Porțile Nordului nr. 1-2, 2020

REVISTĂ INTERNAȚIONALĂ DE CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE EDITATĂ DE ASOCIAȚIA CULTURALĂ „PORȚILE NORDULUI” IANUARIE – IUNIE 2020 Nr. 1-2 Baia Mare

IANUARIE – IUNIE 2020 NR. 1-2 BAIA MARE PORȚILE NORDULUI REVISTĂ INTERNAȚIONALĂ DE CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE EDITATĂ DE ASOCIAȚIA CULTURALĂ „PORȚILE NORDULUI” Editori: A C P N și Editura Transilvania sub egida Centrului de Excelență în Promovarea Creativității Românești Porțile Nordului Baia Mare. Fondatori: Emanuel Pope, Mihai Ganea, Virginia Paraschiv Director: Dr. Mihai Ganea Redactor șef: Emanuel Pope ( Anglia) Secretar de redacție: Virginia Paraschiv COPERTA Mihai Ganea TEHNOREDACTOR Dinu Virgil Coperta I. Ignaz von Born ( 1742-1791) Coperta IV. Cimitirul vesel – Foto panoramic Editare și tipărire revistă: Asociația Culturală Porțile Nordului, Baia Mare CENTRUL DE EXCELENȚĂ PORȚILE NORDULUI Str. Luminișului nr. 5/7, Baia Mare Maramureș, România Tel: +40362401599, mobil: 0748859034 E-mail: [email protected] ISSN 2360 – 5839 Porțile Nordului 1-2/2020 |1|

CUPRINS PORȚILE NORDULUI ÎN PLINĂ ȘI DEPLINĂ TIM TZOULIADIS – ABANDONAŢII DE LA MAREA PANDEMIE (Mhai GANEA) ...............................3 CRIZĂ ECONOMICĂ LA GULAG: DESTINELE UNOR TINERI AMERICANI ÎN RUSIA LUI UN ARTIST ROMÂN ÎN AUSTRALIA, CU O CARTE STALIN (Maria SAVA) .....................................49 SCRISĂ ÎN ISRAEL (Adrian GRAUENFELS) ....5 IMNUL DIASPOREI ROMÂNE (Muzica: Mihai POEZII (George ASTALOȘ)......................................9 GANEA, Versuri: Augustin OSTACE)..............59 POEZII (Anca Iulia BEIDAC) ...................................12 IZOLAREA (Mihai GANEA) .....................................60 ACOLO UNDE SE SCALDĂ SPERANȚA POEZII (Irina Lucia MIHALCA)................................67 (Cezarina ADAMESCU) ..................................14 POEZII (Valery OIȘTEANU)....................................72 SCULPTURILE DE LUMINĂ CREATE DE COSMIN COCIȘ, SUCCES AL SPIRITULUI ARTISTIC SFÂRŞITUL OCCIDENTULUI TRANSILVAN LA MADRID ȘI PARIS .............20 (Dr. Augustin OSTACE)...................................73 PE MARGINEA ISPITEI DE A VORBI DESPRE HERTA MÜLLER (Dr. Augustin OSTACE)..............87 CĂRȚI NECITITE (Emanuel STOICA).............22 NIRVANĂ ŞI PAIAŢĂ (Florin PARASCHIV) ..........108 INTERVIU CU O ȘTIUCĂ (Emanuel STOICA)........30 POEZII (Gaby SCHUSTER)..................................118 CONGRESUL INTERNAȚIONAL „PREGĂTIM POEZII (Jeni STOIAN) ..........................................121 VIITORUL PROMOVÂND EXCELENŢA’’ CRIOGENE (Virginia PARASCHIV) ......................123 IAŞI-ROMÂNIA, 27 februarie – 1 martie 2020 LA SPARTUL NUNȚII (Virginia PARASCHIV).......127 (Pompiliu COMȘA) ..........................................35 POEZII (Dorian STOILESCU) ...............................131 ENIGME ÎN DESFĂŞURARE DOMNU’ BUMB – CELE 28 DE VIEŢI PĂMÂNTENE (Ştefan Doru DĂNCUŞ)...................................37 (Octavian MIHALCEA)...................................134 POEME (Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU) ..............135 DAN ANDERSSON (1888-1920) (Dorina Brânduşa LANDÉN)............................39 GRUPAJ LIRIC (Igor URSENCO) ...........................42 „GEOMETRIILE SPAŢIULUI” DE NICOLAE 5 POEME (Ioan POTOLEA) ....................................44 VĂLĂREANU SÂRBU (Horia PICU) ..............139 POEZII (Emanuel POPE) ........................................46 POEME (Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU) ..............141 POEZII (Dinu VIRGIL) ...........................................145 Porțile Nordului 1-2/2020 |2|

EDITORIAL PORȚILE NORDULUI ÎN PLINĂ ȘI DEPLINĂ PANDEMIE O revistă, un destin. Apariția sa în lor cronologică șansa de a se afirma poetic. format printat, a fost dependentă de Antologiile oferă un loc unde se pot zumzăi finanțările nerambursabile din frustrările erotice adolescentine, în tonalități fondurile alocate de către sistem, culturii și diverse. Peste noapte, zeci de doamne, mai civilizației județene și municipale. Este vorba ales pensionare, devin poete și apoi de Maramureș, respectiv Baia Mare. Oricum, scriitoare de succes local. Se bucură de multe mulțumirile noastre rămân în continuare cronici și premii. Care mai de care, își scot din ferme și neviclenite. Faptul că aceste fonduri sertarele prăfuite, file de maculatură, au fost, uneori de zece sau de douăzeci de ori mucegăită de vreme și uitare premeditată. mai mici decât cele alocate altor entități de Procentul produsului erotic este covârșitor. profil, cu personalitate juridică, rămâne un Poezia de dragoste este prezentă în mister. Aici intervine rolul și profilul cultural antologiile pandemiei literare românești în și managerial ale liderilor acestor organizații, proporție de jumătate, cealaltă jumătate iar de ce nu, și politic. erotică aparține prozei și poveștilor locale aluzive. Se scrie mult, se scrie, în draci, cum De la formă la conținut, este o distanță s-ar zice, dar nu se citește deloc, semn considerabilă de principii și interese. dramatic al lipsei de respect chiar și în Distanțarea depinde de modul adecvat sau proximitate. Cărțile, dar mai ales autorii, sunt inadecvat de realizare a problemei culturii și relaționați la calitatea festinului de la civilizației, acestea desigur, specifice ceremonia de lansare. Pișcoturi frugale, sau arealului geografic tradițional și istoric. Se belșugul de sarmale stropite cu băutură. conturează unele conotații refulate în actualitatea isteriei europene pandemice. În urmă cu cinci ani, mă găseam Deci fondurile s-au alocat acolo unde pe împreună cu soția la Budapesta. Ne-au atras primul loc s-a distins ca subiect dragostea, în atenția în metroul și autobuzele orașului, componenta ei intimistă. Da, da, asta e, mulți tineri care citeau pe tablete, fie așezați iubirea! Mai ales iubirea de sine. Dar și pe scaune, fie în picioare, atenți și cuminți în iubirea față de aproapele, iubit sau iubită, în drumul lor. O lume cititoare, mi-am zis atunci ipostazele cunoscute, clasice sau moderne. În cu o satisfacție uimită. La noi în România nu felul acesta au apărut antologiile ca structură am văzut așa ceva demult. Am întrebat literară distinctă, la îndemâna tuturor deunăzi într-un magazin de specialitate un mâzgălitorilor de hârtie. Mai nou, clăparii la vânzător dacă se poate cumpăra de acolo o tastatură. Iubirea este izvorul nesecat de tabletă pentru citit, acesta mi-a răspuns că nu inspirație, mai ales la persoanele de vârsta a știe ce-i aia. Ce-or fi făcând oamenii din țara doua sau a treia, care nu au avut în tinerețea aceasta, stând în casă? Pandemia Covid-19 | 3 | Porțile Nordului 1-2/2020

limitează accesul la cinematograf, teatru sau păstrez fața curată a liniei productive stadion, dar la lectură încă nu am auzit că binecunoscută în lumea literară. Un mediu s-au pus limite. Totuși, oamenii nu citesc. Din alternativ unde mă mai învârt încă și eu, păcate, nici scriitorii consacrați nu se mai izolat de uniunea scriitorilor sovietici citesc între ei, cum făceau cândva, și nici restanțieri la examenele istoriei noastre măcar fiecare pe sine. Dar de scris, se scrie literare. Numerele de față conțin colaborări mai mult ca oricând. Toată lumea scrie. dar ale unor scriitori din țară sau străinătate, cu nimeni nu citește. Grafomania asta o fi și ea valoare certă în scriitura lor distinctă. Mă ceva. Am trecut demult de jumătatea anului. onorează nespus colaborarea acestora la Este toamnă și încă nu am scos revista în revista Porțile Nordului. Mă străduiesc, lume anul acesta. Cel puțin două numere voi împreună cu colegii de redacție, să-i aducem încerca să le scot acuma, încercând să pe distinșii autori la rampă, în plină și deplină pandemie medicală, sapiențială și literară. Mihai GANEA (România) Porțile Nordului 1-2/2020 |4|

Adrian GRAUENFELS (Israel) MUGUREL BĂRBULESCU ♦ TIMPUL VISULUI UN ARTIST ROMÂN ÎN AUSTRALIA, CU O CARTE SCRISĂ ÎN ISRAEL Îl cunosc de mulți ani de mile! M-am născut în pe Mugurel București dar am crescut la Bărbulescu. Vlădești, jud. Vâlcea cu bunicii Ne leagă o parentali! Bunicul meu era prietenie virtuală de preot și bunica învățătoare! peste 10 ani. Este un Bunicul meu făcea sculptură amic discret, și mult în lemn și pirogravură și lucra prea modest, pentru și pe foi subțiri de aluminium! lumea zgomotoasă și Și cânta minunat la vioară! agitată în care trăim. Am crescut cu lampa de gaz și Arta lui Mugurel este cu difuzor cu radioficare! În deosebită și poate mare măsură sufletul meu a stranie europenilor. La rămas la Vâlcea și sunt sigur prima vedere, ne că o parte din simbologia șochează complexitatea ei, parcă voit folosită în lucrările mele provine din bogăția indescifrabilă a desenului. Mesajul este etnică a Vâlcei! ascuns în povești și emoții personale. Pictorul folosește culori primare, puternice, cerneluri și pigmenții unei civilizații pe care noi europenii nu o cunoaștem. Lucrările lui Mugurel acoperă un spațiu eclectic larg și variat, de la schiță și desen la caligrafie, picturi complexe, obiecte găsite și prelucrate migălos sau o ceramică pictată. După cum declară însuși pictorul, legăturile sale cu țara natală sunt vii și pregnante: Australia! Pare straniu să ai impresia că Dar arta lui este departe de a mima sau ești prin...vecini și totuși să fii la atâția mii de continua motivele românești ale tinereții km! De aici până în România sunt cam 11 000 | 5 | Porțile Nordului 1-2/2020

sale petrecute în România. spre Tasmania, provocând Mugurel imigreză în vastul avarii destul de serioase. continent Austral unde va Comandantul Philip trece pe dezvolta noi tehnici și nava Supply, cea mai rapidă subiecte, o artă alimentată dintre toate și pornește profund de cultura înainte, cu intenția de a autohtonă, de culorile pregăti terenul pentru restul deșertului, de starea de flotei: să găsească un loc suflet a unui om sensibil la unde să se poată construi o natură și la elementele așezare, cu apă potabilă și specifice unui nou teritoriu, eventual să ridice câteva cu un folclor vast, mistic și adăposturi. După el urmau impresionant. Mă bucură să vină Alexander, minunata interacție dintre noi și hotărârea Friendship și Scarborough, care aveau la luată în comun de a produce acest album bord majoritatea condamnaților bărbați, care să sintetizeze munca și viziunea unui ultimele urmând să ajungă corăbiile de talentat pictor, și povestitor. Fiecare tablou, provizii, mai lente, însoțite de restul vaselor. desen sau obiect prezintă o lume aparte, un Pe 18 ianuarie 1788, Supply ajunge în Botany vis, o poveste sau o legendă. Am adăugat Bay, a doua respectiv a treia zi ajungând și pentru cititorul de limba română noțiuni de celelalte corăbii. Deci, după o călătorie de bază despre Australia, istoria cuceririi ei, aproape 8 luni ajung la Botany Bay, în sudul interacția colonizatorilor cu aborigenii nativi continentului, la data de 18 ianuarie 1788, care locuiau acest pământ de zeci de mii de denumind izvorul descoperit acolo Sydney, ani, dispersați în sute de triburi și etnii, atât după numele Ministrului Coloniilor. Astfel cu obiceiuri, credințe diferite, mituri și lua sfârșit una din cele mai importante ritualuri, cât și producând de milenii o artă expediții maritime din istorie -11 corăbii, cu impresionantă prin sinceritatea ei, cu motive peste 1.400 de oameni, care au călătorit timp si semne, pe care le regăsim ca pe un ecou de 252 de zile, acoperind un traseu de 24.000 sofisticat, în opera lui Mugurel Bărbulescu. de kilometri, fără să piardă vreun vas. Pe țărm aveau să debarce, în total, 1373 de Colonizarea unui continent persoane, cu 47 mai puține decât plecaseră din Portsmouth. În timpul voiajului se Australia a fost inițial folosită de către născuseră 22 de copii, în timp ce 69 de autoritățile engleze drept loc de deportare a persoane au murit sau au dezertat. Rata deținuților de drept comun. La data de 13 mortalității a fost de doar 3%, foarte scăzută mai 1787, o flotă engleză pleacă din Portul dacă avem în vedere condițiile în care s-a Portsmouth spre Australia, comandată de desfășurat expediția. Începutul este mai Arthur Phillip, cel care avea să fie și primul greu, proviziile aduse din Anglia Guvernator al coloniei. Avea la bord terminându-se rapid, iar plantele cultivate aproximativ 1000 de oameni. O furtună nu au reușit să prindă, datorită secetei violentă, lovește flota în timp ce se îndrepta Porțile Nordului 1-2/2020 |6|

existente. O corabie este trimisă în Batavia englezii sunt într-un conflict perpetuu cu irlandezii catolici. O rebeliune a acestora, în pentru a aduce provizii, se impun rații pentru martie 1804, a dus la uciderea principalilor lideri ai irlandezilor și calmarea momentană deținuți, iar criza va fi ulterior rezolvată. A a spiritelor. Economia crește treptat, în special datorită cantităților imense de lână și doua flotă va ajunge în 1792 la Botany Bay. cereale exportate. Dacă la început relațiile cu aborigenii sunt bune, ele se vor strica treptat, ajungându-se la masacre în special din partea populației albe. Imaginea pe care societatea engleză o avea despre Botany Bay era dublă: pe de o Desenul bidimensional, parte este văzut ca cel mai cumplit loc unde lipsa adâncimii pot ajunge deținuții, iar pe de altă parte, este Deși artele plastice au descoperit văzut ca locul unui nou început. O importantă perspectiva și iluzia volumului pe pânză sau minoritate, care are de la hârtie, încă înainte de anul început o situație specială 1500, marea majoritate a este cea irlandeză, catolică, tablourilor lui Mugurel sunt în conflict continuu cu realizate în planul englezii. Relațiile cu bidimensional, personajele aborigenii sunt la început și obiectele lui trăiesc în bune, materializându-se în planul imediat, plat, oferit schimburi mărunte, însă vederii. Și Brauner dar şi curând vor începe Jules Perahim au masacrele de ambele părți. experimentat, timp de o Populația engleză, perioadă desene conștientă de superioritatea suprarealiste sa, va deveni treptat o forță bidimensionale, bazate doar asimilatoare. Se formează o pe grosimea pastei plastice aplicate. La a două așezare la Paramatta. Al doilea Mugurel nu vom găsi umbre, simularea Guvernator este Francis Grose, care are un adâncimii, perspective, straturi sau planuri rol important în dezvoltarea agriculturii și a multiple, așa cum folosea pictura clasică. Din comerțului. După eliberare, deținuții se contra, el adoptă tehnicile vechi de desen angajau ca muncitori pe planar, ale aborigenilor, sau fermele ofițerilor, ale culturilor Maya, cu care renunțând să se repatrieze cochetează intens. Artista în țara de origine. Este contemporană, Silvia Bächli, semnalul apartenenței la o consideră că desenul este o nouă civilizație, însă, la acel apariţie în mişcare, o moment, numele pe care îl abatere nuanţată, un poartă colonia este New schimb în câmpul South Wales. Pe lângă gravitaţional, care atrage ciocnirile cu aborigenii, | 7 | Porțile Nordului 1-2/2020

indirect atenţia asupra atunci când îmi prezint obiectului şi a plăsmuirii visului, care nu vor fi labirinturile, cu subiecte niciodată concretizate în desen. A desena înseamnă înlănțuite în desen, a intra într-un teritoriu neatins, a te învârti şi dezvăluie adevărata mea plimba prin el, a crea un spaţiu şi a-l cerceta, a lucra intenție de a exprima o cu şi împotriva vârstei hârtiei. Desenul deschide gamă largă de sentimente spaţii interioare şi există în acele spaţii, fără a le ocupa și emoții. Artistul român în totalitate. Dacă a picta înseamnă a însufleţi Victor Brauner și picturile desenul, a face să înflorească forma, după sale mistice, caligrafia pe cum afirma André Lhote, atunci desenul va fi blocuri de lemn japoneza, nelipsit din creaţia picturală. arta primitivă de pe În desen sau pictură, diverse continente, arta forma este sugerată în spaţiu, iar în sculptură bizantină și scrierile lui forma este poziţionată în acel spaţiu. Iata ce declara Carl Gustav Jung stau la Mugurel despre opera sa: rădăcina începuturilor „Este ca și cum aș avea un ghem de linie infinită, lungă, pentru mele în artă. Mă consider oricât ar fi nevoie și atemporal aflată în interiorul meu și, doar marginile pânzelor, un artist străin, cu o plăcilor, obiectelor găsite, costumelor, statuilor, măștilor, pieselor ceramice... pot obsesie față de linia și opri acel flux continuu de linie care șerpuiește în plan. Îmi place în mod special să detaliile artelor plastice. ofer o a două șansă pentru diverse obiecte și lucruri pe care oamenii le aruncă, deoarece le Materiale pe care le consideră inutile sau demodate. Arta mea este o combinație de artă tribală și folosesc: creioane, suprarealistă. Utilizarea detaliilor extreme pasteluri, cărbune, stilou cu bilă și cerneală, vopsea și perii acrilice, guașe, colaje, asamblări, de asemenea obiecte găsite, cerneluri diluate, monoprinturi și hârtie de schițe. Porțile Nordului 1-2/2020 |8|

