Revista Cervantes nr.16

Cervantes Revistă internaţională de cultură Anul IV  Numărul 16  Martie 2015 Personalitatea lunii George Filip Grădinarul celor mai frumoase flori lirice din diaspora românească, poetul care poartă mereu în suflet ŢARA pag. 33-45

Există două căi de a-ţi trăi viaţa : una e ca şi cum nimic nuar fi miraculos.Cealaltă e ca şi cum totul ar fi un miracol. ALBERT EINSTEIN

Revistă internaţională de cultură editoRiAlEMIL LUNGEANUCum m-am îmbolnăvit de poezie Stridiile bolnave continuă să producă perle. La ultimul bacalaureat, „Zoe şi Tipătescu se iubeau pe laspate” în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de amor, iar un candidat mai isteţ, invitat să comentezepovestea de dragoste a Luceafărului, răspundea inocent cu o ridicare din umeri : „Nu am nimic de comentat,sunt întrutotul de acord cu autorul.” Şi totuşi, în toiul crahului de azi, când acţiunile romantice se prăbuşesc la bursă şi fetele de împărat numai visează la Hyperion, ci la Hypermarket, incorigibilul Radu Cârneci continuă încă să investească în liricaerotică la fel ca în vremurile bune ale Cântării cântărilor (1973) şi ale Heraldicii iubirii (1975). Nici nu e demirare că astăzi, ajuns bogat în zile (dacă am socotit eu bine, are în cont peste 31.000), arată la fel de june caîntotdeauna. Căci dacă vrei elixirul tinereţii, atunci exerciţiul romantic e o reţetă mai sigură decât a doamneiAslan ori a contelui de Saint-Germain. Oare nu cânta John Lennon „Nu-i nevoie decât de iubire” ? Desigur, semnatarul Scrisorilor către Dorador (1997) nu e deloc – ca să împrumut din dialectul sorescian– singur printre îndrăgostiţi. Dar dânsul rămâne singurul desemnat până acum cu antonomaza „poetul Iu-birii”, după cum Macedonski a rămas „poetul Nopţilor”, sau Coşbuc „al ţărănimii”. Ar fi totuşi o greşeală săînţelegem de aici că ceea ce-l distinge în mod fundamental de alţi pasionaţi ai sportului cu arcul lui Eroseste doar vechimea legitimaţiei de club, consecvenţa repertorială a propriilor scrieri de-a lungul a cincidecenii de creaţie. Unicitatea erotismului lui Radu Cârneci ţine, mai întâi, de artele poetice, de unde şi mareadificultate de a o pune într-o formulă sintetică. Aşa de mare, că-ţi vine să recurgi la ceea ce se cheamă odefiniţie ostensivă, pe care prof. John Lyons de la Universitatea din Edinburgh o ilustra pitoresc cu noţiuneade bou : „Îl vezi pe ăla de colo ? Ei bine, acela este un bou.” Aşa şi aici : cum defineşti, bunăoară, un Centaurîndrăgostit (1969) ? Simplu, na cartea şi vezi singur ! Iar dificultăţile se lasă şi mai bine văzute în sintagma„permanentul meu roman de dragoste” din Mărturisirea poetului însuşi adăugată, în chip lămuritor, superbeiediţii antologice bilingve din 2006 a Scrisorilor către Dorador şi a Jurământului. Unde mai explica autorul :„Aceste sonete – în fapt mici invocaţii lirice – au fost scrise mereu, din 1969 până în momentul intrării subtipar a ediţiei de faţă. Unele dintre ele au făcut parte din Banchetul (Ed. Dacia, 1972), altele din Sonete (Ed.Cartea Românească, 1983), ca şi din antologia Clipa eternă (Ed. Eminescu, colecţia „Poeţi Români Con-temporani”, 1988). De fiecare dată însă, am rescris toate textele, pentru o cât mai exemplară expresie poetică”etc. Iar proteică nu e doar opera prin avatarurile ei (precum, spre pildă, cele paisprezece versiuni la Mai amun singur dor, compoziţiile barbiliene sau alte precedente în materie), dar chiar şi agregarea fiecărui poemîn parte, îndeobşte imposibil de anticipat, mereu eluzivă şi înşelătoare. Radu Cârneci construieşte în manieralui Friedensreich Hundertwasser, asimetric, multicolor şi fluid, numai că nu o face cu ostentaţia vienezului,ci din instinct, pentru cultivatorul Grădinii în formă de vis (1970) poezia fiind un act de libertate absolută,care refuză prefabricatele şi schelăriile sintactice rigide. Aşa se şi explică paradoxul că un sonetist convins şiun adept al formelor clasice ca dânsul nu pregetă totuşi să treacă la verslibrism („cu prestigiul său atât de 3

Cervantes editoRiAlvechi şi, nu o dată, într-o formă mai mult decât armonioasă”) ori de câte ori Muza i-o cere. Şi poate cele maiilustrative ocurenţe de acest fel le reprezintă sonetele albe, a căror elasticitate e pusă la probă până la extremca într-o fabrică de ciorapi de damă extrafini. Motorul acestui tip de sonete nu mai este endecasilabul iambic,ci însăşi fervoarea retorică. Iată o mostră : „Încet, închipuindu-te, braţele-mi te cuprind/ uşor subţiindu-se-n dor./ (Lângă tinereţe mă adun. Iscodindu-mă / pământul mă ademeneşte...) // Vai, munţii, târziu vamăîmi cer. Dar nu ! / Eu doar pentru tine ; / ca o pasăre plutind, umbră / de blândă tristeţe îmi eşti, înlănţuindu-mă. // Iartă-mi durerea ! / La marile păduri boreale, târziu / mă umplu de amintiri. // Aici o răcoare deveşnicie. Lină putere./ Regretele în arborii de veghe ascultă – / o, întinde-mi aripile...” (Iartă-mi durerea...)E un exemplu de ce este-n stare frazarea nepredicativă, eliptică şi asyndetică atunci când ştii s-o manevreziîn tehnică cinematografică. Elegiacul nu mai este exprimat ideatic prin discurs, ci imagistic prin câtevasecvenţe disparate, a căror derulare rapidă îţi pune în mişcare nu gândirea, ci chiar inima (o îmbrăţişare,munţii, planarea unei păsări, pădurile nordului etc.). Uneori, secvenţa este dinamică ea însăşi, bunăoarăhaikudiada „Singuri. / Cetatea se îndepărtează / asemenea unei nave, cerul înghiţind-o...”, unde mişcarea derecul este ceea ce se cheamă în operatorie o filmare travelling back Dar acelaşi efect de mozaic îl au şisinesteziile – dragi foarte poetului Păsării de cenuşă (1986). Arghezi avea „lavanda sonoră”, la Macedonskicrinii emanau „cântece nălucitoare”, Cârneci zice „oboseală aurie” şi „albastre dangăte, bangăte” (epiforasonetului Zvon de clopote ce-ţi trezeşte în memorie acea repetiţie eoliană a lui Blaga „lângă mine vântul”).Portretul cosmic din Chip înmiresmat („Te voi închipui toată numai din miresme :/ ca o grădină clătinată devânt” etc.) exersează o Cântare a cântărilor „pe nas”, o erotică a beţiei olfactive, iar tămâierea rituală dinOcroteşte-mă, Dorador... („Dorador, tu cea fără-de-chip, ocroteşte-mă ! / Împrejurul meu cădelniţează mires-mele/ trupului tău. Primeşte-mă...”) este din aceeaşi esenţă cu teiul lui Eminescu şi cu mistica hindusă acomunicării cu divinul pe calea miresmelor. Iar dacă nici trecerea în revistă a mijloacelor de expresie nu e încă de-ajuns pentru amprentarea po-etului – mai punând la socoteală şi frenezia cuvintelor, strofele incidentale puse în paranteze, sintagmelestranii – atunci destinatara acestor incantaţii flamboaiante nu mai lasă nici o îndoială. Fiindcă, cine alta esterăsfăţata Dorador pe care bardul o tot mângâie, o gâdilă, o scarpină, dacă nu chiar suverana şi capricioasaMuză ? Degeaba ne tot abureşte dânsul cum că e doar un „nume inventat”, o etichetă a „perenităţii prindragoste”, „sora mea de dor”, cealaltă jumătate din androginul lui Platon şi alte asemenea ambalaje cu fundăde ochii nevestei. Auzi colo acoperire : că-şi dedică Scrisorile către Dorador „tuturor femeilor (...) celor deazi, celor dintotdeauna” – ei bravos, adică şi Leanei Polimerizata, şi Babei Omida, şi balabustelor din Oborde vând etnobotanice pe sub fuste ? Au alea în comun cu Platon cum am eu cu Lady Gaga ! Fugi, dom’le,cu androginul, aici e vorba de o boală profesională, ce mai tura-vura-bătătura, Radu Cârneci are serioaseprobleme la serviciu, e încurcat cu propria lui şefă ! Că nu de florile mărului i-a acordat madam Euterpeatâtea favoruri acestui mare fidel, multe de nu le încape cartea de muncă. Şi oare nu le merita ? Câţi alţipictori de cuvinte i-au mai zugrăvit asemenea icoane Maicii Poeziei ? Iată prin urmare de ce acest inegalabilgalantom al lirei este şi va rămâne inconfundabil în literatura română. Ţineţi aproape aşadar (era să zic „fiindcă nici nu ştiţi ce pierdeţi”), voi, tineri ucenici ce aspiraţi la graţiileParnasului ! Că uite, eu m-am văzut debutând editorial cu poezie abia în februarie ’89, adică la scurt timpdupă ce m-am mutat la actuala mea adresă ; şi cine crezi că mai locuise odinioară în acelaşi apartament ?Nu mai încape, deci, nici o îndoială : maestrul contaminase locul cu germenii Poeziei... 4

Revistă internaţională de culturăeditxoRiAl Poezia este arta de a pune în mişcare imaginaţia noastră cu aju-torul cuvintelor. Arthur Shopenhauer Poezia este căsătoria realităţii cu idealul, în sufletul poetului. Bogdan Petriceicu Hasdeu Poezia este arta de a face să intre marea într-un pahar. Italo Calvino Nimeni nu ştie mai bine ca inima secretele creierului. Poezia arfi secretul creierului scăpat din gura inimii. Grigore Vieru Poezia este jurnalul animalului marin care trăieşte pe uscatdorind să zboare în aer. Poezia este o căutare de silabe pentru a fistrigăte la barierele necunoscutului şi incognoscibilului. Poezia estescrierea fantomatică care spune cum sunt făcute curcubeele şi de cedispar. Carl Sandburg5

Cervantes eVeNiMeNt CUltURAl de exCePtie eVeNiMeNt iMPoRtANt PeNtRU GRUPUl NoStRU CUltURAl Pe 22-23 ianuarie redacția Revistei Internațională de cultură Cervantes afost invitată să participe la „Zilele ziarului Curierul de Vâlcea” care a marcat unsfert de veac de la apariția primului cotidian privat, independent din Româniapostcomunistă. Am avut astfel,privilegiul să cunoaștem pe cel care a propus ca 15 Ianuarie săfie intitulată Ziua Națională a Culturii. El se numește prof. univ. dr. ing. PompiliuManea- om de cultură de pe meleaguri teleormanene, care trăiește acum în orașulCluj Napoca- promotor al culturii de pretutindeni. Gala premiilor „Curierul de Vâlcea” aflată la a VIII-a ediție a ocupat un spațiularg în cadrul acordării jubileului celui mai iubit ziar al vâlcenilor. Ioan Barbu acondus lucrările acestei manifestări culturale. Președintele juriului de acordare apremiilor a fost Emil Lungeanu, vicepreședinte al Filialei de proză București a UniuniiScriitorilor din România. Ioan Barbu,în calitate de președinte de onoare i-a acordatlui Emil Lungeanu Premiul special pentru volumul „ Dictatura lecturii-dicționar critic. Lista căștigătorilor cuprinde o gamă largă și interesantă de autori careactivează în diverse zone ale literaturii și culturii. Marele trofeu „Curierul de Vâl-cea- 25” s-a acordat Elizei Roha- poetă, romancieră, critic literar, eseist, membrăUSR. Premiile au revenit următorilor autori: Remus Grigorescu, George Stanca, Lia-Maria Andreiță, Doru Moțoc, Versanufie Gogescu, Nicolae Dan Fruntelată, FlorentinPopescu, Gheorghe Raducanu, Pompiliu Manea, Iuliana Popescu, Eugen Petrescu,Nicolae Băciuț, Olga Popescu, Vasile Szolga, Gheorghe Cărbunescu. George Terziu, autorul volumului de poezie Moartea necesară a primit premiulGeorge Țărnea, iar Revista Culturală Cervantes a primit premiul anual „Al. CernaRădulescu” pentru PROMOVAREA MARILOR IDEI UMANISTE ÎN PRESALITERARĂ. Acordarea premiilor s-a desfășurat în prezența domnului Lilian Zamfiroiu –președintele Institutului Cultural Român, director onorific al ziarului. Cu ocazia jubileului, președintele onorific al Colegiului Redacțional, scriitorulIoan Barbu, a înmânat prietenilor săi culturali o diplomă specială cu caracter fraternintitulat NENEA. De asemenea, celor mai consecvenți colaboratori ai ziarului s-aacordat diploma de fidelitate. Mulțumim gazdelor pentru regalul cultural oferit și pentru înnobilarea noastrăcu onoruri cu care ne mândrim! Liliana Boian Terziu 6

Revistă internaţională de cultură eMiNeSCU, MAi PxUtiN CUNoSCUtilie toRSAN ilie torsan, profesor de matematică, 40 de ani în serviciile secrete româneşti, domeniul crip-tologiei. A ieşit la pensie cu gradul de general de brigadă. de atunci şi-a consacrat timpul unor studiiexcepţionale, descoperind numeroase texte criptate în literatura română. Aplecându-se în mod de-osebit asupra lui eminescu, generalul torsan a reuşit să facă o serie de descoperiri aproape uimitoare,pentru profani, dintre care unele au fost folosite de către eminescologi şi cercetători reputaţi, ca pro-fesorii şi precum şi , şi . A scris peste 20 de cărţi pe aceste teme. Cunoscutul bibliofil care a descoperit şi , că formula pe care a găsit-o profesorul Ilie Torsan pentrua “sparge” textele cu cifru ale unor mari poeţi români, îndeosebi ale lui Eminescu, poate fi denumită„Teorema Torsan cu privire la aplicaţiile şirurilor Fibonacci în domeniul Poeziei”. Ilie Torsan considerăcă a identificat în scrierile lui Eminescu folosirea de către acesta a şirurilor lui Leonardo Pisano Fi-bonacci (1175 – 1240), considerat cel mai mare matematician pe care l-a dat Occidentul creştin pânăîn secolul al 18-lea, după cum îl prezintă profesorul de criptologie. Mai mult: Eminescu nu numai scriadar şi vorbea criptat, după cum se relevă din spusele sale dramatice, înregistrate de fiica lui TituMaiorescu pe peronul Gării de Nord, la momentul în care Eminescu este expediat de Titu Maiorescula sanatoriul Ober-Döbling. Matematicianul şi profesorul de criptologie cu grad de general de brigadă Ilie Torsan, relevă într-o demonstraţie ştiinţifică exemplară codul folosit de Eminescu pentru a arată că ştie cine sunt cei careîl “sacrifică”. La două zile după semnarea Tratatului secret dintre Regatul Român şi Imperiul Austro-Ungar(octombrie 18/30 1883), Eminescu este trimis la, la Viena, arată discipolul lui Constantin Noica, pro-fesorul Constantin Barbu, în articolul “ ().“În Gara de Nord, pe peronul gării îl conduc Titu Maiorescuşi fiica sa, Livia Maiorescu Dymsza. Dintr-un fragment de scrisoare, păstrat miraculos – disponibil lasursa citată -, aflăm ce s-a întâmplat pe peronul Gării de Nord”: “Când ne apropiarăm de cupeu, păzitoruldeschise fereastra. Eminescu întinse îndată mâinile afară, se puse la fereastră şi, făcându-şi un “ochian”din degetul cel gros şi din arătătorul ambelor mâini ce-l ţinea la ochi şi râzând foarte înveselit, spuse luipapa: “dr. Robert Mayer, marele moment, o conspiraţie şi colo marea domnişoarã”; apoi scuipă decâteva ori, începu să râdă şi se aşeză. Păzitorul ridică geamul şi E. continuă să vorbească, scuipă apoi dedouă ori în geam. În momentul plecării îl nelinişti flueratul şi sunatul şi începu să strige Argus, nu seridică însă de pe canapea.” Ei bine, specialistul serviciilor secrete româneşti Ilie Torsan decriptează fraza pe baza unui codfolosit şi în cazul interogatoriului lui Eminescu, cu un rezultat care îţi dă fiori: “Maiorescu, MareleMason… “. Iar numele zeului cu 1000 de ochi devine “Ateul” şi, în acelaşi timp, “O ştiu!”. Iata cheiaspartă: 7

