Loli, autor Iagan Ameih

– Ascultă, scroafo! Femeia aceea o ţine în viaţă de doi ani şi nicipe mine, nici pe ea nu o să ne bagi în puşcărie. În schimb, dacămoare mama, tu vei intra în puşcărie. Se duce Aurica la frate-său, la procuror, şi acesta se pune înmişcare. Să fi văzut, mamă, mamă, ce atenţie. Perfuzii la ambele mâini şice îngrijire din partea personalului de la reanimare. Seara, se duce Aurica şi face cunoştinţă cu doctorul Marton,chirurgul care a felicitat-o pe doamna aceea care a reuşit să o ţină pebătrâne atâta timp în viaţă. Vineri, 07.08.’87, este programatăamputarea, mai jos de genunchi, a piciorului. Iarăşi povestea se varepeta. Dacă Ganea Elena ar fi fost doctoriţă, spun unii, ar fi făcutminuni. Aşa se pierd talentele. Din cauza sărăciei. Şi vin cei cu banica să înveţe medicina, ca pe baza unei diplome să te trimită pe lumeacealaltă cu zile, uitând de jurământul depus. Am uitat să spun ceva. Doctoriţa de la reanimare îi spune Auricăi, după discuţia avută: – Ia-ţi baba în cârcă şi ieşi afară! Hai să râdem. Azi este miercuri. 05.08.’87. Afară-i timp ploios. Timp detoamnă. Plouă şi este cam frig. Soţia a plecat la spital împreună cuAurica, fata bătrânei, şi cu Silvia II. A plecat să-şi vadă pacienta,mama Auricăi şi a procurorului Amandi. Barcutu a fost bătută azi, iar Lia a fost beată ieri. Uite aşa sescurg zilele noastre. Trăim într-o lume de beţivi. Este ora 18:00. Vecinul meu, Gaspar Poli, a venit astăzi la noi.Este şchiop. Are un picior în gips. A avut un accident de muncă.Acum este în convalescenţă. Este un om al naibii de mucalit şiglumeţ. În bloc, trăieşte un ţigan cu numele Bora. Este pensionar.Om inteligent şi foarte manierat. Are un fiu care este certat cucunoştinţele medicale. Hâtrul de Gaspar Poli îi spune cum a petrecuttimpul cât a fost internat în spital. În salon era el şi încă doi bolnavi,la secţia chirurgie. Alături, în alt salon, era internat băiatul ţiganuluiBora care avea şi el ceva la un picior şi trebuia operat. Am uitat să 550

spun că-i mare amator de fotbal. Acolo, în salon, era un bolnav gravcare se căca pe el şi puţea. Ţiganul se temea grozav de operaţie şimai mult ar fi vrut să scape de ea, decât să o suporte. Face ce face şise mută în salon cu Gaspar Poli. – Vai! Frică îmi este de operaţie. Oare, cum o fi? – Păi, foarte simplu, i se răspunde. Te adoarme şi nu simţi nimic. – Cum, mă adoarme? Că mie mi-e frică de injecţii. – Aş! Nu-ţi dă nici o injecţie. Are un ciocan mare de gumă, decauciuc, şi când te pocneşte cu el în cap, te adoarme imediat şi tepune pe masa de operaţie fără să te mai lege şi te operează. Când a auzit ţiganul ce-l aşteaptă, toată ziua s-a frământat.Seara, vine medicul de salon şi îl întreabă ţiganul: – Domnule doctor! Dar pe mine când mă operaţi? – Păi, zice doctorul, cred că săptămâna viitoare. Când să iasă din salon, doctorul se întoarce către ţigan şi-ispune: – Te operez mâine. A sosit ziua de mâine şi s-a bucurat ţiganul că nu a fost operat.Între timp, a fost internat primarul oraşului Baia Mare şi s-a creat oharababură prin saloane. A venit ziua de sâmbătă. Bolnavii au fostînvoiţi acasă până luni dimineaţă. Printre cei învoiţi a fost şi ţiganul.Luni dimineaţă toţi bolnavii sau întors, în afară de ţigan care, de fricaciocanului, nu a mai revenit. Ulterior a fost la spital şi a anunţat că el,nu se mai operează. Acum aleargă ca dracu după minge şi joacă fotbal în curteaşcolii. Al dracului Poli. Tot striga după el: – Măi! Când te operezi? – Ce-s nebun! Nu mă mai operez. Dar trebuie să se opereze. Am uitat să vă spun că şmecherii din salon i-au mai spusţiganului că, după operaţia la picior, va rămâne impotent. Azi este joi. 06.08.1987. Dimineaţă a fost timp ploios, timp detoamnă. Apoi timp schimbător. Cald, frig, cald, frig. Pe la orele16:00, cerul s-a limpezit şi a apărut soarele. În momentul în carescriu este soare şi cald. Este ora 19:30. A fost Olimpia la noi cu o colegă de-a ei. Urâtă foc. Estemăritată cu unul din Teleorman. Cu acte civile, adică căsătorită 551

legitim. M-a surprins această vizită. Femeia o duce bine cu el. Seiubesc. Apoi a început să trăncănească vrute şi nevrute despre NinaŢâncău şi despre Bebe. Această vizită îmi este suspectă. Şi nu taremă bucură. Informativ, mi-a spus că Nina lucrează la „Avicola”,unde a fost angajată şi soţia în trecut. Adică, la abatorul de tăiatpăsări. Prestează o muncă grea şi este toată numai răni. De asemenea,mi-a spus de Bebe că nu lucrează nicăieri. A spus că o bate şi îi cerede mâncare, în timp ce el stă în pat şi fumează. Îmi vine greu să scriuîntocmai afirmaţiile ei despre comportarea lui Bebe. De, ce să-i faci?Omul prost trebuie să-şi plătească prostia. Când o mai veni, am să-iînchid uşa în nas. Joi, 13.07.’87, nepotul meu Raul va fi operat de doctorul Man.Este o operaţie dificilă, copilul este mic şi slăbuţ. Man i-a fostprofesor lui Niculinei la şcoala de surori de cruce roşie. Avea numărde consultaţie 33, dar doctorul a prins-o de după cap şi a luat-o primala consultaţie. A întrebat de dr. Mihai Ganea. Bietul Mihăiţă. Trebuiesă suporte consecinţele purtării lui Bebe. Datorită băiatului meu, ne bucurăm de oarecare respect în BaiaMare. Şi prin relaţiile pe care le face Lenuţa, umblând pe latratamente. De curând fost chemată telefonic la soacra unei doctoriţe,ca să-i facă tratamente, nora, adică doctoriţa, fiind în altă localitate. Este foarte dureros când părinţii trebuie să sufere din cauzacopiilor sau copii din cauza părinţilor. Acum, la bătrâneţe, îmi dauseama că un raport sexual presupune răspundere mare şi seriozitatedin cauză că se nasc suflete nevinovate care pot suferi. Dintr-o clipăde voluptate trecătoare se nasc fiinţe care nu se cer pe lume. Seara, când mă culc, citesc „Medicină pentru familie”. Din ce înce mai mult îmi dau seama despre această ştiinţă nobilă. Grea, darfoarte frumoasă. Sunt fericit că o mică parte, minusculă, a pătruns şiîn scăfârlia mea. Cel mai interesant capitol mi se pare cel cu bolilesângelui. Am găsit şi boala Adinei, fiica mea. Este vorba de uncromozom în plus. La grupa II, Rh pozitiv tatăl şi Rh negativ mama,apar copii nereuşiţi. Aşa cum sunt şi ai mei. Mă adâncesc în lecturăşi mă culc pe la unu-două noaptea, din cauză că mă atrage foartemult curiozitatea şi îţi dai seama mai bine de unele erori medicale.Erorile mă captivează mai mult pentru că le descopăr eu. La aparatulcirculator am descoperit că Propanololul este mai eficient decâtCarbocromenul pe care îl iau eu. Propanololul şi alţi derivaţi. De 552

aceea ziceam că medicina este o ştiinţă tare grea şi dificilă. Dacă aiîncăput pe mâna unor medici care sunt nişte aiuriţi, dar cu diplome,te-a luat gaia. Cu ajutorul cărţilor ce le am şi cu studiile ce le-amfăcut în sala de lectură a Bibliotecii Municipiului Baia Mare, dinreviste de specialitate şi dicţionare medicale, îmi dau seama pe celume trăiesc cu privire la bolile mele. Când mergeam la bibliotecă, seuita tineretul mirat când mă vedea în sala de lectură şi studiamliteratura medicală. Ce o fi zicând: – Uite, boşorogul! Moartea îl caută pe acasă, iar el la bibliotecă. Lăudat să fie Iisus Hristos. Amin! 553