George ASTALOȘ (România) da sunt bolnav şi tu eşti peste tot așa e dragostea pe vreme de holeră a celui pe care l-ai iubit Eppur si muove între noi doar indiferența care te salvează Mottor: „Să te simţi bine în propria piele e tot ce și-un el închipuit inexistent te ține viu. Poezia ei nu te mângâie și nu te ia în brișcă. Dar se întâmplă că totuși, te mișcă.” G. G. totul e delicat dar teribil cădem ușor Asztalos și periculos ca noaptea cădem frumos-dureros cu brazii alungați din pădure nu sunt ochi negri şi cuminţi e coadă la fericire aș da foc la pietre mai bine scot bestia şucară din tine că mi-e frig în neștire din pădurea cu ochi verzi în care te pierzi și nu știu dacă ne simțim sau nesimțim mai bine te ţin de mână şi te las la mila dragostei dar așa e viața stăm la coadă la lemne să în-lem-nim pentru că e criminal dar mereu revii acasă din spaima idioată a lumii ușor ușor ști tu și-ți regăseşti nenorocita aia de bucurie am să redevin optimist de trăsnește nu e nevoie de amintiri şi speranțe pentru că n-am nimic de câștigat pentru că totul e imaginaţie sau de pierdut se-ntâmplă că se memorează și se mișcă singure e apă destulă în marea lui pește îmi țin dragostea bine de altfel nu merită să-ţi fie teamă decât de spre deosebire de alții tine de faptul smintit că mâine vei da mâna eu chiar cu un mort nesimţit nu am de gând care vede voci orb și mut să mi-o fut şi lângă care îţi va fi foarte bine | 9 | Porțile Nordului 1-2/2020

Simt de îţi stă mintea Degeaba îi spui omului măinene a fi om e echivalent olfactiv Mottor: Zeiţo să intrăm undeva cu mirosul suav mixat că simt că o să fac între lavandă şi urină dragoste pe mine! că dragostea va ignora riscul şi va mirosi cu nesaț G.G. Asztalos – Sexymental până îi țiuie dulce urechile. Evident facem o grămadă În rest de stupizenii îndrăgostite există poezia bunului simț îndrăgostit pe care omul normal pentru că nu le-ar face mai trebuie să-ți stea mintea. să nu-l râdă şi curcile. Şi să-ți umble sufletul ca în reluare pe lună! Iar dacă azi nu iubim şi totu' îi trist de-ți mere prost Vise cu țâțe mari ca noaptea mâine iubeşti o lume întreagă doar oglinzile îmbătrânesc noi întinerim şi toate îs bune şi faine. deși ne pare tot mai greu încă n-am ajuns cu dinții în linguriță dar vă Nu-i chiar frumos să fim asigur doar nişte măşti pe un zid că ăia de se plâng de urâțenia beteagă a oricât de artistic atractive bătrâneții sunt senili dinainte pentru că ăia sunt suferinzi săracii de alzhaimer doar frumusețea profundă infantil cu adevăr asumat și n-au pupat frumusețe decât tăiată din şi relevat reviste face diferența. e pe undeva normal dacă aduni bani și ani îi Altfel suntem şi rămânem dai pe medicamente tablou și încă vreo două-trei toamne ce le pot Într-o galerie oarecare. conserva doctorii cu grijă și atenție N-o prea înțelege nimeni să nu se spargă ceva în noi dar dintotdeauna când șchiopătăm cu pianul pe scări dragostea se simte nu se spune ca în moartea căprioarei e dată dragului căreia îi era foame dar se simte în neștire | 10 | Porțile Nordului 1-2/2020

și care a murit pentru foame totul e un post-scriptum la aleluia noi am adunat atâta frumusețe serios habar n-am încât însăși moartea nu doar că ne pare ce drăcie îl îndumnezeieşte ci chiar e doar un vis dar se resimte în lacrimile tuturor ca oricare altul porţiilor zdravene de rîs aha postbelic postcomunist postdragoste dar un vis cu țâțe mari dragii mei postcoitum un vis cu țâțe mari! și postul mare de paștile cailor posteritate şi ce se poate face întreabă doctorul Capete plecate cu părul răvășit le ştie pe toate zice ai o bubă ai grijă nu rîde nu mai bea nu mai mânca nu mai respira sunt singur mic și cred că mă omor e limpede că ai o tulburare ca un animal duios și-al naibii maniaco-depresivă fac greva dragostei fericirea hingherilor fă o cură dă-ţi pastile autoadmirante e serios umblu cătrănit cu frumusețe de nenorocire sunt vinovat îi spun doctore uimeşte-mă pe ochi fă să mă vindec de-mi vine rău mă și mir poftim că nu mă înfiază nici muma pădurii doar pentru asta te plătesc că nu le recit găinilor pe găineză poeme şi ce se mai poate mîntui întreabă preotul triste e atotsimțitor zice ai păcătuit mărturiseşte și ele nu înțeleg îmi adresează injurii că te întrebuinţezi negativ e grav subânțelese zice pune-ţi cenuşă de busuioc în păr mă ciocănesc sunt o sămînță tristă să mor io părinte îi zic îmi pare extrem dar ştim iubito toate bune şi frumoase dar tu eşti toată istoria milei suntem bolnavi e normal numai una doar pentru asta te miluim ia-mă de aripă și înjura-mă cu mîngîierile acuma ce-o fi o fi tale arăt ca un scăpat din animal planet sunt singur și mic mi-e aproape bine rîdeţi voi mi-e capul plecat și părul răvășit dar eu şi balaurul meu în capot de baie iar lumea asta mare acrobaţi de tot circul mîndrețea asta trădătoare mereu dresaţi de aplauze uite ne facem numărul uite şi ha- mi-e teamă că bar nu avem se împerechează la maxim și cred că îi vine rău În sfîrşit un poem serios | 11 | Porțile Nordului 1-2/2020

Anca Iulia BEIDAC (România) 2. declaraţie mă scufund în vară am mai zis nu crezi că Vivaldi vara lui e mai adevărată decât ploaia care ne-a ţintuit ieri în casă 1. no unread emails in your inbox mă scufund în mine nu e un exerciţiu de imaginaţie un titlu nou pentru singurătate nu pot ca o condamnare la moarte dacă nu scrijelesc hârtia când știi că momentul a trecut clapele urlă în haită s-au săturat e în față doar un număr de zile târziu du-te la culcare mi-am zis un husky c-un ochi maro altul albastru și zidul pe care e scris sunt o căprioară am fumat din noi toate fumurile deja invizibilă sunt lucidă ca lama bisturiului mă-ntreb cum a-nvățat căprioara să scrie care taie din mine poți să te scufunzi în restul zilelor tale m-am îmbătat cu să le tragi pe nas poate chiar să lumina chioară a dimineţii ți le injectezi și totuși care te strângea în braţe faci bungee jumping cu viața când cântai frânghia n-o legi niciodată cu ochii închişi tu în somn muzica mea nu vodca nu e bună am încercat chiar şi un joint Porțile Nordului 1-2/2020 | 12 |

un fum sau două trei ţi-am zis nu când o să uit numele tău simt nimic n-o să mai știu cine sunt fumătorii mor tineri 4. oblivio nu simt nimic niciun efect îmi este îngăduit niciun efect orice niciun drog răutate invidie crimă mai tare ca tine... o r 3. halucinogen i c hipocampus e hipotermie nu-mi e teamă de nimeni am ucis hipoalgezic înainte să ştiu de iertarea păcatelor hipopotam îmi este îngăduit orice încerc pastile galben cu verde pentru că nu pot uita alb cu albastru deschis torquemada nu era atât de acum pot desena chipul tău bun cu final de film francez 5. lucendi nu folosește să legi gândurile cu sfoara uneori spânzuratului se vor întoarce aripile îţi sunt date oricum doar ca să-nveţi că fac o hartă a durerilor aleg mereu zborul între mine și mine nu este pentru oricine | 13 | Porțile Nordului 1-2/2020

ACOLO UNDE SE SCALDĂ SPERANȚA Nicolae Mărunțelu, Printre stele călător, Editura Info Rap Art, Galați, 2012 Cezarina ADAMESCU, Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacău Continuându-și periplul cosmic răbdarea / Ar fi pe lume numai bunătate. / O, printre aștri, autorul de față își Doamne, tu ești pentru toți / Nemărginirea”. structurează volumul în trei mari capitole: Primul capitol, „Poemele iubirii”, În următoarea poezie: „Privirea cuprinde poezii din perioada 1982-2004; al autorului curată, / comoara cea mai de doilea capitol este axat pe poezii spirituale preț” – autorul se adresează cititorilor, cu din perioada 2005-2007 și în cele din urmă, mare deschidere spre dialog: „Poemele mele Capitolul III, creații literare religioase vă așteaptă cuminți, / Strofe, izvor de armonie creștine din anii 2008-2011. / O lume sfântă, nouă / Numită poezie!... „ Cartea este foarte consistentă, însu- Din acest lung poem, în afara cuvintelor mând cca. 700 de pagini, cu unele imagini frumoase către cititori, există și o afirmație color preluate din iconografie sau din arhiva aforistică: „Din totdeauna, Dumnezeu / A iubit Istoriei literaturii, portrete de autori români și binecuvântat poeții... „ Autorul se simte și alte imagini. Toate acestea constituie un astfel binecuvântat și hăruit de Dumnezeu, suport vizual pentru poeziile cuprinse în venit în lume cu o menire sfântă: de a dărui volum. bucurie și mângâiere, pentru că: „Ochii poetului sunt limpezi ca lumina”, și: „Poemele După un scurt cuvânt al autorului mele sunt o binecuvântare și armonie / De asupra ediției, urmează o Predoslovie către clipe dulci și fericire, / O cerească mântuire / cititori, în versuri: „O carte deschisă e ca o Pe care le-a binecuvântat Dumnezeu / În ființă vie, / Este o fereastră către cer, / Un drumul către cerul sfânt, urcând”. O astfel de mijloc de a-l regăsi pe Dumnezeu, / Este o conștientizare a misiunii sale poetice este adevărată și dorită bucurie, O renaștere a destul de îndrăzneață. învierii, /A iubirii și a înălțării” (Cititorilor mei dragi). În unele cazuri, în continuarea sau în finalul poeziilor, autorul adaugă și câteva Și cum nu se putea altfel, poetul începe fraze prin care explică gestul său de dăruire cu un fel de Crez artistic, în poezia intitulată către oameni, determinarea și ceea ce îl „Eu cred”. „De-aș putea să le sădesc tuturor în îndeamnă să-i ierte și să le ceară iertare, suflete / Bunătatea, dragostea, iubirea și îndemnându-i la pocăință și rugându-se pentru ei. Porțile Nordului 1-2/2020 | 14 |

După această mărturisire, autorul își spre altar” (Sunt un călător). Pe de altă propune, ca un fel de program spiritual: „Voi parte, conștient de efemeritatea vieții face din mine o mare / Cu țărmuri noi de vis, pământene, poetul spune: „Mă voi stinge, asta luminate de stele. / Străjer voi pune steaua o știu mereu / În urma-mi va rămâne / O polară / Muza iubirii gândurilor mele. // Voi ploaie de stele pe cer / O lună mai tristă apune. înălța un cântec fermecat / Plutind pe valuri / Doamne, mai lasă-mi un ceas de trăire / În de nori și de stele, / Pentru mine și vântul calendarul sfânt al vieții, /în veșnicie” (O de-afară / Rătăcind amândoi de gânduri ploaie de stele). Această poezie este amare. „ (Voi face). dedicată autorului însuși. Și tot aici, autorul spune, în sens simbolistic: „Eu sunt violetul În acest proiect generos destinat curcubeului, / Care înseamnă spirit de oamenilor, poetul visează o lume mai bună în sacrificiu, / În violetul lui am steua mea care el să aibă un rol important, putând norocoasă / Tăcută doamnă, moartea îmi transforma viața în una suportabilă: „ Voi bate la fereastră'’. (O ploaie de stele). face ca pâinea să fie mai mare / Spicul de grâu auriu să fie mai înalt, / Cu bobul mare pentru Chiar și în poemele de dragoste, fiecare, / Bogăția țării să fie în hambare. // Să izvorăște ca un fluviu, dragostea de țară, de nu ducă lipsă copiii de mâncare / Voi face ca meleagul natal, de potecile, pădurea, livada gingașa mea lună / Să-mi lumineze cărările de cireși și florile de trandafir. înguste / Ca noi să putem să lucrăm împreună” (Voi face). Iubirea ia chipurile Antigonei, Ricuței, Ilincăi, Frosinei, Suzanei, femei iubite și Apetența poetului pentru universul respectate de poet, care i-au lăsat în suflet ceresc este notorie. Aproape în fiecare poezie amintiri duioase. Ele sunt muzele care i-au el visează să călătorească printre luceferi: inspirat versuri nostalgice și doruri care „Iubirea mă poartă printre stele / Ce se rotesc poartă numele lor. ca într-un joc de artificii / Voi pleca pe veci să fiu printre ele / O viață nemuritoare să am ca Femeia este pentru poet: „floare de colț luceferii” (Printre stele călător). de pe muntele Ceahlău” (Viața trece-n fugă); femeia e „duhul sfânt al frumuseții” Multe poezii sunt adresate iubitei, cu (Primăvara); altădată spune: „Ești pentru apelativele de rigoare: „mireasa mea mine a doua mea trăire / Ești viața, sfântă frumoasă „ mireasa mea în toate amintire” (Primăvara); „Ești lacrima cea „floare-ncântătoare„ mândro „floarea sfântă și izvorul” (Singur pe lume); curcubeului cel sfânt„ îngerul meu cu aripi „frumoasa mea diamantină” (Te caut luminate „Ricuțo” și multe altele. mereu), toate metaforele și toate epitetele nu sunt de ajuns ca să o cânte în vers. Uneori se înfiripă între ei un dialog, plin de dragoste chiar dacă pe cerul iubirii apar Un poem reprezentativ în acest sens nori. O gamă întreagă de sentimente, așa cum este intitulat chiar „Antigona” – un fel de numai între îndrăgostiți poate exista. în altă poveste în versuri a iubirii lor, cu final tragic, poezie, autorul mărturisește: „Sunt un ca al eroinei lui Sofocle. călător spre idealuri / Și merg grăbit cu pasul | 15 | Porțile Nordului 1-2/2020

