Trăim vremuri biblice - Sibliu 2007

Preot Iosif TRIFA Preot IOSIF TRIFA GGG TRĂIM VREMURI BIBLICE 1

Trăim vremuri biblice Coperta 1: Claudiu Cândea © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului» – Sibiu str. Ch. Darwin, nr. 11 tel. 0269 21 66 77; fax 0269 21 69 14 ISBN 978-973-710-080-1 2

Preot Iosif TRIFA Preot Iosif TRIFA TRĂIM VREMURI BIBLICE Ediţia a IV-a Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale Dr. LAURENŢIU STREZA, Mitropolitul Ardealului Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2007 3

Trăim vremuri biblice Părintele Iosif TRIFA (1888–1938) 4

Preot Iosif TRIFA Trăim vremuri biblice În timpul din urmă – mai ales de la război încoace – trăim vremuri schimbate. Parcă s-a schimbat cu totul lumea şi oamenii. Viaţa lumii şi viaţa oamenilor parcă a intrat într-o zodie nouă. Vremurile noastre au în special patru noutăţi: 1. răutăţi mai mari ca oricând; 2. greutăţi mai mari ca oricând; 3. semne şi arătări cereşti (ploi de cenu- şă, cutremure, secete, furtuni, schimbări şi um- blări neregulate ale timpului etc., etc.); 4. oameni ce petrec în nepăsare de cele sufleteşti şi n-ascultă de chemările cereşti. Oamenii se miră de schimbarea vremurilor, dar dacă ar citi în Biblie nu s-ar mira. Biblia arată apriat vremurile ce le trăim. Vremurile ce le trăim nu sunt vremuri schimbate, ci sunt vremuri biblice. Biblia arată toate noutăţile vremurilor noas- tre acolo unde se vorbeşte despre vremurile de apoi (Matei 24, Apocalipsa şi Daniel). Toate Scripturile spun că în vremurile de apoi lumea va merge cu paşi repezi spre o decă- dere sufletească. O generală decădere sufle- tească va cuprinde lumea şi omenirea. Vor veni 5

Trăim vremuri biblice vremuri de răutăţi şi stricăciuni sufleteşti care n-au fost de la începutul lumii. Citind Scripturile şi privind la ceea ce se petrece în lume, îţi vine cu adevărat să te în- trebi: oare nu cumva am intrat în zodia vremu- rilor de apoi? Poate că am intrat în ele, poate că suntem departe de ele… nu e dat omului să afle astfel de taine pe care singur Tatăl Ceresc le ştie (Mc 13, 32). Aici intră greşeala unor secte care în- cearcă să descuie tainele Tatălui Ceresc cu fel de fel de socoteli şi numărări de ani. Un lucru însă e sigur. Trăim vremuri biblice. Trăim vremuri ce strigă spre noi să ne trezim din răutăţi. Vremurile ce le trăim trebuie să fie vremuri de înfricoşare, de spaimă, de trezire şi de întoar- cere la Dumnezeu. Vremurile noastre sunt glasul celui ce striga în pustie: „Pocăiţi-vă, căci s-a apro- piat împărăţia cerurilor”. Cartea aceasta iese ca un strigăt de deştep- tare a păcătoşilor. Iese să spună oamenilor că nici un bine şi nici o uşurare nu ne vor veni până nu ne vom întoarce la Dumnezeu. Sibiu, la 1 martie 1929 Iosif TRIFA, preot, redactorul foii «Lumina Satelor» 6

Preot Iosif TRIFA Domnul Iisus, profeţind vremurile de apoi şi sfârşitul veacurilor În marţea cea mare, Iisus Mântuitorul S-a retras împreună cu apostolii Petru, Iacov, Ioan şi Andrei pe Muntele Măslinilor de unde a pro- feţit dărâmarea Ierusalimului şi sfârşitul vea- curilor. „Şi, stând El (Iisus) jos pe Muntele Măsli- nilor, ucenicii Lui I-au zis: «Spune-ne nouă ca- re va fi semnul venirii Tale şi sfârşitul veacului acestuia?» Iisus a răspuns şi a zis: «Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în numele Meu şi vor zice: Eu sunt Hristosul! Şi pe mulţi vor înşela. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie; vedeţi să nu vă spăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple, dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume. Dar toate acestea nu vor fi decât înce- putul durerilor. Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi 7

Trăim vremuri biblice şi vă vor omorî pe voi şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu. Atunci mulţi vor cădea şi se vor vinde unul pe altul şi se vor urî unul pe altul. Se vor scula prooroci minci- noşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dra- gostea celor mai mulţi se va răci. Dar cel ce va răbda până la sfârşit acela se va mântui.” (Mt cap. 24) „Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula fiii asupra părinţilor şi îi vor omorî pe ei… că va fi în zilele acelea un necaz aşa de mare, cum nu a fost de la începutul lu- mii până azi şi cum nu va fi vreodată” (Mc 13, 12; 19). „Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele şi pe pământ va fi strâmtoare între neamuri… oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aştep- tarea celor ce vor să vie în lume, căci puterile cerurilor se vor clătina” (Lc 21, 25-26). „Şi, îndată după suferinţa acestor zile, soa- rele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumi- na sa şi stelele vor cădea din cer… atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu slavă mare” (Mt 24, 29-30)… „Iar de ziua aceea şi ceasul acela, nimeni nu ştie; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, fără numai Tatăl. Că, precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. Şi 8