Cervantes eMiNeSCU, MAi PxUtiN CUNoSCUt 8

Revistă internaţională de cultură eMiNeSCU, MAi PxUtiN CUNoSCUt Eminescu ştia şi el simbolistica “bucătarilor” de la masonerie, fiindca era parte a unei biserici sub-terane din interiorul celor ortodoxe şi copte din Tările Române (şi mai târziu Romania), Iviria (Gruziade mai tarziu) şi Egipt. Era un iniţiat al Igipsia Iglisia i Vlaha, biserica adevărată a valahilor de la norddar şi de la sud de Dunăre. Asa cum exista ritul grecesc sau cel romano-catolic, asa a existat si ritulvalah, de drept in Imperiile vlaho-bulgare ale fratilor Ioan, Petru si Ionita Caloianul sau in Ungro-Vlahia si Moldova pana la 1534, la venirea grecului Karamanlikes cu tui de la sultanul otoman saschimbe politica ecleziastica locala. Iglisia n-a fost masonerie. N-a fost cultul satanicilor, ci cultul crestinal getilor de la nord si sud de Dunare. Eminescu deranja prea mult pe “bucatarii” din tara si, mai alespe cei din afara cu modul sau direct de a-si spune pasul. Nu doar al lui ca si literat al vremii ci al întregiilui naţii, calcată ţn picioare de imperiile vecine mai vechi sau mai noi. Luceafărul poeziei româneşti, poetul nepereche, făuritorul limbii literare române…Acestaeste Mihai Eminescu poetul. Totodată unul dintre cei mai incomozi ziarişti ai vremii sale. Un patriot febril, care visa la proiectul Daciei Mari, fapt care deranja elita politică românească,marile puteri vecine şi, mai ales, serviciile secrete. Copilăria… Mihai Eminescu, poetul naţional al României, s-a născut 15 ianuarie 1850 la Botoşani fiind alşaptelea din cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani românidin nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, fiică de stolnic din Joldeşti. Eminescu şi-a petrecutcopilăria la Botoşani şi la Ipoteşti. Între anii 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi.Termină clasa a IV-a, clasificat al cincilea din 82 de elevi după care face două clase de gimnaziu.Părăseşte şcoala în 1863, revine în 1865 şi pleacă din nou în 1866. Între timp, e angajat ca funcţionarla diverse instituţii din Botoşani (la tribunal şi primărie) sau pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu.1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limbaromână Aron Pumnul şi elevii scot o broşură, „Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti” , în care apareşi poezia „La mormântul lui Aron Pumnul” semnată M. Eminovici. La 25 februarie / 9 martie pe stilnou debutează în revista „Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aş avea”. Iosif Vulcan îischimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet şi, mai tîrziu, şi de alţi membri ai familieisale. În acelaşi an îi mai apar în „Familia” încă 5 poezii. Problemă naţională Eminescu devine ziarist în 1876 şi aceasta este meseria pe care o va avea până la sfârşitul vieţii.Lucrează la Curierul de Iaşi, după care ajunge la ziarul Timpul din Bucureşti, publicaţie afiliată Par-tidului Conservator. În 1880 devine redactor-şef şi ia o atitudine dură vizavi de mişcările politice care aveau loc înRomânia, prin articole acide la adresa corupţiei şi trădării intereselor naţionale de către clasa “gre-coteilor” şi “bulgăroilor cu ceafa groasă”. În trei ani, până în 1883, anul “oficial” al alienării sale, Emi- 9

Cervantes eMiNeSCU, MAi PxUtiN CUNoSCUtnescu îşi făcuse deja duşmani interni şi internaţionali. Eminescu s-a arătat foarte vehement în ceea cepriveşte înstrăinarea Basarabiei, a politicii interne care urmărea aservirea scopurilor Imperiului Aus-tro-Ungar (printre care renunţarea la Ardeal). Poetul nepereche devenise o problemă internaţională. În momentul în care va începe să atace şi conducerea partidului său, inclusiv pe Titu Maiorescu,deveniseră foarte clare zvonurile că se va face ceva pentru a i se astupa gura “slobodului Eminescu”.Din cauza spiritului justiţiar şi critic cu care îşi susţinea ideile, Eminescu se ceartă cu Zizi Cantacuzino,cu C.A. Rosetti, I.C. Brătianu şi mulţi alţii. Titu Maiorescu nota în Jurnalul său, printre altele: “Greaepoca Eminescu…”. În 1882, poetul îi mărturisea Veronicăi Micle: “Sunt un om urât şi temut, fără niciun folos, unul din oamenii cei mai urâţi din România…Naturi ca ale noastre sunt menite sau săînfrângă relele sau să piară, nu să li se plece lor”. În 1882, Eminescu ia parte la înfiinţarea unei societăţisecrete, “Societatea Carpaţii”, care va atrage atenţia marilor puteri europene prin natura conspirativăa discuţiilor ce aveau loc la întruniri. Scopul principal al acestor reuniuni era susţinerea Ardealului înfavoarea dezlipirii de Imperiul Austro-Ungar şi alipirea lui de ţară. O reţea Se pare că această societate secretă românească crease o reţea de depozite cu armament uşor lagraniţa cu Transilvania şi nu numai. Societatea Carpaţii luase legătura cu români naţionalişti din Ardealşi crease depozite secrete cu arme, scopul fiind acela de a se ridica la “lupta de gherilă” împotriva ocu-pantului maghiar la momentul ales de conducerea organizaţiei. În toate aceste acţiuni era implicat di-rect poetul Mihai Eminescu, fapt care a deranjat nu numai cancelariile de la Berlin şi Viena, ci şiguvernul de la Bucureşti, care a luat măsuri, la presiunea externă, împotriva Societăţii Carpaţii. Con-ducerea a fost arestată şi judecată într-un proces public. Pe Eminescu, Guvernul nu îl implică într-unproces public, deoarece ar fi ieşit un scandal naţional, fiind iubit şi recunoscut de români. Atunci separe că s-a pus la cale, prin operaţiuni speciale ale serviciilor secrete, eliminarea din viaţa socială şipublică a Poetului Naţional. Cum comenta presa La comanda Imperiului Austro-Ungar vor fi inserate în cadrul grupului iscoade, iar Eminescu vaavea tot timpul pe urmele sale spioni, care trimiteau rapoarte regulate asupra activităţilor şi discuţiilorpurtate în cadrul întâlnirilor. Iată ce conţinea o parte din raportul pe care ambasadorul austriac laBucureşti, baronul Mayer, l-a transmis superiorilor săi: “S-a stabilit ca lupta împotriva Austro-Ungarieisă fie continuată… S-a recomandat membrilor cea mai mare prudenţă. Eminescu, redactor principalla Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventeazăinstituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţeiîn locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari”. La un an după rapoarte, Eminescu “înnebunea” brusc. Cum comenta presa vremii? “Dl. MihaiEminescu, redactorul ziarului Timpul, a înnebunit. Dl. Paleologu va lua direcţiunea sus-zisului ziar”.Lucrurile devin controversate: Titu Maiorescu menţionează frecvent şi “cifrat” numelor doctorilor cares-au ocupat de starea de sănătate a poetului, iar atât Maiorescu, cât şi alţi apropiaţi lipsesc din ţarăchiar în perioada când se declanşează “boala” poetului. Documente ale vremii prezintă dovezi că 10

Revistă internaţională de cultură eMiNeSCU, MAi PxUtiN CUNoSCUtMaiorescu nu era străin de complotul împotriva jurnalistului politic incomod. Pe 6 iunie 1883, Emi-nescu citeşte poemul “Doina” la Junimea. Un poem care constituit condamnarea la nebunie şi la moartea poetului. “Doina” întruchipa testamentul politic al lui Eminescu, care dorea o Românie mare. 28iunie 1883 este data la care Eminescu a fost internat prima oară. Dar…Tot la această dată, Austro-Ungaria a rupt relaţiile diplomatice cu România pentru 24 deore, timp în care Germania trimitea scrisori de ameninţare României, prin intermediul cărora o somasă intre în alianţa militară. În acea zi trebuia să se semneze un tratat secret între Austro-Ungaria, Ger-mania, Italia, pe de o parte, şi România, de cealaltă parte. Tratatul stipula, printre altele, interzicereaoricăror proteste pentru eliberarea Ardealului, iar una dintre condiţii era ca activităţile în acest senscare aveau loc la Bucureşti să fie interzise. Depistat şi ridicat Pe acest fond s-a produs prima internare a lui Eminescu şi tot în acest context este răspândit zvonulnebuniei lui, a bolii venerice de care suferea. Prin urmare, jurnalistul politic Eminescu era anihilat.Regele Carol I semna liniştit în octombrie 1883, Tratatul secret cu Germania şi Austria. S-a arătat cădiagnosticele puse de anumiţi medici erau fanteziste şi nu se bazau pe observarea simptomelor, carepăreau să indice altceva. Atât familia, cât şi Veronica Micle nu au primit nicio informaţie despre stareade sănătate a poetului. I s-a pus diagnosticul “ciudat” de sifilis (se pare că Eminescu nu manifesta simp-tomele proprii bolii), iar pentru că la vremea respectivă nu exista un tratament concret împotrivaacestei boli, medicii din ospiciu l-au trecut pe un tratament şoc pe bază de mercur. Tratamentul i se administra regulat, în ciuda faptului că era cunoscută drept o substanţă toxică,chiar şi în doze foarte mici. De la prima “îmbolnăvire” şi până la data decesului, viaţa lui Eminescu aînsemnat un nefericit drum spre ospicii, după bunul plac al celor din ţară şi din afară, care îi doreaurăul. După singurul moment în care a mai reuşit să publice un articol denunţător într-o gazetă, subprotecţia anonimatului, avea să fie depistat şi ridicat, fără a mai fi eliberat. În cea din urmă mizerie La 15 iunie 1889, Titu Maiorescu nota în jurnalul său: “…Astăzi pe la 3 ore a murit Eminescu, îninstitutul de alienaţi al d-rului Şuţu, de o embolie”. Unul dintre cei mai mari români murea “în cea din urmă mizerie”, după cum anunţa sora sa, Ha-rietta. Dr. N. Tomescu, unul dintre medicii care s-a ocupat de Eminescu notează în unul din jurnalelesale: “Oricum ar fi, sfârşitul total nu părea iminent, căci el se nutrea bine, dormea şi puterile se susţineaucu destulă vigoare. Un accident (n.r.- Eminescu a fost lovit în cap cu o piatră de către un pacient nebun)însă de mică importanţă a agravat starea patologica a cordului şi a accelerat moartea”. Tot doctoralTomescu nota după autopsie: “Eminescu n-a fost sifilitic…Adevărata cauză a maladiei lui Eminescupare a fi surmenajul cerebral, oboseala precoce şi intensă a facultăţilor sale intelectuale”. Dar, ceea ce“fabricaseră” duşmanii săi şi serviciile secrete se perpetuase deja, iar restul e istorie. Un articol de Roxana Roseti Jurământul lui Eminescu se publică pentru prima dată Jurământul necunoscut al marelui Emi- 11

Cervantes eMiNeSCU, MAi PxUtiN CUNoSCUtnescu se leagă de numirea sa ca bibliotecar la Biblioteca Universităţii din Iaşi. „Documentul ce va apareîn volumul 23 din manuscrisele lui Eminescu editate în facsimil prin străduinţa lui Eugen Simion,Gabriela Dumitrescu şi Mircia Dumitrescu ne-a fost pus la dispoziţie de doamna Gabriela Dumitrescudirectorul adjunct al Bibliotecii Academiei Române. Textul jurământului este scris de Garofeanu înnumele rectorului Universităţii din Iaşi, semnat de Culianu. Este scris cu cerneală neagră, iar Eminescusemnează cu cerneală mov”, completează Constantin Barbu. Textul documentului: Jurământ Jur în numele lui Dumnezeu şi declar pe onoare şi conştiinţa mea:Credinţă Majestăţii Sale Carol I Regele României şi constituţiunii ţării mele; De a-mi împlini cusânţenie datoriile ce-mi impune funcţiunea mea; De a aplica legile şi de a mă conforma legilor întrutoate şi pentru toţi, fără pasiune, fără ură, fără favoare, fără consideraţiune de persoană, fără nici uninteres direct sau indirect. Aşa să-mi ajute Dumnezeu, Mihaiu Eminescu Jurământul de faţă s-a săvârşitîn prezenţa subscrisului D. Garofeanu, jurist consult Astăzi în întâiu octobre anul una mie optsuteoptzeci şi patru, jurământul de faţă s-a săvârşit în aula Universităţii de Iassy. N. Culianu Notiţele controversate ale căminarului Cu toate acestea, data naşterii lui Eminescu este contestatăchiar şi după mai bine de un secol şi jumătate. Sunt specialişti, în principal o parte a scriitorilorbotoşăneni, care au descoperit o însemnare de jurnal a căminarului Eminovici, ce schimbă aproapetotal datele problemei. Gheorghe Eminovici nota cu bucurie pe o filă de psaltire: „Astăzi, 20 decembrie,anul 1849, la patru ceasuri şi cincisprezece minute evropineşti (n.r. – europeneşti), s-au născut fiulnostru Mihail“. „Există această supoziţie: că Mihai Eminescu s-a născut, de fapt, pe 20 decembrie 1849. Este oînsemnare a lui Gheorghe Eminovici. Pe de altă parte, există însemnarea lui Dimitrie Stamate diaculde la Uspenia care a trecut în registru data luată în considerare astăzi, 15 ianuarie 1850. Eu considercă, totuşi, veridică este data înscrisă de Gheorghe Eminovici. Era totuşi tatăl copilului şi ştia cel maibine când s-a născut. Totodată, a fost o iarnă grea în 1849-1850 şi, probabil, au fost amânate puţinformalităţile“, consideră scriitorul botoşănean Gellu Dorian. Locul naşterii lui Mihai Eminescu, dis-putat de specialişti Contestat, de altfel, este şi locul naşterii lui Eminescu. Pe de o parte, în perioadacomunistă, a apărut varianta Ipoteştiului ca loc de naştere, iar după 1990 – o moşie a căminarului Emi-novici pe care o cumpărase în zona Bobuleştiului. Eminescologii susţin însă că sunt pure speculaţii,argumentând cu documentul descoperit la Uspenia, condica naşterilor şi a botezurilor unde figureazănumele lui Eminescu. „Înscrisul acesta vine să potolească o lungă şi pasionată dezbatere declanşatăîntre cei interesaţi de amănuntele vieţii poetului care au pus sub semnul întrebării locul, data naşteriipoetului, originea sa, găsind cele mai fabuloase presupuneri care dovedesc toate marile interese stârnitede viaţa sa. Nu vom şti dacă el s-a născut cu adevărat în 15 ianuarie ori mai devreme, botezul întârziinddin cauza iernii grele, dar existenţa acestui document curmă discuţiile şi funcţionează ca temei al bi-ografiei şi hagiografiei sale şi, mai nou, al statuării celei mai înalte sărbători a culturii naţionale“, spuneLucia Olaru Nenati. Totodată, ca dovezi ale naşterii lui Eminescu în casa de la Botoşani vin şimărturiile istorice. „Era aproape imposibil să aduci de la Ipoteşti, fără drumuri asfaltate, la mijloculsecolului al XIX-lea, cu sania, un copil abia născut, printr-o iarnă cumplită, cu troiene uriaşe, până laUspenia să îl boteze. Ca să nu mai vorbim de cine ştie ce moşie îndepărtată“, crede istoricul Gheorghe 12

Revistă internaţională de cultură eMiNeSCU, MAi PxUtiN CUNoSCUtMedian Conţopist şi hamal în port la Galaţi Poetul Mihai Eminescu, deşi se trăgea dintr-o familie înstărită,a ajuns să îşi câştige pâinea de la vârsta de 14 ani. Primul său loc de muncă a fost, bineînţeles, laBotoşani. În vacanţa de vară, venind de la Cernăuţi, unde învăţa, Eminescu s-a angajat pe un post deconţopist la Cancelaria Târgului, aflată în sediul ce găzduieşte astăzi Primăria Botoşani. Păcatele iubirii. Femei care i-au furat inima şi minţile poetului Mihai Eminescu „Iubireaeminesciană este deopotrivă cu a lui Tristan în drama lui Wagner. Un fir îndoliat se încreţeşte cu bu-curiile ei. Voluptatea se asociază cu durerea, încât dulcea jale sau farmecul dureros fac parte dintre ex-presiile eminesciene cele mai tipice“, spunea Tudor Vianu despre iubirile poetului. Specialiştii înuniversul eminescian spun că poetul era un permanent îndrăgostit. Şi când iubea, iubea cu patimă. Eibine, iubirea a învăţat-o Eminescu tot pe plaiurile natale. Prima dramă în amor Eminescologii vorbescdespre o iubire atât de pătimaşă la o vârstă atât de fragedă, încât i-ar fi marcat cu o jale caracteristicăîntreaga percepţie asupra sentimentului de iubire. Este vorba despre o copilă de ţăran, de la Ipoteşti,cu cosiţe blonde, pe care a îndrăgit-o încă de la vârsta de 6 ani. „La Ipoteşti, i se declanşează şi primeleemoţii erotice, după cum aflăm tot din poezia sa, pentru o fată despre care un cercetător al locului,I.D. Marin, a emis ipoteza că se numea Casandra şi care, stingându-se prea curând, îi incendiază sufletulcu ardoarea primei suferinţe profunde“, spune Lucia Olaru Nenati. De fapt, când patima pentruCasandra a devenit mai profundă, în debutul adolescenţei, la 13 ani, Eminescu s-a bucurat de iubireafetei gospodarului din Ipoteşti doar încă un an, în vacanţa de vară. La 14 ani, copila se stinge, din cauzaunei boli contagioase, fără să existe o mărturie exactă asupra acesteia. De altfel, Eminescu, după odurere profundă, se refugiază tot în iubire. La fel de pătimaşă, la vârsta de 18 ani. Mihai Eminescu, lăsat în pielea goală pentru o actriţă Tânărul Eminescu tocmai şi-ar fi făcut de-butul pe scenă într-un rol de figuraţie şi a făcut o pasiune pentru noua achiziţie a trupei Pascaly, MariaVasilescu, o tânără actriţă de 21 de ani. A plecat împreună cu noua iubire pe când avea 18 ani într-unturneu lung în ţară. A ajuns şi în Banat, dar şi la Bucureşti, unde a fost angajat pentru o scurtă perioadăca secretar al lui Pascaly, dar şi sufleor la Teatrul Naţional din Bucureşti. În 1869, se întoarce laBotoşani, în cadrul unui turneu cu trupa Pascaly prin Moldova, care se numea „Drumul Mare al Ţăriide Jos“, şi este aşteptat de tatăl său. Scriitorii botoşăneni relatează un episod comic susţinut ca adevăratşi de scriitorul Augustin Zele Popa. „Eminescu era proaspăt întors cu trupa Pascaly la Botoşani. Tatălsău, Gheorghe Eminovici, aflase. Sunt câţiva care susţin că atunci Eminescu ar fi rămas fără haine. Tatălsău voia să îl facă să renunţe la trupa de teatru“, spune Gellu Dorian. Mai exact, Gheorghe Eminoviciar fi rupt hainele de pe fiul său şi l-ar fi lăsat în pielea goală în stradă. Căminarul era supărat că Eminescuse iubea cu o actriţă, personaj cu o reputaţie proastă în acea epocă. Refuzul lui Eminescu, care eradispus să umble şi dezbrăcat numai să nu renunţe la trupa Pascaly şi la frumoasa Maria, l-a făcut pecăminarul Eminovici să apeleze la un şantaj. „Văzând că nu poate altfel, Eminovici i-ar fi propus fiuluisău să studieze la Viena. Condiţia era aceasta: să renunţe la actriţă şi la teatru şi primea bursă la Vienasă studieze filosofia şi dreptul“, spune scriitorul Gellu Dorian. Eminescu ar fi acceptat pe loc şi, în 1869,se pregătea să plece la Viena. 13