CAPITOLUL 2. Criză de alimente Azi este vineri, 07.07.’87. Soare şi frig la orele 18:00. În casă semai afla Lenuţa şi Adina. Mai este şi Lucian. În momentul acesta asosit Doina, asistenta. Este supărată că bărbatul ei nu lucrează şitrăieşte ca un parazit pe spinarea sa. Păcat de aşa bucăţică, că-ifrumoasă foc, mai ales la liniile bazinului. L-am văzut pe bancă pe ţiganul cu operaţia şi l-am întrebat cândmerge să se opereze. A tăcut chitic şi nu mi-a răspuns. Ce să maiscriu? Şi totuşi voi scrie. Spunea Olimpia că Bebe o bate pe mă-sa şi îi zice târfă. – Târfă! Dă-mi de mâncare. Ca să vezi că Bunul Dumnezeu nu bate cu ciomagul. Primeşteînapoi ceea ce a făcut cu Viorica. Nu numai dânsa plăteşte înaintealui Dumnezeu, ci toţi vom plăti şi plătim. Mă gândesc. Cine dracu m-a pus să-i cer Liviei o mie de lei?Biata femeie. Mi-a dat din leafa sa sau din altă parte, şi eu nu-i potrestitui. Omul sărac trebuie să-şi cedeze şi cinstea şi conştiinţa în faţabanilor murdari. În acest moment, Lenuţa şi Doina au plecatîmpreună la cofetăria de pe bulevardul Bucureşti ca să bea câte ocafeluţă amestecată. Cu numele că-i cafea, căci e mai mult orz prăjit.Mai trage şi o ţigară „Dacia” şi asta-i distracţia la Baia Mare. Despre hoţi şi hoţie. Întruna din zile, mergând pe strada Luchian, am trecut prin faţacasei în formă de vilă, cu numărul 30. Lângă clădirea cu numărul 30se afla altă vila, mare şi frumoasă, cu un etaj şi un garaj. Cine-iproprietarul? Proprietarul este Anghel Petru. De unde ştiu că estehoţ? Păi, l-am prins cu mâţa în sac. Şi felul cum fură! Nu trebuie săspun eu că-i hoţ, că-l dau de gol vila şi acareturile. De unde furăbanii? De la centrele de recoltare ale IIS Agrofruct. Pe fiecare 554

camion încarcă „x” tone, iar pe avizul de expediţie scria „y” tone, cuo jumătate de tonă în plus. Să facem un mic calcul. Foarte simplu. Omie de camioane cu 500 kg fac 500 de tone. Înmulţit cu doi leikilogramul, fac un milion de lei. Şi asta, să zicem, într-un an. Dar în30 de ani, cât face? Nu vă speriaţi că nu-s nebun, ci prost. Prost,pentru că trebuia să fac un dosar în toată regula când l-am prinsfurând. Anghel Petru are un coleg. Pe Marinescu Ioan,care, la oraactuală, locuieşte în casa statului. E un prost. Şi este la pensie.Anghel Petru stă în casele lui, făcute cu banii furaţi. Iată, dragii mei,de ce sunt oamenii săraci. Toţi cei cu vile sunt nişte hoţi. Dacă s-arface cercetări, hoţia ar ieşi la iveală. Dar cine să facă cercetări?Hoţii? Haida, de! Să fim serioşi. O vorbă din bătrâni spune că peştelede la cap se împute! Dacă ne gândim bine, Anghel Petru de la cine afurat? A furat de la statul socialist. Alţii spun că bine a făcut, că hoţula furat de la hoţi. Când l-am strâns cu uşa pe responsabilul centrului,mi-a mărturisit că el trebuie să fure pentru alţii. Aşa că aceste sumemari de bani, o bună parte din ei, erau furate şi împărţite între hoţi.Neavând experienţă de detectiv, m-au neutralizat şi m-au dat afară. Alt maistru, Belbe Livia, opera la Centrul de Achiziţie de laŞomcuta Mare. Se regula cu şoferii. Banda de hoţi a băgat-o lamititica pentru delapidare şi au neutralizat-o ca pe mine. Dacă te duci pe strada 9 Mai, la numărul 10, este casa fostuluişofer Pop Simion. Vizavi de casa cu numărul 10 este o altă vilăfrumoasă, cu un etaj, care este tot a lui Pop Simion. Ca să vezi cumpoartă renghi soarta. Boşorogul o regula pe Belbe Livia, de se clătinacamionul. Ea a făcut puşcărie, iar şoferul o vilă cu etaj. Acuma-ibătrân. Într-o bună zi o mierleşte şi rămân vilele şi acareturile la alţii,iar vila lui va fi pe strada Horea numărul 6, cimitirul. Lângă Pop Simion, la numărul 12, locuieşte familia MadarasIon. Alt hoţ şi tot şofer la „Agrofruct” Baia Mare. Şi acela are o vilăcu un etaj şi maşină Dacia 1300. Numai el singur munceşte. Şi el eun curvar ordinar. Odată, am fost cu el în comuna Breb, lângă Sighet,şi în podul cu fân unde am dormit, a dat de o femeie, o rusoaică, dela care s-a ales cu sculament. Mă miram eu de ce nu mă lăsa să merg pe teren pe la centre. Casă mă îndepărteze de ei, mă trimeteau în toată ţara, pe laîntreprinderi, după repartiţii de materii prime, combustibil şi altetreburi. 555

În 1976 Lia, fiica mea, a dat examen la facultate, dar nu a reuşit.Fata lui a dat la Medicină, unde a reuşit. Şi astăzi este doctoriţă. Dars-a dus mă-sa cu ea la Cluj şi cu 20.000 lei în buzunar. – Măi, Iani! i-am zis. Eşti tu sigur că fata ta va reuşi la concurs? – Sută la mie, va reuşi! Şi aşa a fost. Oameni vicleni. Dacă eu sau altul ca mine ar fi încercat să intreîn banda lor, erai imediat neutralizat şi înlăturat. Azi este sâmbătă. 08.08.’87. Afară-i timp tâmpit, cu aersemirece şi cer acoperit. Ieri a fost Dragomir, cumnatul Lenuţei,însoţit de Ocsy la noi, cu maşina. Eu nu eram acasă. Se ştie căDragomir Vasile nu bea şi nici nu fumează. Este un mare comunist şiateu. Mergând ei cu maşina, ştie dracu pe unde, îl pune păcatul peDragomir să bea o halbă de bere şi.. mână, băiete! Mergea cu maşinaavând farurile cu fază lungă aprinsă. Îl opreşte miliţia şi-l întreabă dece merge cu faza lungă aprinsă: – Păi, zice Dragomir, din cauză că-i întuneric. – Ia, suflă în fiolă! Suflă Dragomir în fiolă, iar fiola se înverzeşte imediat.Rezultatul? I-a luat permisul de conducere şi a mai dat 1000 de leiamendă. – Uite, domnule! Odată beau şi eu şi mă costă foarte scumpbăutura. Ca să vezi ce face ateismul, oamenilor slabi de înger. A plecat Dragomir, iar la volan i-a luat locul Ocsy. Mamei procurorului Amandi, ieri, între orele 10-11, i s-aamputat piciorul, de către doctorul Gherman, chirurgul. Cât pe ce sărămână biata bătrână pe masa de operaţie. Groaznice chinuri a maiavut, fiind îngropată de două ori. Prima dată i s-a îngropat piciorulstâng, acum doi ani, iar acum piciorul drept. A treia oară va fiîngropată definitiv. Are 72 de ani. Joi. 13.08.’87. Urmează să fie operat nepoţelul meu, Bala Raul,în vârstă de doi ani. Mai corect, un an şi opt luni. Va fi o operaţiefoarte grea. Nu numai la testicule, dar îi face deschizătură şi în burtă.Umblă şi la intestine. Ce să-i faci? Copii cu defecţiuni. Născuţi dinpărinţi adepţi ai zeului Bachus. Miercuri îl duce la biserică la slujbăca să-i citească Gabi o rugăciune închinată lui Dumnezeu, pentru 556







































necesar vieţii. Şarlatanii şi, în general, canaliile au bani penemuncite, iar săracilor li se ia şi ceea ce nu au să dea. Astăzi am avut două evenimente triste. Primul eveniment a fost acela că nepoţelul meu, Daniel, băiatulfiicei mele, Niculina, m-a stropit cu apă. Eu i-am luat sticla din mânăşi l-am udat puţin. Atunci, el a luat o piatră şi m-a lovit în pulpapiciorului. Mi-am adus aminte că, fiind copil şi nesupravegheat denimeni, am dat şi eu cu pietre în bunicul. Deci, iată că primesc înapoiceea ce am făcut cu bunicul meu, copil fiind şi neavând cine să măeduce. M-am rugat Bunului Dumnezeu să mă ierte şi mi-au datlacrimile, gândindu-mă la copilăria mea nefericită, pe care amavut-o, orfan fiind de tată, crescut de o mamă bună şi iubitoare, darcare m-a crescut cum a putut şi care mi-a dat puţină învăţătură, dupăposibilităţi, iar eu, la rândul meu, am ocolit-o, plictisindu-mă deiubirea sa. Primesc înapoi, de la băiatul meu, ceea ce merit, ceea ceam făcut. Vizita de cinci minute şi aceea în trecere. Al doilea eveniment a fost că, stând pe bancă afară, a venitfratele Mariei, beat ca de obicei şi s-a luat de mine zicând: – Ce mai faci, bătrâne? – Bine, zic. – Câţi ani ai? – 76 de ani, îi răspund. – Păi, ai trăit destul! Cât vrei să mai trăieşti? – Dumneata să bei mai puţin! i-am zis. Şi să-ţi vezi de treabă,dacă mai vrei să o vizitezi pe sora dumitale. Este o familie de alcoolici. Toţi beau de sting. Umblu la tratament, la fizioterapie. Ieri, asistenta de la camera13 mi-a făcut galvanizări. Aparatul s-a dereglat în timpul funcţionariişi m-a ars un pic. Azi am fost primul, împreună cu vecinul meu, Gaspar Paul.Asistenta nu a întors fişele şi am rămas la urmă. Zic, către Poli: – Spune-i asistentei că m-am dus la toaletă. I-a spus Poli, dar asistenta i-a replicat: – Eu nu am timp să aştept după dânsul. Şi a chemat pe altul. Când m-am întors de la WC, am văzut că Poli intrase şi mi-amluat fişa de tratament şi am plecat la cabinetul 35, la ultrasunete. Avenit asistenta de la cabinetul 13, mi-a luat fişa şi după ultrasunete,înapoi la ea. 576