Poetul este fascinat de cerul înstelat, de nouă / Să facem numai bine pe pământ, / Mai Carul Mare cu ale lui roți de foc, de luna plină luminați la minte // Ca niște stele / Din lume, care îi zâmbește, de stelele fermecate care îi Doamne să piară / Răutatea, ura și patimile dau sens vieții. Iar „soarele din pieptul meu/ grele. / Dă-mi așadar, bunule, harul tău, / Nu mă arde răcoros” (O lumină plină pe cerul mă părăsi, ieși în căutarea mea, / Du-mă la înstelat). oile turmei tale.../ Dăruiește-mi pocăință neștirbită / Și inimă îndurerată ca să pot porni Semnificativă pentru acest poet este / Cu tot sufletul în căutarea ta, Doamne, / Că predilecția pentru universul în care se simte fără tine, viață nu-i... „ (Credință vie). în voie, hălăduind printre aștri, unde adeseori își întâlnește iubirea. El îi dedică Poemele acestea au inflexiuni lunii poeme lungi și romantice: „Lună plină, psalmodice și acea esență a credinței lună plină, curată stea, Răsări veșnic în același izvorâtă dintr-un suflet pur. loc, Te duci pe căi de tine cunoscute. / Crăiasă zână, frumoasa mea, / În lungul tău drum, în Prin vers, poetul canalizează niște liniștea nopții / Stelele zâmbesc și se pierd în energii spre sufletele care au nevoie de ajutor noapte. /Mă ridic pe-o culme să văd o lumină și nu-L cunosc îndeajuns pe Dumnezeu. În și privirea-mi scapă. // Pe întinsul de stele, ciuda faptului că iubește și este iubit, poetul numărul îmi scapă. Tu-mi trimiți o rază, o se simte singur pe lume și nu-și găsește rază a ta e sfântă, / Te ascunzi după un nor; / pacea: „Singur pe-o lume de dureri, / Sunt Stelele îmi cântă / Un cântec frumos, ce bine le părăsit chiar și de steaua mea. / M-a tot șade /, Iar cântecul lor e vuiet de cascade. // chemat ca să rămân cu ea / De fiecare dată în Cerul dă lumină și scântei răsar.../ Plouă cu vis se prefăcea. // Singur cu vorba ta caldă și lumină pe case mai rar. / Una câte una stelele bună, / De tine mă cuprinde dorul.../ Ești tot se strâng / Lângă luna blândă unde nu se mai departe de iubita lună / Ești lacrima cea frâng. „ (O lumină plină pe cerul înstelat). sfântă și izvorul” (Singur pe lume). Plecarea, este un element constant în Pe lângă așteptare și plecare, gândurile poezia acestui autor. Fie pe alte ținuturi, fie îl însoțesc pretutindeni pe autor: „Ce-s pe alte tărâmuri, plecarea este iminentă și el gândurile? Stoluri de cocori / Care străbat pe o așteaptă cu dor. E veșnic cu gândul la ea și cer precum corăbii, / Pe care tu singur le doar gândul acesta îl ține pe loc, în mod stăpânești / Și care te-nsoțesc până să mori. // paradoxal, dar îl și ajută să meargă mai Gândurile? Prieteni fideli / Pe care îi ai o viață departe. întreagă, / Pe care nu poți să-i înșeli / Și nu pot să te înșele niciodată” (Gânduri). Dimensiunea spirituală este prezentă permanent și el recunoaște acest lucru: „Tu Căutarea, chemarea, sunt și ele ești pâinea cerească și apa vie, / Înviorătoare componente ale iubirii, ca și despărțirea și și purtătoare de viață și de iubire, / Ești dorul și eminesciana rămânere: „Rămâi, mântuirea sufletelor omenești / În veacul iubito, în pajiștea cu flori / Să culegi buchete, acesta și cel viitor „Ești cerul meu de stele sfânt gânduri. / Tu să le dai la cântători / Viața să-ți strălucitor. / Doamne, dă-ne tuturor o viață fie ușoară / Scăldată-n rouă ce se lasă-n zori. // Rămâi, iubito, în lunca înverzită, / În flori Porțile Nordului 1-2/2020 | 16 |

mirositoare și cucii care-ți cântă. / Dar văd pe În palmaresul iubirii apare și Gelozia, chipul tău frumos / O umbră de tristețe, ca o în poezia cu acest titlu: „Îți văd privirea aripă frântă. / O! Te gândești, iubito, la mine nepăsătoare, / Am strâns dureri aproape ca tot mereu / Că fără mine-n viață / E din ce în un munte, / Te urăsc pe tine și te iert de toate ce mai greu. „ (Rămâi, iubito...) / Și plec să nu mai văd, să nu aud cuvinte; / Mă arunc în valurile înspumate, sfinte „. Iertarea are tot atâta importanță ca și chemarea și despărțirea: „Iartă-mă, iubito, Și bineînțeles, după pierdere urmează azi / De tot calvarul fericirii; / Am tot dorit să Singurătatea – ca stare existențială: „A clipit nu te văd / Mereu cu lacrimi pe obraz. // În o clipă zarea / Ca un ochi sticlos de zimbru. / glasul tău atât de cunoscut / În ochii tăi văd Nu mă vrea, nu mă dorește / Și mă lasă singur, razele de soare... / Îmi amintesc, iubito, că în singur” (Singur, singur). tine am crezut / Că în ziua cea senină în mine pe loc moare. „ (Iartă-mă, iubito). Interesant de remarcat că, în pofida faptului că e părăsit, poetul, când se așează la Reiterând mitul lui Manole și al Anei lui, masa de scris, în fața colii albe, nu se mai poetul îi declară iubitei: „Ești izvorul consideră singur: „M-am întors către hârtie / meșterului Manole / Curat și luminat ca două Albul ei frenetic tulbur, / Ea mă vrea, ea mă stele. // Ești mănăstirea sfântă clădită de dorește. / Nu mai sunt, nu pot fi singur” Manole / În veacurile toate va dăinui (Singur, singur). iubirea.../ Temelia iubirii curate... „ (În ochii iubitei). Există și imagini romantice, de pastel, cu metafore proaspete. În poezia..Lebăda Desigur din tot acest tablou idilic al albă”, apa e „limpede de iubire”, o lebădă iubirii, nu putea lipsi Visul: „Mi-ai lăsat un vis aleargă în neștire, luna lasă pe lac umbre frumos și o rază de soare / Cântecul ți-l aud adânci, luceafărul îi vorbește, soarele, printre mai trist și văd / Gânduri, păsări mari sălcii, aruncă raze ș.a. călătoare / Pe cerul primitor al întâmplării. „ (Mi-ai lăsat un vis). Poezia „Inimă vie” este dedicată lui Mihai Eminescu, pe care îl consideră fratele Durerea este o altă dimensiune a liricii său: „Am inima o pajiște pictată / Cu acestui autor. Ea poate lua diferite forme și trandafiri îmbobociți, frumoși. / Îți dăruiesc, o, are nuanțe nenumărate, fie din pricina iubirii frate Eminescu, / Lumină sfântă veșnică să ai neîmpărtășite, fie că e neînțeles, fie că este / Să-ți lumineze anii întunecoși. / Tu ești invidiat de unii. În compensație, poetul este: lumină, câmp mănos, Izvorul sfânt veșnic „Cu tine în suflet Doamne!.../ Sunt mai bun, luminos, / Ești sfânta masă / A sfântului altar. iertător și darnic... „ (Durerea mea). Ție, Eminescu, / Ți-l dăruiesc în dar; / Ție cel sfânt / Ție fără pereche. // Eminescu, îmi ești Pierderea este la fel de dureroasă lumină / Ce luminezi pământul sfânt, / Ești pentru poet și-i pricinuiește tristețe și inima mea vie, / Inimă și scut, / Leagăn de îngândurare: „O, Doamne, iubirea-i risipită / legende”. Și port durerea în pieptul meu demult.../ S-a preschimbat iubirea pătimașă / De când te-ai Ca și Eminescu, autorul de față iubește dus și urma ta o simt „ (Te-ai dus). pădurea, unde se refugiază adeseori să-și | 17 | Porțile Nordului 1-2/2020

răcorească inima: „Ești gătită-n primăvară, / vedeți durerea / Unor copii cu inimi mari ce Vântul s-a oprit afară, / Iarba a crescut pe șes boala-i mistuie.” / Oile pasc iarbă grasă, / Mândra mea-i tot mai aleasă „ (Pădure, dragă pădure). Nu sunt uitați nici Martirii țării, cărora autorul le dedică poeme. Cu tot romantismul În ton elegiac este și poezia „Neliniște”: său, poetul nu uită de jafurile care se comit în „Din amintiri încet se țese / Pânza timpului țară prin tăierea și vinderea pădurilor trecut, / Barca gândurilor mele / Lin mă seculare, pentru îmbogățirea câtorva poartă trist și mut. // Marea se frământă-n corupți: „Ascult cum cad pădurile de brad și de valuri / Și lovește în catarg. / Gânduri triste, stejar, / Pentru fiecare brad tăiat, tresar / Cu valuri negre, / Mă ademenesc spre larg. // ucigătoare drujbe, taie pădurea, o fură / Cu Totul geme de furtună / Iar neliniștea întunecata-i minte, nu se gândesc / Că cuprinde / Toată marea-i numai spumă, / Mă tinerețea pădurii se crește în mulți ani? / Cu înghite, mă surprinde, / Și în suflet mi nepăsare și mafia pădurii / Când vin cu banda, se-ntinde. // Scânteind ca o stea, catargul / despică pădurea / În urma pădurii rămân tu Nopții cântece-i închină, / Raza soarelui din ani și bolovani...” (Pădurile țării mele). lună, / Dar neliniștea dispare / Marea valul și-l alină. // Amintirile răzlețe / Se destramă sub Imaginea României este personificată cuvânt / Noaptea visele strunește / Și mă într-o fată frumoasă, pe care poetul o cere de poartă spre mormânt”. soție: „Românie dragă, cu tine mă însor! / Românie dragă, fericit mă simt – / Firea poetului, cu toate acestea, este Strânge-mă de mână, strânge-mă la piept / Că înclinată spre visare, spre imagini frumoase ai brațe moi, simt că nu mai pot” pentru ca în și vise pline de speranță: „O, Doamne, ce final, să spună: „Dă-ne Doamne, pace pe miros de cimbru / E în sfânta ta odaie! / În pământul nostru! / Fă-ne Doamne pace pe suflet mi-ai picurat iubire și lumină.../ Viața pământ și-n cer! / Românie dragă, fără tine mea-i veșnică și plină / De vise sfinte din odaie. pier! „ (Românie, dragă). // Sfânta mea vară, m-ai lăsat singur în livadă.../ Îți trimit salutul meu de fericire, / O poezie profund patriotică este „Am Buchete de iubire în cascadă, / O, livada mea, încredere” – care cucerește prin simplitate și bogată fericire...” (Vara). sinceritate: „Am încredere în bobul răsărit, / În rădăcinile acestui pământ, / Am încredere Compasiunea, spiritul de caritate reies în anotimpul vieții, / În viața de apoi; să vă din poezia „Copiii străzii”: „Am întâlnit în iubiți nepoții. // Am încredere în spiritul gara mare Copiii străzii în straie murdare / mâinilor, / Al brațelor tale de granit, / Flămânzi și goi, acolo între gunoaie, / Lipsiți Încredere în sfântul pământ / Ce îl slăvim din de mângâierea mamei și-a ei chemare. (...) // generație în generație. / O, Doamne, mai vino Voi sunteți fără de speranță / Și fără de iubire pe pământ! / Te apărăm din suflet și te cânt; / din partea nimănui; / Vă închin speranțe mari, Iubirea noastră-i sfântă, / Ți-o dăruiesc ție, noblețe / Pentru copiii străzii ce în grabă o patrie! / Am încredere în brațele țării, / Ale trecui. / Strămoșii noștri n-au văzut așa / Și celor ce vor veni curând. / Demni de o patrie nici pe străzi adormind copii... / Veniți acum să nouă / Să n-o lăsați nimănui, s-o apărați Porțile Nordului 1-2/2020 | 18 |

oricând. // Am încredere în patria străbună, De glasul mierlei care cântă. // Lăsați-mă în statornică, / Vegheată mereu de falnicii Carpați. / Pe frumoasa și sfânta mea patrie, / deal la vie / De rodul ei, mi-e tare dor, / Ce ne Demnă, eroică, liberă, cu drag s-o apărați, / Granițele țării pe mâini străine / În veci să nu mângâie sufletul / Cu un pahar roșu, e totul. / le lăsați”. Mi-e dor de plaiul românesc / De bradul verde In spiritul poeziei atât de cunoscute „Mai am un singur dor”, Nicolae Mărunțelu al munților, / Ce-i veșnic viu, nemuritor. / Eu scrie poezia „Lăsați-mă”, aproximativ cu același conținut: „Lăsați-mă aici, să mor / În n-am de gând să-mbătrănesc... / Să-ți lunca înverzită, / De glasul ei mi-e tare dor, / amintești de mine, doică, / De voi muri, să nu mă plângi, / Că nu mai pot să mai suport / O greutate de pe piept / Și anii grei ce vin, îi văd. // (...) // Lăsați-mă să cânt duios / Un cântec dulce iubitor / Ce l-am cântat de multe ori / Iubitei mele la izvor. // Mi-e dor de dealuri aplecate, / De chipul dulce iubitor, / De oile ce pasc de zor, / Pe muntele mai primitor, / Aici eu, doică, aș vrea să mor!” În tot volumul răzbate un aer de simțire curată, autentică, a unui poet care nu se mistifică și consideră sinceritatea, principala calitate a omului. | 19 | Porțile Nordului 1-2/2020

SCULPTURILE DE LUMINĂ CREATE DE COSMIN COCIȘ, SUCCES AL SPIRITULUI ARTISTIC TRANSILVAN LA MADRID ȘI PARIS Cosmin Cociș, unul dintre cei mai nedezvăluit, o performanță artistică prin prolifici și de succes artiști plastici transilvăneni care trăiesc și creează în care Cosmin Cociș a semnat – de data afara spațiului românesc, a fost prezent cu zece lucrări, alături de spaniolii Elvira aceasta, la vedere – în catalogul celor mai Carrasco și Daniel Barroso, la expoziția „Miradas, Ritmo y Luz”, manifestare găzduită importanți artiști europeni contemporani între 3 octombrie și 2 noiembrie 2019 de Appa Art Galery din Madrid. este chiar lucrarea in situ pe care a realizat-o Rezident permanent al galeriei în fosta reședință a marelui pictor spaniol madrilene, Cosmin Cociș s-a manifestat cu precădere pe plan internațional în ultimii 11 Diego Velázquez unde se află astăzi Appa Art ani. Artistul locuiește în Franța, este un bun cunoscător al lumii artistice pariziene și a Galery. Este vorba despre „Peștera lui cucerit foarte repede atenția unora dintre cele mai pretențioase medii artistice din Platon”, o realizare spectaculoasă aflată la Spania. Pe scurt, lumea artelor din Madrid l-a primit cu brațele deschise, subsolul clădirii, cu un impact vizual ieșit din încă de la primii pași în această direcție. comun și o încărcătură artistică din categoria În 2019, trei galerii de operelor care marchează spiritul unei epoci. artă din capitala Spaniei și-au manifestat interesul Am menționat-o acum, pe scurt, cu intenția pentru lucrările sale. Remarcabilă rămâne însă de a reveni într-un număr viitor asupra conexiunea lui Cosmin Cociș cu Appa Art Galery acestui subiect fascinant în care vom prin lucrările pe care le-a creat acolo în cursul descoperi implicații și conexiuni rezidențelor din 2018 și 2019. Un „secret” care ar fi surprinzătoare. nedrept să rămână Revenind la expoziția „Miradas, Ritmo y Luz”, lucrările expuse de Cosmin Cociș fac parte din proiectul pe care l-a numit „Body of Light” în cadrul căruia artistul a urmărit o reprezentare a corpului subtil în sculptură pornind de la forme antropomorfe. Formele antropomorfe s-au transformat astfel în mari corpuri de iluminat, nomade în întuneric. Aceste Porțile Nordului 1-2/2020 | 20 |

