Revista Cervantes nr.14

Cervantes Revistă internaţională de cultură Anul III  Numărul 14  Iulie - August 2014 Personalitatea lunii Ioan Barbu Om de cultură complex, cetățean de onoare al municipiului Râmnicu Vâlcea pag. 31-39

Revistă internaţională de cultură edITORIalGeorge TerziuMONOLOG DESPRE EXTRATERESTRUL MORAL, LITERATURA SF ŞI DINU PATRICIU Literatura SF place unora binecunoscută. Aflând că existăiar pentru alţii este o Dumnezeu, el răspunde că îi esteaberaţie.Tot ceea ce nu este real indiferentă situaţia, că în Americaeste aberaţie. Aşa să fie? fiecare este liber să creadă ce doreşte, etc. Cineva spunea: Realitateae pentru cei care nu pot face faţă Da, adaugă însă astronautul,Ficţiunii. dar Dumnezeu e…negru ! Literatura SF se distinge Şi atunci, totul se dă pesteînsă prin faptul că autorii aces- cap. Şi America are punctele eiteia încearcă să o ancoreze în slabe.realitate prin armonizarea culegile ştiinţifice cunoscute, Andrei Tarkovski a prezentatspunea Tudor Damian. în filmul Solaris (după romanulExplicaţiile date pentru alte omonim al lui Stanislaw Lem)lumi şi creaturi ciudate pot fi această ipostază, a unei planetedoar implicite sau îndoielnice din punct de vedere care simte ca o persoană.ştiinţific, dar pentru a fi catalogate ca SF-uri (mai Galaxia noastră văzută prin cel mai mare tele-degrabă decât fantezii), trebuie să fie suficient de scop Huuble arată chipul unui bătrân. Parcă totulplauzibile pentru a-i cuceri pe cititori, mai spunea ar fi amprentat de un creator. Creator Extrateres-el. tru da, dar Dumnezeu nu, pentru că …e moral. Şi asta nu e bine!! Cea mai mare provocare este faptul că, Dum- Asta ar însemna că e posibil ca îngerii, Iisusnezeu este extraterestru, adică nu e din lumea Hristos, chiar şi Dumnezeu, să aibă origini ex-aceasta, cum scrie în Noul Testament. Mai ales că traterestre. Dar, dacă aceste afirmaţii suntliteratura SF abundă în roboţi, roboţei şi tehnica adevărate, putem crede că Apocalipsa, prezisă atâtînaltă! Dumnezeu - extraterestru, sună drăgut, nu? în Biblie, cât şi în numeroase scrieri antice, ar putea fi, de fapt, o întâlnire devastatoare cu nişte Asta ar fi ok, numai că, acest Dumnezeu se verişori de-ai lui E.T.?pretinde a fi moral!?! E.T.: Da, Dumnezeu nu. E moral şi nu sună bine. Atunci, nu mai e ok. Există însă şi un alt înţeles al noţiunii de ex- Mai ţineţi minte acea glumă inspirată, cu as- traterestru: plutitor prin spațiu. Adică dus cutronautul care vine din Cosmos şi este asaltat cu pluta, absent.întrebarea dacă l-a văzut pe Dumnezeu? Zilele trecute, Dinu Patriciu a decedat. În Când răspunde da, fiecare naţiune străinătate cum îi stă bine unui om bogat.importantă are o atitudine diferită. Rusul (gluma Cu 2 săptamâni înainte de a muri, ultimaera în epoca comunistă) răspunde că nu doreşte tranzacţie realizată de omul de afaceri Dinu Patri-amănunte, francezul doreşte amănunte, iar amer-icanul afişează democraţia şi libertatea de opinie 3

Cervantes edITORIalciu a avut loc în luna iunie a acestui an şi s-a ridi- Întrebă cineva dacă ştim cum îl facem pecat la aproximativ 90 de milioane de euro. Şi apoi Dumnezeu să râdă ? Îi povesteşti despre planurilea murit. A plecat la extratereştrii. Fără bani, fără tale de viitor…avere, fără putere. SF în sensul aerian… Că de roboţei, nebu- A rămas imaginea unui şmecher care a de- loase, rachete cosmice, şi alte impresii ştiinţifice,clarat cândva că s-a distrat tare de tot când a jefuit nu ducem lipsă.avuţia naţională. Oare o fi Dumnezeu cu adevărat? Măi, Dumnezeule, nu era bine să fii şi tu cum După cum trăiesc unii viaţa, se pare că nu.vrem noi: cu antene, cu ochii bulbucaţi , cu După cum arătă realitatea finalului de viaţa,tehnica înaintată, dar NU cu apucături morale? există. Fiecare să înţeleagă ce vrea. Şi dacă tot ai aceste porniri DERANJANTE , Săracii bogaţi ce greu le este să moară, fărănu puteai, măcar să fii American? să ştie dacă există extratereştii sau nu. Şi să le rămână totul, aşa aici, pe pământ. Să ne laşi pe noi românii să facem ce ne taie Ca un fel de blestem extraterestru.capul ? Cum zicea cineva:dacă şi pe lumea cealaltă e tot ca pe lumea asta,mai bine rămân pe lumea asta. Dar tu, nu şi nu, ne dai peste cap existenţa Şi ce dacă mergem în iad? Acolo e cald şi suntromânească şi ne ameninţi cu viaţa urâtă după fete frumoase ! Dacă nu ? Haos total.moarte pentru că nu vrem să fim morali ca şi tine Literatura SFare legătură cu Patriciu şi cu? Mare brânză să fi moral… Dumnezeu extraterestru? Poate da, poate nu. Aşa extraterestru nu ne trebuie! Huuuo ! Dar ce mai conteaza ? Ce dacă a zis Einstein că: Dacă există Dum-nezeu, acesta nu joaca zaruri ,adică ştie el, ex- P.S. Astăzi, 27 august 2014, Guvernul atraterestrul ce face şi desface. anunțat că va face o estimare cât mai clară a Dacă ne luam după medicul lui Patriciu: A influenţei activitaţii de prostituţie, ramură afost extrem de supărat după eşecul cu lanţul de economiei naţionale ca făcând parte din piaţamagazine, şi i s-a înrăutăţit boala, atunci nu mai neagră.ştim ce să întelegem. Avea dreptate cântareţul din Ardeal care Iar dacă vom avea impozit pe plăcere, atunci,cânta pe la nunţi: Dumnezeule extraterestru nu mai ai nici o şansă. Că bogat îi greu Oricum nu exişti decât cu numele. Dacă ai fi Şi sărac îi rău mai puţin moral am scrie mult SF cu tine şi ai fi Că nu ştii cum e mai bine personajul principal! Că la toţi ni-i greu Alo, Patriciule, ce mai faci? Cea mai SF idee despre viaţă este viata însăşi. 4

Revistă internaţională de cultură lITeRaxTuRă SFVictor MaRTIN AUTOPSIA Cele câteva zeci de spectatori, aflaţi în stu- Filmul fusese cumpărat cu bani grei, pe filierădioul de televiziune numărul 4, lucrători ieşiţi din poloneză, şi era o premieră naţională.tură, rude ale acestora şi ziarişti, priveau, îm-preună cu milioanele de telespectatori din toată Spuse şi neurochirurgul ceva, să se afle înţara, preparativele făcute de cei de pe peliculă, în treabă, apoi prezentatorul dădu drumul la film tra-vederea autopsierii unei fiinţe venită din spaţiul ducând destul de prost, dar onest, ceea ce explicacosmic. medicul american pe peliculă. Asistenta medicală din film aprinsese lumi- - Vedeţi? traduse comentatorul. Această fiinţănile în sala de disecţie, aşezându-le după indica- are o formă cilindrică, uşor turtită antero-poste-ţiile operatorului de imagine. Un infirmier rior. Seamănă foarte puţin cu noi; nu are nimic hu-desfăcuse fermoarul sacului de muşama şi se căz- manoid...nea să rostogolească trupul. Doctorul îi spuse să-l întoarcă invers, cu faţa în sus, iar infirmierul se Dădu asistentei cuvântul, iar aceasta deschiseconformă. un caiet şi citi un mic istoric al prinderii fiinţei, undeva, în nişte munţi, numiţi Munţii Retezatului, - Aveţi aici cadavrul unui extraterestru, spuse într-o ţară din estul Europei, cu locuitori pe caremedicul chirurg privind spre camera de luat ve- ghizii spirituali ai agenturilor de turism americanderi. Acesta, după cum puteţi vedea, are în el ceva îi considerau urmaşii atlanţilor. Băştinaşii se gă-falic, asemănător oamenilor de la munte, din ţara seau grupaţi în unităţi tribale subpământene, cuunde a căzut OZN-ul. lămpaşe şi căşti metalice, nu departe de locul că- derii farfuriei zburătoare. Prezentatorul emisiunii, în cadrul căreia sederula pelicula pe care era înregistrată autopsia, Totul a pornit de la interceptarea, pe satelit, atraduse în româneşte cele spuse de medic, apoi unor convorbiri efectuate cu telefoane portabile,ceru să fie întrerupt filmul pentru a prezenta pu- între liderii oamenilor cu bâte şi KGB-işti.blicului şi telespectatorilor din toată ţara invitaţiicare vor răspunde la întrebări: un specialist în oze- Extratereştrii erau atraşi de un ceas solar,neologie, un psiholog, un sociolog şi un neurochi- făcut din pietre şi montat în zonă, ca momeală, derurg. strămoşii locuitorilor locului. Spectatorii de pe platou aplaudară, deoarece După ce fata îşi termină textul, doctorul reluăpentru asta erau plătiţi, apoi ozeneologul luă cu- prezentarea.vântul. Vorbi despre cercurile concentrice produsede coborîrea unei nave cosmice într-un lan de grîu - Cilindroidul, arătă el, este alimentat cu aju-şi trecu la prezentarea filmului. Acesta era inedit torul acestor doi corpi cavernoşi şi unul spongios,din toate punctele de vedere; arăta disecţia unui longitudinali, aşezaţi pe toată întinderea corpului.extraterestru căzut la noi în ţară şi capturat de Corpii cavernoşi sunt despărţiţi printr-un sept.americani. Muşchii ischio-cavernoşi de la bază ne arată că fi- inţa descoperită se deplasează prin zvâcniri repe- tate, ce asigură saltul. Cavernoşii au înveliş propriu, un sistem de trabecule şi unul de areole, 5

Cervantes lITeRaxTuRă SFiar corpul spongios se termină, în partea supe- ţia supremă în stat, iar psihologul îi răspunse că serioară, cu un gland, probabil organul gândirii, ceea aflau la o emisiune ştiinţifică şi tot ce spune el, zia-ce noi numim, în mod convenţional, cap. E posibil ristul, miroase a diversiune.ca aceste vieţuitoare extraterestre să-şi ducă exis-tenţa în două perioade distincte: o perioadă de re- Sociologul fu de acord că, desigur, e o diver-paus şi un activă, dată de un ţesut erectil puternic. siune, care vrea să abată atenţia de la problemele adevărate ale ţării, aşa cum a fost diversiunea cu Ceru cîteva pense şi schimbă tampoanele îm- lichidităţile.bibate într-un lichid maroniu-verzui, apoi practicăo incizie transversală. - Criza de lichidităţi, ca fenomen hidro-ener- getic fără precedent, a fost pusă pe seama celor de Când liniştea şi imaginile văzute ridicară ten- pe alte planete, spuse el. Totul s-a dovedit a fi fals;siunea psihică a spectatorilor şi telespectatorilor s-a constatat că, odată răpiţi de extratereştri, foartepână la paroxism, filmul se întrerupse brusc cu- mulţi locuitori ai Terrei au devenit oameni. Re-fundând studioul într-un întuneric punctat, ici şi zultă că aceşti cilindri sunt mult mai umani decâtcolo, de becurile de control. noi şi, probabil, nu fac altceva pe aici decât să caute un om adevărat. Pe ecranele televizoarelor şi pe monitorul dinincinta televiziunii apăru plăcuţa cu „defecţiune - E inexact! strigă ziaristul, dând exemplultehnică”, apoi se aprinseră luminile. parlamentarului răpit de OZN. Odată întors acasă, omul politic s-a urcat la tribună şi a declarat tot ce Prezentatorul întrebă ce se întâmplă şi trans- are de cîştigat de pe urma funcţiei pe care o deţine,mise că nu era nici o minciună; era, într-adevăr, deşi nu i-a cerut nimeni acest lucru...defecţiune tehnică. - S-a umanizat. Transmisiunea din studiou fusese reluată, cu - Nu s-a umanizat. S-a abrutizat.scuzele de rigoare şi cu promisiunea că filmul va Moderatorul îşi intră în rol, întrerupând dia-continua peste câteva minute. logul ce tindea să se încingă şi dădu cuvîntul psi- hologului. Acesta susţinu faptul că fiinţele sunt, Cum cele câteva minute se făcură mult mai într-adevăr, superioare omului şi nu crede că ar fimulte, spectatorilor şi telespectatorilor li se spuse în stare să se bage în politica noastră. Susţinu ideeacă pot să pună întrebări invitaţilor emisiunii. Pe integrării lor europene şi, dacă nu era posibil,ecrane apăruseră două numere, iar cele două tele- măcar să fie integraţi în societatea noastră, cunos-foane în direct sunară amândouă odată. Prezenta- cut fiind faptul că românul este ospitalier din firetorul întrerupse un telefon şi făcu legătura cu cel şi, dacă îi întinzi o mână de ajutor, el ţi-o sărută.de-al doilea. - Trebuie găsită o formă de democraţie pen- tru toţi, încheie el patetic. O bătrână din Ploieşti era de părere că orice - Totuşi, insistă redactorul, mai mulţi oamenifiinţă înzestrată cu raţiune este apărată prin con- au fost răpiţi de extratereştri şi, când s-au întors,stituţie, atâta timp cât până şi porcii şi cîinii au în loc să se apuce de religie sau premoniţii, s-auajuns să joace în filme. Ea întreba cum de îşi per- aşezat la coadă la scaune prezidenţiale, spunândmit americanii să vâneze extratereştri în altă ţară. că seminţe pot mânca şi ca stâlpi ai puterii, nu numai ca simpli cetăţeni... Sociologul îi răspunse că vieţuitoarea era deja - Poate au venit să îi învăţăm să surâdă cumoartă când a fost găsită şi, probabil, a fost pre- gura până la urechi sau să ne introducă şi ei mo-luată cu acordul Guvernului. nedă unică proprie în Europa, se auzi o voce din sală. Un spectator, care se recomanda ca fiind re- - Nu au cum să râdă cu gura până la urechidactor al unei reviste prezidenţiale, întrebă undes-ar ajunge dacă ciudaţii ăştia s-ar înmulţi pe teri-toriul patriei noastre, ar căpăta cetăţenia română,ar cere autonomie teritorială şi s-ar găsi vreunuldintre ei să îşi afirme dorinţa de a candida la func- 6

Revistă internaţională de culturălITeRaxTuRă SFdeoarece nu au gură, urechi, ochi şi nas, răspunse La sfârşit, medicul mai făcu o serie de consi-iritat ozeneologul. deraţii asupra subiectului cercetat şi, luat cu vorba, îşi permise chiar să dea sfaturi locuitorilor ţării - E posibil ca fanta aceea antero-posterioară unde preferau să coboare aceşti extratereştri. Ţi-din creştetul capului, numită gland de medicul nînd cont că era căsătorit cu o unguroaică, medi-american, să fie gura, îşi dădu cu părerea neuro- cul american ne cunoştea şi ne iubea ţara şichirurgul. poporul. Un spectator întrebă care este probabilitatea Spuse că fiinţa cilindriodă este venită dintr-existenţei vieţii raţionale pe alte planete, iar spe- un fel de spaţiu Schengen 2, complet străin speci-cialistul ozeneolog spuse că aceasta ar putea exista ficului şi tradiţiilor noastre. Dovada o constituiaîn o sută de milioane de sisteme solare, dar trebuie faptul că nu semăna deloc cu noi şi argumentă căameliorată întâi, aici, la noi. mediul în care trăieşte un locuitor e în strânsă le- gătură cu modul cum arată acesta. Prezentatorul anunţă că s-a remediat defec-ţiunea şi făcu semn să se stingă reflectoarele. Recomandă poporului român să nu facă aşa cum au făcut ruşii, care au deschis, într-un cadru Medicul american apăru din nou, în prim festiv gogolian, mai multe staţii OZN, pentru ex-plan, apoi imaginea se mută asupra subiectului di- tratereştrii lor, lăsând liberă invazia produselor desecat. slabă calitate. Spuse că nu e bine nici să ne consi- derăm ţara pământ sfînt, deoarece, se ştie, pămân- - Vedeţi, aici avem învelişul cutanat, ce se tul sfânt a fost, de fapt, un deşert, pe carecontinuă prin aceste aripi imense, ca la liliac, tra- locuitorilor de pe alte planete le e cam frică săduse moderatorul. Aripioarele de la baza corpului, calce.probabil neoperaţionale, se detaşează foarte uşorde corp. Nu-mi dau seama dacă avem de-a face cu Prezentatorul emisiunii traducea fără odihnă,un costum, acestea reprezentând accesorii vesti- căutând să nu omită nici un cuvânt.mentare, sau este chiar pielea vieţuitoarei. E posi-bil ca dartosul de sub înveliş, cu fibre musculare După ce filmul se derulă în întregime, furănetede, ce se întind şi în interiorul aripilor, să fie aprinse reflectoarele şi intrară în cadru cei patruadevărata piele a exemplarului; cred că acesta specialişti invitaţi, asistaţi de public.poate comprima, pe toată lungimea, corpii erectili,participând la faza activă şi la mers. Are un sistem Specialistul în OZN-uri începu prin a spunevascular şi nervos foarte bine reprezentat, ca la că astfel de fiinţă n-a mai văzut, că e o mare de-om. Pe spate, are chiar o venă dorsală puternică, osebire între extratereştrii ruşilor şi cei ai ameri-artere, de o parte şi de alta, şi nervi. Momentul de- canilor, dar ai noştri sunt şi mai şi, că au uncesului l-a prins pe extrataterestru în faza activă, specific local aparte şi e păcat că televiziunile Ro-în plină mişcare. mâniei nu au avut întâietatea. Doctorul continuă astfel încă o jumătate de O spectatoare întrebă ce crede, au de-a faceoră, intrând în detalii tehnice, specifice meseriei, cu un mascul sau cu o femelă?prea puţin interesante pentru telespectator. Dintimp în timp, îşi oprea explicaţiile pentru a cere o - Nu-mi dau seama, răspunse ozeneoistul,pensă, pentru a mai face o incizie sau pentru a mai dar, după aerul semeţ pe care îl emană cadavrul,detaşa un ţesut. trebuie să fie un mascul. Asistenta îi zâmbea profesional, gândindu-se Deoarece era mai în temă, chirurgul luă cu-aiurea, iar el surâdea larg şi cretin, crezând că ea vântul spunând că nu ne putem da seama cum sese gândeşte la el. înmulţesc aceşti extratereştri, dar, în mod sigur, nu provin din ou, celulă primordială, oul fiind aici, la Operatorul apropiase imaginea, mărind şi noi, în piaţă, cel mai scump din lume şi, probabil,mai mult efectul asupra privitorului. la ei pe planetă, total inexistent.7

Cervantes lITeRaxTuRă SF Râseră cu toţii, ca de o glumă buna, şi aplau- dox; ne plângem de scăderea natalităţii şi se fugedară, iar o femeie întrebă ce cred ei, dacă noi sun- în străinătate pe rupte; în acelaşi timp, nu avem cutem cu 200 de ani în urmă, cei care ne vizitează ce să-i hrănim nici pe cei rămaşi în viaţă şi în ţară.sunt americanii sau urmaşii noştri din viitor? Era de părere că, deoarece se anunţă destul de ne- sigur, doar printr-o regresie temporală, introdusă Neurochirurgul spuse că e posibil orice, iar de extratereştri, prezentul ne poate face să ocolimozeneoistul spuse că e posibil să fie semenii noştri; viitorul.dacă noi sîntem cu 200 de ani în urmă, atunci toţiceilalţi se află undeva, în viitorul nostru şi prezen- Un cetăţean, care suna de undeva, din înde-tul lor, iar extratereştrii, la fel. părtata Harghită, spuse că o femeie de la el din oraş a fost, timp de o lună, cobai la fiinţele dintr- - Cercetătorul islandez Eugen Sandik, care a un OZN. De când s-a deşteptat, este tot timpulîntâlnit forme asemănătoare cu aceasta, susţine că cercetată în stare de ebrietate şi întreabă ce să facă.ele s-ar trage din om, spuse ozeneologul. El eadeptul teoriei potrivit căreia vieţuitoarele acestea Presupunând că întrebarea se referea la fe-nu vin de pe altă planetă, ci din interiorul omeni- meia răpită, ozeneologul spuse că nu cunoaşterii. Au o tehnologie foarte avansată. cazul, dar se va interesa şi îi va trimite răspunsul în scris. - Avansată, dar complet străină nouă, spusepsihologul dezvoltând teoria conform căreia tot ce Cetăţeanul spuse că n-a înţeles întrebarea şi,e deosebit de modul de gândire al unui om este su- deşi era destul de jenant s-o spună, femeia folosităperior. drept cobai era chiar el, harghiteanul. Moderatorul emisiunii spuse că suntem abia Considerând că problema era de domeniulla început, dar foarte fericiţi că am descoperit asta. lui, întoarseră cu toţii privirile spre psiholog. Blo- cat, acesta ridică din umeri, iar moderatorul între- - Noi suntem totdeauna la început, spuse oze- rupse legătura.neoistul. Participă fiecare, după posibilităţi, la me-moria astrală. E mult mai profitabil decât să vrei - Un telespectator din Josenii de Sus ne în-să intri într-o istorie care şi aşa se rescrie tot tim- treabă din ce animal credeţi că se trage această fi-pul. Devansîndu-ne, o serie de OZN-uri au intrat inţă disecată în film, citi prezentatoruldirect în sediul NATO provocând victime. consultându-şi fişele, iar o femeie din Lehliu-Gară ne spune că emisiunea asta e diversiune electorală - O bătrână din Gârboviţa ne spune că extra- şi ne transmite să fim ai dracu’ de liberali cu cinetereştrii vin la noi cu cererea de a le da pământ şi ne-a pus în fruntea bucatelor lor, cu extratereştriapă, cum a găsit ea într-o scriere literară, iar noi le noştri cu tot, azi şi mîine, şi voturile lor murdare.dăm o pâine mai bună şi mai dreaptă, ce se găseşteîntr-o altă lucrare literară, necitită încă de ei, în Neurochirurgul spuse că nu are habar despretimp ce ea are o pensie de urmaş ca vai de mamă extratereştri fondului funciar, invocaţi de femeiade om, citi prezentatorul de pe o foaie. Ea ne în- din Lehliu, şi preferă să răspundă numai la între-treabă dacă vizitatorii din alte lumi ar fi interesaţi barea cetăţeanului din Joseni. Chiar şi numai pen-de agroturism. tru faptul că fiinţa avea o simetrie bilaterală, nefiind sferică sau cubică, şi tot merita să ajungi Sociologul răspunse că orice nouă fiinţă, ce la concluzia că se trage din om, indiferent dacă aapare la noi, dispare la ei şi singura soluţie de ieşire plecat într-un alt mediu şi a evoluat sau trăieştedin criză este transferul de tehnologie OZN. într-o lume paralelă. - În plus, nu ştim dacă le-ar plăcea mămăliga - Ce rău ne pot face aceste forme de viaţă? în-noastră, spuse ozeneologul. Întâlnirea cu extrate- trebă o doamnă din studiou.reştrii poate stârni la poporul român poe de ne-înţeles. Ozenologul spuse că acestea pot aduce tele- portarea, ca mijloc de eludare a taxei de trecerea Psihologul fu de acord şi el că trăim un para- 8