Preot Iosif TRIFA precum era în zilele cele mai înainte de potop… că n-au ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, aşa va fi şi venirea Fiului Omului… Deci privegheaţi, că nu ştiţi în care ceas Domnul vostru va veni… Fericită este sluga aceea pe care, venind Domnul său, o va afla priveghind…” (Mt 24, 36-46). Profeţia Mântuitorului despre dărâmarea Ierusalimului s-a împlinit întocmai. Ierusali- mul a fost dărâmat de romani. Tot aşa se va împlini şi profeţia despre sfârşitul veacurilor. Nimenea însă dintre mu- ritorii pământului n-ar putea spune când va fi acest sfârşit. Însuşi Mântuitorul a zis: „Iar des- pre ziua aceea şi ceasul acela, nimenea nu ştie, 9

Trăim vremuri biblice nici îngerii în cer, nici Fiul, fără numai Tatăl” (Mc 13, 32). Aici este greşeala acelor secte care, cu fel de fel de socoteli şi numărători, încearcă să afle ziua sfârşitului. Numai singur Tatăl Ceresc ştie această zi. Dar, dacă omului nu i s-a dat să ştie taina sfârşitului, în schimb, iată, Mântuitorul arată, tot anume, semnele ce se vor ivi în lume când se va apropia ziua venirii Sale. Unele dintre aceste semne parcă s-au ivit. Un lucru nu se poate tăgădui: în zilele noastre s-au ivit unele dintre semnele vremurilor de apoi, pe care le-a profeţit Mântuitorul. Când citeşti profeţia Mântuitorului despre veşti de războaie, despre frământări între oa- meni, despre strâmtorări şi tulburări, despre necazuri mari ce n-au fost de la începutul lu- mii, despre răcirea dragostei şi înmulţirea fă- rădelegii, îţi vine să te întrebi: oare n-am intrat şi noi în această profeţie?… Oare n-au intrat cumva vremurile noastre în profeţia Mântuito- rului despre vremurile de apoi?… Războiul l-am văzut… „veşti de războaie” avem destule… cutremure mai multe ca ori- când… strâmtorări destule… necazuri din bel- şug… greutăţi mai mari ca oricând… dragostea dintre oameni s-a răcit de tot… fărădelegile vuiesc pe tot locul… Cu adevărat, parcă am intrat în profeţia Mântuitorului. 10

Preot Iosif TRIFA Un învăţat creştin spunea că am ajuns vre- murile despre care se vorbeşte la jumătatea ca- pitolului 24 de la Matei. Trăim aceste vremuri de la jumătatea capitolului 24 de la Matei. Cu adevărat, trăim vremuri biblice. Trăim vremuri ce prevestesc despre ziua cea mare, când „Fiul Omului va veni fără de veste pe no- rii cerului, să judece pământul”. Când va sosi „ziua aceea” nimeni nu ştie. Semnele vremurilor noastre sunt poate că numai un „început al durerilor” şi al vremu- rilor din urmă. O mie de ani, înaintea Dom- nului, sunt ca o zi, ca o clipă. Poate să dure- ze încă mii şi mii de ani această lume sau poate să se stingă într-o clipă neaşteptată; nu este dat omului să ştie când va fi sfârşitul lumii. De altcum, pentru noi nici nu are prea ma- re însemnătate întrebarea despre când se va sfârşi lumea. Pentru noi are însemnătate între- barea despre cum va fi sfârşitul nostru. Pentru acest sfârşit trebuie să fim totdeauna gata. Pentru mine, sfârşitul lumii şi venirea Dom- nului este sfârşitul vieţii mele, este ziua şi cea- sul când voi muri. Pentru acest sfârşit trebuie să mă pregătesc. Semnele ce s-au ivit în lume trebuie să ne fie o înfricoşare, o înspăimântare şi o întrebare: suntem noi gata pentru sfârşitul vieţii noastre? 11

Trăim vremuri biblice În acest înţeles zicea Mântuitorul, profe- ţind sfârşitul veacurilor: „Privegheaţi dar, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când Domnul va veni”… „Aduceţi-vă neîncetat aminte de cele ce s-au întâmplat cu oamenii din timpul poto- pului, că n-au ştiut nimic până în ziua când, fără de veste, a venit potopul şi i-a apucat afa- ră din corabie…” (cf. Mt 24, 37-39) „Privegheaţi dar şi vă rugaţi ca nu cumva, ve- nind stăpânul casei pe neaşteptate, să vă afle dormind” (Mc 13, 36). Semnele vremurilor noastre sunt o stri- gare să ne trezim din somnul răutăţilor şi al păcatelor. Semnele vremurilor noastre sunt strigarea ce răsună în noaptea din pilda celor zece fecioare: „Iată, Mirele vine”… Vremurile noastre sunt glasul celui ce striga odinioară în pustie: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împă- răţia cerurilor!” 12

Preot Iosif TRIFA Apostolul Pavel, despre „zilele cele de apoi” În Epistola către Timotei, Apostolul Pavel scrie următoarele: „Şi aceasta să ştiţi, că în zilele cele de apoi vor veni vremuri cumplite. Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, măreţi, trufaşi, hulitori de părinţi, neascultători, nemulţumitori, necuraţi. Fără de dragoste, neprimitori de pace, cle- vetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine. Vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dum- nezeu. Având chipul bunei credinţe, dar puterea ei tăgăduind; şi de aceştia te fereşte…” (II Tim 3, 1-5). „Oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi” (II Tim 3, 13). „Iar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învă- ţăturile dracilor” (I Tim 4, 1). 13