Clari este pe liber. Costică umblă după ea nebun. Om bătrân şitâmpit ce este. Oare toţi moldoveni sunt aşa? La Tecuci am văzutunul care a furat o bicicletă. Altul, moldovean din Huşi, este bolunddupă curul femeii. Altul este plin de sculament. Ce dracu o fi cu ei? Azi este marţi.13.10.’87. Timp ploios. Este ora 09:45. Trebuie săplec la spital, la fizioterapie. Mă simt bine şi umblu ca şi cum aş fitânăr. Piciorul nu mă mai doare. De două ori pe an fac fizioterapie.Dumitrescu Marin, faimosul inginer politic, zace în pat bolnav deinimă. Am telefonat la Magda şi le-am comunicat că DrăguţescuAurel a murit de un an de zile. Ei nu au ştiut nimic şi au rămasmiraţi. Doamna Moraru, mama Magdei, a murit şi ea. Lola, fata luiRica, urmează să se căsătorească. Prima întrebare a fost: – Ce mai face Mihăiţă? – Este un om mare. Le-am răspuns. Un om la locul lui, care laora actuală are lucrări ştiinţifice publicate. – În care ziar? – În „Chirurgia”, „Revista Medico-Chirurgicală”, „Contempo-ranul”, „Ateneu”, „Viaţa liberă” şi altele. – Adu-le ca să le vedem şi noi. – Ce am, am să vă arăt. Ce nu am, urmează să am! M-am gândit la această familie ratată. Are dreptate Mihăiţă cândafirmă acest lucru. Mihăiţă are perspective să fie transferat la Baia Mare, dar nu amîncredere în oameni şi am să-l sfătuiesc să fie prudent. Baia Marene-a dispreţuit. Azi vor să-l aducă duşmanii la Baia Mare, pentru camâine să-i rupă gâtul şi să-l arunce la gunoi. Familia mea a fostdistrusă de două femei fără cultură, iar fiul meu a suferit din cauzasărăciei şi a mizeriei. Am o familie pe cinste, care este compusă dinintelectuali şi urmează să mai apară. Pot să mor liniştit, că sămânţamea, din prima căsătorie, a dat roade, iar cea din a doua căsătorie adat numai rebuturi. Tot din cauza sărăciei şi a mizeriei. Doamne Iisuse Hristoase, coboară harul tău şi binecuvântarea taîn casa mea şi a celor dragi. Amin! Azi este miercuri. 14.10.’87. Afară-i frig şi plouă. Azi am fost lafizioterapie la lampa Solux. Fiind frig şi dând de căldură, am adormit 577

ca o valiză în gară şi am visat că sunt acasă, în patul meu. Am auzitun hohot de râs. Era asistenta care m-a trezit. Azi este luni. 19.10.’87. Afară este frig, dimineaţa şi seara. Pestezi este timp cald, corespunzător lunii octombrie. Este ora 19,40. Ca de obicei, mă lupt cu sărăcia. O mut de pe un umăr pecelălalt. Viaţa merge înainte. Peste tot domneşte haosul şi mizeria.Am fost la Ferneziu cu autobuzul numărul 2. La capătul liniei, odezordine şi mizerie de nedescris. Drumul deplasat în aşa fel încât atrebuit să mă deplasez în sens invers ca să ajung cu greu pe drumulcel bun pe lângă gardul uzinei. Uzina din Ferneziu, din uzinamurdară, a devenit şi mai murdară, exact după indicaţiile preţioasedate de sus. Dacă te duci la Şcoala Generală numărul 15, de pe stradaNeptun, şi dacă numeri geamurile sparte, sunt în jur de optzeci debucăţi. Sun, într-o zi, directorul: – Tovarăşe director! Am numărat geamurile sparte şi sunt 80. Face directorul către mine: – Păi, altă treaba nu ai? Lasă-le şi fă-te că nu le vezi. Ce să fac? Are omul dreptate. Ce să facă cu ţiganii? Joacă fotbal în curteaşcoli. Ţigănuşii şi dănciuşii. Trag cu praştia în geamurile mari şimici. Mai mult în cele mari, că fac zgomot mai puternic atunci cândse sparg şi se amuză mai tare. La sfârşitul anului, părinţii plătesc banigrei, câte o sută de căciulă. La câte 1300 de elevi, fac 1.300.000 lei.Iată cum părinţii plătesc isprăvile odraslelor. La fel se întâmplă şi cuporţile şi gardurile şcolii. Le bat prin închidere şi deschidere, una dealta, de fac un zgomot infernal, iar dacă te-ai aşezat să te odihneştipuţin, îţi sare somnul din cap şi sari în sus ca un purice. Tovarăşiimaiştrii instructori veşnic au de lucru cu repararea gardurilor care,fiind din beton, sunt sparte şi cu găuri ca de şobolan. Numai ce vezicapetele ţigănuşilor cum apar printre găuri, pe unde intră în curte saule escaladează. Dacă te duci la spital, pe sala de aşteptare la cabinetele dekinetoterapie, parafină, solux, hidroterapie, este întuneric beznă. Secunoaşte că medicii, medicina, personalul sanitar, sunt conduşi decătre activişti de partid. Pe holuri, sunt canapele nou-nouţe tăiate cucuţitul, că se vede buretele din interior, făcute harcea-parcea. Pecoridorul mare, în dreptul camerelor cu numărul 13, 28 şi 12,ortopedie, pe unde sunt scaune tapiţate, la fel. Materialul PVC este 578

tăiat, iar buretele la fel. Peste tot domneşte prostia activiştilor postaţiîn halate albe, care lucrează la aparatele de fizioterapie. Mă gândesc.Cui foloseşte această debandadă şi cu ce scop? Această delăsare,această devastare, după mintea mea, este răzbunarea poporului.Poporul batjocorit, poporul înfometat, poporul dispreţuit, poporulchinuit de către cei care se laudă că-l reprezintă. Dacă te plimbi pe strada gării, mai sus de restaurantul „Expres”,este o mercerie, după care vine o librărie, apoi materiale electrice,articole de fierărie şi, în sfârşit, magazinul de obiecte de menaj. Pestetot geamuri sparte şi cârpite cu fel de fel de suporturi înşurubate ca săţină cât de cât, de azi pe mâine. Se văd vasele şi oalele de menaj,damigenele, vasele din plastic, toate sunt făcute praf. Peste tot sevede mânia poporului căruia în loc de mâncare i se dă băutură,pentru ca bând să uite de sărăcie. Mâncarea copiilor se dă la străini.Mâncarea poporului se vinde pe valută, la export. Nimeni nu are milăde tine. Oamenii, înnebuniţi, se sfâşie unul pe altul, fie din prostie,fie din laşitate. Unii asuprind, alţii suferind, numai şi numai ca săsupravieţuiască. Hai să râdem. Azi este marţi. 20.10.’87. Este ora 17:15. Afară, azi, a fost cald.Am fost cu vecinul Gaspar Paul la spital, la tratament, la fizioterapie.Am dat fişele de tratament la camera numărul 13 la orele10,40-11,00. De serviciu era asistentă fosta doamnă Hotea. Ne-astrigat pe amândoi să intrăm la tratament. Cu noi, a mai intrat şi unşchiop în cârje şi am început tratamentul. Cum stăteam, câteşitrei subaparate, se aude o băşină discretă. Bine că eu nu am auzit-o, pentrucă aş fi sărit în sus de sub aparat şi muream de râs. Zice Poli: – Doamnă asistentă! Domnul Ganea a dormit ca o valiză în garăla Solux. Eu îl aud şi îi spun: – Taci! Ros Saco. Pe asistentă a pufnit-o râsul. Ne ştie cine suntem. Face Poli: – Era să spun că dumneata te-ai băşit! Noroc că asistenta era lângă mine. Venind acasă, am luat aparatul de fotografiat şi i-am făcut opoză pe drum, aşa cum mergea în cârje. Zice Poli: – Am uitat să-mi scot pula afară! – Scoate-o! zic. Îţi fac altă poză. 579