Revistă internaţională de culturălITeRaxTuRă SFfrontierei, pot introduce metode noi de ghicit tre- netă, care a venit printre ei, de bună voie, şi a înfi-cutul, au o mare clarviziune asupra fenomenelor inţat un partid al extratereştrilor, unde s-au înscrisîncâlcite, lucru deloc convenabil pentru guver- cu toţii.nanţi. De la ele, românii pot învăţa cum să înceapăsă gândească ceea ce pot exprima în cuvinte, cum Apucă să le spună ceva doar despre o plat-să folosească propria bioenergie, cum să achiziţio- formă-program, despre cum li s-a revelat lor faptulneze recolta de grâu de la ţărani, cum pot deveni că pot trăi în orice moment al vieţii folosind bio-telepaţi fără să se afle şi multe altele. Alt lucru ne- câmpul şi tehnicile de lucru fără unelte agricole,gativ este că fiinţele astea ne sunt superioare şi, da- cum au avut loc vindecări miraculoase cu ajutorultorită lor, s-a descoperit incredibila memorie a credinţei în medicină şi cum vrea partidul lor săapei din corpul uman şi susţinătorii ei într-ale fundamenteze o societate care comercializează şispionajului. instalează sisteme de alarmă organizată, deoarece prezentatorul făcuse semn unei domnişoare să Explică modul în care se poate ajunge la in- bruieze convorbirea.formaţie şi trase un semnal de alarmă ca toţi cetă-ţenii să se trezească din somnul în care s-au găsit În felul ăsta, telespectatorii nu mai putură săo jumătate de secol, să gândească mai mult, pentru afle despre inginerul agronom, ca apariţie de pecă orice discontinuitate temporală în gândire e o altă lume, despre proprietatea locuitorilor Munţi-poartă de intrare pentru vieţuitoare superioare din lor Vrancei de a da ora exactă oricărui antemergă-spaţiu. tor, despre gimnastica mentală pentru obezi, despre rolul exploatatorilor lumii de mâine în îm- În plus, deoarece nu au aşteptat să se voteze părţirea tractoarelor, despre introducerea cărămi-o lege care să le permită să coboare pe Pământ, fie- zii unghiulare, despre capturarea intelectualilor lacare popor îşi va avea extratereştri lui şi e posibil frontierele cunoaşterii, despre metafizica umpleriisă izbucnească întâi un război interetnic între oas- de nevoi şi multe alte alea.peţii nepoiţi. Timpul se scursese implacabil şi moderatorul Sociologul spuse că nu trebuie exclusă nici era obligat să încheie. În cele cinci minute rămase,natura vegetală a fiinţei supusă disecţiei. Nu tre- invitaţii puteau să mai spună câteva fraze şi să-şibuia uitat cazul OZN-ului sinucigaş, explodat în ia la revedere.1975, în Pădurea Baciului, lângă Cluj. Specialistul în ozeneoistică spuse ceva despre Fu susţinut şi de neurochirurg, care era de lumea viitorului şi discriminarea pozitivă, psiho-părere că decalotarea vizionată nu este specifică logul vorbi despre tulburările psihice ale omuluientităţilor cu gândire superioară, iar prezentatorul normal, iar prezentatorul îşi luă rămas bun dinle atrase atenţia că timpul afectat emisiunii se partea întregii echipe tehnice.apropie de final, dând curs unei ultime intervenţiitelefonice. Deoarece neurochirurgul era de acord cu ei şi nu voia să spună nimic, reflectoarele se stinseră Un ţăran din Zariştea sunase să le spună că, şi apăru genericul sfârşitului emisiunii, cu numelela ei în sat, au un omuleţ filiform, de pe altă pla- tuturor realizatorilor.9

Cervantes lITeRaxTuRă SFViorel PÎRlIGRaS Tristă Ofelie Prelatele ierboase ce acopereau denivelările şe- Lumina, ivită prin ochiurile de nori fugari, ba-sului adăposteau, abia ghicită chiar de către ochiul leia ca un reflector porţiuni întregi de peisaj şi Davidversat, o viroagă întinsă. Bulgări cafenii de lut şi alungă din minte neliniştea ce i-o inspira planeta şiplumburii băltoace o năpădiseră pe de-a-ntregul, începu să se gîndească la reprezentaţia apropiată.dîndu-i un aspect de mlaştină vorace. Kaberul îşi gă-sise să se-nţepenească chiar acolo, într-o mocirlă Cînd Fladé ieşi din tură găsi trupa completmustind de vegetaţie, şi şase oameni munceau cu schimbată. Kaberurile stăteau frumos aliniate pe ungreu să-l degajeze. colţ al platoului, lucind de curăţenie, acum se putea citi uşor pe ele textul scris în culori ţipătoare: „Com- - Dom’ne, cînd vă zic eu că nu facem nimic, nu pania teatrală Shakespeare Galaxy”, şi mai jos, subli-facem, spuse tînărul Landa într-un moment de ră- niate de efecte luminescente: „Un teatru cît o lume”suflare, ştergîndu-şi fruntea cu mîneca murdară şi şi „Turul galaxiilor cunoscute” sau „Universul umanmînjind-o mai rău de nămol şi sudoare. într-o scenă”. Fladé zîmbi încîntat. îşi aducea aminte de tinereţea nu demult lăsată în urmă şi de marile - Ce e, mă? Ce mai vrei şi tu? Moralişti de ăştia metropole din galaxiile centrale.avem o cîrcă, îl repezi David, şeful trupei. Actorii dăduseră jos de pe ei, asemeni sfîrşitului - Hai, dom’ne, să curăţăm ventilul de alimen- unei piese, noroiul care la venire îi masca, împestri-tare cu aer, că de aia nu se ridică ăsta. Nu ne ia mai ţîndu-i, aşa că Fladé fu peste măsură de bucuros sămult de zece minute. Ce dracu’?! descopere nişte oameni fermecători în haine ciudate - ce vrei, dom’le, actorii ăştia sînt întotdeauna în pas Ceilalţi aşteptară cu interes răspunsul şefului. cu ultima mod㡠- apariţii singulare în sălbăticia pla-Tocmai atunci norii cenuşii, ce limitau plafonul ce- netei. David făcu un pas înainte. Purta veşminte deresc, crăpară într-un loc şi o rază de soare lumină un albastru potolit, cu ciudate luciri în părţile cu-fugitiv feţele celor munciţi, pentru a se pierde în ier- tate.burile înalte. - Permiteţi-mi să vă fac cunoştinţă cu Compa- - Bine, mă, hai s-o facem şi pe asta, cedă David. nia..., spuse. Se apucară imediat şi chiar dacă termenul dezece minute prezis de Landa se prelungi cu mult, re- Trupa trebăluia prin jurul kaberurilor, o forfotăzultatele începură să se arate. Mai întîi duzele for- armonioasă, poate chiar regizată, gîndi Fladé surî-năiră cu zgomot, înecîndu-se cu frunzele şi mîlul zînd. David îl purtă prin faţa fiecăruia şi făcu pre-intrus, apoi zgomotul se diminuă şi jetul de aer cir- zentările:culă nestingherit, opintind uriaşul kaber din baltă,împroşcîndu-i totodată pe cei şase din belşug cu li- - Felonia Gamma, rămasă în conştiinţa Univer-chid vîscos. Nu peste mult timp maşinăria plutea din sului prin rolul Hermiei, fiica lui Egeu, din „Visulnou pe perna ei de aer, iar cei şase murdari, din care unei nopţi de vară”, iar tînăra îşi plecă ochii în faţanumai ochii şi dinţii descoperiţi de zîmbete mai lu- decizionarului coloniei, conştientă că pulberea invi-minau albi, se căţărară voioşi pe puntea nici ea prea zibilă de pe pleoape isca în aerul din jurul feţei salecurată. luciri fascinante. - Ia-o mai pe margine că iar ne-mpotmolim,strigă David către pilot, apoi adăugă ca pentru sine: - Sorian Vidoe, continuă vocea lui David, pri-Bă, ce drumuri au şi ăştia... mul actor-compozitor ale cărui vorbe de duh au făcut turul lumilor colonizate. 10

Revistă internaţională de culturălITeRaxTuRă SF Bătrînelul hîtru, posedînd un creştet invadat de „Romeo şi Julieta”.o frumoasă chelie, mîndru de mustaţa electrizată ce Fladé se mulţumi să dea din cap, apreciind înmişca la fiecare deschidere a gurii, îi strînse mînacălduros, mişcîndu-şi ochii mici, de viezure: treacăt calităţile feminine ale Venezei şi felicitîndu- l în gînd pe tînăr pentru alegerea făcută. Trecînd spre - „Noile cunoştinţe-s, ele, o întregire a fiinţei următorul grup, David întrebă mai mult ca pentrumele.” sine: Fladé rîse încîntat. - De cînd naiba repetă ăştia doi „Romeo şi Ju- - Lavinia Proteus-Unia, continuă David pre- lieta”? Doar nu-i trecută în program! şi se întoarsezentarea. Cea mai celebră balerină, cel mai cuvîntă- puţin nedumerit spre locul unde se aflaseră cei doi,tor corp din Univers! acum pustiu. Fladé căscă ochii. într-adevăr, trupul perfect altinerei fremăta de şerpi de lumină ionizaţi, punînd Laborantul îşi aranjă mai bine puloverul pe gîtşi mai mult în evidenţă sculptura umană. Se gîndi şi îşî afundă mîinile adînc în buzunarele ventrale.îngrijorat la rumoarea ce se crease în acest moment Privea de vreo zece minute la tehnicianul venit cuîn sala de control, unde ghicea strîns aproape tot trupa care efectua măsurători topometrice pe tere-personalul coloniei, urmărind cu toţii pe monitoare nul viran din spatele coloniei, trecîndu-le în memo-trecerea în revistă a actorilor. Mai mult ca sigur că ria unui minicalculator de buzunar.uriaşul ecran central dădea acum detalii ale Lavi-niei-Unia, iar tinerii laboranţi îşi făceau deja planuri - Auzi, dom’le, de ce n-o ţineţi în sala mare autopice de petrecere a timpului liber după reprezen- laboratorului? E creată special pentru astfel de festi-taţie. vităţi! Ocoliră cîteva containere descărcate din kabe-ruri şi dădură peste un peisaj insolit. Cei doi tineri Tehnicianul îl privi lung, întrerupîndu-şiîmbrăţişaţi în locul acela ferit îl făcură pe Fladé să munca.roşească. Fata observă cu coada ochiului venireacelor doi şi, fără a-şi pierde stăpînirea de sine, rosti - Aşa a hotărît regizorul. Nu decid eu reparti-convingător: zarea perimetrului scenic. Uite, odată, eram parcă - Ştiu eu bine/ Că nu-i lumina zilei! E-o fîşie/ pe Galahar Q, regizorul a ţinut morţiş să se joaceDe meteor, însărcinat de soare/ Spre Mantua să-ţi „Macbeth” în nişte ruine antice de pe-acolo. Efectullumineze drumul/ Cu facla lui. Mai stai puţin!/ De era de atmosferă, dar eu era să-mi rup gîtul făcîndce/ Să te zoreşti cînd încă nu e ziuă? expertiza solidicităţii pietroaielor. Tînărul tresări puţin apoi cuvîntă şi el netulbu-rat: - Păi şi voi nu-i spuneţi că-i nasoală chestia? - Să vină-atunci străjerii să mă prindă!/ Să mă - Ce vorbeşti, dom’le? Crezi că aşa merge? Noiucidă! N-au decît! Nu-mi pasă,/ Dacă aşa vrei tu. Să am fost de acord de la bun început, toată trupa, căzicem, deci,/ Că raza de lumină jucăuşă/ Nu-i ochiul dacă-i albă e albă, dacă-i neagră e neagră. înţelegi?zilei,/ Ci un pal reflex/ Răsfrînt de fruntea... Şi pe urmă, gîndeşte-te că montările astea se bucură Se opri încurcat, iar David îi veni în ajutor: de un mare succes. Uite, să vii odată, după spectacol, - Cynthiei! ...de fruntea Cynthiei. să vizionezi nişte înregistrări pe care le ţinem noi de Tînărul se întoarse surprins şi îi surîse cu recu- reclamă. Să vezi, tată, chestii de nu-ţi vine să crezi:noştinţă. reconstituirea Romei antice pentru o montare cu cai - Fata mea, Veneza, şi tînărul Landa, un pro- în „Titus Andronicus”, decorurile zburătoare dinmoţător talent în rolurile de june-prim, spuse, puţin „Visul unei nopţi de vară” sau roboţii care apar înîncurcat, David. Tocmai repetau o scenă din Ďuliu Cezar”. Damblageşti, dom’le..., pe bune... Laborantul rămăsese visător. întrebă deodată: - Şi aici? Faceţi ceva mai deosebit sau...? Tehnicianul pufni: - Vezi terenul ăsta? Trebuie să indic compute- rului toate datele de nivel, palmă cu palmă. Ştii de11

Cervantes lITeRaxTuRă SFce? Pe aici o să se mişte duhul lui Hamlet. - Aşa e planeta, explică laborantul. E tînără şi - Cum duhul? au loc tot mereu schimbări climaterice. Nici relieful - Dom’le, e o proiecţie holografică computeri- nu e stabil. Uneori parcă înnebuneşte toată natura! Atunci să te ţii: furtuni, tornade, cutremure...zată. O să se mişte exact respectînd terenul. Iar acolo,mai departe, vor fi instalate cîteva generatoare de - Păi şi atunci ce faceţi pe-aici?tensiune. O să vezi dumneata că, la un moment dat, - Sîntem grup S.V.E. Poate nu ştii ce-i ăla, că nupentru crearea atmosferei tensionate, vor apare cî- eşti de specialitate...teva fulgere spre zare. O să fie mişto, îţi spun eu. - Ba ştiu, ştiu: „Studierea Vieţii Extraterriene”, nu? - Ce chestii, se minună laborantul. întrebă apoi: - Îhî...Auzi, dom’le, sînteţi bine plătiţi? - Păi, şi aţi găsit viaţă aici? Că n-am văzut nimic prin jur... Tehnicianul îl măsură gînditor. - Nu vorbi, nene, aşa. N-ai văzut vegetaţie, - Eu ştiu ce să-ţi spun? înainte era mare scofală, iarbă, plante, păduri?ţin minte, eram tînăr de tot pe-atunci, imediat după - Lasă, dom’le, astea... Ştii mata’ la ce mă refer:prima expansiune, cînd începuseră să se mai aşeze, animale, oameni...David dădea nişte reprezentaţii fantastice pe la con- - Aşa, n-ar fi, spuse gînditor laborantul. Da’ po-sulate sau pe planetele nodale. Ştiu că „îmblînzirea sedăm nişte spectograme de frecvenţă inteligentă.scorpiei” s-a transmis prin multiviziune în tot siste- - Aici? Păi de la ce? De la iarbă?mul. Pe atunci trăia Clebeea Cela, soţia lui David. - Parcă poţi să ştii? Uite, îţi dau, aşa, un punctMamă, ce scorpie putea să dea din ea în spectacol! de plecare: crezi că plantele astea, prin răspîndireaNu-ţi venea să crezi... Şi, pe urmă, să vezi chefuri... lor pe întreaga planetă, nu pot forma un sistem gîn-Cîte-o săptămînă, două... Erau şi timpurile mai ditor, similar creierului omenesc, de exemplu, deşibune. Nu ştiu... Am impresia că între expansiuni oa- ăsta nu poate fi neapărat un standard?!menii se bucurau mai mult de cele lumeşti; se băgau - E o idee. Şi de-ar fi aşa, ce-ar putea gîndi?fonduri mari în tot felul de chestii artistice. Proiectul - Nu ştiu. Asta încercăm noi să aflăm. De astalui David era să obţinem, nici mai mult, nici mai e colonia instalată pe planetă. Ştii, e greu să comunicipuţin decît o planetă întreagă, cu toată suprafaţa ei cu un sistem gînditor atunci cînd n-ai similitudinica scenă de spectacol! Realizezi? O scenă de pe care în receptare.nu se demontează niciodată decorurile! Lumea ar fi Tehnicianul puse aparatele jos şi se aşeză şi el.venit în pelerinaj acolo, şi-ar fi petrecut concediile - I-auzi, dom’le, care va să zică n-are gură,hoinărind încolo şi încoace pe planetă şi vizionînd urechi, ochi, gust, miros...tot felul de spectacole... Ce vis!... Mă uit că azi nici - N-are, şi atunci te întreb eu pe dumneata,nu prea mai sînt trupe teatrale. Pe atunci pînă şi co- cum faci să discuţi cu el? Sau ce simboluri conven-piii aveau, dom’le, trupe. Să fi văzut formaţii de sunet ţionale foloseşti?şi lumină. Rămîneai crăcit! Ce muzică şi ce mon- Tehnicianul tăcu o clipă, apoi spuse hîtru:tări... Astăzi, pe bune, ba nu găseşti navă de trans- - Ăsta nu vede o piesă de teatru, nu?port pentru turnee, ba tocmai se mută coloniile... Spectacolul trebuia să înceapă. Tot personalulAşa e cu expansiunile astea. Şi totul se investeşte în laboratorului, în frunte cu Fladé, îmbrăcat de sărbă-ele. Oameni, aparate, Credite... Nimic nu e statornic. toare, luase loc în jurul terenului de reprezentaţie,Lumea e o curvă mare, dom’le... Uite, facem acum străjuit în patru colţuri de kaberuri luminescente,expediţiile cu cîteva kaberuri. Păi altădată aveam decorate pentru spectacol. Laborantul îl zări lîngăconvoaie, dom’le! Am avut noi şi un grontavar, îţi unul din ele pe tehnician aşezat la un pupitru. Sedai seama? Ştii ce-am păţit pînă am ajuns aici, în co- strecură cu greu pînă la el.lonie? Dacă nu ne-am împotmolit de cîteva ori prinnoroaiele alea... 12

Revistă internaţională de culturălITeRaxTuRă SF - N-aveţi voie aici, se răsti acesta cînd laboran- - Măria ta, priveşte! răsună glasul lui Horaţio.tul se apropie, dar, recunoscîndu-l, îi şopti: Stai şi - Îngeri şi soli cereşti, păziţi-ne! / De eşti duhdumneata pe banca asta. sfînt sau blestemat strigoi, / De aduci duhori din iad sau o mireasmă / Din cer, de vii cu gînd milos sau - Începe, ă? întrebă acesta nerăbdător. vitreg - / Te-arăţi c-un chip atît de-mbietor / Încît îţi - Acuşi, uite că intră David să facă deschiderea. voi vorbi... declamă Hamlet. - Stimat auditoriu, se auzi, amplificată cu rever- - Extraordinar! se entuziasmă laborantul. N-amberaţie electronică, vocea conducătorului trupei, as- mai văzut aşa ceva. Ce normal se mişcă! Parcă ar fităzi, aici, compania teatrală... într-adevăr un om. - Cîţi ani o avea David ăsta? întrebă şoptit la- - E o proiecţie holografică de cîmp, ţi-am maiborantul. spus. Uite aici, acum îi dau puţină consistenţă, să se - Nu ştiu, îi răspunse tehnicianul, dar e bătrîn vadă mai bine.bine. A făcut vreo cîteva operaţii de chirurgie este- Contururile se clarificară, imaginea rămînîndtică. însă transparentă. - Zău, dom’le? Şi nu pare, se minună sincer la- - Fii tare! Nu te du! urlă Horaţio.borantul. Da’ am văzut că are o fată destul de tînără... - Şi cum l-aţi făcut, dom’le? E chiar proiecţia - Cine, Veneza? zîmbi celălalt, asta nu e făcută vreunui actor? Arată oribil...cu Clebeea Cela, asta e o aventură de-a lui de-acum - Păi dacă e mort... Nu-i proiecţia nimănui. Ne-vreo 18 ani; a fost un scandal...! Mai trăia pe atunci a făcut programul un inginer de-al armatei dupăClebeea... descrierile noastre. Nici n-am fi putut face noi aşa - Ai, nu?! rîse laborantul. ceva. Uite şi dumneata că are porţiuni de trup pu- - Serios. trezite, golite de carne... Izbucniră aplauze. Un gong răsună şi spectaco- - Ceva în ţara Danemarcii-i putred, spuse Mar-lul propriu-zis începu. cellus. - Îţi place puştoaica? îl întrebă tendenţios teh- - Şi putem să-l adaptăm oricărui teren, conti-nicianul. nuă nestingherit tehnicianul urmărind indicaţiile - E ca lumea, i se răspunse, şi cum lumea, ştii electronice.mata’, e curvă... - Extraordinar! repetă laborantul entuziasmat. Tehnicianul zîmbi cu îngăduinţă, afişînd un aer - Acum să vezi, cînd începe să vorbească. Şide atotştiutor. vocea îi este tot sintetizată electronic. Regizorul a - Fii cuminte, dom’le. Nu e aşa. Are gagica ceva ţinut să fie ceva cu totul şi cu totul neomenesc.sînge în vine dar şi-l păstrează pentru Landa, tipul - Ascultă-mă, spuse duhul.de-o să joace pe actorul în piesa asta. - Te-ascult, răspunse Hamlet. - Şi ta-su ştie? rînji laborantul. - Curînd / Îmi bate ceasu-ntoarcerii la chinuri - Cred că bănuieşte ceva, da’i place şi lui tînărul. / În flăcări şi pucioasă.E ambiţios, are talent... Eu personal cred c-o să-i ia - Bă, ce chestie! Laborantul era în extaz. Cumlocul mahărului cînd o da ăsta în primire... reuşiţi? - O fi vreuna... - Acum, sincer să fiu, e şi un sistem de tetrae- - Taci din gură, spuse precipitat tehnicianul. E drofonie, un sistem de ăsta, de cuadrofonie spaţială,scena cu duhul. Fii atent aici! de asta sînt plasate kaberurile în patru colţuri. De Apăsă pe cîteva butoane şi îşi îndreptă casca fapt, se crează o holofonie, înţelegi?minusculă înfiptă în ureche. Cîteva luminiţe clipiră - Pricep, spuse pierdut laborantul.pe pupitrul de comandă. În jur se făcuse întuneric Evaporarea duhului, pusă în evidenţă de joculşi deodată ceva, ca o apariţie de fum, se ivi în stînga actorilor, fu un nou prilej de uimire pentru laborant.şi înaintă încet.13