Cervantes eMiNeSCU, MAi PxUtiN CUNoSCUt “Eminescu? Nu ştiu cine a fost!”. Aşa răspundeau mulţi români zeci de ani după dispariţiasa Eminescu? Necunoscut! Cel puţin o perioadă. Decenii la rând după moartea sa, mulţi dintreromâni mărturiseau că n-au auzit de el. Poetul nepereche, cum a fost numit mai târziu, nu era cunos-cut de foarte mulţi compatrioţi, atât înainte, cât mai ales după dispariţia sa. Acest lucru reiese dinmărturiile nepotului său, Gheorghe Eminescu, ce a purtat cu ani în urmă o convorbire cu prof. Ghe-orghe Luchescu. El povesteşte cum, din 1914, vreme de mai bine de trei decenii, cât a activat în armată,având de a face cu oameni pregătiţi, cu şcoli înalte, chiar literaţi, nu a fost întrebat decât de trei oridacă este rudă cu Mihai Eminescu. “În armată, timp de 30 de ani, numai trei comandanţi au avut cu-riozitatea să ştie dacă sunt rudă cu Eminescu, printre ei, colonelul Victor Bacalogu, care cocheta şi elcu muzele în paginile revistei Cele trei Crişuri şi generalul Dabija, fiindcă-i eram aghiotant, şi pe dea-supra era un distins cărturar. În această epocă de indiferenţă generală, când însăşi biografia poetuluiprezenta obscurităţi, era încărcată de unele legende şi de foarte multe afirmaţii fără acoperiredocumentară, cine era să ştie că numai mezinul dintre fraţii lui Eminescu a fost căsătorit, numai el aavut copii şi că aceşti copii trăiesc pe undeva prin Mizilul lui George Ranetti”, spunea Gheorghe Em-inescu. Indiferenţa autorităţilor faţă de poet El face referire şi la momentul căsătoriei sale, când socrul său s-a lăudat că se va înrudi cu undescendent al marelui poet. Gheorghe Eminescu a fost catalogat atunci drept farseur. “Socrul meu,care era învăţător, voind să facă o surpriză revizorului şcolar al judeţului, i-a spus că-şi căsătoreştefiica cu un nepot al lui Eminescu. Revizorul a început să râdă, i-a răspuns că poetul nu are niciunurmaş în viaţă şi l-a sfătuit să fie atent fiindcă are de-a face cu un impostor. Toate acestea explică dece timp de cincizeci de ani familia sa n-a fost invitată decât o singură dată la comemorarea lui MihaiEminescu. Aceasta s-a petrecut în 1910, când s-a dezvelit bustul de la Galaţi, ridicat din iniţiativapreşedintelui tribunalului din localitate care, fiind prieten cu tata, ştia de existenţa noastră. Foartegeneros atunci, ministrul Lucrărilor Publice (Barbu Ştefănescu Delavrancea), de care depindeaDirecţia Căilor Ferate, mi-a trimis şi două foi de drum clasa a III-a, pe care, bineînţeles, i le-amînapoiat, însoţite de cuvintele - Domnule ministru, şi sărăcia are nuanţele ei. Pentru a ilustraindiferenţa oficialităţilor, voi spune că la cârma ţării se găsea partidul pentru care Eminescu trudisela Timpul până la istovire…”, mai arată nepotul său. “Eminescu a fost tipografist dă cărţi” Un alt episod amintit de Gheorghe Eminescu este acela în care e implicat un sergent. “În anul1935 comandam un batalion de grăniceri. Colonelul, venit în inspecţie, se opreşte în faţa unui sergentşi îl întreabă - Ştii cum îl cheamă pe comandantul batalionului? Sergentul răspunde, Gheorghe Emi-nescu. Dar tu ştii cine a fost Eminescu? Eminescu a fost tipografist dă cărţi, a răspuns sergentul”.Aceasta se petrecea în 1946. 14

Revistă internaţională de culturăeMiNeSCU, MAi PxUtiN CUNoSCUt Ştiut doar de un cerc restrâns de intelectu- Bogdan Brîncă, profesorul de română, spunându-ali mi - păcat de numele pe care-l port, pe profesorul Ion Scurtu, de germană, spunându-mi că fac de În aceeaşi discuţie, Gheorghe Eminescu ruşine numele lui Eminescu…Apoi, la şcoalapovestea cum unchiul său a fost mult timp ne- militară, am scăpat de toţi aceşti dascălicunoscut publicului larg şi doar intelectualii pretenţioşi, cu o logică atât de ciudată, după care,importanţi ştiau de poet. Pentru el, povara nu- dacă Eminescu a fost un geniu, neapărat trebuiemelui ce îl purta a devenit evidentă abia mai să fiu şi eu”, a mai spus Gheorghe Eminescu, nepo-târziu. “Eminescu a rămas o lungă perioadă poetul tul poetului. El s-a născut pe 1 iunie 1895 la Mizilunui cerc restrâns de intelectuali. Abia în ultimii şi a decedat pe 6 iunie 1988 la Bucureşti. A fost30 de ani (în special în anii comunismului - n. militar şi istoric, fiul căpitanului Matei Eminescured.) el a intrat în patrimoniul întregului popor. (participant la luptele de la Plevna), fratele poetu-Tudor Arghezi spunea că Eminescu n-a avut parte lui.în viaţă nici de public cititor, nici de un stăpân in-teligent….Timp de cincizeci de ani, numele nu Surse de informare:mi-a pus niciun fel de probleme, fiindcă nimeni http://www.evz.ron-avea curiozitatea să ştie dacă şi ce rudă sunt cu adevarul.ro/locale/craiovaEminescu…În şcoală, însă, numele nu mi-a pro-dus decât neplăceri. Mă săturasem să-l aud pe15

Cervantes diAloGURi xiNteRioAReANA NEDELCU -INSTIGARE LA CULTURĂ- Cultura… un ansamblu de concepte şi imagini, obiceiuri şi tradiţii, sunet şi mişcare, locuri şi spaţii, clădiri si aer vital … Cultura înseamnă viaţă…o altfel de existenţă terestră, cu iz de libertate şi frumuseţi. A te înţelege pe tine şi pe cei din jur prin cultură… A face cultura să fie mereu prezentă, să nu rămână doar istorie. Cultura este un organism viu ce te îndeamnă la a auzi, la a vedea, a mirosi, a gusta, a simţi adevăratul puls al existenţei.Importanţa culturii este nemăsurabilă. Fără manifestare culturală am fi ca nişte roboţi, ca nişte maşinăriiîncărcate exclusiv raţional şi negativ. Am avea inimi reci, inimi ce nu recunosc bucuria, frumosul,scânteia pasiunii, încărcarea emoţională.Cultura formează un popor, îi alocă o identitate, ţine vie o naţiune, o înveşmântează colorat pentru abucura ochiul şi sufletul.La nivel mondial, diversitatea culturală are cel mai important rol - rolul de a purta vraja spre intercul-turalitate cu tot ce incumbǎ aceasta - toleranţa, dorinţa de cunoaştere, de nou, de a avea curajul abordăriişi acceptării celui de lângă tine.Dacă vorbim despre manifestarea artiştilor, despre gradul de accesibilitate si vizibilitate al culturiipopoarelor la nivel internaţional, acesta trebuie sa fie semnificativ. A fi accesibil, vizibil şi apreciat pemapamond cu arta cǎreia îi dai viaţǎ, este ca ṣi cum ai aduce un omagiu existenţei însǎṣi.În ce priveṣte arta, creativitatea, ele sunt descoperite ṣi trasate, în primul rând, prin intermediul sis-temului educaţional. Acesta este primul pas în schimbarea din temelii a unei viziuni greṣite, învechitecǎtre una nouǎ, constructivǎ. Şcoala este purtătoare de informaţie şi formare a viitorilor oameni sociali.Educaţia ar trebui să aiba ca scop dezvoltarea emisferei creative, prin activităţi practice şi antrenante,care să-i ofere adultului de mai târziu capacitatea necesară în a lua decizii/atitudine faţă de ce-lînconjoară. Sunt foarte mulţi cei care uită de calităţile lor artistice, ca urmare a educaţiei deficitare,simpliste, teoretice. Viitori artişti care pot adăuga plusuri culturii, sunt cei cu o minte deschisǎ ṣitolerantǎ. 16

Revistă internaţională de cultură diAloGURixiNteRioAReCurioşii sunt deja de partea culturii. Numai faptul că sunt curioşi, îi face parte din acest context extra-ordinar. Curiozitatea pentru frumos duce întotdeauna la ceva pozitiv, la iniţiative, la demararea deproiecte, la manifestare ṣi susţinere administrativǎ ṣi legalǎ. În caz contrar, sentimentul abandonuluise va instala.Arta şi cultura trebuie să-şi găsească refugiul pe orice meleag, acolo unde, încet, încet, poate fi înţeleasăcu adevărat pentru valoarea ei vitală în existenţa omului. Autor - Ana Nedelcu Filolog/scriitor, artist în domeniul Eco-DesignDespre Feminismul Creator … Feminitatea … poate fi ea cuprinsă în vâl- mai vâsli pe culmile de neînţeles ale logicii, amtoarea unei bucăţi albe de hârtie ce aşteaptă să I se mai cutreiera munţii fără de iarbă dacă Femini-scrie iubirea? tatea n-ar fi prezentă mereu… mereu aici şi acolo pentru a da viaţă ierbii, florii şi spicului, literei şi Feminitatea … un curs de râu din care veşmântului, muzicii şi… primului sunet?ţâşneşte creaţie debordantă,capăta sens viaţa, călătoria, O stare a Feminităţii peschiţa, versul … care cu toţi o purtăm de-a pu- ruri, d[ glas acum unei voci Feminitatea … în încer- comune călăuzită de versuricarea de a o aduna fărâmă cu de dorinţă, fraze de introspec-fărâmă în câteva rânduri ale unei tie, căderi şi urcări de ritm,cărţi menite să scoată din sânul rimă de mătase şi furtuni dematern viziuni, idei, dragoste amintiri vii.nemărginită, împărtăşită de-apururi pe culmi de foc, rămasă Rânduri din sufletuldar nu statică în circuitul închis Feminin pentru sufletul Etern,al existenţei. cu inflexiuni de orgă, vioară şi pian, pe acorduri de vânt şi Feminitatea … ca o poezie, ploaie, nisip și mare, static şio proză de versuri nebune, ca o mişcător.psihologie a copilului, ca o metaforă a Mamei-Pământ, ca o durere de dor şi ca o bucurie de Măşti viscerale ale unui frumos etern de fe-prunc. meie, atacă colţurile acestei creaţii colective, dându-i farmec şi esenţă imaginativă.Ce-ar însemna Feminitatea fără lume, dar… Un argument pentru Feminismul Creator,ce-ar însemna lumea fără Feminitate? Am mai rolul femeii în societate, relaţia mamă-copil, fe-vieţui în bolobocul obscur al întunericului, am meia-iubire şi… Eternul Feminin.17

Cervantes diAloGURi xiNteRioARe Savuraţi aceste rânduri ce stau în calea cotidianului aducând uniz de sensibilitate frântului banal şi veşnicei rutine. Ziua 7: SINELE EI Ce blând e sunetul! Ce dulci sunt cuvintele! Câtă lumină! M-amhotărât: călătoresc înlăuntrul meu, îmi dau voie la mai mult, la tot ceînsemn. Paradisul meu e MAREA. O adulmec şi îi vorbesc. Întreb, cer,ascult… EA îmi răspunde. MAREA mea e limpede, iar picăturileţâşnesc în afară…şi inundă totul în jur. Acum mă simt liberă să-mi împărtăşesc visul. Totul este salvat,străluceşte, caută, doreşte. Totul este aici…şi este viu. Ziua 9: TERAPIE19 Râd ca să-mi topesc Gheţarii minţii. Râd ca să-mi sparg Pietrele sufletului. Râd ca să-mi curgă Cascada imaginaţiei. Râd ca să-mi cos Flori în păr. Râd ca să depăşesc Ziua. Râd ca să mă bucur de Natură. Râd ca să-mi nuanţez Viziunile. Râd ca să fiu EU. 18

Revistă internaţională de cultură diAloGURixiNteRioAReAURA FloRiSINTERVIU CU UN REPORTER ÎNCHIPUITR. – Cine sunteţi ? R. – Vă temeţi de moarte ?A. – Un zar, aruncat la voia intâmplării . A. – Nu, pentru că am fost spectator deR. – Credeţi în destin ? nenumărate ori, nu mă mai tem, viaţa şi moarteaA. - Da, el ţine ţine în căuşul palmelor zarurile, sunt două jocuri aproape năstruşnice, moarteacând se plictiseşte, suflă în ele şi le aruncă la în- este destul de parşiva , fie vorba între noi şi viaţatâmplare ! Aşa şi cu mine, unul s-a rosogolit şi este, chiar dacă se vrea ea abilă, şi chiar dacăiată-mă ! moartea îţi dă un avans considerabil, eu ştiu cineR. - Ce preţuiţi ? pierde până la urmă, nu ştiu la ce nivel am ajuns,A. – Clipa, dacă aş putea să-i păstrez nemurirea nici nu-mi bat capul, are ea grijă moartea să mă… anunţe !R. – Ce-aţi face cu ea ? R.- Iubirea ce rol a avut în viaţa Dvs. ?A. – Ce fac cu fiecare clipă ! O trăiesc cu intensi- A. – De ce îmi puneţi întrebarea la trecut ? Astatate, o primesc şi o dăruiesc ,dar nu în egală îmi aminteşte, trist de o istorie . O domnişoară, cumăsură. Stiţi, nu prea mă pricep să primesc, in- ceva timp în urmă, la întrebările mele, poate in-diferent ce, mă simt stânjenita, însă dăruiesc oa- sistente despre nivelul său slab de pregătire, m-amenilor din tot sufletul emoţii, trăiri, gânduri , apostrofat: „ la urma urmelor ce vă mai doriţivorbe bune, dar mai presus de toate le dăruiesc dvs., doamnă acum de la viaţă ? „ Am închis uşorzâmbete, ei se bucură, se pare că le înseninez ziua. ochii, fără prea mult exerciţiu de imaginaţie m-amClipa este ca o zbatere din pleoape şi gata, fuge ca văzut într-un supermarket, eram eu, o conservă,şi gândul ! m-am apropiat , am citit „ femeie, termen de val-R. - Gândul? Cum se naşte gândul ? abilitate expirat !” Acum o să vă răspund Dvs. !A. – Gândul, am mai scris despre lucrul acesta ! Incă nu !Ei …, gândurile au foşnet de mătase , pe ele le-am Iubirea a fost şi este totul în viaţa, fără ea nu aşsădit noapte de noapte pe unicul meu pat - cerul, putea supravieţui, viata este născută din iubire,care nu mi-a îngrădit niciodată libertatea viaţa este născută dintr-o floare, este plină de can-imaginaţiei mele, având o singura muza - viaţa, doare! La această materie am fost premiantă, ampentru ea am aşternut straturi de iubire, am înfipt iubit şi am fost iubită !repejor gândul, de teama să nu fugă, apoi un rebel Iubirea..., după mulţi ani închinaţi acestui senti-şi buclucaş nor m-a ajutat, scuturându-şi pâlnia ment ar fi inutil să-i caut eu o definţie anume şiploii, ele până la ziuă prindeau rădăcini, iar eu nu nici altcineva nu va putea, prin simplul fapt ca iu-făceam altceva decât să culeg bucheţelele de gân- birea nu se încadrează unui tipar, jocul nu are niciduri să le ofer în zori, pline de rouă cui i-ar fi de o regulă şi poate chiar acesta este secretul. Iubireafolos. poate şi-ar dori să aibă vârsta, dar nu are, iubirea nu ştie să urască, nu poate, iubirea nu este un 19

Cervantes diAloGURi xiNteRioARelucru, este un sentiment, iar sentimentele sunt sită nevăzută, se alege bobul de neghină şi rămânînsufleţite , este suma tuturor trăirilor care mişcă oamenii oameni. La început a fost o joacă, dupacel mai ascuns ungher al sufletului fiecărui dintre aceea virtualul a devenit curiozitate, îmi puneamnoi, este o veşnică luptă între agonie şi extaz , întrebarea – ce-mi ofera, uneori îmi răspundeamapare fără să vrei, dar dacă nu ai ştiut cum să o – o supapă, un refugiu de tot şi toate, mai târziuapuci, o pierzi pentru toată viaţa ! Mai trist pentru am cunoscut , (iata niciodată nu am ştiut cum estecel care moare fără să trăiască acest sentiment, corect în virtual să spui – „am cunoscut, ambine, rău, la urma urmelor viaţa este făcută să fie văzut, am vorbit”, cred că nici una, dar se accepta)trăită în doi, şti nu poţi să mănânci miere în fiecare oameni deosebiţi, minţi strălucite, talente reale,zi, dar nici nu renunţa la primul eşec, crede-mă ! care în timp au sudat cuvântul prietenie.Toleranţa este cel mai solid liant în iubire. R. – Sunteţi perfecţionistă ? A. – Nu, nici vorbă, dar sunt metodică ,nu pot lăsaR.- Ce vă displace ? lucrurile la voia întâmplării niciodată, stiţi , dacăA. – Nesinceritatea, voiam să spun minciuna, dar sunt nevoită să-mi fac bagajele iute, o pot face.azi pare un cuvânt comun. Însă perfecţiunea este, dupa mine, cel maiR. – În ce aţi investit ? groaznic lucru care mi s-ar întampla !A. – Material , în nimic important, în schimb am R. – Wow, cum aşa ?!investit în prietenie, un cuvânt cu răsunet în suflet, A. – Simplu - daca ating perfecţiunea ar însemnaîl preţuiesc poate mai mult decât toate cuvintele că mi s-a închis orice orizont, ar însemna cădin dicţionar, îl respect şi aproape de fiecare dată nuanţele de albastru ale cerului să rămână la unaam primit căldura lui, sigur, au fost şi excepţii, le- singură, ca razele soarelui să mă încălzească la felam iertat de mult, dar m-au făcut mai atentă , mai în fiecare clipă, ca licărul stelelor să aibă aceeaşiales în noua viaţa virtuală pe care de buna voie intensitate, ca fiecare val înspumat mi-ar atingeaproape toţi am accesat-o, poate ca o completare trupul fără să mă mai înfior. Mai grav ar fi cu flu-a realului , fără să conştientizăm urmările acelui turii, le-aş mai simţi în fiecare primăvară zbaterea?clik. În virtual literele se aleargă prin aer ca fulgii Trăiesc pentru frumos, emoţii şi culoare !de zăpadă, se hârjonesc o vreme, apoi se aşează R. – Frumos... Ce doriţi să lăsaţi ...usor în cuvinte care ne leagă, ele se cern printr-o A. – Sincer ? Un nume pe o carte .... 20

