Loli, autor Iagan Ameih

Azi este duminică. 10.04.’88. Este ora 10:58. Timp ploios şiurât. Este Marea Sărbătoare a Învierii din morţi a Domnului NostruIisus Hristos. Este ziua întâia a Sfintelor Paşti. Duminica trecută afost Sfintele Paşti ale catolicilor. Anul acesta este cel mai modestPaste. Cei săraci? Ştie Cel de Sus cum s-au descurcat. Mai acumcâţiva ani copii umblau cu „stropitul” şi căpătau câte un ou roşu.Acum nu mai este. Trotuarele erau acoperite de coji de ouă roşii.Anul acesta, nu! Cezarul se plimbă cu consoarta prin Indonezia şi se simte ca lamama acasă. Măi! Dar tare ne-am mai pricopsit cu prieteni deculoare care ne aduc cadouri frumoase. Exemplu, SIDA şi alte„fericiri”. Cei bogaţi s-au mai descurcat că s-au adus şi ouă şi carne. Darde unde bani? Majoritatea se aprovizionează prin dosul magazinului.Prin cunoştinţe. Clasa săracă a rămas cu rugăciunea, iar cea bogatăcu mâncarea. Ar fi multe de spus dar nu se plăteşte pentru că numaite enervezi. Lenuţa a plecat la biserică cu pălăria cu borurile mari şi şi-aprins-o de păr cu ajutorul unor ace înfipte discret, ca să nu i-o suflevântul din cap. Mai an, era tot cu aceeaşi pălărie şi i-a luat-o vântu,ldând-o de-a dura pe asfalt, iar Lenuţa fugea după ea să o prindă.Doamna Stela are şi ea o pălărie, dar este prevăzătoare, ea merge pestradă şi cu o mână ţine pălăria. Aşa Paşte sărac nu am avut în viaţa mea. De Paşte, adică în07.04.’88, au venit cei de la IRE (Întreprinderea Regională deElectricitate) şi ne-au adus cadouri frumoase, ca de Paşte. La unii740 lei să plătească consumul de curent, la alţii 344 lei, la Lia, 800lei, lui Dancos iar lui Ganea, 92 de lei pe timp de două luni. Ni s-auschimbat contoarele vechi cu contoare din acelea care se învârtrepede şi care ţin cu statul. Cele vechi au ţinut cu poporul. Cuadevărul. Eşti jefuit din toate părţile. Cu brutalitate şi cu cinismferoce. Totul s-a profilat. Case dispărute, blocuri construite, în loc delemne - gaz. Curentul electric se întrerupe dacă n-ai bani. La fel şigazul. Dacă n-ai bani de taxe, eşti evacuat. Cel puţin patru copiitrebuie să aibă o femeie. După ce-i naşte, am mai spus, Dumnezeu cumila, Cezarul cu prostia. Of! Doamne! Până când? Până când? 650

Timp urât şi ploios. La fel şi gândurile mele. Hristos a înviat din morţi Hristos a înviat Şi clopotele bat în sat Adevărat a înviat Hristos, Hristos a înviat Am cântat la corul Catedralei din Baia Mare. Hristos a înviat din morţi Cu moartea pe moarte călcând Şi celor din morminte Viaţă dăruindu-le Se cântă de trei ori. Baia Mare, la 10.04.1988. La orele 24:00 A Înviat Domnul. Mă cutremur şi mă înfior când Îngerul Domnului a venit din cerşi a prăvălit piatra de pe mormântul Domnului. Ostaşii care erau depază s-au înfricoşat şi au căzut cu faţa la pământ, orbiţi fiind destrălucirea veşmintelor Îngerului Domnului. Măreşte suflete al meu pe Domnul. Doamne, iartă-mi păcatelemele, în special rătăcirile din epoca tinereţii. Mă căiesc Doamne şiîmi pare rău. Din trupul meu s-au născut suflete nevinovate care ausuferit şi suferă lipsuri şi mizerie, numai pentru că s-au născut. Izbăveşte-mă Doamne că să pot supravieţui, să mă pot ruga, săte Prea măresc şi să te Slăvesc. Ajută-mă Doamne că să pot să mă parte de Bucuria Iertării Tale,de Bucuria Vieţii Veşnice. Ajută-mă Doamne că să-mi pot îndepliniimisiunea mea pe pământ. Iţi mulţumesc Doamne pentruînţelepciunea pe care mi-ai dat-o ca să descopăr, cu ajutorul ei,misiunea mea pe acest pământ. Doamne! Mă apropii de sfârşit. Ia-mă sub ocrotirea ta. Doamne! Fă că aceste Însemnări să fie publicate aşa cum suntscrise. Şi dă-le Doamne sănătate celor care mă iubesc. Amin! Baia Mare. 10.04.’88. Ora 12:00. 651

Azi este luni. 11.04.’88. Este ora 12:00. Este a doua zi de Paşti.Afară-i un timp frumos şi cald. Oamenii sunt îmbrăcaţi de sărbătoare.Lenuţa este la biserică, iar eu stau în casă cu Adina. Aseară amascultat postul de radio E.L. L-am putut asculta afară ca să fie bruiat.Sufletul meu tresare de bucurie pentru apropierea unei lumi maidrepte şi mai bună care se profilează la orizont. S-a oficiat la Moscova slujbe religioase. A fost condamnată ierarhia bisericii ortodoxe de la noi din ţarăpentru motivul că se supune orbeşte autorităţilor statului. Dinrelatările unor corespondenţi de la România Liberă au reieşitgreşelile care s-au făcut, din cauza cărora poporul român suferăastăzi. Prima greşeală a fost plecarea M. S. Regelui Mihai Întâi dinţară. A doua greşeală a făcut-o armată. A treia greşeală au făcut-oţăranii, care au lăsat să li se ia pământurile. A patra greşeală aufăcut-o aceiaşi ţărani, care au venit la oraşe. Aceste convorbiri auavut loc la Paris. Azi este luni. 06.06.’88. Este ora 22:00. Din puturoşenie, amneglijat un timp îndelungat a mai scrie în acest caiet. Rog pe BunulDumnezeu şi pe Fiul său Domnul Nostru Iisus Hristos să-mi deaputere de muncă, să pot scrie lucruri adevărate şi fără ură asuprafamiliei mele. Rog pe Bunul Dumnezeu să mă ajute ca să scriu şi sădemasc unele greşeli ale mele cu care m-am copleşit din prostie, şipe care le-am ascuns. Cu ce să încep? Să încep cu botezul copilului Claudiei, fata lui Mihăiţă. Acestcopil, adică aceasta fetiţă îmi este strănepoată, iar eu la rândul meu îisunt străbunic. A venit fiul meu Dr. Ganea Mihai, joi, 02.06.’88 laBaia Mare şi a plecat azi, luni 06.06.’88 la Tecuci. Aceasta pramatieşi acest derbedeu, nu m-a vizitat deloc. Motivul: este domnul doctorGanea Mihai, un tâmpit şi un imbecil. Familia lui a distrus-o pemă-sa, pe Viorica care l-a făcut. Conform declaraţiilor locatarilorunde a stat ea, a fost bătută şi maltratată de către familia Ţâncău. Prinaceste descrieri, vreau să descopăr unele evenimente care s-aupetrecut, iară acest derbedeu s-a servit de evenimentele de atunci şis-a strecurat printre ele. Primul eveniment a fost acela că pe timpulcând obişnuia să bea, se ocupa de avorturi clandestine, ajutat fiind de 652

Nina, ca să-şi procure banii necesari traiului vieţii, aşa că aveţi o ideede ticăloşiile lui. Îmi amintesc de avortul studentei Sima Doina, carea fost dovedit de procurorul de serviciu, tovarăşul procuror Cioltea,şi muşamalizat de către Ţâncău Niculina, care îi era soţie.Procurorului de serviciu, tovarăşul procuror Cioltea. Nina Ţâncău l-aajutat pe Mihăiţă ca să scape de urmărire. El era în relaţii intime cuInginera Chirilă Livia de la Sondele petroliere din Tecuci, de la careprimea bani pentru susţinerea procesului. Soţia lui l-a susţinut că sănu facă puşcărie un an şi şase luni. Eram de faţă la proces. Vor urmaalte detalii ticăloase ale acestui fiu al meu denaturat. Să scriu de toate şi pentru toţi, dar numai adevărul. Despresuferinţele mele, am scris în celelalte caiete pe care la ora actuală,sigur nu ştiu, dar cred că le-a distrus Mihăiţă. Natural că le-a distrus,pentru că a avut tot interesul să le distrugă. Pentru că erau îndefavoarea lui. Nina Ţâncău, a fost şi este o tâmpită prin faptul că de, a fostsoţie de doctor. Aceasta canalie de om mi-a făcut şi alte probleme.Odată, eram cu Lia pe strada Karl Marx şi mă întâlnesc cu profesoaraNăstase. Zic: – Doamna profesoară! Mi-a venit băiatul acasă. – Domnule Ganea, băiatul dumneavoastră este un escroc. Mă gândesc, şi mai târziu am văzut şi m-am convins că aceastăfemeie a avut dreptate. De unde denotă că îmi cunoştea mai binebăiatul decât mine. Am să scriu tot, absolut tot despre suferinţeleîndurate de fetele mele precum şi despre avorturile lui, pe care aîncercat să le arunce în spinarea surorilor lui. Cum au fost denunţatede el, precum şi alte ticăloşii... M-am divorţat de Viorica care la oraactuală zace în pământ. Că mâine, sau poimâine, mă voi preface şi euîn oale şi ulcele. Am trăit în ticăloşii, care ticăloşii mi le-au făcutoamenii, în special Viorica. Dumnezeu să o ierte, că şi eu am iertat-o.Toţi greşim pe acest pământ, în afară de Bunul Dumnezeu, carenumai el singur este fără de păcat. Şi acum, să revin la avorturile luiMihăiţă. El a fost un copil foarte dificil. A învăţat zece clase de liceu,fără bacalaureat, ci numai cu o Diplomă de Maturitate. Este un copilfoarte prost şi foarte îngâmfat. În societatea lui nu te simţi bine,deoarece îi cam sărac cu duhul. După ce s-a terminat divorţul cu Viorica, ea nu m-a lăsat înpace şi a început să tragă sforile împreună cu fiul său, Ganea 653