– Păi, după câtă minte ai dumneata, ai face-o. – De ce, nu, îi zic. Şi cu asta basta! Mă gândesc, în general, cum pot fi oamenii aşa de ticăloşi? Aşade cruzi, de dereglaţi? Stau de vorbă cu mulţi, tête à tête, şi se mirăde mine: – Măi, Ganea! Tu eşti un visător. Tu nu vezi realitatea? – Ba, o văd! Dar gândirea mea diferă de a voastră. Lumea zice: – Dă-i în pizda mă-sii! Că ei trăiesc, iar pe noi ne chinuiesc. Măgândesc atunci la Mântuitorul nostru Iisus Cristos. Mă uit la icoanaunde este zugrăvit chipul ce-l reprezintă pe el în amintirea SfinteiScripturi de Ioan evanghelistul. Rugăciunea cea din urmă. Mă gândesc la cadavrele care se află la morgă. În faţaautopsierului sunt egale. Mă gândesc la acei nenorociţi, la acei sadicicare, fie că decretează legi, fie că sunt executanţi criminali pentru casă trăiască mai bine, în sfârşit, la toţi aceşti nenorociţi laolaltă cealcătuiesc „Aparatul de Represiune”. Şi ei merg la morgă. Toatăpovestea asta se sfârşeşte la marginea gropii din cimitir, huiduiţi,blestemaţi, cu sufletele pierdute din partea lui Dumnezeu şi, atunci,îmi pun întrebarea: Oare se merită ca să mori asasin? Ce ai câştigat?Cu ce te-ai ales? Cu goana după vânt prin deşertăciunile vieţiipământeşti. Ale lumii acesteia. Ale lumii lui Satan. Azi este joi. 22.10.’87. Ora 15:17. Afară-i cald şi rece. Timpcorespunzător lunii, zilei şi orei la care ne aflăm. De la inginerulCFR Gogan Gabi am auzit un banc. Doi tineri se drăgăleau lângă un gard. – Draga mea, zice el. Te iubesc atât de mult că îmi vine să te rupîn două! De după gard se aude vocea celui de al treilea: – Jumătatea inferioară mi-o dai mie! Aseară a venit, pe la orele 18,00, preşedintele asociaţiei delocatari, tovarăşul Barna Leon, însoţit de două delegate de lamunicipiu, a făcut vizite pe la restanţieri, printre care sunt şi eu. Lablocul numărul trei din strada Neptun, scara A, ţiganul Petrea a zis,către delegate: – Ce, aţi venit după pulă? 580

Altă ţigancă, una mică, tot de pe scara A, le-a zis şi ea: – Aţi venit după pula lui bărbatu-meu? Poftiţi, este în baie. Văaşteaptă în pielea goală! Mi-a povestit Lia. S-a ajuns cu controlul şi la scara C, unde sunt eu. Se aud bătăi în uşă. Eu eram cu doamna Rodi, discutam închişiîn casă. Când deschid uşa, îl văd pe Barna şi pe cele două delegatecare îmi întind o somaţie de plată. 1855 lei. – Când plăteşti aceşti bani? mă întreabă. – Când îmi va da Întreprinderea IGO banii pe casa pe care mi-afurat-o. Atunci şi eu voi fi la zi. Apoi le-am povestit pe îndelete cumstă tărăşenia cu casa demolată, din anul 1975, fără să-mi dea un bandespăgubire. Le-am povestit, de asemenea, şi chestia cu pensia soţieidespre care nici acum nu ştim nimic. – Stimate tovarăşe de la municipal! Pretindeţi cetăţeanului să fiecorect. În primul rând cereţi organelor puterii de stat să dea exemplubun pentru cetăţeanul de rând. După ce pleacă tovarăşele de la Sfatul Popular Municipal, vineBarna la mine, împreună cu Glodeanu. – Nea Ganea! Nu-i vorba de dumneavoastră, ci de ceilalţi carenu plătesc. Trebuie să-i speriem, puţin, că au luat-o razna. Despre politică. Politica din ţara noastră este foarte ciudată. Îţi trebuie cap deneamţ ca să o înţelegi. Dacă o înţelegi şi eşti om întreg la minte,rămâi năucit de cele ce descoperi. În ţara noastră, puterea politică se află coordonată de cătrePartidul Comunist Român. Partidul Comunist Român este forţa conducătoare a Claseimuncitoare din ţara noastră. Întrebare: – Cine-i Clasa Muncitoare? Răspuns: – Nu ştiu. – Ministerul de Interne face şi el parte din clasa muncitoare? Răspuns: – Nu ştiu. Şi dacă ştiu, tac! – Dar activiştii de partid? Şi ei fac parte din clasa muncitoare? Răspuns: – Nu ştiu, iar dacă ştiu, tac! 581

Partidul Comunist Român este condus de către SecretarulGeneral. În mâna domniei sale se află centralizată toată economiaţării. Secretarul General este şi Preşedintele Republicii SocialisteRomânia. Secretarul General este şi Preşedintele Organizaţiei FrontulUnităţii Socialiste Secretarul General este şi Comandantul Suprem al Armatei. În cadrul Armatei sunt şi unele rubedenii ale domniei sale. Viceprim-ministru al Consiliului de Miniştrii este soţiaSecretarului General. Secretarul General este Şeful Statului Român. Tot ce se întâmplă în ţară face parte din centralismul politicarătat, ceea ce este obositor pentru o singură persoană. Se comiterori cu consecinţe care se revărsă asupra cetăţeanului de rând. Secretarul General este sprijinit foarte mult de către Ministerulde Interne şi Ministerul de Justiţie. Secretarul General numeşte şidemite miniştrii după comportare şi după abaterile săvârşite. La oraactuală sunt circa 29 de ministere. Toate indicaţiile şi recomandările, în toate ramurile de activitate,pornesc de sus, de la preaînţeleapta sa persoană şi se distribuie peministere. Dacă un departament a ieşit prost cu planul, ministrul respectiveste tras la răspundere. Spre exemplu, ministrul Energiei Electrice afost destituit şi urmează să fie tras la răspundere pentru nerespectareaindicaţiilor date de sus, indicaţii date fără ca să se ţină seama deconţinutul cărbunelui de proastă calitate. Cărbune recomandatcentralelor termice de la Turceni şi Rovinari. Peste tot unde nu merge cum trebuie treaba, intervine aparatulrepresiv, care acţionează orbeşte, fără să analizeze cauzele, lignitul,praful de cărbune care a înfundat agregatele şi care dispune şi deconţinut mic în calorii. Dar, să revin la clasa muncitoare. Muncitorii sunt de două feluri: productivi şi neproductivi.Muncitorii productivi, la rândul lor, sunt de două feluri: calificaţi şinecalificaţi. Muncitori fizici. Muncitorii neproductivi şi incompetenţi ar fi cadrele deconducere, cei care conduc pe muncitorii productivi. 582

Ştiri. Nicu Ceauşescu a fost numit Prim Secretar al P.C.R aljudeţului Sibiu. Ministrul Energiei Electrice destituit, se numeştePere Avram. Ceva cu numele Iliescu ar fi rivalul Cezarului şi candidat laputerea ţării, spun cei de la E.L. Azi este vineri. 23.10.’87. Orele 19:10. Timp cald, ca toamna.Se apropie iarna, iar odată cu ea şi frigul. Sistemul nostru socialist nestrânge de gât fără milă. Ne stoarce ca pe un burete sângele ce ne-amai rămas. Pensionarilor bătrâni şi bolnavi li se iau locuinţele, cheltuim pemâncare 1000 lei trei persoane, aşa ca să fim la limita subzistenţei.Încă 1000 de lei sunt datoriile pe taxe comunale, casa deînmormântare, CARP, RTV, curent electric. Se adună restanţe, că nuputem plăti la timp. Stăpânirea nu are milă. Îţi ia totul cu ajutorulorganului represiv. Am fost la Oficiul de Prevederi Sociale. Iarăşi, altă minciună.Cartea de muncă a soţiei a fost trimisă la Ministerul Muncii. Mi s-aspus să aştept rezultatul, care va veni acasă în scris. Dragă generaţieviitoare. Poate că unii dintre dumneavoastră vor zice că sunt nebun.Dar eu nu-s nebun. Nebuni sunt cei care ne conduc. Ateiştii.Sclerozaţii. Cum stăm la rând, vine unul băţos, cam „Cine-s eu”, şiface gălăgie că de şase luni a depus cerere şi nu i-a venit nici unrăspuns. Zice, tovărăşica de la ghişeu: – Ce răspuns să-ţi dau, dacă nu avem fonduri? Aţi auzit bine? Nu avem fonduri. Aceşti derbedei, certaţi cudemnitatea omenească, nu au fonduri. Şi ştiţi ce zic ei în prostia lor? – Ia uite, boşorogii dracului! Le trebuie bani! Cerşetorii dracului. Atât sunt de înapoiaţi, încât uită că şi ei vor îmbătrâni. Afară decei cărora dracu le va da vreun gând să se spânzure. Ca să nu maiîmbătrânească. – Păi, atunci ce mă fac? zice omul la ghişeu. – Mergi şi lucrează şi gata! răspunde funcţionara de la Oficiu. – Lasă, zice omul, mă duc la Bucureşti şi vă aranjez eu. – Să-ţi fie de bine, zice funcţionara. Iar eu m-am scârbit de ce am văzut şi auzit şi, până la urmă, amrâs cu cineva de la Ulmeni de prostia lui. De naivitatea lui. Săracu deel, oare nu ştie că funcţionarul de la ghişeul de Prevederi Sociale 583

lucrează după indicaţiile preţioase pe care le primeşte de sus? De laBucureşti? Din vârful piramidei? Că legea, făcută şi iscălită, estelinsă de către cei care au scuipat pe semnătură? Hai să termin, că mi-e scârbă. 584