Cervantes lITeRaxTuRă SFTehnicianul îi arătă pe rînd efectele de izolare vizuală urechea lui Landa, adormit.şi fulgerele artificiale, urmăriră amîndoi teribilul joc Un fulger izbucni, mai puternic ca niciodată.al lui David interpretînd regele şi al Venezei într-unrol de suavă Ofelie. Tînărul Landa apăru către mij- Vîntul se înteţise îngrijorător şi cîţiva stropi de ploaielocul piesei în rolul şefului actorilor ambulanţi. biciuiră feţele celor prezenţi. Vocea lui Hamlet, co- mentînd scena, se auzi ca de foarte departe: - Priveşte aici, suflă tehnicianul, Landa e unfoarte bun mim: să vezi cum interpretează reconsti- - Îl otrăveşte în grădină, ca să-i ia coroana. Îltuirea crimei! cheamă... - Ia, dom’le. Un nou fulger zigură aproape. Laborantul ţîşni Laborantul se trase mai în faţă. în picioare, speriat. - Te cred că spui doar gîndul ce-l gîndeşti;/ Darnoi uităm ades ce-am hotărît./ Căci scopu-e doar un - Mai încet, dom’le, cu furtuna asta. Nu cred că-rob al amintirii,/ Pornit cu-avînt, dar prea plăpînd i face bine piesei...din fire:/ Un fruct necopt, legat de creanga sa,/ Cecade singur cînd a dat în pîrg./ Căci noi pe noi - T 4, şopti tehnicianul în microfonul-pastilăuităm a ne plăti/ De datoria ce ne-o datorăm./ Ce-n din dreptul gurii, diminuează intensitatea furtunii.toiul patimii ne-am pus în gînd,/ Cînd patima s-a Făcu o pauză ascultînd ceva în cască şi izbucni: Nu,stins, s-a dus şi gîndul./ în focul lor, dureri şi bucurii/ n-o comand eu, am crezut că tu o dirijezi! La naiba,îşi mistuie şi tîlcul şi fiinţa... e furtună-furtună, dom’le! ţipă spre laborant. - Acum se-ndreaptă spre grădină. Imaginează-ţi o grădină, spuse tehnicianul, numai pe asta n-o Între două tunete se auzi sirena intermitentă aavem, deoarece pantomima nu cere nici un decor. coloniei. Laborantul păli. - Întîi zadarnic stăm şi plănuim/ Căi tot ce plă-nuim e spulberat;/ Al nostru-i gîndul, nu şi-nfăptui- - Se întîmplă ceva. Probabil c-a sporit amplitu-rea-i./ Dar moară-ţi soţul, mort îţi e şi gîndul... dinea frecvenţei de cîmp. Cîteva fulgere izbucniră şi tunetul umplu în-treaga reprezentaţie. - A ierbii de care ziceai? se holbă nedumerit - Mă trec fiori, spuse laborantul, e bine gîndită tehnicianul.şi furtuna asta... - Greu jurămînt. Mă lasă, dragă, singur,/ Mi-e Laborantul nu răspunse. O luase la fugă, ca toţiduhul tulbure şi-aş vrea o clipă/ Să uit în somn po- ceilalţi spectatori, spre colonie. Piesa se întrerupse,vara zilei. tehnicienii deconectară toată aparatura şi începură Un vînt se iscă din senin, timp în care spotul s-o strîngă grăbiţi, acoperind-o cu huse de plastic,luminos se restrînse pe trupul lui Landa ce mimă din faţa ploii ce cădea în perdele dese. Apoi, în hao-odihna. De undeva apăru Lucianus, cu otrava în sul iscat, o voce ţipă din perimetrul scenei. Capetelemînă. Vorbele lui acoperiră şuierul sinistru al furtu- se întoarseră buimace spre locul unde mai înainte senii iscate: petrecuse otrăvirea regelui. Cîţiva actori se agitau în - Gînd negru, aprigi mîini, prielnic ceas,/ Prilej jurul trupului inert al lui Landa, medicul trupei sesosit, otravă descîntată,/ Şi-n preajmă nici un suflet repezi şi îl consultă sporadic, după care se întoarseviu rămas./ Tu, zeamă puhavă şi-amestecată,/ Din către ceilalţi şi îi privi abătut, ridicînd din umeri.buruieni culese-n miez de noapte,/ De trei afurise- David urlă ceva, apucîndu-l de guler şi controlîndnii-nveninată/ Şi de trei ori spurcată de Hecate,/ pulsul tînărului. Veneza se zguduia de plîns. CîtevaCumplita-ţi vrajă-n trup şi sănătate. femei îşi ascunseră faţa în piepturile bărbaţilor, apoi Se aplecă cu mişcări feline şi turnă otrava în cineva strigă ceva şi arătă în afara perimetrului sce- nic. Colonia fu informată imediat şi din nou gloata de laboranţi, Flade şi o şleahtă de exobiologi se re- peziră spre locul spectacolului, împrejmuind por- ţiunea de unde, nedumerit, în ploaie, îi privea un Landa transparent, ca o proiecţie holografică. Pe obrajii fierbinţi ai Venezei, lacrimile se împleteau cu stropii de ploaie. 14

Revistă internaţională de cultură lITeRaxTuRă SFNIC dOBRe Nic Dobre s-a născut la data de 05.12.1970, în Braşov. A absolvit Academia de Studii Eco-nomice fiind licențiat în management. În present este consultant IT. Povestiri publicate: ”Dilema” şi ”Misiunea de recuperare” (Revista online a SocietățiiRomâne de SF & F), ”Lacul” (Gazeta SF), ”Darul” (Fictiuni.ro) Distincții: Premiul I la concursul de proză scurtă organizat în cadrul Festivalului S&F de laRâşnov - 2014. Proiecte de viitor: primul roman este în curs de publicare.ÎNGERII DIN VIAȚA NOASTRĂ O altă dimineață mohorâtă cu stropi răzleți - Da domnule, aşa mă cheamă.de ploaie, înlăturați cu fermitate de mişcările ner- - Nnnnu te duce acum la serviciu... nnnu evoase ale ştergătoarelor. Semaforul –creatură bine! Cineva are nevoie de tine, are nevoie de aju-metalică lipsită de suflet – s-a decis să devină ostil: torul tău, chiar acum... te aşteaptă sus pe deal, laverde... galben... roşu. A oprit maşina cu un uşor Cetate!scrâşnet de frâne, dezaprobat de privirile Raul trăia stări contradictorii, un amestec depietonilor ce tocmai se pregăteau să traverseze. furie şi curiozitate. Cine putea avea nevoie de aju- torul său şi de ce a ales această cale să-l anunţe? De pe trotuar şi-a făcut apariția băiatul care Putea să-l sune, să-i trimită un email...vindea ziare în intersecție, strecurându-se cu - Îmi pare rău prietene... am foarte mult demişcări stângace printre maşinile ce aşteptau la se- muncă. Poate în altă zi.mafor. Spatele ghebos şi spasmele faciale erau - Nnnu... proiectul trebuie să-l predaisemne clare ale unui destin potrivnic, insuficient poimâine, poate să aştepte. Ttte rrrog... cineva teînsă pentru a-l înfrânge pe acest tânăr. aşteaptă chiar acum, sus la Cetate. E o chestiune de viață şi de moarte! Muncea atât cât putea, suportând cu stoicism Corul claxoanelor răzbătea din spateprivirile dezaprobatoare, superioare, ale oamenilor anunțând schimbarea culorii semaforului. Raul adin trafic şi alinându-şi suferința în rarele clipe în închis geamul, ştergând cu mâneca hainei stropiicare i se cumpăra câte un ziar, acţiune însoţită un- de ploaie care udaseră marginea interioară aeori de priviri pline de compasiune. portierei. A continuat traseul zilnic, către locul de Acum era chiar lângă geamul maşinii. O muncă. Însă la primul sens giratoriu rutina a fostpelerină roşie de ploaie îl acoperea complet şi ferea încălcată, părăsindu-l nu la a doua ieşire, ci la ade stropi maldărul de ziare ținut strâns la piept. treia.Geamul a coborât pe jumătate, iar vânzătorul de ”Băiatul știa prea multe. Și cum mă cheamă,ziare a introdus prin deschizătură un exemplar din și la ce proiect lucrez... cine a pus șotia asta la caleultimul număr al cotidianului, primind în schimb a avut ceva bătaie de cap; de ce să nu aibăcei doi lei şi o frază din partea şoferului: satisfacția lucrului împlinit? O fugă scurtă până la Cetate nu e un capăt de țară...” - Mulțumesc! În timp ce urca pe drumul şerpuit acoperit cu - Rrr... Raul? piatră cubică, maşina a devenit imposibil de con- Şoferul a întors mirat capul spre vânzătorulde ziare; oare de unde îi ştia numele? O fi cumvafilmat cu camera ascunsă pentru vreo emisiuneTV ? 15

Cervantes lITeRaxTuRă SFtrolat. Prinsă într-un dans fortuit şi deloc elegant, bătrână care îmi ştia numele şi m-a rugat insistentoscila dintr-o bordură în alta cu grația unui să ajung urgent sus la Cetate. Am luat taxiul, m-cetățean turmentat. Bine că nu venea nimic din am grăbit cât am putut...contrasens... Aducându-şi aminte de ceva, tânărul a privit Încercările de redresare din volan nu au avut în spate şi s-a adresat unui domn ce stătea la câțivaniciun efect. Valsul haotic era acum însoțit de un metri distanță:tremur în plan vertical, de parcă ar fi trecut pestedenivelări repetate. - Domnule taximetrist, să-mi spuneți cât vă datorez pentru cursă. Cutremur! Nu unul mărunt, ci dimpotrivă.Un cutremur intens şi de lungă durată. - Fii serios tinere, s-a făcut auzită vocea tabagică a şoferului de taxi. Cursa asta cred că mi- După secunde care au durat cât o eternitate, a salvat viața! E din partea casei ...Raul a recăpătat controlul maşinii. Seismul înc-etase. Traseul până la Cetate a continuat, iar când *a ajuns în parcarea de pe deal a ieşit imediat dinmaşină, privind siderat imaginea apocaliptică a Au trecut trei ani de atunci. Multă durere,oraşului ce se aşternea la picioarele sale. multe răni deschise sunt încă prezente pe harta oraşului. Dar, încet-încet, metropola renaşte. Oa- Nimic nu mai amintea de metropola atât de menii au început să râdă din nou, sălile cine-plăcută vederii, cu bulevarde largi ce despărțeau matografelor şi teatrelor au devenit din ce în cezonele de case şi blocuri de locuințe. Un strat com- mai pline.pact de praf se ridica în aer, pigmentat pe alocuride incendii răzlețe. Grămezi amorfe de moloz Raul şi-a schimbat serviciul. Firma unde lu-marcau locurile în care altădată puteau fi zărite crase înainte s-a desfiinţat, mai mult de jumătateblocuri înalte, semețe. din foştii săi colegi găsindu-şi sfârşitul în acea zi nefastă, prinşi sub dărâmături. A încercat să localizeze clădirea unde îşi aveabiroul. Cu greu a desluşit zona, prin perdeaua de A trecut de multe ori prin intersecţia în carepraf. Totul era căzut la pământ, mormane de fusese deturnat de vânzătorul de ziare; ar fi vrut sămoloz înşirate în aşteptarea unui epitaf nerostit dea de el pentru a-i mulțumi. În zadar însă, nu l-încă. a mai reîntâlnit niciodată. Întrebând oamenii din zonă despre el, i s-a spus că ar fi murit în timpul ”Dacă mergeam la serviciu, acum nu mai cutremurului. Nimeni nu l-a mai văzut de atunci.trăiam. M-am născut a doua oară!” îşi spuse Raulîn sinea sa. Multe lucruri s-au schimbat în viața lui Raul în urma acelui cutremur. Prieteni dispăruți, clădiri Apoi a privit în jurul său. Câteva maşini dărâmate... dar exista şi o parte bună, neaşteptată.staționau în parcare, câțiva oameni consternați Se apropiase foarte mult de Divinitate, din ateul cepriveau unii la alții parcă nevenindu-le să creadă fusese cândva devenind un om credincios. Citeaceea ce vedeau. cărți sfinte, mergea din când în când la biserică. - Dumneavoastră ne-ați chemat aici? a între- Pe de o parte simțea nevoia să îşi exprimebat pe o voce timidă un tânăr care s-a apropiat de recunoştința pentru şansa extraordinară de care aRaul. beneficiat, iar pe de altă parte voia să fie pregătit. - Nu. Mi s-a spus să vin aici, că sunt aşteptat Pentru că niciodată nu se ştie când eştide cineva. Cine v-a trimis, vânzătorul de ziare de chemat să fii Îngerul din viața cuiva.la semafor? - Nu... m-a oprit pe strada Republicii o 16

Revistă internaţională de cultură lITeRaxTuRă SFRodica BReTINNOAPTEA SANYASINILOR „întunecând întunericul iată porţile luminii” Yosano Akiko – HAIKU Ascuţit, strident – concentrând întreaga Sheerin îngenunche lângă trupul bătrânului Faraenergie somatică într-un singur elan dominator şi îi atinse fruntea. Contactul telepatic fu– ţipătul păru să despice pereţii metalici. Lama de zguduitor, total, cum nu se întâmplase niciodatălumină viorie a sagarei ţâşni spre pieptul lui. până atunci. Pe măsură ce Kyi-ul cerebral îl pără-Parând, fascicolul alb-ivoriu al armei sale îi frânse sea, trăsăturile maestrului începeau să capetefulgerarea. rigiditate şi un zâmbet transfigurat, împăcat cu sine, ilumina obrazul zbârcit: în ultimele clipe, Destins, cu genunchii uşor îndoiţi, Sheerin Fara îşi dorise cu fervoare revelaţia iniţiatică înreveni la o poziţie aparent relaxată. Celălalt nu se moarte.clintea. Chipul, mască imobilă, împietrise într-odeterminare calmă. Nu-i putea ghici gândurile în Pe Sheerin, înţelegerea aceasta din urmă îlmintea protejată de psihocâmpul inhibant. Ochii duru. Copleşitor nu era sentimentul de milă saudilataţi oglindeau Kyi-ul său interior, regret, ci senzaţia organică de vid, ca şi cum,anticipându-i mişcările perfect controlate. odată cu dispariţia mentorului spiritual, o parte esenţială a fiinţei sale fusese amputată. Sheerin se concentră, repetând instinctivcuvintele sacre: Repetând gesturile unui ritual ancestral, desprinse de pe degetul bătrânului inelul ce purta „Nici o şovăire, nici o clipă de reflecţie semnul heraldic al castei veddalilor.înaintea atacului. Inerţia provoacă rupturi încurgerea fluidului vital, voinţa e un obstacol“. „Stadiul ultim al cuvântului este tăcerea. Adevăratul veddal va pieri de sabia discipolului, Îşi îndreptă atenţia asupra propriei respiraţii. iar mentalele lor se vor contopi într-o singurăSimţi o uşoară contracţie în partea inferioară a entitate“ spunea Yasrada, arta de a vedea clar înabdomenului, acumularea energiilor pregătind propria natură. Învingându-l, Sheerin deveneadescătuşarea finală. Lovitura porni instantaneu, Fara, aşa cum se identificase cu toţi cei ucişidin ea însăşi, fără s-o fi gândit, dublată de strigătul înainte.sălbatic, venit din abisurile inconştientului. Caîntr-o stază hipnotică, în care mişcările sunt „Pentru ce trăieşti?“ auzi întrebarea-gând aderulate cu stranie lentoare, văzu avântul secerat maestrului.al adversarului, căderea înceată – aproape oplutire, sângele pătând veşmântul larg, de un alb „Ca să aflu cine sunt“ răspunse, rememorândimaculat. destinul stocastic al miilor de nenorociţi de la nivelele inferioare. Duceau o existenţă de vierme, Cu mâinile încleştate încă pe mânerul armei, târându-se prin labirintul galeriilor, în aşteptarea 17

Cervantes lITeRaxTuRă SFceasului când altarele se deschideau pentru a-i Iraţionalului, sfidând limite şi echilibru – undehrăni... De secole, prin jertfe şi retenţie, veddalii singura lumină venea de la nişte sclipirise ridicaseră deasupra celorlalţi. Cuceriseră pe îndepărtate şi reci. Cuvintele legii erau veneraterând zeci de nivele şi coridoare, tot mai sus pe şi respectate mai presus de îndoială, dar cumspirala universului de metal. putea exista un asemenea nonsens? Când în fiecare moment al existenţei eşti înconjurat de Sheerin se răsuci deodată atent, încordat: în strălucirea constantă a luminii, noţiunea destânga, unde înainte nu era decât un perete neted, întuneric devine ilogică.suprafaţa argintie ascundea o intrare. Fuseseîntotdeauna acolo, fără s-o observe. Trebuia mai Sheerin alungă gândul pângăritor. Mergea deîntâi ca ştiinţa nobilă a sanyasinilor, dezvăluită multe zile, poate de săptămâni – aici, acum,prin moartea bătrânului maestru, să treacă asupra timpul nu avea importanţă – când instinctul îlsa. avertiză de apropierea unei intrări. Trecerea nu era camuflată de aparenta continuitate, de Ogiva se deschise imediat, panoul rulând unitatea monolitică a peretelui. Forma ogivalăfără zgomot într-o parte. În spatele lui, Sheerin fusese înlocuită cu un heptaedru, o suprafaţăzări un alt coridor, identic cu cel prin care venise. străbătută de irizaţii, ce pulsa ritmic. Părea o structură vie, gelificată. „Unica raţiune este drumul, singurul om esteveddalul“. Apropiindu-se, Sheerin receptă o întreagă gamă de sentimente, canalizate spre zone diferite Drumul alb. Spirala – simbolul forţei ale psihicului, într-o monodiere obsesivă.potenţiale care generează cursul vieţii şi sursa Efluviile pozitive ale fiinţei sale, în armonie cuenergiei subtile a Kyi-u-lui – înseamnă nesfârşite entitatea universală, anulară sugestiile nefaste,coridoare, urcând mereu spre centrul universului. convertindu-le în impulsuri moderatoare.Fiecare generaţie cucerea unul din niveleledespărţite prin ogive ce se puteau deschide doar Îşi recunoscu silueta răsfrântă pe luciuldupă reguli probabilistice stadiale, niciodată încremenit al oglinzii-ecran. Umbra îi copia fidelînţelese. Când sacrificiul maeştrilor veddali revela mişcările, le descompunea în elementenoi treceri, frontiera lumii cunoscute era împinsă sincronizate, atrăgându-l spre gura unui tunelmai departe; în spatele oricărei uşi se afla un nevăzut, de unde începea vidul, anihilarea voinţei.coridor, la fel cu cele dinainte, într-o monotonă Imagini de coşmar, refulate de mecanismulsuccesiune. Pretutindeni înfăţişarea pereţilor era lucidităţii, se tălăzuiau la graniţa conştientului.aceeaşi, astfel încât Sheerin nu avea cum să bănu- Instinctiv, veddalul îşi declanşă bioscutuliască în ce zonă a spiralei ajunsese. protector, încercând să reducă impactul asupra echilibrului său psihic. Creşterea tensiunii La capătul drumului alb, în ultimul nivel, se nervoase se materializă în cercul de fier care-iafla o încăpere secretă care oferea ieşirea din zdrobea tâmplele. Orbit, cu simţurile paralizate,spirală, având puncte de contact cu ceea ce era prizonier în spaţiul incert al zonei de trecere, avuDincolo. impresia puternică de anulare a personalităţii, de contopire cu o altă realitate, paralelă, în care Lăcaşul înţelepţilor sanyasini. ordinea firească a lucrurilor era răsturnată. Nu se Universul întreg, susţinea doctrina Yasradei, mai împotrivi influenţei necunoscute, lăsându-sese afla în mişcare, suspendat deasupra unei călăuzit prin labirintul de posibilităţi.prăpăstii negre, numite spaţiu. „Mistuirea materiei în focul veşnic: sursa Bezna. Noţiune arhaică, al cărei înţeles seomnipotenţei absolute“. pierduse, rămânând doar teama de întunericul Amintirea terifiantă din trecutul speciei, îngheţat şi veşnic. Sheerin tresări, tulburat dedespre care transele onirice aduceau vagireminiscenţe, era Noaptea – tărâm al 18

Revistă internaţională de culturălITeRaxTuRă SFviziune. Trezite din amorţeala minţii sale, de cele care vor veni“, sunase cândva sfatulengramele mentorilor ucişi în faţa şirului nesfârşit bătrânului său maestru. Prezenţa atâtor ecrane-de intrări reînviară cu dureroasă intensitate. oglinzi era neliniştitoare, căci ele multiplicau şi dezvăluiau imaginea prinsă în clătinarea apelor Încolţit, Sheerin se refugie în trecut, căutând întunecate.să retrăiască amintirea primilor săi ani de viaţă.Refăcu etapele drumului prin lumea coridoarelor Cu mâna încleştată pe mânerul armei,în spirală, singura pe care o cunoscuse. Aici, legile Sheerin înaintă spre mijlocul încăperii: rămase însupravieţuirii speciei nu erau nici nedrepte, nici aşteptare, înconjurat de ceaţa ce se risipea încet.crude, ci fireşti, la fel ca lumina albastră ce îl Atunci auzi Vocea, la început ca un murmurîntâmpinase la naştere şi care îl va însoţi până în difuz; ascultă cuvintele şi nu i se păru ciudat că leultima clipă, când arma neştiutului său discipol îl înţelege. Îi cerea să nu se teamă, când, brusc,va ajuta să încheie ciclul, deschizând o nouă hohotul său de râs răsună sub bolta înaltă. Teamă?poartă spre lăcaşul de taină al sanyasinilor. Vreme de douăzeci de ani Fara îl învăţase legileCunoaşterea Yasradei şi credinţa în nobilul ţel – luptei cu sagara, dar niciodată teama.ce fuseseră de-a lungul veacurilor liantul castei –erau străine de riturile barbare ale paracivilizaţiei Sheerin fu totuşi impresionat de mozaiculphralilor. Locuitorii nivelelor inferioare îi urau pe sclipitor, în continuă mişcare, al ochilor fără deveddali, fără a îndrăzni să se revolte, căci se număr care întreţineau – i se spuse – unităţile detemeau de puterile telepatice ale maeştrilor, mai sintetizare a hranei, ceea ce phralii numiserămult chiar decât de sagarele lor aducătoare de altare. Alcătuirea fără trup din spatele oglinzilormoarte. făcea posibilă viaţa în universul de metal. Ascultând-o, Sheerin ajunse într-o zonă cu nişe Peste câteva generaţii, poate, un discipol al încastrate în perete, unde se odihneau stăpâniisău va ajunge la limita finală a universului, în maşinii.centrul spiralei metalice. Va deţine atunci cheiacunoaşterii absolute şi, odată cu el, toţi cei Îl surprinse tinereţea paradoxală asacrificaţi drumului alb. Dar pântecul femeii înţelepţilor, înrobiţi unui somn fără de sfârşit înveddale nu îl zămislise încă pe cel care-i va deveni raclele lor translucide. Aveau feţe destinse, pe careucigaş-discipol, şi nimeni nu trecuse prin două gheaţa se depusese într-un strat subţire şi păreauintrări în viaţă. Sheerin nu punea în cumpănă cufundaţi în vise de la începutul lumii.puterea atotcunoscătoare a Legii, însă ceea ce sepetrecea acum cu el era dincolo de experienţă şi Sanyasinul din a cincea raclă semăna atât deînţelegere. mult cu el, încât, pentru o clipă, Sheerin se simţi captiv în îmbrăţişarea de cremene a timpului. Ca Apăsarea nefirească din tâmple slăbi, obiec- într-o mângâiere, îşi trecu palmele deasupratele din jur începând să îşi recapete treptat licărului aproape stins al senzorilor de cristal,contururile. Coridorul dispăruse; se afla într-o însufleţindu-i. Privirile îi zăboviră îndelung pecameră cu pereţi circulari şi tavanul boltit, în care masca imobilă ce îi împrumutase trăsăturile, înplutea un abur dens. vreme ce mintea lui răscolea neantul din spatele frunţii nefiresc de palide a celui adormit. Curând, „Fuioare albe de ceaţă veghează de-a pururi începu să discearnă un ritm alfa foarte slab; i sesomnul înţelepţilor“ îşi aminti Sheerin. păru că surprinde o uşoară tresărire a pleoapelor, apoi o mişcare a buzelor statuii albe. Profeţia se împlinise. Spirala universului sesfârşea aici, iar capătul drumului alb nu putea ...Emisfera translucidă coborî într-o alunecareavea decât un singur nume: silenţioasă; un declic anunţă etanşeizarea cilindrului. Sunetul alarmei răsuna înfundat, ca Lăcaşul Sanyasinilor. printr-un zid căptuşit cu vată. Lur Egdon auzi „Nu te mira de lucrurile care sunt; fereşte-te19

Cervantes lITeRaxTuRă SFşuieratul gazului pătrunzând înăuntru, când Locuitorii nivelelor inferioare alergauprimele semne de toropeală îi îngreunară mişcă- înnebuniţi, strivindu-i pe cei căzuţi. Sheerin îşirile. Mai avea câteva secunde de luciditate. Cu închipui sclipirea dementă din ochii injectaţi aigândul la ceilalţi, aflaţi probabil deja în stare de phralilor şi privirile detaşate, luminate deanabioză, apăsă pe butonul roşu şi se cufundă într- înţelegere, cu care maeştrii veddali acceptauun somn de milenii — durata călătoriei spre sfârşitul... În câteva minute nici unul dintre phraliplaneta destinaţie — fără să bănuiască decizia nu va rămâne cu mintea întreagă, căci psihicul loreronată a computerului care blocase toate căile de limitat nu putea cuprinde măreţia lumii în care seacces între compartimentele navei. Trei sute de născuseră. Universul de coridoare era doar unoameni, izolaţi la nivelele inferioare, n-au mai grăunte într-un teribil şi sublim infinit. Pentru aajuns la blocurile crionice... înţelege asta le-ar fi trebuit alte sisteme de gândire sau o catastrofă care să zdruncine temeliile Desprins din transă, Sheerin reveni cu greu civilizaţiei. Calea spre adevăr ducea la moarte?la realitate. Ascultă pulsul timpului, reintegrându- Atunci legea care îngăduia asta era o legeşi percepţiile în prezent: o primejdie fizică, strâmbă!imediată, îl ameninţa. După ce oamenii vor dispare, universul de Senzaţia de frig era înşelătoare, se datora metal îşi va continua netulburat călătoria spre oanormalei obscurităţi. Intensitatea luminii destinaţie necunoscută. Forţele Nopţii erau oarbescăzuse sub limita suportabilă, iar Vocea modula – nici binevoitoare, nici malefice: indiferente. Darcuvinte de neînţeles. Un sunet aspru, de suprafeţe Vocea, creaţie artificială, n-avea dreptul să decidă.în frecare, venea de sus, unde coji metalice Conştiinţa începuse să i se întunece, cânddezveleau ca pe un fruct cristalul cupolei. întrevăzu soluţia: putea încerca să canalizeze energia psihică, eliberată de mulţimea creierelor Din abisul de dincolo, întunericul cosmic îl detracate, într-o zonă foarte restrânsă,copleşi pe Sheerin, anulând orice punct de modificând curbura timpului.referinţă. Ideea de nemărginire, de spaţiu imensşi gol, se asocia cu imaginea paroxistică a Sheerin inspiră adânc şi începu să secoşmarurilor. Ceea ce simţea, paralizat de concentreze cu disperare, cum n-o mai făcuseamintirea primordială a nopţii, era panica, vreodată...teroarea, dar şi bucuria ameţitoare a reîntâlniriicu cerul. Ascuţit, strident – adunând întreaga energie somatică într-un singur elan dominator – ţipătul Se sufoca, o greutate imensă îi apăsa pieptul. păru să despice pereţii metalici. Lama de luminăAcelaşi lucru se petrecea cu toţi, realiză, uitând viorie a sagarei ţâşni spre pieptul lui,pentru o clipă durerea. Ascunse în masivitatea străpungîndu-l.pereţilor hublourile îşi lepădau învelişul,îngăduind privirilor să pătrundă în noapte. Murind, Sheerin păstră imaginea lui Fara aplecat asupra sa — ţinând încă ridicată arma cu „Noaptea Sanyasinilor“ tresări Sheerin. care lovise — ochii maestrului fiind dilataţi într-Potrivit Yasradei ea însemna distrugerea a tot ce o nesfârşită mirare.era viu. 20

