Ion Vartic, p. op., cit. p. 139. Op., cit., p. 39. Misterioasa dispariţie a oraşului din câmpie, proze scurte 1941-1977, ed. Biblioteca Apostrof, Cluj, 2001, Marta Petreu, op. cit. pp. 129,130. 84

Revistă internaţională de cultură dESPrE CoPII CU rESPECtraluca daria diaconiucFonoteca excelenței apărută la Iași - luna mai 2014 Nimic nu se compară cu întâlni- dere, dar devine puternic atunci cândrile pe care le poți avea cu persoane bate la tobe. Este vorbăreț și pare detalentate. Asta este cu atât mai deose- neoprit când îl întrebi ceva. Îțibit cu cât este vorba de talente la vâr- zâmbește prietenos și nu se sfiește săste fragede. De la un șir de astfel de spună că s-a născut cu o greutate deîntâlniri a plecat iubirea față de mi- sub 1.000 grame, că s-a dezvotat maicuții zglobii pe care i-am cunoscut. încet decât alți copii. Este mai micuț,Fiecare dintre ei reprezintă o co- dar daca îl veți asculta, veți întelege câtmoară pe care am vrut să o descopăr de este de „mare”. Băiețelul estepuțin câte puțin. Așa a apărut cartea deștept și simpatic. Este o plăcere săși audiobook-ul „Fonoteca Exce- vorbești cu el.lenței”, primul proiect de acest gendin țară. Un alt copil minunat este Andrei Mihnea Cerbu. El a obținut multe cupe la karting și „Fonoteca Excelenței” reprezintă rezultatul apoi a început să cânte la chitară. El este elev la Co-unei munci de teren îndelungate. Totul a prins con- legiul Național Constache Negruzzi din Iași și învațătur și a luat forma unui proiect despre copiii talentaţi foarte bine. Este un băiat modest, nu vrea să iasă îndin Iași, care reprezintă un eșantion din materia evidență, nu este lăudăros deși ar avea cu ce.cenușie existentă în liceele și școlile din județ. Ace- Muncește mult pentru vârsta lui și este extrem deștia sunt olimpici la diferite discipline sau au obţinut ambițios. Din băiețelul timid și care nu prea vorbea,premii la diferite competiții (interpretare vocală, chi- a devenit un băiat hotărît, care știe ce își dorește pen-tară, pian, vioară, dans sportiv, balet, gimnastică ae- tru viitor. Talentul său merită cunoscut și promovat.robică, șah etc). Descoperirea unor tineri talentați a În anul 2010 i-am luat primul interviu. Între timp aîmbrăcat haina unei cărți și a unui audiobook. mai crescut, a evoluat frumos, a devenit mai ambi- ţios și cu gânduri de viitor comparabile cu ale unui De ce ar fi nevoie de așa ceva? Pentru că nu mai adult. Acum Andrei face show cântând la chitară,există un astfel de proiect în țară iar acești copii me- reușind să adune săli la concertele sale.rită promovați. Ei reprezintă un “brand” al Iașului. Ioana Daniela Chiriac este multimedaliată la Am găsit o adevărată pepinieră de talente cu pian pe care a început să îl studieze de la vârsta de 7vârste fragede. Sunt copii care nu te lasă indiferent, ani. Este elevă în clasa a VI-a la Colegiul Naţionalpe care ai vrea să poți să îi ajuți. Sunt foarte mulți și de Artă “Octav Băncilă” Iași. E o fetiță ca o trestie șisingură mi-e imposibil să o fac. Totuși am decis să cu un potențial mare. Nu ai cum să nu o placi pentrunu iau doar interviuri, să îi mai întreb ce au mai că îți zâmbește și vorbește calm, din tot sufletul des-făcut și pe la ce concursuri mai merg și atât. Copiii pre dragostea față de pian, despre studiu, competiții.talentați din județul Iași merită mai mult. Am alessă spun povestea unor copii talentați, a unor ieșeni Mălina Ciobanu studiază vioara, sub îndruma-deosebiți, a unor elevi care merită promovați și rea prof. lector univ. Raluca Dobre, la Colegiulcunoscuți de cât mai multă lume. Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași. Participă frecvent la concursuri și la cursuri de masterclass Haideți să îi cunoașteți! ce sunt ținute de profesori din România sau din Vladimir Cantemir are 8 ani și vrea să devină străinătate.un mare toboșar. Este un băiețel firav, la prima ve-85

Cervantes dESPrE CoPII CU rESPECt Evelina Cojocaru este o făptură delicată. Nu Rancea modelul ei în viaţă, ca balerina. Munceșteeste foarte înaltă dar statura o ajută la exercițiile de mult și perseverentă cum este, speră că va reuși.balet. Prinde repede mișcările, este grațioasă ceea ceo face repede remarcată. La repetiții este plină de De asemenea, un alt copil talentat este Dianaviață și nu lipsește niciodată. Deși este foarte tânără, Petcu. Ea este membră a Palatului Copiilor din anulse comporta ca un adult, asemenea unei balerine cu 2009 obținând în toată această perioadă numeroaseexperiență. Doamna profesoară Simona Petrila, de premii naționale și internaționale. Actualmente,la cercul de balet al Ateneului Tătărași îi este alături Diana urmează cursurile de canto sub îndrumareași o încurajează să continue. profesorului Cristina Cozma. Raluca Cordobina(Cebere) este elevă la Școala Șahul și matematica fac casă foarte bună în“Mihail Kogălniceanu” din Iași. Ea învață foarte bine cazul lui Bogdan Raicu, un băiat silitor, care știe dejași este pasionată de dans sportiv. Muncește mult și ce vrea să facă mai târziu, în viaţă. Este un copil carevrea să fie tot mai bună. E dulce, prietenoasă iar s-a maturizat repede, e responsabil și atent la ceeacând vine vorba de dans, fața i se luminează brusc ce face. Bogdan este un interlocutor foarte plăcut,și abia așteaptă să o provoci ca să îți spună cum este care te încarcă pozitiv foarte repede. Timpul trecela repetiții și de ce face dans sportiv. cât ai clipi atunci când discuţi cu el. Băieţelul, deși plăpând, are o gândire matură, asemenea unui om Clubul de gimnastică Gimnis Iași s-a înfiinţat cu experienţă.în anul 2006 și s-a afiliat în același an Federaţiei Ro-mâne de Gimnastică. De atunci participă la toate Trupa de teatru în limba franceză Mooz de lacompetiţiile organizate de federaţie. Se află pe locul Colegiul Mihai Eminescu ia premii peste premii laIV în țară la nivel de cluburi și au peste 100 de me- concursuri în țară și în străinătate și evoluția lor sedalii obținute până acum. vede de la un spectacol la altul. Mădălina Leer are o voce incredibilă și un CV Acești copii talentați sunt protagoniștii cărții șicare spune totul despre prestația unei ieșence cunos- audiobook-ului FONOTECA EXCELENȚEI pecute și apreciate și peste hotare. Mădălina este per- care o puteți comanda la numărul de telefonseverentă și tinde spre un viitor muzical de excepție. 0740/67.75.78 sau la adresa de e-mail ralucadaria- [email protected]. Nu numai copii care cântă, dansează, practicăbalet sau gimnastică aerobică sunt incluși în FONO- 1. Vladimir Cantemir (tobe)TECA EXCELENȚEI ci și olimpicii la matematică 2. andrei Cerbu (chitara+karting)Radu Miron respectiv Codin Păcuraru ale căror re- 3. Ioana Chiriac (pian)zultate sunt extraordinare. Cei doi fac parte din pri- 4. Mălina Ciobanu (vioară)mul club exclusiv dedicat olimpicilor din țară. 5. Evelina Cojocaru (balet) 6. raluca Cordobina (dans sportiv) Din același club IQ face parte și Magda Rotaru, 7. Gimnis Iași (gimnastică aerobică)o tânără, firavă și cu un vocabular bogat. Când o pri- 8. Madalina Leer (solist vocal)vești te gândești dacă nu este puţin preţioasă și dacă 9. radu Miron (olimpic la matematică)îţi va răspunde la salut. În realitate este deschisă la 10. Codin Păcuraru (olimpic la matematică)dialog, zâmbitoare și cu o figură de manechin inter- 11. Maria Pascal (balet)naţional. Este atentă la detalii și răspunde la între- 12. diana Petcu (solist vocal)bări. 13. Magda rotaru (olimpică la limba italiană) 14. Bogdan raicu (șahist și olimpic la matematică) A doua balerină din proiect este Maria Pascal, 15. trupele de teatru în limbra franceză de laelevă în clasa a VI-a D la Colegiul Naţional de Artă Colegiul Mihai Eminescu din Iași“Octav Băncilă” din Iași, clasa de coregrafie și estepasionată de balet. Vrea să devină o mare balerină.Visul Mariei Pascal este să devină precum Beatrice 86

