Album SVC - ianuarie 2021

Obiecte ale pandemiei ALBUM COLECTIV Anul 3 | Promoția 2021 CURS | SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

Obiecte ale pandemiei ALBUM COLECTIV De ce contăm pe obiecte? De ce contează obiectele? Memoria noastră individuală, precum și cea colectivă, este extrem de volatilă; drept pentru care putem utiliza materialitatea pentru a captura, exprima și transmite de-a lungul anilor ceea ce amintirile noastre, în alterabilitatea lor, nu pot păstra și reda fără sprijin. Animismul denotă continuitatea dintre percepția noastră și lucrurile percepute; noțiunea de viață a obiectelor denotă felul în care stările, comportamentele și ideile ne sunt invocate și influențate constant de lumea materială în care trăim. Obiectele sunt o oglindă a vieții. Pe timp de pandemie, ele oglindesc ceea ce trăim, sunt puncte de referință pentru experiențele noastre. Ca ființe reflexive, avem nevoie de suprafețe ce ne pot arăta atât intimitatea, cât și contextul mai mare al trăirilor noastre individuale și colective. Au obiectele suflet sau nu? Poate că nu asta contează în sine. Ceea ce contează este felul în care noi le însuflețim, modurile în care le acordăm viață și semnificație socială, emoțională, spirituală. Modul în care le permitem să vorbească.

Echipă de Proiect Prof.dr. Laura Grünberg Laura Grunberg este sociolog, scriitoare, profesoară și activistă în mișcarea de femei din România. A publicat în zona sociologiei genului, sociologiei corpului și sociologiei educației. Oana Monica Alexandra-Ioana Ștefania Nae Dragomir Chihaia Oana își dedică studiile Alexandra cercetază Ștefania studiază relației dintre artele reziliența culturală relațiile dintre ființele spectacolului și în spațiul public umane și neumane. societate. Pasionată de urban în cadrul Scrie cu pasiune teatru și cultură, își Școlii Doctorale de propune să despre sensibilitatea reconfigureze relația Sociologie. lumii înconjurătoare și dintre teatrologie și Pasionată de artă, psihologie. literatură și relația liricizează uman și neuman. (i)materialitatea universului.

Autori ANUL 3 | PROMOȚIA 2021 Alecu Maria-Viorica | RU Mincu Adina-Daiana-Mihaela | Alexandriu Dumitrina | RU MOM Andronache George-Eduard | RU Avram Ana-Maria-Mihaela | RU Neferu Crina-Maria | MOM Baican Indra Arina | MOM Niță Anca-Teodora | A Baican Tana Lavinia | MOM Bălan Ioana Alexandra | MOM Paparău Ștefan Doru | OPC Biță Andreea Ionela | DC Păun Delia-Miruna | MOM Bolovan Andra Ioana | RU Păunescu Florin-Eduard | A Pîrvan Emilia Maria | OPC Bucur Lavinia | DC Plăiașu Cristina-Florina | MOM Ceauș Mihai Robert | OPC Pușcașu Diana-Iulia | OPC Chimir-Graur Ana-Maria | MOM Rădoi Raluca-Maria | MOM Copăcel Gheorghiță | MOM Daia Eduard Cristian | DC Rusu Ana Maria | RU Danciu Ionela Adriana | RU Rusu Maria-Cristina | DC Șică Florin Cristian | RU Dângă Constanța | RU Spoială Eduard Ionuț | RU Danilov Oana Maria | A Stelea Anda Maria | OPC Diaconu Ana Maria | RU Stoiciu Isabele Mihaela | RU Dinescu Valentina-Cristiana | RU Tudor Elena Adriana | MOM Dumitru Constantin Andrei | RU Tudor Ioana-Cătălina | RU Eftode Adrian-Marius | A Velicu Adelina Marina | MOM El-Akkari Elisa Ramona | RU Geangu Bianca-Alexandra | DC Vintilă Iulia | DC Iacobescu Andreea-Gabriela | DC Vlăsceanu (Preda) Claudia | RU Ioan Ana | OPC Wagner Richard Felix | A Ionel Ana Maria | RU Zaharescu Ana-Maria | DC Joița Mihela Cristina | RU Zaim Veronica-Ruxandra | RU Lache Maria-Mădălina | MOM Zîrnă Cosmina Alexandra Lăzăroiu Carmen-Maria | DC

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Pianul Nae Oana Monica Fotografie © Nae Oana Monica Povestea: Singurătatea privitorului de cursă lungă O parafrază succintă a unei lupte seculare, vorba lui Caragiale, care a durat o mână de luni, dar pe care am trăit-o ca pe o epocă plină, în goliciunea sa. În acest ritm saturat de evenimente de tot felul, am ales să trăiesc monocrom. Ca o opțiune personală, și nu ca o impunere răsărită dintr-un timp greu de receptat, în timpul real al consumării lui. PIAN Dansează policrom Clapele fără de culoare Distinse doar De identitatea lor sonoră.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Cărțile Dragomir Alexandr- Ioana Fotografie © Dragomir Alexandra Ioaan Povestea: Pandemia memoriei mele Este un lucru bine știu despre mine că ador cărțile. Îmi place să citesc, dar îmi place și mai mult să îmi construiesc propria bibliotecă de mai bine de 10 ani. Este o pasiune moștenită din partea tatălui meu care m-a încurajat mereu să văd lucrurile dincolo de aparențe – fie că e vorba de literatură sau arte vizuale. Dar în această decadă de când îmi construiesc biblioteca carte cu carte, am dezvoltat ceea ce este numit în cultura japoneză „tsundoku” (plăcerea de a cumpăra/ a avea cărți fără a le citi). În perioada pandemiei am fost nevoită să petrec mult mai mult timp fizic acasă și virtual pe internet. Astfel că m-am reconectat la plăcerea de a citi cărți în aceeași măsură în care le și colecționez. În această imagine sunt cărțile comandate (și citite!) exclusiv în perioada pandemiei. Ele reprezintă acum scurgerea unui timp amorf, în care ceasul nu a mai avut relevanță în viața mea cotidiană. Timpul meu s-a măsurat în cărți, capitole, semne de carte, însemnări diligente pe fiecare pagină. O încercare de rememorare a copilăriei, dar și o cărămidă adăugată casei memoriei mele. Mi-am reamintit cu drag de tata, de prima vizită la bibliotecă, de prima carte cumpărată sau chiar de entuziasmul pe care îl aveam lunar în ziua de dinainte de primire a alocației pe care o cheltuiam negreșit pe o carte și o tartă cu fructe. Aceste cărți din pandemie nu sunt doar obiecte – ele sunt o parte din materializarea timpului meu trecut, prezent și viitor, îmbibat în miros de hârtie, vanilie și fructe de pădure. Inspirații personale • Cartea „Pădurea Norvegiană” de Haruki Murakami • Biblioteca tatălui meu • Discuțiile de la cursul Sociologia Vieții Cotidiene

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Brățara Chihaia Ștefania Fotografie © Chihaia Ștefania Povestea: Ancora Prezenței De un an de zile port această brățară oricând ies din casă. Însă de când a început pandemia, o port și în interiorul locuinței: în cadrul întâlnirilor virtuale pentru job, dar și acum, la fiecare curs din cadrul doctoratului. Simbolul echilibrului dintre yin și yang este un talisman al căii echilibrului interior, facilitând concentrare și siguranță de sine. Oricând o port, mă simt pregătită pentru orice situație: ancorată în momentul prezent. Simbol - filosofie - sine social: toate se integrează. Percepția și conștiența mea participă în, și se lasă influențate de, semnificația obiectului. Simt ancora pe încheietură și mă echilibrez. Inspirații personale • dragostea mea pentru simbolism și talismane • Ingold, T. (2010) Bringing things to life: creative entanglements in a world of materials. Realities Working Paper 15 • Barad, K. (2007) Meeting the Universe Halfway: Quantum Physics and the Entanglement of Matter and Meaning. London: Duke University Press • Jung, C. G. (1964) Man and His Symbols. New York: Dell Publishing. • Lefebvre, H. (1984) Everyday Life in the Modern World. New Brunswick, NJ: Transaction Publishers.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Masca / Omul de zăpadă Alecu Maria-Viorica Fotografie © Alecu Maria-Viorica Povestea: Ce a fost mai întâi? Masca sau omul de zăpadă? La o scurtă documentare pe internet, putem afla cu o exactitate îndoielnică întâietatea celor 2 obiecte menționate în titlu. Astfel, sursele menționează anul 7000 i.e.n. pentru cea mai veche mască găsită până acum, în timp ce prima mențiune a unui om de zăpadă datează din 1380, într-o carte daneză. Aparent, ar trebui să fie clar care dintre cele două a fost prima dată făurit. Totuși, adăugând puțin scepticism, îndoielile încep să apară… Luând în considerare mai multe aspecte, pornind de la istoria culturală a măștilor, știm că din cele mai vechi timpuri aceste obiecte au fost folosite în foarte multe arii ale vieții cotidiene: drept accesoriu în ceremonii religioase, ritualuri, simboluri culturale, acestea făcând parte din sfera antropologiei, până in sfera psihologiei și sociologiei: sociologia corpului, sociologia sinelui, sociologia rolurilor. La rândul sau, omul de zăpadă poate fi cercetat drept o construcție antropologică, dependentă de mai multe variabile: geografia și clima, varsta și înclinația ludică a fiecăruia.