Revistă internaţională de cultură lITeRaxTuRă SFlucian MeRIȘCa Agentul neantului Sunt singurul zeu care există cu adevărat şi oraş, marii vieţi..., pentru că altfel adevărul ar danu am decât o singurã misiune. Să distrug. pe dinafară şi ne-ar sufoca în omniprezenţa sa. Pentru ca alţii să aibă impresia că pot crea Fără puterea mea de distrugere, nimic nu s-ceva, aici, pe acest pământ de cenuşă şi praf. ar construi. Eu şi furnicile muncim tăcuţi, fără pretenţia nici unei răsplăţi, fără a avea cea mai Praf şi cenuşă din care, fără mine, nu s-ar mică recunoştinţă, pentru ca Statuia Libertăţii săzămisli, rând pe rând, generaţie după generaţie, se prăbuşească într-o zi şi praful să acopere dinpentru aceeaşi iluzie vizibilă şi acelaşi adevăr invi- nou lumea, într-un efort egalizator şi sublim. Euzibil. sunt cel care a transformat în mucegai, până la urmă, zâmbetul Monalisei şi eu am prăbuşit în ru- Nimic din ceea ce este nu ar fi, dacă nu ar fi gină Coloana Infinitului. Şi nimeni nu-mi mulţu-dispărut ceea ce a fost. meşte, căci nimeni nu mai crede astăzi în katharsis, decât, poate, cei care se oferă să împartă dacă n-aş fi eu, lucrurile pe care le vedeţi moartea lor şi celorlalţi, condamnându-se singuri,n-ar exista, pentru că ar exista, încă, lucrurile înainte de a fi condamnaţi de lume sau de ceea cecare au fost. Nici voi n-aţi exista, să priviţi la nes- este dincolo de ea.fârşit neschimbarea, pentru că ar exista cei ce aufost. Iar copiii voştri nu s-ar naşte niciodată, pen- Când aţi fost creaţi, eraţi mici, vă mai aduceţitru că voi aţi fi eterni. Noroc că exist eu, aşa, aminte?, vi s-a sugerat calea ne-înmulţirii păcă-hulit şi temut de toţi. Noroc că eu dau de lucru toase, a retragerii în nimicnicie şi a asumării vineimăturătorilor, groparilor şi incineratorilor. Pra- de a fi şi de a vrea încă să fiţi. Rostul care vi s-a datful şi pulberea să se aleagă de toţi, şi de mine, şi era numai acela de a regreta că existaţi. Dar n-aţieu voi fi mulţumit, căci misiunea mea se va fi în- înţeles la timp să fiţi din ce în ce mai puţini şi maideplinit. puţin şi aţi crezut că puteţi concura la creaţia lumii, că puteţi mima cu nonşalanţă creaţia, fără Nu e mare fericire să fii agent al neantului, remuşcări şi fără frica de a fi exterminaţi înaintedar, cu toate acestea, cineva trebuie să-şi asume şi de a pune sau de a citi o literă aici, pe hârtiaacest rol. Unii se cred îngeri, fără să aibă nici un aceasta, pe care trăim cu toţii.motiv să creadă că îngerii există, măcar. Eu nu măcred nimic, pentru că nu cred în nimic. Sau e sin- Aţi râs de libertatea voastră şi nu aţi vrut săgurul lucru în care cred. Sau ştiu că nimicul e pe- vă retrageţi în schimnicie. Nu v-aţi mulţumit să vărisabil, ca orice altceva pe această lume. jucaţi de-a procreaţia şi să vă creaţi reverberaţii re- dundante ale egoului vostru scos de sub control; Dacă aş fi nimic, ar fi bine… Bine pentru cei- aţi vrut să întrupaţi în felul vostru meschin alt fellalţi, aşa îşi închipuie ei… Pentru că, atunci când de creaţie şi aţi compus Odiseea, Macbeth si Scrii-vine vorba de Bine şi de Rău, nu ai cum să crezi, ci torii în gol. Nu v-aţi mulţumit cu dragostea care vidoar să-ţi închipui. s-a dat ca s-o aveţi uitându-vă în sus, a trebuit să inventaţi altă dragoste şi să vă priviţi pe voi faţă în Răul, Nemulţumirea, Debusolarea, Dispera- faţă. Aţi îndrăznit să vă uitaţi în ochi, atunci cândrea cruntă – au fost întotdeauna mai creative decât vârtejul fericirii carnale v-a făcut să uitaţi de mareaMulţumirea paşnică şi placidă. Iar răul este jobulmeu, eu mă ocup cu asta de când mă ştiu – existăcineva care merge noaptea în linişte cu vidanja şipompează tot ceea ce se adună peste ziua marelui 21

Cervantes lITeRaxTuRă SFnefericire de a vă fi născut din carne şi v-aţi uitat citi ceea ce citiţi, pentru că în locul vostru ar fi şila stele ca să uitaţi că peste doar puţin timp n-o să acum, pentru totdeauna, bunicii bunicilor voştri.vă mai uitaţi niciodată. V-aţi ridicat, jalnici şi sfi- Voi aţi fi doar umbra visului unei speranţe, pe caredători, în picioare, şi v-aţi numit pe voi-înşivă fi- moşii şi strămoşii voştri n-ar mai aveau-o nicio-inţe umane. Umane în raport cu ce? Aţi îndrăznit dată, pentru că n-ar mai avea nevoie. Pentru că arsă botezaţi nemurirea – natură, divinitate, spe- fi unici. Şi nereproductibili.ranţă, idealuri, copii, operă, curriculum vitae, pos-teritate. Aţi îndrăznit să visaţi că visaţi şi să credeţi Scrisul n-ar fi avut de ce să se inventeze, iarcă visul e ceva frumos, care vine din altă lume spe- pana inexplicabilă de curent din noaptea aceastacial pentru voi, ca să vă facă să uitaţi. n-ar fi avut de ce să mă împiedice să scriu ceea ce am scris şi am uitat deja, pentru ca aici nu e tot. Aţi crezut în Creaţie; eu sunt Celălalt, care- Marea inundaţie n-ar mai veni niciodată şi Noe n-nu-sunt; cred în Entropie. ar mai fi fost nevoit să construiască nimic. Eva n- ar mai întinde mâna şi Adam ar rămâne întreg, cu Pentru voi, aduc elogiul întunericului. Lauda toate coastele sale. Eu aş sta pentru totdeauna înDemonului, aşa cum a apărut scris în faţa voastră pomul meu şi nimeni nu m-ar mai cunoaşte, ni-din nimic, deodată. Dar nu am venit pe Pământ ciodată. Pe deasupra apelor, s-ar purta doar întu-ca să vă terorizez. Ci ca să vă mântui... încetul cu nericul şi nimeni nu ar fi nefericit, niciodată.încetul... DE TOT. Fără mine, nu aţi fi voi. Eu sunt Principiul Al Doilea al universului, Fără mine, aş fi doar eu. Singur, ca întot-pe care l-aţi uitat, dar fără care – UNIVERSUL AR deauna.FI. Pentru totdeauna. Etern. De aceea, îmi sunteţi datori. De aceea, vă sunt dator. Eu sunt praful; praful care odată am fost Eu sunt agentul neantului şi, precum Cronos,mâna lui Alexandru Macedon, Crucea Sfântă şi vă cresc ca să vă mănânc.Zidul Berlinului. Cenuşa care s-a ales de marile A venit timpul. Acum fac ultimele mele retu-cărţi de filosofie pierdute, de fericirea Gretei şuri, pentru Opera Omnia Finalis.Garbo şi fericirea voastră că trăiţi. Fericirea nepo- Nu am decât o singură misiune. Să distrug.ţilor voştri că veţi muri. Iar mâine mai am de făcut un singur lucru: un singur lucru a mai rămas de distrus. Bucuraţi-vă deci că eu exist, pentru ca voi să Adio, nemuritorilor!nu mai existaţi, într-o bună zi. Pentru că, altfel,oraşele voastre n-ar exista, acoperite încă de Ba-bilon, Troia, Sarmizegetusa. Voi nu aţi fi şi nu aţi 22

Revistă internaţională de cultură lITeRaxTuRă SFMircea OPRIȚăO FLOARE PENTRU CĂPITAN Aşteptam cu emoţie întâlnirea. De mai multă noi comunicarea, ne uram noroc prin gestul acelavreme nu mai avusesem vizite: cu tot traficul inter- de simbolică strângere a mâinilor, suplinind unaplanetar în continuă creştere, staţia mea îşi pierdea reală, suplinind o ultimă îmbrăţişare la care ei, emi-din importanţă, se iviseră altele, mai noi şi mai bine sarii planetei natale, ar fi avut dreptul aici, la limitaplasate în calea navelor care ies şi intră în sistemul devenită început şi sfârşit al universului controlatsolar. Ştiu că mulţi mă consideră demodat şi aş- sistematic de om.teaptă servicii pe care instalaţiile mele nu le potoferi, dar ăştia – spun fără nici o ranchiună – uită Când ai trăit asemenea momente, când te-aică atunci când erau mai puţin pretenţioşi apelau cu obişnuit să crezi, pe bună dreptate, că reprezinţitoată încrederea la ajutorul meu. Mai ales când, ceva pentru nişte semeni de-ai tăi care pleacă saudintr-un motiv sau altul, ajungeau în impas, ceea ce vin şi eşti ultimul din lume care le trimite un salutnici nu se întâmpla chiar atât de rar cum ar fi tentaţi înainte de a se scufunda pentru decenii întregi înunii, astăzi, să creadă. Ehei, ce animaţie au cunoscut beznele interstelare, sau cel dintâi care-i îmbrăţi-cândva platforma asta circulară şi turnul de control şează la întoarcere, oferindu-le certitudinea că Pă-care o domină! De când nu prea am de lucru, îmi mântul într-adevăr nu mai e departe şi-i întâmpină;vin destul de des în minte trecutele momente de când, ani în şir, s-au perindat pe sub ochii tăi navetensiune, chipuri cunoscute pe care mă obişnuisem de toate tipurile şi de toate mărimile, iar echipele desă le văd apărând periodic şi să le aştept, erau oas- intervenţie, de alimentare, de supraveghere a tra-peţii mei şi o mulţime de întâmplări vii, alături de ficului spaţial făceau baza să vibreze secret ca şi cumo alta, de întâmplări istorisite, se leagă de amintirea ar fi fost străbătută de suflet de la un capăt la celălalt,lor. Ce mai! au fost, în timpurile bune, şi câte două- sigur că nu ţi-e indiferent să descoperi deodată cătrei nave staţionate simultan pe platformă. Alteori totul s-a scufundat în trecut, că zilele au altă faţă,navele nu opreau, cele grăbite să părăsească sistemul mai leneşă şi mai ternă. Sunt perioade în care tre-solar şi care atinseseră îndată după decolare o viteză buie să mă ţin tare ca să nu mă abandonez unei tri-apreciabilă, încât era în interesul lor să menţină o steţi bântuite de nelinişti tulburi, când, de lacreştere constantă a acceleraţiei. Dar şi acestora le înălţimea ultimului etaj al turnului de control, pri-simţeam prezenţa, le urmăream zborul pe ecrane şi, vesc platforma pustie, abia luminată de stelele recicâteodată, privind cerul negru de dincolo de feres- ale unui cer nu mai puţin pustiu şi dezolant.trele mari ale turnului, îmi închipuiam că le văd ve-nind, tăcute umbre lunecătoare, dinspre lucirea Uneori, în zilele de sărbătoare, aprind reflec-ştearsă a planetei Uranus. Schimbam mesaje, le do- toarele şi platforma străluceşte metalic, inundată deream drum bun, pe unii dintre piloţi ştiam că n- lumina aspră care altădată indica navelor, de de-aveam să-i revăd, misiunile lor durau zeci sau chiar parte, locul de popas. Ies cu Marina, când are chefsute de ani tereştri, zborul în regim relativist punea să mă însoţească, sau cu altcineva dintre puţinii oa-între mine şi ei o barieră comparabilă cu moartea. meni rămaşi aici, şi străbatem platforma până laMoartea lor, moartea mea, după caz, după felul mi- marginea ei curbă, tăind spaţiul într-o rotire lentă,siunii. Ne zâmbeam unii altora de la distanţă, mă pe care numai alunecarea perceptibilă a stelelor ointeresam dacă totul era în ordine la ei şi, în final, face simţită. Sau rămân vreme îndelungată în turn,pe ultimele impulsuri de energie ce menţineau între în sala care mi se pare acum prea mare şi inutil mo- bilată cu aparatură. Iar în cele din urmă, sătul de imaginea, parcă şi mai dureros subliniată de reflec- 23

Cervantes lITeRaTxuRă SFtoare, a unui loc unde nu se mai întâmplă nimic, mă cursul anilor, m-am legat sufleteşte până la deplinaenervez şi sting luminile şi transmit mesaje Pămân- confundare cu destinul, înfloritor sau nu, al acesteitului, spunându-le celor de la Centru că m-am să- porţi de intrare în lumea solară; ceea ce nu în-turat. Ne-am săturat cu toţii, ar fi cazul să facă ceva seamnă însă că nu mă gândesc şi la faptul că echipapentru noi, să ne scoată de pe linia asta moartă şi mea descompletată tânjeşte după altceva. Mai de-să ne dirijeze spre un traseu principal – una dintre vreme sau mai târziu, chiar dacă Centrul, acum, nuliniile nou înfiinţate, care ne-au înghiţit şi „clienţii”, vrea să înţeleagă şi, mai ales, dacă refuză în conti-şi o bună parte, cea mai mare parte din personal. nuare să ne reprofileze, va trebui să abandonez baza,Îmi mai descarc sufletul, ştiind dinainte ce efect ne- lăsând-o să plutească în derivă pe uriaşa ei orbităînsemnat pot să aibă furiile mele televizate, cărora planetară, până când viitorul îi va scoate în cale,le trebuie cinci ore până să ajungă la antenele de re- eventual, o altă epocă de strălucire.cepţie ale destinatarilor. După alte câteva ore, în celmai bun caz, primesc un răspuns „liniştitor”: nu În aceste condiţii, apelul recepţionat de la oputem să vă schimbăm acum destinaţia, ni se spune, navă care ne căuta, apropiindu-se din exteriorul lu-n-aveţi condiţii, utilaj corespunzător pentru primi- milor locuite, mi-a părut întâi neverosimil. Atât derea navelor fotonice, şi aşa mai departe, un argu- convinşi eram cu toţii că nimeni nu mai avea nevoiement important fiind şi acela că încă mai apar de noi încât, atunci când ne-am trezit iarăşi chemaţi,astronave pe vechiul traseu, dintre cele plecate cu nu ne-a venit să credem că-i altceva decât o gre-mult timp în urmă. Vin rar, vin cu întârziere, ni- şeală, o deviere accidentală a unui mesaj destinatmeni nu poate şti cu exactitate când (uneori nici staţiilor de pe o rută principală. Dar nava, che-măcar dacă) se întorc, prin urmare staţia e necesară, mându-ne totuşi pe noi, arăta astfel că-i erau necu-zic ei, nu e cazul să fie desfiinţată, ajunge o reducere noscute liniile deschise recent, pe câteva curbede activitate. Centrul mă asigură că se contează pe optime de cădere dirijată spre centrul sistemuluimine, ei toţi mă cunosc şi au încredere, înţeleg că-i solar. Încă uimit şi emoţionat, m-am depărtat degreu, dar, în sfârşit, lucrurile „trebuie să meargă” şi ecrane, lăsându-mi privirile să cadă din nou asupraaici, aşa că sfatul lor e să nu mă pierd cu firea şi platformei pustii cu care străbăteam beznele spaţiu-eventual să-mi iau un concediu. După un asemenea lui cosmic, şi în starea aceea de tensiune mi s-arăspuns nu mai sunt sigur dacă nu cumva cineva îşi părut deodată că simt un suflu măturând vidul în-bate joc de mine şi nu-mi rămâne altceva de făcut gheţat şi făcând pereţii turnului de control să trepi-decât să înjur, însă cu asta n-am rezolvat nimic şi deze. Era o senzaţie falsă, o iluzie, nu încapemi-e tot mai greu să-i privesc în ochi pe cei opt teh- îndoială; era amintirea descinderilor de odinioară,nicieni rămaşi prizonierii staţiei; oamenii şi-au pus când navele se desprindeau brusc din întunericulsperanţe în mine. ce le ascunsese până atunci şi cădeau spre platformă într-o plutire leneşă, parcă ireală şi nematerială, Cu Marina mi-e mai uşor, ea are răbdare. Nu pentru ca aparenţa înşelătoare să lase locul unei pre-s-a resemnat, dar are răbdare, sau cel puţin nu-şi zenţe pline de forţă, de energii năvalnice şi greu dearată nemulţumirea cu orice prilej. Îi sunt recunos- controlat, îndată ce jeturile incandescente ale mo-cător că nu-mi face scene şi aşteaptă fără să protes- toarelor de frânare izbeau violent suprafaţa staţiei,teze rezolvarea, fie şi întârziată, a unei situaţii care, imprimându-i vibraţiile şi transmiţând prin ea,în ciuda bunei păreri a celor de la Centru, devine, până în încăperile de locuit, uruitul acela inconfun-din ce în ce mai sigur, un impas. Dacă aş accepta că dabil, anticipare de câteva secunde a unei iminenteam ajuns, odată cu staţia şi prin forţa împrejurărilor, opriri.demodat, refuz totuşi să-mi recunosc vreo înclinaţiedeosebită spre un anume spirit conservator. E ade- – Avem oaspeţi! i-am strigat Marinei, carevărat, sufăr trăind declinul activităţii de care, în de- aflase între timp vestea de la alţii şi urca în grabă treptele scării interioare, spre etajul superior. 24

Revistă internaţională de culturălITeRaxTuRă SF Nu era puţin lucru să avem iarăşi oaspeţi. Mi- prin Galaxie. Şi, desigur, nu eram nici eu scutit deam stăpânit bucuria şi, treptat, simţeam renăscând efectul uitării comode ori necesare, de vreme ce aîn mine calităţile dispecerului de altădată. Gândul trebuit să-mi reamintească ordinatorul că-i adresa-că în perioada de inactivitate silită mi-am pierdut sem lui Valter Ionescu urarea tradiţională de drumreflexele şi deprinderile mă preocupa totuşi, adu- bun. Mă uitam la imaginea recompusă de calcula-când după sine o oarecare nelinişte pe care ştiam că tor, în culori destul de bune, pe un ecran al tablouluinu am voie s-o exteriorizez, deşi, sau poate tocmai de bord: era portretul unui bărbat tânăr, energic, cudin cauză că ne aşteptau o serie de manevre nu toc- ochi de un albastru curat, profund şi parcă luminos,mai simple, efectuate cu oameni puţini şi, la rândul expresivitatea nu li se alterase deloc în imaginealor, aparent descalificaţi. În fine, am făcut atunci ce materializată abia acum, la comandă, după ce ză-se cuvenea, am stabilit cu exactitate direcţia din care cuse codificată în memoria aparatului peste treizecivenea nava şi i-am trimis mesajul de răspuns, cu co- de ani. Valter Ionescu mă privea liniştit şi cumvaordonatele noastre, pretinzând la rândul meu infor- nepăsător, cu un zâmbet abia perceptibil în colţulmaţiile necesare localizării şi recunoaşterii acelei gurii, în bună parte mascat de mustaţa bogată şi demisiuni revenite în sistemul solar. Nu mai trebuie firele răzvrătite ale unei bărbuţe castanii. Părul i sesă spun că le aşteptam cu mai multă curiozitate şi rărea în creştet, dar lungimea lui exagerată şi piep-nerăbdare decât odinioară, când îndeplinirea unor tănătura voit şi totuşi discret neglijentă îi dădeau unasemenea obligaţii constituia un act de rutină. aer deloc protocolar care mi l-a făcut imediat sim- patic. Mi-am dat seama că era unul dintre acei na- Schimbul de mesaje l-am purtat cu un pilot de vigatori de cursă lungă care, deşi purtându-şi cucare nu mi-am amintit imediat. Era să cred că ple- sinceră mândrie epoleţii cu însemne de căpitan, afi-case în expediţie înainte de venirea mea acolo, şi şează un oarecare dispreţ ironic la adresa litereiabia verificând datele pe calculator m-am convins, unor regulamente cam învechite şi, oricum, tacitnu fără o uşoară reacţie de surpriză, că fusese unul ajustate în condiţiile zborurilor interstelare...dintre „clienţii” mei, cu treizeci şi doi de ani în Aproape fără să-mi fi propus, încercam să-mi im-urmă. Se numea Valter Ionescu, iar fişa lui, pe care aginez cum arăta acum, după trei decenii care şiam parcurs-o pe când mâncam fără să-i simt gustul pentru el trebuie să fi însemnat măcar vreo cinci-– deci ca în „timpurile bune’’, de intensă concentrare şase ani, dar cinci-şase ani nu lasă urme pronunţatenervoasă şi de acţiune – un sandviş pregătit în grabă pe faţa unui tânăr. În eventualitatea că nu m-a uitatde Marina, fişa lui mi-a procurat suplimentul de in- şi el pe mine, mai degrabă lui nu i-ar fi fost tocmaiformaţii folositor unei mai exacte orientări în cazul simplu să mă recunoască, din cauza transformăriloracestui ins care regăsea, îmbătrânită cu trei decenii, aduse de ritmul biologic diferit în care mi-am trăitlumea de unde fusese lansat în Cosmos. Probabil că viaţa. Treizeci şi doi de ani nu pot fi şterşi cu bu-nu numai eu îl uitasem, şi nici nu era singurul de retele.care omenirea avea să-şi amintească brusc, ofe-rindu-i cu mărinimie sinceră şi grăbită un râvnit Receptoarele staţiei tocmai primeau un altmoment de glorie, mai mult ca sigur ultimul: tri- mesaj şi Marina se oferise să supravegheze înregis-umful şi sărbătoarea emoţionantă, ameţitoare ca un trarea. N-am avut nimic împotrivă, deşi, recunosc,splendid joc de artificii, dincolo de care începe re- doream să mă ocup eu însumi de tot, ceea ce nu mitragerea în anonimat, poate tot atât de firească şi ea s-ar fi întâmplat înainte, când staţia era plină de spe-ca atâtea alte lucruri de care nimeni nu se mai miră. cialişti şi treburile de făcut erau atât de numeroaseNu poţi cere unei lumi grăbite, nu-i poţi pretinde şi încât fiecare om avea sarcini precise, iar timpul ni-cu atât mai mult nu-i poţi impune să-i ţină minte şi l drămuiam la secundă. Acum nu ne grăbea nimeni.să-i cultive într-o perpetuă actualitate pe nenumă- Am profitat de răgaz ca să mai „scotocesc prin fi-raţii ei emisari risipiţi în decursul mai multor secole şier”, să scot din ordinator toate detaliile privitoare25