Mihăiţă. Când am avut discuţia cu profesoara Năstase, i-am scris şiam vorbit despre faptul că el a reuşit să se afirme în viaţă, iarprofesoara Năstase, a zis că nu. Am văzut cât este de prost. După el,numai medicii se pot afirma. Ceilalţi oameni, nu. Mi-am dat seamacă-i suflă vântul în scăfârlie şi că nu-i nimic de capul lui. În anul 1978, eram internat la Spitalul din Negreşti. DoctorulPop Mihai, despre care am mai scris, îmi spune în faţa bolnavilor dinsalon că băiatul meu, Dr. Ganea Mihai, este un prost şi că nu-i bunde nimic. Nu se poate conta pe el. Şi acum, să revenim la studenta Sima Doina de la Institutul deSubingineri din Baia Mare, precum şi la avortul său. Sima Doina acerut ajutorul lui Mihăiţă ca să avorteze. Doctorul a promis că oajută, dar cu condiţia să o reguleze. Să nu uit de cunoştinţă, inginer Gogan Gabi, asistent universitar.Eu nu eram acasă şi odată, vine ing. Gogan de la Cluj, la noi. Dinnefericire, era şi doctorul Ganea în casă. Soţia a făcut prezentările derigoare. Doctorul Ganea abia i-a întins mâna. Şi când te gândeşti căacel om deştept a fost asistent universitar la Cluj. Fiind om deştept.Asistentul s-a pişat pe mâna lui. Şi acum să revin la studenta SimaDoina. Femeia a câştigat pentru Mihăiţă la proces. Procurorul Cioltea acontat mult pe mărturia soţiei lui Mihăiţă, Nina Ţâncău, pentru a-lbăga în puşcărie, dar Nina, la a doua dezbatere, l-a trădat pe procurorlăsându-l cu buzele umflate. Mihăiţă fusese condamnat la un an şişase luni de închisoare. Nina l-a scos. Şi pentru acesta domnul doctorpregătea divorţul cu Nina Ţâncău. Aceia habar nu aveau de ceea ceurmează. A invocat motivul că Nina este beţivă. Proprietăreasa lui senumea Chirilă Livia şi era ingineră la sonde. Oricum Mihăiţă aveanevoie de bani. Nina a făcut prostia că a lăsat serviciul. El s-aînhăitat cu acesta pramatie de ingineră, care pe lângă salariul de 4000lei mai avea şi alte venituri ilicite care au fost foarte bine venite înscopul lui de a scăpa de Nina. Am cunoscut mai bine această familie, mai ales din gură de laBebe, şi după cum mi-a povestit cuscra, mama lui Livia. Tatăl său,pe care l-am cunoscut, avea o mutră de şnapan şi după cum mi-aspus, a stat cu vreo şapte femei. Cu serviciul de la sonde, după cumîmi spuneau nepoţii, Mihăiţă şi Livia, aveau bani din comercializarea 654

gazolinei. Pentru maşina lui, Mihăiţă nu avea nevoie de combustibilcă slavă Domnului, avea destul. Nina Ţâncău, neavând bani, nu s-aputut apăra şi a pierdut procesul. Pierzând ea, procesul, a câştigatChirilă Livia. De! Poziţie aristocratică. Ingineră fiind, bani avânddestui, relaţii destule, aşa că biata Nina s-a ales cu băutura şi cu untelefon dat în noaptea zilei de 03.08.’86 prin care a făcut-o pe Liviacurvă. „Curva dracului! Mi-ai luat bărbatul”. După alte zvonuri, se pare că Livia ar fi avut o altă ocazie de ase căsători cu altul, dar nereuşindu-i chestia, a fost bun şi băiatulmeu, care îşi tine coaiele în mână. Jurnalul meu. Azi este duminică. 19.06.’88. Timp călduros. Soţia este dusă labiserică. Şi acum, despre Mihăiţă. Şi Livia. Deci, mi-a distrus Jurnalul. Mihăiţă când era student la Medicină bea de stingea. Avea banimereu la el din cauză că se ocupă cu avorturile. Familia o neglija. Întimp ce el se juca cu banii, Nina a suferit foarte mult din cauza lui. Şiea îl ajuta la avorturi, ba mi se pare că şi mamă-sa. Am mai scris euîn treacăt despre acest lucru. Mai recent, a venit la Baia Mare cu Livia ca să se distreze la oaniversare de absolvire de la Liceul „Gheorghe Şincai”. Tatăl luiLivia, adică, tatăl vitreg, era întins pe masă mort, la Tecuci, iar eierau la distracţie la Baia Mare. Mai târziu, când a ajuns medic, a încercat să o distrugă pe soralui Niculina cu ajutorul lui Ivan de la Miliţie (Maşina 890). El făceaavorturile cu ajutorul unor sonde speciale. Ca să iasă el basma curată,a denunţat-o pe sora lui că se ocupă de avorturi, iar el, om serios,Jurământul lui Hypocrate, a voit să o distrugă pe sora lui nevinovată,fiind sfătuit de către Viorica, mamă-sa. Doamne Iisuse Hristoase!Odihneşte-o în pace, unde toţi sfinţii şi drepţii se odihnesc. Altă dată, la „Agrofruct” a vrut s-o ucidă cu ajutorul uneiseringi, vrând să-i recolteze, în locul Liei, sânge, din cauză că eraanemică. A pus seringa cu acul steril pe fereastră în praf şi pe urmăi-a luat sânge. De abia a putut fi salvată. Bieţii mei copii, mult auavut de suferit din cauza lui şi a aliatului său, mamă-sa. 655

































Am fost fără serviciu şi ungurii mi-au dat adăpost. Unguriimi-au dat de mâncare, ungurii mi-au purtat de grijă, cu ungurii amsuferit laolaltă în anul 1936, când am fost concediat de la uzinele„Phönix”. Eram muritor de foame. La familia Sipos Karol mâncamturte din făină, pe care doamnă Sipos, le cocea pe şpor, adică pesobă. Prietenii mei cei mai apropiaţi au fost unguri, ca Gyuri Ketneycare avea atelierul „Foto-electric”. Lucra cu Suba Zoly. Gyuri nu ştiudacă mai trăieşte. Ştiu că el se afla în Ungaria, la Budapesta. FamiliaSipos, surorile lui Kori Karoly, familia Petric, familia Balaj, soţia lui,era pictoriţă. Familia Nagy Karoly, Moni, Iolan, Ghiţă-Olga, fiul lorKarol, fiul lor Bondi şi alţii şi alţii… În general, ungurii sunt mai inteligenţi şi mai buni decât noi.Luaţi exemplu din zilele noastre, când românii sunt batjocoriţi şiasupriţi de către un român împreună cu familia lui. Românii care zac în închisori, bătuţi şi asasinaţi de către români.Luaţi aminte că răbdăm foame, lipsuri, averea ni s-a luat pe gratis,viaţa ţi se ia, mâna românului o simţi strânsă în jurul gâtului tău. Tu,român, eşti batjocorit de către o mână de călăi români. Iată, dragiimei, că eu am dreptate când afirm aceste lucruri. Ţăranul român îţi iatotul şi este în stare să te ucidă pe la rânduri. Toate relele care s-auabătut asupra noastră vin de la comunism, de la trădătorii de ţară şineam, care, în numele românismului, el, sau ei, român sau românii,te despoaie de cele mai elementare drepturi. Faţă de cele de mai sus amintite, poporul maghiar a întins omână frăţească fraţilor lor în suferinţă din România. I-au primit cudrag şi şi-au împărţit pâinea pe din două. Eu cunosc pe unguri, şi pemine nu mă poate duce nimeni de nas. Ungurul nu-şi bate joc de poporul său luându-i 3 lei pekilowattul oră de energie electrică. Şi atunci de ce-l mai batjocorimzicându-i, boanghen, oagăr şi alte cuvinte necivilizate şi condamnatede politeţea latinităţii noastre? De ce trebuie să fugă românul din ţaralui? De ce românca trebuie să „fete”? Scuzaţi-mi exprimarea şi, să nufiu înţeles greşit, cei care ne conduc aşa respectă femeia, din momentce o obligă să nască „forţat”. Cu procurorii, cu miliţienii care i se uităîn cur şi îi fac control periodic. Ungurii aşa ceva nu fac, pentru căsunt sănătoşi la cap şi acolo au creier de om civilizat. Unde-i mintea românilor? La tălpile picioarelor. Capul lor esteun cap pătrat. Să nu fiu înţeles greşit. Vorbesc de dictatură şi dedictatori. Pentru că dictatorii, ştiu până şi copii de la şcoală, sunt 672

dereglaţi mintal. Ei se menţin cu forţă armată şi cu brutalitate pestepoporul civilizat şi paşnic. Mă tot gândesc. Ce dracu este în capul lor? Uită un lucru: că-imuritor, adică MOARE. – Nenorociţilor! Degeaba faceţi crime, că tot moartea vă va ducedracului. Fiţi siguri că şi oasele voastre nu se vor odihni în pământdin cauza blestemelor oamenilor săraci. Le pocnesc fălcile,înjurându-vă până le ies foc din gură. Pe pământ sunt de toate. Şi atunci, dacă sunt de toate, de cesuferă oamenii? De ce? Toţi ne-am născut cu dreptul de a trăi. Atuncicine aia mamii lor le dă dreptul să ia viaţa românului. Şi ei, români. Ar fi foarte bine că măcar pe jumătate să fie conducereacivilizată ca la poporul maghiar. Poporul şi intelectualitatea română,sunt civilizate aşa ca şi prietenii noştri unguri. Români! Să nu uităm că suntem latini. Să nu uităm că totul estetrecător. Să nu uităm că nimic nu dăinuieşte definitiv pe acest pământîn afară de: Latină Ginta e regina Între a’ lumii ginte mari Ea poartă-n frunte-o stea divină Lucind prin timpii seculari. Trăiască poporul român şi maghiar! Trăiască prietenia acestorpopoare! Trăiască toţi oamenii civilizaţi şi culţi! Avem o datorie de onoare ca popor latin, să stârpim prostia dincapul acelora unde este şi să-i aducem lângă Regina noastră, „GintaLatină”. Iar ungurilor să le fim pe veci prieteni şi să se şteargătrecutul întunecat şi şovin care a fost. Azi este duminică, 21.08.’88. Ora 10:38. Afară-i timp foartefrumos. Ganea Robert a fost la noi acum trei zile. I-am dat oscrisoare pentru Mihăiţă. Dintre nepoţii mei ştie dracu’ care-i maicorect. Robi? Bebe? Eu nu-i prea cred, pentru că fiecare pozează înom corect. Şi acum despre tecuceni. În piaţa noastră au sosit nişte tecuceni. Au o maşină străină deculoare neagră cu remorcă. GL 2880. A mai fost şi un ARO. Tot al 673