Revistă internaţională de cultură ÎNtÂLNIrILE CULtUraLE INSPIrESCULiliana terziuÎNTÂLNIRE CULTURALĂ ÎN MUNICIPIUL DRĂGĂȘANI - 6 IUNIE 2014 - Cenaclurile culturale „Arena Artelor” Slatina, literare au fost suţinute de Dumitru Sârghie, Ma-„Dumitru Tinu” Drăgănești-Olt, „Gib Mihăiescu” rian Bărăscu, Liliana Terziu și Nicolae Zărnescu.Drăgășani și Societatea culturală „Anton Pann”din Râmnicu Vâlcea” și-au întâlnit cei mai repre- A urmat un recital de muzică și poezie susţi-zentativi componenţi în cadrul manifestărilor cul- nut de membrii componenţi ai celor patru cena-tural-artistice prilejuite de Zilele municipiului cluri culturale cu o puternică implicareDrăgășani conduse de Nicolae Zărnescu, Liliana emoţională și afectivă.Terziu și Ionuţ Bogdan Popescu, Marian Bărăscuși Nicolae Cizmaru. Au fost prezente personalităţi culturale din centrele amintite care au cântat și recitat într-un Debutul l-a constituit vernisarea expoziţiei de cadru elevat, avizat și elegant oferit de Bibliotecaicoane pe sticlă și lemn realizată de grupul de pic- Municipală Drăgășani.tură „CROMATIC” având ca instructor coordo-nator pe delicata și inimoasa prof. Violeta Într-un context mai larg, artistic și organiza-Scrociob. Același vernisaj a adus în atenţia parti- toric s-a exprimat dorinţa și necesitatea formăriicipanţilor o expoziţie de sculptură în lemn al cărui unui curent de opinie culturală care să cuprindăautor este Paul Stănișor, ambele fiind prezentate zona de sud a ţării (Slatina, Craiova, Pitești, Râm-de colegii de la Societatea culturală „Anton Pann”. nicu Vâlcea) în vederea promovării valorilor din aceste ţinuturi ale ţării și cunoașterii mai bune a A urmat lansarea a două volume: romanul ceea ce constituie talentele literare și artistice.Dincolo de cer de Ioana Șooș și Pașaport pentrulumea de dincolo de Nicolae Zărnescu. Cronicile Mulţumim organizatorilor pentru această în- tâlnire de inimă și suflet. de la stânga la dreapta: ziaristul dumitru Sârghie; șeful cenaclului Gib Mihăiescu, drăgășani - Marian Bărăscu;director Biblioteca dumitru Popovici drăgănești-olt - Liliana terziu; șeful cenaclului arena artelor Slatina-Nicolae zărnescu 87

Cervantes INtErVIUGeorge MotrocAura Christi:„Nu suntem decât visulaltcuiva” George Motroc: Există un motto, stimată primăvară moscovită, viața eremitului de la Sil-doamnă Aura Christi, sub semnul căruia s-ar vaplana. Mai târziu, am devenit mai atentă,putea așeza viaţa dumneavoastră? după cum am mai scris undeva, cu visele mele, mai ales după ce acestea se împlinesc. E Aura Christi: Dificilă și aproape fascinantă adevărat că și acum, la cei 46-47 de ani, visezexperiență: să reduci o viață densă, plină, ex- acea frază apoftegmatică, scrisă de Nietzsche:trem de vie, la un motto. O viață de necrezut în „A trăi înseamnă pentru noi a preschimba per-sensul că nu încetează să mă mire darul de a fi manent în lumină şi flacără tot ceea ce suntem,aici. Darul de a întârzia aici este incredibil. Cu precum şi tot ce ne atinge, nici nu putem altfel”.atât mai mult, cu cât mi s-au oferit câteva Am transcris-o pe coperta interioară a uneiexperiențe la limita vieții morții. Deși, uneori- ediții de buzunar a Noului Testament cuadeseori, mă mișc exclusiv între pagina scrisă, Psalmii. Cred că această frază s-ar potrivi viețiigrădina de roze și patul în care dorm, viața nu mele, care, de altfel, este o viață obișnuită, oîncetează, cel puțin pentru mine, să-și piardă viață de om al cărții. Aș spune o viațăcaracterul de aventură incredibilă, clipă de monotonă, dacă ea, această viață, văzută declipă, fascinantă, uimitoare – constatare ce mă prințul Mîșkin ca fiind enormă, nu mi-ar oferi,duce cu gândul la o istorie referitoare la modul zi de zi, atâtea daruri, pe care nu sunt sigură,în care m-am apropiat de Nietzsche și de o frază nici pe departe, că le merit. Dacă cumva simt cădefinitorie a acestui singuratic de neegalat, care, încep să mă schimb, e suficient să recitesc viațaindiscutabil, alături de Hölderlin, Rilke și Dos- vreunui sfânt, pentru a reveni la convingerea cătoievski, mi-a marcat destinul. De Nietzsche am nu suntem decât umbre palide a ceea ce visămaflat, așadar, când eram la facultate, cumpărând, să fim. Poate că nu suntem decât visul altcuiva.într-o librărie moscovită, Drujba, volumul Aşagrăit-a Zarathustra, lectura căruia m-a electro- Fiecare avem cărți care ne marchează și necutat; mă aflam, atunci, într-o Rusie invadată de modelează viață... Care au fost acestea în cazulnoiane de zăpezi apocaliptice, aşteptam să-mi dumneavoastră?fie stopată miopia ultraforte, care, în nici treiluni, o luase razna. Am simțit că era o carte Cartea Cărților, în primul rând. Fără lectu-scrisă pentru omul pierdut care eram. Ţineamîn mâini o Biblie a supraomului – un conceptdificil, criptic, de care m-am apropiat maitârziu. Atunci însă, Doamne, cu ce ardoare visaadolescenta întârziată și stângace, de o sensibi-litate catastrofică, care eram, viața lui Nietzsche!Desigur că nu cunoșteam, în acea iarnă- 88