Revistă internaţională de cultură PoexZieMAGdA BĂCeSCU Magda Băcescu (Magdalena Roxana Băcescu) s-a născut la data de 9 august1971, în București.Este licenţiată a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I.L.CaragialeBucurești, Profil: Artă Teatrală, Specializare: Actorie. A absolvit numeroase cursuri deformare/specializare și în prezent este masterandă (anul II) la Universitatea dinBucurești, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Programul de studiu – Peda-gogii alternative și Artă teatrală în educație. Face parte din Corpul Național de Experțiîn Management Educațional și a participat cu numeroase articole științifice la Conferințeși Simpozioane naționale și internaționale în domeniul managementului educațional. A fost actriță la Teatrul de Revistă Constantin Tănase din București în perioada 1993-2004 și în prezent este pro-fesor de Arta actorului - Teatru și coordonator al Trupei de Teatru Joc pe care a înființat-o la data de 16 septembrie 2004,în cadrul Clubului Copiilor Sector 1 din București, împreună cu care a obținut, la numeroasele festivaluri, concursuri, spec-tacole și alte manifestări artistice naționale și internaționale, lansări de carte, recitaluri de autor, emisiuni Radio și TV etc.,rezultate și aprecieri foarte bune. În ultimii ani a inițiat și organizat festivaluri, spectacole caritabile și concursuri regionale și interjudețene printrecare și concursul interjudețean de poezie pentru copii și adolescenți - Emoție de vers, iar în acest an a avut inițiativa de astrânge creațiile într-un volum, devenind antologator al volumului Emoție de vers, apărut la editura Inspirescu din SatuMare. Pasionată ea însăși de poezie, a publicat în antologia dedicată poetului Adrian Păunescu, Să nu-l uităm…, EdituraInspirescu, Satu Mare, 2014, în antologia remember Mihail Grămescu, Lacrimi de înger, Editura Betta, București, 2014 șiîn Antologia Voci feminine Editura Inspirescu, Satu Mare, 2015.VIAȚA MEA, CIOCOLATĂ AMĂRUIE DOR DE TINEViața mea, ciocolată amăruie Mi-e dor de tine și aștept,Fir de borangic, smirnă și tămâie, Măcar trei rânduri undevaCandelă aprinsă pâlpâind în vânt Pe mail, pe facebook, messenger,Zbor de rândunică, aripi ce s-au frânt, Pe telefon să-mi scrii cândva.Vise și iluzii, lacrimi și contuziiSuflet pustiit din prea mult iubit. Mi-ar fi plăcut să-mi scrii scrisoare Așa ca-n vremuri de demultCiocolată fină cu-aromă divină Dar nu mai sunt acum la modăRăspândind savoare-n orice viețuitoare Și timpul parcă s-a pierdut.Mentă, iasomie, vișini și coniacGiuvaier de candel brun încorporat, Poștașu-aduce acuma pensii, facturiPerlă de alună, suflet condensat Și alte câteva…avize.Și-un pocal cacao magic, fermecat. N-a mai adus din tinerețe scrisori De-amor, de dor, etcetera.Vioară-n surdină, trubadur tăcutCiocolată caldă, amăruie brut, Știa parfumurile toateUn foc ce ardea vâlvătaie-n suflet Așa de bine miroseau!Vița viețuia, într-al său răsuflet Și le știa chiar și povesteaJarul jeruia molcom, liniștit, Domnițelor ce-l așteptau.Timpul se scurgea amărui topit. 21

Cervantes PoexZieDar trece-o zi și iară alta CĂUTÂND IUBIREAȘi tot aștept să vii…în vis,Poate așa îmi trece dorul Îmi caut iubireaCe sufletul mi l-a cuprins. În Cer, pe Pământ, O caut aieveaMI-AM RĂTĂCIT PAȘII Și-mi pare absurd Mereu căutând.Mi-am rătăcit pașii pe aleile parcului Alerg și prin ploaieUnde cândva ne plimbam îmbrățișați. Alerg și prin vânt,Soarele îmi încălzea trupul firav Alerg zi și noapte,Iar frunzele se-așterneau covor sub tălpile mele. Mereu rătăcind,Crengile copacilor au rămas goale întinse spre cer Alerg căutând ...E toamnă și încă-i frumos, efemer. Mi-e sufletul golZâmbesc și privesc maiestuos Și-l simt pustiitUn fluture ce aripile-și fâlfâie-n zbor. De lipsa iubiriiAtâta frumos înainte-mi se-arată Ce mi-ai răpit.Că-mi vine să plâng, dar numai oez,Trag aer în piept și sufletu-mi saltă De-atunci o tot cautLa gândul că ieri minune a fost. Prin lume-alergând Și nimeni nu-i știeNOSTALGIE Vreun loc pe Pământ Doar Cerul... rugând!Adulmecam mirosul tău AM ÎNCERCAT…Prin frunzele de toamnăȘi pașii mă purtau răzleți Am încercat să mă prefac în floareDeparte, până-n iarnă. Dar toamna mi-a ofilit petalele. Am încercat să mă prefac în visȘi simțul parcă mi-a pierit Dar realitatea m-a risipit dureroasă.Și brațele-mi sunt goale, Am încercat să mă prefac în valMă bate viforul subit Dar m-am spart de țărmurile necruțătoareȘi-mi ninge-n tâmple jale. Ale vieții mele… Și-am încercat din nou.Dar stau și-aștept nerăbdătorSă iasă soare iară, Am încercat să mă prefac în copacSă aibă pomii dalbe flori Dar furtuna m-a smuls din rădăcină.Și fluturii să zboare. Am încercat să mă prefac în albatros Dar soarta mi-a frânt aripile înainte să zbor.Și de va fi să te găsesc Și-atunci am vrut să rămân OmÎn astă lume vreodată, Dar lumea mi-a distrus idealul iubiriiMirosul tău îl voi simți Și m-am ridicat iar… și-am rămas OMPrin frunzele de toamnă moartă. Și… Am încercat… 22

TU SĂ MĂ IERȚI... Revistă internaţională de culturăTu să mă ierți PoexZieDe ți-am greșit prea multIubindu-te cu-atâta patos, De-un munte nevăzutȘi de ți-am fost mult prea aproape Și aripa mi-a frânt…În clipele ce numai tu voiai să fii,Să știi că ești minunea mea De-atunci tot rătăcescFără de care Privind înaltul,Nu cred că-n astă viață Sperând că într-o searăAș mai fi vrut să fiu. O stea va luminaTu să mă ierți, de toate și de tot Pe aripa-mi cea frântăCe-aș fi putut să fac și n-am făcut, Ce n-o mai pot mișca.Ți-am dăruit chiar tot ce am avut: N-a fost prea mult, nici prea puținO inimă, un suflet și-un destin, Cât am zburat…Tu să mă ierți... Doar zbaterea de aripi...De toate și de tot. Prin lume m-a purtatIUBIND ÎNALTUL … Iubind înaltul.Sunt pasărea măiastră YIN ȘI YANGCe aripa și-a frânt-oIubind prea mult înaltul. Eu sunt albulAbia zăream Pământul Tu ești negrul,Privind doar către stele, Când sunt YinDorindu-mi cu ardoare Și tu ești Yang-ulSă strălucesc ca ele. Când eu Yang-ulZburam, zburam într-una Și tu Yin-ulSus, tot mai sus spre Cer Știu, acesta e Destinul.Și am uitat de vântul aprig, Eu sunt ziuaDe fulger și de ger. Tu ești noaptea, Sunt chiar foculIubeam prea mult înaltul, Tu ești apa,Cerul, și Soarele, și Luna. Eu sunt LunăÎn zboru-mi nestatornic, Tu ești SoareUitasem că există munții Roșu-i sângele din zare.Și fulgerul… furtuna. Eu Pământul și misterulDar, într-o zi, în zboru-mi Tu ești Cerul, Lucifer-ul,Devenit mult prea-nalt Eu sămânța ce rodeșteA izbucnit furtuna, Tu ești floarea ce-nflorește,Ce într-o clipă m-a izbit Eu sunt grâul Tu neghina Treieratul e pricina! 23

Cervantes PoexZieZBATERI DE SUFLETS-a declanșat al treilea război mondial în ființamea,Inima a pornit la luptă împotriva Rațiunii.Armele folosite sunt Iubirea și TrăirileLa mijloc prins între cele douăSe apără cu disperare Sufletul.Și luptă și luptă, total, neîncetat,Războiu-i mai aprig, mai dur, mai ciudatNici armele parcă față nu facȘi Sufletu-i tot mai slăbit, mai săracȘi cere-ndurare cu jalba-n proțap Alături de trei persoane importanteLa forța divină să capete leac. - domnul Ministru al educației, domnul ins- pector Școlar General și domnul Cristian Neagu Președintele Asociației Scriitorilor Academus.PARFUMUL VIEȚII UN JOC AL CULORILORMi-ai luat iubirea și-ai plecat Noi doi ne-am jucat,În dimineață de Gustar Ne-am jucat de-a culorile.Și nici o clipă n-ai gândit Albastrul tău a devenit sinceritateCă lași în urma ta calvar. Iar roșul meu a presărat macii iubirii Printre galbenul lanurilor vieții noastre.Cât aș fi vrut să mai fi stat Eu am luat griul norilorMăcar un timp, să simți și tu Tu ai luat albastrul ceruluiParfumul vieții Unicat Și din ele s-a născut ploaiaCu denumirea Eu și Tu. Prin care am alergat fericiți. Stropii grei mi s-au adunat în păr,Dar nu ești tu cel vinovat Iar tu mi-ai îndepărtat șuvițele negre,Și sigur n-ai fi vrut să pleci Umede de pe obrazul îmbujoratCând Cel de Sus mi te-a chemat, Și ploaia a căzut răcoroasăN-aveai cum să te-mpotrivești. Și romantic peste primul nostru sărut Și peste toate s-a așternut apoiÎnsă un lucru-am constatat Curcubeul speranțelor.Și țin s-o spun în gura mare, Eu am luat o rază de soare albăDeși puțini mă vor credea: Tu ai luat o rază de lună roșieIubirea N-are Moarte, N-are! Și din ele s-a născut 24

Înflăcărată și pură iubirea noastră, Revistă internaţională de culturăCel mai frumos joc al culorilor vieții.Noi doi ne-am jucat, PoexZieNe-am jucat de-a culorile… Mireasmă de îngerDOUĂ FLĂCĂRI ARZÂNDE Pe chipuri de lut Aievea toți trecemEram doar noi doi Iubind, suspinândTu și Eu pe Pământ Prin gara numită Pământ…Și iubeam și visam… Venim și plecămDouă flăcări arzând. Încărcați de iubireȘi ardeam și ardeam Mângâiați de soareZi de zi, ceas de ceas Curcubeu în privirePână când După ce ploaia a curățatÎntr-o zi a rămas A noastră simțire.Doar cenușaMocnită-n necaz. GÂNDURI…Și în noaptea adâncă,Cufundată în vis, Copilărie,Iar ardeam împreună-n Suflete pureAcel foc de nestins. Jocuri mărețeȘi durere și lacrimi Cu prinți și cu zâne.Dispăreau ca un gândȘi ardeam în iubire Copilărie, adolescențăDouă flăcări râzând Prima iubire, câtă noblețe...… nemuririi. Soare în suflet, flăcări în inimi Zâmbete, lacrimi, fluturi și patimi.IUBIND UNIVERSUL Adolescență, maturitateIubirea, natura și omul și Domnul Zbateri de aripi, seninătateTotuna-i în Cer, pe pământ Multă voință, multă putință,Același etern legământ. Îngăduință și năzuință.Și ploaia și mareaOceanul și zarea Maturitate, „Celebritate”,Și lună și soare, Rămâne dorința și pleacă putința,Perdea de ninsoare. Înțelepciune și-un strop de iertare,Și triluri de paseri Un gând către soare și altul spre zare.Și zumzet de-albineȘi-un răget de Rege CINE EȘTI TU OARE?Prin flori de sulfine, Cine ești tu oare Să îmi torni pe gât otravă Și să-mi bagi în gură vorbe De pelin și de rubarbă? 25

Cervantes PoexZieCin’ te crezi tu oare Nu-ți voi arunca ocarăSă mă judeci ca un jude? Nu voi râde nici vorbi...Îmi trăiești tu oare viața Însă tu vei ști, vei simteDe ești priceput în ea? Dumnezeu când va lovi.Cine ești tu oare?Ești vreun sfânt venit din ceruri Greu îți va mai fi atunceaPentru a-ndrepta greșala-mi Sufletu-ți va imploraCe-am făcut-o în viața mea? Doar iertarea, însă rana sângerândă-mi Ce-ai făcut-o, inima nu ți-o va da.Cin te crezi tu oare?Lighioană pământeană Mergi în Iadul nemuririiFăr de suflet sau pomană Suflet gol făr de iubireFăr de soare-n viața ta? Focul să-ți fie prieten Și-ntunericul destin.Crezi că tu vei trăi veșnicNeclintit în astă lume?Când osânda vei primi-oVoi veni să te privesc! 26

Revistă internaţională de cultură PoexZiedaniela VARVARA33 de PoeMe de dRAGoSte CARe NU MAi ÎNSeAMNĂ NiMiCAstăzi deznod poemele din care să-mi răsară zăpezi,cu termen de valabilitate neinscripţionat: doar cuvintele se mai aud în pivniţa inimiicuvinte nealterate preţ de 33 de dimineţi tropăind într-un dans al iubirii,-învaţă-mă ce pot face cu ele- închise cum sunt sub cheile nopţilor cu săbii scoase din teacă.dacă peste cuvinte s-ar putea așterne .......................................moartea, Nimic nu e întâmplător- îmi spuneam-învaţă-mă s-o găsesc; nici măcar cuvinteledacă s-ar putea să le șterg din cămările din care nu mai urcă lumina,inimii, învaţă-mă să le șterg! nici măcaralamă sunătoare, chimval zăngănitor- locul rămas gol în pământ.33 de braţe ale iubirii ...........................................retezate din umăr Aici cerul se înnoadă, se rupe,se întind pe câmpul de luptă, de unde aerul se odihnește în găurile lui peste care senimeni nu scapă întreg. aruncă.................................... toate crengile uscate ale copacilor albi,Un vrej uriaș cu vârful spre cer albi- transparenţi, albi- opaci;a crescut din poemele tale, dragostea nu-și mai face culcuș decât în nodurilecu tulpini încolăcite vânjos; cerului;în fiecare minut un mort iese din mine și urcă să-l deznod, să-l deznod!- este primul impuls,spre cer pe vrejul cuvintelor dar e cerul ca o plasă de prins peștii uriași ai pă-și fiecare mort își face câte un cuib unde mântului,să-și lase seminţe pentru o altă viaţă, o plasă din care dragostea scapă.apoi merge mai departe ca pe o scară din care ....................................................cresc uneori noduri, Înșir pe o sârmăca urcarea să nu se termine cu una cu două și în cârlige ale tristeţiimorţii să se mai împiedice și ei, cuvintele tale-precum viii. rufe la uscat prin care să se joace lumina................... (pe cel mai frumos dintre toate-l deșir,Locuiesc într-un colţ de odaie, ca în ochiul lui să nu se mai cuibăreascăde parcă trupul mi s-ar strânge în creierii nuci- viespile)lor, sub cojile lor ca niște corăbii lipsite de pânze; ................nu mai văd ziua care mă leagănă, seminţele nori- Deschid în urechea inimii melelor poemele aducătoare de dragoste 27

Cervantes PoexZieca năvoadele pescarilor în care s-au prins pești pasăre fără cuib greoaie și albă,pentru stâmpărarea foamei am pariat pe moarte, dragostea mea,cuvintele se amestecă până la os cu albastrul de dar încă nu s-a ivit.pe aripilepăsărilor ..............cu mâlul înghiţit de gurile însetate de aer Deschid în urechea inimii meleși totuși acest poem născut sub pleoapele inimii poemele aducătoare de dragostemele ca năvoadele pescarilor în care s-au prins peștisub mâinile care-l scriu nu e de dragoste pentru stâmpărarea foameinu nu e de dragoste cuvintele se amestecă până la os cu albastrul dee doar un semn de ieșire din sine un semn de pe aripileieșire păsărilorde sub scoarţa cuvintelor-plasă. cu mâlul înghiţit de gurile însetate de aer.................................................. și totuși acest poem născut sub pleoapele inimiiPasăre fără cuib, dragostea mea, mele, sub mâinile care-l scriu,cum alergi printre ramurile copacilor crescuţi nu e de dragoste, nu nu e de dragoste;cu rădăcinile-n sus,cum dezvelești pâlcuri de-ntunericsub aripile îngerilor,cum îţi înfigi ghearele în carnea mea, 28