tecucenilor. În fine, lângă peretele termocentralei au îngrămăditcâteva tone de pepeni, ajungând cu grămada până la fereastra clădirii. Se ştie că în cartierul gării Baia Mare sunt mai mulţi ţigani decâtromâni. Ţiganii au copii şi vorba aia, ţiganu-i tot ţigan. Capul pătratal Incompetenţei a găsit de cuviinţă să ne omogenizeze. „Dănţucii”,tot vorba românului, ce vede ochiul, nu lăsă mâna. Vineri, 19.08.’88. M-am dus la gară pe la ora 19:3o. Să-l văd peRobi când pleacă la Tecuci cu trenul accelerat 426 de BaiaMare-Bucureşti. Robi nicăieri. De aceea zic: ce mi-e Tanda, ce mi-eManda. Minte şi acela, ca Bebe. Nici vorbă de plecarea lui cuacceleratul 426 de Bucureşti. De la gară, venind spre casă, văd multă lume în piaţă. Văd şiduba miliţiei, văd şi câţiva miliţieni. Apropiindu-mă de piaţă, văd unmiliţian, care conducea pe un vlăjgan de tecucean ce avea o rangă înmână şi l-a băgat în dubă. Am intrat şi eu în mulţime şi am întrebatţiganii, care-i baiul? Şi iată ce am aflat: Un dănciuc şchiop, băiatul lui ţiganca Leontina, aceea care cântăfrumos pe la gară şi restaurante. Cică alt dănţuc a furat un pepene,unul mic şi l-a dat să-l ţină şchiopul, probabil cu intenţia să mai fureunul. Copilul cel şchiop, l-a dat vânzătorului să-l cântărească iaracesta îi spune că face 30 de lei. Zice copilul: – Păi, bine nene, nu-i prea scump? Atunci, un altul, vlăjgan de la altă masă, ia ranga şi-l altoieşte peşchiop peste picioare şi una peste spinare, de-l lasă lat. A venitsalvarea şi l-a dus la spital. Atunci, toţi ţiganii din cartier au năvălitpe tecuceni şi i-au somat ca imediat să părăsească Baia Mare. Au statdoi miliţieni pe lângă tecuceni ca să nu-i linşeze ţiganii. – Ce căutaţi cu castraveţii în Baia Mare? De ce nu-i vindeţi lavoi, în Tecuci? Veniţi cu momele la noi? Ca să faceţi afaceri? Sădeveniţi milionari? Veniţi din Moldova în Maramureş ca să neomorâţi? La voi este 3-4 lei kilogramul iar aici îl daţi cu 15-20 delei? Beliţi pe bieţii oameni săraci ca să vă îmbogăţiţi voi? Să nu vămai prindem prin Baia Mare că vă distrugem. Apoi s-au luat la ceartă cu miliţienii. – De ce-i apăraţi? Daţi-vă la o parte ca să-i judecăm noi! Lângă miliţieni se afla şi Glodeanca. Eu îl întreb pe un vecin: – Dar ce caută Glodeanca prin mulţime? – Caută p-ă, îmi răspund nişte golani. 674

O aduce dracu’ pe Glodeanca lângă noi, iar eu îl îmboldesc pevecinul ca să o întrebe ce caută acolo în grămadă? Glodeanca vine şi ne arată mâna zicând că şi pe ea a lovit-opeste mâna. Se iau ţiganii de ea şi o întreabă: – Dar tu, ce ai căutat acolo? Ţi-a trebuit p-ă? Nu eşti mulţumităcu ce capeţi de la futălăii tăi? Îţi mai trebuie şi a lor? Pupa-ia-i în cur! Povestea s-a terminat. Tecucenii sunt blânzi ca nişte mieluşei.Dar ţigani la pepenii lor, nu mai vezi. Şi nici dănţuci ca să le deatârcoale pe la pepeni. Zice Poli, a doua zi: – Măi! Ar trebui strânşi de gât, şi odată cu ei şi pe domnulGanea că-i foaita lor. Şi face cu ochiul către ţigani. Eu m-am camsupărat pentru asemenea glumă proastă. Baia Mare la 21.08.’88. Orele 11:40. Jurnalul meu. Sâmbătă, 20.08.’88. De la orele 9:30 şi până la 13:00 am statlângă Nandor. Nandor este un om cam de vreo 50 şi ceva de ani. Este un beţivcu diplomă de doctorat în beţie ca şi alţi doctori în academie şiprostie. Numai că el este un „profesionist” al alcoolului. Este unbăiat cu carte, cu o pregătire bună, dar l-a stricat zeul Bachus. Amavut o tovărăşie plăcută în compania lui. Ieşind la pensie, şi-a scos oautorizaţie prin care i se dă voie să cântărească persoane cu taxa deun leu. Îl cunosc toţi câinii, toate femeile culte sau simple. Îl maicunosc ştabii, autorităţile, îl mai cunosc şmecherii şi lichelele. La rândul meu, fiind mai puţin cunoscut ca el, apariţia mea lângăNandor a făcut senzaţie. – Uite-l pe Ganea lângă Nandor! Ce faină potriveală. Unul maibăutor ca celălalt. Numai cântar îi mai lipseşte. De ziua pensiei, în 13 ale lunii, dacă trec pe acolo, mă cheamăşi-mi zice: – Domnule Ganea! Du-te la „Expres” şi adu două beri. Am uitatsă vă spun că autorizaţia lui i-a fixat locul tocmai lângă restaurantulExpres de lângă gară, Baia Mare. De multe ori eu stau în locul lui, iarel merge să se pişe sau să facă alte treburi. Prima dată am fostverificat şi, reuşind la examen, are încredere în mine. Să revin la ziua de sâmbătă, 20.08.’88. La ora 9:30 m-am dus laNandor. Prima dată m-a însărcinat să studiez terenul, „Mioriţa” şi 675

„Espreso”, ca să văd dacă se va da bere la ora 10:00. Bere nu a fostnici la Expreso, nici la Mioriţa. Venind eu repede din misiune, îlgăsesc cu o jumătate de litru de vin din care băuse deja puţin. L-amajutat şi eu şi până la ora 10:00 l-am dat gata. Mai dau o raită pe laEspreso şi văd că bere nu-i, dar, în schimb, la Mioriţa se vindea vincu 23 de lei litru. – Du-te la Mioriţa! Mă duc la Mioriţa şi iau sticla cu mine. Când mă întorc la el, măîntorc cu sticla plină. Dar el era supărat pe sticlă că nu era una de unlitru, ci de o jumătate. Zic către Nandor: – Mă duc să iau nişte ţigări Bucegi. Ne aşezasem la taclale. Vin muşterii la cântărit. Vine o cucoană: – Nandor! Ai cântarul bun? – Păi, zice Nandor, aşa bun nu-i, că mi-l cam strică femeia. – Măi, du-te dracului. Şi se urcă pe cântar. Se cântăreşte şipleacă. Nandor aşteaptă leul. Aceea se face că a plecat, apoi seîntoarce şi îi zice: – Na, măi, amărâtul de leu. Mai luaţi un cântar, ca să fiţi doi. După ce pleacă, zice Nandor: – Dă-o în p-a mea, că-i mare şmecheră. Mai vorbim, mai tragem din sticlă şi uite aşa trece vremeaîntr-un mod plăcut. De minţit, nu-l întrece toată propagandapartidului, aşa piroane ştie să taie. Vine o altă doamnă, cu o prietenă la cântărit. Se urcă pe cântar. – 59 kilograme, zice Nandor. – Fi-ţi-ar cântarul al dracului! Acum vin de la circă şi acolo amavut 60. Doamna avea în mână o plăcintă. Eu o întreb: – Numai o plăcintă aţi avut în mână la circă, când v-aţi cântărit? – Nu! Două am avut, dar una, am mâncat-o. Zice Nandor: – Vedeţi, de aceea aveţi la mine 59 de kilograme. Iar doamna, dând din cap: – Şi cântarul este ca şi dumneata, domnule Nandor. Mai tragem din sticlă. Sticla se tot goleşte, iar muşterii vin.Banii cresc în buzunarul lui Nandor, şi totul merge de minune pânăcând vine un şmecher cu funcţie înaltă, ceva, un semi-ştab, prieten cuNandor. Îi dă un leu şi se suie pe cântar. Apoi îi mai dă un leu, curugămintea să-i cântărească separat pula. 676

– Păi, are cam 200 de grame. Ca să ştii precis, pune-o pecântarul de la nevastă-ta. Râde şi pleacă. Vorba continuă, râsetele, la fel. Sticla trece dingură în gură, până se goleşte. Nandor scoate banii şi îmi dă sticla sămă duc cu ea la Expreso. Acolo vinu-i mai scump cu 4 lei... Măplâng la Silvia, care era la masă cu Niculina. Silvia îmi dă patru lei şiaduc sticla, care din nou începe să funcţioneze de la gură la gură. Pe când noi beam, mai trece doamna Viky. Se aude un: – Ciao! Nu trece bine dânsa că apare un alt golan. Se opreşte în faţa luiNandor şi îi strigă: – Ho! Sperietoarea dracului. Fugi şi te ascunde cu cântar cu totcă se sperie lumea de tine. Îl întreb pe Nandor. – Ce l-a apucat? – Are ciudă pe mine că l-am păcălit odată de întâi aprilie. L-amtrimis la impiegatul de serviciu de la gară, să-i belească pula. S-a golit şi a doua sticlă. Şi iarăşi m-am dus la Expreso şi amumplut-o. Aceea a mers mai repede cu golitul din cauză că la ora13:00 Nandor trebuia să plece acasă să se îmbrace ca să meargă lanuntă cu nevastă-sa. Astăzi îmi spune că la nuntă nu s-a mai dus, din cauză că soacramare a murit subit, aşa că în loc de nuntă, a fost înmormântare. Am venit acasă cu chef, iar Bărcuţu a mai adus un kil de vin şiam băut o cană, aşa că astăzi sunt băiat cuminte. Baia Mare, la 21.08.’88. P.S. Am uitat să spun că Nandor, când are şase lei câştigaţi fugela bere. Mai câştigă şase lei, încă o bere, sau ţuică de drojdie, cică-ibună pentru sănătate. Este foarte interesant ca beţiv. Poate căbunătatea Celui de Sus se pogoară asupra beţivilor. O fi sau nu, darNandor o prea face de oaie. El zilnic, după cum îmi spune, consumăcam unul sau unul şi jumătate de litru de băuturi alcoolice la care semai adaugă circa trei pachete de ţigări pe 24 de ore. Este foarte multşi exagerat consumul acesta. Păcat de el, că-i un om bun la suflet darşi mincinos ca Clari. Vine Tia acum la mine şi-mi spune că biataClari este din nou pe liber. A prins-o Costică cu mâţa în sac. Au făcutanalizele, iar Clari nu s-a dus după rezultat. 677