CAPITOLUL 4. Frig, foame, frică Costică şi Clari sunt în Moldova de două săptămâni. Şi-a dusmoldoveanul unguroaica la Moldova. Cheile de la apartament sunt lamine. Am televizor, am telefon. Când este film, mă uit la televizor,când am ceva de rezolvat, rezolv telefonic. Niculina este bolnavă grav. Ştie Bunul Dumnezeu dacă maiscapă. S-a jucat cu intoxicările cu medicamente, se joacă cuintoxicarea cu tutun, se joacă cu intoxicarea cu alcool. Atât eu, cât şiLenuţa, suntem foarte îngrijoraţi. Sâmbătă, 27.10.’87, a venit Mihăiţă la Baia Mare, cu Livia,Liviu şi Robi. Mihăiţă arată foarte bine. Probabil că foloseştecosmetice, că arată mai tânăr. Livia mi-a adus trista veste că adecedat cuscru Bejan. Urmează să-l îngroape azi. Liviu este un golande toată frumuseţea. Un golan aşa cum sunt toţi copiii care îmi placmie. L-a bumbăcit pe Daniel de i-au mers fulgii. Aşa bătaie nu amâncat el de când l-a făcut mă-sa. Mihăiţă cu familia lui au venit la Baia Mare datorită unuieveniment important din viaţa lui, aniversarea a 30 de ani de laterminarea Liceului „Gheorghe Şincai” din Baia Mare. Petrecerea aavut loc la restaurantul „Carpaţi” din Baia Mare. Sunt informat că Mihăiţă ar fi avut un mic incident cu CiucurDumitru, care era cu chef şi care şi-a dat arama pe faţă, arătându-şiprostia prin faptul că şi-a făcut apariţia în faţa societăţii, în faţafoştilor colegi care erau de faţă. Luni dimineaţă, la orele 00:10, au plecat spre Tecuci. 585

Azi este marţi. 27.10.’87. Afară-i frig, corespunzătoranotimpului în care ne aflăm. Este ora 13,50. Afară este soare şipuţin călduţ. Soarele intră în nori, iar frigul revine. Şi acum, zâmbiţi, vă rog. Azi dimineaţă mă cheamă Clari la Iza,să bem o cafeluţă cu Costică. – Măi Costică, îl întreb, de ce voi, moldovenii, nu îngropaţimorţii în ziua de luni? – Ca să nu-i ducă şi pe ceilalţi! Dar tu ştii de ce maramureşeniiîngroapă mortul cu capul spre răsărit? – Nu ştiu! – Ei bine, pentru ca să-şi vadă femeia când se fute. Dar olteniiştii de ce au gâtul lung? – Păi, nu ştiu. – Ca să se uite peste Carpaţi, ca să vadă dacă mai sunt locuri înArdeal, să vină şi ei. A venit Brodaci Feri de la Baia Sprie la noi. Din una în alta, avenit vorba despre regăţeni şi facultăţi. – Cum dracu, măi Feri, facultăţile de azi sunt bune? Calitateaabsolvenţilor lasă mult de dorit, prin faptul că sunt inculţi şimitocani, lipsiţi de maniere. Diplomele le primesc pe pile, bani, ţuicăşi diferite plocoane. Feri s-a dus la toaleta funcţionarilor de la întreprindere, să-şifacă nevoile. Pe pereţii de faianţă erau desenate cu degetul, cum s-auşters la cur, fel de fel de figuri geometrice. Se întoarce Feri în birou şi zice: – Măi, da civilizaţi mai sunteţi voi! Vă ştergeţi cu degetul în curşi apoi daţi pe pereţi. Se vede că sunteţi funcţionari cu pregătiresuperioară! Unde aţi primit educaţia? – Mai taci din gură, ungurul dracului, nu mai băga în seamătoate nimicurile, i-au răspuns funcţionarii, în majoritatea lor regăţeni. Glodeanu Ion este şef de scară. Pe scara A. A avut cândva unaccident de maşină şi, de atunci, îi cam suflă puţin vântul prinscăfârlie. Ţiganii de pe scară sunt mânioşi pe el, din cauză că dă cupietre după ei. Din acest motiv, au făcut o listă cu semnături că să-lschimbe. Acest lucru nu le-a reuşit. Supăraţi, au trecut la acţiune.Ieri, 26.10.’87, Glodeanu a găsit doi căcaţi puşi la uşa lui. Întocmai 586

ca două plantoane. Unul la dreapta şi unul la stânga uşii. Astăzi,aceeaşi poveste. Au apărut iarăşi doi căcaţi puşi pe hârtie şi pasaţi înuşa lui Glodeanu. Cum este Glodeanu prost, a telefonat la Miliţie. A venitplutonierul Lazăr: – Bine, tovarăşe Glodeanu, pentru nişte căcaţi pui Miliţia pedrumuri? După-amiază am fost la Cristina şi am văzut şi eu murdăria. Aşam-am convins că Glodeanu este sărit de pe fix. Azi este miercuri. 28.10.’87. Afară-i frig. Este ora 19:48. De ojumătate de oră s-a dat drumul la căldură în calorifere. O căldură dezece grade. Azi dimineaţă gheaţa pe lac a fost de doi milimetri. Ziuaeste frig în casă, iar seara mai puţin. Azi a fost Ildico la noi. Este o ţigancă foarte rea de muscă. Faceserviciul ca infirmieră la spital, la urgenţe. Pe vremea când trăiaRaţiu, gurile rele spun că se avea cu Vasile, un tânăr de 20 de ani.Spun ţaţele că, odată, când se regula cu Vasile, a uitat uşa deschisă şicineva i-a prins. Vasile era cu picioarele lui Ildico la galoane, adicăpe umeri. Ildico stă bine acasă. Vasile, asemenea. Ţiganca are 32 de ani şitrei copii. Doi băieţi şi o fată. Cel mai mare are 13 ani. Anul trecuti-a murit subit soţul şi acum, săptămâna trecută, s-a căsătorit legitimcu Vasile. Tânărul lucrează la mină şi nu cunoaşte femeile. Măgândesc ce va fi cu Ildico când va începe să le cunoască? Acum l-auluat în armată. Ieri a venit Ildico la Niculina şi i-a zis: – Tu, Niculina, şi aşa locuieşti lângă cazarmă, du-te la poartă şiia-i biletul de voie ştampilat că el l-a uitat. Vine Iuţii şi o întreabă dacă a fost: – Ce-s nebună? zice Niculina. Să merg eu, femeie cu doi copii şide 28 de ani, să mă fac de râs la soldaţi? – Lasă, tu, zice Iuţii că, am fost eu azi şi am aranjat chestia. Când vine cu el la noi, nu am mai văzut femeie să se urce aşa peun bărbat ca Iuţii. Peste tot este numai de râs. Zice Iuţii: – O fi el copil, dar nici boşorogi nu-mi trebuie. Iar Niculina: – O fi al meu mai bătrân, dar mă pot duce cu el oriunde însocietate, pe câtă vreme tu nu! – Ce nevoie am eu de societate? i-a răspuns Iuţii. 587

Eu, boşorog fiind, şi cu musca pe căciulă, m-am luat de Lenuţa,care-i ţinea parte lui Iuţii. Şi în gândul meu am zis: să se pupe în curuna pe alta, iar amândouă pe mine. Săraca Iuţi. Când o da Vasile de altă pizdă şi de alţi craci, habarnu are ce o aşteaptă. S-o băga mutu’ de i s-or vedea numai urechile,ca iepurelui la varză. Ştiri de la E.L. Cel mai crud şi cel mai represiv om din Europa de est esteIncompetenţa. Cel mai nefericit popor care suferă din cauza Incompetenţei estepoporul român. Drepturile Omului dintr-o anumită ţară, nu spun care, suntinexistente. Demografia merge mai departe, aşa cum a mers. Televiziunea nu aparţine poporului, ci Statului. Dărâmarea bisericilor. Biserica „Cuibul cu Barză” şi altelăcaşuri sfinte. Restul? Ştiţi şi dumneavoastră, mai bine ca mine, că aveţiradioul mai bun ca al meu. Astăzi este duminică. 01.11.’87. Orele 11:00. Afară este frig şisoare strălucitor. Pe străzi circulă lumea cu buchete de crizanteme pentru ziuamorţilor. Aseară am fost la film, la Clari. Acolo era şi Rodica. Până aînceput filmul, am povestit multe şi mărunte din viaţa mea. Mai multdespre cele ale trupului. Mai puţin despre cele ale sufletului. Amvăzut filmul românesc Un pumn de stele. Filmul Un pumn de stele este un film foarte bun şi foarteeducativ pentru adolescenţi. Eroul din film, un adolescent, seîndrăgosteşte la nebunie de o femeie neserioasă, şi cu capricii, aşacum sunt unele femei. După ce îl posedă pe adolescent, cu sângerece, îl părăseşte şi revine în lumea ei, adevărată. Nu-mi place săcritic femeile, pentru că nu mi-am pierdut mintea şi controlul pentrunici una. 588