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Masca de protecție Alexandriu Dumitrina Fotografie © Alexandriu Dumitrina Povestea: Masca de protecţie, mai mult decât un simbol al pandemiei Blamată de unii, acceptată de alţii în perioada coronavirusului, masca de protecţie are o istorie de peste 100 de ani. Aceasta a fost inventată de doctorul Wu Lien-teh, primul absolvent chinez al Universităţii Cambridge. Poate că ne deranjează, poate că o considerăm scumpă, dar istoria ne arată beneficiile indubitabile în prevenirea transmiterii unor boli grave. Odată cu apariţia pandemiei, masca a devenit cel mai important bun din viaţa noastră. De aproape un an, masca e la fel de semnificativă ca şi banii, cheile sau telefonul; este obiectul fără de care nu putem ieşi din casă. Cu toate acestea, doar utilizarea unei măști nu este suficientă pentru a asigura un nivel adecvat de protecție. Ea trebuie combinată cu igiena adecvată a mâinilor și cu alte măsuri de prevenire şi control a transmiterii noului coronavirus de la om la om. La începutul pandemiei, pentru autorităţi, masca a fost primul obiect de prevenţie impus.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Jocul Red Dead Redemption 2 Andronache George-Eduard Fotografie © Andronache George-Eduard Povestea: Un alt fel de a povesti În ceea ce mă privește, pandemia a reprezentat ocazia de abstragere din contingent. Am avut mai mult timp la dispoziție pentru hobby-uri și familie. Nu mi-a displăcut faptul că am petrecut majoritatea timpului în casă. În fapt, mă bucur că am găsit un pretext de a mă cunoaște mai bine. Poza ilustrează unul dintre jocurile mele preferate, Red Dead Redemption 2. În contextul pandemic, mai ales în perioada definită prin restricții, m-am orientat către hobby-uri, îndeosebi către jocurile video. Consider că jocurile video creează și recreează povești, istorii în cadrul cărora îmi doresc să particip. În plus, cred că acest hobby stimulează creativitatea și capacitatea analitică de rezolvare a problemelor. Prin urmare, pentru mine, jocurile video oferă oportunitatea de a cunoaște și alte lumi sociale, precum și potențarea unor abilități necesare în orice domeniu. Mai mult decât atât, reprezintă un mod plăcut de a mă detașa de incertitudinile proliferate la nivel societal, în condițiile actuale. Inspirații personale • Bartmanski, D. (2015) Modes of Seeing, or, Iconicity as Explanatory Notion; • Cultural Research and Criticism After the Iconic Turn in Social Sciences. Società editrice il Mulino, Bologna.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Drojdia Avram Ana-Maria Fotografie © Avram Ana-Maria Pentru această temă am ales să prezint ca obiect reprezentativ pentru pandemie drojdia. Pandemia provocată de Covid-19 a instaurat multă teamă la nivel global. Astfel oamenii au ajuns să cumpere produse în mod irațional, iar rafturile au rămas goale o perioadă de timp. Multe produse esențiale au lipsit din casele oamenilor ce au făcut prea târziu cumpărăturile sau au luat în cantități mai mici. Consider că această teamă a oamenilor de a rămâne fără alimente vine din perioada comunismului, iar drojdia este necesară pentru a obține unul dintre alimentele esențiale: pâinea. Pâinea pentru români are o importanță majoră; de unde și vorba ”Să muncești pentru o pâine”, sau obiceiul de a cumpăra pâine și sare din primul salariu obținut. După o perioadă, drojdia a reapărut în magazine, iar oamenii, din nevoia de avea drojdie în casă, doreau să cumpere mai multe pachete decât aveau nevoie la acel moment. Din această cauză, vânzătorii magazinului nu aveau voie să dea mai mult de două pachete de drojdie la un cumpărător. Acesta a fost un moment în care oamenii au făcut din nou asociere cu perioada comunistă, în care se cumpăra doar strictul necesar pe bază de cartelă. Prin cele mentionate mai sus, consider că teoriile contagiunii sociale pot aduce o explicație pentru modul în care au acționat oamenii deoarece, asa cum enunță și Francois Chazel, modernitatea este periculoasă dacă există o agitație socială. Emoțiile joacă și ele un rol important atunci când sunt la o cotă ridicată, numindu-se ”contagiune mintală” (Duduiuc A., Ivan L. & Chelcea S., 2013, pp. 48-49) În concluzie, drojdia a reprezentat în pandemie un produs mult cumpărat și așteptat pentru multe familii ce doreau să prepare acasă tot ce era necesar datorită timpului liber pe care îl petreceau în casă. Acum, cu toate că au trecut luni de la acele evenimente, mulți oameni au constientizat că anumite ingrediente sunt de nelipsit din casă.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Cântarul Baican Tana Lavinia Fotografie © Baican Tana Lavinia Am ales cântarul că și obiect al pandemiei pentru că, deși îl am de foarte mult timp în casă, nu l-am folosit niciodată. Nu am fost preocupată de kilogramele pe care le scad sau le adun pe parcursul timpului, însă la ceva timp după ce s-a impus carantina și am petrecut mai mult timp în casă, am început să fac exerciții și să am mai multă grijă legat de ceea ce mănânc. Cântarul este obiectul a cărei semnificație s-a transformat radical pentru mine în această perioadă de pandemie deoarece, după ce a început pandemia, am început să mănânc destul de mult și nu mă mai simțeam bine cu mine; mai ales că nu mai mergeam nici la muncă, nici la facultate. Când într-o zi, de plictiseală, am zis să mă cântăresc, cifrele afișate de cântar mi-au dat de înțeles că trebuie să fac o schimbare în stilul meu de viață. Deci, aș putea spune că, pentru mine, cântarul reprezintă schimbarea, un nou început, o viață mai sănătoasă. Rămâne de văzut cât va dura.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Drojdia Bălan Ioana Alexandra Fotografie © Bălan Ioana Alexandra Povestea: Pasiunea pentru gătit din pandemie Obiectul pe care am decis sa-l analizez pentru acest proiect a fost drojdia. Bănuiesc că nimeni nu este surprins de acest ingredient, ținând cont nebunia ce a fost în pandemie. Am ales să vorbesc despre drojdie, deoarece nu m-am gândit niciodată că va exista o astfel de manifestare a oamenilor, inclusiv a mea, legată de un nimic... pentru că până la urmă, și cu drojdie și fără, nu era un capăt de țară: doar ca pe mine m-a ajutat să mă descopăr mai bine. Dintr-o joacă, eu și mama ne-am hotărât să facem turte să înlocuim pâinea. Cu ocazia asta trecea și timpul mai repede, dar nici nu mai ieșeam în fiecare zi din casă pentru a merge la magazin. Așa mi-am dat seama că ador să fac turte: erau și mai bio decât pâinea, dar și mai gustoase. Bineînțeles că nu m-am limitat la turte și am făcut și diferite rețete de cozonaci, checuri și alte prăjituri care includeau drojdia. Inspirații personale • Seminarul de la cursul Sociologia Vieții Cotidiene; • Dragostea mea pentru gătit.