Trăim vremuri biblice „Căci va veni o vreme când oa- menii nu vor mai suferi învăţătura cea sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Şi îşi vor în- toarce urechile de la adevăr şi se vor îndrepta către bas- me.” (II Tim 4, 3-4) „Să ştiţi că în zilele de apoi veni- vor, cu batjocură, batjocoritori care vor umbla după poftele lor.” (II Ptr 3, 3) „Iar Duhul arătat grăieşte că în vremurile cele de apoi se vor depărta unii de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile cele drăceşti…” (I Tim 4, 1) 14

Preot Iosif TRIFA Apocalipsa, cartea vremurilor de apoi Biblia este o carte minunată în care se vede amănunţit cum curge şi cum se scurge viaţa omeniri şi viaţa omului. Biblia cuprinde toată istoria şi toată viaţa omenirii, începând de la fa- cerea lumii şi până la sfârşitul veacurilor. Partea din urmă din viaţa omenirii e pusă în cartea ul- timă a Bibliei, şi se numeşte Apocalipsa. Cartea aceasta cuprinde vedeniile ce le-a avut Apostolul şi Evanghelistul Ioan pe insula Patmos. 15

Trăim vremuri biblice În aceste vedenii, Domnul Dumnezeu i-a arătat Evanghelistului Ioan tainele cele mari ale vremurilor din urmă. Apostolul Ioan a pus aceste arătări în cartea ce se numeşte Apocalipsa, cartea descoperirilor dumneze- ieşti (în chipul de mai sus se vede Evanghe- listul Ioan prinzând în carte dumnezeieştile descoperiri). Apocalipsa e o carte plină de „peceţi” şi de taine care întrec ştiinţa şi cunoştinţa oamenilor. Nu e dat omului să dezlege aceste taine. Toţi cei care încearcă acest lucru, amintind fel de fel de numere şi nume, de ani şi de oameni, greşesc cumplit. Tainele Apocalipsei privesc vremurile din urmă, privesc vremurile ce vor veni, iar tai- nele viitorului şi ale sfârşitului veacurilor singur Tatăl Ceresc le ştie (Mc 13, 32). Nu se poate însă tăgădui faptul că vremu- rile noastre încep tot mai mult să se asemene cu vremurile arătate în Apocalipsa. Apocalipsa arată vremurile din urmă ca vremuri de cumplite stricăciuni sufleteşti. O generală decădere sufletească va cuprinde lu- mea şi omenirea. Vor fi vremuri de stricăciuni sufleteşti şi de răutăţi care n-au fost de la în- ceputul lumii. Numărul celor credincioşi va scădea grozav. Această cumplită decădere sufletească va fi însoţită de vremuri grele, de grozave urgii 16

Preot Iosif TRIFA şi arătări cereşti. Vor fi urgii, necazuri, sem- ne şi arătări cereşti care n-au fost de la înce- putul lumii. Însă, în faţa tuturor urgiilor şi arătărilor cereşti, oamenii vor stărui până la sfârşit în răutăţi şi nepăsare de cele sufleteşti. În această asemănare, vremurile noastre încep a se potrivi cu vremurile arătate în Apo- calipsa. Şi vremurile noastre au aceste trei puncte: 1. stricăciuni sufleteşti şi răutăţi mai mari ca oricând; 2. urgii, arătări cereşti, necazuri şi greutăţi mai mari ca oricând; 3. este plină lumea de oameni care, în faţa urgiilor şi arătărilor cereşti, stăruie în răutăţi şi nepăsare de cele sufleteşti. Citind în Apocalipsa şi în cărţile unor proo- roci (în special a proorocului Daniel), parcă ai citi despre vremurile şi oamenii de azi. Citind Apocalipsa îţi vine să te întrebi: oare nu cumva au început a se deschide „peceţile”?… Oare nu cumva am intrat în zodia vremurilor apocalip- tice?… Oare nu cumva au început judecăţi- le?… Oare nu cumva stăm sub judecata vre- murilor apocaliptice?… Poate că n-am ajuns încă în aceste vre- muri… poate am intrat în ele… singur Tatăl Ceresc ştie. 17

Trăim vremuri biblice Un lucru însă e sigur: trăim vremuri bibli- ce care strigă spre noi să ne lăsăm de răutăţi şi să ne întoarcem de îndată la Tatăl Ceresc. În acest înţeles dăm în paginile următoare trei arătări din Apocalipsa: cu cei patru cai, cu cele şapte cupe şi cu cele şapte trâmbiţe. Fiecare dintre aceste arătări prezintă vre- murile de apoi scurgându-se în mijlocul unor cumplite stricăciuni, al unor grozave urgii şi arătări cereşti şi al unei cumplite orbii şi nepă- sări sufleteşti. În acest înţeles, ele seamănă cu vremurile pe care le trăim. Dăm aceste arătări nu ca pe nişte prooro- cii, ci ca pe nişte trâmbiţe cereşti care strigă spre noi să ne trezim din somnul răutăţilor. Urgiile şi arătările vremurilor noastre sunt o strigare cerească, să ne lăsăm de răutăţi. Cei patru cai… „Şi am văzut – scrie Evanghelistul Ioan – când a deschis Mielul (Iisus) una din cele şapte peceţi… şi mi-a zis vino şi vezi. Şi am văzut, şi iată un cal alb; şi cel ce şe- dea pe el avea arc; şi s-a dat lui cunună şi a ieşit biruitor, ca să biruie… Şi, când a deschis a doua pecete, am văzut, şi iată alt cal, roşu; şi celui ce şedea pe el i s-a 18