Filmul mai scoate în evidenţă şi caracterul josnic al tipului, carepune pe alţii să-l bată pe adolescent. Frumoasă este iubirea deadolescent. Platonică şi sinceră. Pe vremuri, când eram adolescent şi elev la Şcoala de Arte şiMeserii, gradul doi, din Baia Mare, am cunoscut o fată frumoasă focşi bine dezvoltată. Era elevă la Liceul de Fete din Satu Mare. Erafoarte elegantă, iar uniforma şcolii îi venea foarte bine. Se numeaBaby Veis şi era evreică. Ne-am plimbat toată după-amiaza pe„Corso” spunându-i cât o iubesc şi ea, la rândul ei, la fel. Spre seară, văd o domnişoară în compania unui ofiţer mergândfoarte intimi. Ştiţi cine era domnişoara? Era eleva de la Satu Mare,Baby Veis. Mi-a zâmbit şi mi-a făcut un gest amical cu mâna. Şigata! Am rămas mofluz. Azi este miercuri. 04.11.’87, orele 17:55. Afară-i frig. În casă-ifrig. Toată vara, cât au fost căldurile, a fost şi apă caldă. Cu ocaziaiernii a apărut frigul, apa rece, iar apa caldă s-a desfiinţat. Ca să nune îngrăşăm, suntem chinuiţi, suntem furaţi suntem fără mâncare. Nise vând gheare, copite, gâturi de la puii tranşaţi. Vai de zilele noastre.Clasa săracă-i la pământ. Boşorogul, nebunul şi dementul ne ucide cusânge rece. Ne dă în loc de mâncare băutură. Banii ţi se furăsistematic din buzunare. Asta vară ne-a dat apă caldă şi ne-a încasatcâte 250 lei lunar. Trei persoane. Acum, că este puţin dezmorţitcaloriferul, plătim din greu căldură pe care nu o avem. Se fură baniide mâncare bătrânilor, la copiilor şi femeilor. Oamenii mor cu ziledin cauză că românismul a dispărut. Iubirea de frate a dispărut.Omenia şi ruşinea au dispărut. În schimb, a apărut Anticrist, cuindicaţii preţioase, care te năucesc ascultându-le, iar executanţii,sătui şi graşi, joacă bătuta pe spinarea noastră. Când îi vezi la TV,când îi asculţi la radio, îţi vine să vomiţi de scârbă şi de mizerie.Banii nu au spor. Legile se fac cu duiumul, iar executanţii te obligăsă le accepţi cu toate că tocmai cei care le iniţiază nu le respectă. Darobligă pe cetăţeanul de rând să le respecte. Ei nu. Ei scuipă, apoi lingunde au scuipat. În ziua de 15.11.’87 este alegerea deputaţilor în Marea AdunareNaţională. Iarăşi o mascaradă de toată frumuseţea. Iarăşi eşti dirijatsă participi la o votare unde toată lumea ştie că votul nostru nu arenici o valoare. 589

A început iarna. De azi am luat căciula la purtat. Prostata măsupără din cauza frigului. O duc foarte greu cu frigul. Nu numai eu,dar şi ceilalţi. Apartamentul unde stau este foarte friguros. Celălaltapartament, ce l-am avut şi l-am schimbat, a fost mult mai călduros.De vină este numai sărăcia şi lipsa de bani. Băieţii de la EL ne-au avertizat de ceea ce ne aşteaptă odată cuvenirea iernii. Mă gândesc, cum poate un om bătrân să chinuiască cusânge rece milioane de oameni. Femeile trebuie să nască forţat, că vine tovarăşul Ivan, de laMiliţie, ca să ia recolta de nenorociţi care se nasc. Nenorociţi carevor muri de foame, de mizerie, de frig şi de alte binefaceri dinfericirea epocii de aur a unui dereglat. Tovarăşi! Cealaltă lume cupâine albă, cu mâncare şi bani, a fost, desigur, o lume strâmbă?Probabil că a fost pentru aceşti tovarăşi, de, „musai”. Azi este luni. 09.11.’87. Ora 20:08. Timpul călduros,corespunzător acestei perioade. În clipa acesta, soţia a plecat lainjecţii. Eu scriu amintiri, iar gândul îmi fuge după cum scriu. Îmi pun întrebarea: Oare merită să scriu? Oare am pentru cinescrie? Oare le va publica Mihăiţă la timpul oportun? Cred că nu.Această convingere a devenit o certitudine. Pentru cine le vapublica? Pentru fiica-sa, Mihaela? Haida, de! Să fim serioşi. Saupentru Claudia? Aia numai că nu împunge de tâmpită ce este. De câte ori vine băiatul la mine, mă umileşte groaznic. Să nu fiuînţeles greşit. Eu nu am pretenţia să-mi aducă nimic, dar lumea ziceaşa: – Domnu’ Ganea! A venit domnul doctor la dumneavoastră? Cecadou frumos v-a adus? La dumneavoastră a dormit? Vai, ce soţiedrăguţă are! Discuţii la o cafea. La o cafea şi la o ţigară. – Păi, să vedeţi! A fost numai în trecere. Adică, în tranzit. – Păi bine, doamnă Ganea, dar mereu este grăbit? Pe mine, când mă în treabă, eu le spun adevărul, pentru că eu nucurăţ cojile de ouă la nimeni. Cu atât mai puţin la embrionul meu.Doctorul Gabriel Cozma a fost coleg de facultate cu feciorul meu.I-am spus adevărul despre vizita fiului meu. Despre relaţiile modestece le am cu el. Cum femeia îi face patul cu cearceaf curat, iar el îşiaduce lenjeria şi pătura de acasă. Ca să nu se umple de microbi. LaFlorica lui Borodi nu s-a umplut de microbi? Numai pene de gâscă 590

avea în cap. Când umbla prin casă, în chiloţi, o mână o ţinea veşnicpe pulă. Aceea nu are microbi? Numai curăţenia exemplară şimodestă a noastră are microbi. Să mă scuzaţi dacă ce zic nu vă place. Poate că aveţi şi voidreptate. Dar sunt bătrân şi se poate să scriu prostii. Despre Ganea Claudia. Ganea Claudia, i se mai zice şi Iuduţa,este o femeie foarte tâmpită şi ticăloasă. A fost Mihăiţă la noi. Aşacum obişnuieşte el să treacă, în fugă. – Domnul doctor Ganea nu are mândrie? Ba are! Dar să-lumilească pe taică-su. La fel şi doamna inginer Ganea Livia, nu areomenie şi nici mândrie. Explicaţia? Claudia a afirmat că ei îi este ruşine că este fata doctoruluiGanea. Domnul doctor Ganea Mihai, neavând onoare, a mers şi s-aculcat la nepoata lui, Nina Ţâncău. Tot Claudia a declarat că Liviaeste aşa şi pe dincolo. Doamna inginer Livia nu a avut nici ea onoareşi demnitate, tot din cauză că s-a culcat la Nina Ţâncău. La nepoataei. Hai să fim corecţi! Între cele două neveste ale lui Mihăiţă a fosto oarecare diferenţă şi anume, Nina Ţâncău nu a avut şcoală, dar peundeva a avut mândrie. O respect prin faptul că nu l-a ţucat în cur peMihăiţă şi l-a ţinut la distanţă. Nu şi-a îndoit spinarea lingându-icurul. Ganea Livia are şcoală, dar se lăsă mulsă ca o oaie şi nu arevoinţa de a se împotrivi bărbatului. Deci, Iuduţa a tras sforile că s-aurcat în maşina lui taică-su cu curva cealaltă. Aşa a numit-o pe Livia.Iată, dragii mei, un exemplu de caracter josnic al fiicei voastre,Claudia. Claudia a fost ameninţată cu exmatricularea din cauza absenţelormulte ce le-a avut... Soţia mea, Ganea Elena, a mers la şcoală, s-arugat de director şi de diriginte şi a salvat-o. În schimb, Iuduţa i-amulţumit. Nu-i dă nici bună ziua. Celelalte binefaceri nu le mai pomenesc, că nu se plăteşte. Adevăratul motiv al supărării Claudiei. Claudia şi mamă-sa s-ausupărat pe mine din cauză că i-am primit pe Mihăiţă şi pe curva deLivia. Feciorul meu s-a împăcat cu Claudia, nora mea s-a împăcat şiea cu Claudia. Eu şi soţia am rămas ţapii ispăşitori. Vorba aceea,facerea de bine este futere de mamă. Acum, când a venit Mihăiţă şi 591

cu Claudia în maşină, au râs de mine, că Claudia nu mi-a dat nici oatenţie, în loc să-i fi futut vreo două palme ca să-i strămute căpriorii. Mâine vom vorbi despre votarea de la Braşov. La Braşov auavut loc nişte demonstraţii de protest contra mizeriei în care trăim. Adina a votat duminică, 15.11. 1987. Are şi ea dreptul la vot.Dar la ajutor social, nu! Azi este duminică. 22.11.’87. Afară-i timp urât. Frig şi ploaie.Lenuţa, ca de obicei, a plecat la biserică. Eu cu Adina am rămas încasă. Este ora 11:42. Dimineaţă, când m-am trezit, Lia era înbucătărie şi bea cafea cu mamă-sa. Mi-a dat şi mie. Şi acum, despre ziua de 15.11.’87, ziua votării. În ziua respectivă, se afla în deplasare la Braşov un coleg de allui Mitru. La ieşirea din oraş, şoferii au fost blocaţi cu maşinile săplece. Iată ce povesteşte acest martor ocular. În ziua de 15.11.1987, muncitorii de la Uzinele „Tractorul” şi„Steagul Roşu” au pornit într-un marş pe străzi, cântând„Deşteaptă-te, române”. La această adunare s-a alăturat mulţimea depe străzi şi convoiul s-a mărit. Ţinta lor a fost să-l pedepsească peprimar, pentru foametea şi mizeria în care se află locuitoriimunicipiului Braşov, cum, de altfel, este în toată ţara, de când omulnostru iubit o conduce. „O lume mai bună şi mai dreaptă, tovarăşi”.Frumoasă minciună! Se zice că gloata a devastat primăria, dând foc dosarelorprimăriei. În mijlocul flăcărilor, într-un proţap, era chipulIncompetenţei şi o lozincă „Jos dinastia Incompetenţei”. Şi, au arstoate, plus chipul faraonului. Tot gloata, se spune că, purta cu ea un sicriu căutându-l peprimar că să-l pună în el, dar nu l-au găsit. După două ore au apărut fostele de ordine ale securităţii şi alemiliţiei. S-au operat arestări. Circa 2000 de oameni. Focuri de armănu s-au tras. Nu au fost victime, deocamdată. Acelaşi lucru aucomunicat şi cei de la E.L. Pe urmă, a apărut armata cu misiunea de a forţa oamenii săvoteze. – Votaţi voi, dacă aţi venit. Se spune că oamenii s-au risipit înpădure şi n-au votat. 592