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Laptopul Biță Andreea-Ionela Fotografie © Biță Andreea-Ionela Povestea: Viața transpusă într-un ecran Obiectul pandemiei mele este laptop-ul pentru că suntem la pachet de atunci, inseparabili. Deși poate că pentru majoritatea laptop-ul este un obiect indispensabil, pentru mine reprezintă cumva mai mult (sau cel puțin eu așa percep). Să încep cu istoria lui. Mi-am dorit enorm acest laptop pentru că nu mai voiam să stau ,,în cușcă”, adică la birou, lucrând pe calculator. Voiam să pot petrece timp oriunde mă simțeam în elementul meu pentru a rezolva ceea ce ține de mediul virtual și, de ziua mea, am primit acest laptop de la părinți. Faptul că este de la ei îl face oricum special, dar de când a început pandemia, între noi s-a legat o relație mult mai specială pentru că suntem împreună de dimineața până seara. Toată activitatea mea se desfășoară în jurul laptop-ului. Fie că am cursuri, lucrez, mă uit la filme/seriale, vorbesc cu persoanele apropiate sau stau pe rețelele de socializare, toate se întâmplă în jurul acestuia. Eu nu pot sta fără să aud în permanență ceva pe fundal, și de aceea primul lucru pe care îl fac dimineața este să pornesc laptop-ul, iar toată activitatea mea continuă în strânsă legătură cu el. Deși mulți nu se pot despărți de telefon, eu în momentul de față m-aș despărți cu mai greu de laptop pentru că a devenit cumva parte din mine. P.S.: ceea ce m-a ținut pe mine cel mai mult lipită de laptop pe perioada pandemiei a fost emisiunea Asia Express (în ideea în care am revăzut primele două sezoane, iar sezonul trei l-am revăzut după ce a fost difuzat la TV) și asta m-a determinat să surprind acest aspect în poză. Iar un obiect reprezentativ din momentul în care am făcut poza este ,,tentativa mea de brăduț”, cum îi spun eu, și nu putea lipsi din cadru. Inspirații personale • Nu pot spune că am avut o sursă de inspirația. La primul curs când am aflat de acest album cu obiecte din pandemie prima idee care mi-a venit a fost că voi face despre laptop și nu avea cum să fie altfel pentru că este obiectul cel mai reprezentativ pentru mine din această perioadă.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Termometrul Bolovan Andra-Ioana Fotografie © Bolovan Andra-Ioana Am ales ca obiect specific pandemiei termometru, deoarece acest instrument a devenit o metodă de verificare a indivizilor pe baza căreia aceștia puteau sau nu intra în diferite instituții, magazine, mall-uri, supermarketuri, etc. Dacă înainte de pandemie termometrul reprezenta un dispozitiv de măsurare al temperaturii folosit în cadrul spitalului, sau chiar acasă, de către indivizi în situațiile în care se simțeau rău și doreau să-și măsoare teperatura, pandemia a transformat acest obiect într-o formă de verificare și control asupra indivizilor. Un alt lucru semnificativ este adaptabilitatea acestuia, mai exact de la termometrele de mână care presupuneau ca o persoana să stea la ușă pentru a măsura temperatura, la apariția termometrelor amplasate direct pe ușile de la intrarea magazinelor.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Stickerul Bucur Lavinia Fotografie © Bucur Lavinia Obiectul care se poate observa în poză este un sticker de distanțare socială. Acest obiect a apărut în fiecare metrou din București, începând cu mijlocul lunii mai 2020, drept măsură de protecție împotriva noului coronavirus. Numeroase astfel de stickere sunt amplasate cu scopul de a indica oamenilor care este locul unde trebuie să stea pentru a respecta distanta minima obligatorie de 1.5 metri dintre aceștia și alți pasageri. Stickerul de distantare socială nu are simplul rol de reglementare a comportamentului social, ci reprezintă în același timp o modalitate de avertizare cu privire la gravitatea situației provocate de virusul SARS- Cov2. Un simplu observator al eficacității acestor stickere poate concluziona că aceasta există doar în plan teoretic, întrucât practic, stickerele nu reușesc să reglementeze cu succes comportamentul călătorilor.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Tarotul Chimir Ana Fotografie © Chimir Ana Povestea: Podul dintre simbolistică, înțelesuri și oameni Am fost mereu interesată de înțelegerea sinelui și condusă de dorința de a creea poduri între lumea mea și a altora, iar acest pachet de cărți tarot, creat după folclorul slav cu o simbolistică fantastică de numere, culori, obiecte și personaje, mi-a dat ocazia să o fac într-un mod inedit. Cărțile prezintă povestea unui erou ce trece prin probe, victorii, tristeți, bucurii, iar felul în care-l foloseam era de a pune întrebări ca ”Ce bariere te opresc/Ce-ți dorești cel mai tare/Cum ai putea trece peste această situație?” etc, lăsând individul să aleagă dintre multitudinea de sensuri și înțelesuri pe cele pe care le considera adevărate. Fără contextul pandemic, nu aș fi avut timp să înțeleg cărțile, să ”citesc”’. În acea perioadă nu mai existau scene unde actorii să joace! Se trăseseră cortinele! Aveam toți șansa mai mult ca niciodată să fim vulnerabili și, în profida distanței, intimi, apropiați. Un pachet de tarot te poate face să înțelegi o civilizație, oamenii din jur și chiar și pe tine. În acest mod obiectul a devenit lucru, iar nimicul, ceva. Inspirații personale • Sigmund Freud Erving Goffman, Carl Gustav Jung, Mircea Eliade; • Discuții seminar/curs; • Pasiunea pentru înțelegerea oamenilor și dragostea pentru poveste.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Bustul sculptat Copăcel Gheorghiță Fotografie © Copăcel Gheorghiță Povestea: O zi de carantină Știu, nu? Nici eu nu știam ce să cred despre asta; e oare un obiect? La o adică, obiectele sunt făcute cu un scop, trebuie să servească pe cineva într-un anumit fel. Dar eu sunt creatorul în acest caz, și am uitat să-mi asum responsabilitatea pentru asta; nu i-am ales și un scop înainte, l-am făcut pur și simplu. Practic, s-a născut a fi „ceva”, nu un obiect, are o cale lungă până va ajunge la acel stadiu și e doar din vina mea, sper că mă va ierta. Când oamenii îl văd acum, îl recunosc a fi „ceva”, nu spun că este o bucată de noroi. Să fie linia așa subțire intre noroi și lucru? Singura diferență e interacțiunea pe care am avut-o eu cu noroiul, și acum noroiul nu mai e noroi; ciudat. Poate de fapt doar am stricat noroiul. Sper că mă va ierta și el, deși pare furios. Inspirații personale • Perioada petrecuta in carantina. • Discuţiile de la cursul de Sociologia Vieţii Cotidiene

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Ceasul Daia Eduard Fotografie © Daia Eduard Povestea: Pandemia și percepția timpului Odată cu apariția pandemiei, trecerea timpului pentru mine a început să se manifeste în două moduri aflate în opoziție: încet și rapid. Înainte, când interacțiunea cu oamenii și viața socială în general nu era încurcată de pandemie, timpul trecea relativ repede deoarece puteam să îl petrec făcând lucruri plăcute; iar ceasul era obiectul care mă ajuta să nu pierd noțiunea timpului și să mențin o balanță între plăcere și responsabilitate. Percepția timpului este subiectivă și este creată de mintea noastră prin diverși factori. Pentru mine, timpul în această perioadă trece ori greu, ori foarte repede: două extreme fără cale de mijloc. Sunt unele zile în care mă plictisesc acasă și, uitându-mă la ceas, timpul parcă stă în loc. În alte zile pierd noțiunea timpului complet deoarece îmi găsesc câte ceva de făcut. Pandemia a creat această inconsistență, întrucât înainte puteam să combin activitățile distractive de acasă cu cele de afară. Acasă se resimte plictiseala și senzația că timpul stă pe loc din cauza pandemiei care ne frustrează de libertate. Ceasul a trecut, pentru mine, cel puțin, de la un obiect care mă ajuta să fiu mai responsabil la un obiect care, în unele momente, accentuează senzația de plictiseală. Inspirații personale • ”There Are No Hours or Days in Coronatime” by Arielle Pardes, Wired, 5 August 2020; • ”Why time feels so weird in 2020” in Feilding Cage, Iulie 2020.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Smartphone-ul Danciu Ionela Adriana Fotografie © Danciu Ionela Adriana Povestea: Un adevărat sprijin emoțional în carantină Smartphone-ul a devenit un lucru esențial în viața cotidiană a tuturor, inclusiv în a mea. Este un obiect atât de important, care a reușit să înlocuiască multe lucruri pe care le foloseam în trecut: camera de filmat/fotografiat, radioul, lanterna, calculatorul, GPS- ul, scrisorile și multe altele… și consider că este adesea subestimat. Odată cu introducerea carantinei, am început să îmi folosesc telefonul mult mai des decât înainte, timpul de utilizare crescând zilnic considerabil. Telefonul mobil mi-a făcut această perioadă mai ușor de suportat; cu ajutorul lui am fost tot timpul în contact cu prietenii și familia. Cum ar fi fost oare această perioadă, destul de grea oricum, fără telefoanele mobile? Acest obiect a schimbat complet modul în care indivizii interacționează, permițându-le oamenilor să rămână conectați la un nivel accesibil oricând, oriunde și oricui. Inspirații personale • Discuțiile de la cursul și seminarul Sociologia Vieții Cotidiene; • Kopytoff, I. (1986) ”The Cultural Biography of Things: Commoditization as a Process” In A. Appadurai (Ed.) The Social Life of Things: Commodities in Cultural Perspective, pp. 64-94.