CAPITOLUL 10. Săracu popor român Alt jurnal al meu. Azi este duminică, 29.08.’88. Este ora 17:14. Afară-i frig.Dimineaţa soţia a plecat la biserică, iar eu am rămas cu Adina.Acuma să trec la subiect. Stau la masă şi scriu. Sunt bolnav şi sufăr. Nervii îmi sunt lapământ. Am avut două soţii care m-au chinuit. Prima soţie m-achinuit cu gelozia, iar a doua mă chinuieşte cu prostia. Este vorba deNiculina. Ea este odorul lui maică-sa, care o protejează,chinuindu-mă pe mine şi pe Adina. De ani de zile stă pe capul nostru,împreună cu copiii. Bala numai bea şi mănâncă pe la restaurante.Familia lui o ţinem noi. De dimineaţă şi până la ora 17:00 tot pecapul nostru şade. Ce face ea la noi? Şade ce şade şi pleacă. Revinecu o oră înainte de a pleca acasă. Pe unde merge? La un prieten carei-a salvat viaţa. Bala, după mine, este cel mai mare derbedeu şi celmai mare escroc. Ei veşnic nu au bani. La fel şi Lia. Doi copiinereuşiţi, plus al treilea. Ce face Niculina când este acasă la noi? Stă pe scaun şi tot tragedin ţigară. Nici blidul din care mănâncă nu-l spală. Nici blidele dincare mănâncă cei doi copii. Dacă apare Doina se duce cu ea şicâteodată la ea. Dacă apare Silvia, se duce cu ea şi cu amantul ei. Demulte ori vine cu chef. Cine caută de copii? Soţia mea şi cu Adina.Locul, spaţiul, este prea mic pentru atâta lume. Eu mă uit şi înghit.După plecarea lor, Adina ia mătura şi le curăţă murdăria. Dacă zicceva îmi sare soţia în cap şi mă înjură. – Ticălosule! Nemernicule! Sunt copiii tăi şi trebuie ajutaţi. Maipun o cană de apă şi le iese şi supa lor. Ce să facem? Doar sunt copiiinoştri. Mai vine şi Lia... Umblă şi ea la oale. Şi aceea nu are un ban depâine. Şi atunci caută sticle goale care se mai găsesc şi le comerciali-zează ca să cumpere pâine. 678

Dis-de-dimineaţă se prezintă la mă-sa la cafea. Ea nu aduceniciodată. Dacă eu sau Adina am făcut din greşeală puţin gunoi, nesare Lenuţa în cap: – Ce tot să mătur şi să curăţ după urma voastră? Sunt obosită şinu mai pot. Da! Nu mai poate? Este adevărat. Dar noi nu o solicităm. PentruNiculina şi familia ei nu-i obosită. Se poate căca copilul şi pe jos, cănu-i nimica. La fel şi cu Lia. Vin amândouă bete criţă. Pe Niculina oscuză că înăbuşeşte, iar pe Lia o mai alungă. Atât Niculina cât şi Liasunt foarte recalcitrante la beţie. Acum vă imaginaţi şi vă închipuiţi, stimaţi prieteni, ce viaţă duceu. Nu reuşesc să o deştept pe Lenuţa. Unde-i baiul şi unde-i răulcare ne tulbură sufletele, casa noastră? Pâinea-i mică. Două pâini nuajung la şase persoane. Plus că mai vine şi Lia. Atât una, cât şicealaltă sunt măritate. Au bărbaţi. Au salariul lor. Şi atunci, eu suntde vină că nu ştiu să se gospodărească? Seara mai luăm o pâine, ca săavem la cină. Lenuţa mai câştigă un ban, dar cum îl câştigă aşa îl şicheltuieşte. Dacă eu beau o bere, este bai. Mă pune Nandor să stau lacântar şi-mi dă şase lei ca să-mi plătesc berea. Şi acum, despre convorbirea avută cu mulţi ani în urmă cucuscra, mama lui Bala. Cuscra este o femeie cam de vreo 60-65 de ani, are o pensie înjur de 1800 lei. Este singură la folosirea acestei pensii. Ea s-a adunatcu un văduv, anume Tincu. Acela este foarte bogat, iar cuscra punepensia la CEC. Are vite, are porci, curcani, pământ. Într-un cuvânt,sunt foarte bogaţi. Deci cuscra trăieşte în concubinaj cu acest ţăran. Într-o zi, anul nu-l mai ţin minte, eram eu şi dânsa în casă. Şi dinvorbă în vorbă, am ajuns cu discuţia la copii. – Domnule, Ganea! Eu mi-am crescut copiii. Şi dumneavoastrăla fel. Fiecare cu viaţa lui, cum şi-a sărat, aşa va mânca. Atât eu, câtşi dumneavoastră, nu trebuie să ne facem griji. Cine se căsătoreşteşi-şi întemeiază o familie este răspunzător, atât soţul cât şi soţia, să-şicrească şi să-şi educe copii. Noi, părinţii, în special eu, dar şidumneata, nu avem nici o obligaţie faţă de ei. Şi acum discuţia avută cu Bala. Această discuţie neruşinată a avut loc tot în casă la mine. Voicăuta să fiu foarte concis. – Păi, socrule, mai ajută şi dumneata şi nu te supăra pe soacră,că, de, îţi este fiică, iar copiii noştri, nepoţi. 679

Am crezut că se crapă pământul şi dacă aş fi avut în mână unrevolver aş fi tras în el ca într-un câine. – Dar mă-ta? – Păi, mama nu poate că-i ocupată cu treburile gospodăriei. Aţi auzit, dragi prieteni? Nu-l poate supăra pe Tincu. Aşa parcăîmi aduc aminte că ar mai fi adăugat. Adică ei bogaţi şi cu bani nu-i pot ajuta, dar Daniel şi Raul ai cuinepoţi sunt? Ai „contesei” Bala nu sunt? Nu le este bunică? Ca şisoţia mea? Futu-i aia mă-si de târfă! Bala Eugen are un capital laCAR de circa 15.000 lei. Eu nu am nimic. Nu-mi trebuie de lanimeni nimic. Nu deranjez pe nimeni, dar, în schimb, vreau să fiulăsat în pace. De ce să-mi sufere soţia? Cine le dă acest drept casă-mi distrugă familia şi pe Adina? Fiecare om trebuie să se bucurede roadele muncii sale. I-am amintit discuţia criminală, a mă-si, avută cu fiica mea,Niculina. – Taci şi rabdă! De aceea eşti femeie. Aşa este încurajată o noră tânără de către o babă gârbovită,numai pentru ca un escroc, când vine beat acasă, să aibă unde să-şidescarce puşca. Cu alte cuvinte, mi-a dat să înţeleg că noi, fiindsăraci, trebuie să pupăm curul celor bogaţi şi să le creştem sămânţapulii lor, iar pe ei, adică pe bogătoaică, să nu o deranjeze nimeni. Ho!La oase, porcilor! Pentru cele de mai sus, am discutat cu soţia, ea zice că nu amdreptate. Sunt un ticălos, sunt un nemernic. Sunt un om rău. Am2003 lei pensie, din care trăim trei persoane. În realitate suntem şase.Zilnic. Săptămână de săptămână, lună de lună. An de an. Cu câţi baniavem, plus ce câştigă soţia, am putea avea două sau trei mii de lei laCEC. De mai mult nici nu aş avea nevoie. Şi acum, cheltuielile casei. Taxe comunale, 450 lei, chirie - 101 lei, înmormântare - 59 lei,CARP - 40 lei, TRF - 60 lei, medicamente - 150 lei, mâncarea -100... 1100. Aceşti bani reprezintă strictul necesar în casă. Cu 1000de lei nu se poate trăi. Ce poţi cumpăra cu ei? Sfoară şi săpun. Asta-iviaţa pe care ne-o fac boierii comunişti. De 40 de ani de când sunt eila putere, sau, mai bine zis, din anul 1965, mereu auzim la radio şi latelevizor, faimoasa minciună „O lume mai dreaptă şi mai bună,tovarăşi!” Frumoasă minciună anti-intelectuală. Bună pentru măgarişi pentru măgarul care o propovăduieşte. Diferite măgării. 680

Azi, 18.09.’88 este duminică. Un timp urât de mama focului. Untimp specific pentru oamenii de azi. Soţia, ca deobicei, a plecat labiserică. Eu stau în casă cu Niniricu (Adina). Când vine de labiserică, mereu vine cu ceva. În ziua de 11.09.’88 mi-a povestit unfapt cu miliţia care face dreptate. Se ştie că la noi în ţară corupţiadomneşte în ţară, inclusiv şi în rândul miliţiei. Hoţii şi pungaşii,dacă fac abateri, sunt apăraţi de către acest aparat represiv. Şi acum,iată povestea, aşa cum s-a întâmplat. Dreptatea miliţiei din Baia Mare. În ziua de 11.09.’88 soţia s-a dus la o cafea naturală la OJT. Eas-a întâlnit cu un cunoscut care a invitat-o să ia câte o cafeaîmpreună. Pe lângă cafea, omul a mai cerut şi un decilitru de cognac.Când se aşează la masă şi gustă cafeaua, în cafea se găsea cognac. Seduce omul la barmaniţă şi reclamă chestia, zicând: – Doamnă! Eu am cerut o cafea curată şi nu cu cognac.Cognacul l-am cerut separat. – Nu se poate domnule, pentru că noi aşa o vindem. – Daţi-mi condica de reclamaţii, zice omul. I se serveşte condicade reclamaţii. Domnul scrie şi ia condica ca să meargă cu ea laMiliţie. Nu a apucat să facă decât câţiva paşi când doi vlăjgani l-auoprit. Se ştie că anticriştii securişti şi miliţieni care umblă în civil autunsoarea lor. Deci erau de la Miliţie. – Hai! Înapoi!, zic omului cei doi vlăjgani. Dumneata, tovarăşe,să bei mai puţin şi să nu faci scandal într-un local public. – Tovarăşi! zice omul, dar eu la dumneavoastră mergeam. Poftiţicondica. Şi le-a dat condica celor doi miliţieni îmbrăcaţi civil. Asta-ipovestea şi… jos cu prostia de azi. Două cuvinte radicale: Titan = Tiran (Ghiciţi cine-i?) Titana = Tirana (Ghiciţi cine-i) Cum se numeşte capitala Albaniei? Trăiască şi să revină iarăşi fericirea din trecut! Jurnalul meu. Mă gândesc la secolul al XIX-lea. Acest secol a dat ţării oamenide valoare şi respectul României în lume. Să luăm pe fiecare în parte. 681