Cervantes lITeRaTxuRă SFla expediţia din care se întorcea Valter Ionescu. Nu data asta nu avea în ea nimic periculos, nici dezar-era mare lucru de aflat, în esenţă scenariul se desfă- mant; dimpotrivă, era tensiunea acelei aşteptări ceşura aşa: căpitanul plecase cu o navă acceptabilă, ridică moralul, pregătind subteran o mobilizaredestul de modernă pe vremea lui, într-o misiune cu promptă şi energică a nervilor, atunci când avea sădestinaţia Procyon, la trei parseci şi jumătate depăr- vină clipa acţiunii fără ezitare, dar şi fără greşeală.tare de Soare, unde urma să preia o încărcătură dethorpiu înnobilat, formidabilul element a cărui va- În noul său mesaj, Valter Ionescu ne comunicaloare, la cantitatea prevăzută pentru acel transport, poziţia lui, viteza, caracteristicile traiectoriei şi aşajustifica până şi o călătorie pe un traseu de două ori mai departe, informaţii pe care ordinatorul le-a în-mai lung. Personal de bord – cinci oameni, între ghiţit imediat, prelucrându-le. Pe harta sideralăcare şi un specialist în ecologie a cărui prezenţă m- pândită de privirile noastre pline de o curiozitatea cam mirat, până când am aflat că expediţia avea nerăbdătoare începu să clipească, la scurtă vremede îndeplinit o dublă misiune, etapa Pământ-Pro- după aceea, mult aşteptata lumină ce poziţiona, încyon fiind condiţionată, pentru obţinerea unui ran- raport cu noi şi cu corpurile planetare învecinate,dament maxim al zborului, de transportul unei astronava. Am răsuflat uşuraţi, ca şi cum abia astfel,imense cantităţi de spori proveniţi în special de la prin apariţia semnalului luminos într-un punctplante acvatice; o acţiune de fertilizare, aşadar, ur- anume al unui Cosmos simbolizat vizual, existenţamărindu-se însămânţarea oceanului primar, încă doar bănuită până acum a navei ar fi devenit, brusc,lipsit de viaţă, al unei planete din vecinătatea piticei certitudine.albe care formează cu imensa stea alb-gălbuie Pro-cyon sistemul cunoscut si sub denumirea de alfa – Uite-o! am auzit exclamaţia jumătate strigată,Câinele Mic. Pe baza informaţiilor deţinute de or- jumătate şoptită a Marinei.dinatorul staţiei, n-am putut stabili cu certitudineceea ce începusem să deduc, şi anume, dacă nu Acolo unde în ultimul an aproape că nu se în-cumva această operaţie delicată, făcută în fond nu registrase altceva decât deplasările greu perceptibiletocmai sau nu direct în interesul nostru, reprezenta ale lui Uranus şi Neptun, precum şi cele – întrucâtvapreţul bine chibzuit al încărcăturii de thorpiu pe mai rapide – ale câtorva banale comete, punctulcare Valter Ionescu trebuia s-o aducă în sistemul acela luminos, însemnând nu doar mişcare, ci şisolar. Dar asta avea, în momentele acelea, doar o viaţă, avea în el ceva cu adevărat impresionant.minimă importanţă. Mai tulburător era însă finalul mesajului. Tul- – Ei, şefule, cum stăm? Când îl înhăţăm de burător prin ceea ce nu spunea, fiindcă Valter Io-coadă? m-a întrebat unul dintre tehnicieni, folosind nescu lăsa să se înţeleagă, atâta doar, fără nici ope neaşteptate o expresie tot din „timpurile aurite”, explicaţie, lăsa să se înţeleagă că, din tot echipajulceea ce a avut darul să mă binedispună imediat. plecat, se întorcea el singur. Evident, întrebarea nu pretindea de la mine un Marina şi-a dat seama imediat, după expresiarăspuns, dinainte ştiut, era doar un mod de mani- mea de consternare prost camuflată, că se întâm-festare a bucuriei că ne aştepta în sfârşit o treabă plase ceva grav.care avea să scoată, cel puţin pentru o vreme, me-canismul staţiei din înţepenire. Omul îşi freca mâi- – Nu ştiu ce vrea să spună ăla aici, am evitat eunile într-un gest iarăşi semnificativ, grăitor pentru un răspuns improvizat din diverse presupuneri, carestarea noastră de spirit, şi mi-am zis că apariţia lui mai mult ar fi complicat lucrurile.Valter Ionescu era de-a dreptul norocoasă, căpitanulvenea chiar la timp ca să ne smulgă din gânduri nu Ea n-a mai insistat, încât secretul acela cumplit,tocmai fericite. Simţeam în jur o tensiune care de al meu sau, poate, al nostru, al amândurora, a rămas secret până la confirmarea integrală a adevărului său. Urmărit de priviri mai mult nedumerite decât neliniştite, concentrat, ascunzându-mi cât se putea frământările, am pregătit un alt mesaj, cu întrebări precis şi insistent formulate: ce-i cu oamenii? ce-i 26

Revistă internaţională de culturălITeRaxTuRă SFcu nava? ce-i cu încărcătura?... şi tot aşa, încolţindu- festă, în finalul unei lungi perioade de lâncezeală,l pe Valter Ionescu fără menajamente, încât să fie dându-ne tocmai iluzia după care tânjiserăm preaobligat să răspundă limpede la toate nedumeririle mult.stârnite de ambiguitatea suspectă a finalului mesa-jului abia recepţionat. Începusem să mă înfurii – – Procyenii nu se folosesc de televiziune, nu-iomul ăsta, despre care se spunea că e un navigator aşa? m-a întrebat la un moment dat Marina, făcândexperimentat, şi-a uitat oare îndatoririle elemen- o asociere de idei pe care cred că am intuit-o corect,tare? mă întrebam, indispus de faptul că ne ascun- dar atunci am preferat să mă prefac că nu înţeleg.dea ceva, lăsându-mă să bâjbâi prin tot felul deipoteze, deşi era de datoria lui să raporteze exact şi – Ce legătură are una cu alta? am răspunsamănunţit despre misiune, îndată ce pătrundea în printr-o altă întrebare, iar Marina, sprijinită cusistemul solar. Ordinatorul codifica grăbit mesajul pieptul şi cu coatele de pupitrul unde lucram, şi-aîn limbajul folosit la emisiunile de tipul „orb”, ante- ridicat o sprânceană, una singură, cum face întot-nele staţiei începuseră să-l transmită în spaţiul în- deauna când se miră în tăcere, apoi am avut impre-conjurător, şi abia după un timp mi-am dat seama sia că abandonează un gând căruia nu poate, sau nucă eram preocupat de ceva anume, fără să fi ştiut de mai vrea să-i dea de capăt.la început, cu exactitate, despre ce era vorba. De-odată, în mintea mea a făcut explozie întrebarea: de – Ştiu eu? Poate că nu are nici o legătură.ce nu trece pe imagine? Asta era, întrebarea asta mă Mesajul următor, sosit târziu, când ciudăţeniileobseda, fremătând în subconştient, căutându-şi cu acelei întâmplări ajunseseră să mă preocupe obsesiv,dificultate drumul spre suprafaţă. Judecând după era formulat tot în cod şi, prin urmare, destinat maicoordonatele comunicate, astronava se afla la o de- întâi ordinatorului. Nici o schimbare, aşadar, în as-părtare ce nu excludea o bună legătură televizată, pectul tehnic al comunicării, însă Valter Ionescu sedar căpitanul părea să nu fi realizat încă asta, el se hotărâse în sfârşit să renunţe la tăcerea lui neli-folosea în continuare de sistemul „orb”, mai simplu niştitoare. Deşi m-am bucurat, nu m-am putut îm-şi mai eficient la mari distanţe, însă cu dezavantajul piedica să-i reproşez în gând că-i trebuise cam multde a pune între cei ce-l folosesc un intermediar: or- timp până să ia decizia asta. Câteva supoziţii, uneledinatorul, necesar codificării şi traducerii mesajelor nerostite până atunci spre a nu provoca inutil agi-dintr-un cifru de simboluri universal acceptat. Ce- taţie între tehnicienii mei, îşi găseau deodată con-i cu tine, Valter Ionescu? îmi venea să strig. Treci pe firmarea. Căpitanul se afla într-adevăr la bordulemisie televizată, poate că asta are să te oblige să fii unei nave străine, acum, la capătul celor două mi-coerent şi detaliat. siuni ale lui, ambele îndeplinite: atât cea de fertili- zare a planetei lui Procyon II, cât şi cea legată de M-am decis s-o fac eu cel dintâi, văzând că transportul thorpiului spre Pământ; încărcătura,timpul trecea şi căpitanul Ionescu nu se grăbea sub formă de bare bine izolate din cauza violentuluideloc să-mi răspundă. Staţia emitea pe canalele fo- lor efect radioactiv, umplea locurile de depozitarelosite cu treizeci de ani în urmă, fără ca dincolo, pe ale acelei nave cosmice de origine extraterestră, cunavă, cineva să preia legătura. Nu-mi venea să cred care se întorcea acasă Valter Ionescu dintr-o călă-că Valter Ionescu nu recepţiona apelul meu televi- torie pe cât de pozitiv încheiată în bilanţul ei mate-zat, iar faptul că nu-mi răspundea în acelaşi fel mă rial, pe atât de lipsită de noroc în alte privinţe.intriga tot mai mult. Dacă n-ar fi fost semnalul lu- Pierduse astronava lansată spre Procyon şi odată cuminos prin care ordinatorul marca pe harta stelară, ea echipajul, într-un accident produs chiar după,mereu mai aproape, poziţia navei-enigmă, aş fi sau în orice caz spre sfârşitul operaţiei de bombar-putut crede că totul era o farsă prostească, sau că dare, cu capsule pline de spori şi seminţe, a ocea-simţurile noastre, ale tuturor, ne jucaseră o stranie nului unde vegetaţia Pământului avea să încerce să se adapteze şi să populeze, cu timpul, un mediu lip- sit de viaţă şi încă nu tocmai favorabil apariţiei ei.27

Cervantes lITeRaTxuRă SFO explozie, din câte am înţeles, având drept urmări surprinzător trebuia să spun. Doar că era cu cevadezintegrarea unei părţi a astronavei şi scufundarea mai înalt şi uşor disproporţionat, sau altfel propor-celeilalte, sub privirile îngrozite ale procyenilor care ţionat, luaţi-o cum vreţi, şi avea faţa mai plată. Suntîl însoţiseră acolo cu una din navele lor de patrulare, printre puţinele rase umanoide pe care le cunoaş-spre a controla realizarea, în condiţiile stabilite, a tem, aşa că o să ne fie mai uşor decât cu alţii, credacţiunii pentru care apelaseră la ajutorul venit din eu. Singurul lucru la care vă invit să luaţi aminte, fi-sistemul solar. ,,Ei m-au recuperat”, spunea Valter indcă altfel riscaţi să faceţi şoc, e culoarea ; nu-nu,Ionescu şi nu m-am întrebat atunci de ce întrebuin- culorile lor, vreau să zic, dar probabil că riscul e laţase tocmai cuvântul acela. Apoi, după aflarea altor fel de mare şi pentru ei într-o întâlnire neaşteptatăamănunte teribile, nici n-a mai fost cazul să mă mai cu nişte decoloraţi ca noi, cu pielea atât de şters şiîntreb. Căpitanul ezitase mult înainte de a ni le co- de uniform pigmentată. Valter Ionescu se simte binemunica, aşa se explicau şi lungile lui tăceri, dar ştia printre ei, prin urmare n-o să ne facem noi de râs şică până la urmă tot va trebui să ne prevină, era, din- n-o să-l compromitem nici pe Valter Ionescu, nu-itre toate, lucrul cel mai înţelept. Ceilalţi, piloţii se- aşa? Am dreptate?...cunzi şi ecologistul, dispăruseră fără urmă. Elsingur mai fusese găsit plutind acolo unde îl proiec- Pe măsură ce vorbeam, mi-am recâştigat voceatase explozia, cu fracturi deschise şi arsuri grave pe limpede şi gândul coerent, ba chiar şi puţin dintot corpul, inconştient şi pesemne ajuns în pragul umor, aşa că le-am zâmbit băieţilor, amuzat de in-agoniei – a aflat mai târziu că viaţa lui depindea solitul situaţiei, de aspectul cam straniu al întâlniriiatunci de foarte puţin. De puţin timp, de numai câ- ce ne aştepta. N-am să uit niciodată procyanul văzutteva zeci de minute şi de intervenţia energică a pro- întâmplător, mai demult, pe coridorul unei mari in-cyenilor, care, zicea căpitanul, n-aveau nici ei de stituţii guvernamentale de pe Pământ. De altfel arales, dacă voiau să facă într-adevăr ceva pentru el şi fi exclus să poată fi uitată faţa aceea rotundă, pe caresă nu-l lase să moară acolo unde căzuse. Brusc, m- se îmbinau neverosimil culorile variate, ţipător dea străbătut un fior şi nici n-a mai fost nevoie să par- vii, aş zice că aproape strălucitoare, de pe solzii unuicurg până la capăt mesajul ca să-mi dau seama că peşte exotic. Şi încă ai unuia dintre cei mai frumosValter Ionescu nu mai era tânărul acela blond, cu coloraţi, fala oricărui acvariu! Mi-am propus să evitochi albaştri şi bărbuţă castanie fluturată rebel, ca nişte reacţii penibile, cu atât mai mult cu cât nefe-într-o copilărească sfidare a aparatelor de teleimpri- ricitul de pământean revenea, dintr-o misiune vic-mare. „Mi-au dat un corp”, îşi încheia el mesajul, torioasă, învins, lovit în însăşi condiţia luiaşadar se întâmplase ceea ce bănuiam: în starea lui omenească. Nu se putea să nu ţi se facă milă de el.de atunci nu-i fusese salvat, mai bine-,zis recuperat, Procyenii ne stârnesc uimirea şi curiozitatea, e nor-decât creierul. mal, însă ei vin şi pleacă, se întorc în lumea lor si- derală unde toţi sunt la fel, pe când Valter Ionescu – Fiţi atenţi! le-am spus băieţilor, şi-mi stăpâ- va trebui să rămână pentru totdeauna, cu trupul luineam cu greu tremurul şi emoţia care îmi schimba împrumutat, de procyan, aici, în spaţiul căruia spi-vocea, imprimâdu-i o suspectă răguşeală. Fiţi atenţi, ritual îi aparţine. „Mi-au dat un corp”, spunea în ul-vom avea o vizită, dar nu-i vorba de cine credeţi, timul său mesaj şi înţelegeam acum că făceasau nu numai de el. Sunteţi mai tineri, îmi închipui mărturisirea asta fără multă bucurie.că n-aţi mai întâlnit procyeni, dar ceva-ceva tot tre-buie să ştiţi, aşa că n-are de ce să vi se facă subit dor Pe Marina cineva o văzuse intrând în seră.de casă şi să-mi fugiţi de aici când am mai mare ne- Cum nu voiam să mai pierd vremea în turn, amvoie de voi. Relaţiile cu ei sunt destul de bune şi, în căutat-o acolo, sub calota scundă şi puternic lumi-plus, unul pe care l-am văzut eu cândva aducea nată artificial, de la baza turnului de control. Udamulţumitor a om. Ba nu, greşesc: nu mulţumitor, ci straturile de legume şi, pusă pe joacă, m-a ţinut o vreme în prag, ameninţându-mă cu jetul de apă al 28

Revistă internaţională de culturălITeRaxTuRă SFfurtunului. tanţa ce ne despărţea de navă, iar băieţii rămaşi în – O să goleşti rezervorul! am avertizat-o, mus- turn presupun că nu se simţeau cu nimic mai liniş- tiţi decât noi, ştiind ce întâlnire neobişnuită ni setrând-o fără nici un efect. întrevede. Ştiam dinainte că o duzină de raţionamente „Bătrâne, ţine-te tare!” mi-am făcut curaj la ca-perfect argumentate n-ar fi reuşit s-o convingă să pătul coridorului de acces, înainte de a păşi în salarenunţe, atunci când avea chef să risipească apa, circulară a navei procyene, apoi i-am văzut; i-amudând ea însăşi sera în locul obişnuitei instalaţii ac- văzut pe ei, nemişcaţi, într-o atitudine de impusăţionate mecanic. solemnitate, presupun. Cu toată pregătirea sufle- tească, nu mi-am putut reţine o tresărire şi nici rit- Zâmbind bucuroasă, m-a chemat spre locul mul, accelerat brusc, al bătăilor inimii. Ei stăteauunde, pe o suprafaţă de numai doi metri pătraţi, dinaintea mea şi parcă nu-mi venea să mă uit la fe-marcată de ghivece cu cactuşi pitici, cultiva câteva ţele lor cu pielea de un roşu aprins, pătată neuni-soiuri de flori, garoafe, lalele, gladiole, două-trei fire form cu verde şi galben, iar în două sau trei locuridin fiecare, o muşcată şi un trandafir. Mai mult, din vărgată de brun, în nişte dungi apăsate. Totul com-păcate, nu ne puteam îngădui. punea un desen straniu, nelipsit de fineţe şi, în mod evident, de un fantastic efect, de care se face răspun- – Mi-a înflorit o lalea pestriţă, vino să vezi! zătoare o selecţie – naturală? dirijată? ori şi una şi Cred că o admirase, o pipăise cu dragoste şi alta – ce n-a ajuns la rezultate comparabile, pe Pă-până atunci, dar n-a scăpat prilejul s-o atingă iarăşi, mânt, decât în coloritul privilegiat al peştilor şi pă-s-o mângâie discret, parcă pe furiş, bucurându-se sărilor exotice. Simţeam de mai multă vreme osă simtă între degete petalele crude, catifelate, ume- apăsare la încheietura mâinii stângi, o strângere carezite de stropii adunaţi în corolă ca nişte mărgeluşe în loc să slăbească îşi creştea enervat intensitatea, şistrăvezii. m-am întors iritat spre Marina, însă ochii ei ficşi, – Aş fi vrut să am mai multe. M-am gândit la devastaţi de o spaimă mută, urmăreau cu încordareun buchet, pentru când ne vin oaspeţii, zicea Ma- fiinţa aflată în stânga, la o oarecare distanţă de ceirina. Chiar dacă ei au alte tradiţii şi alte obiceiuri trei procyeni: animalul acela de dimensiunile unuiacolo. Să nu-şi închipuie că-i primim ca la o casă viţel îngrăşat, dar a cărui alcătuire sugera mai de-pustie. grabă o broască uriaşă cu corpul acoperit de o piele – Ajunge una, lasă-le pe celelalte să crească. groasă, buboasă şi murdar-verzuie, o broască-ele- Câteva zile mai târziu, când o navă aproape fant suită pe un mic podium de unde ne fixa şi easferică se aşeza într-o margine a platformei, iar bă- nemişcată, doar guşa enormă îi tresălta din când înieţii din turn, cuprinşi din nou de febra timpului de când, străbătută de un tremur. Marina era îngrozită,glorie al staţiei, zoreau să dirijeze într-acolo imensul cu o mână se încleştase de mine, iar cu cealaltă„braţ de caracatiţă” bâjbâitor al coridorului de acces, strângea la piept, ca într-un inconştient reflex deMarina mi-a ieşit în cale exact în momentul când apărare, laleaua pestriţă şi simţeam cum mă trageîmi consideram încheiată pregătirea psihologică şi încet-încet înapoi, spre gura coridorului de acces.aveam de gând să pătrund în acel apendice al tur- I-am făcut semn să stea liniştită, îmi aminteam toc-nului care deschidea atunci cel mai scurt şi cel mai mai la timp ceea ce uitasem: animalul era un braalcomod drum spre procyeni. I-am citit în ochi do- inofensiv, un fel de câine de casă, n-avea nici o vinărinţa şi primul meu gest a fost unul de refuz. Dar că nouă ni se înfăţişa atât de respingător. E adevărat,am băgat de seamă că ţinea cu emoţie, parcă abia nu-mi trecuse nici o clipă prin minte că oaspeţiiatingându-i lujerul cu vârfurile degetelor, laleaua noştri ar fi putut avea la bord un astfel de însoţitor.aceea pestriţă şi n-am mai zis nimic, am pătruns încoridorul suspendat simţind-o, după balans, la doi Revenindu-mi, m-am întors către procyeni. Eipaşi în urma mea. Într-o tăcere încordată, care neintensifica zgomotul respiraţiei, am străbătut dis-29

Cervantes lITeRaTxuRă SFurmăriseră scena fără nici o tresărire, deşi mă aş- – M-am întors, nu puteam să rămân... Sunteţiteptam să zâmbească subţire din buzele lor abia primii oameni care... după atâţia ani...schiţate, şi probabil că aşa şi făceau, însă în alt chipdecât cel omenesc – cu toată aparenţa lor uma- Am simţit ceva ca o lamă de bisturiu tatonând-noidă. Am făcut un efort de concentrare, de mobi- mi nervii, în lungul spinării. Marina a leşinat fărălizare a voinţei pentru întrebarea pe care mă un ţipăt, a alunecat pur şi simplu pe lângă mine şivedeam obligat s-o pun, parcă tot mai jenat de sen- mi s-a întins inertă la picioare, înainte ca eu să fisul ei neverosimil. putut mişca un deget, iar în starea aceea nici măcar nu mi-a trecut prin minte s-o fac. Braalul vorbea, – Care din voi... am zis şi m-am oprit derutat, nu mai încăpea nici o îndoială. Mi-am purtat bui-privind feţele de un uluitor efect nepământesc ale mac privirile de la faţa palidă a Marinei la cele enig-procyenilor. Care din voi este... Valter Ionescu? matice ale procyenilor şi iarăşi la braal, care făcea noi sforţări să articuleze ceva pe respiraţia lui şuie- Cuvintele s-au smuls din mine cu greutate, îmi rată, sonorizată dogit în sacul fremătător al guşii.părea că joc un rol pentru care n-am talent şi aştep-tam dintr-o clipă în alta să se prăbuşească asupra – Altceva n-au găsit... n-au avut la îndemână,mea un val uriaş de ridicol. Cei trei şi-au întors unul auzeam ca în miezul dement al unui coşmar cu-spre altul capetele fabuloase, într-un fel de uimire vintele braalului, pronunţate cu totul aproximativ,nedumerită şi interogativă. Am avut impresia că se şi privirile mele scăpate de sub controlul lucidităţiipipăiau fugar cu privirile şi abia atunci mi-am rea- nu se mai puteau desprinde de el.mintit înciudat că telepaţii aceia sunt, în fond, surzişi muţi, le lipseşte structural unul din simţurile pen- Era ceva fascinant şi dureros în ce se petreceatru noi esenţiale. Câteva momente am rămas com- în momentele acelea. Creatura îmi vorbea cu preţulplet derutat, iar Marina, alături, frământa fără rost unor eforturi cumplite şi părea să nu fi observat, sauîn mâini tulpina subţire a lalelei sacrificate în vede- să nu ia în seamă efectul fulgerător produs asuprarea evenimentului pe care îl trăiam acum într-un Marinei. Mi se adresa mie cu un fel de tensiune ieşitămod cu totul neaşteptat. pesemne din teama de a nu mă vedea şi pe mine pră- buşit în leşin. Am simţit asta şi mi-am încordat muş- – Eu sunt... – am auzit un glas răguşit, ca o bă- chii slăbiţi ai picioarelor, mi-am adunat încetul cutaie înfundată de tobă. Eu sunt Valter Ionescu... încetul atenţia împrăştiată, mi-am impus să fiu calm şi să deduc din sunetele acelea gâlgâite şi gâfâite sen- De pe podiumul lui, braalul mă fixa cu două sul unor cuvinte familiare.perechi de ochi galbeni, plini de vinişoare infla-mate. Guşa de un verde lucios i se înfoia ritmic, iar – Trebuia să trăiesc... gemea adânc braalul, zbă-gura largă îi rămăsese întredeschisă, încât auzeam tându-şi guşa de sub imensa lui gură ştirbă, şi de-un şuierat continuu şi un gâlgâit care, aveam să în- odată un nod chinuitor mi s-a urcat în gât:ţeleg mai târziu, pregăteau o nouă şi chinuitoare zăpăceala, spaima de la început ceda locul milei, oerupţie verbală, neaşteptată şi uluitoare ca tot ce ni milă însoţită de repulsie. M-am silit să-mi învingse întâmpla acolo, atunci. Mă uitam aiurit la alcă- bărbăteşte un suspin care ameninţa să-mi smulgă la-tuirea aceea monstruoasă şi-mi spuneam că nu, ea crimi, aşa cum mi-am impus să-mi înfrâng şi do-nu putuse, n-avea cum să fie tocmai ea cea care-mi rinţa de a fugi în neştire, de a mă ascunde undevavorbea, braalul e braal, gândeam într-o izbucnire unde să nu fiu găsit zile în şir. Braalul spunea ceva,de revoltă neputincioasă, un broscoi uriaş, pentru mai bine zis încerca să spună, fiindcă abia urmărindnoi, pământenii, un câine de casă şi nimic mai privirea deviată a unuia dintre ochii lui excesiv proe-mult, pentru procyeni. Nu se clintea de pe podium, minenţi, aţintită de astă dată asupra lalelei scăpatedar tresăririle pieptului său lat şi ale guşii învelite de Marina pe pardoseala lăcuită a navei, abia atunciîn piele încreţită trădau o agitaţie lăuntrică alar- am înţeles că ne mulţumea, tulburat omenește, pen-mantă. tru floare. 30