Preot Iosif TRIFA dat să ia pacea de pe pământ, ca unul pe altul să se înjunghie; şi s-a dat lui sabie mare… Şi, când a deschis pecetea a treia, am vă- zut, şi iată un cal negru şi cel ce şedea pe el avea cumpăna în mâna sa. Şi am auzit glas în mijlocul celor patru vieţuitoare, zicând: O mă- sură de grâu pentru un dinar, şi trei măsuri de orez pentru un dinar… E plină lumea de cumplite fărădelegi şi strică- ciuni sufleteşti. E plină lumea de cei omorâţi cu sufletul de „caii apocaliptici” 19

Trăim vremuri biblice Şi, când a deschis pecetea a patra, am vă- zut, şi iată un cal galben; şi celui ce şedea pe el îi era numele Moartea, şi iadul urma cu ea. Şi s-a dat lor putere ca să omoare peste a patra parte a pământului, cu sabie şi cu foamete şi cu moarte… Şi, când a deschis a cincea pecete, am vă- zut sub jertfelnic sufletele celor junghiaţi pen- tru Cuvântul lui Dumnezeu. Şi am văzut când a deschis pecetea a şa- sea: iată, cutremur mare s-a făcut şi soarele s-a făcut negru ca un sac de păr şi luna ca sângele. Şi cerul s-a strâns ca o carte, învă- luindu-se, şi toţi munţii s-au mutat din locu- rile lor” (Apoc 6). Această arătare se potriveşte cu profeţia Mântuitorului, de la Matei 24. În ea se vede mersul vremurilor de apoi, se vede mersul în- treg al creştinătăţii. Calul cel alb închipuie ve- nirea Domnului şi biruinţa Evangheliei. Dar după această biruinţă urmează caii cei răi: calul cel roşu, cel negru şi cel galben; ofensiva şi biruinţa iadului, după care va veni iarăşi, la sfârşit, biruinţa Evangheliei. În toate locurile din Sf. Scriptură, vremurile de apoi sunt arătate ca vremuri de grozave stri- căciuni sufleteşti şi urgii. Vremurile din ur- mă ale creştinismului sunt arătate ca mer- 20

Preot Iosif TRIFA gând spre o biruinţă a iadului. „Calul cel ro- şu” şi „fiara cea mare” vor ajunge la putere (Apoc 16 şi 17). Aşa sunt arătate şi în pece- tea aceasta a cailor apocaliptici. Nimeni n-ar putea şti de s-a deschis ori ba pecetea cailor apocaliptici. Aşa însă cum umblă vremurile şi oamenii de azi, parcă se aude prin lume ropotul cailor roşii, negri şi galbeni. Un cal roşu, cu „sabie mare”, se pare că a fost şi războiul cel mare. Avem şi acum acest „cal roşu”. E diavolul, cumplitul vrăjmaş care 21

Trăim vremuri biblice omoară mereu pacea şi dragostea dintre oa- meni şi din sufletul lor. Avem şi „calul cel negru” care de ani de zile ne strigă şi nouă preţuri grozave: scumpete, lipsă şi mizerie. Avem şi „calul cel galben”. Acesta e calul cel grozav ce vine cu „veşti de războaie, cu- tremure de pământ, ploi de cenuşă, foamete şi ciumă” (Mt 24). Acesta e „calul” ce ne ame- ninţă cu „un necaz aşa de mare cum n-a fost de la începutul lumii până acum” (Marcu 13). Cu adevărat, „moartea şi iadul” umblă parcă prin lume cu acest cal. Ah! Ce seceriş grozav are moartea şi iadul în zilele noastre! E plină lumea de cumplite fărădelegi şi stricăciuni su- fleteşti. E plină lumea de cei omorâţi cu su- fletul de către „caii” apocaliptici. E plină lu- mea de moarte sufletească. Mergem spre „ziua mâniei Mielului”, când se va arăta iarăşi „calul cel alb”. „Apoi am vă- zut cerul deschis şi iată, s-a arătat un cal alb. Cel se stătea pe el era îmbrăcat în haină mu- iată în sânge. Numele lui este „Cuvântul lui Dumnezeu”; „Cel ce judecă” (Apoc 19, 11-13). Vai de cei ce nici în aceste vremuri nu se trezesc din somnul răutăţilor! 22