Se mai spune că şi în Săliştea Sibiului ar fi fost ceva. Lumeavorbeşte, dar „dacă nu faci foc, nu iese fum”. Cezarul nostru ne-acam chinuit zeci de ani cu foamea şi mizeria şi trebuie să plătească.La fel vor plăti şi anchetatorii şi executanţii. Dacă nu ei, vor plăticopiii lor. Altcineva din Baia Mare era la Braşov în ziua respectivă. Iată cei-a povestit lui Clari această femeie. Duminică, 15.11.’87, de ziua votării, cam pe la orele trei, aupornit muncitorii din uzine înarmaţi cu fiare, răngi şi alte scule. S-auîncolonat pe stradă şi au pornit spre primăria municipiului. Se spunecă muncitorii din Braşov de luni de zile nu au mai mâncat carne. Cuocazia votării, zice că s-a aranjat ca fiecare votant să primească ojumătate de franzelă şi o bucată de carne. A pornit convoiul deoameni, înfuriaţi de foame, spre primărie. Au omorât pe toţi carele-au stat în cale. Cine a fost deştept şi nu i-a atacat nu a păţit nimic.După incidentul avut cu forţele de ordine, franzela şi carnea au fostretrase. S-au operat arestări, fabricile Braşovului au fost închise, iarmuncitorii nu se mai întorc la lucru până ce tovarăşii lor nu vor fieliberaţi. Li se dă o pâine neagră, un fel de lipie din tărâţe. Măgândesc la aceşti oameni care suferă şi mor de foame. Mă gândesc lacruzimea acelora care chinuiesc pe bietul popor român. Mă gândescla soldaţii care au fost trimişi să moară pe front pentru o minciună,„O lume mai dreaptă şi mai bună”. Abia aştept să vină orele 19,10,ca să aflu amănunte de la băieţii de la E.L. Restul, pe mâine. Azi este miercuri. 25.11.’87. Este ora 18:36. Timp ploios,corespunzător anotimpului. Azi, doctoriţa pediatră, Orosz Maria, a depus Jurământul luiHypocrate, corespunzător ca un îndrumător în muncă, care a începutsă transforme cabinetul medical într-o tavernă de bârfe şimahalagisme. Amănunte, urmează. Soţia mea, Ganea Elena, a făcut Şcoala Tehnică Sanitară un an.Din cauză că era orfană şi nu avea pe nimeni, a trebuit să o întrerupăşi să intre în învăţământ ca să poată trăi, atât ea, cât şi bunică-sa carea crescut-o. Timp de un an a făcut practică la spitalul din Satu Mare,sub îndrumarea doctorului internist dr. Damian şi a doctoruluioftalmolog Moise, dar şi a altora. După ani, ne-am cunoscut şi ne-amcăsătorit. Eram contabil la Crucea Roşie, la Regiunea Baia Mare. S-aformat, pe timpul acela, o şcoală de doi ani de Surori de Crucea 593

Roşie. A frecventat şase luni. Fiind lipsă de cadre sanitare şi luându-iîn considerare timpul de un an de la Şcoala Tehnică Sanitară, a fostchemată la o verificare pentru a i se da diploma. Fiind bolnavă, nu aputut să se prezinte. Având o experienţă solidă, s-a apucat detratamente în sânul familiei. Mai târziu, a fost solicitată şi de veciniicărora le-a tratat copiii din pasiune pentru medicină, avândcunoştinţe superioare colegilor săi din Baia Mare. Şi acum, despre bârfele din Cabinetul Medical a doctoriţeipediatru Orosz Maria. Soţia a început tratamente şi la vecinii care au solicitat-o.Doamna doctor pediatru Chioreanu a aflat acest lucru şi a verificat-ode câteva ori. S-a convins că Lenuţa îşi cunoaşte bine meseria şi arecomandat-o la pacienţii la care nu avea cine să le facă injecţii lacopii. Şi astfel, tratează tot cartierul de 15 ani. Este solicitată foartemult şi mulţi copii mici cu pneumonie au fost vindecaţi. Între timp, doctoriţa Chioreana a fost mutată, iar în locul ei avenit doctoriţa Orosz Maria. Această doctoriţă a avut o asistentă cares-a pensionat, iar ca să o ajute, a început o campanie de calomnierecontra Lenuţei, chiar în faţa părinţilor cărora ea, de nenumărate ori,le-a salvat copiii de la internarea în spital, băgându-le cu sila pe gâtasistenta pensionară. La fel şi aceea. Nu o cunoştea pe Lenuţa, dar obârfea împreună cu doctoriţa Orosz. Părinţii s-au alarmat, iar lucrurile au ajuns până la DirecţiaSanitară. Eu i-am scris „Jurământul lui Hypocrate” şi i l-am trimis ploconla cabinetul său, la Circumscripţia unde prestează serviciul. Între timp, respectiva asistentă a fost izgonită din caseleoamenilor, sub ameninţarea că-i rupe picioarele dacă mai vine pe laei cu tratamente. Cam ăsta a fost sfârşitul. Azi este 01.12.’87. Timp ploios. Este ora 19:44. Lenuţa a plecatla injecţii. Gaspar Poli, vecinul meu, urmează ca mâine să se prezinte cucitaţie la Procuratura locală pentru a se stabili cine-s vinovaţii deproducerea accidentului suferit de acesta. Ar trebui să primească opensie de invaliditate. Din dosarul pe care Gaspar Poli mi la dat să-lcitesc, reiese că bietul Poli a făcut demontarea schelei de capul lui şinu şi-a pus centura de siguranţă. Îmi vine să râd. Ce să facă el cucentura de siguranţă? Şi de ce să o prindă? De pulă? Sau de gât? Că 594

de tavan nu avea unde să o prindă. Mă tem că amărâtul de Poli, pânăla urmă, o să primească în loc de pensie un „ciuciu” mare. Toate guvernele ţărilor civilizate condamnă nebunia unui Cezarîntârziat care, împreună cu circa treizeci de persoane, în majoritaterudenii de a le lui, îşi flămânzeşte şi îşi chinuieşte propriul popor. De la Crucea Roşie din Bavaria sosesc pachete cu alimentepentru muncitorii din Braşov. Se pune întrebarea: pentru care vină aînchis Cezarul pe muncitori? Pentru vina că nu s-au sinucis înpropriile locuinţe, în întuneric, foame şi frig? Că au îndrăznit să seîmpotrivească contra unui dictator cu totul străin de neamulromânesc. Ştiri transmise de E.L. Funcţionarii de la Asistenţa Socială şi de la Oficiul de Pensiisunt nişte escroci şi nişte canalii. Dacă ceri pensie, ei îţi dau „ciuciu”.Te amână cu zăhărelul, minţind de îngheaţă apele. Dacă eşti dator,sunt foarte harnici, în sensul de a-şi lua partea lor şi foarte pungaşicând este vorba să-ţi dea. Pe legile pe care a pus semnătura, adicăunde au scuipat, vin executanţii legiuitorului şi ling. Ar fi în stare săte pupe şi în cur, numai şi numai să facă economie. Te sacrifică fărămilă, luând banii de la săraci ca să petreacă cu ei „tăşcarii” lavânătoare, la excursii sau la plimbări de divertisment. Asta-iaristocraţia provenită din măgarii lui Caragiale, care cântaCarnavalul de Veneţia cu variaţiuni. Azi este 16.12.’87. Este Sfântul Nicolae. Este ora 19:45. Afară-ifrig. Lenuţa, ca de obicei, a fost la biserică, iar eu, tot ca de obicei,am rămas acasă. După-amiază s-a dezlănţuit uraganul în familieasupra mea. Motivul? Ei bine, din cauza Niculinei. Lenuţa a venit de la biserică. Ieri a făcut nişte piftie, cociune.După ce am luat masa, Lenuţa a plecat la injecţii. Îmi spune că vaveni şi Niculina ca să mănânce piftie. M-am mirat când le-am văzutpe la ora 16:00 apărând împreună. Natural că m-am scandalizat,pentru că a plecat de dimineaţă de acasă, iar în loc să fie în sânulfamiliei la ora asta, ea era pe străzi şi, mai bine tac. Spaţiul în carelocuiesc este foarte mic. Niculina şi Lia mereu ne vizitează. Asta nuar fi nimic, doar sunt copiii noştri. Dar nici aşa. În fiecare zi, ani de-a 595