sculpturi efemere sunt folosite de artist expoziționale la care a participat în ultimii pentru a schimba atmosfera din diferite unsprezece ani, în România. Acestea ar fi o locuri, dar și starea sufletească a oamenilor. expoziție la Muzeul Național al Unirii din Fragilitatea corpului fizic este reprezentată Alba Iulia, în 2018, o alta la Biblioteca prin folosirea unui material voluntar, dificil Națională din București, în 2016, cărora li se de controlat și perisabil în același timp – adaugă o expoziție personală la Muzeul de spuma poliuretanică. Lăsată neprotejată în Artă din Galați în 2015 și o expoziție de grup lumina zilei, aceasta se dezintegrează la Galeria Delta din Arad. De asemenea, în transformându-se în praf. 2012 și 2011 a mai expus la Salonul Național de artă din Alba Iulia. Succesul conceptului artistic al corpurilor de lumină a primit confirmări încă A compensat prezența rară în galeriile de anul trecut, trecând examenul exigenței din România cu una intensă pe plan publicului și criticilor din capitala Franței. internațional. Aici, activitatea sa este Invitat de Institutul Cultural Român din impresionantă. Pe lângă capitalele Franței și Paris, Cosmin Cociș a realizat expoziția Corps Spaniei, în ultimul deceniu, Cosmin Cociș a de Lumière, parte a unui eveniment mai expus în S.U.A., în Anglia, Grecia, Germania, amplu, Săptămâna culturilor străine, în Italia, Ungaria, Elveția, Luxemburg. Lista ar organizarea FICEP (Forum des instituts putea continua, dincolo de această grăbită culturels étrangers à Paris). trecere în revistă. Experiența expozițională pariziană din O explicație a mecanismului care a toamna anului 2018 s-a dovedit a fi una făcut ca iubitorii de artă din Franța și foarte importantă, definind ca un succes Spania să rezoneze atât de bine cu arta sa? primul contact al artistului cu Institutul Multe răspunsuri s-ar putea lua la întrecere Cultural Român. Corps de Lumière, a înfățișat și, probabil, o vor face, pentru a pune punct publicului șase personaje luminoase și o acestei întrebări. Cert este însă faptul că sculptură murală, expoziția fiind foarte bine Franța și Spania, Parisul și Madridul îi plac și mediatizată și bine primită, bucurându-se de îl plac foarte mult. atenția unor celebrități, alături de personalități culturale și politice importante. Sculptura nu este singurul domeniu în care artistul își manifestă creativitatea. De când s-a mutat în Franța, în 2008, Cosmin Cociș este recunoscut ca un grafician Cosmin Cociș a încercat să păstreze contactul excepțional și un pictor foarte valoros. cu lumea artistică românească. Dorința nu i s-a împlinit din păcate în măsura în care și-ar Spirit de explorator, artistul nu ezită să fi dorit. Excepțiile ar fi șase evenimente folosească oportunitățile tehnologiei secolului XXI. Astfel, căutările sale s-au îndreptat în ultimii ani și în direcția instalațiilor multi-media. În prezent, Cosmin Cociș lucrează la un proiect de sculptură video, un demers simbolic care ar putea fi interpretat ca sculptură virtuală în materia ideală a timpului. | 21 | Porțile Nordului 1-2/2020

PE MARGINEA ISPITEI DE A VORBI DESPRE CĂRȚI NECITITE Emanuel STOICA (Suedia) Să mă fi văzut cum dădeam târcoale Cum naiba...? Așa rafturilor, aruncând priviri piezișe locului în care lăsasem cartea despre începea propoziția care vreau să vă povestesc... care-mi trecea prin Ezitările mele apăruseră în clipa în care descopeream titlul, „How to really talk minte și a cărei about books you haven’t read”. Autor-Henry Hitchings. Pe ultima continuare încercam să o supracopertă (deși grafica e gândită intenționat în cheie ieftină, volumul e aleg; aveam mai multe ambalat bine, sugerând că-l poți lăsa moștenire următoarei generații de trișori), variante. două enunțuri deschizătoare de drum, menite a te instala confortabil în ideea că – În primul rând, dincolo de pura curiozitate intelectuală – direcția în care pășești nu e greșită: „Atât de cum să scrii un volum cu multe cărți, atât de puțin timp” și „Introducere în arta cacialmalei literare”. un asemenea titlu? În al doilea rând, cum să te prezinți la tejghea cu el, dacă vrei să-l iei acasă? Experimentam sentimentul că mi-e jenă să cumpăr o carte, idee despre care auzisem, dar pe care e cu neputință să o înțelegi pe deplin altfel decât în pantofii celui pățit. Titlul era de vină. Ba nu, m-am contrazis singur, de vină e atitudinea mea de țăran timid, conservator și format într-o societate în care cărțile păreau înconjurate de o aură aproape religioasă, într-o vreme în care respectul pentru ele se ridica la cote inimaginabile astăzi. Concluzii provizorii, totuși. Henry Hitchings nu este singurul care a scris o asemenea carte. Subiectul a mai fost abordat de Pierre Bayard, psihanalist și profesor de literatură la Universitatea din Paris, într-o carte cu titlu aproape identic, Porțile Nordului 1-2/2020 | 22 |

publicată în 2007, cu un an înaintea lui Standard. Este redactor consultant pentru Hitchings. Era necesar, așadar, ca acesta din Oxford English Dictionary. urmă să folosească pentru titlul cărții sale un element care să-l diferențieze de cel al lui Cea dea patra cartea sa, „The Language Pierre Bayard și, putem specula, fără a pierde Wars”, a apărut în 2011. În 2013, publică din potențialul său comercial. Astfel, avem și „Sorry! The English and their Manners”. „Cum să vorbești într-adevăr despre cărți pe care nu le-ai citit”. Cea mai nouă cartea sa, publicată în iunie 2018, este „The World in Thirty-Eight E rezonabil să presupunem că la Chapters, or Dr Johnson's Guide to Life”. temelia acestei alegeri s-a aflat succesul pe care l-a avut titlul francezului, un an mai Cred că e corect să mărturisesc, înainte devreme, precum și rațiuni legate de de a intra în alte detalii, doar după depășirea drepturile de autor. Hitchings însuși unui reflex din categoria prejudecăților, menționează că deși ideile îi încolțiseră în declanșat de titlu, am avut intuiția faptului că minte cu multă vreme înainte, le-a dezvoltat „How to Really Talk About Books You fiind inspirat de lectura lucrării lui Pierre Haven't Read” face parte din specia cărților Bayard, „Comment parler des livres que l`on care cad în picioare ca pisica. În tabloul meu, n`a pas lus?” (2007). felina sare de pe acoperișul bisericii și – cu excepția unei sperieturi zdravene alăturată Nefiind traducător, sentimentul pe care zdruncinăturii inevitabile – nu pățește nimic. mi-l induce enunțul strident al „introducerii Nu știu dacă aceasta e concluzia la care vor în arta cacialmalei literare”, pe ultima ajunge toți cititorii. Din punctul meu de copertă, este acela că formula cea mai vedere, poate fi una dintre concluziile care se apropiată spiritului unei astfel de prezentări desprind în condițiile lecturii cu mintea ar fi, în limba română, „Cum să vorbești pe deschisă, dincolo de prima impresie bune despre cărți pe care nu le-ai citit”. (iluzorie) indusă de provocarea așezată pe copertă sub semnul întrebării. Ab initio, Henry Hitchings s-a născut în 1974 și a rațiunile pentru care cartea e concepută în studiat Literatura Engleză la Oxford, acest registru pot fi mirosite de un ochi continuând cu un doctorat la University antrenat, constatarea că autorul le College London. Are mai multe cărți gestionează foarte bine dezvăluindu-se pe publicate, începând cu „Dr Johnson's parcurs. Dictionary” ( 2005) și „The Secret Life of Words” (2008). Cartea despre care discutăm, Ce vine în sprijinul acestor afirmații? „How to Really Talk About Books You Haven't Argumentele mai mult sau mai puțin Read” (2008) a primit un nou nume pentru consistente pe care le aduce în partea intro- ediția în format de broșură – „Who's Afraid of ductivă au rol de captatio benevolentiae. Am Jane Austen?” putea crede că ele sunt destinate acelei categorii de cititori care așteaptă să găsească În 2009, Henry Hitchings a devenit aici rețeta miraculoasă a cunoașterii fără cronicar de teatru pentru London Evening efort individual ori secretele mimării eru- diției, dacă dincolo de această „recompensă” | 23 | Porțile Nordului 1-2/2020

pentru banul pe care l-a dat clientul nu am scrieri ale umanității. Dacă ar fi fost, probabil descoperi că sunt presărate întrebări extrem că nu ar fi avut atractivitate pentru un public de incomode, cu efect mobilizator pentru agățat cu un asemenea titlu. Pe de altă parte, intelectul cititorului predispus la lene și calitatea opțiunilor reflectate în cuprins impostură și care, pe de altă parte, subliniază trebuie recunoscută. Nu am zăbovit prea într-un mod foarte abil, fără aluzii formulate mult cu gândul asupra ordinii în care sunt ridicol (deși aluzii există), fără justificări prezentate operele și autorii întrucât nu patetice ori instrumente retorice explicite, acesta mi s-a părut cel mai important aspect. rangul intelectual autentic al autorului. Numele asupra cărora se oprește în primă instanță sunt Jane Austin, Vergilius, Homer, Credibilitatea și competența sunt, Dante, Shakespeare, Proust, Tolstoi, dincolo de curiozitate, cele care pot gira un Dostoievski. astfel de titlu. La argumente în sprijinul confirmării lor, autorul apelează prin După ce întreabă retoric de ce se acordă inserarea în conținut, cu dibăcie, a unor atenție romanului secolului XIX și cine este elemente personale și personalizate, cu rol Henry James, autorul vorbește despre două de suport. În acest fel, evită ca cititorul să opere pe care le califică „unreadables”. cadă pradă vreunei îndoieli despre calitatea „Necitibilele” ar fi Don Quijote de la Mancha informațiilor pe care le primește. și Povestea lui Genji. Trece apoi la Esop, Geoffrey Chaucer și O mie și una de nopți, Pe de o parte, pentru cel dornic să schimbând registrul imediat după acestea. afișeze o cunoaștere pentru care nu a depus efort, indiciile oferite de autor fac toți banii. Cum să-ți eliberezi pragul ușii de un Din altă perspectivă, lectura cărții are prin ea filosof e întrebarea care precede considerații însăși calitatea de a îmbogăți bagajul de despre știință și marile idei, urmate de o cunoștințe al amatorului de fast-food privire asupra romanului american precum cultural și, în cele din urmă, de a-l îndemna să și în direcția vărului britanic al acestuia. se aplece cu atenție, autentic asupra unor lecturi importante. Un detaliu a cărui importanță mi se pare că ar fi nedrept să fie trecută cu vederea: Virtutea principală a lucrării este constant, incursiunea în direcția unui autor și meditația pe care o declanșează în forul a operei lui reprezintă mai mult decât interior al cititorului, indiferent de atitudinea cumulul unor informații patronate de un – reluctantă ori ba – a acestuia din urmă, în titlu. Henry Hitchings folosește cu dibăcie raport cu argumentele întâlnite pe parcursul orice prilej de a face conexiuni în direcția lecturii. altor aspecte, nume de creatori și scrieri importante, chiar în timpul unor discursuri Viziunea lui Henry Hitchings despre dedicate unui subiect anume, fără a lăsa numele cărților cu potențial de a fi discutate impresia că se abate de la subiect, chiar și când nu le-ai citit e neîndoielnic su- dinamizându-și ritmul, evitând monotonia și biectivă, supusă conștientizării necesității plictiseala. unor limitări tehnice și editorial strategice. Cartea lui nu este o enciclopedie a marilor Porțile Nordului 1-2/2020 | 24 |

Nu mi-am propus să fac un rezumat al tendință a oamenilor de a discredita texte ale fiecărui capitol însă din punctul de vedere al religiilor cărora nu le sunt membri. Ei caută exemplificării ideii de carte necitită despre în ele lucruri care sună stupid, amintește care se discută frecvent mi-au atras atenția și autorul. Criticilor Islamului politic nu le place mi s-au părut relevante două dintre ele, cele altceva decât să utilizeze Coranul ca dovadă strâns legate de religie. Să facem un popas la a presupusei imbecilități a musulmanilor, acestea. adaugă el, vorbind despre obișnuința de a auzi pe cineva spunând despre Coran că e Mai întâi, capitolul 9, referitor la una dezgustător ori că incită la violență, pledează dintre cărțile pe care cei mai mulți dintre noi pentru terorism și misoginism. Declarații de nu au citit-o – Coranul – și căreia autorul i-a acest fel aparțin, de obicei, unor persoane alocat zece pagini (124-134). Iată, unul care nu au privit niciodată în interiorul dintre cele mai puternice exemple de situații Coranului, spune Hitchings. El imaginează un în care unor categorii destul de largi nu li se scenariu în care, aflându-se la un meci de pare nepotrivit să discute despre un text pe cricket, este atras într-o conversație inițiată care nu l-au atins vreodată. de un companion ocazional, la un pahar de bere, la bar: Foarte mulți dintre noi, întâlnind prilejul de a exprima opinii legate de – Tărășenia despre Pakistan ( în conținutul acestei cărți religioase, am făcut-o Pakistan cricketul este un sport extrem de fără remușcări, fără a o fi citit, în prezența popular) este că ei privesc sportul ca pe jihad, convingerii că este extrem de puțin probabil începe acesta din urmă. ca interlocutorii să fi lecturat măcar un rând din ea. În astfel de situații, discuțiile se – Ce este jihadul? sprijină pe o cunoaștere intermediată, la – Războiul sfânt, toată lumea știe asta. mâna a doua, pe faptul că toată lumea a auzit – Și de unde au căpătat jucătorii ori a citit undeva păreri ale altora despre pakistanezi de cricket ideea de jihad? Coran, completate de citate aproximative. – Păi e în cartea lor sfântă, nu-i așa? Este oare această lipsă de jenă intelectuală – Ce scrie acolo?, își asumă autorul mai lesne scuzabilă decât în cazul altor cărți? ignoranța, cu proiect maieutic. Ce o face să fie mai ușor de tolerat și de ce? Interlocutorul de la bar răspunde năucitor: „Nu știu, dar trebuie doar să citești Nu îmi propun să răspund eu, acum, ziarele să vezi, în fiecare zi. Fundamentalism acestor întrebări. Henry Hitchings nu are, în islamic! E o boală, amice.” acest caz, niciun fel de ezitări în a tranșa Am reprodus, adaptat, un fragment din lucrurile destul de dur, de la bun început. La imaginata dar verosimila conversație, întrebarea cum să vorbești despre Coran, el pretext pentru a pătrunde în precizări pe răspunde: Dacă nu ești musulman, cu grijă. care autorul le consideră necesare în ceea ce Ori poate, dacă ești dornic să nu ai probleme, privește Coranul și implicațiile mult mai largi deloc. ale discuțiilor legate de el. Comentariul meu nu urmărește însă livrarea unei avalanșe de A discuta despre textele sacre ale oricărei religii este periculos și există o | 25 | Porțile Nordului 1-2/2020

amănunte despre acest subiect și cu atât mai cât și cu opinii ale unor nume sonore din puțin, apologia Islamului. zona intelectualilor combatanți antireligioși precum Christopher Hitchens ori Richard Nota pozitivă pe care o găsesc în Dawkins – promovarea violenței, inegalității abordarea din cartea lui Henry Hitchings se și inechității dar și a ideii unui Dumnezeu referă la modul în care tranșează problema crud și răzbunător, în paralel cu astfel încât conștientizarea de către cititor a recunoașterea faptului că Biblia este o sursă seriozității și implicațiilor subiectului este nu doar de învățături religioase ci și de realizată repede și bine. autoritate politică, îndrumări practice și izvor pentru unele dintre dintre cele mai Puțini musulmani vor pretinde că puternice simboluri, atât în cultura înaltă cât înțeleg pe deplin Coranul ori că sunt capabili și în cea mai puțin rafinată. să-i perceapă toate subtilitățile și mulți vor admite că nu găsesc tot conținutul acestuia De astă dată, autorul epuizează atractiv, dar o mare parte din ceea ce conține subiectul fără un aport semnificativ la este mult mai puțin străin non-musulmanilor bagajul de cunoștințe al celui care nu a citit din punct de vedere etic și practic decât Cartea Cărților, fie ea considerată ca un susțin detractorii săi, adaugă autorul. întreg ori ca o colecție de texte scrise pe Aceasta, în preambulul unei abundențe de parcursul a 1500 de ani. date istorice și despre conținutul Coranului, precum și a unor precizări de natură a În contrast cu discursul despre Coran, completa în mod semnificativ bagajul de referirile lui Henry Hitchings la Biblie fac uz cunoștințe generale al unui om obișnuit, de un limbaj critic, pe alocuri lipsit de autentic interesat de subiect. menajamente, cu potențial inflamator. Ceea ce el însuși critică la oponenții Islamului, Într-o anumită măsură, arhitectura folosirea cărții sacre ca dovadă a presupusei discursului acestui capitol oferă câteva imbecilități a credincioșilor, este un indicii despre grupul țintă de cititori pe care instrument pe care, iată, și-l permite în cazul l-a avut în vedere autorul. celor care își întemeiază trăirile religioase pe textele biblice. Astfel, simte nevoia să Desigur, în același context, Biblia nu evidențieze cu ironie rezultatul unui sondaj putea fi și nu este ignorată. Există mai multe din 2007, conform căruia mai mult de 50 la copii necitite ale Bibliei decât ale oricărei alte sută dintre americani cred că universul a fost cărți. Cu această afirmație atribuită unui creat în șase zile, la fel de mulți cred că Moise creștin al cărui nume nu este dezvăluit, a despărțit fizic Marea Roșie și că Isus Cristos începe capitolul 8 al lucrării lui Henry înviat din morți după ce a fost crucificat și Hitchings. Pe parcursul a aproape opt pagini, îngropat. o seamă de considerații ne invită la constatări în zona a ceea ce se presupune că Mi-aș permite să opinez subiectiv, a influențat viziunea creștină contemporană desigur, că autorul este partizanul unei asupra lumii. Este pusă în discuție valoarea ipocrizii la modă în acest caz. El uită, de reper moral a textului căruia i se intenționat sau nu, că spre deosebire de reproșează – atât cu argumentele autorului Porțile Nordului 1-2/2020 | 26 |