I.L.Caragiale, cu satira lui. Ce s-ar fi întâmplat cu el cândactiviştii şi toţi ceilalţi ar fi citit pe Ion şi măgarul lui, care cântaCarnavalul de Veneţia, cu variaţiuni? Octavian Goga, cu poezia lui, La noi. Ce s-ar fi întâmplat cu elpentru această poezie faţă de sistemul de azi? Mihai Eminescu, pentru poeziile sale? George Enescu, acest mare geniu muzical, ar fi fost constrâns caîn loc de cele mai frumoase rapsodii, să slăvească, sau în cel mai buncaz, să pună pe note „Măgarul lui Ion” cu faimoasa minciună, „Olume mai dreaptă şi mai bună, tovarăşi”. Ion Creangă, cel şugubăţ? Barbu Delavrancea, Bogdan Petriceicu-Hasdeu care a făcutcastelul de la Câmpina după indicaţiile fiicei sale, Iulia Haşdeu în visşi în spiritism. Ioan Slavici, Vasile Alecsandri, care, în amintirea lui Porojan, adesfiinţat robia la ţigani, a scris versuri despre „Ginta noastră latin㔺i alte poezii frumoase. Astăzi, în secolul XX, când domneşte prostia peste oameniiinteligenţi, mă gândesc la acei oameni enumeraţi mai sus, ce soartăar fi avut? Să fi văzut cum un pretins român îşi distruge ţara şipoporul din care face parte pentru o teorie comunistă, străină şicondamnată de către poporul din care făcea parte. Străinii ne condamnă şi ne vor condamna spun băieţii de la radioE.L. Şi acum, părerea mea. Comunismul a adus toate relele asupra întregii omeniri. O partedin popoare trăiesc sub teroarea acestui flagel. Se ştie că românii suntlatini, inteligenţi, capabili de misiuni gigantice în orice domeniu. Darcei care ne conduc şi ne bat, caută femeile la cur să vadă dacă au ouşi ne chinuiesc, mai sunt români? Haida, de! Să nu ne jucăm cucuvintele şi să păstrăm un cuvânt mare. Românii au fost pe vremeamea. Legionarii de mult ar fi fost la înălţime ca să servească cauzaţării. Să nu fiu înţeles greşit, nu am fost legionar, cei de azi nu suntromâni, ci nişte lichele. Cine i-a ajutat pe aceşti miniştri ca să urce la putere? Cine afăcut alianţa cu Stalin? Nu au fost şi atunci oamenii inteligenţi?Trebuia să fie Hitler lăsat în pace să lupte în Rusia până-i lua dracu’pe bolşevici, iar odată obosite ambele ţări se putea distrugecomunismul şi techergheii. Ţăranii îşi vedeau de treaba lor, bisericilenu se mai dărâmau, iar „palatul” nu ar mai fi existat. Titanul şi Titana 682

ar fi stat în banca lor. Pe când aşa, generaţiilor viitoare le trebuie celpuţin o sută de ani ca să-i astupe şi să le distrugă nebunia, restaurândceea ce a fost prin reconstrucţie. Ungurii, bulgarii, polonii suntoameni care au luptat pe baricade, iar noi murim în laşitate cu mânaromânului, fratele tău, în beregată. Bravo vouă, laşilor şi putorilor!Nu ţineţi laolaltă, în goana după bani şi maşini - în loc de vaci îngrajd, distrugeţi pe bietul orăşean. I-aţi furat averea, căsuţa şi nu aţiplătit nimic, voi, bandiţi şi nemernici care vă pretindeţi şi vă bateţi cucărămida pe piept că sunteţi români. Huo! La oase cu voinenorociţilor şi mânia lui Dumnezeu să cadă asupra voastră. Amin!Cântece patriotice.Sub drapel când ţara cheamăNăscut român din tată-n fiu,Steagul nostru să-l păzim,Atât cât mă vedeţi de mic.De la munţi şi de la mareSunt plin de suflet şi voinicCu el neamul ni-l umbrimŞi să mă lupt cu sete ştiu.El conduce fiii ţării ,La mine nu-i ceva mai scumpCa să-nfrunte pe duşmanDecât al patriei pământ.Şi să-nvingă sau să moarăAtâta moştenire amCa urmaşii lui TraianŞi mi-a rămas din neam în neam.Cu jurământÎnainte, înainte!Viteaz şi falnic ca un leuNu ne pasă de oţelSă fiu atât cât voi trăiPloua gloanţe şi obuze 683

Şi să mă lupt până-oi muri Sfântă-i moartea sub drapel Aşa mi-a spus tăicuţul meu. Vom arăta la lume noi Şi-am ascultat iar puşca mea Că nu ne temem de război, Azi pildă poate să vă dea, Că ţara noastră ne-o iubim Iar noi urmaşii lui Traian, Şi pentru dânsa ştim să fim Cu puşca-n mâna-i vom primi Eroi. Le-am cântat la Şcoala de Arte şi Meserii Inferioară din Olteniţa,având emblema SAMI cu numărul 32. Azi este joi, 22.09.’88. Este ora 20:20. Timpul a fost frumos,corespunzător începerii anotimpului de toamnă. Ieri am început tratamentul la fizioterapie cu ultrascurte la şale.Pentru economie, pacientul trebuie să-şi cumpere unguentul respectivca Pell-Amar sau Boicil, sau Hidrocortizon acetrata. Ionizări la şaleşi a doua fază a aparatului, sub tălpile goale ale membrelorinferioare. Curenţi diadinamici la ambele picioare (genunchi), o zi ladreptul, o zi la stângul. Azi dimineaţă când am sosit la Fizioterapie,la ultrascurte, lumina era stinsă. O întreb pe asistentă de ce esteîntuneric. Asistenta îmi răspunde: – Pentru economie! Săracul popor român! Trebuie să rabde umilinţă, având curentulelectric în casă să nu se poată atinge de el, că-i mănâncă salariul. Treilei kilowatt-ul. Toţi trăim cu frica în sân. Oare cât ne va costa,Doamne, curentul? Economiile se fac pentru faimosul palat alprostiei şi pentru cultul Măriei Sale Prostii. La orele 19:00 am ascultat pe băieţii de la radio E.L. Ce spun ei,ţi se face părul măciucă. Fraţii tăi români te ucid în bătaie. Se comitasasinate. Grănicerii români, îndoctrinaţi, împuşcă fără milă pe ceicare vor să scape de Tirania Prostiei. S-a organizat în RFG un TârgInternaţional de Artă Culinară. 684

(Întrerup din cauza lui Gursky Peter, care a venit beat ca un porcşi am pierdut şirul gândirii. Voi reveni mâine). Noi vrem să mergem orişicând Cu drag ca să luptăm. Ce este frică nu ştim deloc De la părinţi am învăţat La luptă când plecăm Să-nvingem sau să murim în foc. Căci fericirea unui brav oştean E ca să lupte pentru ţara sa Şi-n România nu e cetăţean Care să nu ştie cu drag a lupta. Şi mândri fi-vom noi când vom putea Să dovedim că tot la fel Suntem ca cei ce au ştiut să lupte Pentru Ţara pentru Rege şi Drapel. Şi-n orice moment Noi cu devotament Cu arma în mână Striga-vom prezent. Că ţara ne-o iubim Şi pentru ea noi ştim Pe câmpul de război Ca să murim. Azi este sâmbătă, 24.09.’88. Este ora 17:45. Afară-i timp cald,corespunzător anotimpului. Pe trotuare este apă şi puţin noroi. Şiacum să continuăm cu băieţii de la radio EL. Cum am spus, s-a organizat un Târg de Alimente în RFG.Ungaria a fost prima cu exponatele, apoi Polonia, RF Iugoslavia,Bulgaria şi URSS. Aceste ţări cu regim comunist din RăsăritulEuropei, s-au întrecut între ele ca să prezinte viaţa popoarelor lor.Domnul Constantin Nicolae Munteanu de la Radio EL a fost şi elacolo şi împreună cu alţi colegi, au căutat Pavilionul României. De 685

abia l-au găsit. Şi ce să vezi? Era numai salam de Sibiu şi niştecârnaţi uscaţi. Nebunia lui „Nero” din veacul nostru a atins apogeul.Se ştie că Nero era cel mai crud tiran. De asemenea, se ştie că era şicel mai mare bufon, aşa cum avem şi noi în zilele noastre pe alnostru. Pentru capriciile lui, Nero a dat foc Romei ca să se inspire,chipurile, să facă nişte versuri. Dar a distrus numai Roma. Al nostrua distrus Ţara Românească. A distrus prin prostie propriul său popor,iar după Nero urmează să se scrie o altă istorie a unui alt „Nero”, daral României. Radio E.L. în emisiunea sa a amintit atrocităţile şicrimele fostului ucenic de cizmar. Astăzi poporul român suferămizerie şi foame. Bătut şi chinuit de către fraţii lui români, care îipun mână în beregată. Se clădesc blocuri şi mereu se clădesc.Oamenii săraci nu pot plăti taxele comunale enorme, din leafa lormizerabilă. Familiile cu copii mulţi sunt la pământ. Sunt restante cuzeci de mii de lei pe unii locatari săraci. Vin zbirii lui „Nero”,împreună cu Miliţia şi Procuratura şi îi duce departe de oraş. Îi ducela frig, împreună cu copiii care se nasc nedoriţi, din ordinul lui„Nero”, ca să moară în frig, tot din „Ordinul lui Nero al României”. Andrei Mureşan Marşul Românilor la suferinţe Deşteaptă-te Române Din somnul cel de moarte La care te-adânciră Tiranii de barbari Acum ori niciodată Croieşte-ţi altă soartă La care să se-nchine Şi cruzii tăi duşmani. ................. Dacă am greşit, vă rog să mă corectaţi. Este greu ca după 65 deani să-l mai ţin minte pe de rost. Azi este luni, 26.09.’88. Este ora 20:10. Timpul a fost foartecald şi frumos. Ţiganii joacă fotbal în curtea şcolii. Au şi arbitru, un 686