rândul, de dimineaţă până seara. Copilul, Daniel, umblă la şcoala dela noi. Lenuţa este la pământ de atâta solicitare. Să spele vasele, să facămâncare, să spele rufe, să meargă la injecţii - ca să aibă bani de casă.Ele, cucoanele, nu o ajută cu nimic. De mâncare caută prin oale, decopii nu se îngrijesc. Îl lasă pe ăla mic ca să-l îngrijească Adina. Eamerge ore întregi să rezolve diferite probleme. Şi, slavă Domnului,are destule probleme. Când stă în casă, se uită la masă cum lucreazăşi trage din ţigară. Una după alta. De multe ori vine, de pe undeumblă, beată, iar câteodată beată criţă. Lia, la fel. Eu, nemaiputândsuporta această atmosferă, desigur că mă revolt şi simt că mi seapropie sfârşitul. Azi, mi-a spus: – Ticălosule! Tu şi cu fiul tău, doctor Ganea Mihai. Că mult răuau făcut. Şi tu, la fel! Din cauza ta Lia a părăsit casa şi s-a măritat cuun ţigan, pentru că fiul tău a denunţat-o că a fost gravidă. Şi multealte cuvinte grele. Da’ eu sunt de vină că elevă fiind în clasa unsprezecea, la Liceulde Muzică, a părăsit şcoala şi a fugit cu un ţigan? Tot din vina meaNiculina s-a intoxicat cu benzină la şcoala de unde a fostexmatriculată. În general, eu sunt ţapul ispăşitor. etc. etc. etc. Astea le am la sfârşitul bătrâneţilor mele. Atât eu, cât şi Adina.Sunt cu nervii la pământ din cauza Lenuţei care, la ora actuală, puteasă aibă o pensie. Eu şi eu sunt cauza. Nu pot să le scriu pe toate, că îmi este frică de o nouă intoxicarecu medicamente. Şi, uite aşa, Lenuţa va muri, iar eu la fel şi Adina.Din cauza acestor două pramatii. – Ce, îţi pare rău că mâncă şi ea un pic de cociune? – Nicidecum! Nu ştiu cât va mai dura această atmosfera nesănătoasă pentrubătrâneţile mele. Azi este miercuri. 09.12.’87. Timp răcoros. Buletinulmeteorologic anunţă răcirea vremii în continuare. E ora 20:20. Apacaldă s-a sistat până la noi ordine. Astă vară, când lumea se scălda înLăpuşel şi la ştranduri, în locuinţe era apă caldă. În toiul verii. Îmiaduc aminte că odată am discutat cu domnul Bârna Leon,preşedintele asociaţiei de locatari numărul 102, despre acest lucru.Ţin minte cum i-am atras atenţia asupra faptului că la iarnă, când 596

vom avea nevoie de apă caldă, nu o să avem, lucru care s-a şiîntâmplat. Din cauza conducerii fără cap a unui Cezar incompetent. Răscoala de la Braşov a fost zadarnică. Cine dracu şi-ar fiînchipuit că muncitorii vor fi trădaţi, flămânziţi, că vor lucra pe gratispentru un plan irealizabil, întocmit cu şiretenie în sensul exploatăriinemiloase a omului. Frigul şi mizeria. Bani furaţi hoţeşte dinbuzunarul cetăţeanului de rând prin diferite sisteme de hoţie. Azi au început iar întreruperile de curent electric. De la orele16:00 la 18:00. Economie drastică de curent electric şi alte fericiri aleminciunii „o lume mai dreaptă şi mai bună, tovarăşi”. Unde segăseşte această lume? Numai Dumnezeu ştie. Guvernul maghiar şi alte guverne vor să ajute pe români cualimente şi altele, dar se lovesc puternic de guvernul nostru, care nule dă voie. Cine sunt aceşti oameni? Oamenii poporului? Da’ deunde. Sunt boierii comunişti. Ghiftuiţi de bine. Sătui fiind, chinuiescpoporul prin foame şi mizerie cu ajutorul aparatului represiv. Dacă arsta şi ei la cozi, dacă ar primi alimente cu porţia şi insuficiente,atunci ar fi altfel. Desfiinţarea rachetelor cu rază medie sau scurtă de acţiune nurezolvă nimic pentru oamenii de rând din ţara noastră. De acest lucruse vor bucura asupritorii noştri, care ne vor chinui cu zile mai departeîn mizeria în care ne găsim astăzi. Azi este joi. 10.12.’87. Afară-i frig. În Baia Mare, adică în oraş,nu a căzut zăpadă. Pe drumul Baia Mare - Dej este zăpadăabundentă. În casă, ţevile caloriferelor sunt puţin calde, însă încamere este totuşi foarte frig. Este ora 18:20. Aştept ora 19:00, ca să mai ascult postul de radioLondra. Cât priveşte postul de radio E.L., nu-l mai pot prinde. Pentrumine a început izolarea în casă, din cauza frigului, Şi a zăpezii careurmează să cadă şi să transforme drumurile în alunecuşuripericuloase pe care mulţi oameni se vor nenoroci, căzând şifracturându-şi picioarele şi mâinile. Vor urma imobilizările în gips,iar după aceea, o lungă convalescenţă. 597

Curentul electric se întrerupe ca de obicei. Dimineaţa, de la ora8:00 la 12:00, patru ore. De la 16:00 la 18:00, două ore. De la zero la4:00, patru ore. În total, zece ore de întuneric şi 14 ore de lumină dincauză că este ziua. Mai mult nu ai nevoie, că depăşeşti cota de 30kilowaţi pe lună. Uite aşa ne trece viaţa, care şi aşa este scurtă. Ne-omai scurtează şi nişte pramatii care ne năucesc cu minciuni caridicarea nivelului de trai al poporului. Care popor? Tot ce se poatevinde la export, la export se dă. Noi, românii, mâncăm gheare degăină tranşată. Avem o situaţie demografică excelentă, cu ajutoruldecretelor şi a prestaţie zeloasă a aparatului represiv. Copiii auasistenţă medicală care constă în vaccinări, consultaţii, dar „lăptic”,nu! Niet, lăptic! Oiţele lui Costică mănâncă lapte, că oiţele merg laexport. Puii de om? Dă-i încolo, se descurcă ei. O să avem un popornumai din subnutriţi. Copii nervoşi. Copii loviţi cu bâta în cap sau cufelehertu. Bătuţi la cap ca ţapul la coaie. Citesc Medicina în familie, de profesorul Marin Voiculescu.Acolo, se spune că numărul persoanelor în vârstă formează un numărimpresionant de mare şi, cică, trăiesc foarte mult. Oare nu-i dă degândit Incompetenţei acest lucru? Cine ştie ce ne mai aşteaptă şi cene mai rezervă viitorul. Este drept că ştiinţa medicală s-a dezvoltatfoarte mult, ca fizioterapia, kinetoterapia, hidroterapia, antibioticeleetc. Dacă sunt conduse de către medici pricepuţi, rezolvă multecazuri, dar dacă aceştia sunt îndrumaţi de nişte „ţăşcari” analfabeţi,care nu au habar de medicină, ce ne facem? Azi este sâmbătă. 12.12.’87. Este ora 21,00. Afară-i frig şizăpadă. Sau format alunecuşuri, care m-au blocat în casă. Lenuţamunceşte foarte mult cu tratamentele. Luptă din greu să ne ajute casă supravieţuim. Este foarte surmenată. În multe locuri osteneştedegeaba. Salvează vieţi omeneşti, în special ale copiilor, dar uniiderbedei de părinţi uită să-i plătească şi se alege, săraca, doar cuoboseala. Toţi o solicită pentru că personalul sanitar de la Pediatrieeste slab pregătit şi indivizii îşi dau aere de pricepuţi în ale medicinii,făcând tratamente în mod necorespunzător, ignorând cele maielementare reguli de asepsie şi antisepsie. Părinţii copiilor le alungăşi le refuză tratamentul şi o cheamă pe Lenuţa, fiind astfel foartesolicitată. Pentru acest motiv este urâtă şi bârfită de doctoriţa OroszMaria, care face multe greşeli în medicină. 598

De la urgenţa spitalului vin copii trimişi de către doctorul primarpediatru doamna Chioreanu. Medicii se bârfesc între ei ca ţaţele dinmahala. Lenuţa se distrează pe chestia asta, dar îşi vede de treabă.Studiind literatura medicală, descoperi unele erori foarte grave şi îţidai seama de pregătirea medicului respectiv. Cel prost şi insuficientpregătit, cu diploma pe bani, pile şi relaţii, păşeşte ţanţoş custetoscopul după ceafă, pe coridoare, dându-şi ifose că el îi medic.Câtă vreme ceilalţi? Ceilalţi medici, adevăraţi, sunt oameni deomenie şi foarte populari. Îmi place ştiinţa medicală prin faptul căeste foarte grea, nobilă şi frumoasă. Corpul omenesc este o uzină cumulte circuite, foarte complicate, foarte dificile, iar dereglările unora,care se ivesc instantaneu, pot să înceteze viaţa în orice clipă şisuntem în mâna lui Dumnezeu. Cutărică a murit subit. A avut uninfarct, un blocaj de rinichi, sau altele. Orice medicament este toxic şi, la nevoie, se ia cu prescripţiemedicală. Dozarea, după mine, şi-o face omul singur. Bineînţeles,ţinând cont de sfatul medicului Situaţia politică este gravă. Se prevăd jertfe omeneşti şi s-arputea să curgă sânge românesc. Incompetenţa nu vrea să înţeleagă căomul îi om şi nu animal. Crimele sale şi blestemele oamenilor auajuns în ceruri, au ajuns în faţa lui Dumnezeu. 599