islam, iudaismul și creștinismul au depășit Hitchings stăpânește bine tehnica vânzării (cel puțin așa avem motive să credem în informației culturale, a popularizării și prezent) etapa istorică în care părea transformării acesteia în marfă căutată. rezonabilă uciderea cuiva din motive religioase dar, mai ales, societățile în care Valorificarea propriilor competențe acestea din urmă sunt dominante se într-un domeniu dificil de împrietenit cu caracterizează prin delimitarea clară de latura comercială este un ideal spre care tind teocrație. mulți autori și pe care îl ating puțini. Iată, un motiv în plus pentru a încerca să desprindem Poziția pe care Hitchings și-a asumat-o niște învățături din exemplele de succes iar din acest punct de vedere, în contextul „How to Really Talk About Books You politic, social, cultural și religios Haven't Read” mi se pare că este unul dintre contemporan, nu este, totuși, o surpriză acestea. foarte mare, însă rostul rândurilor de față este altul decât detalierea unui asemenea În condițiile în care ne-am obișnuit cu subiect. În cartea despre care vorbim, textele gândul că tirajele cărților de critică literară fundamentale ale celor trei religii monoteiste traversează în prezent momente în care sunt capitole care nu beneficiază de un pierd competiția cu cele ale cărților de tratament preferențial. Le-am acordat mai bucate, a găsi stilul și formula eficientă prin multă atenție datorită notorietății și gradului care oamenii citesc despre literatură nu sporit de sensibilitate pe care îl ridică, poate fi decât o performanță respectabilă, precum și interesului pe care îl suscită în chiar dacă titlul începe cu formula „cum să”. dezbaterile publice ale ultimilor ani. Am lăsat strategic, spre final, răspunsul În realitate, în opinia mea, „How to la întrebarea care, probabil, stăruie în mințile Really Talk About Books You Haven't tuturor. Cum justifici faptul că vorbești Read” poate constitui un prilej de meditație, despre o carte pe care nu ai citit-o? Mai pe mai multe teme de interes, chiar pentru precis, cum justifică autorul cărții un demers cei care scriu. Avem aici un exemplu de care încurajează ori ia în serios o astfel de tehnică a ambalării informației culturale atitudine? într-un produs atractiv și pentru omul nedevorat de patima lecturii, pentru cel De ce să vorbești despre cărți pe care intimidat de limbajul sofisticat al criticii nu le-ai citit, formulează și Henry Hitchings literare ori de elitismul ostentativ sau chiar în chiar primul capitol, ajungând la concluzia pentru cel care nu găsește timp să discearnă că lista motivelor pentru care cineva nu ar ceea ce l-ar putea interesa. O astfel de recurge la un astfel de gest este mai scurtă formulă, cu toate reproșurile care i se pot decât cea a argumentelor care justifică aduce, vinde, face bani din literatură, chiar vorbitul despre cărți necitite. Pe scurt: teama din cea scrisă de alții. Nu am pipăit celelalte de a fi descoperit, integritatea intelectuală, cărți semnate de autor însă, având în vedere faptul că minți prost, faptul că nu ești un titlurile lor, sunt tentat să presupun că Henry mincinos, riscul de a te întoarce într-un coșmar comun, în care susții un examen la care trebuie să fii perfect pregătit, pentru a | 27 | Porțile Nordului 1-2/2020

afla atunci când pui creionul pe hârtie că mulțime de alte motive. Poate o faci pentru că toate cunoștințele, talentele și încrederea vrei să menții ritmul discuției cu o persoană te-au părăsit. Dacă te simți tulburat de aceste care-ți pare interesantă, e o formă de flirt ori motive, e puțin probabil să vorbești cu succes de a o complimenta ori poate că-ți place riscul. despre cărți pe care nu le-ai citit, întrucât De asemenea, poate că și tu crezi că oamenii această artă implică multă nerușinare. sunt înșelători și nu dorești să lupți cu tendința aceasta, poate că o faci ca să descoperi dacă Fără a le comenta, pe scurt, o parte din trebuia să citești o anumită carte ori dacă ai motivele pentru care cineva ar dori să nevoie să o citești, într-un spirit de curiozitate, vorbească despre cărți pe care nu le-a citit mai mult decât de duplicitate. Poate că vrei să s-ar afla sub semnul unei necesități eviți discuția despre ceva mai puțin agreabil, determinate de faptul că există anumite cărți pentru că discuția despre cărți, fie că le-ai citit pe care orice persoană civilizată ar trebui să sau nu, pare mult mai plăcută decât să le fi citit. Obiecțiile autorului față de unele vorbești despre ipotecă ori despre copii. aspecte conținute în această afirmație (trimisă în sfera prejudecăților) sunt Vorbești despre o carte pe care nu ai completate de conștientizarea faptului că citit-o pentru că știi că interlocutorul nu a există, în general, așteptarea ca persoanele citit-o nici el. Poate fi amuzant, vei gândi, aș educate să fie familiarizate cu autori ca putea scăpa cu asta. Poate că vrei să confirmi Tolstoi sau Dostoievski și cu opere precum impresia că ești erudit și rafinat intelectual. Ulise și Divina Comedie. Ori o faci din greșeală, crezând că ai citit cartea, pentru că sună ca ceva ce ai fi putut citi Din acest punct, recunosc, mi se pare un și abia îți mai amintești conținutul sau pentru efort enumerarea argumentelor aduse de că amintirile tale sunt confuze și ești influențat autor, intuind faptul că ele fac parte dintr-un de faptul că ai văzut-o în vânzare, făcându-i-se raționament ale cărui resorturi sunt, în mare reclamă, poate ai citit o recenzie despre ea...” parte, motivații comerciale. În ciuda acestei constatări, cred că ar fi o greșeală ca ele să fie Lesne de constatat, schela enunțurilor disprețuite ori subestimate, logica edificiului puse în sprijinul titlului cărții este suportul persuasiv al acestora sprijinindu-se în cazul unor aparențe iar baza ei se clatină serios din de față și pe asumpții culturale raportate la o punct de vedere moral. Discursul lume care, trebuie să admitem, surprinde argumentelor se învârte în jurul ideii de a prin schimbări majore nu doar de la un an la susține ceva profund greșit, un gest care se celălalt ci – cu o frecvență crescătoare – chiar încadrează prin el însuși în zona a ceva ce e de mai multe ori într-o singură zi. Așadar, de presupus că nu-și dorește nimeni ca câteva dintre aceste raționamente: „De experiență personală. obicei, suntem recompensați pentru ceea ce știm, nu pentru ceea ce nu știm, iar unul dintre Aș risca, totuși, să fiu categorisit drept motivele pentru care vei discuta despre cărți naiv, păstrându-mi aproape convingerea că pe care nu le-ai citit este acela de a evita să prin asumarea acestei perspective autorul a pari filistin ori neinformat. Și mai sunt o construit o momeală, un instrument eficient care îl ajută să expună informații culturale de Porțile Nordului 1-2/2020 | 28 |

bază despre anumite opere literare și învățare. În același context, nu m-aș sfii să anumiți autori. Ambalate astfel, ele devin spun că un aspect pe care l-am remarcat, mi atractive, accesibile într-un mod convenabil, s-a părut interesant și mi-a plăcut se referă la vandabile unui public mai larg și care ar fi inserțiile din categoria „știați că”. Acestea din fost mai puțin interesat în alte condiții. urmă sunt destul de bine dozate în grupaje de informații menite să te agațe cu detalii Dincolo de aceste constatări, care stimulează interesul și atenția. Ele își îndrăznesc să cred că răspunsul la întrebarea ating obiectivul, fie că ți se pomenește despre sub patronajul căreia Henry Hitchings a găsit inventarea cuvântului pornosophical de către de cuviință să scrie un volum cu două sute James Joyce, ți se recomandă zece citate șaizeci și două de pagini ar putea fi rezumat „folositoare social” din Shakespeare ori ți se simplu, în două cuvinte. Cum să vorbești spune că niciunul dintre manuscrisele despre cărți pe care nu le-ai citit? Cu acestuia din urmă nu a supraviețuit sau precauție. Și mai bine, cu onestitate. O primești recomandări despre cum să perspectivă neformulată cu subiect și vorbești cu un actor despre Shakespeare. La predicat în carte, dar de care autorul nu se fel, și când ți se înfățișează cinci idei ale lui poate delimita în realitate și nici nu o face, în Proust care, dacă nu-ți vor schimba viața, ar ciuda titlului și a unei pledoarii care ar putea putea să te ajute să o îmbunătățești, ți se conduce în direcția unei impresii opuse. amintesc numele altor romancieri ruși decât Tolstoi și Dostoievski, precum Ivan Fără pretenția de a avea dreptate, aș Goncearov, Mihail Bulgakov, Nikolai Gogol, opina că pentru cei cu minime fundații Alexander Soljenițin, Ivan Turgheniev ori morale, în prezența unei doze rezonabile de dacă primești sfaturi referitoare la cum să bun simț, lectura acestei cărți poate reduce vorbești despre scris, etc. apetența pentru aventuri intelectuale frauduloase, prin punerea la îndemână a Atmosfera relaxată, presărată cu umor, unei perspective didactice asemănătoare lipsită de antipatica scoarță asociată adesea – celei pe care o avea rezumatul ori din cauza unor prejudecăți, snobisme ori comentariul textelor la orele de literatură din interpretări incorecte – unor domenii anii de liceu. precum filosofia și literatura constituie, fără îndoială, atuuri ale cărții lui Henry Hitchings. Mărturisesc, structura cărții m-a făcut să cred că cel puțin parțial, sub anumite Pe siteul de vânzări Amazon, în aspecte, ea ar putea să reprezinte o sursă de momentul în care scriu aceste rânduri, „How inspirație pentru un ipotetic manual de to really talk about books you haven’t literatură universală de nivel gimnazial și read”, Editura John Murray (Publishers), liceal în școala românească unde, din câte îmi 2008, a lui Henry Hitchings, poartă eticheta amintesc, această materie nu există. „cărți rare” iar varianta cu copertă cartonată (hard cover) se vinde la prețuri între 26, 42 Cele cincizeci de întrebări de la final și 216, 00 dolari USA. îndeamnă cititorul să verifice dacă a reținut unele detalii și confirmă o abordare direcționată spre stimularea procesului de | 29 | Porțile Nordului 1-2/2020

La Stockholm, am achiziționat-o pentru echivalentul (în coroane suedeze) a dintr-un magazin de obiecte second-hand, mai puțin de trei Euro. INTERVIU CU O ȘTIUCĂ (fragment din romanul în lucru) Emanuel STOICA (Suedia) continuare din numărul trecut vocea procurorului – tunând și fulgerând împotriva noastră – e a unei cunoștințe, – Intră în sală Onorabilul Amerigo Van cioclul care mi-a făcut vraiște ziua de ieri. der Svart! Cine nu e gata, îl iau cu lopata, Nu-mi dau silința să pricep ce spune, mâna urlă din toţi bojocii un aprod, scoţându-mă lui mi-a atras atenția. Joacă între degete, violent din preocupările vagi ale spiritului. ostentativ, un pix geamăn cu cel de dorul căruia îmi plângea la ușă deunăzi. Își face Ne ridicăm. Sforăim protocolar când numărul argumentând cu voce ridicată în judecătorul se apropie de jilţ. Răspunde timp ce printre gene îmi aruncă lame de conform regulamentului însă cu un sforăit cuțit. Ce privilegiu! Doar eu cunosc formal, plictisit. Poate că doar mi s-a părut. adevăratul motiv al zelului care-l Poate că e răcit. Sper că asta nu-i va afecta stăpânește. Nu mă sperii, nu e atât de bunăvoinţa. grozav cum vrea să pară. Tangoul trebuie să înceapă cu Mai am ceva de pierdut? O mișcare inculpații în poziție de drepți. Asta e regula, discretă, în semn de salut din partea trebuie s-o respectăm. Fie, încuviințez ca și umilului meu creion, îi ia piuitul. Mai întâi, cum aș avea de ales. Aș sta și-n cap, doar să pretinde că nu înțelege. Așa cum bănuiam, scap mai repede de aici. e slab. Doar câteva clipe și, îndrăgostit de propriul orgoliu, face ochii cât cepele, țipă, La doi pași de Frank, un ins ne ține tușește, își drege vocea. E răgazul de care hangul. „Din oficiu”, clarifică Ukulele am nevoie. Fac semn pe furiș în direcția muțește, citindu-mi mirarea. Surpriza îmi avocatului. pare de rău augur. Mai cu seamă felul în care arată nu-mi inspiră încredere. Omagiu – Cum ne apără amărâtul ăsta? adus figurii lunguiețe căreia soarta i-a lipit – I-am explicat eu, mârâie Frank. în bătaie de joc un nas de curcan, fruntea i – Ce? se întinde până la ceafă. A avut o noapte – I-am povestit... albă, îl dau de gol niște cearcăne cât Senzația de gheață pe care mi-o dă paharul. De sub roba avocățească i se ițește auzul atâtor bâlbe de care-mi atârnă nodul unei cravate roșii cu picățele libertatea ar putea să mă viziteze din albastre. E prima dată când sunt judecat iar creștet până-n tălpi într-o singură clipă. Dar libertatea mea se află în mâinile unuia nu, în aer plutește ceva care îmi lustruit ca un șofer de autobuz! prelungește trăirea neplăcută până la limita suportabilului. Nervii gata să-mi Aproape că-mi doresc să se termine plesnească mă obligă să apelez la singurul rău întreaga tărășenie după ce, căutând o remediu pe care-l cunosc, accept faptul că explicație, primesc unul dintre cele mai evenimentele se nasc și mor în mintea mea ironice zâmbete pe care le produce Frank. altfel decât în restul lumii. Pentru un dezastru complet, la câțiva pași, Porțile Nordului 1-2/2020 | 30 |