Revistă internaţională de culturăINtErVIUrile permanente din Biblie, din Vechiul și din dezlănțuită. O asemenea reacție, regretată, amNoul Testament, eu n-aș fi eu însămi. Citesc zil- avut-o în câteva polemici cu marele critic Nico-nic aproape din Psalmii lui David, din care cu- lae Manolescu. Aceleași lucruri aspre, e de lanosc nu puține versete pe dinafară. Apoi, nu-mi sine înțeles, le puteam spune fără a luneca în ex-sunt străine cărțile rușilor secolului de aur, al cese de limbaj. Supărările, furiile mele trec iute,XIX-lea, precum și cele ale secolului de argint, ca ceața densă, lăptoasă, din zilele de apus dela care am ajuns datorită familiei iubitului meu noiembrie... Din supărare și furie calmă, dintr-Semion, Tatăl meu. Am crescut cu Aleksandr un soi de disperare rece, aproape seacă, dintr-oSergheievici Pușkin, Marina Țvetaieva – nevro- mare vină fără nume, au crescut nu puține pa-tica superioară, numită de critici „Dostoievski gini, care poartă semnătura mea. Domnul pro-al poeziei ruse”, marea poetă, iubită de mine și fesor Nicolae Manolescu a avut o reacțiede prietenii noștri, Janina și Ion Ianoși. Am neașteptată, pentru care nu știu cum să-icrescut cu Dostoievski, Tolstoi, Mandelstam, mulțumesc. În ce fel să-i mulțumești unui coleg,Ahmatova. Din această enumerare nu are cum care îți redă viața?lipsi Nietzsche. E vorba, așadar, de tribul nordi-cilor „mei”: Novalis, Hölderlin, Rilke, Nietzs- Cum era viața de student la Chișinău?che, Schopenhauer, Dostoievski, Thomas Mann, Mi-am împărțit anii de studenție – aniBreban, D.H. Lawrence. Trib, urmat, de îndată, denși, cu zeci, sute de nopți albe, cu zile ultra-de Șestov, Merejkovski, Bahtin, Berdiaev. încărcate, când aveam senzația că nu-mi mai aparțin și visam singurătăți fără pată, întinse, ca Care e cea mai frumoasă scenă dintr-un niște păduri de mesteceni – între redacția zia-roman citit, pe care v-ar fi plăcut s-o scrieţi Dvs.? rului Tineretul Moldovei, unde aveam colegi de marcă (poeții Vsevolod Ciornei, Irina Nechit, Primul și, apoi, ultimul dialog dintre Por- publiciștii Vasile Butnaru, Alexandru Canțîr,firi Petrovici și Raskolnikov. (Dacă citești de avându-i ca redactori-colaboratori pe Val But-mai multe ori cele două dialoguri polifonice, naru sau Emilian Galaicu-Păun, Nicolae Popagăsești drumul cel mai scurt, care te duce spre sau Fidel Galaicu), biblioteca Universității deDostoievski și care te lasă... perplex: există spi- Stat din Chișinău, Biblioteca din preajma Caseirite, care nu trebuie înțelese. Nici nu ai cum să Presei („Nadejda Konstantinovna Krupskaia” sele înțelegi. Nu văd în ce fel te-ai apropia de con- numea pe atunci), seminare, ore, examene... Otinentele create de ei, uriașii. Scriitorii mari tre- viață plină, obișnuită și neobișnuită în acelașibuie, pur și simplu, iubiți.) Poemul Marelui timp, în care citeam, ca și acum de altfel, enorm,Inchizitor, citit de mine în paralel cu nietzschea- aiuritor, bulimic...nul Ecce homo. Mi-ar plăcea să scriu scena ră- Vă mai amintiți primele pagini scrise și con-tăcirii pe munte a lui Hans Castorp și ultima textul?sută de pagini din recenta capodoperă breba- Cred că unul dintre primele texte publicateniană, Singura cale. Sper și vreau să cred că voi e un text scris în limba rusă, apărut în Molodiojiscrie pagini decupate din aerul imposibil al Hi- Moldavii, redacția rusă a ziarului Tineretul Mol-malayei. Deși mă îndoiesc, voi încerca. „Cred, dovei, unde am fost angajată, mai târziu, de Va-Doamne! Ajută necredinţei mele!” (Marcu 9: sile Butnaru. Am continuat să scriu însă în23) limba română, încurajată de colegii mei de redacție, care susțineau, spre surprinderea mea, Există și un personaj pe care l-ați urât? că am talent. Nu sunt sigură, nici în ziua de azi, Nu cred că sunt aptă de ură. Pot fi supărată de existența acestei rara avis, numită talent.pe cineva sau pot fi furioasă. Pot avea reacții defiară încolțită sau de... cum să spun?, rusoaică89

Cervantes INtErVIUCeea ce știu este uimitorul adevăr conform că- La circa 46 de ani nu mai ești atât de tânăr...ruia scrisul înseamnă muncă, da, muncă în sens Deși, în cazul meu, e vorba de altceva. Cele câ-goethean, făcută, în lunile bune, când tu ești tu teva experiențe pe limită, care mi-au fost date,însuți, zi de zi, cu certitudinea că altceva nu știi m-au făcut să constat, oarecum stupefiată, că,să faci la fel de bine. Scriu, de altfel, și în somn; probabil, m-am născut având din prima zi vâr-acolo, în apele de nevăzut ale visului, printre sta altcuiva, vârsta cuiva străin, mult mai bătrânscoici și pești colorați, printre alge, vedenii, me- și mai înțelept și mai puternic decât mine,duze și vii fantome, scriu ușor, textul curge, iar așezat într-un trup rilkean. Faptul că, în anu-eu nu mai revin niciodată la pagina scrisă. În mite perioade, trebuie să lupt, pentru a mărealitate, lucrurile se întâmplă altfel: revin și, iar menține pe linia de plutire, pentru a rămâne înși iar, revin, ca o apucată, la textele scrise, de viață, e un dar care mă apropie de acel străin,parcă așa voi prinde de coada-i somptuoasă pa- așteptat, iubit, recunoscut... Probabil, acel străinsărea desăvârșirii. În vreme ce știu de la Meister sunt eu însămi. Eu nu trebuie decât să mă așteptEckhart că „cel mai iute animal care vă poate pe mine, să mă recunosc, să mă reîntorc mereuduce spre desăvârşire este suferinţa”. Porfiri la mine, rămânând mereu eu însămi. E lucrulPetrovici avea dreptate: în suferința stă ideea. cel mai greu din lume. Dar mai e ceva la mijloc.Suferința e mare. Trebuie „să ai răbdare cu dumneata”, e „singura forță”, spune Michael Steiner-Sebastian, epicen- A existat un moment zero sau speranța că trul iradiant al ultimei sute de pagini din Sin-veți deveni scriitor? Sau instinctul că veți deveni gura cale.scriitor a căpătat realitate și s-a transformat încertitudine? Să... iert autorii dezinteresului față de viața mea, față de destinul meu literar? Poate ei au Am visat, de când mă țin minte, să devin dreptate să fie indiferenți față de ceea ce sunt.ceea ce sunt: scriitor. E un noroc faptul că la cei Față de cărțile mele. Poate cărțile mele nu au va-47 de ani visez, în continuare, să fiu ceea ce loare. Nepăsarea este, câteodată, un dar; îl pre-sunt. Nu mi-am dorit niciodată altceva. E și o fer calomniei sau atacurilor la persoană. Pelimită aceasta. În perioadele în care nu scriu ca mine Dumnezeu m-a făcut ca să scriu, să citescși cum aș deveni altcineva. Sfânta mea Mamă și să fac daruri literaturii române. Și îmi doresc(are un dulce nume slav, Liubov; Liubașa îi spu- să fiu întârziată aici, ca să-mi duc la bun sfârșitnem) știe ce spun, ferm convinsă de faptul că menirea. Dacă tot ce fac are sau nu valoare,sunt o pacoste cât casa. acest adevăr se va afla peste douăzeci de ani după ce eu voi fi praf și pulbere – amănunt de Volumul de debut a fost unul de poezie, De care rareori îmi pasă, tratându-l, mai degrabă,partea cealaltă a umbrei, și a primit Premiul Mi- ca pe o eliberare; existența în intimitatea bolii,nisterului Culturii de la București, dar nu și de a morții, evident, te schimbă radical, te apropiela Chișinău... Ați iertat, ați uitat acest lucru? de tine însuți, făcându-te să aduci în față lucru- rile cu adevărat importante. Ceea ce știu cu fer- În lumea literară există multă iubire, dar și mitate e că eu trebuie să dau totul, tot ce am mainu puțină ostilitate, invidie. Eu înțeleg asta. La bun și mai frumos, așezat în mine... de altci-Chișinău nu mi-a apărut niciodată o carte. De- neva.sigur că sunt uimită de lipsa de interes față descriitorul care sunt, arătat de colegii, prietenii Ați debutat cu volume de poezii și apoi ațimei din orașul în care m-am născut. Uimirea trecut la eseu și la proză... Este o diferenţă de per-mea urcă, uneori-adeseori, topindu-se și trans- spectivă între aceste genuri literare?formându-se în suferință, care, da, poate fi și unmesager. Suferința poate vesti bucuria de a fi De bună seamă, e vorba de genuri diferite.editată în viitor și în orașul primei mele tinereți. 90