Revistă internaţională de cultură PoexZieOana Diana Mureşan, recent laureată la Festivalul de literatură de la Cicârlău, Maramureş,ne propune o poezie de dragoste pe care o pot scrie doar cei care cred în iubirea adevărată,aidoma celor care iau viaţa ca o rugăciune de mulţumire. Profesor de limba română, darînzestrată cu un har de care de multe ori îi este frică, tânăra din Baita Maramureşului, păşeştesigur prin cuvânt lăsând urme adânci în cei care îi citesc poemele. Firească, sigură, naturală,Oana Diana Mureşan nu improvizează şi nici nu scrie în hopuri. Poemele curg din fiinţa ei,frumoasa ca un vers şi, odată cu ele, dragostea îşi găseşte un loc în cuvinte. Oana nu ne spunenici să iubim, nici să nu iubim. Pur şi simplu ne lasă să alegem, să credem sau să ne îndoimde puterea dragostei. Iubirea ei e simplă, dar sublimă, la fel ca sufletul cu care scrie. Dacă îşiva continua drumul printre cărţi şi cuvinte, Oana Diana Mureşan va deveni poeta care îi vaface pe oameni să nu-şi imagineze miracolul iubirii, ci să-l trăiască. Din plin! Nicolae Pătruţ *** din simple cuvinte. În casa cuvântului e o linişteÎn mine e-ntuneric profundă, încât până şi cuvintele îşi pot auziDar tu vii să-mi aduci în suflet lumină gândurile. Sus pe perete un ceas sparge cuŞi să-mi acoperi sufletul cu bunătatea ta ticăitul lui monotonia aceasta hipnotică. TimpulCasă mă ocroteşti. vrea să alerge, să prindă aripi dar aici, în casaMi-ai spus că şi îngerii aceasta, totul are alte conotaţii luându-şi alte di-Trăiesc în beznă mensiuni.. Un cuvânt rupt din bucată de pâine,Dar stelele -I călăuzesc sub forma unui dumicat ar vrea să zvâcnească...Şi ei găsesc întotdeauna drumul către noi, muri- dar îl mestecăm molcom şi-l naştem din nou...torii neprihănit.Mi-ai pus luna drept felinar.Să-mi poarte mereu paşii către soare ***Să strălucesc în razele lui Dragostea e doar o iluzieŞi să apuc drumul spre tine Cu care ne hrănim sufletele muribundeSă fim lumină În serile de iarnă Când fulgii se aştern peste inimi de gheaţă *** Dragostea e ca o falsă senzaţie de fericireÎN casa cuvântului furtunile nu pot intra, că nu Cu care oamenii naivi se îmbracăau loc printre iubire. Sfinţii din icoane şi-au în- Neştiind că poartă veşminte funeraretors feţele să nu deranjeze cu priviri indiscrete. Şi se închid în sicrie de sticlăUn Iisus răstignit pe o cruce învechită, doar El a Dragostea e calea către pierzanierămas cu ochii aţintiţi în pământ. Mirosul Când ne îngropăm de vii sub pământ jilavproaspăt al pâinii frământate din cuvinte, se- Peste care cad zăpezi nesfârşitemprăstie-n fiinţa noastră şi trece prin vene, Dragostea e un vast cimitirumplându-ne sufletele cu harul divin. Ne punem În care se odihnesc peste vremila masă aşezaţi pe scaune de lemn. Focul arde în Naivii care gustă veninul eivatra iubirii şi se revarsă luminând sfinţii cu Fără a simţi mirosul îngropăciuniicapetele-n toarse şi chipul îndureratului Mesia.Să ne înfruntăm din bucatele-alese, plăsmuite Oana Diana Mureşan29

Cervantes tiNeRe xtAleNteDRAGOȘ TEODORESCU(Râmnicu Vâlcea) Dragoș Teodorescu (n. la 22 decembrie 1978, la Râmnicu Vâlcea), poet, istoric,realizator de emisiuni tv. Studii: Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Rm. Vâlcea; Academia de Po-liţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti, Facultatea de Arhivistică; Universitatea „SpiruHaret”, Filiala Rm. Vâlcea, Facultatea de Drept; Masterat – Universitatea „ConstantinBrâncoveanu”, Filiala Rm. Vâlcea; Doctorat în istorie (2010), la Universitatea Valahia dinTârgoviște („Județul Vâlcea în perioada ocupației austriece – 1718-1739”) Familie: căsătorit, are două fetițe: Daria-Ștefania (6ani) și Ioana-Olivia (un an). Lucrează ca inspector în cadrul Serviciului Județean Vâlcea al Arhivelor Naționale. Profil – în trei răspunsuri fulger Pasiuni? „Am două mari pasiuni: literatura și istoria. Scriu versuri dew prin clasele primare.Mi-amintesc de prima poezie: Visul lui Dănel, dar debutul într-o revistă îl datorez lui Marin Sorescu.Mi-a publicat poezia Țara, în Ramuri, la Craiova, în 1989.” Volum de debut? „O plachetă de versuriÎnluminare, care a apărut în 1999, la București. Câștigasem premiul I la concursul național Tinere con-deie.” Cum ai ajuns la arhivistică? „Din dragoste pentru istorie. În clasele XI-XII, eram printre liceeniiolimpici. Am ales meseria de arhivist pentru că am memoria cifrelor şi mă aduce aproape de principalamea pasiune, poezia.” Când și cum a apărut a treia pasiune: televiziunea? „Emisiunea mea, Picăturade cultură, a apărut în aprilie 2008, la două luni după ce a emis primul semmal Televiziunea VTV. Estepasiune, dar mai degrabă o dorință de comunicare, un mijloc de educație prin cultură a telespectato-rilor, a celor tineri, cu deosebire, în procesul multicauzal al globalizării.” (Ioan Barbu) UNU uraganele care nu se sfârşesc niciodată, răsturnate, enorm,simplu, fără niciun efort de a exista, peste cochiliile de diamant ale melcilor,agăţat de privirile tuturor, fără a fi, pluteşte în aer,inocent, ca o strălucire de sabie, înfipt în semafoare, în maşini, în păduri,pe tine te caut, lăsându-şi urmele proaspetesau, poate, pe el, pe ea, pe noi, pe voi, pe gura soţiei mele sau pe obrazul femeiidincolo de mine, privită, pe furiş, în magazin,răsturnat în tot ceea ce mă defineşte, se dizolvăsunt sângele şi furia, în răgetul leilor, în ţipătul antilopei ucise,calmul şi lupta, pentru a creşte din nou,lunga tulburare albastră ţopăindcare îmi hrăneşte venele, peste euforia limpede a stadioanelor,ascunzându-se îşi şterge lacrimile sau loveşte,în rădăcinele celulelor, conturând, atât de linear,construind fantastice constelaţii, poezia şi flegma,vibrări erotice sau răsuciri ale minţii, îmbrăţişate în cenuşa furnalelor vii...apoi 30

FRANÇOIS VILLON Revistă internaţională de culturăÎntr-o zi cu ceață, tiNeRe xtAleNteîntr-o zi cu ceață, hei,mi-au îngheţat cu toate cometele lorcuvintele în gură, dansând între blândețe şi luptă,la marginea maidanului cu zmei, „stai”, îmi şoptesc,unde tristeţea trage-o-njurătură; desfăcându-şi, grăbite,apoi, hoinarul meu bagajele,le-a acostat, „nu privi încă în sus,suavul fante de tăciuni și glod, nu e timpul,şi, răsucind viclean, le-a implorat mai sunt atâtea lucruri de înţelessa cânte iar pe pământ,în drum spre eșafod... atâtea fructe de cules, cu buzele sau cu ochii,PSIHANALIZĂ (I) dacă vrei, te păstrăm, intact,În faţă - între aceste ziduri,corsarii tatuați, fără dureri prea sonore,la tribord, fără suferințe prea lungi,burţi translucide născând, aşteaptă,frenetic, e încă prea devreme să zbori,zigoţi prematuri dacă vrei,într-o herghelie de flăcări... îţi putem construi*** cele mai dulci labirinturi”…în spate-colibe maro Ispitele îmi înflorescrisipite, lângă tâmple, zâmbind,şi lămpile fricii „stai”, îmi şoptesc,peste bulevarde lucioase, „păstrează cărţile,ca un rechin dar nu trăi înalt,cu dinţii dansând în derivă... poţi să enunţi principii, dar nu înota dincolo de frontierele noroiului,EU ŞI CU MINE e mult prea periculos, rămâi aici,Ispitele îmi cresc în vene, în bălţile calde,subtil, lângă amfibienii tăi cuminţi şi murdari,mângâindu-mi pielea dansează pe melodiilecu verigi proaspete, rutinei,translucide, sunt cele mai frumoase”... Ispitele sunt aici, În vene, lângă tâmple sau chiar dureros de apropiate de inimă… Eu le urmez, politicos. De fiecare dată. 31

Cervantes PeRSoNAlitxAteA lUNii Ioan Barbu în dialog cu poetul George Filip, din Montreal (Canada) „Dorurile mele au rămas acasă, nunchi, repeta: în România…” voda, voda – adică apa, George Filip, te-au adus pe lume mama Floa- apa… Taica l-area şi fostul jandarm Pandele, când fierbea cazanul urcat în maşinăîn prag de război. Peste câteva luni a dat în clocot. şi l-a dus la Postul de Jandarmi. L-am văzut cum a băut trei litri de apă, după care l-a luat Legea, Știu precis că am fost adus pe lume la dacă pe atunci mai existau şi legi. Asta era MareaTuzla - Constanţa, la 22 martie 1939. Deci, sunt pe atunci, domnule, iar eu am privit prin ochii einăscut în Zodia Berbecului, pe malul Mãrii mele şi am văzut ce-am văzut.cea Neagrã, cum mi place să spun. Ce-ţi mai aminteşti de viaţa din timpul răz- Cum se vedea lumea de la malul Mării? boiului? Erai măricel… Care Mare, domnule, şi care lume? Dupărăzboi, satul era orfan de bărbaţi, iar Marea era Ăsta e un capitol mai comic. Cât au statveşnic învolburată. Eu priveam toată noaptea spre nemţii în sat era o disciplină desăvârşită. Toatăcer. Din când în când vedeam cum se încăierau lumea avea acordeoane şi cizme maro, iar noi, kin-câte două avioane. Le cunoşteam, după zgomotul derii, aveam muzicuţe de gură şi dulciuri. Dar amotorului, care era german şi care rusesc. După venit o zi când Carabageac a zornăit clopotele dincâteva fente aviatice, unul se prăbuşea în Mare. nou, strigând să-i crape bojocii: „Ieşiţi din case şiÎntre timp, Carabageac suna din clopotele lui şi duceţi-vă pe izlaz! Nemţii aruncă misiunea în aeranunţa ştirile despre război. Într-o zi, un avion, nu şi va fi vai şi amar.” Era vorba de o cazemată bineştiu de-al cui, a căzut în flăcări pe izlazul satului. fortificată, un fel de comandament. Buuum şi fle-Băruţa, mincinosul satului, l-a tras cu o sapă, din oşc!… Și iar buuum! Nemţii au plecat spre Bulga-carlingă, pe pilotul carbonizat. La alte câteva zile ria, iar Vili, fratele meu Vasile, a rămas fărăse vorbea că prin porumb s-ar afla un spion rus. prieteni.Taica, jandarmul Pandele și cu Barbu al lui IonPatie s-au gândit să-l caute pe rus, că şi el e om. Totul era organizat ca la carte. Ba, chiar suntJandarmii, în speţă, se temeau de presupusul convins că între „Ivan” şi „Fritz” cărţile erau binespion. Maşina, singura din sat, era a lui Ion Patie, măsluite. Altfel, cum se face că după nemţii hăi-de fapt tot un Filip, sergentul sanitar pe braţele că- tuiţi nu s-a tras nici măcar cu praştia?ruia a murit Ecaterina Teodoroiu. S-au urcat înmaşină şi, hai, la drum! Eu… fireşte, lângă taica. Hai că eşti al dracului, frate George. MaiSă văd cum arată un spion sadea. După câteva spune, că spui bine!ture, auzind zgomotul motorului, în capul loculuia apărut împricinatul. A ridicat braţele şi în ge- Ruşii au intrat în sat pe seară. Ştabii şi pol- covnicii ştiau bine unde vor fi găzduiţi, iar soldă- ţeii şi polcovnicele, mai ales, se iubeau sub cerul liber, care pe unde se aciuiau, până îi apuca zorile. Dis-de-dimineață treceau la programul de despă- duchere. Toată suflarea, în pielea goală, se strângea 32

Revistă internaţională de culturăPeRSoNAlixtAteA lUNiila fântână. Eu, pe urmele lor. O rusoaică m-a luat ajungi doctor… Fii binecuvântat c-ai scăpat dede mână și m-a băgat cu râtul între ţâţele ei, pu- blesteme. Ai mei vroiau să mă facă tot doctor. Îminându-mă să le pup. ziceau doctoraşul şi-mi arătau Parisul pe hartă. Ai văzut? Destine paralele. Amândoi am fugit de des- Și a fost rău? tine şi iată-ne scriitori; tu prozator, iar eu poet, Şi n-a fost rău. amândoi chirurgi blestemaţi să sfârtecăm în sufle- Te cred şi eu că n-a fost rău. Ce-ai m-ai păţit? tele suferinde ale semenilor noştri.Te-a pus să-i faci și altceva? Văd c-ai fost norocosde mic… Ai trecut prin multe în viaţă, ai făcut multe… Şi a venit toamna şi taica m-a înscris la bune şi rele, ca orice om normal! Îţi reproşezi, acum,şcoală cu un an mai devreme. La şcoală, zic? Era, ceva?de fapt, un câmp de instrucţie pentru „terorişti”.Toţi elevii se băteau cu oricine. Învăţătorul Mâne- Eu nu-mi reproşez nimic pentru cnuturilecuţă, așa îl chema, umbla printre noi cu o bâtă de pe care le-am suportat în drumul spre mica meadud şi-l croia pe care îl nimerea. Elevul beteag îl mare Golgotă. Şi sunt mândru că în dreapta te amînjura de mamă şi pleca din nou la luptă. Până la pe tine, sfinte prietene. Spun astea toate la un mucurmă lucrurile s-au mai domolit. de lumânare, dar ştiu că mă veghează lumina Di- Eu o ciupeam ruseşte, fiindcă pe la 5-6 ani vină…lucrasem la o fermă cu mulţi lipoveni. Când măprindea singur câte un ciolovec mă întreba pe şop- …Dar timpul a curs, cum curge el. Eramtite: „Drug, znai cuda Berlin?” Adică: „Prietene, prin clasa a V-a. Fratele meu, nea Steluţă, de faptştii încotro este Berlinul?” „Acolo!”, îi arătam eu cel mai mare dintre cei şase „rahaţi” ai progenitu-spre Bulgaria. „Acolo?… Daleko?” Sărăcuţu’ sol- rilor lui Pandele şi ai mamei Floarea, îmi era pro-dăţel!…Ştia el că dacă ajunge la Berlin, războiul se fesor suplinitor la ciclul II – adică la clasele V-VII.va termina. Dar nu ştia că până acolo politrucii îi De la acest Nenea am dibuit eu ce este Marxismul.vor mai turna multă krepkaia pe gât. Şi asta fiindcă domnul profesor Steluţă era prieten Suntem cam de-o vârstă. Din câte îmi dau cu un locotenent, Petrică Zidaru, nume conspira-seama, povestea vieţilor noastre este asemănătoare. tiv, vezi bine!…, cum îmi spunea numai mie tă-Deşi eu am copilărit în inima Regatului, iar tu, hăt!, ticu, fostul jandarm. Fratele cel mare, într-o seară,la malul Mării… Carul istoriei tale prin ce alte hâr- s-a destăinuit: „Tată, dumneata nu înţelegi!… Pe-toape te-a mai târât? trică acesta Zidaru nu este doar comandantul pi- Prin multe văgăuni… Îţi poţi imagina că eu chetului de la Farul Tuzla. El are şi o funcţieam avut-o ca profesoară de limba rusă pe Olga politică mult mai mare. El i-a înlocuit pe Cozak şiDukova? Adică pe soţia abandonată a generalului pe Duică…”. „Păi, ăştia sunt acum, am auzit eu, înDukov, cel care, împreună cu Walter Roman (n. n. C.C. al Partidului”, i-a replicat taica. „D-aia-ţi spun- tatăl lui Petre Roman), cu Ana Pauker, Bodnăraș – scrâşnea fariseul Steluţă – eu am relaţii mari cuși alți câțiva au adus comunismul în ţară, sub falsa ei. Spre încredere mi-au dat să citesc Capitalul.denumire Regimentul Tudor Vladimirescu… Este ca o Biblie”. „Biblie zici, măgarule? BibliaOlga, care era o rusoaică foarte frumoasă, avea mătii… îți dau eu biblie!”, i-a replicat tata Pan-după ea un puşti – Tysi – şi se recomanda pe la dele…Şi i-a smuls-o din mână, apoi şi-a desfăcutlume c-a fost soţia generalului Dukov. Mare sco- brăcinarul, şi-a dat izmenele în vine şi a tras pefală! „biblia roşie” câteva băşini. Domnul profesor su- Ce vroiau părinţii tăi să ajungă odrasla lor? plinitor, cu pantalonii bazonaţi în cur, nu s-a prea Ziceai că tatăl tău, tot jandarm, a dorit să te jenat. „Aşa eşti dumneata… cu ochelarii ăia nufacă popă? Din câte am înţeles, maică-ta vroia să vezi mai lung ca-n fundul grădinii.” „Floare… dă- mi toporul!…” Şi mămica i-a adus toporul, iar domnul profesor cu pantalonii bazonaţi în cur a33