Înainte să înțeleg mai bine ce se bălăngănind, oftează, scâncește, suspină, petrece, cheliosul are cuvântul. Face un pas sforăie și izbucnește fonfănit: în față. E sigur pe el. Poate că l-am subestimat. Se concentrează privindu-și – Onorată instanță, e simplu, nu palmele. Încruntat, ridică brațele spre suntem vinovați. Am zis. tavan. Invocă un zeu al avocaților, îmi trece prin minte anticipând că urmează să se – Ați terminat deja pledoaria? dezlănțuie. Număr secundele, mi se pare că – E o sinteză. Argumentele ei sunt nu sunt singurul care face asta. Toată foarte numeroase. Fără îndoială, veți suflarea e pregătită să i se ploconească. Știe concluziona că suntem nevinovați. că a devenit centrul atenției. Gestionează – Ar trebui să vă credem pe cuvânt, tensiunea egoist, nu-i pasă că spectacolul nu-i așa? pune la încercare calmul privitorilor. Vrea – Excelentă idee, insistă avocatul să arate cât e de concentrat. Reușește ca încruntând sprâncenele lui Amerigo van nimeni altul. Picături de sudoare der Svart. prelingându-i-se pe frunte, pe obraji, i se Dacă n-aş fi sigur că acest coşmar va înnoadă sub bărbie. De acolo, dacă au mai continua o vreme, în ciuda faptului că noroc, îi fac popas pe gulerul cămășii. l-am anticipat, mi-aş face un cadou. Amân Celelalte înnobilează dușumeaua locului în mulțumirile în fața oglinzii. Sigur, nu regret care se înfăptuiește dreptatea. Tocmai a noaptea nedormită pentru a calcula toate pus stăpânire pe întreaga încăpere. Când posibilităţile. Uneori e bine să fii puțin nimeni nu mai așteaptă vreo surpriză, paranoic. Le-am pregătit o surpriză. Fără figura îi e cotropită de grimase, ochii i se grabă, scot din geantă câteva lucruri umezesc, strănută! Cum naiba să strănuți în folositoare. Frank mă priveşte cu gura postura asta? El poate. De bună seamă, căscată. Avocatului i-au ieşit ochii din cap. neobișnuita performanță are un preț. Judecătorul se ridică în picioare. Asistenţa Desfrânat, fără să dea de veste posesorului, murmură. Un vlăjgan se repede, mă înşfacă nasul îi zămislește o zeamă băloasă a cărei de ceafă şi de mâna dreaptă. Mi-o răsuceşte ițire din nări își sărbătorește victoria la spate. Calm, cu stânga îmi aşez pe creştet croind o potecă tot mai subțire, sclipicoasă, un coif de hârtie de ziar pe care, încă de ieri, ca un drum de melci. Gălbui-tulbure, o am avut grijă să scriu „ABRACADABRA”. Cu broboană din lichidul acela i se prelinge litere roşii. Majuscule. Rumoarea se peste buza de sus biruind-o alene și pe transformă în dezordine. cealaltă, pentru a-și face vâscos și dulce Firul de levănţică – pe care l-am furat sălaș în obscenitatea gropii din bărbia furişându-mă noaptea la tufa din faţa casei bărbatului. unui vecin – prins acum cu o agrafă la rever, se asortează de minune cu şosetele mele Aflată pesemne undeva în sferele albastre. Nu-mi vede nimeni şosetele, e elevate ale raționamentului juridic, suficient să cunosc eu acest detaliu care îmi conștiința omului nostru refuză să bage în satisface aspiraţiile estetice. Execut un seamă epopeea care i se petrece sub nas. sforăit elegant înainte de a striga din toate Lucrurile rămân neschimbate și după ce dă puterile: semne că a revenit cu picioarele pe pământ. – Capra calcă piatra, piatra crapă-n Are alte priorități. Mâinile i se prăbușesc patru! | 31 | Porțile Nordului 1-2/2020

– Amin!, se prăbuşeşte ciocanul – Mai devreme te-am anunțat, tot ce Onorabilului Van der Svart, de parcă ar tăia spui... lemne. – Vă rog să mă scuzați. N-am mai fost Vlăjganul care m-a înhăţat poartă acuzat niciodată. uniformă, e poliţist. Mă culcă la pământ, răsucindu-mi şi cealaltă mână. Sunt – Se consemnează: N-am mai fost încătuşat. acuzat. Inculpatul cere clemență, dictează judecătorul, spre disperarea mea. Așadar, – Eliberează inculpatul!, răzbate îți recunoști vinovăția, revine inchizitorial. vocea judecătorului prin hărmălaia din sală. – Nu e despre vinovăție! Situația a fost înfățișată greșit. Atât eu cât și Frank Respir ușurat. Citesc părere de rău în Ukulele suntem autorii unui demers ochii copoiului. Pentru că mă dezleagă, nu jurnalistic. pentru că ar simţi vreun regret faţă de mine. – Era nevoie să răpiți un cetățean de onoare pentru asta?, intervine procurorul. –Verificaţi-i şosetele! Haidamacul mă smuceşte. – N-am răpit pe nimeni, domnule! – Nu e necesară folosirea forţei, Cetățeanul știucă a venit de bună voie, mi-a scâncesc. fost musafir. A acceptat o invitație, – Descălţarea!, şuieră bruta. transportul i-a fost înlesnit de către Frank – Nu e nevoie. Are sau nu?, insistă Ukulele... judecătorul. – Are. – Inculpatul Frank Ukulele, mă – Culoarea? provoacă cioclul din nou. – Sunt albastre, onorată instanţă. – Din acest moment, ești apărătorul – Suntem colegi de breaslă. Eu nu l-am cauzei. Dată fiind împrejurarea, tot ce spui învinovățit de nimic. poate fi folosit în beneficiul inculpatului Ukulele şi, desigur, împotriva ta. Procedura – Colegi de infracțiune, poate. aceasta de exercitare a dreptului la apărare Presupunând că scenariul pe care îl propui a fost semnalată foarte rar în practica e adevărat, cum ați ajuns la concluzia că judiciară. E prima oară când văd pe cineva cetățeanul știucă a acceptat invitația reușind să o execute în întregime, fără voastră? cusur. Credeam că doar teoreticienii mai au habar de existența ei. – În același fel în care ați ajuns și – Onorată instanță, încercam să dumneavoastră la concluzia că a acceptat vorbesc și în apărarea mea... să fie cetățean de onoare. Frank Ukulele i – E o chestiune de nuanță. Dorește-ți s-a adresat, propunându-i un interviu. Am să fie adevărul juridic în favoarea ta. fi construit premisele unei comunicări mai – Cu ce să încep? N-am mai făcut bune, socializând la mine acasă. Nu a existat niciodată așa ceva. vreun refuz al cetățeanului știucă în – Să se consemneze: Inculpatul spune privința vreuneia dintre propuneri. E că n-a mai făcut niciodată așa ceva. simplu. – Stați puțin, doar n-o să... Vă informam că nu am experiență de avocat. Judecătorul iese primul din tăcerea care s-a prăvălit peste încăpere. Ceea ce-i dictează grefierului îmi dă o stare de neliniște. Nu înregistrează tot ce declar. Am vrut să facem un interviu și cetățeanul știucă a acceptat. Asta e tot ce a reținut. Doar atât? Porțile Nordului 1-2/2020 | 32 |

Pare că, totuși, am și un dram de acțiunile cu speculații științifice în care era noroc. Ocazia să răstorn lucrurile în vorba despre peștii oceanici. Dar, atenție, favoarea noastră nu se lasă așteptată. Vor l-au răpit pe cetățeanul știucă, un pește de să știe mai multe despre colaborarea cu apă dulce! Inculpații sunt niște infractori Ukulele și despre subiectul investigat. deosebit de periculoși, onorată instanță! Folosesc aproape tot ce am la îndemână... Încremenesc. În timp ce procurorul În timp ce vorbesc, sentimentul că rânjește satisfăcut, mi se pare că aud mi-a scăpat de sub control un amănunt aplauze. Zâmbetul lui Frank s-a esențial nu-mi dă pace. Încă nu-mi dau transformat într-o grimasă, mă privește seama despre ce e vorba. Tot înainte! speriat... Ocolind numele lui Aristotel N’Keke – Dar e tot un pește, gânguresc. nu pomenesc nici despre Jules Polenta, dar – Liniște!, tună judecătorul. le spun că niște savanți au identificat Infracțiunea a fost dovedită fără putință de mesaje în mișcările peștilor oceanici. tăgadă. Pericolul social al faptei cere o Interesată de subiect, Bazaconia Press m-a aplicare fermă a legii. Veți ispăși câte cinci trimis să aflu mai multe. Investigațiile mele ani de închisoare, fără posibilitate de s-au intersectat cu cele ale lui Frank eliberare condiționată. Ukulele, proprietarul Ukulele News. Am – Onorată instanţă, pedeapsa nu e început să lucrăm împreună. Ideea aplicabilă!, țip înainte ca ciocanul interviului cu un pește s-a născut pe magistratului să se prăbușească peste parcursul acestei colaborări. destinele noastre. – Cum aşa?, ezită omul legii. – Care erau acele mesaje?, insistă – Nici eu, nici Frank Ukulele, nu acuzatorul. suntem aici. – Cum să nu fiți? Sunteţi prezenți, – A fost descifrat unul singur, până vorbim unii cu ceilalți... acum. – Nu suntem, onorată instanţă, vi se pare. – Despre ce e vorba?, se aprinde și – Vrei să spui că eşti o nălucire de-a onorabilul van der Svart. mea? Că nu a trebuit să-mi amân concediul pentru a judeca acest caz în regim de – Pentru pietre, omul este o secundă urgenţă? Oare doar îmi imaginez că nu pot dintr-un anotimp. Asta s-a putut citi în sărbători ziua de naştere a fiicei mele din mișcările bancurilor de pești, onorată cauză că răpitorii unui peşte care mai e şi instanță. cetăţean de onoare, trebuie să răspundă în faţa legii? – Încearcă să-și bată joc de noi! Minte – Doamne fereşte, domnule judecător! ca să-și scape pielea, mă mitraliază Departe de mine, orice intenţie procurorul. nepoliticoasă. Apropo de aniversare, felicitări, să vă trăiască fata, să fie fericită, să – Am spus doar adevărul! aveți bucurii! La mulți ani! – Minte! – Mulțumesc. – Ba nu! – Și concediu plăcut, în continuare. – Ba da! – Nu cumva ești ironic? – Nu puteți dovedi că mint! – Pot! – Argumentați, domnule!, îl îndeamnă Amerigo van der Svart. – Reaua credință și minciuna acestor inculpați sunt evidente. Și-au motivat | 33 | Porțile Nordului 1-2/2020

– Nicidecum. Regret neplăcerile pe contrazisă. Nu există argumente care vi le-a creat situaţia aceasta. Atât eu cât convingătoare că în viitor percepţia socială şi domnul Frank Ukulele suntem inocenţi în şi prevederile legii faţă de atitudinea raport cu problemele expuse de făptuitorilor vor fi altele, nici că efectele Onorabilitatea Voastră. De fapt, vreau să faptelor nu rămân aceleaşi. invoc în apărarea noastră şi dreptul la liberă circulaţie, spun cu cea mai afectată – Aceasta este doar o presupunere, sar voce, adăugând un sforăit pe care mă cu gura. A avut acuzatorul curiozitatea să străduiesc să-l execut apelând la cel mai afle şi opinia cetăţeanului ştiucă despre profund înţeles pe care mintea mea îl situaţia aceasta? Nu. Dacă doreşte, atribuie noţiunii de solemnitate. cetăţeanul ştiucă va depune mărturie împotriva noastră. Până când presupusei – Nu văd nicio legătură cu situaţia în părţi vătămate i se va accepta exercitarea care sunteţi implicaţi. dreptului la liberă exprimare, nu poate fi vorba nici măcar de suspiciune în ceea ce – Cum să vă spun?... Noi am călătorit în ne priveşte. Altfel, vom asista chiar la timp. Alaltăieri eram în 43 iulie. Legea obstrucţionarea drepturilor unui cetăţean penală nu este aplicabilă în situaţia noastră. de onoare în numele căruia se exercită acţiuni presupunând forţa de coerciţie a – Îţi baţi joc de mine? justiţiei, situaţie cu care ar putea să nu fie – Nici nu-mi trece prin minte aşa ceva, de acord. De asemenea, nu se poate şti dacă, domnule judecător! până în data de 43 iulie, evaluarea nu va fi – Argumentează! Îţi atrag atenţia, alta. Numai atunci, în acel context, se va dacă găsesc că la mijloc e o glumă proastă, putea stabili dacă există pericol social. Dar vă alegeţi cu agravarea pedepsei. Ba chiar şi dacă nu există? Dacă fapta nu va mai fi cu una suplimentară, pentru sfidarea incriminată? Dacă, dimpotrivă, aşa cum instanţei. susţinem, e vorba despre exercitarea unui Vocea îmi dispare. Înghit apa din drept la informare şi, în plus, în interesul paharul avocatului. Nu te uita urât la mine, societăţii? Cum să fim condamnaţi pentru o incompetentule, din cauza ta am ajuns aici! faptă din viitor? Se deschide un drum Oare cât timp trece până când reușesc periculos. Oricine va putea fi acuzat de să rostesc primele cuvinte? Nu mai am orice, fără să fi făcut nimic, în lipsa nimic de pierdut. Pornesc de la Frank, prezumării unui viitor lipsit de vinovăţie. improvizez pe spinarea lui. El e și Consecințele ar fi greu de calculat... comerciant, beneficiază de prevederile legii care permite oricărui întreprinzător să-şi Atât eu cât şi domnul Ukulele ne aflăm decreteze de la o zi până la trei săptămâni în viitor, în acest moment. Ar fi trebuit nici de viitor în afaceri, ceea ce s-a întâmplat. Cu măcar să nu ne băgaţi în seamă, din alte cuvinte, dacă activitatea pentru care perspectiva legii. Nu suntem aici!, suntem aici s-a petrecut în viitor, fapta nu concluzionez cu arătătorul spre dușumea. poate fi pedepsită, deocamdată ea nu există. Frank nu-și mai poate ascunde Procurorului îi sare ţandăra. admiraţia: Argumentează cu fermitate, e nervos, s-a înroșit. Are dreptate. Există dovezile – Trebuia să te faci politician. materiale ale faptei, chiar dacă ea se află în – Trebuia să mă fac că nu te cunosc, viitor din punct de vedere legal. Proba din prima secundă în care ne-am întâlnit la ilegalității e materială, nu poate fi Pisicile Savante. Porțile Nordului 1-2/2020 | 34 |

CONGRESUL INTERNAȚIONAL „PREGĂTIM VIITORUL PROMOVÂND EXCELENŢA’’ IAŞI-ROMÂNIA, 27 FEBRUARIE – 1 MARTIE 2020 Pompiliu COMȘA (România) Anul acesta, Universitatea care îi conferă posibilitatea și dreptul de a-și „Apollonia” din Iași împlinește trei schița viitorul. decenii de existență, prilej cu care Congresul Internațional „Pregătim adresăm felicitări întregii comunități academice, cadrelor didactice, personalului viitorul promovând excelența”, aflat și el la a administrativ și tuturor celor care sunt sau XXX-a ediție, vine să confirme o tradiție au fost studenți ai acestei Universități. Au fost solidă instituită în Universitate. Trecutele treizeci de ani de efort intens în scopul ediții ale acestui congres, s-au bucurat de o consolidării unei instituții de învățământ largă participare a specialiștilor din țară dinamice și atractive pentru cei care ne-au având prezente în fiecare an personalități din călcat pragul. Președintele acestei instituții afara țării. Anul acesta, Congresul se bucură particulare de învățământ superior, cu un loc de o consistentă participare datorită aparte, singular, în domeniu, după cum ne-a tematicii deosebit de atractive, dar și datorită precizat Prof. Univ. Dr. Vasile Burlui, tot specialiștilor de foarte bună reputație colectivul a trăit în această perioadă profesională, care s-au înscris cu conferințe satisfacții și deziluzii deoarece parcursul nu a sau comunicări. Ca de fiecare dată, Congresul este precedat de cursuri precongres, fost deloc ușor. În acest timp s-au stabilit circuite didactice sau de cercetare, s-au workshop-uri, demonstrații practice. stabilit relații funcționale între Despre ce înseamnă amfitrioana și compartimente, dar mai ales a fost creată și aprofundată o relație partenerială cadru acestei a 30-a ediții a Congresului didactic-student. Viața academică Internațional ne-a vorbit și Conf. univ. Dr. Apollonistă a fost reglementată sub toate Gabriela Mihalache, tânărul ei rector. aspectele, iar bunele proceduri se aplică în Domnia Sa a ținut să arate că, nouă în spirit şi toate sectoarele vieții universitare. Au fost cunoaştere, creată în mediul deschis, create și sunt funcționale toate serviciile european, democratic de după anul 1989, conexe vieții academice, astfel încât putem Universitatea „Apollonia” din Iaşi este o constata că în instituție există toate universitate tânără ce îşi construieşte propria tradiţie. Este o instituţie flexibilă, structurile necesare unui bun management, gândită pentru a se putea acomoda cu mare structuri de execuție și control capabile de analize critice și instituirea de corecții uşurinţă noului, ceea ce o recomandă în necesare în respectul bunelor practici. detrimentul centrelor universitare Aceste ultime constatări demonstrează tradiţionale, greoaie, cu mecanisme faptul că instituția cu toate structurile și anchilozante. Integrată în sistemul național resursele sale, a atins un grad de maturitate de învăţământ superior acreditat, Universitatea oferă un program bogat de studii, care se împleteşte cu activitatea de | 35 | Porțile Nordului 1-2/2020