Revistă internaţională de culturăINtErVIUEseul și proza, romanul mai exact, cer un efort o, mutându-mă la Mogoșoaia.susținut, ritmic, forță, fidelitate față de tine În 2003 ați înființat Fundația Culturalăînsuți, rezistență, cultură, lecturi... Poezia e unoaspete rar; poezia e un polen eretic așezat ra- Ideea Europeană care are meritul, dincolo dereori în tine, pentru care nu știi cui să multele cărți valoroase publicate, să mențină înmulțumești. Cuvintele sunt fulgere, marea poe- peisajul literar o veche și prestigioasă revistă azie însă nu este făcută din cuvinte. Materia culturii române – Contemporanul... De aceea în-primă a marii poezii este frigul. treb: cunoașteți o reţetă a succesului în ceea ce privește presa literară pe care ar putea s-o urmeze Cum l-ați cunoscut pe Nicolae Breban? și ceilalți? Pe autorul Buneivestiri l-am cunoscut laChișinău, acum douăzeci de ani, mai exact, în Rețetă a succesului? Nu știu dacă există așamai 1993. Acest mare romancier m-a îmbrâncit ceva. La Contemporanul se muncește foarteîn ființă. Faptul că ne-am cunoscut atunci, într- mult. Corpul revistei, conduse de marele ro-un oraș inundat de miros de flori de tei, mi-a mancier Nicolae Breban și de subsemnata, e al-schimbat viața. Ce noroc, Doamne. Pe măsură cătuit din tribul Conte. Așa răsfățămce înaintez în vârstă cred tot mai mult în noroc colaboratorii revistei, între care scriitori, poeți,și în acea mână uriașă, de nevăzut, care ne în- critici de arte, critici și istorici literaritârzie, nu se știe de ce, în albia existenței. importanți, ca, de pildă, Ștefan Borbély, Liviu A fost grea „tranziția” de la Chișinău la Ioan Stoiciu, Marian Victor Buciu, Magda Ur-București? sache, Maria-Ana Tupan, Crișu Dascălu, Bog- Imposibilă. Așa mi se părea în primii ani. dan Mihai Dascălu, Adrian Dinu Rachieru,În cartierul central, unde am crescut, la Călin Căliman, Dana Duma, Monica SăvulescuChișinău, cartier, situat în apropierea bulevar- Voudouri, Luiza Barcan, Jeana Morărescu,dului Pușkin, se afla un Conservator sau un Co- Theodor Codreanu sau, mai tinerii, Bogdanlegiu de Muzică, unde învățau mulți tineri de Crețu, Irina Ciobotaru, Constantina Ravecaculoare, cu care vorbeam, adesea, franceza. Pe Buleu, Adriana Teodorescu, Rodica Grigore ș.a.stradă, în instituții, mai pretutindeni, se vorbea Apoi, colaboratorii, între care nume mari ale li-rusește. Primul amănunt izbitor, remarcat teraturii române, unele sprijinite, lansate, peatunci când am ajuns la București e că aici se vremuri de revista înființată de cuplul Nădejde,vorbește exclusiv românește, nici negri vorbitori sufletul Conte de atunci, de la 1881, fiind Con-de franceză nu prea sunt. E un detaliu, evident, stantin Dobrogeanu Gherea: George Călinescu,nelipsit de haz. Dar recunosc că îmi lipsesc, câ- Nichita Stănescu, Nicolae Manolescu, Anateodată, și acum acei tineri zgomotoși, îmi Blandiana, Hortensia Papadat-Bengescu. Credlipsește rusa vorbită, îmi lipsește pâinea de se- că de mai bine de 130 de ani nu există, în istoriacară de 16 copeici. În schimb, mă fascina, mă literaturii române, vreo personalitate impor-fascinează și acum, limba muntenilor. tantă, care să nu fi publicat în paginile acesteiBucureștiul l-am îndrăgit din poveștile Tatălui „nave-amiral” a culturii române, cum a numit-meu, iubitul Semion, care a stat aici un timp la o cineva. Conte n-ar fi existat fără redacția, caremătușa lui, Zinaida Cotelea, în casa familiei ei, asigură, tehnic vorbind, apariția și distribuția,situată în preajma Parcului Carol. Începi să redacție alcătuită din Andrei Potlog, Carmeniubești ceva sau pe cineva anume, după ce Dumitrescu, Florin Afloarei, Adrian Preda, mi-constați că ai lăsat mult din tine în acel ceva sau nistrul finanțelor de la Conte – Mihaela David.cineva. Am început să iubesc capitala țării, carem-a primit cu generozitate, după ce am părăsit- Pe termen scurt, mediu și lung, cum vedeți destinul presei literare? Va supraviețui ea tranziției sau...91

Cervantes INtErVIU Am publicat un supliment al revistei, inti- constrângere” criticându-i pentru postmod-tulat Şocul crizei, unde peste cincizeci de scrii- ernismul lor și pledând, insistent și argumentat,tori vorbesc despre revistele de cultură, de care, pentru revigorarea, relansarea, în regim defără îndoială, avem nevoie. Nu concep o cultură urgență, a modernismului. (Andrei Marga)națională fără reviste literare. Sper capublicațiile de cultură să-și revină din șocul cri- Aveţi aceeași opinie și în ceea ce privește li-zei, cu sprijinul Guvernului țării și al Ministe- teratura versus televiziune și, mai nou, interne-rului Culturii și Patrimoniului Național. În tul?România liberalizarea a început... cu stângul,adică, la modul sinucigaș, cu domeniul culturii. Internetul este un instrument, dacă nu seBilanțul celor circa douăzeci de ani... postmod- abuzează de el. Posturile TV și-au aduserni? 6 % din populația țării este analfabetă. La contribuția greu de neglijat la... Ce termen săcapitolul producția de carte România ocupă ul- găsesc, ca să exprim exact ce s-a întâmplat?timul loc în Europa. România s-a transformat Cum să califici absența emisiunilor de culturăîntr-o imensă mahala. Valorile națiunii române la majoritatea posturilor TV, reclamele sau talk-au fost îmbrâncite în marginalitate. Ideologia pe show-urile deșănțate, de un primitivism zornăi-ordinea de zi: cine n-are carte, are parte. tor, sau modul în care majoritatea politicienilorTronează incultura, mitocănia, hăhăismul, di- se feresc să pronunțe cuvântul cultură?versiunea și dezinformarea, extinse la scarănațională, ba chiar europeană. Marile modele, Ce sfaturi ați da unui tânăr care ar dori săprin care s-a fondat statul român și cultura devină scriitor?română, au fost lăsate de izbeliște. În discuțienu este soarta literaturii române, vorba autoru- Nu știu dacă sunt persoana potrivită pen-lui Buneivestiri, care e o literatură tânără și tru a da sfaturi; mă îndoiesc. Ceea ce știu e căviguroasă. În discuție, după cum susțineam re- trebuie să scrii și să publici ritmic. Să citești, săcent la Zilele Liviu Rebreanu, organizate de re- asculți muzică. Și, dacă se poate, să călătorești,vista Mișcarea literară, e adus destinul națiunii să ieși, măcar pentru un timp, din spațiul tău fa-române, a cărei identitate este sabotată. Este miliar, ca să-l poți redescoperi din alt unghi.limpede faptul că literatura română vie poate fi Apoi, să nu ocolești temele majore. Un marescoasă din impas exclusiv printr-o resurecție a scriitor abordează teme majore.modernismului, prin revenirea la vechea tablăde valori europene. Da. Înapoi la clasici, înapoi V-a surprins ultimul Premiu Nobel? Dvs. cuila grecii presocratici, înapoi la Renaștere și la l-aţi fi acordat? În cartea sa, Marian Victor Buciumarea tradiție europeană și națională propunea mai multe nume din literatura interbe-românească, care trebuie studiată, cunoscută, lică care meritau Nobelul, dar și din literaturaasimilată creator. Trebuie spus un categoric, contemporană... Credeți că există sau a existatmaiorescian În lături diversiunilor „progresiste”, un candidat perfect din literatura română pentrufie că acestea se numesc postmodernism, post- Nobel?post-modernism, manelizare sau transmod-ernism etc. Jürgen Habermas, gânditor Mă surprind tot mai puține lucruri. Cu atâtconsiderat drept unul dintre cei mai reprezen- mai mult această obsesie națională, această ne-tativi ideologi ai modernității, a polemizat, între vroză, de care e cuprinsă întreaga suflare literarăalții, cu Foucault, Derrida sau Bataille, acest românească: Premiul Nobel și propagarea lite-promotor al „discuției publice libere de orice raturii române peste hotarele țării în condițiile în care literatura română nu este cunoscută la ea acasă, iar creatorul român nu există în spațiul public românesc, acaparat de câțiva comentatori insolenți, fără operă, care ne dau lecții de con- duită și morală atunci când nu se erijează în ipostaza de procurori ai națiunii literare. Lite- 92