Preot Iosif TRIFA Cele şapte cupe… „Şi am auzit glas mare zicând celor şapte îngeri: «Mergeţi şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu». Şi s-a dus cel dintâi şi a vărsat cupa sa pe pământ şi s-a făcut rană rea şi mare între oameni. Şi al doilea înger a vărsat cupa sa în mare şi s-a făcut sânge ca de mort. Şi al trei- lea înger a vărsat cupa sa în râuri şi în izvoa- rele apelor şi s-au făcut sânge. Şi al patrulea înger a vărsat cupa sa peste soare şi i s-a dat lui să dogorească pe oameni în focul lui. Şi au fost dogoriţi oamenii de o arşiţă mare şi au hulit numele lui Dumnezeu, Cel ce are stăpânire peste rănile acestea, şi nu s-au pocăit, ca să-I dea slavă Lui. A cincea şi a şasea cupă s-au deşertat. «Şi au hulit (oamenii) pe Dumnezeul cerului pentru durerile lor şi pentru rănile lor şi nu s-au pocăit de faptele lor». Şi al şaptelea înger a vărsat cu- pa sa în aer şi a ieşit glas mare din biserica ce- rului, de la scaun, zicând: S-a făcut… Şi s-a făcut cutremur mare, toate ostroavele au fugit şi munţii nu s-au mai aflat.” (Apoc. 16) Se vede şi în această arătare, a cupelor, mersul vremurilor de apoi. Se vor revărsa pe pământ fel de fel de groaznice urgii, în faţa că- rora însă oamenii vor sta nepăsători. Urgiile 23

Trăim vremuri biblice vor lovi pământul şi pe oameni cu rană mare, dar, în loc de îndreptare, oamenii vor huli „nu- mele lui Dumnezeu, Cel ce are stăpânire peste aceste răni”. Mergând spre ziua arătării Fiului Omului, oamenii vor trece prin cupele mâniei lui Dum- nezeu. Nimeni n-ar putea şti de s-a început ori în- că nu revărsarea celor şapte cupe… De am ajuns ori încă n-am ajuns sub revărsarea lor. Acest lucru singur Tatăl Ceresc îl ştie. Aşa însă, cum umblă vremea şi purtările oamenilor, se pare că am ajuns de fapt într-o zodie a revărsării cupelor. De ani de zile se re- 24

Preot Iosif TRIFA varsă peste noi cupele mâniei lui Dumnezeu, dar oamenii „hulesc mai departe numele lui Dumnezeu”, stăruind în fărădelegi şi nepăsare faţă de cele sufleteşti. S-a revărsat peste noi cupa cea cu sânge a războiului, dar n-am ascultat-o. Suntem mai răi ca înainte de război. S-au revărsat şi se revarsă mereu peste noi cupe cu foc, cu secete, cu grindină, cu furtuni, cu beteşuguri, cu potopuri, cu uragane, cu greutăţi, cu lipsuri, cu necazuri şi cu alte fel de fel de plăgi, ce nu se mai gată. Însă noi, în loc să ne îndreptăm, tot mai răi ne facem. Cupele mâniei lui Dumnezeu se revarsă mereu asupra noastră, dar noi ne vedem îna- inte de păcate şi fărădelegi. Vremurile ce le trăim ar trebui să fie vre- muri de spaimă, de înfricoşare, de post, de ru- găciune şi de întoarcere la Dumnezeu. Însă, în loc de aceasta, vremurile noastre sunt vremuri de cumplite păcate şi fărădelegi. Domnul vorbeşte cu noi prin fel de fel de urgii şi arătări şi ne cheamă să ne întoarcem din căile pierzării. Cupele mâniei lui Dumnezeu se revarsă peste noi strigând după noi să ne lăsăm de răutăţi. În ziua cea mare a Judecăţii, cupele ce se revarsă azi peste noi cu urgii şi arătări cereşti vor mărturisi contra noastră. Prin ele Domnul 25

Trăim vremuri biblice Dumnezeu a vorbit cu noi şi ne-a strigat să ne lăsăm de răutăţi, dar noi n-am ascultat che- marea Lui. Vai celor ce nici în aceste vremuri biblice nu se trezesc din răutăţi! Oamenii aşteaptă vremuri mai bune… Oa- menii suspină după vremuri de uşurare, dar nici un bine şi nici o uşurare nu ne va veni pâ- nă nu ne vom întoarce la Dumnezeu. Cupele vor revărsa înainte peste noi urgii şi pedepse atâta timp cât nu ne vom lăsa de răutăţi. Cele şapte trâmbiţe… „Şi când s-a deschis pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere în cer ca la o jumătate de ceas. Şi am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu şi li s-a dat lor şapte trâmbiţe. Şi îngerul cel dintâi a trâmbiţat şi s-a făcut grindină şi foc amestecat cu sânge. Şi al doi- lea… al treilea… al patrulea înger a trâmbiţat şi am auzit pe un înger zburând în mijlocul ce- rului, zicând cu glas mare: Vai, vai celor ce lo- cuiesc pe pământ… În zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi nu o vor afla şi vor pofti să moară şi moartea va fugi de la ei… Şi al cincilea… şi al şaselea înger a trâm- biţat… şi de aceste bătăi s-a omorât a treia parte 26

Preot Iosif TRIFA din oameni… şi ceilalţi oameni, care n-au murit de rănile acestea, nu s-au pocăit de faptele mâi- nilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor (adică patimilor şi păcatelor)… şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor. Şi al şaptelea înger a trâmbiţat şi s-au fă- cut glasuri mari în cer, zicând: Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, Cel ce eşti, şi Cel ce erai, şi Cel ce vii, că ai luat puterea Ta şi ai împărăţit.” (Apoc cap. 8, 9, 10 şi 11). Seamănă şi această arătare cu celelalte două de mai înainte: cu arătarea „cailor” şi cu a „cupelor”. Spune şi această arătare că în vremurile din urmă se vor ivi groaznice urgii şi arătări cereşti, faţă de care însă oamenii vor sta nepăsători şi vor muri în fărădelegile lor. Arătarea cu cele şapte trâmbiţe e cea din urmă şi parcă cea mai grozavă. Suntem încă departe, suntem poate încă foarte departe de ea. Însă vremurile noastre seamănă şi cu această arătare. Urgii şi arătări destule s-au ivit şi se ivesc şi azi în lume, însă oamenii stau nepăsători faţă de ele. Îşi văd mai departe de răutăţi şi păcate. Urgiile şi arătările din vremurile noastre sunt tot atâtea trâmbiţe cereşti care ne strigă să ne trezim din somnul păcatelor şi al pieirii sufleteşti. 27