practică şi de cercetare ştiinţifică. pentru Doamna Profesor Dr. CHRISTELLE Universitatea se remarcă printr‑o curriculă DELAITE de la Universitatea de Haute Alsace flexibilă cu accente de modernitate, atât prin din Mulhouse France, Domnului Prof. Dr. introducerea de noi discipline, cât şi prin CESLAV CIOBANU de la Universitatea de Stat modul de organizare a procesului didactic, cu din Virginia S.U.A., dar și Academicianului preocuparea continuă pentru îmbunătăţirea ieșean Horia NECULAI TEODORESCU. In performanţei principalilor beneficiari ai honorem va avea loc un recital de muzică activităţii: studenţii. clasică la flaut, chitară și vioară, interpretată de un grup de elevi de la Liceul Octav Băncilă În cadrul universităţii curge o viaţă din localitate, urmat în sala Vivaldi de un efervescentă, dedicată studiului şi cocktail în onoarea laureaților, dar și participanților. E vorba de personalități noutăţii. Studenţii reprezintă, alături de venite din 15 țări (Franța, S.U.A., Italia, profesori, cea mai importantă componentă a Algeria, Germania, Spania, Elveția, Ungaria, comunităţii academice. Mai mult decât Siria, Israel, Maroc, Brazilia, Tunisia, simplul transfer de cunoaştere de la cadrul didactic la student, universitatea creează Republica Moldova și bineînțeles România, care are reprezentanți din centrele medii şi experienţe de învăţare care conduc universitare Iași, București, Tg. Mureș, Galați, studenţii să descopere şi să creeze ei înşişi Cluj-Napoca, Timișoara, Suceava, Bacău și cunoaşterea. Prin învăţământul modular, Pitești), în frunte cu patru academicieni. programele flexibile, contracte de cercetare absolvenții de aici se situează la un nivel Deasemenea în perioada 9 februarie – 9 apreciat pe piaţa forţei de muncă. martie al fiecărui an Universitatea „Apollonia” din Iași organizează Zilele Cu o tradiție de 30 de ani Universitatea Universității „Apollonia” din Iași care au „Apollonia” din Iași organizează în fiecare an debutat cu „Sesiunea Științifică Congresul „Pregătim viitorul promovând Studențească” ce reprezintă un imbold excelenţa”, acesta devenind un simbol al pentru studenții de aici să se implice în universității noastre. În cadrul congresului vor fi susținute 198 de conferințe, prelegeri, cercetarea știintifică și să‑și găsească modele. Pe toată perioada desfășurării comunicări și lucrări știițifice pentru cele acestei activități, studenții sunt organizați și două domenii: Repere în Medicina coordonați de „Asociația Studenților Avansată, respectiv Posthumanism și Apolloniști” ce participă alături de cadrele Transhumanism, precum și cursuri didactice ale universității la numeroase precongres, prezentări de firmă și manifestări culturale, educative și sociale hands‑on‑uri. Ca secțiuni amintim: Solomon conducând la dezvoltarea personalității Marcus, contemporanul nostru; Repere în studenților. medicina avansată; Posthumanism și transhumanism. Să vă mai spunem în final că acest congres științific are un aport însemnat în Cu prilejul acestui eveniment a fost domeniile științifice abordate, dar în același editată în condiții grafice deosebite o captivantă broșură, ilustrată de pictorul timp este un prilej de revedere și de a lega noi prietenii, respectiv colaborări. Mai multe veți Sorin Adam, un postimpresionist cu o carte afla la finalul lui. de vizită aparte. La Congres el va expune lucrări din categoria EXOTICE. Ceremonia de deschidere a Congresului are loc joi, 27 februarie, în sala Chopin de la Palas Mall, de la orele 17. Va avea loc o ceremonie de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa Porțile Nordului 1-2/2020 | 36 |

DOMNU’ BUMB – CELE 28 DE VIEŢI PĂMÂNTENE – (fragment de roman) Ştefan Doru DĂNCUŞ (Anglia) Prima viaţă de roua ce-l surprindea în zbor impunându-i un efort dublu. Îşi ascundea cum putea ruşinea de-a avea aripi. Căci nu mai avea mâini, îi crescuseră Putea s-o vadă pe Lavinia făcând deodată nişte aripi mari şi albe, sfidând dragoste cu soţul ei la etajul VIII şi rare regulile evolutive ale mileniului. Îi era ruşine perechi de îndrăgostiţi îmbrăţişaţi în spatele de vecinii de bloc, de iubita pe care trebuia magazinului Romarta sau ocolind hotelul s-o întâlnească şi ştia că nu o va putea strânge Mara pentru a ajunge la blocurile de pe în braţe ca altădată, numai s-o acopere Hortensiei, putea intra pe geamul deschis în protector cu aripa dreaptă putea; iar ea ar fi redacţia ziarului local, putea veghea somnul fugit înspăimântată de această insuficienţă. crispat al cartierelor, putea salva prin simpla prezenţă o tânără de 15 ani din braţele unui Şi-a abandonat serviciul şi numai bărbat beţiv de pe Republicii şi totuşi nu noaptea, ca un uriaş liliac îşi lua zborul de pe făcea nimic, privea numai prin geamuri, pervaz şi plutea aşa, în neştire, îndurerat, pe încremenit în unghiul de zbor, până i se deasupra oraşului alandala construit. Se ruga umflau venele de sforţare şi se lăsa pe lui Dumnezeu să-şi ia darul înapoi căci el era acoperişul vreunei clădiri înalte, printre om, unul corect, avea nevoie de mâini să hornuri şi antene; se gândea neputincios la poată semna statul de plată, să poată porni situaţia închegată deja şi abjectă. magnetofonul, să mănânce, în ultimă instanţă. Dar Dumnezeu tăcea, nu-l auzea sau Cutia cu scrisori i s-a umplut – avea se prefăcea că nu-l aude. Astfel că se deda lacăt cu cifru pe ea şi n-o putea deschide – zborului. Se întorcea dimineaţa în garsonieră visa că în disperările sale nocturne întâlnea şi răsturnat pe o saltea pneumatică auzea undeva, în imensitate sau pe cine ştie ce turlă autobuzele care duceau schimburile la mină, de biserică o fată cu aripi şi împreună cu ea la combinatul chimic sau la cel de faianţă. punea bazele unei alte lumi, curată şi Adormea flămând şi obosit, tremurând de iluminată de şansa zborului. Se trezea spaima că cineva ar putea sparge uşa – şeful sufocat de zgomotele pe care oraşul şi le de scară, proprietarii din bloc sau cine ştie ce deversa sarcastic prin fereastra deschisă prieten iritat – şi l-ar fi putut vedea peste el şi aripile blegite de febră. Iubita îl stigmatizat de aripile acelea oribile, umede uitase – se săruta cu un folkist solid în drum spre gara de unde plecau la mare… În castanii pozitivişti din parc nu mai era nici un | 37 | Porțile Nordului 1-2/2020

cuib pe care l-ar fi putut ocroti – cei doi urcau Încă înainte de-a ajunge în staţie, a în vagonul de dormit – el s-a aşezat pe căzut sub roţi. Murise, pesemne, căci zăcea acoperişul cu vopseaua spartă pe alocuri – înşirat pe vreo sută de metri, risipit printre semnalul de plecare – totul în cea mai pietricele ori strălucind vânăt pe iarba şi perfectă ordine – planetele zăceau inerte deşi florile buimace de lângă terasament. O în acest punct al povestirii ar fi necesară cel furnică a trecut şi sângele a mângâiat-o cu puţin o mişcare de aliniere. N-avea gânduri. bunăvoinţă, înfiorând-o. S-a uitat la el Iubita lui şi folkistul solid ascultau muzică şi înciudată şi curioasă, studiindu-i reacţiile. beau lichior de caise, glumeau şi se sărutau – nu înţelegea de ce se sărută atât, – Nu-ţi fie frică – a spus o parte a lui planificându-şi cu exactitate secundele – uitată de timp la câţiva metri depărtare – eu muzica, băutura, veselia – şi iar sărutări. Au nu-ţi mai pot face nici un rău. deschis geamul, el presimţea că va urma o ploaie scurtă şi puternică. Sânii goi tremurau A zâmbit sub soarele planturos al acelei în ritmul hohotelor de râs sau dimineţi și-a simţit deodată o durere suavă, zdruncinăturilor trenului – din curiozitate a ca şi cum un orb ar începe să vadă. început să zboare paralel cu geamul compartimentului, voia să vadă cum îl Era reconstruit la adevăratele înşeală iubita care îi spunea pe vremuri că el proporţii, la câteva palme sub pământ, era totul, cu lumina aprinsă, ori nu – îi vedea ţipând şi leşinând de durere căci furnica apropiindu-se, depărtându-se, turnând în aceea îi adunase la un loc inima, mai întâi. pahare – recurgând năduşiţi la interminabilele serii de sărutări – o poftă – Dumnezeule, striga îngropat la câteva nebună i s-a făcut să intre acolo (fără nici un palme sub pământ – oare acesta să fie iadul motiv, bineînţeles, să intre, deci) şi să-i promis sufletelor care s-au lăfăit în păcat – privească senin, să spună ceva memorabil, izbăveşte-mă, treacă de la mine paharul epocal, istoric, apoi să plece, să-i lase acesta – striga – dar El era sus, în ceruri, halucinaţi – şi chiar atunci, nenorocire, vocea lui n-avea destulă putere spre a-L ploaia, ploaia s-a pornit desăvârşită, trezi… răcoroasă, pură, îngreunându-i aripile, umplându-i ochii încât era posibil să se Apoi s-au terminat toate. Era complet şi izbească în orice clipă de structurile acelea vlăguit. S-a ridicat în patru labe, strivind în metalice şi inutile, plantate de-a lungul căilor treacăt furnica şi-a început să umble ferate – era în mare pericol – poate neajutorat şi astfel s-a născut el, domnu’ Dumnezeu îl pedepsea pentru ideea de-a Bumb, mai fals şi mai microscopic decât un tulbura magica intimitate a celor doi sau gând de furnică universal valabil. pentru faptul că evadase din spaţiul pe care El i-l dăruise atât de dezinteresat… Porțile Nordului 1-2/2020 | 38 |

DAN ANDERSSON (Suedia) (1888-1920) Traducere şi prezentare Dorina Brânduşa LANDÉN Poetul suedez Dan Andersson s-a despre viaţa grea şi suferinţa oamenilor din născut în 6 aprilie 1888 la păduri, dar și despre persoanele originale de Skattlösberg, Dalarna şi a murit prin acolo şi lupta lor pentru existenţă, otrăvire cu cianură, în camera nr. 11 a superstiţiile lor, apropierea lor de troll hotelului Hellman la Stockholm, în 16 (spiriduşi) şi de alte făpturi fantastice septembrie 1920, oraș în care spera să ascunse în întunericul şi singurătatea obțină un loc de muncă la un ziar pădurii. Descrierile sale sunt un amestec de social-democrat. Personalul hotelului făcuse naturalism şi mister. Istoria remarcabilului o dezinfecţie cu cianură de hidrogen său loc natal şi unicitatea sa le regăsim în împotriva insectelor şi din neglijenţă nu au povestirile şi poeziile din Kolvaktarens visor aerisit conform normelor aşternuturile (Cântecele paznicului de cărbune) din 1915. patului. La ora trei după amiază poetul a fost găsit mort. Cu volumul Svarta ballader (Balade negre) din 1917 Dan Andersson atinge La început a lucrat făcând cărbune din punctul culminant al liricii sale. Deşi este o lemn la o cabană închiriată de tatăl său în dezvoltare a poeziei din Kolvaktarens visor, apropiere de Ludvika, apoi ca muncitor în Svarta ballader apare ceva nou, concretul forestier. În iarna 1914 – 1915 urmează primeşte o dimensiune metafizică, cântecul cursurile Universităţii Populare a mişcării simplu devine artă. muncitoreşti din Brunnsvik. O dată, în timpul unui interviu, Dan Andersson a sugerat ca titlul articolului să fie „Cântăreţul întunericului şi a persoanelor fără adăpost”. Este o caracterizare personală care surprinde esenţa vieţii şi poeziei lui Dan Andersson. În poeme sugestiv simple, poetul a prins ceva din tristeţea şi dorul omului trăitor în ţinuturile pustii suedeze. Debutează în 1914 cu Kolarhistorier (Istorii de cărbune), în care povesteşte | 39 | Porțile Nordului 1-2/2020

CÂNTECUL DE LEAGĂN AL Linişte, asezaţi-vă pe vine! Încordaţi-vă spatele! VÂNĂTORILOR Aruncă sigur lancea! Mica sălbăticiune în visul tău sângeros Focul nostru este roşu ca noaptea în care a răsuceşte cuţitul în oase! ars În strălucirea roşie a sângelui în spatele lanţului ondulat al munţilor te vei oglindi – oglindeşte-te – Domberg, aşa de strălucitoare nu va deveni niciodată roşu ca sângele elanului ce curge aburind securea ta de piatră! în nisip lângă şesul sterp Hautana. Noi visăm şi visul este fierbinte şi roşu, Vei dansa toate dansurile vânătorilor visul despre zgardă şi respiraţii gâfâind a după ce ai mestecat ficatul primejdie, şi ai sorbit sângele! e trosnet şi zgomot de răzuire de coarne şi pocnituri ce cântă despre moarte. Cu burta plină de sângele animalului te vei culca lângă femeia ta Un tânăr elan a venit alergând dinspre care-ţi va naşte mici vânători nordul Västmorei, dacă de partea ta e norocul. l-am iertat şi lăsat să alerge iarăşi dar, în întuneric, la Bårhällen i-am ucis Mici vânători care ucid mama. de frică şi pentru plăcere, Trei mile am alergat după ea! pentru mâncare şi pentru femeie, Bucuroşi am sacrificat-o lângă Stormyren, pe ei înşişi ori unul pe altul. după o goană nesfârşit de lungă carnea i-am prăjit-o la focul de vreascuri, EU AM VISAT… şi-am dormit pe ramuri de pin în valea stâncoasă Eu am visat să cânt ceea ce simt, adormiţi de cântecele pădurii. cum urăsc, cum iubesc, cum mustru, cum mă rog, „Adormiţi, adormiţi, odihniţi-vă picioarele cum într-o nebunie fug de prieteni vânjoase! şi în întuneric mă rog la cel necunoscut. Visaţi carne, visaţi sânge, visaţi moarte! O tradiţie veche şi lungă! Avem de aruncat cu Am visat că voi cânta un cântec, suliţe şi pietre! despre spaimele sufletelor, despre lumina Suntem mari vânători, puternici şi morţii cerurilor sunt pâinea noastră.” când toată lumea o văd dansând, legănându-se În vis ne încordăm şi tremurând în nebunească ameţeală. muşchii de oţel şi fiecare ne muşcăm dinţii! Am visat că atunci când toate stelele strălucesc, Gâturile noastre se întind ţepene, peste sălbatice pământuri şoptindu-mi ce unghiile sapă gropi, s-ar întâmpla lângă foc, focul cel roşu, noaptea este atât de târzie! Porțile Nordului 1-2/2020 | 40 |

dacă toate vânturile care fluieră în jurul Nu mărturisesc toate greşelile ce-am iazului săvârşit m-ar învăţa să cânt ceea ce am simțit. nu mai cerşesc de la prieteni bunăvoinţă, O, Doamne, stau la acea poartă neînsoţit, Am visat că o femeie micuţă unde ne-aşteaptă judecată, foc sau m-ar adormi în cântec, m-ar mângâia cu indulgenţă. râsul, şi când tot ce-am construit va trebui să ardă, Să mă odihnesc am căutat o colină m-ar urma în noaptea botezului de foc. unde s-adorm în vise şi seri înstelate, mereu condamnat să renunţ la odihnă M-am gândit că toţi anii fugari până când dureros încheieturile-s amorţite. care-au ucis ce-am iubit, au furat ce-am avut, m-au învăţat un cântec al primăverii Pentru mine n-a fost la miezul nopţii linişte care-a locuit în mine, m-a orbit şi-a plecat. şi niciodată ca alţii n-am adormit iar păsările care s-au bucurat de gloria Am crezut în toate furtunile ce-au căzut, dimineţii în sufletul meu, s-au amestecat într-un doar pentru o nouă peregrinare m-au trezit. cântec nebun, că acolo unde-am dat peste iad şi m-am Dar eu stiu că Domnul de Duh şi Lege temut ştie că degeaba o zi n-am trăit eu voi învăţa cândva cântecele lor. lupta şi străduinţa-mi o întelege deşi fără o casă sau fără prieteni voi fi murit. Dar vezi, ceasul meu solar arată spre seară Nu mai am multe pentru voi să cânt, şi niciodată n-am cântat ce inima mi-a cerut! vă doresc tuturor noapte bună, Voi cânta oare pentru prima oară în timpul părăsesc calea când soarele coboară sub umbrei morţii orizont, când voi vedea întunericul fără margini? prea obosit să mai răsară şi să apună. Voi trăi până când voi fi învăţat să forjez PESIMISM toţi trandafirii, toate ororile într-un lanţ viu, care va tremura ca un beţiv şi va aluneca, Am visat despre moarte, atunci când pulsul un sunet jos de strună, în întunericul morţii. m-a ars când sângele a jelit şi a plâns – UN CÂNTEC ÎN SINGURĂTATE cât de frumos e să mori – un om plictisit, care a suferit şi a crezut -a sfârşit, Cântecul meu lin nu-l cânt pentru ei ai cărui prieteni şi zei trăiesc în pământ – niciodată, acesta sunt eu. cei ce liniştiţi trăiesc chiar înainte de moarte, eu cânt pentru cel ce n-a avut o casă Cel ce ca mine -a urât, mai bine- ar muri, vreodată odihnă să nu mai simtă – pe pământ, nici un loc de dormit la nevoie. ca un animal orb într-o mare de lumină sub stele sfinte care strălucesc acesta sunt eu. – | 41 | Porțile Nordului 1-2/2020