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Carnetul de schițe Dângă Constanța Fotografie © Dângă Constanța Povestea: Amintirea vremurilor bune Încă de când mă știu, arta a făcut parte din viața mea, iubire transmisă de la mama mea, care scria poezii în liceu și realiza tablouri din paie. Ea a fost cea care m-a introdus în lumea artei și de atunci nu m-am mai dezlipit de lumea aceasta, iar odată cu pandemia și cu carantina mi-am reamintit de această lume frumoasă de care aproape uitasem. Mi-am readus aminte că nu trebuie să fii artist în adevăratul sens al cuvântului pentru a crea ceva, și că nu ai nevoie de ustensile scumpe pentru a crea artă, mai ales atunci când creezi pentru sufletul tău; și mi- am reamintit ce înseamnă să faci ceva din toată inima și cu toată dragostea. Arta a reprezentat și probabil va reprezenta mereu o parte foarte importantă a vieții mele, iar pandemia a fost momentul perfect pentru a-mi reaminti asta. Arta face parte din viața noastră, a fiecăruia, fie că realizăm asta sau nu, fie că ne regăsim în ea sau nu. Aceasta ne influențează societatea, dar și pe noi înșine ca persoane, chiar dacă de multe ori nu realizăm asta. Iar caietul acesta adună toate schițele făcute de mine în perioada pandemiei, într-o perioadă tumultuoasă prin care trecem, dar și o perioadă de regăsire interioară pentru mine. Inspirații personale • Artiștii pe care i-am descoperit în pandemie: Peter Mohrbacher, Bao Pham, Diana Dragne; • Dragostea mea pentru artă; • Discutia din cadrul cursului de Sociologia Vietii Cotidiene despre artă; • Lucrările mamei mele.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Fereastra Danilov Oana Maria Fotografie © Danilov Oana Maria Povestea: Ferestre care dau spre fantezie Lipită de fereastră. Așa am stat mult timp în izolare, atât de mult timp încât orice priveam se transforma în fascinație. Deși destul de limitată, priveliștea pe care mi-o ofereau ferestrele din casă mă transpuneau de fiecare dată într-un soi de fantezie. Eterna visătoare ce nu putea să-și închipuie captivitatea obligatorie își imagina toate scenariile ce s-ar fi putut întâmpla, dar n-au mai putut să fie. Antropoloaga anxioasă căreia nu îi place îndeosebi de mult interacțiunea socială cu necunoscuți căuta neîncetat frânturi din viețile pandemice ale celorlalți (vecini plimbând căței, ducând gunoiul, interacțiuni rarisime cu alți oameni, curieri, petreceri de balcon etc.) pentru a le observa și analiza de la distanță, continuând să- și imagineze viețile din spatele cortinei. Fereastra era singurul cadru prin care aveam acces la lumea de afară și totodată obiectul (pe lângă ușă) care mă ținea departe de pericole, dar nu de fantezii și de daydreaming. În restul timpului, când omenirea părea deja exterminată, îmi mai rămâneau de observat doar micile vietăți și practicile lor sociale nederanjate de haosul mundan. Inspirații personale • Viața mea în timpul pandemiei; • Discuțiile de la cursul de Sociologia Vieții Cotidiene; • Goffman, E. (1959) The Presentation of Self în Everyday Life. Doubleday.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Masca Diaconu Măriuca Fotografie © Diaconu Măriuca Povestea: Antiteză Conceptul de identitate devine tot mai folosit și, implicit, mai important. Oamenii simt nevoia unei identități, de a găsi răspunsul întrebării ”Cine sunt eu?”. Astfel, dorința conturării unei identități determină persoanele să își decoreze corpul cum cred de cuviință pentru a oferi celorlați un răspuns vizual al întrebării referitoare la identitate. Desigur, influența capitalismului, a brandurilor și a obiectelor simbol au o mare imporanță când vine vorba de această „identitate afișată”. Astfel, accesoriile vestimentare diferă în funcție de stilul vestimentar cu care persoanele se identifică. În anul 2020 a fost introdus un accesoriu la fel de obligatoriu ca pantalonii sau tricourile (elemente de îmbrăcăminte pe care le purtăm și din bun simț uneori). Masca a devenit cel mai popular element de completare al ținutei. Inițial, purtarea măștii a devenit obligatorie prin lege. Obiceiul a intrat în obișnuința oamenilor, iar în prezent dacă ești văzut fără mască pe stradă persoanele o să te privească ca pe un specimen de muzeu (fie vorba între noi, poate chiar asta devine omul fără mască: o fereastă către trecut și în egală măsură, o rezoluție dorită pentru viitor). Subiectiv vorbind, mi se pare surprinzător modul în care producătorii de măști s-au adaptat cerințelor publicului. Există o varietate impresionantă de modele în prezent. Poți găsi absolut orice model îți dorești: cu flori, animale, monștiri, avioane, chiar și măști cu model sezonier, după cum se poate observa și mai sus. Masca este obiectul care ne amintește de distanțare socială, iar Crăciunul este sărbătoarea care ne aduce împreună. Dulcea ironie a situației.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Jucăria Dinescu Valentina-Cristiana Fotografie © Dinescu Valentina-Cristiana Povestea: Un prieten ascultător și pufos Am primit-o de la cineva foarte special, o am de mai mulți ani și înseamnă extrem de mult pentru mine. A reprezentat o iubire foarte puternică și, de asemenea, un sfârșit la fel de simbolistic. Nu pot să mă despart de maimuțică cum m-am despărțit de el. Este prezentă activ in viata mea, mă susține și mă sprijină emoțional și de fiecare dată când o strâng în brațe, îmi aduce aminte de pasiunea mea, de realitate, și de el. În timpul pandemiei a fost aproape de mine când eu nu am putut să fiu aproape de lumea reala. Faptul că eu am o fire sensibila și legătura mea strânsă cu maimuțica îmi impune să fiu mai puternică, să accept că viața merge înainte, să prețuiesc și să mă bucur de tot ceea ce am acum. Ca și animale, sunt foarte inteligente, agitate, curioase, jucăușe, pline de viață, prietenoase, dar și periculoase dacă le superi. De curând, i-am luat și ei un micuț partener, și se înțeleg foarte bine. Inspirații personale • Discuții de la cursul/seminarul Sociologia vietii cotidiene; • Kopytoff I. (1986) “The cultural Biography of Things: Commoditization as a Process.” In A. Appadurai (Ed.) The Social Life of Things: Commodities in Cultural Perspective, pp. 64-94.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Dezinfectantul Dumitru Constantin Andrei Fotografie © Dumitru Constantin Andrei Povestea: Dezinfectantul în pandemie Încă de când a început pandemia, de la începutul lunii martie, folosesc și port acest dezinfectant după mine mereu; de un an de zile îl port după mine în ghiozdan, geacă, îi găsesc loc oriunde, nu ies din casă fără el. În interiorul casei e nelipsit, având mereu rezerve în caz că se termină. Îl am mereu aproape de mine, este ca un talisman pentru mine, mă simt mai sigur pe mine când mă dezinfectez, simt că mă protejează și mă simt pregătit de orice situație. Pentru mine reprezintă un simbol al echilibrului, știind că îl am mereu cu mine mă face să mă simt mai în siguranță față de cei care nu respectă regulile așa cum ar trebui. Inspirații personale • Viața mea alături de dezinfectant; • Pandemia; • Discuțiile de la cursul de Sociologia Vieții Cotidiene.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Sticla cu apă Eftode Adrian-Marius Fotografie © Eftode Adrian-Marius Având în vedere cât de problematic este în contextul actual să bei din același recipient cu o altă persoană, pentru mine, o sticlă personală a devenit indispensabilă; cu atât mai mult cu cât limitează necesitatea de a cumpăra lichide când te afli în exteriorul locuinței, dar și tentația de a cumpără o băutură răcoritoare sau alt fel de lichide. Prin protecția pe care o oferă în fața virusului și prin încurajarea unei atitudini mai rezervate față de cumpărături, sticla mea de apă (destul de uzată) a fostul obiectul pandemic pe care l-am folosit la fel de mult precum masca și dezinfectantul.