cioroi cu mustaţă, mândru şi îngâmfat. Are un costum de arbitru,merge ţanţoş şi băţos şi cu fluierul în plisc. Şi acum, să revin lafizioterapie. Azi am fost după masă la ultrascurte. M-am dezbrăcat la şale şiasistenta mi-a tras chiloţii jos. O jumătate de cur a ieşit la iveală, casă-mi facă ultrasunete. Pentru mâine, trebuie să-i aduc unsoare deacasă. De la ultrasunete, camera 35, mă duc la camera 12, la curenţidiadinamici. Acolo îmi tratez genunchii. O zi, dreptul, o zi, stângul.De la camera 12, trec la camera 13, la ionizări şi galvanizări. Acolomă descălţă de încălţăminte şi rămân cu picioarele goale. Mă pun înpat, iar asistenta îmi pune un electrod de la aparat sub şalele goale,iar al doilea electrod sub tălpile picioarelor. În prima zi mi-aualunecat picioarele de pe aleza de cauciuc şi i-am spus asistentei casă-mi schimbe aleza. Mi-a râs în nas şi mi-a spus că prea multevreau. Am tăcut chitic şi am avut grijă ca să nu îmi mai alunece. Spersă fac circa 12 şedinţe. După aceea urmează Ciuciurecu. Trebuie casă ne grăbim, că vine iarna şi odată cu ea sosesc „fericirile” celui maiiubit fiu al epocii. A murit Fănăţeanu Nicolae. Marele Comunist şi Uglarist.Familia lui mi-a făcut mult rău. Dumnezeu să-l ierte şi să seodihnească în pace. El a fost muncitor sub mâna mea. Este dinFerneziu. În ziarul „Pentru Socialism” a apărut la rubrica „AnunţuriDecese” şi numele lui. „Cu adâncă durere anunţăm trecerea din viaţă în nefiinţă a celuicare a fost Fănăţean Nicolae, maistru principal la IMMUA”. Măi, mi-am zis. Ai dracului comuniştii din Ferneziu. Şi mort, totmaestru principal este. Deh, făcut la normă. Că inginerul DumitrescuMarin, după un an la Moscova, iată-l şi inginer. Cât este de capabil?Eu îl cunosc foarte bine. Eu am fost bun numai la lopată. De, aşa auvrut Viorica şi cu Uglăroaia. Dar, întrucât nimic nu-i definitiv peacest pământ şi având în vedere că totul se termină la margineagropii, eu i-am iertat că şi eu am nevoie de iertate de la BunulDumnezeu. Este ora 20:45. Noapte bună şi Dumnezeu să ne aibă înpaza lui. Amin! Astăzi este 28.09.’88. Este ora 15:15. Timp cald şi plăcut. Amcontrolat jurnalele mele scrise cu privire la Mihăiţă, dr. Ganea Mihai,medic chirurg. Acum, voi încerca să-i descriu şi părţile pozitive ale 687

lui. În părţile negative, a avut abateri. Totuşi, este medic. A suferitmult şi foarte mult. Medicina a învăţat-o el singur. Bani nu prea i-amtrimis, că nu am avut de unde. Eu provin dintr-o familiedezorganizată. El de asemenea, provine tot dintr-o familiedezorganizată. Soţia lui, inginera Livia Ganea, provine tot dintr-ofamilie dezorganizată. Mihăiţă este bun la suflet. Livia, la fel. Estefoarte darnic şi foarte galant. Este un om glumeţ şi afurisit. Îngeneral, greşelile lui şi ale mele se datoresc din cauza lipsurilor pecare le-am avut în plan economic… Aceste lipsuri mai persistă şi azi,tot pe plan economic, în casa mea. Vorba lui, Ion Creangă care zice:„Aşa sărac cum sunt astăzi nu am fost niciodată”. Pe linieprofesională, este capabil aşa cum am fost şi eu. Duşmani a avutchiar pe foşti lui profesori, aşa cum am avut şi eu pe ing. Ion Marin,profesorul meu de matematici. Mai are duşmani cu duiumul dincauză că Mihai Ganea este copilul lui Ganea Nicolae şi a ajunsmedic. Pe mine m-au duşmănit Fernezenii şi poate nu mă credeţi, darvenind comuniştii la putere, m-au pus la munca de jos şi au dat cuparul în mine, fără milă. Vreţi să ştiţi motivul? Pentru că atât eu cât şidoctorul Mihai Ganea, suntem deştepţi şi nu lingem curul nimănui.Amândoi suntem colţoşi de gură şi vorba aia: Ce mi-e-n guşe, şi-ncăpuşe. Fetele şi femeile ne cam ocoleau şi ne mulţumeam cu cepica. Acum că este medic, toate mă întreabă: ce mai face Mihăiţă?Este bine de el că este în Tecuci. La Baia Mare s-ar fi pierdutreputaţia lui. Ba l-a mai ajutat şi Nina cu prostia ei. La Tecuci esteocrotit de Dumnezeu şi de Livia. A suferit şi el foarte mult. Câtpriveşte aristocraţia cucoanelor, vorba aceea, nu cu persoana seculcă, ci cu diploma. Asta am constatat şi eu la bătrâneţe. Când amfost tânăr, nu am avut timp că eram ocupat cu... ca să gândesc. Ieri, la Fizioterapie, şedeam pe hol la masaj. Pentru mine, estesărbătoare mare când merg la Fizioterapie. Şedeam şi aşteptam să măstrige la camera 13, la Ionizări şi Galvanizari. Pe holul de la camera16, erau îngrămădite fel de fel de lămuri. Lângă ele stă de pază oinfirmieră. Deodată, apărură Vasilica şi Grigore, cei doi nevăzătoride la masaj şi încearcă să ridice coşul de rufe de la masaj. Coşul,greu al dracului, iar bieţii băieţi nu biruiau. Erau o mulţime decucoane pe bănci, care îşi aşteptau rândul ca şi mine. Zic, lui Grigoreşi lui Vasilica: – Copăcel, copăcel, băieţi! Să nu vă hâiţi! Iar ei: 688

– Pune mâna, Moş Ganea şi ne ajută. – Dragii mei. Le-am zis. Eu când eram de anii voştri, un coş deasta, îl puneam deasupra vânei şi mergeam cu el fără să simt nimic!Face, Vasilica: – Stai aici, moşule până mă întorc ca să-ţi dau o bătaie. Au râs femeile, am râs şi eu iar când s-au întors şi au întrebat,„Unde-i Moş Ganea? Eu m-am lipit de perete şi am tăcut chitic, iar eiau trecut fără să mă simtă. Îi întreb azi: – Ce dracu aţi avut în coş? Iar ei zic: – Domnu’ Ganea! Am avut sare. Aseară am ascultat radio Belgrad. Cu privire la nebunia lui„Nero”, organizaţia partidelor democratice de la ONU luândcunoştinţă de distrugerea României de către bufon, urmează sătrimită o delegaţie în România, care să stea de vorbă cu poporul. Deasemenea, a criticat abuzurile de putere, distrugerea ţării, abisericilor, a monumentelor istorice şi culturale şi s-a referit lacălcarea în picioare a demnităţii omului şi la politica de cruzime carese duce cu poporul Român, luându-i hrana cea de toate zilele. Despreagresiunea asupra Românilor care se exercită de către reţeauaalbastră a securiştilor şi a altor lighioane ca ei, cu toate că, bufonul asemnat Tratatul de la Helsinki cu privire la Drepturile Omului. Mai nou, pâinea la Baia Mare este de culoarea penelor de cioară.Se mai vând şi bojoci de porc, pentru Români. Hrana de căpetenie aromânului este oţelul, pentru mâncare - bojoci şi alte delicatesespecifice cruzimii comuniste ale lui Nero al nostru. Azi este duminică. 02.10.’88. Este ora 15:55. Timpul a fostfoarte bun, corespunzător anotimpului în care ne găsim. Azi noapte am citit o broşură intitulată „Turnul de veghe” .Broşura este difuzată de către Martorii lui Iehova. Totul se rezumă latălmăcirea prorocirii lui Daniel. Îngerul Domnului se descoperă şi îispune lui Daniel unele lucruri de care în interpretarea Martorilor luiIehova rămâi, năucit! Începe cu Mânia, dezlănţuirea mâniei, răul pecare al face mânia din punct de vedere medical. Se referă la stresulcare provoacă hipertensiunea arterială şi altele. Cum să ne stăpânimîn prezenţa atacului de mânie şi alte recomandări folositoare pentru 689

om. Cele două supraputeri, vor fi nimicite de către Prinţul Mihail(Iisus Hristos) iară pentru cei răi nu există pace. Despre transfuziile medicale cu sânge şi refuzul unor creştini dea recurge la acesta practică medicală care, prin transfuzie se poatetransmite SIDA şi alte boli… Se dau citate din Biblie, apoi se referăla Moartea a doua. Toate se referă la citate din Biblie. Merită să fiecitită această broşură. La Conferinţa de la Biserică Anglicană din America, sepregăteşte ungerea unei femei ca episcop. Sunt dezbateri serioase însânul bisericii sus amintite. La Budapesta, preoţii şi episcopii au intervenit pe lângăGuvernul Maghiar ca să intervină la ONU pentru a-l obliga pe Gog alnostru, să respecte Drepturile Omului… Transmite radio BBC. De ale mele. Azi este joi. 06.10.’88. Este ora 16:37. Timpul a fost foartefrumos şi cald. La orele 15:20 soţia a plecat la Spital pentruFizioterapie. Este ameninţată, după părerea doamnei doctorDragomir Rodica, să-şi piardă piciorul drept. Adică să paralizeze, iarca să prevină acest lucru i s-a recomandat încălţăminte ortopedică laCluj, până îşi revine piciorul. Trăiesc o tensiune nervoasă de toatăfrumuseţea. Viaţa este foarte grea. „Gog” ne strânge de gât cu era luialbastră care îi execută ordinele orbeşte în sensul asupririi. Curentulelectric s-a scumpit enorm. Autoservirea s-a desfiinţat. Odată cudesfiinţarea autoservirii, eşti furat ca în codru. Din zi în zi, din an înan, eşti tot mai trist, batjocorit de către crudul bufon al erei de aur. Şicând te gândeşti că acest nebun, ne-a distrus şi ne distruge încontinuare viaţa… Te uiţi la patrula miliţiei şi te minunezi când vezi„Piezanii” cu mutrele lor idioate şi cu capul lor pătrat. Pesubinginerul Mihaly Aurel îl mănâncă pielea din cauză că vorbeşte înplus în loc să-şi ţină pliscul acasă. Merge până acolo, încât prindegura cu derebedeii de miliţieni. S-a dat carne. Toţi derbedeii s-au strâns la Baia Mare. Seînghesuie ţăranii, făcându-şi loc cu coatele, lovind în dreapta şistânga ca să ajungă în faţă. Odată ajunşi în faţă, îţi ia carnea şi seduce, iară tu care ai stat cuminte la rând, rămâi cu buzele umflate. La 690

rând, şade şi subinginerul Mihaly Aurel. Apare miliţia, chipurile, casă facă ordine. Când îi vede Aurel, le strigă: – Acuma se vine, măi, ca să faceţi ordine? După ce s-a omorâtlumea, veniţi şi voi că să faceţi ordine? Ce păziţi voi? Era albastră, avoastră? Altă dată, se duce la măcelărie şi îl întreabă pe măcelar: – Aveţi carne? – Nu!, răspunde măcelarul. – Dar, Epoca de Aur, aveţi? De ce staţi aici şi ardeţi gazul depomană? Clasa săracă este la pământ. Bani nu sunt. Ba sunt, la ţărani, laţigani şi… la tecuceni. Toată lumea este ocupată. Ţăranii te despoaieşi se îmbogăţesc. Ţiganii cu bişniţă şi cu şmecherie se îmbogăţesc,iar tecucenii? Aceştia pleacă cu bani grei din Baia Mare. Toţi suntocupaţi cu veniturile lor personale nemuncite. Toţi cu bani! Poporulflămând, în special orăşenii, gem sub teroarea ţăranilor, care dincauza corupţiei, dezordinii şi a speculei care domină în ţară, constaţică fraţii tăi Români stau cu mâinile în beregata omului sărac şiîmpreună cu stăpânirea, te flămânzesc şi te batjocoresc fără milă.Totul pentru mine şi ai mei. De rest? Nu-mi pasă! Să se descurce,fiecare. Futu-le muma în cur. De aceea suntem unde suntem. În locsă murim cu arma în mână pe baricade, mai bine lovim în fratelenostru Român, luându-i totul cu şiretenie şi fără ruşine. Huo!Derbedeilor! La oase cu voi, că şi pe alea le vinde „Nero” cu patrulei kilogramul. Pe vremea mea, oasele se dădeau la câini. Măi,derbedeilor! Cu ce vă alegeţi? Cu praful şi goana după vânt, înmormântul pe care fiecare dintre noi îl vom avea la timpul cuvenit.Nu-i tot una dacă mori ca un creştin sau dacă mori ca un ticălos.Deci, atenţie măgarilor! Cei din epoca de aur a unui Bufon. Ieri, am avut ultima zi de Fizioterapie. La camera 35, laUltrasunete, asistenta m-a întrebat: – Ce mai faceţi, domnule Ganea? – Cu bătrâneţea, îi răspund. Porneşte aparatul şi îmi plimbă receptorul pe şale. Este o femeiepopulară, tânără. Pe toate le cunosc. Şi ele pe mine. Cu deosebire căele, ştiu cum mă cheamă, eu nu ştiu cum le cheamă. Cu toate că auemblema pe piept. Iar acum, să revin la subiect. 691