Revistă internaţională de cultură PeRSONalITaTea luNIIScriitori în dialog: emil lungeanu și Ioan Barbu România are o cultură care poate dialoga de la egal la egal cu toate culturile zise „mari” ale lumii contemporane. (Ioan Barbu) Emil Lungeanu:Scriitorul este om al cetății,este vocea ei. Scriitorul nu poate sta în afara aces-teia. O primă întrebare îmi stă pe buze,la ora defaţă: Care este cel mai grav impediment în dru-mul ieşirii României din criza în care s-a afundatpână la gât? Mă gândesc la criza politică, în pri-mul rând, dar şi la cea economică… Ioan Barbu: O corupţie scandaloasă, existentă Târgul International de carte Gaudeamus 2013,mai cu seamă la vârf. S-au luat şi se iau măsuri București (de la stânga la dreapta: Ion Dodupentru stăvilirea fenomenului. Chiar dure. Însă fe- Bîlan, Vasile Poenaru, Aureliu Goci, Hannanomenulnu se lasă stârpit, nici stăvilit, adesea nici Bota, Ioan Barbu, Emil Lungeanu)diminuat;ba chiar escaladează.Aş reproşa claseipolitice, ceea ce constituie o frână demnă de luat dincolo de factorii de ordin economic şi po-în seamă în tentativa României de a ieşi din criză, litic, există – poate, mai important decât aceştiaun anume spirit de indisciplină, o aplecare, nativă, – factorul uman. Mai este valabil ce spuneauspun unii, spre anarhie, spre dezordine, spre chiul, unii, odinioară, despre poporul român, că s-arelemente ferm repudiate de structurile europene. situa între doi poli: „stupid people” şi „intrepidSigur că „democraţia” prost înţeleasă a favorizat şi people”?favorizează susmenţionatele defecte de conştiinţăşi de comportament. Nu e mai puţin adevărat că, Cele formulate, prin 1990, de mult hulitul Sil-atunci când i s-au creat condiţiile unei munci co- viu Brucan, autorul aserţiunii potrivit căreia po-recte şi răsplătite, românul a dat dovada unui porul nostru ar fi un „stupid people”, zise pe caremuncitor evoluat, prob, onest, harnic şi intrepid, le-a retractat ulterior – nu ştiu cu câtă sinceritatecu nimic mai prejos decât colegii lui din celelalte – au totuşi, chiar dacă nu la modul major, o oare-ţări ale Uniunii Europene. O demonstrează şi mi- care acoperire în fapte. Avem printre noi, într-ade-lioanele de români care muncesc în străinătate, văr, nişte „stupizi”, care sunt leneşii, acei aşa-zişiunde s-au făcut, în marea lor majoritate, cunos- asistați sociali, hoţii, corupţii, unii din ei (saucuţi, stimaţi şi respectaţi. Excludem excepțiile; fie-care țară are uscăturile ei. Întorşi acasă, puțini câțise întorc, aceştia aduc cu ei experienţa muncii dinOccident, cu rigorile atât de drastice, dar şi cu îm-plinirile de rigoare. Iată o şcoală la care se potforma tinerii de azi ai României.31

Cervantes PeRSONalITaTea luNIImulţi din ei!) cocoţaţi în vârful scării sociale. Dar La Congresul Mondial de Francofonie,mă încăpăţânez să cred, întemeindu-mă pe fapte, împreună cu scriitoarea Maryse Condé dincă ţara care a dat omenirii atâtea nume de referinţăîn varii planuri, de la ştiinţă şi tehnică la literatură Guadeloupeşi artă, este un inepuizabil rezervor de vrednicie,de talent, de geniu – calităţi de care lumea de azi, pentru singura vină de a te fi aflat în faţa scumpilorimplicit țările Uniunii Europene, au atâta nevoie. lor bolizi, gata să te stâlcească în bătaie pentru sim- plul mo de a-i fi încurcat în grandomania lor fără Partea semnificativă a românilor o reprezintă limite. Sunt indivizi care şi-au pierdut orice repercei care muncesc, uneori din greu, pentru perfec- nu doar creştin, ci uman. Iar lege nu există. Decât,ţionarea şi realizarea lor, în sensul moral şi larg poate, pentru proşti, în fond, asta e şi ideea.cultural al cuvântului. Aceştia ne destăinuie pe Sărmanii îi urăsc pe bogaţi, îi dispreţuiesc pentrunoi, românii, nu ca pe un „stupidpeople”, ci ca pe comportamentul lor, dar în adâncul inimii îiun „intrepid people”. Am vizitat ţări din lume invidiază, le admiră viaţa şi ar vrea să fie ca ei. Săunde trăiesc şi muncesc români. Deşi sunt supuşi, poţi ajunge din terorizat terorist, iată visul ceîn dese cazuri, unor judecăţi critice din partea merită visat! (...) Oamenii au uitat să(-şi) vorbeascăcetățenilor sau autorităţilor, de cele mai multe ori şi latră. Se comunică aproape monosilabic: băi, măi,pe nedrept, din pricina unei mentalităţi conserva- vino, du-te, hai, mă-ta; toate formulele de politeţe,toare şi – să mă ierte domniile lor! – răuvoitoare de bunăvoinţă, cuvintele acelea galante…… par săsau chiar retrograde, mai devreme sau mai târziu fi ieşit din uz, trăiesc numai în dicţionare şi, din câtemarea majoritate a românilor şi-au cucerit, în so- îmi dau seama, dicţionare nu prea mai foloseşte ni-cietate, locul ce li se cuvenea, adesea un loc de vârf, meni. (…) Manelele au evadat din muzică şi s-audemonstrând adevărul locuţiunii «Per aspera ad instalat în haine, în arhitectură, în maldărele deastra”. gunoaie din mijlocul parcurilor naţionale, în drujbe şi în termopane. Kitsch-ul acoperă ultimele bas- Care ar fi punctele slabe în efortul României tioane ale solemnităţii şi ale decenţei. (…) Natura,de a accede spre bunăstare? dar punctele ferme, creaţie a lui Dumnezeu, e incendiată, braconată,de referinţă? furată, retezată la pământ, lăsată să se irosească sub scaieţi.Aşa tratează mai-marii darul. Ţara-i un SRL Punctele slabe le-am numit deja: corupţia, Al lor.» Textul profesorului m-a mâhnit. Dar, dinindolenţa, lenea, chiulul, hoţia, dar şi toleranța păcate, fiecare afirmație a sa are o bază reală. Măromânilor care fac parte din România profundă.Aş exemplifica această spusă cu unele fragmentedintr-un text primit, recent, de la profesorulromân Alin Fumurescu. Domnia sa predă filosofiapolitică la Indiana University-Bloomington.«...dacă vii în România, aşteaptă-te să găseşti aicio societate profund polarizată, profund schizoidă.Din ce în ce mai polarizată şi mai schizoidă, de laan la an. Mă tem că ai să găseşti – ca şi mine – omajoritate ponosită, subjugată compromisului şilipsită de drepturi, despuiată până şi de propriilepotenţialităţi, peste care tronează vulgar şi aroganto minoritate, îndrăznesc să spun ucigaşă, cu „gi-pane” supradimensionate, gata să te spulbere cu zile 32

Revistă internaţională de culturăPeRSONalITaTea luNIIîntreb –şi îi întreb pe toți românii care ar trebui impostura, tâlhăria politică şi guvernarea prin frau-să alcătuiască forța civică a țării: se întrevede vreo darea drepturilor poporului vor pieri cât maischimbare în bine? Dacă tolerăm răul în contin- curând. Îi sfătuiesc pe tinerii noştri să-şi pună înuare ar putea fi şi mai rău. Spiritul civic aproape faţă modele noi de muncă, de comportament, deinexistent ne-a dus la situația deplorabilă în care ideal din cultura română, dar şi din cea universală,ne aflăm. Din prea multă toleranță, din răbdarea fiindcă numai acesteale pot face daruri multiple.noastră fără margini, „învârtiții„ revoluției, sub Să ia exemplu de trudă şi abnegaţie întru slujireaoblăduirea clasei politice au reuşit să smecherească ţării şi a neamului de la marii noştri conducători,un popor întreg. Ştii care e deviza acestora? „Când oameni de ştiinţă şi cultură, scriitori şi dascăli ae de luat să luăm numai noi, când e de dat să dea căror consacrare în lume au confirmat-o veacurile.proştii, cei mulți!” Pretutindeni manipulare, Între aceştia, i-aş aminti pe Decebal, Mihaiminciună, dezinformare, naivitate întreținută, iar Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Nicolaetoate la un loc înseamnă sărăcie pentru popor. Bălcescu, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, regele Carol I, regele Ferdinand, Nicolae Titulescu, Spiru Am numit mai înainte şi punctele de refe- Haret, Alexandru Lahovari, Nicolae Iorga, Con-rinţă, la care aş adăuga şi capacitatea extraordinară stantin Brâncuşi, George Enescu, Henri Coandăa românului, dovedită în întreaga sa istorie, ca şi şi mulţi, mulți alţii, care rămân, până astăzi,în prezent, de a-şi asuma şi asimila noutatea pe neîntrecuţi.orice plan, indiferent din ce colţ al planetei vine,îmbogăţind-o cu experienţa şi cu geniul său şi Totuşi, ni se reproşează, uneori, o anumităredând-o lumii într-o nouă şi superioară calitate. „patriarhalitate”, vădită mai ales în mediul rus- tic, unde cultivarea tradiţiilor, a unor străvechi Întorcându-mă la punctele slabe, mai cu valori culturale şi de civilizaţie nu se lasă în-seamă la toleranță şi răbdare, aş dori să accentuez frânte de asaltul vieţii moderne.că important este nu să ne punem cenuşă în cap,lamentându-ne asupra acestor puncte, ci să facem Definiţia sau emblema de forţă a unui poporcele de cuviinţă pentru a scăpa de ele. Cum? Este, o dă, se ştie, cultura sa, întemeiată pe elementelefireşte, o datorie personală a fiecăruia, o datorie lui de civilizaţie, de viaţă spirituală, de religie, decetăţenească, de a găsi cele mai adecvate soluţii ca apetenţă pentru frumos şi bine şi de talentul de asă le extirpăm din viaţa noastră. Fireşte, obligaţia făuri acest frumos şi bine. România are o culturăar veni în primul rând din partea preşedinției țării, care poate dialoga de la egal la egal cu toate cul-a guvernanţilor, a parlamentarilor, care, subliniez, turile zise „mari” ale lumii contemporane. Îmisunt singurii abilitaţi, prin votul de încredere al permit să repet ce-am declarat, cu câțiva în urmă,românilor, să creeze acele condiţii care să fa- unui jurnalist de la o publicaţie americană: Cul-vorizeze accesul la punctele ferme, de referinţă, ale tura română este de mult o cultură europeană,activităţii naţionale pe toate planurile. decretată ca atare de cele mai luminate capete ale continentului. Un Dimitrie Cantemir sau un B.P. O întrebare în legătură cu ziua de mâine a Hasdeu, ca exponenţi ai culturii române, discutauRomâniei. Ce trebuie să facă, înainte de toate, de la egal la egal cu exponenţii marilor culturitinerii noştri? Să plece din țară, cum au fost apusene, care le recunoşteau cu sinceritate me-sfătuiți în repetate rânduri,ori să rămână? ritele. Cât priveşte creaţia noastră populară, folclo- rul, etnografia, ocupăm unul dintre primele locuri Avem tineri, mii şi mii, foarte inteligenți. Pot din lume atât prin bogăţia, diversitatea şi origina-pleca să studieze în mari şi prestigioase univer- litatea acestora, cât şi prin modul în care am ştiutsități din lume, dar să se întoarcă acasă. Sunt con-vins că vremurile se vor schimba în bine,33

Cervantes PeRSONalITaTea luNIIşi am izbutit să le conservăm, aducându-le pure, oameni de afaceri, feţe bisericeşti, cu studenți şi cunealterate, în circuitul de valori al prezentului. nenumărați oameni simpli. Ce m-a izbit, înainteSunt lucruri care în Europa şi în alte părţi ale lumii de orice, a fost interesul tuturor – un interes ade-s-au pierdut, iar Europa şi lumea au nevoie de ele, sea arzător – faţă de cele ce se petrec, astăzi, îndovadă interesul acut care există în prezent în România de după acel decembrie sângeros al an-multe părți ale globului faţă de tezaurul cultural şi ului 1989. Nu, ţara noastră nu este într-un con despiritual al României. umbră, cum cred şi afirmă unii, ci în prim-planul atenţiei lumii! Ce ştiu şi ce nu ştiu cei de acolo des- România a fost, după cum se ştie, în decur- pre noi? Ştiu multe lucruri – şi adevărate, dar şisul zbuciumatei sale istorii, un scut de apărare a false. Din nefericire, ultimele încă predomină. Nueuropei occidentale, a creştinătăţii, în calea suntem socotiţi antropofagi, nici trăitori în epocanenumăratelor invazii distugătoare.are, oare, de piatră, dar, vai!, uneori nu prea departe de o ast-europa o datorie de conştiinţă şi de onoare faţă fel de imagine. Valorile şi cuceririle Românieide România? sunt, dacă nu ignorate, sunt privite printr-o optică deformatoare. Pentru unii, România este ţara Aş dori să reamintesc tuturor capetelor lumi- corupţiei, a prostituatelor, care fac trotuarul, cunate ale continentului nostru, care diriguiesc răsmiile, în tot Occidentul, a cerşetorilor şi a ho-soarta sa din toate punctele de vedere – politic, ţilor, care, la fel, ne-au dus buhul pretutindeni.economic, juridic, social – că poporul român, Niciodată n-o să ne proiectăm onest în ochii Oc-subliniez,poporul româna făcut şi va face tot ce-i cidentului, de exemplu, atâta timp cât principalelestă în putinţă pentru reaşezarea noastră, sub alte artere ale Romei, Parisului, Londrei se află subauspicii politice, într-o Europă în care ne aflăm şi ocupaţia „fetiţelor” de consum venite din Româ-ne-am aflat dintotdeauna, nu numai geografic, ci nia sau a hoților şi cerşetorilor. Nu mai vorbesc deşi istoric. crime, tâlhării, de traficul de droguri, de carne umană,de furtul unor opere de artă în care au fost Şi, ca să răspund direct la întrebare, vreau să şi încă sunt implicaţi români. Astfel că pentru uniispun că Europa nu şi-a plătit nici pe departe da- cetăţeni ai altor naţiiRomânia este o ţară de care etoriile faţă de România. Mai are mult, foarte mult bine să te fereşti. Cum putem lupta împotriva uneipână să le achite. E drept, ne-a dat şi ne dă bani, astfel de degradante imagini? O asemenea între-chiar sume importante, dar, n-aveţi grijă, o să-şi bare provoacă imediat o alta, complementară ei:scoată cu vârf şi îndesat pârleala, chiar şi în ce pri- Cine trebuie să ducă această luptă? În mod firesc,veşte „darurile” nerambursabile. reprezentanţii României în aceste ţări, diplomaţii noştri. Aici, însă, sunt obligat – faptele mă obligă! Ca scriitor, ai făcut, de-a lungul anilor, – să constat cu tristeţe că suntem într-un mare şimulte şi lungi călătorii de documentare în țări sumbru impas. Unii diplomaţi de-ai noştri „re-din europa şi din america de Nord. Cum ne compensați“ politic sau alții neclintiţi din posturiproiectăm noi, românii, în conştiinţa lumii? Cu de zeci de ani, doar mutaţi dintr-o ţară în alta, fărăce ochi ne privesc cetățenii altor țări, ce ştiu şi ce să cunoască „pe viu” realităţile României, sunt –nu ştiu despre noi? cu excepţii, desigur! – robi ai unor atitudini pasive, ca să nu zic mai mult, în faţa imaginilor, uneori Am vizitat Statele Unite şi Canada, aproape reale, dar deseori strâmbe, contrafăcute, privindtoate țările din Europa, cu mici excepții, am stat România şi pe români. În timp ce avem nenu-de vorbă, pretutindeni, cu personalităţi din diverse mărați tineri inteligenţi, energici, absolvenţi dedomenii, de diverse profesii: scriitori, artişti, mari şi reputate universităţi ale lumii sau din ţară,cărturari, savanţi, oameni politici, parlamentari, 34

Revistă internaţională de culturăPeRSONalITaTea luNIIbuni cunoscători nu numai ai României şi ai va- Lansare de carte (Drumul spre Bruxelles)lorilor ei, ci şi ai modului în care acestea pot fi re- în Salonul de Aur din Ambasada Românieiceptate de un Occident pândit şi îmbrăţişat despiritul globalizant, nu totdeauna dispus să re- la Pariscunoască superioritatea altora în diverse domenii.Foarte puţin se face şi la Bucureşti, nu numai în fiindcă nu le spun nimic.Trebuie să înființăm, înreprezentanţele noastre diplomatice, pentru pro- cât mai multe locuri ale lumii, posturi româneştimovarea imaginii corecte a României în lume, a de radio şi televiziune, reviste, edituri, cât maiacelei Românii care nu înseamnă nici pe departe multe consulate onorifice conduse de personalitățidoar scursurile ce năpădesc şi maculează trotua- marcante de origine română, care nu s-au rupt derele Occidentului. Banii destinaţi acestei imagini țara de obârşie, care o iubesc şi doresc să se punăse duc, din păcate, deseori, pe organizarea unor în slujba ei.consfătuiri sterile, pe delegaţii fără vreun folosţării, nu – cum ar fi necesar şi firesc – pe stimula- Să încheiem, totuşi, acest interviu la unrea televiziunilor, a revistelor şi ziarelor străine de mod mai optimist!...mare circulație, ca să vină în România să necunoască la faţa locului; sau – cum iarăşi ar fi Aşa vom face, pentru că, în ce mă priveşte,necesar şi firesc – pe tipărirea unor cărţi în limbi chiar sunt un optimist, un încrezător în viitor.Şistrăine care să reveleze geniul poporului de la îmi sprijin această încredere, în primul rând, peDunăre şi Carpaţi. Dacă s-au mai făcut unele tra- tinerii români – pe cei de aici şi pe cei dinduceri, nu s-a început cu clasicii literaturii noastre, străinătate – care ne dau atâtea puternice şicare au ce spune lumii, ci cu scriitoraşi care, cum emoţionante dovezi că ştiu ce vor şi că sunt întruies în Europa, cum dispar în tenebrele indiferenţei totul capabili să-şi transforme vrerile, frumoaselepublicului. Dacă n-ar fi câteva Institute Culturale lor vreri, în faptă vie, spre triumful binelui în ur-din mari capitale ale lumii – repet, doar câteva – gisita noastră ţară. Cu alte cuvinte, să înlătureşi dacă n-ar exista parohiile noastre ortodoxe, cele această povară pe care o ducem în cârcă în modgreco-catolice şi romano-catolice, singurele care nemeritat, dacă ne raportăm la glorioasele fapteţin aprinsă flacăra culturii şi a spiritualităţii ale înaintaşilor noştri.româneşti, chiar că ne-am merita verdictul detrăitori în bezna ignoranţei. Interviu realizat de Emil Lungeanu Şi ce ne mai trebuie, ca să ne arătăm faţaadevărată în lume? Să existe o prezență mai mare a scriitorilorromâni din toate regiunile țării la Târgurileinternaționale de carte, nu numai a celor „abo-nați”, care fac parte din găşti, care, zice-se,favorizează elita; să fie înfiinţate biblioteci şilibrării în marile oraşe ale Europei şi din alte con-tinente.Cele, prea puţine biblioteci, dacă există,etalează rauri cu poveri sărăcuţe, cu cărţi vechi,unele fără valoare, neimportante pentru străini.Cărţi care nu-i atrag nici pe românii de acolo,35

Cervantes PeRSONalITaTea luNII Scriitorul Ioan Barbu se prezintă M-am născut la 15 mai 1938, în localitatea Orizont, judeţul Vâlcea) – martie 1968 - ianuarieCorbu, judeţul Olt, România. 1990. Părinţi: Marin şi Floarea Barbu (fostă Dumi- În 1983, am fondat, împreună cu scriitorultrescu); ambii îşi dorm somnul de veci, sub aceeaşi Doru Moţoc, Societatea Literară „Anton Pann”,lespede, în cimitirul din satul natal. care a constituit, la vremea respectivă, model na- ţional (unicat), având statut de Cenaclu al Uniunii Profesia: Profesor de limba şi literatura ro- Scriitorilor, ca drum spre o viitoare filială. La şe-mână şi istorie; jurnalist şi scriitor. dinţele de cenaclu au fost invitaţi, totdeauna, scrii- tori din Bucureşti şi din alte mari oraşe ale ţării, Membru al Uniunii Scriitorilor din România, unde se aflau filiale ale Uniunii Scriitorilor.Filiala Sibiu. Societatea literară „Anton Pann” a organizat Membru de Onoare al Asociaţiei Scriitorilor la Râmnicu Vâlcea prima Consfătuire a scriitorilorRomâni din Canada. de origine vâlceană. Împreună cu Doru Moţoc, a primit un serios avertisment din partea autorită- CETĂŢEAN DE ONOARE al municipiului ţilor vremii, care au interzis următoarele consfă-Râmnicu Vâlcea (septembrie 2007) şi al comunei tuiri, fiind îndeaproape supravegheaţi şi în cadrulnatale Corbu – Olt (august 2011). şedinţelor de cenaclu. Căsătorit cu Silvia Barbu, fostă Răduţă – in- În 19 ianuarie 1990, am fondat (împreună custitutoare. În vara anului 2013, la 23 iulie, am ser- alţi 7 colegi) primul cotidian particular, indepen-bat nunta de aur. dent din România post-comunistă – „Curierul de Vâlcea”; în prezent fiind coeditor, împreună cu fiul Avem doi băieţi: Leonid-Florian, universitar meu, Sorin Alexandru Barbu) şi Preşedinte ono-în Florida (SUA) şi Sorin-Alexandru, jurnalist şi rific al Consiliului de administraţie.editor în Râmnicu Vâlcea. Ambii sunt căsătoriţişi ne-au dăruit nepoți: primul, pe Ioana şi Mihai În fiecare an, la finele lunii ianuarie, organizez(elevi în America), iar Sorin şi soția sa Ildiko Kre- GALA PREMIILOR „CURIERUL DE VÂLCEA”,rekes-Barbu, fostă stea a handbalului românesc, fiind premiate opere din domeniul literaturii, ar-astăzi profesor doctorand şi antrenoare, ne-au telor plastice, muzicii, teatrului etc.. cu extinderefăcut fericiți, ca bunici, pentru a treia oară, pe 17 în plan național şi internațional (scriitori, artiştimartie 2014, dăruindu-ne pe prințesa Maia An- plastici de origine română).dreea. În 2015, vom organiza Gala Jubiliară – 25. STudII. După 7 clase (şcoala primară şi gim- În iulie 1993, cu avizul nr. 2147 al Ministeru-naziul) din comuna natală; Liceul de Băieţi Piteşti lui Culturii am înfiinţat Editura „Antim Ivireanul”.(fost Liceul Brătianu), absolvit, cu bacalaureat, în Sunt directorul editurii de la fondarea ei. Calitateaanul 1954. Diplomă de licenţă: la Facultatea de Fi- de consilier editorial am obţinut-o în baza Atesta-lologie şi Istorie, (Universitatea Bucureşti) – 1959. tului nr. 2147/8 iulie 1993, atribuit prin hotărâreaSpecializare în ziaristică: curs post-universitar de Comisiei de atestări pentru activitate editorială de1 an (Bucureşti) – 1972-1973.”. pe lângă Ministerul Culturii. Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti aCTIVITaTe PROFeSIONală/ deMNI- din România.TăŢI ONORIFICe ȘI dISTINCŢII. Profesor Membru al Federaţiei Internaţionale a Jurna-(Şcoala Generală nr. 101 de pe lângă Liceul de liştilor.Muzică Nr. 1 din Bucureşti) – 1959-1962: profesorşi director de studii (Casa Regională de Copii Şco-lari cu clasele I-VIII din comuna Siliştea-Gumeşti,judeţul Teleorman) – 1962-1968; ziarist (Gazeta 36