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Masca El-Akkari Elisa-Ramona Fotografie © El-Akkari Elisa-Ramona Cu siguranța anul 2020 a fost un an “altfel” pentru tot globul pământesc. Ne confruntam cu un virus care a pus timpul in loc și a născut teama, distanțare socială, frustrare etc. Dar, pe langa cele descrise, odată cu Covid-19 au trebuit implementate noi reguli de distanțare și protejare. Mulți ar spune că nu sunt de folos, că masca nu protejează, că ne dezinfectăm degeaba și starea de urgență doar “ne-a ținut în casă”. De aceea, pentru tema prezentă, am ales ca obiectul meu pandemic să fie masca. De ce? Pentru că masca m-a salvat de la a nu răspândi virusul acesta, pe care cu puțin timp în urmă l-am contactat. Pe scurt, am început în luna noiembrie să mă simt rău, crezând inițial ca este de la o problemă medicală mai veche, având simptome asemănătoare Covid-19. Din momentul acela am decis ca masca să fie cu mine inclusiv în casă cu cei dragi și mai ales la serviciu, unde, preț de câteva momente, ocazional, ne dădeam maștile jos crezând și sperând că suntem norocoși și “poate nu luam tocmai noi coronavirus”. Chiar așa a și fost, dar doar pentru colegii mei. De ce spun asta? Am fost la serviciu in zilele cât m-am simțit rău și, datorită purtării măști, nu am răspândit virusul. Sunt mândra că nimeni din jurul meu nu a fost afectat direct de el și că am fost egoista. Da! Egoistă, l-am ținut doar pentru mine! Personal, consider ca masca într-adevăr \"salvează\" vieți, și dacă înainte de a fi contactat COVID mă supăram uneori că masca mă deranjează, acum o port cu drag în speranță că în curând totul se va termina, sper, cu bine.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Ochelarii 3D Geangu Bianca Alexandra Fotografie © Geangu Bianca Alexandra Povestea: Ochii care nu se văd, se uită Înainte de venirea pandemiei, îmi făcusem un obicei prin care nu trecea nicio săptămână în care să nu văd un film la cinema. În momentul în care s-a instaurat lookdown-ul, iar mall-urile au fost închise, această mică plăcere vinovată mi-a fost cumva luată și, deși vizionez mereu filme și seriale online, nimic nu se compară cu a savura popcorn și nachos într-o sală de cinema, alături de câțiva prieteni. Primul lucru pe care l-am făcut atunci când s-au ridicat restricțiile a fost să merg la un film 3D (deși până atunci nu mă consideram o mare fană a ochelarilor), pe care l-am savurat din toate privințele și care m-a făcut să realizez cât de importante sunt lucrurile mărunte și cât de repede le simțim lipsa atunci cand suntem privați de ele. Cu toate acestea, studiile arată că în țările în care nu s-a pus problema închiderii cinematografelor a fost confirmată absența infectarilor; chiar și așa, la noi în țară încă sunt închise. Inspirații personale • Plăcerea mea vinovată pentru filme; • Sebastian, STUDIU. Închiderea cinematografelor, fără folos. Nici un caz de infectare în sălile de cinema, 2020; • Discuțiile de la cursul Sociologia Vieții Cotidiene. •

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Kindle Iacobescu Andreea Gabriela Fotografie © Iacobescu Andreea Gabriela Obiectul meu pandemic este un Kindle, adică o carte electronică. Universul meu cotidian a fost zbuciumat în momentul instalării pandemiei de coronavirus. Aveam plăcerea de a căuta cărți în anticariatele orașului și de a mă plimba prin biblioteci cu speranța de a găsi mereu ceva nou care să îmi încânte Eul interior. Din păcate, nu am mai putut face acest lucru și am decis să scot de la naftalină Kindle-ul primit în urmă cu doi ani de la unchiul meu. A fost una dintre cele mai bune idei, am putut să citesc oriunde, orice și am descoperit că prețul cărților online este mult mai mic decât în format fizic.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Zincul Ioan Ana Fotografie © Ioan Ana Povestea: Pierderea lucrurilor pe care le luăm de bune În timpul perioadei de izolare (și auto-izolare) am învățat, la fel ca toți ceilalți, cât de plăcută și importantă este compania propriei persoane. Am învățat să trăiesc prezentul, oricât de plictisitor și clișeic ar părea, cu toate simțurile. Să mă bucur că văd un film bun, că ating o pătură pufoasă, că aud melodia mea preferată, că simt gustul cafelei de dimineață și că miros iarba proaspăt tunsă a vecinilor atunci când ies pe balcon. Nu m-am gândit (și am sperat să nu știu niciodată) ce înseamnă ca unul din aceste cinci simțuri să dispară și să nu îmi mai pot îmbrățișa mama, să nu mai simt mirosul și gustul mâncării de acasă. Dar viața nu te întreabă dacă te-ai gândit la o posibilitate sau dacă ai vreun plan pentru anumite scenarii, ci te lovește, pur și simplu. Am pierdut două din cele cinci simțuri pe care le luăm de bune odată ce m-am îmbolnăvit cu noul virus—am mâncat două săptămâni fără să simt vreun gust și am mirosit parfumuri, spirt, cafea și orice îmi era la îndemână fără să simt vreun miros. Fiindcă mama mea era sănătoasă, am pierdut și oportunitatea de a o îmbrățișa sau de a mă putea măcar apropia de ea. La sfatul doctorilor de la spitalul Matei Balș, am luat timp de 14 zile zinc. Zincul m-a ajutat să îmi recapăt două dintre cele mai importante cinci simțuri și este cel mai bun prieten pandemic al meu. Inspirații personale • Lefebvre, H. (1984) Everyday Life in the Modern World; • Personalul medical al Spitalului Matei Balș, București.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie â Agenda Joița Mihaela Cristina Fotografie © Joița Mihaela Cristina Încă de la începutul pandemiei, am început să-mi trec toate planificările de la serviciu pe care le țineam în calculator, pe foaie. Principalele motive pentru care am făcut asta este stresul pe care îl simțeam atunci când apăreau penele de curent, bateria descărcată a telefonului sau a laptopului și, cel mai important, plăcerea de a scrie de mână. Având o agendă îmi este mult mai ușor să-mi organizez timpul, să fiu mai disciplinată și să mă concentrez mai bine pe ce am de făcut. Împreună cu cele de mai sus, mai am un monthly planner în care-mi notez planurile, obiectivele și prioritățile pentru fiecare lună. Încep cu prioritățile, pe care le consider cele mai importante, și continui cu obiectivele legate de muncă și obiectivele personale. De când am dezvoltat acest obicei de a scrie în agenda îmi place să cumpăr tot ce tine de papetărie pixuri, creioane, markere, agende, caiete sau notițe autoadezive. Inspirații personale • Mereu aleg lucrurile clasice; • Prefer să scriu de mână, pentru că mi se pare că rețin mai ușor.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Make-up Lache Maria Mădălina Fotografie © Lache Maria Mădălina Povestea: O altfel de artă Din cele mai vechi timpuri și până astăzi, practica machiajului s-a păstrat sub diferite forme și valori. Astfel, machiajul face parte din viața cotidiană și reprezintă o constantă care a trecut de bariera timpului. Diferite popoare au creat și dezvoltat sub diferite forme arta machiajului până în ziua de astăzi. La fel ca multe alte persoane și pentru mine acțiunea de a mă machia era o constantă care s-a oprit în momentul în care s-a dat marele ‘’lockdown’’. Până într-o zi când, din lipsă de ocupație, am zis că ar fi interesant să mă machiez doar de dragul frumosului. Astfel, mi-am adus aminte de o pasiune veche, make-up-ul. Acesta nu se rezuma doar la a-ți ascunde cearcănele, imperfecțiunile tenului, ci și la modul în care poți combina culorile, formele; te poți juca și creea perspective noi pe care le poți atribui chipului tău. Nimic din toate astea nu ar fi putut fi finalizate fără pensule. La fel cum tabloul unui pictor nu ar putea prinde viță fără ustensilele lui. Toate acestea reprezintă o formă de artă care îți oferă posibilitatea de a te exprima în concordanță cu personalitatea ta. Astfel, când lucrurile au început să revină încet spre o normalitate cunoscută am luat decizia de a mă înscrie la niște cursuri de perfecționare în make-up. Unul din citatele mele favorite este ‘’I believe that all women are pretty without makeup- but with the right makeup can be pretty powerful.’’ - Bobbi Brown, deoarece cred că într-o zi neplăcută un machiaj bun poate să ofere încredere și putere oricărei femei. Inspirații personale • Pasiunea pentru make-up; • Discuțiile de la cursul Sociologia Veții Cotidiene.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Cafeaua Lăzăroiu Carmen Maria Fotografie © Lăzăroiu Carmen Maria Povestea: Obiceiul de zi cu zi Salut, sunt obiceiul lui Carmen de zi cu zi! Câteodată mă bucură asta, câteodată mă sperie. De când cu pandemia asta, altceva nu mai știe. Cafea dimineața, cafea la amiază, dacă ar fi putut și seara ar fi băut și atunci. Vinerea e ziua ei preferată, așa că iese frumos din casă, își cumpără o cafea, stă pe scaunul ăla la terasă și se holbează la oameni pe stradă. Mi-e rușine așa cu ea, da nu pot să-i spun nimic că și mie îmi place cum se bucură și îmi face poze mereu. Inspirații personale • Viața cotidiană; • Dragostea pentru cafea.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Puzzle Mincu Adina Fotografie © Mincu Adina Povestea: Cum să „omorî” timpul și să-ți „salvezi” neuronii Mai demult un hobby, acum un refugiu. Dacă atunci când eram copil vedeam realizarea unui puzzle ca pe o activitate de joacă „interminabilă”, meticuloasă, intuitivă și care îți dezvoltă atenția la detalii... 10 ani mai târziu, în pandemia anului 2020, mă raportez la fel. Din fericire sau din păcate, abia în zilele la carantină am mai găsit timp pentru acestea. Conform DEX, puzzle-ul este: joc de perspicacitate care constă în îmbinarea unor piese decupate pentru a reconstitui un întreg. Însă, în această pandemie a căpătat un nou sens: metodă de petrecere a timpului singur sau acompaniat, căutarea acestor jocuri în colțul copilăriei sau concurs cu urmăritorii de pe instagram(am observat destule persoane care postau puzzle-uri de diferite dificultăți în mediul online). Pe lângă puzzle-ul din imagine- ultimul găsit în camera mea de jucării, mi-am exersat abilitățile și prin intermediul unui aplicații pe telefon- pe care încă o mai folosesc,Jigsaw puzzles. Dar pentru că restricitiile s- au redus între timp, pe lista de așteptare a rămas un puzzle primit cadou a cărui imagine este cu mine și cățelul meu. Recomand puzzle-uri pentru senzația de construire a unui tot unitar din piese singuratice,pierdute și despărțite- așa cum probabil ne-am simțit mulți în contextul social al anului 2020 și pentru stimularea neuronilor prin activitate fizico-mentală de logică vizuală. Inspirații personale  Activități care pot fi desfășurate în interiorul locuinței  Obiectele copilăriei  Postările din mediul rețelelor de socializare

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Brățara Neferu Crina Maria Fotografie © Neferu Crina Maria Povestea: Fericirea Permanentă Întodeauna bijuteriile vor oferi un plus de eleganță oricui le poartă. Chiar dacă pare o brățară clasică, pe care majoritatea fetelor au purtat-o, pentru mine ea reprezintă mai mult decât atât. Dacă la început nu am înțeles cu adevărat ceea ce însemnă ea pentru sufletul meu, perioada de pandemie m- a ajutat să înteleg. Astfel, am făcut destul de ușor trecerea de la purtarea ei doar atunci când se potrivea cu ceea ce eram îmbrăcată sau când îmi aminteam de ea la purtarea ei permanent. Reușește să îmi transmită siguranță, încredere, faptul ca cei dragi imi sunt alături, asta pentru ca cele patru charmuri din care este formată sunt primite de la cele mai importante persoane din viata mea. Inima, care este existentă pe toate charmurile mele, simbolizează iubirea, afecțiune, dragoste și fericire. Mă ajută să îi am pe cei dragi alături în orice moment. Inspirații personale • Discuții de la cursul Sociologia Vieții Cotidiene; • Interesul pentru simboluri; • Dicționar de simboluri.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Mașina de spălat Niță Anca Teodora Fotografie © Niță Anca Teodora Povestea: Prespălare. Spălare. Limpezire. De curând m-am mutat din prima mea chirie. Când m-am mutat singură în vara anului 2019 nu știam să pun o mașină de spălat, această practică era departe de a fi una cotidiană pentru mine. La început spălam haine doar de dragul de a exersa ce am învățat și pentru că era o practică cotidiană cu totul nouă. Am lăsat acea mașină în urmă în apartamentul în care am petrecut cea mai mare parte din pandemie. Perioada de izolare din primăvară am petrecut-o acolo. Am făcut Paștele pentru prima dată singură. Am început să spăl haine pe care nu apucasem până atunci să le spăl. Factura la apă a crescut considerabil. Dacă la început cuva mașinii de spălat era pe jumătate plină, acum era burdușită. Am început să spăl cuverturile de la pat, de la fotoliu, tot ce găseam spălam. Mașina de spălat e un simbol al maturizării mele, iar în contextul pandemiei arată poate cel mai bine ce e în mine. Mi-am “umplut” viața cotidiană cu noi practici, care au ajuns să se invârtă prea rapid și dezorganizat. Un vârtej. Asta sunt acum. Aștept să se termine programul de centrifugare. Inspirații personale • Discuțiile din cadrul cursului de Sociologie a Vieții Cotidienie; • Expoziția Museum of Broken Relationships; • Experiența personală.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Mesajele (afișele) urbane Paparău Ștefan Doru Fotografie © Paparău Ștefan Doru Povestea: Reconfigurarea orașului Orașele găzduiesc majoritatea populației lumii și sunt centre de creștere economică și inovare. Cu toate acestea, concentrația ridicată de oameni și activități din orașe îi fac pe oameni vulnerabili la diferiți factori de stres, cum ar fi dezastrele naturale și cele provocate de om. Pandemia de Covid 19 nu a schimbat doar habitusurile personale, trăirile, modul de viață, ci a influențat întreg sistemul social, de la macrosisteme precum economia, politica, până la cele mai mici detalii ale vieții cotidiene. Estetica urbană în contextul pandemiei a fost profund schimbată. Tot mai multe lacăte, tot mai multe mese pustii, în locuri caracterizate altădată de distracție și agitație. Parcuri închise, măști aruncate la întâmplare și noi afișe ce își fac apariția pe geamurile tot mai multor instituții, clădiri, magazine. Poza atașată reprezintă și ea schimbarea. Familiarizați cu astfel de imagini, poate impactul nu este la fel de mare ca în cazul altor elemente noi apărute în contextul pandemiei. Cu toate acestea, dacă în urmă cu un an, cineva ar fi interzis accesul într-o zonă deschisă publicului fără mască sau fără verificarea temperaturii, mulți ar fi reclamat o încălcare a drepturilor. Însă în astfel de situații normele sociale și reglementările legale se reconfigurează. Aspectul urban se schimbă și el odată cu schimbările sociale, cele două elemente aflându-se într-o strănsă conexiune. Normalitatea în „anormalitate” se schimbă, iar concepția despre ce este dezirabil și indezirabil urmează aceeași traiectorie. Ce ieri era acceptat, azi devine blamat sau chiar interzis. În prezent astfel de imagini nu doar că nu mai sunt privite suspicios, ci chiar au devenit imperios necesare. Oamenii își creează noi sisteme de evaluare a aspectului, iar lipsa unui asemenea afiș la intrarea într-o instituție publică poate fi asociată cu lipsa respectării actualui sistem normativ.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Căștile Păun Delia Miruna Fotografie © Păun Delia Miruna Povestea: Socializarea în pandemie Încă din copilărie am asociat o simplă pereche de căști cu socializarea, dat fiind faptul că îmi făcea plăcere să îmi petrec timpul liber, alături de prietenii mei, în realitatea virtuală. În prezent nu s-a schimbat nimic, în afară de platforma pe care o folosesc și, bineînțeles de aparatură. Cu alte cuvinte, căștile sunt un element important din viața mea cotidiană, sunt „ceva” indispensabil, iar acest aspect a fost demonstrat în special în perioada pandemiei când le-am folosit în exces, aș putea spune. Astfel, acest obiect a ajuns să mă însoțească atât în cadrul întâlnirilor academice, cât și în timpul întâlnirilor pe care le organizez cu persoanele dragi mie. Eu nu privesc aceste căști doar ca pe un obiect oarecare, ele simbolizează relația mea cu restul oamenilor. Inspirații personale • Jung, CG. & von Franz, ML. & Henderson, JL. & Jacobi, J. & Jaffé, A. (1964). Man and his symbols. Paris: R. Laffont; • Ritzer, G. (2010). Globalizarea nimicului – cultura și paradoxurile abundenței. București. Editura Humanitas; • Wajcman, J. (2008). Life in the fast lane? Towards a sociology of technology and time. The British journal of sociology, 59(1), pp. 59-77.