– Domnule, Ganea! Îmi zice asistenta. Dumneata acum trăieştidin amintiri. Şi începe să-mi zică: – Ţi-aduci aminte când pe atunci..? Eu, răspund de sub aparat: – Când ne plimbăm prin văi şi lunci. Râdem amândoi şi mă roagă să-i povestesc ceva din trecutulmeu îndepărtat. I-am povestit, perioada de adolescent din timpulşcolii de la Olteniţa. Cum învăţam „Politeţea”, „Codul manierelorelegante”, cum ne purtăm în societate, cum respectăm fetele, adicăelevele. Cum fiecare şcoală avea uniformă separat şi manuale,separat sau la fel, după cum credea de cuviinţă direcţiunea şcolii. Pe mâine! Azi este sâmbătă. 08.10.’88. Este ora 17:10. Timpul a fost dedimineaţă foarte ploios. După aceea, soare cu dinţişori şi, în sfârşit,vremea s-a răcit uşor. Capricii de-ale toamnei. Şi acum, politică. Titanu’ şi Titana au fost în URSS. La Mihail Gorbaciov.Probabil că a fost chemat la ordine. Radio Londra a difuzat ştirile însensul că ambii plimbăreţi au fost criticaţi de Şeful Statului URSS.Degeaba i-a amintit Gorbaciov că lasă o pată politica deplorabilăasupra Europei de Est. S-a referit la urbanizarea satelor României pecare voieşte să o lase în urma lui, despre haosul din România. Deasemenea, i-a recomandat o mai bună înţelegere între el şi unguri,„Nero” al nostru este un încăpăţânat. Şi nu voieşte ca să ştie nimic.El o ţine una şi bună. Nu cedează deloc. Fiecare ţară îşi clădeşte felulsău de socialism. El nu se îndură să mai slăbească şurubul. Fiind unom crud, îi place să-şi chinuiască propriul lui popor şi să-l strângă deberegată. Azi au fost câteva kilograme de costiţă afumată de porc. Ofemeie care stătea la rând cuminte a fost azvârlită din rând de cătreţăranii care au acasă carne în pod şi slănină şi untură şi de toate.Bietul orăşean rămâne cu buza umflată şi se uită la ţăranul care i-aluat bucăţica de la gură. Ţăranul mănâncă mereu carne, iar orăşeanulîşi linge buzele. Au mai fost şi cârnaţi şi parizer, dar toate au trecut.Gestionarii ascund lăzi întregi cu carne, costiţă, cârnaţi pe care lecomercializa la întreaga familie. La mama, la tata, la cumnaţi, nepoţi, 692

vecini, prieteni, autorităţi. Se dă prin uşa din spate. „O lume maibună şi mai dreaptă, tovarăşi!” Mai! Ai dracului tovarăşi cu minciuna lor. Să tot trăieşti şi săînjuri pe acei care îţi iau viaţa. O nouă fericire. De data asta eşti jefuit de către IREM. După cum se ştie,serviciul de autoservire de la IREM, a fost desfiinţat. Acest serviciu afost cinstit şi corect. Derbedeii de la IREM au luat contoareleelectrice bune, şi care arătau consumul corect şi le-au înlocuit cu altecontoare care te fură. Acestea se învârt mult mai repede iar în loc decâţiva lei, plăteşte bietul cetăţean şi 960,745, 470 şi uite aşa, tetrezeşti că eşti ucis sau forţat să te ucizi din cauză că stăpânirea luiSatan îţi ia totul. Până şi sufletul ţi-l ia, din cauză că înjuri şi fără săvrei, îl mai superi şi pe Bunul Dumnezeu. Toate acestea fericiri leface Satana prin „Nero” al nostru. Suntem batjocoriţi de „Gog” prinCultul Personalităţii care se prezintă cu „Cântarea României” sau cu„Cântărea Sărăciei”. Cei care îţi joacă bătuta pe spinare, adicăsecuriştii, îţi joacă şi în hori. El veşnic tânăr şi ea, la fel… Are unsurâs drăcesc şi ne sfidează şi îşi bate joc de noi. Îţi macină nerviipână te năuceşte cu „Omagiul ţării şi conducătorului iubit”. Oare ceide la Braşov l-au iubit? Atunci de ce i-au ars portretul? Este mare şitare pentru că-i păzit. Se ştie că toţi aceştia la cea mai mică adiere devânt, se cacă pe ei. „O lume mai bună şi mai dreaptă, tovarăşi!” Şi acum, revin la Fizioterapie. În ziua de 04.10.’88, după amiază, doamna Ganea Elena, soţiamea, a început Fizioterapia. La Camera 28 este Cabinetul Medical alFizioterapiei balneare. Medic de serviciu a fost doamna doctorDragomir Rodica. În ziua respectivă a fost foarte multă lume. Printreacei care-şi aşteptau rândul, erau oameni corecţi şi se prezentau laconsultaţia medicală ca să se întocmească Fişă de tratament.Perindarea bolnavilor a fost corectă. Când a venit şi rândul soţiemele, au apărut doi boşorogi, care nici una nici alta, s-au băgat în faţasoţie mele. – Domnule, zice soţia mea. Acum, este rândul meu. Din uşă, prietenul intrusului, se dă la soţia mea. – Se vede, doamnă, că nu eşti educată. – De ce, domnule? 693

– Îţi lipsesc cei şapte ani de acasă, zice celălalt boşorog. Se vede, domnule, cine nu este educat. Eu, sau dumneavoastră,care vă băgaţi în faţă şi insultaţi femeile? O altă doamnă, cam de vreo patruzeci de ani, îi ia apărarea soţiemele: – Eu, când voi avea anii dumneavoastră, n-am să stau la rândurila Cabinetele Medicale şi să insult femeile! Şi acum, atenţie! Iese doamna doctor Dragomir Rodica şi strigă: – Să intre cel cu numărul cel mai mic. Boşorogul cel mai bătrân, pe care moartea îl căuta pe acasă, intrătriumfător râzând, iar soţia rămâne cu buzele umflate. Şi acum, comentarii: – Cine-i de vină pentru treaba asta? Eu: – Doamna doctor Dragomir Rodica. – De ce-i de vină, doctoriţa? – Pentru că dânsa a tulburat bunul mers al intrării pacienţilor laCabinetul Medical al domniei sale. Şi acum, o paranteză. Măi, câţiva ani în urmă, în locul doamnei doctor DragomirRodica, era de serviciu la Cabinetul Medical de la serviciul deBalneo-fizio-terapie, doctorul Chifor Grigore. Tot aşa, a voit ca săstrice rândul o doamnă şi, am ascultat următorul dialog: Dr. Chifor: – Să intre cine urmează cu numărul.. – Păi, domnule doctor! Eu am numărul 2. – Nu-i nimic, doamnă. Dumneata, aştepţi până-i consult pe toţişi încep de la numărul unu şi când vine rândul numărului doi, intraţi. – Păi, să vedeţi… Am fost pe la celelalte cabinete şi mi-a trecutrândul. – Să fii sănătoasă, cucoană! îi răspunde doctorul, şi cu astabasta! La fel procedează şi doctorul Man de la Pediatria chirurgicală. În dată de 05.10.’88, în timp ce asistenta îmi făcea ultrasunete,i-am spus: – De ce, doamnă asistentă, nu o ajutaţi pe doamna doctoriţăatunci când este aglomeraţie, se descurcă foarte greu? 694

– De ce, domnule Ganea? – Pentru că nu-i lăsată în pace să lucreze. Ba un medic vine cusoţia, ba o asistentă vine cu un bolnav de sus de la spital, ba, estechemată la telefon şi este nevoită ca să părăsească cabinetul. Ba maieste suprasolicitat şi cu scriptologia. – Domnule Ganea! Pe schemă (fişa postului) nu se prevede acestlucru şi gata! Deci! Boşorogii mai bătrâni erau în aceeaşi cauză ca şi doamnaaceea care a avut discuţia cu doctorul Chifor. – Ai dracului, boşorogi! Azi este duminică. 09.10.’88. Este ora 11:40. Timp de toamnă,cu soare opac. Este cam frig. Vremea corespunde anotimpului în carene aflăm. Soţia a plecat ca deobicei, la biserică, iar eu stau cu Adina.Şi aşteptam să se întoarcă. A plecat supărată din cauză că nu am avutbani. Caietul se apropie de sfârşit. Mă gândesc cu groază la clipamorţii care se apropie cu paşi repezi de mine. Îmi este dor de Tata,cel care ne-a părăsit la vârsta când aveam trei ani. Îmi este dor deMama, de Unchiul Costică, de Tanti Miţa, de Nicuşor pe care nu osă-i mai văd niciodată. Îmi pare rău de păcatele pe care le-am făcut înfaţa lui Dumnezeu şi a oamenilor, şi sincer, mă căiesc. O parte dinviaţa mea, sau cea mai mare parte, am trăit-o în „Romantism” . Cămâine, mă voi coborî în mormânt şi îmi este frică de Judecata luiIisus Hristos. Mă gândesc cu groază la dispariţia mea de pe acestpământ. Îmi dau lacrimile când mă gândesc că am făcut şi lucruriurâte în viaţă. Am remuşcări pentru tot răul pe care l-am făcut înviaţă, precum şi de păcatele mele din tinereţe. Oare, cei careasasinează, cei care anchetează, bat şi torturează oameni care nule-au făcut nimic, oare ei, se gândesc ca mine? Ieri, sâmbătă, 08.10.’88, am avut multe ghinioane. Mi s-adefectat televizorul şi nu am bani pentru ca să-l repar. Cred că mâine,10.10.’88, vor veni cei de la IREM după bani. Oare, Doamne, cât o fide plată? Şi, de unde voi lua bani ca să plătesc? Îmi va întrerupecurentul electric? Şi ce voi face eu, pe întuneric? În ziua de vineri, 07.10.’88, m-au asaltat şobolanii cu prezenţalor în locuinţă. O altă pacoste pe capul meu. Unde să fug? Că n-am 695