Revistă internaţională de culturăPeRSONalITaTea luNII În 1994, am înfiinţat Fundaţia „Curierul de Macerata, Italia, la o lansare de carte,Vâlcea”, iar în 2012 – Asociaţia Culturală „Curierul cu prof. dr. DonatellaDonati,de Vâlcea” – ACCV (sunt preşedinte-fondator). poet și critic literar Premiul de Excelenţă pe anul 2005 pentru centrul oraşului). La prima ediție au participat 29opera literară de inspiraţie ortodoxă și pentru acti- de edituri din Bucureşti, Sibiu, Cluj-Napoca,vitatea culturală în ansamblu – conferit de Asocia- Piteşti, Târgovişte, Iaşi, Urziceni-Ialomița, Cra-ţia Română pentru Patrimoniu (preşedinte de iova, Râmnicu Vâlcea.onoare, prof. dr. Francis Dessart). În august 2006,pentru volumele „Sub cerul Italiei” şi „România. Sunt în colectivul de redacție al revisteiDrumul spre Bruxelles”, mi s-a conferit Premiul „Bucureştiul literar şi artistic”, unde am publicatinternaţional „La Ginestra” de către Centrul Mon- povestiri, fragmente de roman, cronici literare etc.dial de Poezie şi Cultură „Giacomo Leopardi”, din La revista „Gând Românesc” (Alba Iulia) sunt Se-Recanati – Italia, iar după un an – Diploma de Ex- nior editor, ca şi la revista „Destine Literare”celenţă ca „ambasador cultural”. „Diploma de Ex- (Montreal, Canada).celenţă” a Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor dinRomânia, decernată în anul 2012. „Diploma de OPeRe.• Debut, în 1986, cu reportaje literareExcelenţă” a Consiliului Judeţean Vâlcea şi Pla- într-un volum colectiv, „Călătorie spre izvoare”,cheta omagială (în 2012 şi 2013). publicat de Editura Eminescu. În septembrie 2012, mi s-a conferit cea mai • „Memoria nu arde” (co-autor: Gh. Smeo-înaltă distincţie a Academiei de Ştiinţe a Republi- reanu), Editura Dacia, 1989.cii Moldova - Medalia „Dimitrie Cantemir”. Înmai 2013, mi s-a conferit Medalia jubiliară „Nico- • „Franţa – Km. 0”, Editura Conphys, 2000.lae Titulescu” de către Fundaţia Europeană Titu- • „Cazul Mandel” (co-autor: Gh. Smeoreanu),lescu, iar Filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor din Editura Conphys, 2000.România mi-a acordat PREMIUL DE EXCE- • „Îngerii emigraţiei”, Editura Conphys, 2005.LENŢĂ pentru o viaţă închinată spiritualităţii ro- • „România. Drumul spre Bruxelles” – ediţiemâneşti. bilingvă (în română şi franceză; traducere: Jean- Yves Conrad), Editura Conphys (România) şi Edi- În anul 2011, am iniţiat proiectul cultural Sa- tura Langues et Cultures Européennes (Franţa),lonul Naţional de Literatură şi Artă „Rotonda Plo- 2006.pilor Aprinşi”, aflat la a V-a ediţie (în 2015). • „În drum spre Bruxelles” (ediţie revăzută şiPreşedinte de onoare – Acad. Mihai Cimpoi; adăugită), Editura Semne, 2006.preşedinte executiv – Ioan Barbu. Se desfăşoară • „En route pour Bruxelles”, în limba franceză.pe perioada a cinci zile. De fiecare dată au fostinvitați la Rm. Vâlcea circa 90 de scriitori. artiştiplastici, muzicieni, cadre universitare din țară şide peste hotare. Manifestări: lansări de cărți, ver-nisajul unor expoziții, spectacole de teatru şi mu-zică, simpozioane etc. La fiecare ediția a SalonuluiNațional s-a decernat Trofeul „CERURILE OLTU-LUI” unor personalități culturale din țară şi depeste hotare. În mai 2014, concomitent cu SalonulNațional am organizat prima ediție a FestivaluluiCărții la Râmnic (cu standuri în aer liber, chiar în37

Cervantes PeRSONalITaTea luNIITraducere: Jean-Yves Conrad. Editura Langues et Antim Ivireanul, 2013. Volumul a fost lansat în ca-Cultures Européennes, Paris, Satrouville, 2006. drul ediţiei a III-a a Salonului Naţional de Litera- tură şi Artă „Rotonda Plopilor Aprinşi”. (Rm. • „Fericiţi să ucidă”, roman, Editura Fortuna, Vâlcea – Prundeni – Drăgăşani, 13 – 17 mai 2013)2007. şi la Cluj-Napoca, Joia Culturală TEMCO, 5 sep- tembrie 2013. • Fresca MOARTEA ROŞIE cuprinde roma-nele: „Duba din noapte“ (prima ediție la Editura • „Fântâna Albă” – proză scurtă, Editura TipoScrisul Românesc, din Craiova; a doua ediție la Edi- Moldova, Iaşi, 2013.tura Tipo Moldova din Iași), „Vulturul albastru“, laEditura Destine Literare din Canada. A fost lansat • „Călătorie la izvoare” – publicistică şi eseula Cluj-Napoca, în Palatul TEMCO, în ziua de 5 contemporan, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2013.octombrie 2003. În noiembrie 2013, a fost prezen-tat la Târgul Internațional de Carte de la Montreal, • „Diavolul și stewardesa”. 19+una povestiri,prin Institutul Cultural Român.. Acest roman, tra- cu ilustrații de Tudor Meiloiu, Editura ROTIPOdus în limba italiană (L”aquila blu), s-a aflat la Iaşi, decembrie 2013. Volum lansat la Rm. Vâlcea”,standul României de la Târgul Internațional de în 24 ianuarie 2014, în cadrul Zilelor ziarului „Cu-Carte de la Torino (8-12 mai 20214), prin Institu- rierul de Vâlcea”, la a XXIV-a aniversare.tul Cultural Român. Romanul. „Clopote în lacrimi“a apărut, în toamna anului 2013, la Editura eLite- În curs de apariție, volumele „Întoarcere la iz-ratura din Bucureşti, cu o prefață de scriitorul Ion voare”, la Editura Inspirescu şi „Arborele de apă”Nete, fiind lansat la Târgul Internațional de Carte – Cartea Dunării, la Editura EIKON (Cluj-Na-Gaudeamus, din Bucureşti. Vor apărea, în 2015, poca)romanele din acelaşi ciclu: „Călugărul de la Sâm-băta“, „În faţa glonţului“ şi „Sindromul Iuda“. În ciclul „Lumina Nouă”, au apărut cinci vo- lume, la Editura „Antim Ivireanul”: „Soarele Or- • „Italia. Pământul de-acasă“, Editura Con- todoxiei” (Germania şi Austria, 1997); „Vatraphys, ianuarie 2011. Românească sub trei episcopi” (SUA şi Ca- nada,1999); „Franţa Ortodoxă” (bilingvă; franceză • „Italia terra di casa mia“, în limba italiană – şi română; traducere: Jean-Yves Conrad, 2001); „Otraducere J. R. Cesca; Editura Conphys, decembrie floare cu 21 de petale” (Ungaria, 2002) şi „Sub cerul2010. Italiei” (2004). • „Bazar sentimental“. Cuvânt înainte de Con- Primele patru volume din acest ciclu au foststantin Zărnescu; Editura Conphys, ianuarie 2011. lansate în Austria (Viena și Salzburg), Germania (Regensburg, Offenburg, Offenbach am Main, Köln, • „Bâlciul cu amintiri”. Cuvânt înainte de Ga- Gummersbach), Statele Unite ale Americii (Detroit-briela Rusu-Păsărin; ilustrații – Doru Drăguşin. Waren, Washington-Alexandria, Chicago, Mira-Editura Antim Ivireanul, 2011. mar-Florida, Merrillville-Indiana), Canada (London, Toronto și Montreal), Franţa (Paris, St. • „Nel favoloso mondo leopardiano”, traducere Avold, Dieuze și Rosiers), Ungaria (Gyula și Buda-în italiană de Laura Preda şi J. R. Cesca, cu o pre- pesta).faţă de Giuseppe Manitta, Editura Accademia IlConvivio, Italia. Volumul SUB CERUL ITALIEI a fost lansat în Peninsulă, în orașele: Roma (Catedrala Scala Coeli, • „Un oraș pe Lună” (10 povestiri). Cuvânt în- din cadrul Abaţiei Tre Fontane și la Accademia diainte Emil Lungeanu. Colecţia 99 – Proză, Editura Romania), Recanati (Centrul Mondial de Poezie șiAntim Ivireanul, 2012. Cultură „Giacomo Leopardi”), Torino, Verona și Pa- dova. • „Lauri pentru aleșii mei” (Prima carte cuprieteni). Patru ediţii. Cuvânt înainte Constantin Volumul „Îngerii emigraţiei” a fost lansat înZărnescu. Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2012. Canada, la Montreal și Ottawa (în organizarea • „Constelaţia dalmată” – povestiri. Editura 38

Revistă internaţională de culturăPeRSONalITaTea luNII Paris, Salon du livre, 2007: Ioan Barbu Armonia, Jurnalul de Vâlcea, Monitorul de Vâlcea, împreună cu regretata scriitoare Irina Mavrodin Calea Victoriei, Actualitatea Românească, Ecart/Economistul, Scrisul Românesc, RomâniaAmbasadei României) și în SUA, la Miami (mai Spirituală, Orașul (Cluj-Napoca), Bucureștiul lite-2005), în organizarea Consulului Onorific al Ro- rar și artistic, Filarmonica, Balcanii, Vatra Veche,mâniei, prof. univ. dr. Clode Matasa. Cervantes, Litere și Europa, Foaia Românească (Ungaria), Scrisoare din România (Franţa), Solia Volumele „În drum spre Bruxelles” și „En route şi Information Bulletin (SUA), Calea de lumină şipour Brouxelles” – cu ocazia a două caravane cul- Pagini Românești (Canada), Scala Coeli (Roma,turale (martie și august-septembrie 2006, organi- Italia), Diario de Navarra, Calle Mayor şi Diariozate de Fundaţia Culturală Curierul de Vâlcea” – de Notícias (Spania), precum şi în diferite volume,au fost lansate în: Salzburg (Austria), Paris (în Sa- sub semnătura scriitorilor Constantin Mateescu,lonul de Aur al Ambasadei României și la Salonul Ion Andreiţă, George Mirea, George Voica, Aure-Internaţional de Carte), în orașul La Destrousse și liu Goci, Doru Moţoc, Jean-Yves Conrad, Georgeîn Marsilia (Franţa, în organizarea Consulatului Astaloş, George Lăzărescu, Ilie Purcaru, Emil Lun-General al României), Anvers și Bruxelles (în orga- geanu, Eliza Roha, Gabriela Rusu-Păsărin, Con-nizarea Ambasadei României din Belgia), Schie- stantin Zărnescu şi alţii.dam (Olanda), Estella (Spania), Budapesta,Micherechi și Gyula (Ungaria). Cronici despre viaţa şi activitatea mea în plan jurnalistic, editorial şi cultural, despre cărţile mele Volumul „Italia terra di casa mia” a fost lansat au apărut, sub valoroase semnături, în diverse dic-în decembrie 2010, în orașul Recanati din Italia. ţionare, enciclopedii, volume de critică etc.: Dic- ţionarul „Vâlcea – oameni de ştiinţă, cultură şi În primăvara anului 2013, volumele „Nel fa- artă”; Dicţionarul biobibliografic „Judeţul Teleor-voloso mondo leopardiano” şi „Italia terra di casa man, personalităţi”; „Mica enciclopedie – oamenimia” au fost prezentate publicului italian din orașele cunoscuţi ai Râmnicului contemporan”; „Perso-Recanati, Macerata și Potenza Picena, din regiunea nalităţi vâlcene din domeniul culturii”; „Who’sMarche. who în România”; „Enciclopedia personalităţilor româneşti”, vol. 8, apărut la Iaşi, sub egida Filialei CRITICa lITeRaRă: S-au publicat cronici Academiei Române; „Dicţionarul scriitorilor şidespre cărţile mele şi despre activitatea cultural- publiciştilor teleormăneni”, de Stan V. Cristea, Edi-literară în numeroase reviste şi ziare din ţară şi de tura Rocriss, 2005, apărut cu sprijinul Ministeruluipeste hotare: Tribuna, Contemporanul, Curierul li- Culturii şi Cultelor; „Istoria Literaturii Române deterar și artistic, România liberă, Cronica Română, la origini până în prezent”, de prof. univ. dr. IonCurierul de Vâlcea, Curierul de Cluj, Făclia de Cluj, Rotaru, volum apărut la Editura Daco-România; „Enciclopedia Personalităţilor din România” (2008, editată de Who is Who, Verlag für, Viena): Dincolo de cuvânt (confesiunea poetului, proza- torului) – coordonator: Valentina Becart (Editura ARHIP ART, Sibiu 2012; „Am cunoscut câțiva contemporani”, de Eliza Roha, Editura BETTA, Bucureşti, 2014; „Dictatura lecturii”, de Emil Lun- geanu, Editura Tipo Moldova, Iaşi 2014.39

Cervantes POeZIeVICTORIa MIleSCu Studii:Liceul teoretic ,,Nicolae Bălcescu“ din Brăila, licenţiată a Facultăţii de Filologie, Uni-versitatea din București, limbile română/engleză, studii postuniversitare; Calificare:didactică, jurnalistică, editorială, literară, traduceri; debut literar: revista ,,Luceafărul“, cu versuri, l978; debut editorial: 1988, prin concurs, concomitent în vol. Prier (Editura Cartea Românească,redactor Mircea Ciobanu), în vol. Argonauţii (Editura Facla, Timişoara, redactor Eugen Dorcescu). este membră a uniunii Scriitorilor din România, din 1995, membră a Asociaţiei UNESCO,,Iulia Hasdeu‘‘, membră a Academiei Interferenţelor Internaţionale, Fundaţia ,,Paul Polidor‘‘.APOCALIPSIS pe etichetă scria fragil şi indica să stea verticalNe-am pregătit într-o zi, cineva a sunat la uşăcu ce-am putut: cum că s-a făcut o greşealăapă, alimente, lemne de foc, alcool nu aici trebuia să ajungă coletulne-am strâns în saci de plastic ce bine că nu l-aţi deschis au spus geniştiiîmpreună cu fotografiile, cărţile, o să-l distrugem în poligon...bucuriile, necazurilei-am legat la gură ORIGINATESşi ne-am dat drumul înApocalipsă Când mă trezesc, dimineaţadar Apocalipsa n-a venit întrebîn loc să plutim abisali şi sublimi ce-am făcut să meritne-am pomenit pe cimentul dur atâta luminăcu creierii praf şi pulbere atâta aer, atâta iubirene-am trezit zdrobiţi de realitatea rece abia îndrăznesc să respir, să merggri-verzui pe sub braţele împreunate ale copacilorcu ochi mari, negri, dorsali, clipocind: cu flori şi păsări poleiteSă vă săturaţi să mai visaţi aiureli! ce bine încep să semănAici o să crăpaţi cu firele de iarbă când şuşotesc:voi de-aicea nu plecaţi, nu plecaţi acasă să ne întoarcem în scoici, în mreneîn vechii vecilor!... în primele ţipete în crupa primului greiereDARUL să ne întoarcem în primul abecedar greu ca o naştereTu ai venit pe adresa mea mă uit în ochiul de apăun colet elegant ambalat dintre palmele şiroindam semnat de primire sunt fericităera darul de sărbători ce bine încep să semăn cu cei demult plecaţimă uitam la el cu emoţie fiecare îmi zâmbeşteîntârziind să-l deschid şi vine cu un bănuţ lucitorsă-i cercetez conţinutul să mi-l pună în palmă.... 40

CU DINŢI DE LAPTE Revistă internaţională de culturăNoua zi vine în haine de lucru POeZIeîşi potriveşte mănuşile de cauciuc,ochelarii de protecţie în acoperământul tare, uriaş, invizibilmă calmează şi trageşi-a ascuţit din zori, cu atenţie puţină realitate în pieptsatârul, toporul, bisturiul trage puţin cu ochiulsă nu mă îngrijorez la forfota clocotitoare din jurtotul va fi ca la carte visând la câte s-ar putea întâmplaa mai făcut-o dacă am fi lăsaţi aşa, liberidoar o semnătură aici de capul nostru....o formalitate, desigur –în josul paginii de care te ţii cu dinţii OMUL CU CÂINELEşi gata! Merge cu paşi mărunţiCURIOSITY însoţit de un câine seara, printreCe frumos ai tighelit marginile blocurile ocrotite de tei bătrânice solid încleiate sunt subsuorile câinele roşu e prietenosdoar un efort extraordinar se joacă vesel cu pisica tigratăal unui titan ivită dintre tomberoanear putea face să crape haina ea se alintă, sare la pieptul bărbatuluibine croită a lumii încurcându-i-se-n barba argintieCât de adânc şi temeinic finisat se cuibăreşte în buzunarul interiore orice fleac unde ceva parcă ticăiede care poţi să te-mpiedici din ochii bărbatului blând cad lacrimifără să bănuieşti că supărarea lui din cauza fumului ori a gerului asprute-ar putea urmări o viaţă, două, trei câinele sare, latră când ajungeiar dacă ai spart ceva sub aripile deschise ale vulturului de piatrăcâtă artă în cioburi ocrotind monumentul eroilor din ’916ce nebunie de cântece, de parfum, culori aici aşteaptă femeia mică de ceaţădoar pentru a munci are o sticlă plată de whisky în poşetădiligent, ardent, cu devotament cei doi beau pe randspetindu-ne chiar, snopindu-ne micul lor poem interzisunii altora îndoielile râd, se îmbrăţişeazăzi şi noapte proiectând pe asfalt o umbră hidoasăun combustibil de mare efect împleticindu-se pe aleile circumstelarepentru centrala miracolelor perpetue cu flori de tei până la gleznecâteodată, la o mie de ani, câte un disperat câinele îi urmeazăface o incizie, o fantă, o spărtură cu umbra lui mare, albă, ocrotitoare… 41

Cervantes POeZIeVaSIle MORaRStudii : Şcoala Tehnică de Poştă şi Telecomunicaţiidebut editorial: la editura Albatros, Bucureştiîn „Caietul debutanţilor”, în 1882debut literar: revista „Flacăra”, cu versuri, în 1981Este membru al USR, filiala Sibiu.ÎNGERUL RĂSTIGNIT Ce spectacol. Cei de dinăuntru privindu-i pe cei de dinafarăE bătut în cuie îngerul pe zid cum țin paharul de cuminecătură în mâinide jur împrejur se deschid ferestrele şi cum cioplesc ferestre de cearăde la zid înspre câmpia scrisă cu acuarelecaii de tuş îşi rup căpestrele Fereastra ca ochiul, aceeaşi lume marea necunoscută şi crestelePăsările se smulg din cuibul de vreasc lumina putrezeşte, vine noapteaşi desfăcându-şi aripile țipă-n neştire închideți ochiul, deschideți ferestrele.vietățile ies din pământ speriatepăpuşile de cârpă urcă la mănăstire LINIILE DIN PALMĂFluturii hohotesc peste iarba mormintelor Privesc curios liniile scrise cu artăcrucile se țin pe după umeri şi cântă unele subțiri şi lungi, altele groasedrumurile se încolăcesc ca şerpii de smoală şi mă întreb unde oare o să ajungăsub înger, în genunchi, se roagă o sfântă păsările ce trec peste palmele tale sfioaseÎngerul se zbate să se smulgă din zid Pe ce țărm cu sălcii albastre în jurstă încordat pe călcâie şi coate pe ce mal de fluviu surpat într-o marecineva mi-a spus mirat într-un târziu ori în oaza inimii cărui bărbatcă a văzut îngerul cu zidul în spate. ce trece pe dunga câmpiei călareFEREASTRA șI OCHIUL Aleargă liniile. În carnea ta rămân izvoarele ce curg agaleCineva povesteşte cum ochiul de departe se întorc ecourilese goleşte adesea pe dinăuntru troienind oglinzile palmelor tale.eu bat cu genunchiul arătătorului în pleoapăşi ea se deschide să intru 42Cei de afară stau pe pojghița sfereicei din interior stau în mijlocul eisfera de-ar fi transparentăs-ar vedea tălpile bocancilor grei

Revistă internaţională de cultură POeZIeIOaN MOROȘaNu Este absolvent al Liceului Nicu Gane din Fălticeni, judeţul Suceava. Într-o perpetuă căutare a destinului, a misiunii ce simţea că s-a încredinţat existenţei salenedescoperite încă, a început coabitarea cu poezia în anul 2011 când a cunoscut adevărata iubire, la adoua tinereţe. Nu are studii superioare, un cv profesional deosebit, nici realizări editoriale prea mari. Aînceput prin a posta versurile pe Facebook unde au plăcut, ceea ce l-a încurajat, iniţiindu-şi un grup literaron line „DAŢI TOT IUBIRII” care sporeşte repede ca număr de membri . I s-au publicat versuri în Revista„Cervantes” , în Antologia de poezie a Revistei „Singur”, în două Antologii de poezie ale Revistei on line”Popasuri Culturale Româneşti” şi o Antologie de poezie in memoriam Adrian Păunescu - „Să nu-l uităm”.VÂNĂTORUL DE NĂLUCI MAREA DEŞERTĂCIUNIIDin lacrimă eu m-am născut Sunt rob resemnat al iubirii de jarÎntr-o tăcere surdă; Ce-şi ‘moaie tăciunele-n mare ,Iubirea îmi e cântec mut, Dungii roşii pe apă crestez în zadarCe-mi ţine geana udă. Căci negru e totul în zare ...Sunt limpede ca un cristal Nici vâsla nu poate salvare să-mi dea -Din care curge viaţa; Un val a furat-o măiastru ,Al sentimentelor vasal, Iubirea-ţi cea crudă mă cheamă la ea ,Eu rabd mereu distanţa. Dar tu eşti fugită pe-un astru .Sunt vânătorul de năluci Nicicum nu te-ndupleci în cale-mi s-apari ,Ziua-n amiaza mare; Înot aş dansa pân’ la tine ,Caut iubire-n cuib de cuci... Striveşte-ţi uitarea sub talpă şi sariDe unde alinare ?!? În valuri de negre coline .Pe drumul povârnit mereu Te caut prin lacrimi uscate de dor ,Mi-a stat fără-ncetare Iar sarea lor stă să mă-nece ,Alături doar sufletul meu, Acum eşti lumină pe-o stea dup-un nor ,Dar nu i-am dat o floare. Ce-mi picură raza ei rece ...I-am spus uşor poveşti de dor, DE CE NU SPUI ?Hrănindu-l cu ... răbdareÞi alergat cu-atàta zor, De ce nu se mai vede-n ochii tăiSe uscă pe picioare. Iubirea strălucind ca altădată ? În ei, nepotolit, jucau văpăiDin lacrimă eu sunt zidit De doruri şi de jind când erai fată ...Şi m-am prelins pe cale,Iar de oat am ostenit... De ce îţi laşi mereu privirea-n josM-aştern pe lutul moale. Când îţi vorbesc de dragostea curată , Cu miere-n glas, privindu-te duios ?Câte-o nălucă alergând, Doar, inima îţi este nepătatăÎn vise-mi mai apare;N-o mai vânez, nu mai am când - 43Să-mi daţi, vă rog, iertare !!