Trăim vremuri biblice O trâmbiţă după alta, un necaz după altul, o urgie după alta răsună şi strigă spre noi să ne trezim din păcate. Însă oamenii „se închină mai departe dracilor şi idolilor”… se închină drăceştilor patimi şi păcatelor… „nu se pocă- iesc de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor”. Vremurile noastre sunt o trâmbiţă cereas- că ce strigă: „Vai, vai de locuitorii pământului, că trecură două nenorociri şi vin altele… Vai, vai de locuitorii pământului, din pricina celor- lalte trâmbiţe ce au să mai sune”! 28

Preot Iosif TRIFA Vremurile ce le trăim ar trebui să fie vre- muri de spaimă, de trezire, de înfricoşare, de post şi de întoarcere la Dumnezeu. Însă, în loc de acestea, vremurile noastre sunt vremuri de cumplite păcate şi fărădelegi. Trăim vremuri biblice, trăim vremuri apo- caliptice. Trăim parcă vremurile „cailor”, ale „cupelor” şi ale „trâmbiţelor” apocaliptice. De ani de zile parcă tropăie prin lume „caii” apo- caliptici, se revarsă „cupele” şi răsună „trâm- biţele”. Sub ochii noştri se împlinesc Scripturi şi profeţii. Somnul cel mai greu şi adânc este cel di- naintea revărsatului zorilor. Omenirea parcă doarme într-un astfel de somn de adâncă de- cădere sufletească. Un somn greu după care va veni „Mirele”. Vai, ce puţini au rămas cei ce „priveghea- ză”! Vremurile noastre sunt o trâmbiţă cereas- că ce strigă celor ce dorm să se trezească şi celor ce priveghează să n-adoarmă. Ferice de cel ce se va afla priveghind (Mt 24, 46). 29

Trăim vremuri biblice Dumnezeu vorbeşte cu noi… Domnul se judecă cu noi Domnul Dumnezeu S-a descoperit nouă ca un Tată Ceresc nespus de bun, milostiv şi ier- tător. Aşa ne-a spus şi Fiul Său cel Sfânt, Iisus Mântuitorul: „Că ştie Tatăl vostru cel Ceresc ce trebuinţe aveţi” (Mt 6, 32). „Căci cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâi- ne, să-i dea o piatră? Sau dacă îi cere un peşte, să-i dea un şarpe? Cu atât mai vârtos Tatăl vostru Care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer” (Mt 7, 9-11). Şi oare ce semn de dragoste mai mare ne trebuie decât aceasta că Tatăl Ceresc a jertfit pe singurul Său Fiu, „ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa de veci” (In 3, 16)? Însă în timpul din urmă, Tatăl Ceresc par- că S-a întors împotriva noastră cu mânie. A în- ceput parcă iarăşi a grăi cu noi Domnul urgii- lor şi plăgilor din Vechiul Testament. Se pare că avem un Tată ce ne dă piatră în loc de pâine şi şarpe în loc de peşte. De ce? Pentru că, prin fărădelegile noastre şi împietrirea noastră în răutăţi şi în blestemă- 30

Preot Iosif TRIFA ţii, am batjocorit dragostea şi bunătatea Tată- lui Ceresc. Ne-am bătut joc de îndelung-răb- darea şi bunătatea Sa. Se pare că am ajuns la hotarul când Domnul zice, prin proorocul Ieremia: Nu mai pot suferi fărădelegile voastre. Trăim vremuri biblice. Domnul vorbeşte cu noi. Domnul se judecă cu noi. „Domnul se ju- decă cu popoarele Sale” (Ier 25, 31). Trăim vremuri de judecată cerească. Poate că am in- trat în vremea judecăţii. Poate că am intrat în vremurile judecăţilor apocaliptice pe care Domnul Dumnezeu i le-a arătat Evanghelistu- lui Ioan (cartea Apocalipsei). Poate că s-au deschis cărţile şi au început a se rupe „peceţile”… „Şi eu, Ioan, fratele vos- tru, am văzut şapte sfeşnice de aur şi în mijlo- cul lor pe Cineva îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur… Ochii Lui erau ca para focului şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile” (Apoc 1 şi 19). Vremurile noastre sunt vremuri de ceartă şi mânie cerească. „Mă voi certa cu voi, zice Domnul” (Ier 2, 9), „pentru că nu este adevăr, nici iubire, nici cunoştinţă de Dumnezeu pe pământ” (Osea 4, 1). Vremurile noastre sunt vremuri de mânie şi urgie cerească. Sunt vremuri de grăire a Tatălui Ceresc cu noi. „Aşa zice Domnul, iată, 31

Trăim vremuri biblice Eu chem toate neamurile pământului şi voi grăi către ele cu judecată pentru răutatea lor, căci M-au părăsit pe Mine şi s-au închinat ido- lilor” (Ier 1, 16). 32