GRUPAJ LIRIC Out of body experience (1) Igor URSENCO (Anglia) Inexplicabil corpul ca o Căpușă mi se înalță mi se lipesc de Creier brusc mult mai mult de-asupra Iubirii lăsîndu-l Everest dezoxigenat apoi mele pentru tine decît ar putea permite îl replasează cu intestinele ciclul inspirație-respirație mă prinde mă depărtez în siguranță în palma sa Cheia și Lacătul de Cartea alterabilă a Metaforei aceleiași Disperări ca de o gură de metrou abandonată prin Metroul aglomerat de viitoarele de geniștii ce își permit Victime Sigure ale Teroriștilor Însingurați să încalce legal Legea gravitației Oikeiopragia Out of body experience (2) 1. Noe-Extravertul orice Metaforă ce îți reușește Și eu, precum fericitul personaj biblic, am fost singurul scăpat e o Pasăre cu viață: supraviețuind în Colivie care-și înfruntă vizitatorii estetic Imperiilor Antagoniste sispuși să cumpere tichete care îmi conțineau în corpul lor deșirat ca să o pozeze, propriul nume încă înainte de a mă fi născut. Acesta mi-a fost un Pește trădat de propriul Rîu alfabetul ocult tatuat pe cotorul străbătîndu-i solzii coperților irigate de o rețea de capilare nepămîntene. Și, Doamne, singurele animale de companie mi-au fost: o inimă rece și creierul preafierbinte! Încă de atunci am scăpat nevătămat Porțile Nordului 1-2/2020 | 42 |

de florile rare de mină. De aceea continui din matrițe de plumb. Înăuntru să scriu exclusiv cărți. Ascuțite. Nu-i aș putea să îmi țin nimic, voi supraviețui prin ele respirația pe toată durata insurgenței și acestui Capital cu religie promiscuă. Căci culturale românești după modelul ontologic al Statului Liber din Fiume. Printre iată și prima minune: de fiecare dată pagini cînd mă tai într-o pagină dificilă, nu știu de ce sîngele îmi dă pe dinafară nu am nevoie ca dintr-o subterană surpată grijuliu de ascensor: e suficient să mă prăbușesc peste căutătorii avizi de uraniu radioactiv în sine și − uite cum mă așteaptă deja salvarea 2. Eon-Introvertul eliberatoare! Pentru a nu ieși definitiv din Cărțile mele, Dumnezeu la Singurul aer care face bine rîndu-I lecturii neîntrerupte sunt insulele vii împrejmuite cu apă și le poartă întotdeauna cu o măsură moartă. În locul lui Iona prefer mai mică. Dar asta nu e o balenă Gutemberg: gonflabilă și cu singura lui greșeală scheletul pe care I-o voi ierta, în timpul de la urmă, ca unei sărmane rude de gradul unu ce-mi este | 43 | Porțile Nordului 1-2/2020

5 POEME Ioan POTOLEA (Anglia) DIMINEAŢĂ în camera cealaltă ești tot tu -- cel cu altă soartă Tot ce faci este rău, tot ce plănuieşti e și acela aruncă zarurile neînţelept, pe o masă verde te uiţi în oglindă şi te descoperi străin poate alta poate aceeași – fireşte, adevărată e lumea, nu ști adevărată – grija sănătoasă, pâinea, ai același calm sentiment de om de acțiune bărbierii, sancho panza şi ceilalţi de astă dată cu un plus inclusiv dulcineea – o floare de grajd; de joc de neverosimil: nu pot trăi două ființe te trezeşti cu senzaţia că eşti altul în tine expulzat din pat ca din propriul sânge și uite în cealaltă cameră adormi într-o noapte curată și un al treilea te trezeşti într-o dimineaţă murdară (tot tu) când trebuie să-i crezi pe ceilalţi aruncă zarurile aproape simultan cu ceilalți doi – comisarul corectează pedant (doar fracțiunea de secundă biletul sinucigaşului din livadă necesară descoperirii) el cel puțin e sigur pe sintaxa zilei pe aceeași masă verde ascunsă în vraful de rapoarte şi expertize sau poate alta – nu știm uite așa mergi pe un coridor nesfârșit cu toate acestea vine un frig de jos – SPIRALĂ mici şoareci de ceaţă rod pe furiş picioarele mesei. Iernăm în cochilii de melci ca o mare ARUNCI ZARURILE… cu genunchii la gură. Arunci zarurile pe masa verde: ne amintim: sunt cifrele tale îți aparțin -- era un război era un sărut ai acel calm sentiment de posesie ucis pe o piatră de certitudine pe lângă ziduri părăsite Porțile Nordului 1-2/2020 | 44 |

înfloresc de aceea îmi place scheletul scaunului orhideele ceţii evident net lipit de perete și mereu el însuși în tot ne amintim: ce face. ne-am aşteptat prin zori verzi ne-am părăsit în apusuri albe AICI UNDE STAU ACUM ne amintim: la moara asta demult oprea rata am locuit o vreme în cocorul depărtărilor calde aici s-a oprit bunica și-și curăța tenișii de glod acum au rămas când a venit de la cules de sfeclă mările singure într-o după-amiază ploioasă de toamnă zbătându-se în obiecte numai eu mama si unchiul corcodușă Am înțeles știm asta toți ceilalți au murit ÎN SOARELE OBIECTELOR se adunau băieții și se băteau se trânteau se tăiau ... mă întorc și zic: de la fete cu bricegele jucau arișca mâncau de furat altădată eram tânăr și opream trecătorii pe stradă strigând bunica a intrat peste ei cu o jordie – hei, dincolo de zid văd un conte era si unchiul meu corcodușă o piruetă și un vârtej de perle printre ei... „las’ că vii tu acasă” carnea voastră nu e un inel e un verb aş vrea, tare aş vrea să spun „bunicul meu stă așa îngropat în norul acela şi când plouă te mi-a șoptit o femeie rămasă necunoscută trezeşti (a plecat neatinsă de mâinile mele) un copil speriind degeaba scatiii”. am obosit de-atâtea asemănări dar nu pot să spun, în gât cu flegma iluziei, mă opresc în acest loc pustiu, astăzi nu mai cred în metafore la moară nu mai este nicio moară locuiesc în seninul obiectelor -- şi nici camionul SR101 cu prelată kaki, o fântână e o fântână și nu rana cu bănci de brad nefixate în podeaua fericită a unui gnom caroseriei nu mai vine la marginea satului cavadineşti de aceea iubesc un lan de grâu claxonând de departe: feriţi, vă calcă istoria! pentru ceea ce este el înafara lui deasupra mării de verbe din el | 45 | Porțile Nordului 1-2/2020

Emanuel POPE (Anglia) Lumea Umbrelor de exclamare, casele aranjate frumos lui BONEA călătorind și tăcut pe două rânduri, lătratul de hârtie al câinelui meu Nu mai căutați! așteptându-mă la fereastră Lumea Umbrelor nu e departe, să vin de oriunde, și-ncepe chiar de-aici din imperiul de maculatură, din grădina mea, abrupt, și până și cele două banchete moștenite, de la numai doi pași de casă. din hârtie creponată roșie, îmbătrânită, sprijinindu-se Vedeți mărul acela? fără dantură ridicându-se în mijlocul peluzei în cotorul cenușiu aidoma unui bărbat cu mâinile îndreptate al marchizei ce privește-n grădină. spre cer? Nu tușiți și aveți grijă Ei bine, el este ceasul de seară, singurul în lumina de hârtie cerată care măsoară apropierea și depărtarea, a ferestrelor casei, timpul și spațiul până când în final odată ce i-ați călcat pragul, fiecare detaliu, așa cum îl cunoaștem noi, puteți lăsa semne, își pierde nedorite pe masă, sâmburul identității sale pământene. pe covor crime Iar tot ce știți și vedeți că i se întinde în față în virgule e numai un gigantic munte de hârtie și până și pe tălpile sânge: picioarelor voastre ceva lumea, orașul, strada asta fiind totul aici, dar totul din hârtie cu indicatoarele ei caraghioase super-sensibilă la cuvinte. sub forma unor orbitoare semne Toate aceste tatuaje v-ar putea încetini călătoria, dragilor, Porțile Nordului 1-2/2020 | 46 |

populația de sânge căreia îi aparținem- El e așadar „a celor de până la măr’’- temutul luntraș Charon, numesc acestea, deghizat și cumpărat desigur câteodată cu duioșie ca toate lucrurile din viață alteori cu răutate, de la un angro, amintiri, discuții, frustrări, regrete… dar lui îi vom da toți, Numai pentru copacul din față, fără tăgadă, ele poartă un singur nume: (tot) ce ne-a făcut să fim așa de mândri, „măr”. iar apa ce-o auziți vuind, înălțându-se De la baza ceasului, cum vedeți, în spatele mărului printre frunze împietrit cuminte vă privește un pitic la timp de seară, ca și uimirea voastră nu e apă ce din pământ să crească …din piatră. e numai poezia fiecăruia atunci când pleacă. De zeci de ani îl privesc și eu cum mă privește Autoportret și tot nu am ajuns decât la jumătatea Să nu credeți drumului ce desparte că sub bolta suspiciunii și neîncrederii inima lui de piatră, de a mea… de sânge. umane și cu asta să nu credeți că am învățat ceva sprincenelor mele nu le a fost dat să se ….nimic. întâlnească -și asta nu o dată, Străini în complicata noastră alcătuire, în unghiul mort, prostiți și toți cu glugile trase pe față, al sălbăticiei, imbecilității și urii. așa cum ne-am născut așa ne vom și duce. Dar am avut noroc! Îndurarea zeilor a fost mare și de partea Numai Piticul ăsta, mea mama lui de piatră, în măreția lui de de cate ori mi a fost mai greu torționar ca de niciunde ne va înțelege o lumină m a străbătut, și pentru tot ce am irosit în viață, până și împotriva mea, eu bănuiesc, că ne va plânge luminându-mi spiritul, cu lacrimile lui dar mai ales ochii. din piatră făcute piatră. Ochii aceștia, care au vorbit lumii și continuă să o facă și care de mai bine de 50 de ani | 47 | Porțile Nordului 1-2/2020

nu mai sunt ai mei. pe ascuns cum numai puștoaicele o fac Tot ce am crezut că-mi aparține cu gândul visând în altă parte. în final a fost Și am zâmbit, deloc vintage, numai apa în care i am clătit dimineața cum zâmbește vânătorul prăzii, neștiind și visările prin care i am purtat, că undeva în universul ăsta imposibil de cum orbul își poartă prin lume calculat, pupilele-i goale, un rulment s-a gripat, a scuipat puțină ori depresivul cerul amiezii mohorât vaselină în buzunarul secret și tot trecutul pentru mine a fost ras într-o al țoalelor sale stilate, clipă, și fără de cusur. frumusețea de altfel e eternă, nu contează cât ar suna de banal, rămâne valabil, Sepia major așa că m-am culcat în noaptea aceea încă atârnând de buza ei de jos, La început mi-am zis, da, o altă mihaelă în timp ce cu dinții ei mici și galbeni pătați decupată ca din desene animate, pedalând de mahoarcă și scriind cu ochelarii săi enormi- mușca de-acum puțin și din buricele coșul unor furnale siderurgice, degetelor mele, prin praful și lentoarea unor drumuri ca dintr-o claviatură, oh, Doamne! pustiite… ce muzică! totul înflorea înaintea mea, O emoție insalubră, am gândit, apoi după mai bine de douăzeci de ani nu-mi plăcea nici bărbatul care-i de când era schelet: supraviețuise, un fel de Al. Gore insipid ca o mușcată. candidând la funcția de președinte, Și ca o mușcată și acum în interviuri mereu alături de ea când mi-e clar că sunt total îndrăgostit de ea, ca un câine basc chestie care-mi amintește de tata și mi-a venit brusc în nas, repetând prin casă, la golani: tot aerul ăla „cum vă așterneți de vechi și de răsfoit până nu mai așa veți dormi” și uite interesează pe nimeni „ce frumos (îmi) sună viitorul”, vorba aceea pe care-l avea în anii 80 dormind lângă o poetă, antologia de poezie americană etern puștoaică, singura, de la începuturi bașca și rusoaică-englezo-americană din pînă azi din colecția bpt. anii Apoi, sub soarele unei alte zile în care cuvântul mai conta am privit-o într-o altă fotografie sepia în societate, și pentru o secundă am zărit-o acolo amândoi îmbrățișați mușcându-și iute buza de jos, acolo numai spirit și versuri. Porțile Nordului 1-2/2020 | 48 |

TIM TZOULIADIS – ABANDONAŢII DE LA MAREA CRIZĂ ECONOMICĂ LA GULAG: DESTINELE UNOR TINERI AMERICANI ÎN RUSIA LUI STALIN Maria SAVA (România) „Oricine a fost torturat, rămâne torturat. Tortura americanilor a fost deosebit de bună, ei lasă în el o arsură de neşters” primind salarii mult mai mari decât acasă. Mulţi şomeri americani s-au prins în plasa (Jean Amery, La limitele raţiunii) acestei promisiuni, astfel încât în 1931 începe al doilea val, Agenţia Sovietică de Tim Tzouliadis (Thimoteos Comerţ Exterior cu sediul în New York Tzouliadis) s-a născut în 1968 în primind 100000 de cereri de emigrare în Atena. A făcut studii de psihologie şi URSS pe cele 6ooo de locuri disponibile. Noii de economie politică la Oxford. Este jurnalist veniţi în Uniunea Sovietică s-au stabilit, în de profesie şi trăieşte la Londra. general, în jurul fabricilor Gorki şi „Abandonaţii” este o carte document în care Petrogadorsc din Moscova. Cu timpul, luând autorul scrie despre una dintre cele mai contact cu realităţile sovietice şi-au cerut ciudate perioade din istoria omenirii despre paşapoartele să revină acasă în America, însă care lumea occidentală ştie destul de puţine li s-a replicat că sunt cetăţeni sovietici şi li s-a lucruri. Demersul literar porneşte de la o aplicat acelaşi tratament ca şi celorlalţi serie de documente ale vremii şi de la cetăţeni -condamnări în Gulag, dispariţii mărturiile a doi supravieţuitori ai Gulagului misterioase. Puţini au supravieţuit. Sovietic: Thomas Sgovio în cartea „Dear America! Why I Turned Against Tim Tzouliadis povesteşte în cartea sa Communism”, Partners' Press Kenmore, despre ororile trăite de americanii veniţi în New York, 1979 şi Victor Herman în Uniunea Sovietică arătând contribuţia „Coming Out of the Ice: An Unexpected malefică a industriaşului Henry Ford, a Life” (Războiul dintre gheţuri. O viaţă scriitorului Bernard Show şi a lui Walter neaşteptată). Duranty, corespondent la New York Times, care descria stalinismul ca pe cel mai Între cele două războaie mondiale au democrat dintre regimuri. existat două valuri de imigrare americană în Uniunea Sovietică. Primul val, redus din Anul 1934. Un val de imigranţi punct de vedere numeric, a avut loc spre americani însufleţiţi de speranţa într-o viaţă sfârşitul anului 1920, când, în urma mai bună lăsau în urmă Statuia Libertăţii şi se importurilor de tehnologie americană îndreptau către Rusia Sovietică, fără să ştie la autorităţile sovietice au solicitat şi specialişti. ce chinuri atroce vor fi supuşi. Unii nu se vor În primii ani petrecuţi în URSS viaţa | 49 | Porțile Nordului 1-2/2020