unde. Şi de-aş avea cum să-mi las femeia care a fost corectă cumine? La fel şi pe Adina? O, Doamne! Fie-ţi milă de familia mea şide mine. Ajută-ne Doamne că să supravieţuim şi iartă-i pe duşmaniimei şi pe cei ce m-au adus în disperarea de faţă în care mă aflu. Îmi este dor de Mihaela, de Nina, de Claudia, faţă de care amgreşit şi îmi pare rău. A fi om este o virtute şi nu-i bine ca omul săfacă prostii. În viaţă, omul trebuie să se controleze în orice momentşi trebuie să aibă grijă asupra faptelor ce le comite, precum şi lacuvintele care-i ies din gură. De când m-am născut şi până la etateacând am crescut şi am ajuns la cunoaşterea binelui şi a răului, eum-am gândit la „Moarte”. Judecata omului se dezvoltă şi seadânceşte în raport cu vârsta. „Totul este trecător şi lupta omuluipentru o viaţă mai dreaptă şi mai bună, nu-i decât deşertăciune şigoană după vânt”. A ucide oameni sau a-i obliga să se sinucidă dincauză că le iei totul, inclusiv viaţa, la fel, este deşertăciune şi goanădupă vânt. Atenţie „Nero”, „Gog” sau „Bufonule” că şi la tine sună,iar când te vei coborî în mormânt, ţi s-a dus „Cultul Personalităţii”.Ce ai realizat? Palatul păgânesc? Canalul Dunăre-Marea Neagră?Oţelul? Găini cu 13-15 picioare şi 8 capete? Fii cuminte, puişor! Eştiîn ghearele morţii. Lasă-te de prostii. Tu nu vei fi iubit niciodată! Şinu fi prost, că cei care te aplaudă şi te linguşesc o fac pentru bani şinicidecum că te iubesc. Aşa de prost eşti? Hai să-l lăsăm în plata Domnului şi să revenim la ale noastre. Ieri, 08.10.’88, am văzut la televizor „Moşii”. Cântă MariaTănase. Am văzut Bucureştiul aşa cum a fost şi lumea fericită în caream trăit şi eu. Comparând cu blocurile de beton, este o diferenţă cade la cer la pământ. Omul a fost liber să zburde în mijlocul naturii, pecâtă vreme azi, nu ai nimic al tău. Eşti hăituit încontinuu de cătrezbirii Incompetenţei, care au distrus ţara prefăcând-o în haos. Mă gândesc la viaţa fericită pe care am avut-o în trecut. Totulera al omului. Acum, nici în pădure nu poţi merge să culegi ciuperci.Rişti să fi amendat cu 500-1000 lei. „O lume mai bună şi maidreaptă, tovarăşi!” Marţi, 11.10.’88, Clari şi Costică urmează să se căsătorească laStarea Civilă. Biata Clari. Termină cu pusul pe liber de către Costică.Dimineaţa am fost la el şi l-am găsit umflându-se în pene. – Măi, Costică, zic. Frumos ai mai zugrăvit. 696

El, de acolo: – Mie nu-mi place. Clari, zice: – Mie îmi place. – Păi, zice Costică. Dacă ţie îţi place şi mi îmi place. Apoi, zice Costică: – Eu de acuma, voi deveni musafir, iar tu stăpână! Alte comentarii, nu-s. Tot azi, duminică 09.10.’88. Orele 13:15. După ce am terminatde scris, am ieşit în curtea şcolii ca să fac pauză şi să mă uit totodatăpe drum ca să văd dacă vine Lenuţa de la Biserică. Intrând în curteaşcolii, l-am văzut pe Lucian care se juca în praf cu o sticlă de plastic.Punea în sticlă praf de zgură cu nişte pietricele şi apăsând apoi sticlăcu piciorul, ţâşnea praful aruncând pietricelele. În picioare, avea niştetenişi rupţi şi i se vedeau degetele de la picioare, goale, prindeschizătura tălpilor tenişilor. – Lulică, îl întreb. Ieri a luat tat’tu salariul. De ce nu ţi-acumpărat încălţăminte? – Nu mi-a cumpărat, bunicule! – Dar băutură a cumpărat? – Da! – Ce a cumpărat? – Ţuică! – Ce zice tovarăşa dirigintă? – Mi-a făcut observaţie. La fel şi profesorii. Am ieşit din curtea şcolii, am ocolit pe după IZA şi am ieşit înstradă. Ciucur şi Lia, amândoi, mergeau la „Expreso” ca să bea bere. Şi când te gândeşti că Statul, pentru creşterea şi educaţia acestuicopil, le dă alocaţie. Unde sunt banii lui de alocaţie? Nimeni nu se gândeşte la aceşti copii. Lucian a mai fost dat laStat şi l-au luat părinţii, ca să nu piardă alocaţia. Conducerea Şcoliinumărul 15 ce are de spus? Când am sesizat acest lucru organelorcompetente, cei în drept ne-au avertizat că să nu ne mai băgăm înfamilia lor. La fel, colectivul din scara A, unde locuiesc, nu zicenimic. Comentariile le las la aprecierea opiniei publice dinstradăaNeptun, Baia Mare. 697

De mâine, trebuie să pregătesc materialul pentru încheiereaacestui caiet. Totuşi, doresc ca, dacă aceste manuscrise se vor publicavreodată, rog să nu se scoată o iotă din ele şi să se scrie originalul,aşa cum este. Bineînţeles, cu corecturile respective, din punct devedere ortografic, şi bineînţeles, dacă vremurile se vor schimba înbine şi vor permite acest lucru. Acest lucru numai Doctorul Ganea şi familia lui poate să facăacest lucru. Cine va distruge acest manuscris, Bunul Dumnezeu să-i adaugela această faptă şi distrugerea lui şi a familiei sale din punct devedere al Sfintei Scripturi! Totuşi, dau voie ca să se corecteze cuvintele vulgare şi să fieînlocuite cu cuvinte radicale care să reprezinte întru totul pe celevulgare. Azi este marţi. 11.10.’88. Este ora 10:35. Soţia a plecat cu Clarişi Costică ca să ia parte la ceremonia căsătoriei lor. Azi noapte i-a arstoate hainele lui Clari din cauza neglijenţei ei, în sensul că şi-a întinshainele pe sârma din bucătărie, deasupra flăcărilor aragazului. Întimpul nopţii, sârmă s-a rupt, iar hainele au căzut în flăcări şi s-aufăcut scrum. Cum ea doarme greu, a trezit-o doar mirosul înţepătorde cârpă arsă, care i-a gâdilat nasul. Când s-a trezit, hainele erauprefăcute într-un morman de scrum. Ieri am fost la „Pietrosul” la bere, cu Lia. La masa noastră avenit inginerul Rasprin. S-a făcut şi se face că nu mă cunoaşte. L-amîntrebat. – Nu cumva dumneavoastră sunteţi inginerul Rasprin? – Ba, da! A venit răspunsul. – Odinioară, am fost colegi de muncă! Şi, atât. Comentariile le las în seama celor care vor citi. Tot ieri m-am întâlnit cu inginerul politic Dumitrescu Marin.Am trecut unul pe lângă altul şi ne-am făcut că nu ne cunoaştem.Întotdeauna s-a ţinut măreţ faţă de mine. De, acum s-a schimbatGanea. Cine-i el, că este tatăl doctorului chirurg, medic principal laSpitalul din Tecuci, Dr. Ganea Mihai. Binecuvântează Dumnezeulmeu. Amin! 698

La Ciucur Dumitru şi la Ciucur Natalia, le-a venit citaţie pentruevacuare din locuinţă. Au o restanta de plată de 10.052 lei. Deşi lui ise reţin din salariu câte 600 lei lunar. Cât priveşte, „butelcuţa”, beauamândoi până nu mai ştiu de ei. Se îmbată criţă. Aseară erauamândoi băuţi. Mitru a vrut să ardă pe foc restul de bani care i-aumai rămas. Îşi reproşau reciproc, unul la altul că beau banii casei. – Lia, ai băut 86 de lei! – Mitrule! Tu ai dat banii casei la nunta lui Rozalia. O mie delei. – Dar eu câştig şi am dat din banii mei. – Şi eu, am băut 86 de lei, tot din banii mei. Zice Lia. Şi uite aşa, el din bani lui, ea din banii ei, copilul Lucian nu arepantofi în picioare. Cine să-i cumpere? Comentariile la apreciereacelor care vor citi. Organizaţia Naţiunilor Unite. O N U Această Organizaţie a Naţiunilor Unite nu face o para chioară.Din cauza că ea nu serveşte popoarelor. Eu am mai scris acest lucruşi îl mai repet. Membrii acestei organizaţii adică, ţările semnatare,scuipă şi după aceea ling unde au scuipat. Cât despre poporulRomân, ea nu-i ţine nici de cald nici de rece. Această Organizaţie nu are dreptul să se amestece în treburileinterne, şi datorită acestui lucru sunt călcate în picioare DrepturileOmului. Se face mare agitaţie în jurul acestei chestiuni. Fără nici unfolos. Întocmai ca pasărea aceea care „fute vânt”. Se vorbeşte foarte mult şi constaţi că toţi bat apă în piuă. De ce, Domnilor, nu lăsaţi acesta Organizaţie să-şi bage nasul întreburile interne? De ce, Domnilor Şefi de State, nu vă place acestlucru? De aceea îşi fac de cap „Dictatorii”. În România Dictatura îşi face de cap. Ea, adică România, esteconsiderată ca o avere personală a dictatorului. Până când va exista„Neamestecul în treburile interne” vor continua să cadă multelăcaşuri de cultură şi civilizaţie ale trecutului. Vor continua sădispară multe biserici, locaşuri de închinăciune şi de rugăciune alestrămoşilor noştri. Să luaţi exemplu, Domnilor Străini! Dictatura din ţara noastrăeste străină de poporul Român. Iar „Dictatorul” nu reprezintă penimeni. Cine l-a ales? Poporul? Să fim serioşi şi să nu ne mai jucăm 699