Preot Iosif TRIFA „Domnul vorbeşte când într-un fel, când într-altul, dar omul n-ascultă” (Iov 33, 14). De ani de zile Dumnezeu vorbeşte cu noi prin fel de fel de urgii şi arătări cereşti. Vorbeşte aşa pentru că ne-am înfundat în păcate şi răutăţi. Când un prunc începe a-şi face de cap, tatăl o ia cu aspra. Cu buna nu mai poate face nimic. Tatăl Ceresc lucrează cu dragoste, dar când dragostea nu mai prinde, vine urgia. Ce- rul de sus lucrează acum şi cu urgia. Vai de cei ce nici acum nu se trezesc din răutăţi! Bătăile, şi urgiile, şi arătările cereşti vor mărturisi şi ele contra lor în ziua cea mare a Judecăţii. Trăim vremuri biblice. Oamenii suspină după vremuri mai bune… oamenii aşteaptă vremuri de uşurare, dar nici un bine nu ne va veni până nu ne vom întoarce la Tatăl Ceresc. Din urgiile vremurilor noastre numai o singură cale de scăpare avem: să ne împăcăm cu Tatăl Ceresc, „să facem pace cu El, da, să facem pa- ce” (Isaia 27, 5). 33

Trăim vremuri biblice Într-un cântar ceresc stăm şi noi Trăim vremuri biblice, pentru păcatele şi fărădelegile noastre, Domnul se judecă cu noi. „Ascultaţi cuvântul Domnului, căci vrea să se judece Domnul cu cei ce locuiesc pământul, că nu este adevăr, nici milă, nici cunoştinţă de Dumnezeu pe pământ. Blestem şi minciună, ucidere şi furtişag şi preacurvie s-a revărsat pe pământ…pentru aceea va plânge tot pământul” (Osea 4, 1-3). Nu caută oamenii altceva decât „să-şi facă rău unul altuia” (Dan 11, 27). „Fiecare iubeşte mita şi umblă după plată” (Isaia 1, 23). „De la cel mic până la cel mare sunt lacomi de câş- tig, de la prooroc până la preot, toţi înşală (Ier 6, 13). „Toţi sunt nişte preacurvari, au limbă min- cinoasă şi merg din răutate în răutate… se înşală frate pe frate şi tot prietenul umblă cu vicleşug… se înşală unii pe alţii, îşi deprind limba să mintă şi se trudesc să facă rău… ca- mătă peste camătă şi vicleşug peste vicleşug… şi să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri? zice Domnul” (Ier 9, 2-7). 34

Preot Iosif TRIFA La Daniel 5, 27 este unul care „s-a aflat cu lipsă la cântar”. Cântăreşte-te şi tu, să vezi, nu cumva eşti şi tu cu „lipsă la cântar”? 35

Trăim vremuri biblice «Aşa zice Domnul: „Mă voi judeca cu voi şi copiii voştri pentru că aţi pângărit pământul Meu”» (Ier 2, 9). „Apropiaţi-vă, neamuri, şi auziţi! Popoare, luaţi aminte! Să audă pământul şi cei ce locu- iesc pe dânsul, căci mânia Domnului este peste toate neamurile” (Isaia 34, 1-2). „Vai peste vai va fi şi veste peste veste” (Iezec 7, 26). «Aşa zice Domnul: „Iată, Eu chem toate neamurile pământului şi voi grăi către ele cu judecată pentru răutatea lor, căci M-au pă- răsit pe Mine şi s-au închinat idolilor”» (Ier 16, 11). Mâna cea tainică de la ospăţul lui Balta- zar a scris cuvintele: Mene, Tekel, Fares. Al doilea dintre aceste cuvinte (Tekel) înseamnă „cântărit”. Într-un cântar ceresc stăm şi noi – cum se vede şi în imaginea de mai sus. Deoparte stau poruncile Domnului şi sabia judecăţii, iar de cealaltă parte stau idolii păcatelor şi ai răută- ţilor noastre. Cumpăna e aplecată spre idoli, de aceea nu ne mai slăbesc bătăile şi urgiile ce- reşti. Şi nu ne vor slăbi până când cumpăna purtărilor noastre nu se va îndrepta 36

Preot Iosif TRIFA Mene, Techel, Fares… Biblia spune că împăratul Baltazar din Babilon a făcut odată un chef mare cu o mie de învăţaţi. Câte prostii nu face omul la che- furi şi beţii! În toiul chefului, Baltazar a poruncit să i se aducă vasele cele sfinte din templul (bise- rica) Ierusalimului, să bea vin din ele. „Şi au adus vasele cele sfinte de aur şi argint şi au băut din ele împăratul şi boierii lui şi ţiitoa- rele (curvele) cele ce se culcau cu el şi îi lău- dau pe dumnezeii cei de aur, şi de argint, şi de aramă, şi de fier, şi de piatră”… Dar, în a- cel ceas, o mână s-a ivit şi a scris pe perete vorbele: „Mene, Techel, Fares”. Atunci „împă- ratul s-a tulburat şi boierii lui au încremenit” şi nimeni n-a putut citi scrisoarea. Împăratul a chemat pe toţi „înţelepţii Babilonului” să ci- tească scrisoarea, dar n-au putut nici unul s- o citească, nici s-o tălmăcească împăratului. La sfatul împărătesei, împăratul l-a chemat pe Daniel proorocul, care a tâlcuit scrisoarea, spunând că cele trei vorbe înseamnă „sparge- rea împărăţiei lui”. 37