Cervantes PeRSoNAlitxAteA lUNiizbughit-o, iar eu am fost martorul primei lecţii de redactor la ziarul Flota Patriei. Aveam un salariu„marxism”. foarte bun şi relaţii tari, dar ineficiente. Am băgat în draci corpul ofiţerilor. Iată imnul compus Ţi-am vorbit mai înainte de „fratele de la anume: „În frunte-i ofiţerul/ Cu sabia în teacă/ În-Răsărit”, generalul Dukov, care a adus comunismul cearcă el, civilul/ Pe dânsul să-l întreacă.” Pe toţi îiîn România alături de Walter Roman, Ana Pauker măscăream. Coloneii mei au fost care nimic, careetc. Vreau să-ţi spun că domnul profesor suplinitor un meseriaş de duzină: unul fost croitor, altul cea-Steluţă, compozitor, printre altele, le-a dedicat prazar, altul plăpumar etc. Performanţa o deţineachiar un imn de bun venit: „Au venit în zi de vară/ unul care fusese abandonat şi găsit într-o papor-Fraţii de la Răsărit./ Pe plaiuri e primăvară/ Viaţa niţă în gara din Craiova. Apoi, am schimbat nu-noastră a-nflorit!” Bietul tăticu, la auzul acestora, mele ziarului din Flota Patriei în Murmuruls-a ascuns printre vii şi a dormit cu capul pe topo- Marinei. S-a făcut foc amiralul: „Am un nebun larişca de el strunjită câteva zile şi nopţi. „Lasă-l redacţie!” I-am replicat: „Are şi marina la condu-Pantilie, că nu l-am făcut singură!”, l-a înduplecat cere un inginer constructor de şosele.” Mi-a ordo-mama. nat: „Să vii mâine la raport!” Îţi mai aduci aminte de prima poezie? Fă un A doua zi, m-am prezentat mucalit, ca unefort şi plimbă-te prin labirintul memoriei… nepot al lui Sveik, şi am primit ordin să mă prezint la cursul de învăţământ de partid, la care nu fuse- Prima mea încercare a fost comisă pe la sem niciodată. Lector examinator era tovarăşulcinci ani şi consta într-un distih filosofic: „Când Mara, un unguraş dolofan din care ieşea parfumuleram eu de un an/ Ţin minte că tot sugeam…” ca din mine miresmele bahice. Îi era teamă de limba mea ascuţită. Sala era arhiplină de cadre su- Ai scris şi prostii, până te-ai copt… perioare. Până la urmă, Mara m-a strigat: Bineînţeles că am scris multe tâmpenii pânăm-am copt: „Se zice c-a fost odată/ Printr-un codru – Tov. Filip!...neumblat/ Un haiduc aşa ca mine/ Şi cam la fel îm- – Da, am răspuns şovăielnic, ridicat în pi-brăcat…”Vedeţi, oameni buni, îmi intrase, pe blat, cioare, pe spate. Mulţi dintre ofiţeri erau, în modîn sânge, licoarea roşie, comunistă… Mă doream tacit, prieteni de-ai mei. Toţi aşteptau „bomba”. N-un „Lazăr de la Rusca” şi mi se părea firesc să dau o pregătisem. Eram spontan.buzna peste chiaburi, să le iau gologanii şi să-i îm- – Tov. Filip!…part la săraci, adică derbedeilor întovărăşiţi cu – Da!…doctrina stalinistă. Taica Pandele mi-a dibuit ca- – Adică ordonaţi, m-a corectat unguraşul.ietul şi l-a făcut ţăndări… – Da!… am ţinut-o eu pe-a mea. La un moment dat, ca orice poet ai plecat în Lectorul de învăţământ şi-a înghiţit gălbina-căutarea muzei. Ți-ai luat lumea în cap şi ai evadat rea şi m-a întrebat pe tonul cel mai sobru dinde-acasă. Erai flăcăiandru. N-a fost prea devreme? lume:Cum a fost?… – Să ne spui ce s-a întâmplat, în România, la Mi-am luat-o, eşti bine informat. Dar nu 23 august 1944.chiar prea devreme. Când a sosit ziua plecării în Priveam tembel în jur, parcă aşteptând să-lume, eram, de fapt, la a doua tentativă. Prima a mi sufle careva. De fapt amorsam (pregăteam)fost pe la vreo şase ani, când l-am înjurat pe taica „bomba”. Îmi ridic fruntea care-şi aştepta laurii şiPandele fiindcă o înjurase el mai întâi pe mămica. răspund cu convingere:La vremea aceea taica mă arunca pe foc, iar mă- – Păi… la 23 august 1944… nu s-a întâmplatmica mă stingea cu apă din gură. Erau vorbiţi, fi- nimic!indcă tare mai eram al dracului… Dar adevărataplecare în lume s-a petrecut pe la 20 de ani. Eram 34

Revistă internaţională de cultură PeRSoNAlixtAteA lUNii Sala a rămas mută câteva secunde, apoi Ahoe, Florin Pucă, C. Pascu, Rusalin Mureşanu,aceeaşi sală a explodat în aplauze. Mircea Micu etc. Era un soare la care puteai să Am fost chemat, din nou, la amiral. coci ouă, iar muştele păreau grauri. Trebuia să bei – Bravo! Să-ţi iei un angajament scris! pe nemâncate câte un litru de tărie. Ţinta eram eu. Prietenii mă întrebau ce-am păţit. Le-am Dacă nu beam ca ei nu primeam permis de Bucu-spus: reşti. – M-a felicitat şi mi-a zis că sunt un A.C. N-o sa-mi spui ca ai sorbit sticla dintr-o su-(angajat civil) pe cinste. flare… Deci, eram un AC. Ni se promisese că peste Îmi cunoşteam capacitatea cilindrică. Eu fri-zece ani devenim sule. Asta ştiam eu, dragă prie- geam lejer, acasă, vreo doi litri de ţuică. Maeştriitene Nelu Barbu, despre politica şi disciplina de din juriu, cam descântau, bolboroseau printrepartid. dinţi sfânta vodcă. Eu mi-am adus aminte de D’Ar- Cât timp ai rezistat? tagnean: „Pune, domnule, căldarea la plisc, trage M-au scuipat destul de repede. M-am sfătuit două-trei guri, încalecă şi du-te!” Aşa am făcut şio noapte cu taica, precum Antonescu cu mama sa. eu. Din câteva gargare sticla era goală.Am ales plecarea la Bucureşti. M-au încurajat poe- Juriul mă privea stupefiat. Cu un aer de su-ţii Rusalin Mureşanu, Nicolae Tăutu, George Dan, perioritate am ciocnit sticla goală:Augustin Doinaş, balerina Irinel Liciu etc. – Ospătar, o sticlă de vodcă, vă rog! Spune-mi o întâmplare cu unul dintre aceştia. – Viiineee… I-am tras o farsă lui Tăutu, nea Tilică îi zi- …Aşa am luat permisul de a fi poet. Talen-ceam noi, de n-o s-o uite nici pe lumea cealaltă. S- tul nu conta, atunci. Eu m-am ales cu poreclaa organizat o întâlnire cu poetul la Casa de Cultură ,,Rasputin”.din Mangalia. Erau mulţi elevi de liceu. Dar nu Ai încercat, vreodată, să scrii şi proză?avea niciunul vreo carte de-a marelui farsor. Îi ve- Am scris, dar m-a lecuit un securist.nise rândul s-o ia pe coajă. „Da-ţi fuga la librărie, Cum, aşa?!băieți, abia a sosit o carte a lui N. Tăutu!”, i-am în- Terminasem trei volume. Un roman „Sen-demnat eu. Tinerii, naivi, au dat fuga. După ce s- tinţa zero”. Pe scurt: un mort se prezintă la proces;a produs poetul, s-a trecut la autografe. Marele caz fără precedent în analele justiţiei comuniste.farsor semna pe cărţi şi-şi ştergea transpiraţia. Apoi, „Eclipsa”, nuvele satirice la adresa societăţiiPoanta: cititorii naivi cumpăraseră o carte de bu- – şi „Eclipsa continuă”, tot proză. Bineînţeles, n-cate semnată de o oarecare doamnă N. Tăutu. am găsit nicio editură să le publice.Seara, la cârciumă, nea Tilică bătea cu pumnul în Şi unde sunt manuscrisele? Le-ai pierdut, pe-masă şi întreba furios: „Cine mi-a făcut-o, mă?… semne…” Eh..., dar cine l-ar fi putut trage în piept pe ma- Da’ de unde! Mi-au fost furate! O vreme amrele Tilică?! Cred că de-ar fi ştiut că tupeistul eram fost instructor la Casa de cultură din Cernavodă.eu, m-ar fi împuşcat!… Director era unul Nicu Boicotă, care îşi făcea me- Eşti cam vorbăreţ... seria cu mult „zel”. Întotdeauna, când raporta ac- Prietene, tu mi-ai cerut interviul. Lasă-mă ţiuni privind popularizarea documentelor desă mă descarc. partid, mai punea câteva zerouri în dreptul celor Bine, o să-ţi pun la dispoziţie o jumătate de prezenţi. Boala lui era să umfle cifrele… Minci-revistă... nos, fricos, laş, naiv…, în schimb avea o nevastă Treacă de la tine. Dar, să-ţi spun mai de- „pe cinste”, care îi specula prostului fiecare „sec-parte… Ca să te legitimezi, ca poet, în Bucureşti, venţă” de naivitate.trebuia să dai probă în faţa prezidiului compus din Aproape uitasem că mai trecusem pe la 35

Cervantes PeRSoNAlitxAteA lUNiiCasa de cultură respectivă. Într-o zi, mă trezesc, Da, domnule intervievat, versurile sunt maiacasă, cu un tovarăş bine făcut, într-o haină de puternice ca gloanţele. Deschide-ţi sufletul…piele, recomandându-se că a fost coleg cu mine laCernavodă. S-a prefăcut că se interesează de-o Nu-mi deschid nimic, cine vrea să ştie ceproblemă banală. Nici nu-mi mai aduc bine este puşcăria, să poftească pe dinăuntru.aminte ce vroia. Eu am încercat să-i spun că nu-lcunosc, iar el insista să mă lămurească, inventând Spune-mi măcar o poezie din volumul rebelargumente cum că am fost colegi la Casa de cul- „DESANT SATIRIC”, devenit celebru la vremeatură… Peste câteva zile am descoperit că-mi dis- aceea. Parcă din pricina acestuia ai fost aklungatpăruseră manuscrisele. În câteva minute, cât am din țară…stat la toaletă, insul le-a şi şterpelit. De atunci, n-am mai scris proză. În 2003, am dat, însă, de-o Să-ți fac voia:belea şi mai mare. Mi s-a furat din casă compute-rul cu toate cele 20 de volume de poezii, care aş- CÂNteCUl CAPtiVteptau, la rând, să meargă la tipar. Se sparg case şila Montreal!… Omul rău a pus între zăbrele O privighetoare din acele Cine ştie, peste 50 - 60 de ani, care va fi cel ce Care ştiu să fure de la soarese va făli că este poet, publicând versurile tale furate. Cântecul – şi lumii să-l coboare.Iar hoţul de versuri nu va face puşcărie, căci noi nuvom mai fi atunci pe planeta asta. Apropo, la pâr- Ca lumina verii să n-o soarbănaie cum ai ajuns? Am auzit că aveai gura cam slo- Omul rău a zis să fie oarbă,bodă, ceea ce îi deranja pe politrucii vremii… Dar captiva cânta mai fierbinte Viaţa, după cum o ţine minte. La puşcărie am ajuns când s-a întors Ceau-şescu din China, cu revoluţia culturală în raniţă. Rar, când cade în melancolie,Toţi recalcitranţii trebuiau să facă puşcărie. De fapt Omul rău o ia din colivieeram corespondentul ,,României libere”, trimis de Şi în loc să zboare ca din puşcăfaimosul Octavian Paler, redactorul-şef, acest So- Lira oarbă se întoarce-n cuşcă.crate modern, care a înfiinţat şi a băgat poporuluipe gât o mare excremenţă naţională. E vorba de Toţi îi dau din palmă praf de meiacea minunată ,,EPOCĂ DE AUR”, fireşte, bravura Plătind astfel cântecele eiscorniceanului. Deci, Paler m-a trimis la Porţile Fără să ghicească triştii soride Fier. Singurul care mă întrecea ca bancă de cifre Stinşi în ochii de privighetori…era Ilie Purcaru. Dar eu îl întreceam la muieri. Aşase face că le-am cunoscut pe cele două fete ale to- Omul rău ia cântecul acasăvului Lahman, şeful miliţiei judeţene, pe care le Să îi fie lăutar, la masă,foloseam concomitent şi deodată. Păi, ce era să le Neştiind că în captivitatefac la anişorii lor cruzi?! Dar monstrul Lahman Imnuri mari se nasc, de Libertate.ştia tot şi m-a vânat. De aceea, când am fost ares-tat, jubila de plăcere: „Credeai că dacă eşti ziarist Această poezie şi altele au fost publicate înnu pun mâna pe tine?” Şi m-au dus în celulă: „În volumul acela rebel, cum îl numești, apărut pe vre-celula mea gri, numărul şapte/ Dreptul meu de cer mea marilor tartori.şi de senin/ A zăcut în lanţuri şi-n cătuşe/ Într-uniad – la Turnu Severin.” Le-ai tras-o. Era prin 1975, din câte m-am in- format. Ai fost o adevărată cobe. Ce s-a întâmplat mai departe cu tine, am găsit o însemnare a unui 36

Revistă internaţională de culturăPeRSoNAlixtAteA lUNiibiograf al tău din Canada: «Pe George Filip l-au Măi, creştine, viaţa-i ca o bulă de aer, pe caregonit comuniştii din Ţară la 7 ianuarie 1979. Deci, cu cât o turteşti între ghearele minţii, cu atât maiare in răbojul de pribeag peste 35 de ani. După mult se dilată.detenție, a publicat în România patru cărți cu te-matici diferite. Pentru volumul de versuri „Ano- Acum, îți propun să punem capăt acestei con-timpul legendelor” nimeni n-a avut curajul să-i vorbiri.scrie prefața, poetul fiind mereu suspicionat caduşman al poporului, deci ţinut la index. Dar poe- Nu pune capăt, stimate domnule scriitor-re-tul s-a prefaţat singur. Pe coperta a patra şi-a pus, porter Ioan Barbu, fiindcă-mi eşti dator cu multe,ostentativ, o poză pletoasă, cu ochi mari de vită , infinite întrebări. Sper că planeta asta nu prea căl-o fotografie mirată şi de disperare. iar pentru a-i duţă să ne mai ducă-n spinare şi-o să-ţi mai răs-sătura pe comunişti de „duşman al poporului”, sub pund.poză a pus, în facsimil, un poem de profundă ex-presie patriotică; „Trebuia cineva să ne întemeieze./ Valoarea unui simbolMunţii l-au născut pe Decebal,/ Dunărea - pe bă-dica Traian/ Şi timpul n-a mai cutezat să cuteze./ Alături de George Filip îl am alături și peA rătăcit seminţia noastră pură de neam./ Pe stân- Alex Cetăţeanu, președintele Asociației Scriitorilorcile acestea de crez şi granit/ S-a conturat patria Români din Canada. E oltean de origine stabilit înmea, cât o istorie;/ Cea mai înaltă Coloană spre in- Țara Frunzei de Arțar. Om de afaceri în lumeafinit/ Străluminându-şi destinul din glorie-n glorie./ aparaturii medicale, dar şi condeier stilat, ales săÎntemeierea de Ţară - cântec prin vreme de zbu- fie în fruntea comunităţii scriitorilor români. Ge-cium/ A culcat domnitorii pe scuturi sub licăr de orge Filip, poetul, îi este bun prieten. Amândoi -stele/ Şi i-a fost scris neamului meu să urce/ Până- şi toţi care îl iubesc pe Eminescu - s-au zbătut să-n Coloana Infinită a patriei mele.” l aibă lângă ei, şi-n Canada. Şi-l au. Pe itinerariul exilului lui George Filip sunt Nici nu se putea bucurie mai mare pentrumarcate Austria, Germania, Franţa şi ţărmul românii-canadieni, precum Scrisoarea, impresio-visat - Canada. Poetul uitase de gloria străvezie din nantă, a scriitorilor români din Canada, aflaţi subŢară şi-şi pusese sculele de condeier în podul prezidenţa lui Alex Cetăţeanu:amintirilor. La Montreal, însă, s-a înhămat dinnou la carul sisific al scrisului. A publicat la edituri Iubiţi conaţionali, fraţi români,din Canada și din România peste 35 de volume deversuri, unele traduse și în limba franceză. Sosit În cărţile de istorie a României se va scrie: „Pela Montreal, poetul s-a numărat și printre fonda- data de 18 septembrie a anului 2004, în cel de-altorii Centrului cultural român, a fost redactor la doilea mare oraş francofon al Planetei, la Montreal,ora de radio în limba română, redactor la revista s-a inaugurat Piaţa României, ocazie cu care s-amulticulturală HUMANITAS - şi director cultu- dezvelit statuia marelui Mihai Eminescu.ral la Teleromânia, prima televiziune din exil, înlimba română.» Trăim un eveniment unic în viaţa noastră. Dintre mulţimea comunităţilor etnice care respiră Îţi mulţumesc, George Filip! Şi să fii, în con- pe tărâmul canadian, noi, românii, avem onoareatinuare, iubit de prieteni şi de Maria Sa. Doamne de a beneficia de o oază de românism pe harta ora-ajută, Poete! Dar, stai cuminte, că n-am terminat… şului Montreal. În acest loc de eternitate, stă pe oMă ard încă buzele: iată o întrebare ceva… mai fi- verticală demnă bardul limbii şi al poeziei române,lozofică: Ce este viața? Mihai Eminescu. Rădăcinile acestui mare simbol vor dăinui peste milenii, legitimând adevărata identitate a Ro- mâniei pe Planetă. Este prilejul unic de a uita micile37