Revistă internaţională de culturăINtErVIUratura română ar fi câștigat, dacă laureați ai Pre- bile, ce-mi poartă numele; le voia cu dedicație.miului Nobel ar fi fost Lucian Blaga sau Nichita În timp ce scriam câteva rânduri pentru aceaStănescu. Scriitori români contemporani, care doamnă…, iertare, nu i-am reținut numele, numerită cu asupra de măsură Nobelul? Nicolae reușeam să-mi aduc aminte data, luna și anul înBreban, Augustin Buzura, Dumitru Radu Po- care eram. Colegul nostru de la stand, Alexan-pescu, Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu, dru Ștefănescu, m-a întrebat dacă am problemeGabriela Melinescu, Angela Marinescu, Emil și cu… secolele. După ce s-a râs cu poftă peBrumaru, Ion Mureşan, Eugen Uricaru, Liviu seama lapsus-ului meu, am întrebat acel îngerIoan Stoiciu, George Bălăiţă, Mircea Cărtărescu lucid cu un braț de cărți în mâini: de ce leși alți mari scriitori care au o Operă. citește? A urmat un răspuns, pe care nu cred să- l uit: „Cărțile Dvs. mă ajută să rezist, să rămân Luna ianuarie înseamnă și data de naștere eu însămi”.a lui Mihai Eminescu... Dacă ați fi ministrul cul-turii, cum ați vrea să se sărbătorească această zi? Jurnalul ,,Foamea de a fi” va avea o conti- nuare? Nu sunt, nici nu cred că voi fi vreodată mi-nistru al culturii. Ziua de 15 ianuarie, care e ziua Așa-zisele mele jurnale sunt, în realitate,lui Mihail – îi spunea Nichita Stănescu – Emi- însemnări de scriitor. Lucrez acum la Coasta luinescu și, totodată, Ziua Culturii Naționale, e o Apollo, o altă serie de însemnări, care s-au camzi tocmai benefică revenirii la lectura postume- împotmolit, fiindcă am scris la volumul Dos-lor ucenicului lui Titu Maiorescu. Trebuie orga- toievski – Nietzsche. Elogiul suferinței, o carte, înnizate turnee naționale de lectură. Scriitorul care, din inconștiență, am așezat doi oameni-român e firesc să revină în cetate, să se simtă dinamită – Dostoievski și Nietzsche – alături.acasă în țara lui Blaga și Iorga, în țara lui Eliadeși Cioran, în țara marilor spirite care au fondat Am putea încheia așa cum am început, darliteratura română modernă și națiunea română. cu un altfel de motto și autoportret... Ne putețiE firesc ca scriitorul român să se simtă scriitor spune câteva versuri care vă definesc?acasă, în țara lui. Eu mă simt scriitor în timpulconferințelor și turneelor de lecturi publice în Câteva răscolitoare versuri obsesive alestrăinătate. La ora actuală, literatura română Marinei (Ţvetaieva) din finalul capodoperei Po-vie, creatorul român au fost îmbrânciți în mar- emul Sfârşitului, scris în Cehia: „Ghetto-ulginea cetății, ca să nu spun în șanț. alegerii! Zid şi şanţ./Nu aștepta în – durare!/ În această cea mai creştinească dintre lumi/Poeţii- Pentru cei care nu au citit nici măcar un s – jidovi”. Catrenul e tradus, cu o strângere derând din romanele dumneavoastră, din tetralogia inimă, de Ion Ianoşi şi Janina Ianoşi. Inevitabil,,,Vulturi de Noapte”, puteți evoca, vă rog, o scenă prin traducere se pierde frumuseţea teribilă asau cita o frază, ca să le stârniți curiozitatea? acestor versuri. „Catrenul final ajunge la con- cluzia cutremurătoare (pe care încerc s-o redau Acum câțiva ani, la Salonul de carte AM- cât mai exact, trecând, cu bună ştiinţă şi cu oPLUS, o doamnă fără vârstă s-a apropiat de dureroasă strângere de inimă peste frumuseţeastandul Editurii Ideea Europeană, cerându-i co- care se pierde, peste rimele şi ritmurile ei intra-laboratorului nostru câteva titluri de-ale mele. ductibile”, scrie Ion Ianoşi în prefaţa la volumulAvea o listă; da, venise pregătită. De cum a fost de proză al Marinei, tradus de Janina Ianoşi, șianunțată că autorul se află la standul editurii, a apărut la Editura Ideea Europeană.cerut, spre uimirea mea, toate titlurile disponi-93

Cervantes ProzĂSmileanschi andra Începutul Zorii. Cel mai frumos moment al zilei, după -Ești gata?părerea mea. Felinarul gigantic din ceruri strălu- Cuvintele pe care mi le spuse cu atât entu-cește alburiu, trezește florile, păsările și ne aduce ziasm și cu nesiguranță și cu anxietate îmi mân-la viaţă după noaptea întunecată. Priveam liniștit gâiau ușor sufletul emoționat.pe geam, bându-mi cafeaua prost făcută și pre- M-am apropiat de ea, i-am prins cugătindu-mă moral pentru ziua ce urma. De un- delicatețe mâna dreaptă cu mâna mea, am pri-deva, din spatele blocurilor reci, un stol de ciori vit-o în ochii cu sclipiri de chihlimbar, și zâm-a plecat înspre blocul rece în care locuiam eu. bind m-am aplecat la urechea ei și i-am șoptit:Zgomotul m-a făcut să pierd șirul gândurilor -Sunt gata de plecare, dar nu sunt gata săprea grele pentru ora șase. îmi las apartamentul ăsta blestemat singur. -O să îl vindem cândva. Sau poate ne vom Plecat de lângă fereastră, am întors pagina reîntoarce.calendarului ce stătea incomod pe birou, peste -Poate.cărţi, foi, nimicuri inutile și planuri notate pe Nu aveam să ne întoarcem. Plecam îm-carneţele - planuri pe care nu aveam să le urmez preună în Anglia. Lăsam țara în care am crescut,niciodată, din păcate. am copilăritși am trecut prin viață, cu bune și rele. Ușa se deschise cu un clinchet ușor. Ne- Era dureros să plec fără să mă uit înapoi,atent, nu o auzisem când a deschis ușa aparta- însă aveam nevoie de un nou început. și nu pu-mentului cu cheia pe care i-o dădusem nu de team refuza oferta job-ului ăstuia. Aș fi fost prostmult. dacă aș fi renunțat. Împreună cu ea, am mers spre aeroport cu Intră. un taxi îmbâcsit. Am așteptat, am făcut check-in, Intră, și ca de obicei îmi acapară atenţia și am trecut de porți și ne-am... îmbarcat.îmi lumină felul în care privesc lumea și propria- Când avionul a decolat am simțit atâtea...mi persoană. Lăsam totul pentru ceva nou. Creierul îmi spu- Purta o rochiţă albă, subţire, până la ge- nea că trebuie să fac asta, dar doare să lași tot. În-nunchi, acoperită cu un blazer gri. Colierul pe cepeam să cred că acel „poate” nu era atât decare i-l dăruisem strălucea plăpând la gâtu-i fra- nesigur, dar știam că opțiunea asta merită.gil, pe care urme ale sărutărilor mele îi rămăse- Voi fi fericit, împreună cu ea, undeva undeseră aproape neobservabile. Purta puţin machiaj, puteam avea un nou început. Primul început cuiar părul îl avea prins într-un coc dezordonat. ea.Simplitatea ei o făcea să pară ireala, cu pielea deporţelan și păr întunecat ca nopţile de mai. Nueram sigur dacă îmi era muză, iubită, sau oricealtceva. Ea era ea. Emma. 94