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Laptopul Păunescu Florin Eduard Fotografie © Păunescu Florin Eduard Povestea: Pierdut în codul binar De ceva luni timpul trece altfel. Odată îl simțeam pe la urechi, cum se strecura ușor prin ochi, se întorcea și unduia prin și pe șira spinării. Acum doar prin față îmi mai trece, blocat într-un ecran. Tot ce trăiesc s-a strecurat în roșu, verde și albastru; fugind de colo-colo într-o arenă de șaptesprezece inci. Timpul trece altfel atunci când vezi, atingi și auzi emoția, dar... nu o simți; aceasta s-a întins bine pe canapea și-mi ține mintea ocupată. Iar astfel nu am observat cum apartamentul s-a inundat în multi-media: în sufragerie s-a instalat o sală de cinema, în dormitor s-a deschis un internet cafe și în bucătărie sălile facultății s-au deșirat. Timpul trece altfel când alergi dintr-o cameră în alta cu un laptop, niște căști și un mouse. Așa îmi petrec zilele în pandemie – pierdut în codul binar. Inspirații personale • Pasiunea mea pentru proză; • Jocurile video (Seria Bioshock, Europa Universalis IV,etc) și serialele (Breaking Bad, Cobra Kai, Better Call Saul, etc.) jucate și respectiv văzute în pandemie.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Cartea Pîrvan Emilia Maria Fotografie © Pîrvan Emilia Maria Povestea: Bezna invizibilă ”O carte mare ar trebui să te lase oarecum epuizat.” —William Styron Obiectul care a fost relevant pentru experiența din pandemie a fost o carte care mi-a stârnit atenția destul de repede, empatizând cu ea. Mi-a stârnit curiozitatea pentru că promitea o incursiune în spațiul inaccesibil din exterior al acestei boli – depresia. Bezna vizibilă (titlul cărții) te duce într-o călătorie pe tărâmul nebuniei, iar pe mine mă intrigă foarte mult aceast aspect. Este vorba de o prezentare din interior a suferinței agonizante a autorului, precum și de privirea sa curioasă aruncată unei maladii care afectează milioane de oameni, dar este încă în mare măsură neînțeleasă. Datorită francheței remarcabile și puterii descriptive ale lui Styron, oricine citește această carte va reuși să-și facă o idee despre suferința prin care trece o minte disperată, ceea ce este într-adevar uimitor. Sunt de părere ca îți trebuie curaj, în primul rând, să-ți scrii povestea, iar aceasta să ajungă sub atenția întregii lumi. Până la urmă, orice chestiune personală, redată măcar cu aparența sincerității, va produce vibrații. Cu atât mai mult una legată de o boală despre care se vorbeste din ce în ce mai intens, depresia, după ce a ieșit învingător. De menționat că nu orice moment în care ne simțim deprimați înseamnă depresie.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Laptopul și vitaminele Plăiașu Cristina Florina Fotografie © Plăiașu Cristina Florina Povestea: Obiectele pandemice În această poză am vrut să cuprind obiecte pe care cu toții le folosim și le avem în casă, însă eu înainte să apară această pandemie nu le foloseam atât de des cum o fac acum. Laptop-ul de multe ori îl deschideam atunci când aveam proiecte de făcut sau ceva legat de școală și foarte rar să vizionez un film sau un serial, acum îl simt ca fiind unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, din cauza faptului că am ajuns pe timpul zilei să petrec si câte 8 ore în fața lui. La fel și cu paracetamolul și D3-ul, deși înainte paracetamolul îl luam doar atunci când era nevoie, acum este lângă mine atât la bine cât și la greu, chiar dacă am nevoie sau nu, alături de prietenul lui D3 pentru a îmi întări imunitatea, nu de alta, dar dacă până acum nu ceva timp nu credeam în această pandemie, mai exact în acest virus, trecând prin el am realizat ca există. Pentru toți a fost și este o perioadă grea, pe care trebuie să o depășim în continuare victorioși, indiferent dacă am făcut sau nu cunoștință cu acest virus, însă cu toate astea, viața continuă și trebuie să ne bucurăm de ea așa cum este.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Masca de protecție Preda Claudia Fotografie © Preda Claudia Povestea: Masca de protecție Cheile, portofelul, telefonul și masca de protecție. Setul de obiecte fără de care nu mai putem pleca de acasă a devenit mai bogat în ultimul an, în „noul normal”. Perioadă a schimbărilor, a neșiguranței și a lipsei de încredere, în care am fost nevoiți să ne adaptăm zilnic, în diferite feluri. De la accesoriu de deghizare, de cochetărie feminină în trecut, masca a devenit în zilele noastre o necesitate și o obligație. Discuțiile care se poartă în jurul acestui obiect al pandemiei sunt multe și controversate. Unii o consideră o încălcarea a libertăților individuale garantate de Constituție, alții o măsură eficientă de prevenție care limitează transmiterea infecției cu noul virus și nu numai. Aliat sau vrăjmaș, m-am întovărășit cu ea. O port pe durata programului de lucru și nu numai, multe ore pe zi. E mereu cu mine, ca o a doua natură. Mi-a luat destul timp să mă obișnuisc să-mi desfășor activitățile zilnice având fața acoperită. Ignorând disconfortul, stările de rău pe care le-am simțit uneori cauzate de nevoia de a respira profund și acneea dobândită, cel mai greu mi-a fost să învăț să cunosc, să simt și să percep oamenii cu care intru în contact. Expresii și zâmbete ascunse, chipuri mascate în aceeași viteză a fiecărei zi. Am găsit firescul în ochi și mi-am actualizat informațiile despre comunicarea non-verbală. Inspirații personale • Cartea ”Arta de a comunica” de Alex Mucchielli; • Anexa din cartea lui Alexandre Dumas, „Ludovic al XV-lea și curtea sa”, despre Omul cu masca de fier.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Biletul înrămat Pușcașu Diana Iulia Fotografie © Pușcașu Diana Iulia Povestea: Povestea unei relații profunde, intense și foarte frumoase Am intrat în posesia acestui bilet cu autograf în anul 2019, atunci când am ajuns în anul I de facultate, de la unul dintre membrii trupei mele preferate , pianistul Alin Teodorescu , care este și o persoană extrem de specială pentru mine. Acest bilet înrămat și cu autograful lui Alin este foarte important pentru mine din mai multe considerente, unul dintre ele și poate cel mai special fiind acela că m-a însoțit peste tot unde am fost, în ciuda faptului că m-am mutat de foarte multe ori în ultimii trei ani. Deși mai am multe poze și amintiri înrămate cu FreeStay și, mai ales cu Alin, această ramă foto este preferata mea , deoarece este semnată însuși de Alin și este simbolul unei relații foarte importante din viața mea. Atunci când trec prin momente dificile în viața mea , mă liniștește foarte tare să privesc acest bilet semnat de către Alin, deoarece îmi amintește de glasul lui cald și blând și de modul în care el mă liniștește și mă asigură că , deși pe moment îmi este greu , în viitor totul va fi bine. Pot spune că de această liniște am avut nevoie în perioada pandemiei , și că rama aceasta foto a devenit, o dată cu trecerea timpului un obiect sacru și indispensabil pentru mine și cu siguranță este unul dintre obiectele care m-a ajutat să trec mai ușor peste perioada grea și dificilă a pendamiei și, mai ales peste perioada de carantinare. Biletul acesta semnat de Alin și înrămat reprezintă pentru mine un talisman, care îmi poartă noroc și la care apelez de ori câte ori sunt agitată și îmi doresc să mă liniștesc. Inspirații personale • Atașamentul meu extrem de puternic față de (anumite) obiecte aparent nesemnificative din punct de vedere material, dar cu o valoare sentimentală mare; • ,,Museum of Broken Relationships” , vizitat pe data de 25 Octombrie 2020 (sursă de inspirație pentru descrierea și prezentarea obiectului).