Cervantes POeZIeDe ce priveşti adesea pe fereşti Un oat de vânt astmaticCând braţele-mi, la piept, cu drag te poartă ? Suflă-n felinar spasmodic ;Te-ntreb să îmi spui iar de mă iubeşti - Îmi e sufletul iernatic,Îngaimi că da, dar stai îngândurată ... Să ìnvii învăţ metodic.De ce, acum, stângace-n orice rost , Vine noaptea cea cu visePierdută-n nouri, pari debusolată? Să m-ascundă prin abisuri ;Îţi târâi clipa-ncet şi pe de rost, Vreau, dorinţele-mi închiseEu te alint frumos în loc de ceartă ... În zori să le-agăţ de fluturi .De ce nu vrei să-mi spui unde-ţi petreci Descâlcindu-mi neiertareaCând, lângă mine, eşti tot abătută ? Din grădina neputjnţei ,Să nu deschizi poveşti cu slove reci Mă visez înalt ca floareaŞi iz amar de ceaiuri de cucută ...! În parfumul nefiinţei .RĂPIT ÎMI E VISUL Îmi ascult tic-tac-ul sumbru În răstimpuri de idee ;Se-nchide seiful cu visul frumos Icnind câte-un of lugubru ,Găsit pe o bancă-ntr-o gară ; Scriu pe aşternut: FEMEIEMi-e inima rece şi sufletul storsCă nu-l mai pot scoate afară .Îmi iau o pastilă de doruri şi cânt TE CHEMŞi-aprind tacticos o ţigară ;Privesc la seif şi încerc un descânt , Te chem pe insula iubirii,Dar visul mă trage pe sfoară . În liniştea dintre furtuni, Să fim noi înşine emiriiPăianjeni albaştri în ochi s-au mutat Ce s-or iubi ca doi nebuni.Şi gânduri se ţes în ghirlande;Mi-e visul iubirii-n seif încuiat De-a pururi să fii răsăritulŞi dorul năprasnic mă arde ... Pe ţărmul sufletului meu Şi numai eu să-ţi fiu doritul,ÎN UMBRA SERII Iar tu, iubita mea mereu.Mă-ncâlcesc în umbra serii, Să-şi scuture pomii petalăLuna rescriind antetul... De albe flori în zi de mai,Paşii grei ai neumblării Ca neaua tu să îmi stai goală,Îmi apasă alfabetul. Cum la-nceput ai fost în rai.Mă îneac-o vorbă mută Feriţi de ploi, uitaţi de vânturi,Despre dragoste eternă ; Să semănăm săruturi miiNumai cerul mi-o ascultă Până s-or aşeza pe gânduri,În a inimii cavernă. La tâmple, fluturi argintii... 44

Revistă internaţională de cultură POeZIelIa BRONZI Lia Bronzi, critic literar òi de artă, s/a născut, poetă și operatoare cul-turală, s/a născut la San Giovanni Valdarno, aproape de Florența, undeloccuiește și în prezent. S-a dedicat studiului filosofiei și al Istoriei religiilor,ținând mai multe conferințe în Franța, țară ce constituie partea fundamen-tală a culturii sale. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ. Poezie: Il volo della Fenice, 2005, Ilcampo delle ortiche, 2009, Ti parlerò d’amore, 2012; roman: Eleonora, fem-minista dell’altra sponda. A semnat numeroase prefețe, monografii de artă,antologii, dicționare de literatură italiană contemporană, a prezentat nenumărați artiști plastici ce-au expus la celebra CaffèLetterario “Le giubbe Rosse” din Florența. Este președinta unor premii literare; în 2009 a fost aleasă Președinta unui vechiașezământ dedicat poeziei italiene și internaționale, CAMERATA DEI POETI din Florența.IL VOLO DELLA FENICE, Bastogi Editrice Cad frunze galabeneItaliana, Foggia, 2005 şi fructe putrede peste iluziile văraticeALBA SULLE APUANE născute din ale diminețiiZORI PESTE ALPII APUANI cețuri azurii. Pregetă-n vânt,Pe contururile decupate în cer țintind spre Levantdaurită lumină vine dinspre Răsărit, livada de măslini ce suieşterge bariere de umbră pe munte zugrăvindale lanțului Apuan, totul cu-argint.filtrată de verdele frunziş Îşi clatină coama-n sunetulțâşnit din străvechi buturugi, mut al timpului, legănatulîn alba opalescență a marmurei, anxios al chiparosului negrutrupul cosmic al muntelui. ce stă de pază casei meleÎşi iau zborul ispitele sufletului de piatră, spațiu mistic,pe firul uşor al vântului, abis de tăcereîn văzduhul limpezit, irizat în care se mistuieal trezirii lumii. sufletul meu.PAESAGGIO ARETINO PANTAREIPEISAJ DIN AREZZO PANTAREIBate-n vioriu întunecat Mă înspăimântă devenirea viețiivia din Chianti precum o mocirloasă curgere de ape,toamna târziu. printre cei muri, zbârliți de spini, răniți târâțiSe-nchide cerul într-un balet dezlănțuit spre moarte,în cenuşiu ca plumbul. în geroasa tăcere a iernii. Aş vrea să opresc timpul, doar primăvara 45

Cervantes POeZIesărbătorii verdelui şi a culorilor, îmblânzitori de razesă retrăiesc anotimpul iubirii de soare-nflăcărateîn vraja soarelui şi a luminii, sub al maturității cugetsă prind din urmă al măslinilor argint înmugurite-n nestematepe dealul viei celei roşii, de „Liberté, Fraternité, Egalité”în clocotul vieții ce renaşte. și deziluzii fără număr,Dar, vai, alene timpul tot se scurge… în anii ce înspre cenușiuSpre-o cale-a-ndoielilor şi a tăcerii tâmplele mi le zugrăveau.unde vid şi cețuri ți se strecoară-n inimă, Azi când ora cea târzie se-apropie,şi pulbere doar pulbere zăresc doar spinii îmi rămânacolo unde ziua cea miloasă ai trandafirilor: albi, roșii, galbenise-apropie de-ntunecimea fără leac coroană să îmi fie inimiia nopții ce stinge candela și strâng în mânăviselor ce le visez. un negru trandafir răsădit în chip de pecete a inimiiTI PARLER D’AMORE (per Hiram: l’Elevato), spre a ți-l dăruiBastogi Editrice Italiana, 2012 în ceasul de pe urmă ce călăuzește spre nebuloasa vâltoare-a neantului.PROLOGO SE IO POTESSIIO DAC-Aș PUTEAPROLOGEU Dac-aş putea alături de tine necontenind să cânt Eu: aş urca din nou arborele vieții. ce m-am născut în mai Dac-aş putea pentru tine, orfică rătăcitoare printre stele de sub mantia brumei sub zodia libelulei și aerului ce îngheață nestemata dintotdeauna umblu inimii împietrite şi stinse, pe cărări de trandafiri. ale primăverii culori Trandafiri albi le-aş aduce la viață de neprihănite emoții şi-aş face din ele panere în lucoarea zorilor ivite de trandafiri spre a împodobi în inocența anilor. spații desmărginite unde Trandafiri roșii încă îndrăgostită senzuali, păstoși aş merge cu tine de mână, cu sufletul la gură dăltuite parte cosmică strălucită din dragoste și din durere a mea din oglindă pereche fără de sfârșit și necuprinsă în univers, în veci prin la vârsta doldora de spice. iubire totuna cu ființa-mi. Trandafiri galbeni, dauriți 46

Revistă internaţională de cultură POeZIeSENSO D’ETERNO PER SEMPRENOIMĂ DE VEșNIC TOTDEAUNAAre o vagă noimă de veşnic Şi totdeauna în visşi de străvechi alchimii te vei întoarcelumina- ntrevăzută să alini cernireaîn privirea ta, şi desnădejdea inimii melece vrea s-arunce-o punte dulcele meu alter-ego,într-altă parte, spre a reîncepe joculîn timp ce în grădină caută frânt şi stins al iubirii.ațipita primăvară-n splendoarea Din imensa tăcereflorii-de-leac şi de “nu mă uita” îmi surâzi, blândabia îmbobocite sub primordialul soare. mi te arăți într-o văpaieE un târziu belşug de mimoze de eternitate şi alungi durereace de-acum se scutură pe jos, ce necontenit mă încearcăaceastă a noastră zăbovire şi mă arde amară în pieptîncă laolaltă. precum focul impetuosDar spre cu totul alt timp ce-a ruinat vremurilese-ndreaptă paşii tăi şovăielnici pământului meu verde.lăsându-mi mereu miecatifelate petale de roze. Versiune în limba română GeO VaSIle 47

Cervantes PRIeTeNII edITuRII INSPIReSCu Celor care sunt alături de noi și ne acordă sprijinul necondiţionat le aducemcalde mulţumiri și le oferim câteva pagini în revista CERVANTES. Redacţia 1. OlIMPIa SăPuNaRu îşi plimba mai departe bi- chonii,Proprietăreasa de cuvinte până în ziua de apoi.A fost odată o insulă, Solfegia, undeva princa o fisură în spaţiu, Rusiaşi-o proprietăreasă de cuvinte — care nu locuiaacolo, Reciclare la modă,dar aşa încep toate, cu patimă am rupt cartea,fără nicio legătură, am tăiat poezia, croind oşi uneori, aşa şi sfârşesc —, iar toate s-au întâm- fustă,plat ca pentru o muiere cu şolduri latepe când iarba era crudă, şi-am tras-o pe mine.iar literele erau furnici pe un buştean. Îmi şade bine!Într-o zi, plimbându-şi cei doi bichoni, Sper ca lui Puşkin să-i placă acolo,a găsit o funie, foşnind,a legat-o de un arbore de cafea, aproape în mine.şi de celălalt capăt ţinea ea,şi în loc să se spânzure Mi-am îmbătat cafeauaa făcut-o barieră.Avea şi acte în regulă pentru cuvinte, Am luat-o prin surprindere,şi reduceri cu tărie,la absurd, grade multe.însă nu oferea nicio garanţie că Apoi am aşteptat.odată eliberate de sub proprietatea-i intelectuală, O sorbeam şi îi urmăream pereţii albi,morală, îmi imaginam ce-ar fi vrut să aştearnăar fi folosit cuiva la ceva, şi râdeam,aşa că le vindea cui se nimerea trecător că eu îi pregătisem altceva.prin fisura aceea de timp. De obicei o beam într-o cană fumurie,Zgomotul monedelor era puternic, maron,buzunarele îi erau doldora dar pentru un aşa exerciţiuşi cu fiece lingou rotund care dădea pe-afară era musai să fie în alb.mai ucidea câte un paragraf de furnici Ce poate fi mai minunat decât să-i deturnezi în-şi nimic nu putea salva această irosire perpetuă. tâmplarea?Noroc că sămânţa lor gratuită era de dincolo de Să nu îi laşi zaţul în libertatea lui de zaţ…buştean, Să îi schimbi destinul celui ce citeşte,şi acolo şi avea să rămână. ghicindu-i alt drum…Iar ea, proprietăreasa,insulară ca o vieaşteptându-şi strugurii, 48

Revistă internaţională de cultură PRIeTeNII edITuRII INSPIReSCu2. daNa NORa dINu Fructul oprit şi cel dăruitCâteva consideraţii asupra privirii Desigur că prima peripeţie a omenirii, prin nerea şi pedepsirea. Dacă momentul observăriicare şi-a făcut posibilă existenţa, a fost dezbătută este atât de puţin luat în considerare, fiind tratat odintr-o mulţime de perspective. În majoritatea dată cu efectul lui, aceasta se datorează faptului căînsă, se trece prea uşor cu vederea peste momentul nicăieri Dumnezeu nu spune că interzice contem-perceperii obiectului care a stat la „originea origi- plarea pomului binelui şi răului, dimpotrivă, îl în-nii”, adică a fructului oprit, el fiind conexat cu cel zestrează cu o formă tot atât de atrăgătoare ca aal cedării tentaţiei de a-l consuma. De îndeplini- celorlalţi pomi fructiferi obişnuiţi. Singura formărea acestui act se leagă percepţia vizuală a pomului de interdicţie vizuală este cea prin omitere a men-vieţii care altfel nu ar fi fost posibilă, în timp ce ţionării pomului vieţii, menţionare care, de altfel,pomul binelui şi răului nu numai că era vizibil dar nici nu ar fi avut sens o dată ce oricum, percepţiachiar atrăgea privirea, însă nu mai mult ca alţi lui ar fi însemnat încălcarea interdicţiei, al căruipomi sădiţi de Creator, „ plăcuţi la vedere şi buni rost tocmai acesta era, de a împiedica accesul lala mâncare”. Abia după ce calitatea specială a pomul vieţii.pomul binelui şi răului este dezvăluită de către şar-pele-Satana („Dumnezeu ştie că’n ziua’n care veţi Prin urmare prudenţa faţă de aducerea înmânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca raza vizuală a unui obiect interzis, sau faţă de con-niște Dumnezei, cunoscând binele şi răul.”), Adam templarea acestuia vizează întotdeauna evitareaşi Eva încep să „vadă” („atunci femeia a văzut că consecinţelor ineluctabile : încălcarea unei restric-pomul e bun de mâncat şi că plăcut le este ochilor ţii. În aceste condiţii, oferirea, permisiunea sau ne-la vedere şi că e de dorit spre câștigarea priceperii. împiedicarea vederii nu sunt oare o cruzime, oŞi a luat din roada lui şi a mâncat ; şi i-a dat şi băr- perversitate sau, în cel mai bun caz, impunereabatului ei, care era cu ea, şi el a mâncat . 7. Atunci unei probe ? În concluzie, oprindu-ne la semnifi-amândurora li s’au deschis ochii și au cunoscut ca caţia primară a istoriei din Biblie, aceea a pierderiierau goi ; şi au cusut frunze de smochin şi şi-au inocenţei şi descoperirii sexualităţii, invocândfăcut şorţuri.”). dreptul la libertatea de a privi sau/și de a (se) lăsa privit nu se trece oare cu vederea influenţa vizua- Această parabolă fundamentală închide în ea lului asupra mentalului?semnificaţia complexă a iniţierii - la toate palierele- iar diversele interpretări păstrează aceste esenţe Numeroase studii analizează însemnătatea: expunerea obiectului tentaţiei, cedarea/nesupu- experienţei vizuale, atât emisă cât şi recepţionată, şi influenţa ei asupra intelectului, care poate da49

Cervantes PRIeTeNII edITuRII INSPIReSCunaştere unor reacţii de tip normal cum sunt do- miroir de l’origine, în SecondSexe, disponibil larinţa, curiozitatea, ostilitatea şi frica, dar şi exage- http://www.secondsexe.com/magazine/le-miroir-rate, patologice, precum paranoia, narcisismul sau de-l-origine.html), pe care o umple prin eviden-exhibitionismul. Şi aceasta, datorită acelei mereu ţierea propriei priviri cu ajutorul machiajuluisurprinzătoare culmi a gândirii - care este imagi- special, exprimându-şi totodată intenţia de a senaţia - care construieşte „reprezentări mimetice” constitui în obiect al privirii şi în acelaşi timp şi însau „ornamente estetice” care poat ajunge până observator al asistenţei. Mai mult, majorează tura-la fi transfrmate în obiecte totemice de cult (Mar- ţia acestui joc al privirii alegând o manieră şocantătin Jay, Downcast Eyes : e Denigration of Vision de a reconstrui cu propriu-i trup atât simbolul câtin Twentieth-Century French ought, 1994, Uni- şi descifrarea lui, redând un „ochi” al „sexului” -versity of California Press Berkeley and Los An- cum îşi autointitulează prestaţia („Je ne montre pasgeles, California ; University of California Press, mon sexe, mais je deìvoile ce que l’on ne voit pasLtd. London, p.11). dans le tableau, l’œil du sexe, le trou noir, cet œil en- foui, ce neìant, qui au-delaÌ de la chair reìpond aÌ Miturile păgâne pun în evidenţă mult mai l’infini insoutenable, l’origine de l’origine.”, Le miroirbine „vina” vederii, o serie de personaje fiind sanc- de l’origine, în SecondSexe, disponibil laţionate tocmai pentru simplul fapt de a fi privit. http://www.secondsexe.com/magazine/le-miroir-Aşa se întâmplă cu Acteon care surprinde momen- de-l-origine.html), deşi, atât titlul tabloului repro-tul toaletei zeiţei virgine Diana şi a cărui meta- dus, cât şi prezentarea singulară a acestei părţimorfoză animală atrage după sine uciderea de anatomice feminine indică, după părerea noastră,către proprii câini sau pierderea ireversibilă a Eu- tocmai acea intenţie a pictorului de a o deperso-ridicei ca urmare a privirii nerăbdătoare a lui naliza, deci de a realiza chiar acea generalizare cla-Orfeu, situaţie oarecum asemănătoare cu acea a mată şi de de Robertis („Je suis toutes les femmes”Psychei, care însă se finalizează neaşteptat în mod - spune unul din versurile poemului original in-fericit prin regăsirea lui Eros. clus în spectacol). Aşadar, care ar fi miza refacerii provocării Tânăra absolventă a şcolii de arte din Bruxel-primordiale se întreabă scriitorul turc Enis Batur les - Belgia - ţară care i-a stârnit lui Baudelairereferitor la tabloul lui Gustave Courbet „Origine aprecieri negative în legătură maniera realistă şidu monde” care înfăţişează un sex feminin lăsând mimetismul fotografic al pictorilor flamanzi peînafară restul trupului : “Cum poate fi lăsat mărul care-i desfiinţează într-un celebru pamflet, îndescoperit ?! A-l lăsa descoperit și a-l expune dorin- care îl amestecă şi pe pictorul „Originii” („Philo-ţei privirii nu înseamnă, oare, repetarea tentaţiei sophie de notre ami Courbet, l’empoisonneur inté-“păcatului originar”, și, în plus, distrugerea meta- ressé (Ne peindre que ce qu’on voit !”, în : Charlesforei” (Enis Batur, Mărul. Tentativă de roman asu- Baudelaire, Œuvres posthumes et correspondancespra tehnicilor împletirii, 2008, Art, Bucureşti, p.15). inédites précedeés d’une étude biographique parLa nouă ani de când a fost scos la lumină la Musee Eugène Crépet, 1887, Maison Quantin, Paris, , p.d’Orsay, controversatul tablou întoarce din nou 44), şi-a pregătit cu minuţiozitate reprezentaţia,privirile, repus în scenă printr-un performance de căci, aşa cum a declarat infirmând acuzaţia unuicătre tânăra artistă Deborah de Robertis care a eventual puseu de exhibiţionism, acţiunea nu adorit, după cum a declarat ulterior, să re-creeze fost spontană, ci gândită şi exersată îndelung,tema operei lui Courbet transpunând-o pe viu, şi având grijă să o „ficţionalizeze” mimând prinrealizând, totodată, un experiment asupra recep- vestimentaţie şi machiaj rama aurită a tablouluitării şi asupra relaţiilor dintre diferitele tipuri de şi realizând astfel într-un mod original acea con-participanţi printre care, sau, mai ales, privitorii. diţie necesară atragerii atenţiei şi declanşării toto-Astfel ea „reclamă absenţa privirii” din tablou (Le 50

Revistă internaţională de culturăPRIeTeNII edITuRII INSPIReSCudată a mecanismului imaginar din dotarea men- cioarei ca simbol al purităţii, dar şi gestul în sinetalului privitor, acea „fabrică naturală de video- de a-şi exhiba sexul într-o manieră extrem de pro-clipuri„ care combină imaginile utilizând clişeele vocatoare, reluând acea iluzie a ofertei fructului -în postura în care au fost stocate în cursul expe- de fapt - oprit.rienţei vizuale. Este echivalentul a ceea ce MihaelaUrsa numeşte „eroticon” în ficţiunea literară (“im- Nu de acelaşi succes mediatic s-a bucuratagine vizuală concentrată la care avem acces prin prestaţia cu câteva luni înaintea celei de la Museeintermediul discursului literar aflat la dispoziţie, d’Orsay, a licenţiatului în Audiovizual Adriándar în înţelegerea căruia discursul verbal dispare, Pino Olivera, care şi-a ales Nașterea lui Venus alse face nevăzut pentru a permite mai degrabă lec- lui Botticelli de la galeriile Uffizi din Florenţa. To-tura proprie poeticilor vizuale în analiza imaginii, tuşi „Adonisul gol” a provocat extazul turistelora figurii.”, Mihaela Ursa, Eroticon : tratat despre fic- privilegiate de soartă, după cum dovedesc comen-ţiunea amoroasă, 2012, Cartea Românească, Bu- tariile entuziaste ale Susannei Mantovani („l’Adonecureşti, pp.17-19, concept care de asemenea se nudo davanti a Venere” îl numeşte ea pe Face-serveşte de un „ancadrament, care presupune așe- book), ghid turistic ce se afla acolo cu clienţii săizarea în faţa unei priviri, a unui lector”, fiind una şi ale cărei fotografii au îndatorat mass-media dindin formele de reprezentare care „condiţionează întreaga lume. Tânărul catalan (el însuşi cu o oa-privirea exterioară a cititorului” – aici rama mime- recare experienţă în ghidajul muzeistic) este mem-tizată a tabloului real. bru fondator al unei echipe de performeri intitulată Nakadaska, ce îşi propune întoarcerea la De aceea, în ciuda declaraţiilor ulterioare care starea naturală prin eliberarea emoţiilor primareîncearcă să ridice la un nivel superior percepţia (trezirea „copilului interior”) dar şi a stimulăriipublicului, acţiunea nu reuşeşte să scape de aspec- gândirii şi a acţiunii prin participare (http://naka-tul de „happening erotic” tocmai datorită asocie- daska.com/presentacio_cat.html#que) - programrii ideii de puritate semnalizată de scenariul biblic din care adie din nou Nietzsche. În acest sens, Na-(alegerea zilei de Înălţarea Domnului, fond muzi- kadaska desfăşoară proiectul intitulat Mitomorfo-cal din Ave Maria de Schubert, precum şi o in- zis, care, aşa cum sugerează, încearcă să redea încantaţie cu referiri la Fecioară) şi nefăcând decât viziune proprie miturile esenţiale ale Antichităţii– lucru previzibil – să provoace reacţia forţelor de prin scurte producţii de tip performance înregis-ordine care au încercat – fără prea mare succes – trate sub formă de videoclipuri şi care amintesc desă împiedice vizitatorii să privească, ceea ce, din misterele/miracolele medievale. Între acestea senou previzibil, a dat o şi mai mare amploare în- află şi cel intitulat Amor şi care reia mitul naşteriitâmplării. Venerei. Aşa cum a declarat poliţiştilor, precum şi în interviurile ce au urmat incidentului de la Uf- Astfel, deşi de Robertis nu este foarte origi- fizi, mitul trebuie înţeles în întregul lui, adică ţi-nală nici măcar în alegerea operei pe care a folo- nând cont de faptul violent care a făcut posibilăsit-o în performanţa sa, pictura lui Courbet fiind apariţia diafană a zeiţei frumuseţii, mutilarea zeu-deja utilizată cu mulţi ani în urmă (de către femi- lui Saturn, idee preluată din lucrarea filosofuluinista sârbă Tanja Ostojić într-un protest împotriva Eugenio Trias, Lo bello y lo siniestro. Acest aspecttratamentului la care sunt supuse femeile emi- contrazice puţin candida imagine a frumosuluigrante din Europa de Est în Uniunea Europeană), tânăr care şi-a aruncat hainele de pe el căzând ex-ea a stârnit reacţii destul de puternice. Acest lucru taziat în genunchi în faţa Venerei după ce lansasese datorează felului în care şi-a planificat acţiunea o jerbă de petale către tablou. Scenografia idilicăşi care pare a se fi bazat pe încălcarea unei serii de are poate aici rolul de a capta bunăvoinţa publicu-tabuuri precum alegerea unei zile cu puternică lui şi de a pregăti, şi întreţine desigur, succesul me-semnificaţie religioasă şi trimiterile la figura Fe-51