Revistă internaţională de cultură ProzĂViorel dianuSărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel După Rugăciunea Domnească, mai mulţi Cei doi îşi plecară capetele cu deferenţă.credincioşi se desprinseră din masa celor care - Îi povesteam amicului meu, începu Severasistaseră la liturghie şi se strânseră într-un grupcompact în faţa altarului pentru Sfânta Euharistie. Craina, că Palatul Sfântului Sinod, lângă care ne-amCa să fie alături şi să se împărtăşească unul după oprit, a fost translatat, în timpul lucrărilor de sistem-altul, ca doi soţi nedespărţiţi, Cazimir rămase di- atizare a zonei din anul 1984, cu douăzeci şi cinci denapoia bărbaţilor, după cum Teodosia veni în frun- metri de pe locul său şi rotit cu 13 grade ca să fie fixattea femeilor, astfel că se postară în prima treime a în poziţia în care se află acum. Nu i s-a clintit opâlcului. Printre primii, chiar dinaintea Icoanei cărămidă, deşi a fost cea mai grea clădire din ţarăMântuitorului, se aflau Şerban Petrescu şi Sever mutată pe role şi salvată de la demolare. Se vede căCraina. De dimineaţă, în timp ce Şerban citea în e o construcţie masivă, în disonanţă cumva cufundul pronaosului, din Ceaslov, rugăciunile pre- mănăstirea, care pare uşoară şi gata să-şi ia zborul.scrise de stareţul mănăstirii, sosise la slujbă şi Sever Arhitectul acestui Palat este Nicolae Mihăescu, iarCraina, care îşi observase prietenul îngenuncheat piatra de temelie i-a fost pusă de Regele Carol I, însăvârşind canonul, îi dăduse pace şi, înaintând spre prezenţa primului-ministru I. C. Brătianu şi a min-mijlocul bisericii, îi găsise pălăria de soare pe un istrului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Spiru Haret.scaun în preajma moaştelor, unde se aşezase Inaugurarea s-a făcut mai târziu, în 1912, când prim-cuminte să îl aştepte. ministru devenise Titu Maiorescu. Lui Cazimir îi plăcea că e cu Teodosia, dar la fel - La două sute de ani după mănăstire, apreciei-ar fi plăcut, dacă nu şi mai mult, să se fi nimerit în Şerban Petrescu.spatele celor doi scriitori, mai ales că pe Şerban Pe-trescu avusese cinstea să-l cunoască la utrenie şi să - Da, mănăstirea a fost înălţată între 1713 –poarte cu el un scurt dialog. Pe timpul liturghiei, de 1715, pe locul unei modeste bisericuţe de lemn.la locul lui, îl pândise întruna, iar acum, după Se recunoaşte stilul clasic brâncovenesc, cuîmpărtăşanie, dacă ar fi ieşit împreună în curte, influenţe ale barocului italian. Şi-a pus Antimpoate că ar fi reînnodat dialogul, or aşa, n-o să-l mai Ivireanul toată averea la dispoziţia constructo-prindă şi cine ştie când o să-l mai reîntâlnească. rilor. Biserica, chiliile, paraclisul, turnul- clopotniţă, casele egumeneşti au fost executate Se temu degeaba. Chiar dacă îi veni rândul la vreo după planurile întocmite de el. Inclusiv structurilecinci minute după Şerban Petrescu să guste din din piatră: coloanele, portalul de la intrare, tâm-preacuratele Taine, când ieşi cu Teodosia din biserică pla, ancadramentele ferestrelor... S-au păstrat pla-îl zări stând de vorbă cu prietenul în faţa Palatului nurile pe hârtie şi pe pergament. Iar cât priveşteSinodal. De fapt, discuţia se încheiase, ori se încheie uşa de stejar, se crede că ar fi fost sculptată de mit-atunci, când îi văzură şi aceştia pe ei coborând ropolitul însuşi. După cum tot el a pictat uneletreptele pridvorului, fiindcă se apropiară unii de alţii. icoane de pe fresca zidurilor şi, sigur, pe cele două de pe iconostase: Icoana hramului Tuturor - Domnul profesor, cu care m-am cunoscut mai Sfinţilor şi Icoana celor patru sfinţi. Ca să nu maidevreme, îl prezentă Şerban lui Sever Craina. punem la socoteală că a înzestrat biserica şi cu preţioase odoare de argint, cu veşminte scumpe - Mă bucur. şi cărţi de multe feluri. - Soţia mea, le-o recomandă şi el pe Teodosia. 95

Cervantes ProzĂ Mai învăluiră toţi o dată cu privirea întreg - Da. Şi de aceea vă citesc cu fervoare romanul, caansamblul. să-mi mai ung sufletul şi să găsesc similitudini între patimile dumneavoastră şi ale mele.. - Tu, prietene, ca editor şi poet, eşti mândru călocuieşti într-o vecinătate atât de glorioasă. Se lăsă tăcerea, ca pentru a-şi lua răgazul fiecare să-şi decanteze amintirile legate de propriul calvar. - E o mândrie pioasă, dat fiind că Antim Ivireanula fost şi tipograf şi scriitor. - Am descoperit numeroase asemănări, e drept, dar m-au frapat şi unele deosebiri, reluă după câteva - Dacă îmi daţi voie, interveni Cazimir Oroveanu, minute povestea Teodosia. De exemplu, peşi noi, ca vâlceni, făcu referire la sine şi la Teodosia, dumneavoastră, atunci când aţi părăsit Basarabia şine simţim mândri să ştim că Sf. Antim a fost la în- v-aţi refugiat încoace, abandonând casele, prăvăliile,ceput al nostru. În 1705 a devenit episcop de Râm- pământurile, v-a repartizat statul prin localităţile ru-nic, iar la Mănăstirea Govora a tipărit cărţi rale mai răsărite de pe lângă oraşe, iar acolo, pri-însemnate, printre care un Liturghier şi un marii, la rându-le, v-au adăpostit pe la gospodariiEvhologhion, care sunt primele ediţii româneşti. mai cuprinşi, ca să vă asigure un acoperiş deasupraAlături de Diaconul Coresi, el este cel mai mare ti- creştetului. Ori cu noi cum s-a întâmplat? Noi ampograf din cultura medievală românească. Şi, fiindcă fost deposedaţi de case, animale şi ogoare, îmbarcaţis-a adus vorba că a scris şi cărţi, da, a scris Învăţătura în vagoane de vite, trambalaţi cu săptămânile pe trenpe scurt pentru taina pocăinţei şi, bineînţeles, Didahi- şi deşertaţi în gară la Ciulniţa, unde ne-au încărcatile, amândouă în româneşte. Sfântul Antim este cel iarăşi în camioane şi ne-au dus în pustietate de ne-care a introdus limba română complet şi definitiv în au lepădat în câmp. Pur şi simplu. Câmp cu scaieţislujba bisericească şi de atunci aşa a rămas. de jur împrejur. Nişte ţăruşi, înfipţi din cincizeci în cincizeci de metri, delimitau familiile între ele. Dea- Ieşiră prin porticul turnului la stradă. Sever supra, doar cerul gol. El a fost acoperişul nostru... ÎnCraina se despărţi de ei şi o luă spre locuinţa sa de prima noapte am avut norocul de a mai căzut şi ope Antim, iar Orovenii cu Şerban Petrescu răzbătură ploaie peste noi, care ne-a înmuiat până la oase. Uniiprin despicătura dintre lanţurile blocurilor-mamut, ne-am vârât sub căruţe, alţii ne-am încropit lade pe Bulevardul cu fântâni, în Piaţa Constituţiei. O repezeală covergi din covoarele şi păturile luate deapucară pe aleea cu tei, la vale, spre Unirii. acasă, dar cei mai mulţi, cum s-a îngrijit Domnul. În vreo trei-patru zile ne-am săpat bordeie în - De o săptămână de zile citesc la cartea pământ şi în ele ne-am petrecut iarna. Cu şobolaniidumneavoastră, domnule Petrescu, începu o mişunându-ne pe sub paturi şi printre picioare şi cudiscuţie nouă Teodosia, care până atunci nu se şoarecii plonjându-ne în cap din învelişul de paie.amestecase deloc în conversaţia bărbaţilor. Abia în anul următor ne-am înjghebat nişte amîrâte de case din chirpici, de ne-am trezit în primăvară cu - Mulţumesc... Mi-a spus domn profesor în grâul încolţit pe toţi pereţii. O frumuseţe...biserică, de dimineaţă, că mi-a cumpărat romanul şim-am bucurat nespus. Dezrădăcinaţii e cartea pe Teodosia se opri, răvăşită însăşi de propriacare am purtat-o în gând o viaţă. Tânjeam s-o scriu, poveste, iar cei doi bărbaţi, emoţionaţi şi ei, îidar nu exista nici o şansă s-o văd publicată. În co- respectară reculegerea.munism, subiectul Basarabia era tabu şi nu ar fi con-ceput nimeni că ar putea fi pus pe tapet. - Dezrădăcinaţi am fost şi unii şi alţii, fără tăgadă, numai că politica statului a fost ca pe dumneavoastră - Mai multe subiecte erau tabu în comunism. Aşa să vă salveze, iar pe noi să ne extermine. Încolo, nucum a fost drama dumneavoastră, să părăsiţi Basara- e o laudă şi nici vreun merit pentru cei care au dus-bia şi să vă stabiliţi în Regat, a fost şi a mea şi a mul- o mai rău... Neîmpăcarea mea de astăzi e însă alta:tora, să fim strămutaţi cu anasâna din Banat în că armenii, cu tragedia lor, şi-au ivit omul care să leBărăgan. - Aţi fost deportată în Bărăgan? se arătă extremde surprins Şerban. 96