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Bijuteriile Rădoi Raluca Fotografie © Rădoi Raluca Povestea: Etichete ale sufletului Bijuteriile au fost considerate de-a lungul timpului în primul rând obiecte de podoabă. Dar sunt ele doar atât? Aceste bijuterii din poză sunt primite de la prietenul meu. Pe tot parcursul pandemiei, ele au reprezentat o hrană sufletului, în care eu mi-am găsit liniștea, întrucât nu am fost tot timpul unul aproape de celălalt. Talismanul în formă de inimă simbolizează pentru mine dragostea, regăsirea unui echilibru și emoții pozitive. De asemenea, dintotdeauna, cercul a reprezentat pentru mine infinitatea, legământul, și conexiunea puternică. Pe tot parcursul pandemiei, aceste obiecte mi-au dat sentimentul că totul va fi bine, fiind purtătoare de o semnificație pentru mine. Întotdeauna mi-au purtat noroc, poate și pentru faptul că nu le-am dat niciodată jos, ci dimpotrivă ne-am conectat, ele fac parte din mine. Bijuteriile nu au avut niciodată pentru mine o însemnătate materială. Ele nu ar trebui purtate pentru a indica un anume statut social, ci pur și simplu pentru starea de bine interioară. Inspirații personale • Pasiunea pentru mituri, simbolistici; • Discuțiile în cadrul cursului de Sociologie a Vieții Cotidiene; • Dicționar de simboluri.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Espressor-ul de cafea Rusu Ana-Maria Fotografie © Rusu Ana-Maria Povestea: O pandemie a întoarcerii în timp Am ales acest obiect ca fiind reprezentativ pentru tema „Obiecte ale pandemiei” datorită faptului că l-am utilizat în fiecare zi din această perioadă. Băutul cafelei a devenit o parte importantă din viața mea cotidiană încă din copilărie și asociez acest obicei cu foarte multe dintre momentele frumoase de care am avut parte, precum și cu persoanele cele mai dragi mie. De când eram mică îmi plăcea să stau la cafea cu mama și prietenele ei și să beau o cană cu ciocolată caldă, prefăcându-mă că beau și eu cafea împreună cu ele. Ulterior, odată cu trecerea anilor, ciocolata caldă s-a transformat în cafea adevărată și prietenele mamei a fost înlocuite de prietenele mele. Introducerea stării de urgență m-a făcut să mă întorc acasă și, totodată, mi-a oferit posibilitatea de mă simți din nou ca în copilărie, diferența fiind că de data aceasta aveam voie să beau „cafea adevărată” exact ca mama. Pandemia a reprezentat pentru mine o oportunitate de introspecție și de reflecție asupra trecutului. Scriind aceste rânduri și făcând referire la mine cea de atunci și de acum, nu pot decât să mă gândesc la timp și la însemnătatea pe care acesta o capătă pentru fiecare dintre noi. În cazul meu, timpul a însemnat cafelele pe care le-am baut de când acestea luau forma unor căni de ciocolată caldă făcute de mama și până când au devenit un instrument de alungare a oboselii în serile din sesiune. P.S. Timpul nu ne schimbă. Timpul nu face decât să conserve esența și să modeleze aparențele în funcție de timpuri. Inspirații personale • Dragostea pentru cafea; • Mama; • Cartea ”Cum să oprești timpul” de Matt Haig.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Cărțile Rusu Cristina Maria Fotografie © Rusu Maria Cristina Povestea: Realitatea închipuită De la vârsta de 14 ani am descoperit aplicația de citit Watpad și astfel, am început să citesc diferite cărți, cele romantice fiind preferatele mele. Ulterior, am aflat că există mult mai multe cărți publicate și am început să-mi cumpăr diverse titluri, devenind o pasiune pentru mine. Perioada de carantină mi-a dat ocazia de a citi mai mult și astfel de a transforma pasiunea mea pentru citit într-o activitate zilnică de care nu mă puteam desprinde. Odată intrată în universul unei cărți mi-era foarte greu să mai ies, iubind realitatea cărții mai mult decât realitatea în care trăiam eu. Cărțile mi-au dat ocazia de a trăi niște clipe pe care mi le doream a le trăi, dar totuși nu aveam posibilitatea din cauza acestei pandemii. Totodată, perioada aceast în care am avut timp să citesc mult mai mult, m-a ajutat să-mi dau seama ce îmi place și să transpun această pasiune într-o lucrare de licență. Această activitate a devenit un refugiu, petrecând nopți întregi citind, ajutându-mă să nu mă mai gândesc la ceea ce se întâmplă în viața mea cotidiana devenită banală din cauza pandemiei.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Brățările Șică Florin Cristian Fotografie © Șică Florin Cristian Povestea: Brățările vieții Aceste două brățări au o semnificație destul de mare pentru mine, deoarece le-am primit de la iubita mea și părinții acesteia. Una dintre ele este o brățară fitness, ce mă ajută să îmi contorizez mișcarea, caloriile și alte informații generale de care am nevoie constant, activând în domeniul sportiv, fiind antrenor personal. Aceasta a însemnat mult pentru mine căci a fost ceva ce mi-am dorit de mult timp și încă nu reușisem să îmi achiziționez una. A doua brățară a fost o surpriză foarte plăcută la care nu m-am așteptat, ce m-a făcut să o îndrăgesc constant de când am primit-o. Aceasta are o importanță deosebită, deoarece a fost unul dintre primele cadouri pe care mi le-au oferit părinții iubitei mele, mă face să îi port în suflet mereu, îmi aduce aminte frecvent de oamenii minunați din viața mea și de lucrurile pe care le-am făcut până acum. Brățările prezentate au ajuns să facă parte din ținuta mea zilnică încă de la începutul pandemiei până în prezent și vor rămâne alături de mine pentru o perioadă lungă de timp. Inspirații personale • Pasiunea și interesul meu față de brățări/accesorii și semnificațiile acestora; • Discuțiile cu alte persoane ce manifestă interes față de obiecte simbolistice; • Discuțiile din cadrul cursului Sociologia Vieții Cotidiene.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Playstation-ul Spoială Eduard Ionuț Fotografie © Spoială Eduard Ionuț Povestea: Începutul și pandemia Încă din copilărie mi-au plăcut jocurile video. Am intrat în posesia acestui dispozitiv cu un an înainte de pandemie deoarece am vrut să retrăiesc o parte din copilărie. Când l-am achiziționat nu mă așteptam ca acest obiect sa devină parte din viața mea cotidiană în timpul pandemiei care a urmat. Acest obiect nu reprezintă un simbol pentru mine și nu are un impact emoțional asupra mea însă, m-a ajutat să mi ocup timpul din pandemie. În acele momente dificile acest obiect a fost principalul mod de petrecere a timpului, pe langă alte activități. Pe perioada pandemiei acest dispozitiv m-a ajutat să îmi „omor” o parte din timp și a făcut ca această perioada dificilă să treacă puțin mai repede. Inspirații personale • Copilăria mea care implica jocurile video; • Plăcerea mea față de această activitate.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Cafeaua și muzica Stoiciu Isabele Mihaela Fotografie © Stoiciu Isabele Mihaela Povestea: O plăcere matinală Dacă pentru unele persoane dimineața la cafea este potrivită o doză de tutun, pentru mine cea mai potrivită doză la cafeaua de dimineață este cea muzicală. În timpul pandemiei, cele două s-au asociat foarte bine, astfel aducându-mi în fiecare dimineață liniștea și calmul de care aveam nevoie în acea perioadă dificilă și stresantă, cu alte cuvinte, acestea deveniseră și au continuat să rămână parte din activitățile mele cotidiene. Cafeaua și muzica erau alături de mine chiar și în cadrul cursurilor/seminariilor, cafeaua fiind cea care îmi oferea o mai mare concentrare asupra acestora, iar muzica era lăsată să cânte în surdină. Cele două au o seminficație destul de mare pentru mine, în special căștile pe care le foloseam dimineața, în timp ce îmi savuram doza de cafeină, deoarece acestea au fost primite de la persoana iubită, acesta fiind primul motiv pentru care au o mare semnificație în viața mea, cel de-al doilea motiv fiind atenția sa pe care o acordă asupra micilor detalii specifice mie. Cafeaua, de asemenea, are și ea o semnificație în viața mea cotidiană, deoarece aceasta era (și este!) cea care mă ținea prinsă și concentrată în activitățile din cadrul facultății, dar și cea care îmi oferea energia de care aveam nevoie, în special, mirosul specific al acesteia combinat cu cel de scorțișoară. În momentul de față, pentru mine cele două nu reprezintă doar simple obiecte ce au prins o anumită viață în timpul pandemiei, ci acestea sunt o parte din rutina și timpul meu trecut, prezent și, cu siguranță, viitor. Inspirații personale • Discuțiile susținute în cadrul cursului Sociologia Vieții Cotidiene; • Pasiunea mea față de muzică si cafea.

SOCIOLOGIA VIEȚII COTIDIENE Obiecte din Pandemie Fereastra Tudor Elena Fotografie © Tudor Elena Povestea: Conexiune limitată De ceva vreme am dezvoltat o pasiune pentru ferestre, mi se pare că mă descriu într-o oarecare măsură— observi prin ele ceea ce se întâmplă, dar nu îți dorești neapărat să participi. Aceste cuvinte se potrivesc foarte bine și situației actuale, pandemia care ne-a forțat să ne lăsăm agitatele vieți cotidiene de o parte și să învățăm să ne consumăm energia în perimetrul propriilor locuințe. Cu toate că nu am cea mai frumoasă priveliște, adesea am stat și am privit pe fereastră în acest an. M-am uitat la copaci, la vrăbiuțele care se tot așezau pe grilaj și la peticul de cer pe care reușeșc să îl zăresc. Au fost atât momente în care voiam să mă aflu de cealaltă parte a ferestrei, cât și altele în care noua mea rutină era tot ceea ce îmi doream. M-am mulțumit prin a mă conecta cu ceea ce este după ea prin imagine și sunet. Inspirație personală • serile petrecute pe Tumblr.