Cervantes PeRSoNAlitxAteA lUNiişi marile disensiuni din paginile istoriei noastre. Stimate frate, dac-ai venit de departe, Este prilejul de a afirma că „Unirea face pu- la noi Prin ochii mei te mângâie o Ţarăterea!”. Pe care o anunţi – Tu – veşnic exilatul, „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, C-o să avem pe plaiuri primăvară. Ţara mea de glorii, Ţara mea de dor …………………………………………… O primăvară cum o spun rapsozii, La trecutu-ţi mare, mare viitor!” O primăvară cu flori verzi la grindă, O primăvară cu HORA UNIRII Fraţi români! Şi care toţi romanii să-i cuprindă. Este momentul să ne alăturăm acestui crez almarelui Poet, care nu avea nimic mai sfânt decât Cobori din cerul tău, Luceafăr blând,Naţiunea. Coboară-te pe plaiuri carpatine Aşa să ne ajute Dumnezeu! Şi-nvaţă-ne să fim creştini Atunci, când în Piaţa şi drepţiRomâniei din Montreal, sedezvelea monumentul Poetu- Prin evu-aprins al marilorlui Nepereche, realizare a re- destine.gretatului sculptor românVasile Gorduz, poetul George Mai spune-ne – MIHAI –Filip, desculţ, emoţionat, fe- cine sunt dacii,ricit şi împlinit, îngenun-chind în faţa Poetului Adune-aminte pildele dinNepereche, îi transmitea, Danii;transfigurat, gânduri scriseexclusiv: „Că fericiţi sub cer sunt doar săracii” Au nu farsorii, avortonii, şarlatanii... RUGĂ lA UMBRA Îndreaptă-ne „LA STEAUA” – şi venim. doMNUlUi MiHAi eMiNeSCU Noi n-avem regi, că regii nici nu sunt Credinţa noastră sfântă e-MPĂRATULLa Iaşi, Doamne Mihai, sunt umbrele bete. Ce ne-a dumnezeit pe-acest pământ.Cândva, ţi-am adus un ulciorşi-un colac rumenit; Noi am stropit pe glie doar cu lacrimiM-am gândit că-n raiul etern Că din stejar – stejar răsare – chiar sub cruci.poate Ţi-e foame, poate Ţi-e sete. Noi nu mai suportăm pojarul roşu; Acest calvar scornit de eunuci!Fratele meu, de când te-ai dus dintre noi ...Dar să revin la steaua Ta, frate MIHAI;Multe minuni am scris în uitare; Te rog cu toţi românii, astru frate:Uneori am plecat la război, Învaţă-ne să ştim sădi pe-al nostru plaiRare ori am sădit câte-o floare... O cruce – şi să-i zicem – LIBERTATE! Am pus vampirul roşu chiar la zid Care ne-a ocărât să bem strâmba-i ocară. 38

Revistă internaţională de culturăPeRSoNAlixtAteA lUNii Spasmodicul parşiv rânjea perfid venit insuportabile, după ce a ajuns şi prin tem- Şi-a tras cu arma-n el întreaga ŢARĂ. niţele comuniste ce-i propuneau amuţirea, a luat drumul exilului. Departe de Țară, a continuat să- Sperăm din nou să cânte peste glii şi slujească neamul, prin vers și cuvânt de revoltă: Ceahlăul, Nistrul, Dunărea şi Prutul „Nu mai bate sălbatice Țara/ Cu bâta și cu ocara;/ Şi vrerea noastră – Sfântule MIHAI Om fără sânge și neam fără chip,/ Diavol iscat din Ne mână să re-ncepem cu-nceputul. ploi de nisip…” ...hai-hai, sfinte Mihai, * luceafăr pe un colţ de rai... George Filip, iată, cum ziceai, îți mai sunt dator cu câteva întrebări. Avem o Ţară, crezuri şi-un popor Ce înseamnă dragostea de Țară? Care s-a îndoit, dar nu se frânge. Acum mă aflu la Vâlcea, în vizită la tine. Pe Istoriile noastre-nseamnă DOR mine m-a cuprins o nostalgie totală în acest colţ Şi-n cartea noastră sfânta scrim cu sânge. de rai, pe care am onoarea să-l salut. Să-ți spun, pentru „legitimare” o poezie? Mai degrabă, al- Frate Mihai, Tu, veşnic exilat, tceva: că viaţa românilor în emigraţie nu este chiar Ne cauţi pe de-a rândul, pe planetă o poezie. Sau, dacă este poezie, este scrisă cu la- Şi versul meu te unge Împărat crimi. Dorurile mele au rămas acasă, aici, în Ro- Ce ştii să stingi vâltoarea desuetă. mânia. Pentru mine, fluviul Saint Laurent este Dunărea. Aşa-l şi numesc. Munţii de-acolo sunt Dar să ne-ntoarcem iarăşi la Copou; Carpaţii mei de-acasă. Acolo, noi, românii, sun- Îţi spun că Teiul tău e pretutindeni tem români-canadieni, dar, în acelaşi timp, şi ca- Iar Tu şi-nsemnul tău de geniu şi erou nadieni-români: „Când rostesc „acasă”,/ Visez o Ne sunteţi ca o doină de Armindeni. casă din Carpaţi/ Zidită din chirpici şi lacrimi/ Ce nu mi-au fost înstrăinaţi...” ...Frate Mihai, La Montreal , din câte știu, sunt vreo 40.000 iată, se face târziu şi te las de români, iar cu împrejurările 60.000. Am auzit singur prin marele cerului plai; chiar de un număr şi mai mare. Se estimează că în ţi-am adus un ulcior de lacrimi Canada ar fi 200.000 de români. Datele nu sunt şi-un colac rumenit; exacte. Foarte mulţi şi-au pierdut limba, s-au în- poate Ţi-e foame, poate Ţi-e sete: străinat total, mai ales cei veniţi în prima parte a iartă-mi privirile, Doamne MIHAI... veacului trecut. Când ai debutat în volum? George Filip, la 22 martie 2015, împlinește În 1964, cu două volume: „Matematică pesenioriala vârstă de 76 de ani. Cu mai bine de cinci degete” şi „Aventuri prin alfabet”, al căror tiraj adecenii în urmă începea marea bătălie pentru poe- fost de... 65.000 de exemplare. De-atunci am totzie. Scria cu inima şi era căutat de revistele cultu- scris și publicat; majoritatea cărților au apărut înrale ale vremii. Poet divin, sideral! După 1971, Canada, unele în limba franceză. Printre volumeledurerile sale au început să se adune. De-atunci a publicate se mai numără „Anotimpul legendelor”început şi marea bătălie a vieţii. Refuza să accepte (1975), „Desant satiric” (1976), „Drumuri de bal-ce se-ntâmpla în România, iar când rănile i-au de- ada” (1977), „Zei fără armuri” (1989), „Poemes sur feuilles d’erable” (1998), „Era confuziilor” (1993), „Din taine” (1999), „Diana” (2002), „‘89 Poeme indoliate” (2002), „Văd lumina” (2003), „La planet39

Cervantes PeRSoNAlitxAteA lUNiiplate – Poemes” (2004), „Singur împotriva destin- rilor de-atunci, m-au alungat de la ziarul „Flotaului” (2004), „Aezii privesc” (2005), „Zilele Patriei”, care apărea la Mangalia, căruia eu îi zi-săptămânii” (2005), „Din oglindă” (2005), „Tara ceam „Murmurul Marinei”, că noi n-aveam flotă,din lacrima” (2006), „Era poeților” (2013), aveam nişte bărcuţe, pe care le omorai cu praştia.„Șamanul” (2014). De atunci, am devenit mercenarul condeiului. Aşa mă „alintau” prietenii, dar, mai ales, de... neprie- Apropo, cea mai recentă carte de versuri pe teni. Umblam în delegaţie prin ţară, fără să fiu însăcare ai dăruit-o cititorilor este acest „uzufructus” angajat niciodată, nicăieri. Până m-au gonit dinatât de spontan, imbatabil, aşteptat, necesar, fiabil ţară, un examen dur din viaţa mea. Acolo unde m-şi atât de… zeflemist – acest incognito „Şamanul”. a trimis dracu’, prin Austria, prin Germania, prinSe pare că te macină ceva, că sufletul nu-ți este Franţa, apoi la Montreal, eu am rămas român.liber… Cum ai scris „Șamanul”? Scriu româneşte, nu mi-am pocit graiul şi n-am uitat că mama mea se trage din neamul lui Octa- Simplu: plin de revoltă şi de aşteptare am vian Goga. De aceea, la reîntâlnirea cu ţara mea,ieşit din grota mea lirică şi divină pentru a ucide cu mama mea, pe care întotdeauna am cântat-o înbalaurii din infernul existențialist al unor indivizi versuri, am fost şocat. Când scriu versuri, plâng.de rea credinţă. Am invocat şi divinitatea în asaltul Scriu cu lacrimi...meu fiindcă, uneori, doar Dumnezeu ne mai poatesalva. Nu uita că Divinul a coborât printre noi, ro- lA MUlȚi ANi, GeoRGe FiliP!mânii – şi la revoluţia furată din iarna lui 89. Dardiavolii tereştri L-au trişat pe Dumnezeu, cu tru- Menestrel la a 76-a primăvarăcurile lor marxiste – şi au transformat necesaruleveniment istoric al României într-o ordinară Poetul George FILIP trece demn şi liber princrimă stupidă. Atunci… sufletul şi aşteptările mele menestrelul vârstei – teafăr şi tânăr precum un prinţau fost, de asemenea, înşelate. Iar de atunci până din saloanele marilor intrigi. El îmbină filozofia vie-în prezent infernul emigraţiei mele s-a prelungit ţii cu miracolul iubirii şi şlefuieşte sensuri modernecu încă 25 de ani! Iar scrisul a rămas arma mea despere TO BE OR NOT TO BE. De unde a do-unică şi poezia… dreptul meu cert la cuvânt. bîndit marele meşteşug?...nu se ştie. Sau îl ştiu doar muzele ce l-au moşit – şi nu ni-lspun. Poate că Ai bătut România, până ce ai emigrat, în lung Omul acesta cu fără vârstă a evadat vreodată de peși-n lat. Cândva, în tinereţe, ai bătut şi la porţile nicovala lui Hefaistos…de aceea este atât deClujului studenţesc... Incandescent în armura-i de UNIC?! O, e mult de-atunci. Am cunoscut Clujul în Alex Cetățeanuurmă cu vreo 50 de ani și mai bine, înainte de a figonit din ţară. L-am vizitat și de curând. S-aschimbat formidabil. M-am dus la Cluj, atunci, laînceput, foarte încrâncenat. Nu puteam să mă maiînţeleg cu ţara mea. Speram să-mi găsesc linişteaprintre ardeleni, ca student. Am bătut la porţi, darnu mi s-au deschis, iar acest fapt a grăbit găsireadrumului spre Occident. Cine ți-au fost examinatorii? Mi-l aduc aminte pe A.E. Baconski. Şi elfăcea parte din comisie. Ceilalţi, nu ştiu cine aufost. Şi ce a urmat după „episodul Cluj”? Cum eram considerat între „rebelii” vremu- 40

Revistă internaţională de cultură PeRSoNAlixtAteA lUNiiGeorge FiliP la malul versului nescris. aşa s-a plăsmuit FEMEIALogodne… minunea veşnic născătoare din verdele şoptit albastrufenomenul Divin - dragostea la taina-n care clocotim…a planat în grădina însetatăa tinereţii mele pe un cal alb Sunt doar om…alb ca neaua - cum ne-nvaţă poeţii,cu mantia-i matinală mâine s-a iscat povesteape umerii incredibil de feciorelnici. cea-n care m-am întrupat…mi-am stins ţigara de mahorcă dar pe nicovala minţiiîntr-o lacrimă de broască peltică, Hefaistos…n-a crezutdânsa a execut un dublu Nelsonşi s-a prefăcut într-o fecioară şi-a luat un bob de lutca în multele mele logodne para focului da-n slavăşi toamne…mai multe i s-a modelat în palmedecât poemele mele nescrise. plăsmuind statui dansîndcând pletele mi s-au brumăritpe pragul vârstei am meditat erau oamenii – firaviişi o gutuie fugită din Lună muguraşi din nikesimaa făcut cuib pe umărul meu. care-au îmblănzit vulcaniiam gustat adesea din fructul acela ce din terrum curg fierbinţicare mi-a rostit într-o noapte de taină:poete – miroase straşnic a toamnă şi noi naştem alţi părinţifii mai blând printre legendele tale… cu tulpini extraterestre fără carne – fărăsângePlăsmuire nenăscuţi, nemorţi, neviiîmi place să iubesc albastru dragoste…să nu-ntîrziipe plăji de timp alerg – albastru fă-te flori de cer şi vinoşi toţi gonaşii mă împuşcă sunt doar Om: mi se cuvineprin datini – cu săgeţi albastre ultimul sărut - etern…doar verdele miroase-n muguri Să mă colinzişirâde ca o vrăjitoarecu care m-am ascuns adesea mai poate mâna minţii meleprin verdele mustind a pârg. să cînte a iubi - iubire Mariile din flori de spumăAm altoit albastru-n verde îmi vin – când Marea le trimite.şi port pe geană o-ntrebaredin care dorul mă recheamă 41

Cervantes PeRSoNAlitxAteA lUNiisunt marinar…poet în travesi Abislimitatun tânăr vânător de visecare aprind luceferi-lumânări astăzi nu-mi doresc iubirela cimitirul rimelor nescrise. lăptărerasa mea-i Maria căreia…cam de-o veciemi-a spus o femeiuşcă-vrăjitoare nu i-am mai plătit simbria.să pun tăciuni în palma aşteptăriişi s-or aprinde alte melodrame; doamnă brună şi duducăcu-n Om şi o Femeie prea nemorţi stejar ‘nalt cu iz de nucă doamna mea preapământeanăcare aruncă-n Soare pruncii vii ce-mi vinzi amfore de viaţă;ce cîntă precum iambii în poeme rogu-te, vino mai rar,şi nu adorm Maria – te aştept precum florile din har.să mă colinzi cu flori de lerui…ler.. rogu-te, vino mai des cu sâni rumeni – la culesPoem gri sau vino numai o dată şi cumpără-mi viaţa toată;într-o toamnă tăvălită în gri eu ţi-o dau – Maria-meadragostea a trecut pe partea cealaltă da-i uşure şi e grea.sau poete doar mi s-a părut …norii au trecut de-atunciera ca un plop de înaltă părinţii-au fugit din pruncişi atunci…m-a durut. doar poetul…prin abisEu… mai sădeşte flori de vis.devora-mă cerul verde şi greuca o duhoare din eleşteu Doar iubireaşi Euduci palul bălan l-am fost prins credeam că numai ea ştia să moarăşi în hamuri de dor l-am încins şi şi-a murit iubirea prin ninsorişi tot Eu de-atâtea ori…de-atâtea ori măicuţaam zvîrlit cu bolovani în eleşteu a dat tain la durii perceptori.şi au răsărit delfini imaginariascunşi întrudiţii pescari ea ne-anvăţat de puri ce e iubireamai gânditori ca asceţii şi ne spuneacă-i Floarea…sau Mariaşi mai profunzi decât poeţii trecea prin cer războiul cu bombardecare taie frunze la câini şi-a răsărit o cruce – peste deal.cutuşuri lenevoase pe mâinisă creadă lumea plăpândă, mă adormea-ntre cioburi de tămâieveşnic la veşnica pândă, iar salcia din poartă a muritca printre zdrenţe de seu dar mi-a rămas nelustruită carmarăcneşte spre lună diavolul meu. adusă de măicuţa mea – în somn. 42

Revistă internaţională de culturăPeRSoNAlixtAteA lUNiiazi sunt prin lumea mare – mare domn Doar iubireape cei ce-mi zic poetul îiînjurşi dau picioare-n fund la toţi coioţii sunt şi copil…sunt şi bătrânsă nu îmi sufle nimeni în iaurt. n-am pus nicicând pe viaţă preţ când mă veţi duce la judeţ, să ştiţivino Maria…nu mai e departe. gâzii blânzi au fost poeţi.vezi tu un nou luceafăr pe zenit?e semnul nostru din eternitate iubire…toarnă-mi în pahar.că mama noastră -Floarea- n-a murit. Maria…adu-mi călimara să plîng cuŢara, când străbuniiLa menestrel cântă sub scuturi de eroidacă vrei să-mi fii şi au trecut atâte aploi…mireasă şi alte stoluri or să treacăpune-ţi şerpi nebuni sub Mariile din veşniciiie ne udă buzele – cu dor.să mă muşte de speranţăprecum corbii…zăvzăuci. împuşc toţi porumbeii păciila fereastră nu-ţi du bus- cu bumerangul eu vâneztul Maria – lângă foculcineimulţi braconieri aşteaptă aşteaptă şoapte de iubiri.să înghită vârcolaciiLuna – ochiul meu de şi El – bărbatul – maiveghe. transpiră cu braţul drept ciopleştevin aezii…vin cuţiteri sfinţide Homer meşteşugite Maria ştie: doar iubireaoarbe – cum e necuvântul ne stinge dorul dinnerostit la vremea lui. părinţi.mă opresc la o fântână Martortu scoţi apă – despletităsub copită-ţi apăs ţâţa îmi voi strînge timpul în ghemta…de fată nenuntită precum renumitul domn – Matusalem şi chiar aşa - în disgraţieapoi iau ţitera-n umăr mă voi duce să mă vînd la licitaţie.plec pribeag şi îmi e dragcând răpesc în noaptea nunţii 43Măriuci…mustind a pârg.