Revistă internaţională de culturăProzĂscrie epopeea, pe a basarabenilor aţi scris-o - Da. Şi a mai venit acolo să facă de gardă ladumneavoastră, dar pe a deportaţilor în Bărăgan de catafalcul lui şi o delegaţie de patru bărbaţi din Râm-ce nu a scris-o încă cineva? nicu Vâlcea, condusă de directorul Bibliotecii Antim Ivireanul, la care aţi fi lansat Înaintemergătorul lui - Cum să nu, doamnă? exultă prompt Şerban. Mihai Soare.Chiar prietenul meu, regretatul Mihai Soare, a scrisun roman cu asemenea subiect, Culorile cerului, - Acei domni m-au vizitat şi pe mine la spital.apărut acum câţiva ani. Lucrurile pe care le-aţi evo- - Mi-au spus că o vor face... După ce am plecat decat se regăsesc detaliate acolo. la Casa Monteoru, pe Calea Victoriei, cu cine era să dau nas în nas dacă nu l-aş fi observat din timp? Cu Teodosia îi întoarse o privire încărcată de reproş Bebe Hăhăianu însuşi, care se întorcea pesemne delui Cazimir, că nu-i făcuse rost de acest roman. la studiourile TV Magic, unde îşi producea show- urile... Am trecut rapid pe trotuarul celălalt... Aşa în- - Nu am aflat despre el, dragă soţie, dar îl voi căuta tâlnire chiar nu-mi doream.şi ţi-l voi aduce cât de repede. Traversară bulevardul către Splai. În faţa staţiei unde trebuiau să aştepte autobuzul spre casă Caz- Şerban Petrescu se abţinu de la o destăinuire care imir şi Teodosia, mai poposiră cât să-şi ia ladecepţionează în general un cititor, precum că Mihai revedere.Soare nu fusese propriu-zis deportat în Bărăgan, - Am fost încântat de întâlnire şi de conversaţie,după cum el însuşi, care nu avea decât patru anişori le întinse Şerban Petrescu mâna.când i s-au refugiat părinţii din Basarabia, nu îşi am- - Şi noi, răspunse Teodosia. Şi să ne bucurăm căintea nimic din ce se petrecuse atunci, şi nici autorul această întâlnire s-a potrivit într-o zi sfântă, când,epopeii armenilor nu a cunoscut nemijlocit geno- lucrul cel mai important, ne-am împărtăşit cucidul împotriva connaţionalilor săi... Literatura şi re- Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.alitatea nu se identifică: una-i una, alta-i alta... După ce se depărtă Şerban Petrescu spre gura deScoţând din buzunarul de la piept o carte de vizită, metrou, iar ei se apropiară de buza trotuarului, îii-o întinse cu amabilitate lui Cazimir. copleşi dintr-o dată oboseala, care îi iertase parcă pe drumul încoace. În biserică, le înţepeniseră oasele în - Dacă nu veţi găsi romanul, telefonaţi-mi ca să cele trei ore ale liturghiei; erau sleiţi.vi-l împrumut eu, domnule Oroveanu. - Dacă nu-mi găseşti un scaun să stau jos, nu mai ajung acasă, îl preveni Teodosia pe bărbat. Cazimir contemplă fericit cartea de vizită, El ştia că e musai, cum-necum, să reuşească astaîntrevăzând în gestul lui Şerban Petrescu o invitaţie şi, de obicei, reuşea; îşi făcu inimă să izbutească dingeneroasă la prietenie. nou... Autobuzul întârzia, al lor avea de regulă un orar mai rar, iar oamenii se îndeseau în staţie, ma- - Aş fi onorat să vă cunosc mai îndeaproape. Eu joritatea aşteptându-l pe acelaşi. Îl văzură luândam nutrit dintotdeauna o mare admiraţie faţă de curba la pod şi îl pândiră să vină. Când opri, Cazimirscriitori. Pe Mihai Soare v-am povestit în mănăstire se nimeri, norocos, chiar în dreptul uşii. Un noroccum l-am întâlnit la Râmnicu Vâlcea... irosit, pentru că pe partea lui, o domnişoară vorbind abstrasă la telefon, nu dovedea defel graba firească - Apropo, ştiaţi că, atunci când s-a întâmplat de a coborî. El îşi sprijini un picior pe prima treaptă.nenorocirea de pe Dealul Negru, noi tot spre Râm-nic ne îndreptam? - Daţi-vă la o parte, nu mă lăsaţi să cobor? îl apostrofă domnişoara. - Ştiam... Bebe Hăhăianu, înainte de a vă izbi pedumneavoastră, m-a buşit pe mine bine. Mă aflam Nu mai apucă deci să urce primul, totuşi rămăseseîn spatele tirului şi, vezi, Doamne!, l-am împiedicat un loc în stânga şi, ca să şi-l asigure în faţa năvaleisă depăşească... - Acest Bebe Hăhăianu mi-a băgat prietenul înmormânt... - Oh, în ziua înmormântării am mers şi eu să-lpriveghez un ceas la Casa Scriitorilor... - Într-adevăr?97

Cervantes ProzĂaltora, îşi aruncă pălăria pe el. În aceeaşi clipă, un vârtejul traficului. Tinerii îl încleştară şi mai avan întânăr dintr-o ceată impulsivă se trânti orbeşte pe chingi.scaun. - Ţi-a pierit graiul, baborniţă?... Iar tu, coi uscat şi - Ce faci, nene, îmi vâri pălăria sub cur? i-o azvîrli sulă bleagă, nu mai murmuri nimic?el în braţe, turtită. - Hi-hi-hi-hi! O fată se şi instalase în poala lui: - Dacă nu stai potol acasă, cum te învăţ eu de - Hi-hi-hi-hi! bine... - Te rog frumos, eu nu sunt nene cu tine. Mai era de îndurat două staţii. La staţia de pe - I-auzi, are plisc moşneagul... Bă, mă piş în pălăria coama dealului poate se mai degaja şi autobuzul.ta. Când acesta opri, într-adevăr coborâră destui, dar şi - Hi-hi-hi-hi! urcară alţii de-a valma. La pornire, Cazimir o zări Nu era de legat nici un raport şi nici nu ar fi fost pe Teodosia pe fereastră: coborâse.de câştigat ceva. Înghiţi insulta şi se atârnă de bara - Staţi aşa, staţi aşa! strigă din toţi bojogii la şofer.din tavan. Teodosia, mai la distanţă, se frământa şi În trei metri, autobuzul frână şi el se înghesui spreea în îmbulzeală. Îl săgeta pe deasupra capetelor cu uşă.imputare. Se lăsase zăduful. - Nu mai încurca lumea, bă, expiratule! - Nu mai putem să trăim şi să ne mişcăm de Staţia până acasă o străbătură prin arşiţă, muţi caboşorogi... De ce nu dormitezi în bârlogul tău, bă pământul. Aproape de scara blocului, o prinseră dingăoază, să-ţi numeri liniştit băşinile?... urmă pe doamna Bela, bătrâna din garsoniera de la - Hi-hi-hi-hi! doi, care se întorcea şi ea de undeva. Cazimir îi făcu Îl împresurase gaşca tinerilor şi în spate şi în semn Teodosiei, să-i zică... Lasă, că ştia ea. Intrarăcoaste, hlizindu-se ca şi fata. împreună în bloc şi Teodosia o opri pe bătrână. - Te caută moartea în aşternut şi tu... - Doamna Bela, să coborâţi până la noi să vă dăm Moartea... Nu era doar o vorbă. Simţi vârful unui o bucată de peşte cu pâine. Astăzi e Sărbătoareacuţit în şale – era numai în cămaşă, fără măcar un Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi e dezlegare lamaiou pe dedesubt – şi se întoarse înţepat spre cel peşte... Sau, dacă poiţi cu mămăliguţă, veniţi dupăpresupus că îl împungea. Tânărul îi rânji explicit : un sfert de oră.îmhî! Era imperios să ceară ajutor. Cui?... Ajutorul În apartament, după ce se dezbrăcă şi se răcori laar fi venit, eventual, după ce tăişul din spate şi-ar fi baie, Cazimir puse ceaunul cu apă pe aragaz. Luăterminat treaba. Dacă ar fi încercat să-l susţină mălaiul şi făcăleţul din dulap şi se pregăti de treabă.cineva ar fi făcut-o de la început. Or toţi din autobuz Doamna Bela nu veni îndată, ci la vreme, după ceîşi astupaseră urechile, unii priveau impasibili pe termină el de mestecat şi răsturnă mămăliga în cas-fereastră, alţii îşi înfipseseră bărbiile în piept. tron. Teodosia îi deschise uşa să intre în hol. Alese - Cui vorbeşti, mă, tu aşa? răbufni pe neaşteptate bucata de peşte cea mai mare, înecată în sos de roşiide la locul ei Teodosia. cu mujdei, întinse alături de ea, pe farfurie, şi Intervenţia turnă gaz pe foc. mămăliguţa aburindă şi i le duse bătrânei. Se în- - Pe mine mă întrebi, hoaşcă bătrână? toarse în bucătărie străluminată. Cazimir îşi simţi sângele năvălindu-i în tâmple şi - Dacă ai şti cum se uită în farfurie..., dacă ai ştiîşi coborî mâna de pe bară să... Concomitent simţi cum se uită...însă vârful cuţitului îmboldindu-l mai dârz. Nu-şi Păi, Cazimir nu îi dădea şi el de atâtea ori... Cândduse la îndeplinire planul, nu era oportun nici unul. aşezară masa li se bătură mâinile, care mai de care.Să strige la şofer să oprească şi să vină la ei. Era - Astăzi, zise Teodosia, ne-am învrednicit să neameninţat... Asta auzea şi vedea toată lumea. Apoi, împărtăşim. Nu există bucurie mai mare.autobuzul ajunsese în coasta dealului şi se afla în Se închinară şi aduseră slavă lui Dumnezeu. 98

Revistă internaţională de cultură CErVaNtES INtErNaȚIoNaLLidia Caciora« Chronique d’une Résurrection » - Erick Bouix – Editions ABCD’r En 2005, à l’aube de ses qua- épisodes de son quotidien durantrante et un ans, après presque vingt cette interminable vie de débauche.années passées dans le dédale d’un Puis il parle de ce parcours, qu’il ap-alcoolisme progressif, devenu no- pelle celui du combattant pour péjo-toire, Erick Bouix, las et miné par ce rativement « sauver sa peau ».fléau dévastateur, guidé médicale-ment et « boosté » par une partie de Guéri, il parle de renouveau etses proches, prend la ferme résolu- de résurrection, il raconte ses retrou-tion d’entreprendre un processus de vailles avec la vie, sa vie, celle du re-soins afin de s’extirper de ce ma- tour aux valeurs simples et saines,rasme. celle de l’abstinence qu’il a adopté. Dans ce livre il dévoile certains Il a toujours assimilé l’écriture de cet ouvrage à une forme d’exorcisme. ***« Cronica unei Învieri » - Erick Bouix – Ediţiile ABCD’r În 2005, pe când avea patruzeci şi unu de ani, din viaţa sa de zi cu zi, din timpul acestei perioadedupă aproape douăzeci de ani petrecuţi în patima interminabile de dezmăţ.unui alcoolism progresiv, devenit notoriu, ErickBouix, laş şi patetic din cauza acestui viciu devas- Vindecat, vorbeşte despre reînnoire şi în-tator, ghidat medical şi «încurajat» de o parte din- viere, povesteşte despre regăsirea cu viaţa, viaţa sa,tre apropiaţii săi, ia hotărârea fermă de a urma un aceea revenită la valorile simple şi sănătoase, aceeatratament pentru a scăpa de acest viciu. de abstinenţă pe care a adoptat-o. În această carte, el dezvăluie câteva episoade El a tratat întotdeauna scrierea acestei cărţi ca pe o formă de exorcism.« Paradoxal Impact » - Séverine Wolff – Edition ScriptaUn mur de béton armé, dressé devant ce cœur déjà blessé par le passé.Croire une dernière fois, qu’il pourra battre au rythme d’une voix.Puis cette rencontre, aux sons des violons.Se laisser entraîner dans cette symphonie, aussi douce que la lueur de cette bougie !Découvrir au gré du temps, l’écho de ton néant.Parfait paradoxe de ses maux, sublimant la couleur noire de tes impacts !Une suprématie de larmes collatérales, éloignant cet élément si vital, à une porte finale. Séverine Wolff, l’auteur du roman « Ma promesse à la vie », vit à Audincourt, France. 99

Cervantes CErVaNtES INtErNaȚIoNaL ***« Impact Paradoxal » - Séverine Wolff – Editura ScriptaUn perete de beton armat, ridicat în fața inimii deja rănită în trecut.Crede pentru ultima dată că va putea să bată pe ritmul unei voci.Apoi această întâlnire în acorduri de vioară.Se lasă prinsă în această simfonie, dulce ca lumina unei lumânări!Descoperă în timp, ecoul neantului tău.Perfect paradox al suferinţelor sale, sublimând culoarea neagră a impactului tău!Supremaţie a lacrimilor colaterale, alungând acest element vital la o uşă finală. Séverine Wolff, autoarea romanului “Promisiunea mea de viaţă”,locuieşte în Audincourt, Franţa. ,,Eureka Street” - Robert McLiam WilsonEureka Street entremêle les destins d’une ri- vécu à et étudié la littérature à , il est revenu en pourbambelle d’habitants de Belfast qui tentent de suivi- donner des cours à l’Université d’Ulster.vre dans une ville où la menace terroriste est Dès son premier roman, Ripley Bogle (1988), ilpermanente. Chuckie, le gros protestant devient mil- remporte plusieurs prix littéraires en , le Prix Rooney,lionnaire en brassant des affaires aussi légales qu’ex- le Prix Trask, le Prix Hughes et le Prix Irish Book. Iltravagantes. Il y a Jake le catho, dont les filles brisent a publié aussi les romans du même auteur: La Dou-systématiquement le cœur, Roche, le gavroche des leur de Manfred et Les dépossédés.rues de Belfast, Aoirghe, la fanatique républicaine au Robert McLiam Wilson est prodigieux de drô-caractère impossible et aussi Max, l’Américaine qui lerie et d’humanité dans la description de ses person-voulait fuir. nages, aussi tragiques que comiques. Eureka StreetRobert McLiam Wilson est un écrivain né à est un livre pour tous et son auteur est un formidabledans un quartier ouvrier et catholique en. Après avoir écrivain. *** ,,Eureka Street” - Robert McLiam Wilson Eureka Street împleteşte destinele unui grup tolic în 1964. După ce a locuit în Londra şi a studiatde locuitori din Belfast, ce încearcă să literatura la Cambridge, a revenit în Irlanda de Nordsupravieţuiască într-un oraş în care ameninaţarea pentru a preda la Universitatea din Ulster.teroristă este permanentă. Cuckie, un mare protes-tant, devine milionar în urma unor afaceri atât legale Începând cu primul său roman, Ripley Boglecât şi extravagante. Il întâlnim pe Jake catolicul, (1988), a câştigat mai multe premii literare în Mareacăruia fetele mereu îi sfâşie inima, Roche, un «ga- Britanie, premiul Rooney, premiul Trask, premiulvroche» pe străzile din Belfast, Aoirge, fanatica Hughes şi premiul Irish Book. A publicat, de aseme-republicană cu caracter imposibil şi, de asemenea, nea, romanele: Durerea lui Manfred şi Deposedaţii.pe Max, americanul care voia să fugă. Robert McLiam Wilson este uimitor de comic Robert McLiam Wilson este un scriitor irlan- şi de umanist în descrierea personajelor sale , atâtdez, născut la Belfast, într-un cartier industrial şi ca- tragice cât şi comice. « Eureka Street » este o carte pentru toţi şi autorul este un scriitor formidabil. 100

Revistă internaţională de cultură EMINESCU INEdItEminescu - lucruri mai puţin cunoscute…Cum scria În plină epocă a tastelor atotbiruitoare, iată un document inedit: o ciornă a Luceafărului scrisăMihai Eminescu? de Mihai Eminescu în 1882. Un document inedit Și, dacă tot a venit vorba: știați că, în febru- arie 2009, Cartea Recordurilor a omologat ofi- cial Luceafărul ca fiind cea mai lungă poezie de dragoste din lume? Eminescu este numele unui crater de pe planeta Mercur, cu un diametru de 125 de kilo- metri. Și tot Eminescu este denumirea unui asteroid cu un diametru de 6 kilometri, situat la 250.000.000 km de Terra. Sorin TudorAsemănare izbitoare În imaginea din stânga, Mihai Eminescu, la vârsta de 37 de ani, într-o fotografie realizată în anul 1887. În imaginea din dreapta, Friedrich Nietzsche, la 31 de ani, într-o fotografie realizată în anul 1875. 101