Cervantes PeRSoNAlitxAteA lUNiilume bună!...am un poet de vânzareel vă-njură, bea şi gîndeşteimită toate dihăniile pământuluişi despre marxism – îi e greaţă să discute,spune că a răcnit pe mai multe redutede unde a cules doar sâmburi de dragostedar mâna lui cu sînge verde a rupt lanţulşi sclavii de atunci au devenit democraţi.mă-ntreabă un client: bă…nu ne minţi?nu ne ne…mi-e martoră Sfînta Mariaea m-a-nvăţat să calc desculţ pe pământşi că nu sunt departe de propriul mormânt.şi-acolo vă voi oferi ghemul meu verde O FOTOGRAFIE A LUI EMINESCU ,e fragilă viaţa printre tenebroase răşini ÎMPREUNĂ CUomul mai bea un pahar…mai înjură;Maria spune căMatusalem a fost un TATĂL SAU, DINTR-O COLECȚIEsperjur. PARTICULARĂ La Montreal – 2015 44

Revistă internaţională de cultură de lA eVxU CitiReeUGeN eVUdiscoboleea:Scrisoare despreexpertizeCeea ce e matinal în cugetul nostru, pare a fi de școli...ori nenorocitele de orfelinate și orfeliniipovestit, eventual de înţeles și de comunicat altfel- acestora !altcum riscam capcanele obscurantismelor toate Calea spre Rai trece prin dantescul infern și pur-și cum careva scria, a deveni desene animate, delir gatoriu.Memoria colectivă se autodistruge, spre acolectiv al memoriei lungi, al aplatizării.Dr. D.H. se reactiva, a se autoreproduce, sublunar.Vaugham se întreba retoric dacă numai bolnavii La românii din teritorii, dupa cohorta de satrapi,visează...Își singur răspundea, „NU ! Apariţia vi- strămutaţi, coloniști, clonarzi etc,- memoria aresului nu depinde de starea sănătaţii noastre, nici ascuţimile unor munţi care se bat cap în cap, ase-de varstă, nici de sex. Nu există somn fără vise...În meni uriașilor. Nicolae Prelipceanu, în vremeasomn suntem pe o altă modulaţie de frecvenţa, școlii de la Cluj, intuia rostogolirile acestea ale flu-așadar...De reânţeles în acest sens, și Mecania vi- xului și refluxului baconskyan,- sic, n, ca o rosto-sului a lui Freud, ori mai recentele exegeze ale golire a Hazardului extra hegelian, alea iacta est, aunor Carl GustavYung, sau ale romanului Con- zarurilor jocului de table: ERMETIC.stantin Dulcan. Onirismul, dintre numeroasele „ Închis într-un zar ermetic difuz, puncte rosii al-curente ale literaturii noastre, predominant intui- bastre verzi, bat în membrana lui neândurată, cutive , sau deloc, pare a fi gemelar hedonismului, faţa spre sînge cu faţa spre ape, cum se întâmplăvia sacredotismul barbarilor și neobarbariei, al re- zarul să cadă”./ Zarul, vol, Antu, pagina 17,surecţiei veriginoase a păgânismului, via esoterism ESPLA, 1968.Parafrazându-l, cum să decosntruimși massonici. Societatile sunt lucrate in orb, cum o asemenea femeie ? Intrebarea invocativă e a luidixit psihologii manipularii intru stapanire, a uto- Ion Caraion, poate o invocatie Nimănui, ori poatepicei unicităţi, nivelatorii, massificante, mancur- noua inșine. Careva ne numea Copiii din Floritizante, a Inteligence service neo- oculte, a ai...Cerului...Labiș, după Eminescu si Bacovia,Spi-Controlului prin uzanţele castelor cu epoleţi, mi- rit al adâncului...Ce rămâne de făcut, refăcut, dacălitarizate, CAZONE. nu a ne aminti, anamnesic, fiecare în parte, cine suntem, de unde venim, încotro mergem- sau sun- Suntem în paradeigmele diverSIONISTE. Calea tem duși, și DE CE... Ceea ce vom afla ori reaminti,noastra în istorie este RECICLATOARE, aidoma la iesirea din Marele Vis, dupa somnul Eonic tem-celei a Naturii, care, cum Petre Tutea spuse, e porar al...Zeilor.Sună preţios, însă asta pare a fi, săoarbă, nu are atribute ca mila, iubirea de aproapele ne consolam, ori sa ne, vai noua, sinucidem...De-ori departele, altfel spus are dinamica nonhege- pinde de cât și cum ne-a iubit Viaţa ...Aici, în Frac-liana a energiilor reciproc consumiste, animalice, talia, eventualmente revigoraţi de ...Utopii.necum canibalice...Maternitaţi, creșe, grădiniţe, 45

Cervantes PoexZiedUMitRU tAVleSCUIncertitudiniLângă himere se răsfiră aștrii NostalgiePe câmpii centaurii colindă ca sihaștriiȘi cu vestale oarbe, dar neprihănite Cu zâmbet ars, mi-așez chipul în palmeÎși poartă din speranțe, pe șei de colb albite. Mă zbat între gânduri, albit între basme Și stau ca un pustnic, aștept, bată-i vinaTot priveghind în lume, amar și cu păcat Judecătorii de ceață să-mi fure odihna.Din cenușiul zilei, incert și înnoratÎn tot vacarmul trist al vremii, zălog și legământ În glasul de zile ce-și uită din rosturiUn sentiment de dor, hipnotic, îl lasă pe pământ. Doar vântul aduce pribeag pe la colțuri Ceruri pustii, tânjind după rugăÎntorc dintre iluzii, să le cufunde-n ceață Și gânduri albastre, dar puse pe fugă.Cu falsă poleială transpusă-n fum și gheațăPierdut între ruine un trist impar sobor Rămân uitat între vise, cu palmele arseDe gânduri pesimiste ce-ncet se pierd și mor. Aştept ca un pustnic, speranțe frumoase O stea să mă cheme și să mă tot ducDor de a rescrie Spre zări cu miresme de frunze de nuc.N-am versuri noi la mine.Transpuse în poeme virgineAu plecat spre pajişti mai albastreCu metafore de cicoare, măiastreIar ceea ce aproape se nașteAre roba tivită cu ierni vastePieptar din cochilii de melci albăstruiOglindă întoarsă spre critici mai șuiBătînd aritmic din aripi firaveMireasma lor transformă sunete grave. 46

Revistă internaţională de cultură PoexZieAURel CHioReANUAm încetat... îmi spun ruga-n dor de stele,Am încetat să mă mai mint mereu, vâr sub mânecăca adierea să ți-o plâng în vis, păcate,să spun că nu mi-e dor și eu, rog pe Domnul să le spele.mai am surâsul unei seri... nescris. Poposesc în poezie,Suspin și scriu ceea ce sunt, scriu poemul ce ți-arată,ce lungă-i calea cât mă doare dorul, că iubesc cu frenezie,că merg în sus, că trupul mi-e mărunt, chipul tău și ființa toată.plecat cu ploaia, scuturat cu norul. Vreau să-ți fiu un gând, fiori,Am încetat,să stau, de aceea merg, mare și rotund, cu pene,cuvântul sfânt mi-e hrană și ocară, fluturi care poți să-i zbori,mă țin doar cuiele întreg sub sărutul meu pe gene.și-am renăscut cu tine într-o vară.Eu plâng și clipa cu apus de stele Mă scuturși mă topesc în doruri ca ghețarul,îmi duc cuvântul, gândurile mele, Mă scutur de frunze de noapte,la porți cu tine, unde-mi pui fularul. petală cu doruri în zimți,Am încetat să sorb din fundul cănii, iubirea mă arde și-n ape,să scutur lacrimi în tăcerile de bard, pe buze săruturi cu sfinți.să cer lumină-n depărtarea zării, Mă scutur minute, ca veac,să vând zăpezi în iernile ce ard. ca basme din clipe și-atât, ți-e clipa și gust, dar și leac,La un capăt când lumea mi-atârnă de gât. Cu tine de-i frig se încălzește,La un capăt tu, de o vreme, și noaptea și luna în scrum,stai departe-n valul zării, o toamnă din nou ne zâmbește,focu-mi arde între gene, cu apă căldură și un drum.dor în tainele spinării. Când cade minutul e seară,Tu mă cauți în apusuri, călcâiul e sub veac adormit,eu în vis sărut pe gură, te scriu dintr-un vis călimară,sorb și aerul din suduri, iubind într-un basm infinit.versuri la încheietură.La biserică în spate, 47

Cervantes PRoxZAGeoRGe teRZiU LECȚIA DE PSIHOLOGIE Doamna Clara este o femeie decentă, care în timpul vieții a avut mai multe porecle: Filozoafa,Freud, Maitre, Poeta. În fiecare din acestea se putea regăsi.Tinerețea a însemnat și anumite porniriboeme, cum ar fi purtarea unei genți sau poșete fără fund, numai așa de amorul artei, cât și a unuitricou imprimat cu un schelet, de genul celor puse pe stâlpi.Cu textul: nu atingeți, pericol de moarte.Le făcuse chiar ea, printr-o metodă simplă, cu un șablon prin care pulveriza vopseaua.Aparatul erafăcut chiar de ea din două mine de pix lipite, una intra într-un borcănel cu vopsea etc, etc. Doamna Clara are o fată, Liliana, fată simplă, frumoasă, cu un început de zâmbet sarcastic pefață.Comunica destul de sec cu mama și asta de când creștea, creștea, creștea.Avea cam cu 4 cm maimult decât mama, psiholoaga.Doamna Clara profesa psihologia la Liceul Eminescu, Liliana era elevăîn clasa IX-a la Liceul Slavici.Să nu zică cineva că este protejată de mama. De când divorțase, doamna Clara era un permanent izvor de învățături pentru fiica ei.Îi plăceamai ales să repete, de parcă asta ar fi făcut toată viața: -Nu trebuie să faci niciodată deosebire între oameni.Acuma avem voie să spunem, pe vre-mea mea nu aveam voie, că oamenii sunt egali în fața lui Dumnezeu! Întelegi ?Educația oferită demamă în decursul timpului era corectă și mai conținea:să nu furi, să nu minți etc. Numai că într-o bună zi Liliana venise îmbufnată acasă și replică mamei : -Să știi că este foarte greu să spun numai adevărul , cum m-ai învățat! I-am spus unui coleg lașcoală că e tâmpit, chiar e tâmpit, și m-a lovit cu ghiozdanul în cap! -Da de ce naiba i-ai zis? -Păi dacă m-ai învățat să spun adevărul! Doamna Clara amuți. Nu se așteptase la asta.Își aminti însă de nenumăratele momente din viațaei, atunci când spusese ce gândește și câte probleme au urmat.Dar atunci… cum să spună fetei că ebine să mintă? Să o învețe să mintă? Poate că porunca aceea din Biblie este ca o lege care nu are șinormele de aplicare, cum se întâmplă frecvent la guvernul actual.Poate că Dumnezeu, în lumea Lui,are această posibilitate, doar acolo, în cer, toți sunt sfinți.Dar aici… Pentru prima dată doamna Clara nu a știut ce să spună fetei și mai bine a tăcut. Dar ieri s-a întâmplat ceva și doamna Clara era obsedată.Trecând din întâmplare prin parculcentral, pe undeva pe lângă fântânile țâșnitoare, pe o bancă, fiica ei, unica ei fiică, discuta atentă cu unbăiat.Asta nu era problema, mereu își imagina că va apărea un băiat în calea fetei ei. Dar pândindu-Ide după o tufa, văzu cu surprindere că băiatul este mai scund decât fata ei.Și arăta ca dracu, scuze deexpresie.Cu nasul cârn și fața osoasă.Tuns cocoș, părea chiar urât.Cu pantaloni în două culori etc, etc.De parcă din tot orașul ăsta fata ei nu putea găsi un băiat mai de soi.Acuma nu Brad Pitt, dar nici 48

Revistă internaţională de cultură PRoxZAașa!Observă apoi că în zilele urmatoare fata venea acasă parcă tot mai îngândurată și cu o paloareciudată pe față.Și apoi… -Mamă, tu ai fost îndrăgostită de tata? Doamna Clara încremeni.Îndragostită în nici un caz.Poate excitată.Și pentru că trebuia sălămurească lucrurile urgent, își luă fata pe departe: -Da ce, tu ești? -Cine știe, poate… zâmbi Liliana misterioasă. -Uite care e treaba, fată, o luă atunci direct doamna Clara.Te-am văzut acum câteva zile pe o bancăîn parc.Era un băiat mai scund ca tine.Despre el e vorba? -Da, despre el! Tonul ferm al fetei o convinse pe doamna Clara că răul trebuie tăiat din rădăcină. -Măi fată, dar de ce naiba în orașul ăsta mare, nu ai putut găsi și tu pe cineva mai arătos? Că ălaarată ca o zdreanță. E urât, ce mai ! -Aha, răspunse fata.Și își privi mama drept în ochi.Și o privi, si o privi… -De ce mă privești așa, tu nu vezi că ești drăguță? Poți fi prietenă cu orice băiat, dar nu cu ăsta! -Înțeleg, spuse fata șoptit. Știi ceva, mamă?Tu mereu și mereu m-ai învățat să nu fac deosebireîntre oameni. George e un băiat deosebit, aparte.Am ce vorbi cu el, citește mult.Uit cum trece timpulcu el.Și uite ce cred eu: și pe băieţii urâți trebuie să-i iubească cineva. Ce zici? Și își luă gentuța, trântind ușile. În urma ei, doamna Clara rămase înmărmurită. Nu mai înțelegeachiar nimic. ATUNCI VIAŢA MEA A LUAT SFÂRŞIT În studenţie, am avut un prof. lector la fizică optica şi el ne-a spus în felul următor: În experimentulpe care îl veţi vedea, veţi vedea că nu vedeţi nimica! De ce nu vedeţi nimica? Veţi vedea îndată. Aşa şi eu.Stau pe o banca în parc şi mă minunez cum ţi se poate schimba viaţa într-o clipă.Şi sănu poţi întelege absolut nimic.Cel puţin acum.E ca şi cum ai vrea să explici nimicul. Era într-o zi superbă de martie, priveam pe geam primele dungi de lumina roşietice.Evidentprimul gând a zburat spre prietena, amanta sau ceva asemanator, din Bucuresti.Trebuia sa o sun ,eramereu suparata,dorinta de alintare revenea obsesiv.Si totul pentru ca nram in stare de a lua o deciziemajora cum ar fi aceea de a ma desparti de sotia oficiala si de cei 2 copii.Capcana fusese realizata cumulta maiestrie s-a trecut prin toate etapele cum ar fi tatonari, promisiuni ca totul va fi doar un jocsentimental, ca nimic nu se va schimba decat in bine, placer interzize,delicii pe tava. -Lasă că nu-ţi strică puţină distracţie, ce naiba, suntem maturi, ce se poate întâmpla ? Şi avea parcă şi un nume predestinat,Virginica, dat probabil de un tată care, pasarea mălai visează. Şi Virginica s-a pus pe treabă a făcut tot ce ştia mai bine,de la vicii la suplicii, aşa că totul părea cudiplomă de excelenşa. Avea tot ce trebuie, sâni, gene , degete lungi şi fundul din două bucăti.Ma plimbam prin Parcultineretului din capitală, uneori făceam alergări şi era bine.Alergam eu dupa Virginica sau Virgi alergadupă mine. Soţia nu bănuia nimic.Sau cel puţin părea că e aşa. -Iar pleci la Bucureşti, iar ai treabă, ma privea puţin iscoditor, dar cred ca îi era mai bine fără minedin când în când. 49

Cervantes PRoxZA Nici nu ştiu daca am iubit-o vreodata dar asta nu m-a împiedicat să fac copii cu ea.Ne certam însăşi atunci diferenţele dintre noi păreau de netrecut.În rest era bine si frumos.Virginica devenea însaceva bun. Prietenul meu Florin fusese la un moment dat declanşatorul acestei situaţii. -Mă Victore eu merg la curve, ce conteaza măi, dar familia e familie. Ştii ceva? Câteodată, cândîntorc acasă chiar mă atrage şi nevasta, ca mi se deschide poa. Sau mă gândesc la aia cu care am fostşi e bună şi nevasta. Doar ai văzut şi tu, că după ce face copii, femeia parcă nu mai trage la noi. Ţinminte că totul s-a dus naibii când era copilul nostru mic şi nici nu mi se mai scula. Când mă culcamşi eu cu muierea , era mereu ca un arc “parcă plânge ăla mic” “taci , se aude ceva?” Mi se urâse de ălamic în scurtă vreme. Aşa că a trebuit să-mi salvez cumva familia, mai prind şi eu câte una. Aşa îmi vorbea Florin şi începeam să bag la cap. Totul a fost firesc, la una dintre pizzeriile din București, undeva la intersecția sectorului 4 cu 5am cunoscut-o pe această Virginica, bineînţeles că nu aveam verigheta pe deget. Tot bineînţeles am fost pregătit, aveam o poveste să ţi se rupa inima, cu soţia care mă neglijează,îmi întoarce fundul, mereu şi eu ma usuc ca şi floarea neudată. Am simţit imediat instinctul ei maternînmugurind în ochii plini de speranţă. Iată omul! Inteligent, cult frumușel, dar neglijat. Să le ia naibape femeile care nu-şi apreciază bărbaţii. Era coaptă, pregătită să mă salveze şi eu pregatit să fiu salvat.Iubirea plutea în aer. Sau măcar dorinţa de nopţi nebune.Aveam probleme însa cu telefonul care dinsenin se strica atunci cand era sunat de Florina.Adică nevasta.Aşa îi explicam mâine zi. Sigur , trebuia mereu şi mereu să croşetez poveşti care aratau fără dubii că sunt nefericit.Pentrua alimenta relaţia cu Virginica. Dar am găsit şi la asta o solutie. -Sti Virgi aş prefera să nu mă mai intrebi nimic.Nu aş vrea să fiu nefericit atunci când sunt cu tine.Discuţiile despre dobitoaca aia mă termină.Tu ești ceea ce mi-am dorit, bla, bla, bla… Şi Virginica, cuminte, deşi abia se stăpânea să nu ma întrebe, era foarte curioasă, încerca dinrăsputeri să se abţină. Cu cât mă simţeam mai echilibrat pe tiparul lui Florin cu atâta simţeam că revin la viaţa. Parcă şinevasta era mai suportabilă sau mi se părea.Intrase déjà in vocabularul meu cuvinte noi: era tâmpita,vaca, cretina, frigida,etc. Iată însă că lucrurile, cum se zice , evoluează şi doamna mea din Bucureşti, îmi arunca priviridin ce în ce mai meditative.Ştiam ce vroia.Să fiu numai al ei.Aşa ceva era imposibil.Fata mea începeasă fie o dmnişoara în toată regula, era premiantă la informatică iar baiatul era prietenul meu cel maibun. Eram convins că nu ma voi desparţi niciodata de ei.Apa trece ,familia rămâne. Dar mă complăceam mereu şi mereu şi punctam mereu şi mereu. Chiar credeam ce spun, eramnefericit peste poate şi fericit ca exista o femeie chiar şi cu numele Virginica. Chiar îmi imaginamuneori că dacă aş fi fost căsătorit cu ea, prietenii m-ar fi întrebat complice : -Ce naiba sunteţi de 3 ani împreuna şi tot…virginică? Aşa că pompam faze convingatoare când eram cu amanta la plimbare -Când văd lumănări aprinse, flori, maşini claxonând, lume multa... mereu ma întristez, îi ziceam,uitandu-mă la ceremonia aia care tocmai se petrecea sub ochii noştri. - Asta îti aminteşte moartea cuiva foarte drag, nu-i asa? îmi raspundea ea, pe un ton compătimitor. - Nu, şi oam. De nunta mea... -Lasă că şi bărbaţii sunt cretini uneori, suspina Vigi.Uneori aştepţi prinţul toată viaţa şi când 50