Trăim vremuri biblice Citiţi pe larg această istorie în cartea proo- rocului Daniel, la capitolul 5; imaginea de mai jos îl arată pe Daniel tâlcuind scrisoarea. Ce plină de învăţătură pentru noi şi pen- tru vremurile noastre este această întâmplare din Biblie! Ca pe vremea Babilonului şi a lui 38

Preot Iosif TRIFA Baltazar, aşa e pornită şi lumea de azi spre cumplite stricăciuni sufleteşti: beţii, chefuri, desfrânări şi destrăbălări. Suntem pe un gro- zav povârniş sufletesc. Se pare că şi lumea de azi e un mare ospăţ al lui Baltazar, în care oamenii se închină la idolii plăcerilor, ai desfătărilor, ai înşelăciuni- lor, ai zavistiilor şi ai altor nesfârşite răutăţi şi stricăciuni sufleteşti. În mijlocul acestor strică- ciuni sufleteşti s-a ivit şi în zilele noastre o mână înfricoşătoare, o mână nevăzută, care de ani de zile scrie mereu fel de fel de semne şi arătări înfricoşate. Zi de zi, an de an, mâna aceasta se iveşte tot mai tare şi scrisoarea ei se face tot mai mare. De ani de zile, o mână nevăzută scrie me- reu greutăţi, necazuri, frământări, lipsuri care n-au fost încă în lume. Dar oamenii nu s-au spăimântat şi nu s-au îndreptat. Mâna cea ne- văzută a început să scrie şi fel de fel de înfrico- şătoare semne şi arătări cereşti. Deasupra capului nostru, cu adevărat, parcă o mână nevăzută scrie fel de fel de ară- tări şi semne înfricoşătoare. Mâna Domnului Dumnezeu este această mână. Semnele şi ară- tările vremurilor noastre sunt chemarea Dom- nului Dumnezeu de a ne lăsa de răutăţi. Baltazar i-a pus pe „înţelepţii Babilonului” să afle tâlcul celor trei cuvinte. S-au frământat 39

Trăim vremuri biblice mult înţelepţii Babilonului să afle tâlcul, dar nu l-au putut afla. Scrisoarea era de la Dum- nezeu şi tâlcuitorul ei nu putea fi decât un om al lui Dumnezeu, un om credincios, Daniel proorocul. Nu ştiinţa, ci credinţa era chemată să tâlcuiască cele trei cuvinte. Învăţaţii de astăzi se frământă şi ei să afle tâlcul şi înţelesul semnelor şi arătărilor din vremurile noastre. Despre cutremure, despre ploile de cenuşă, despre uragane etc., spun fel de fel de păreri şi teorii. Însă adevărul deplin despre aceste lucruri, ştiinţa nu l-a putut afla. Şi nici nu-l va putea afla, pentru că semnele şi arătările din vremurile noastre sunt scrisoarea cea nevăzută a Tatălui Ceresc. Tâlcul ei îl poate afla numai credinţa şi credincioşii. Nu ştiinţa, ci credinţa e chemată să tâlcuiască semnele vremurilor noastre. O mână nevăzută – mâna Domnului Dum- nezeu – scrie în lume de ani de zile fel de fel de semne şi arătări înfricoşătoare. Este şi azi un Daniel, care singur poate dezlega şi tâlcui aceste semne. Acest Daniel este Sf. Scriptură, Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu din Sf. Scriptu- ră spune apriat, în tot locul, că urgiile sunt pe- deapsa Domnului Dumnezeu şi sunt chemarea Domnului Dumnezeu de a se întoarce oamenii din calea răutăţilor. 40

Preot Iosif TRIFA „Aşa zice Domnul: Iată, Eu chem toate neamurile pământului şi voi grăi către ele cu judecată, pentru toată răutatea lor, căci m-au părăsit pe Mine şi s-au închinat idolilor” (Ier. 16). Ca şi la ospăţul lui Baltazar, deasupra o- menirii de azi şi deasupra stricăciunilor sufle- teşti de azi s-a ivit o mână care a scris trei cu- vinte. Învăţaţii nu pot citi aceste cuvinte şi nu le pot tâlcui. Aceste cuvinte sunt: Întoarceţi-vă la Dumnezeu! (Iezec.18, 30). „Întoarceţi-vă către Mine şi Eu Mă voi întoarce către voi, zice Dom- nul” (Mal 3, 7). Tâlcul cuvintelor Mene, Techel, Fares a fost acesta: Numărat, Cântărit, Împărţit (Dan 5, 25). Poate că mâna Domnului Dumnezeu ne scrie şi nouă o sentinţă ca aceasta. Domnul ne-a cân- tărit şi n-a aflat nimic bun în noi. Ne-a topit în cuptorul urgiei şi n-a aflat argint în noi (Isaia 48, 10)… Ne-a bătut şi n-am vrut să ne întoar- cem (Ier 5, 3)… Poate că zilele şi anii noştri sunt împărţiţi şi număraţi. Prin urgiile, necazurile şi frământările vre- murilor noastre, noi trebuie să trecem ca printr-un foc curăţitor de păcate. Ascultaţi ce zice proorocul Daniel: „În zilele acelea va fi vreme de necaz, de ca- re n-a fost niciodată de când sunt neamurile pe pământ… mulţi se vor curăţi, se vor albi, se vor 41

Trăim vremuri biblice lămuri (în aceste necazuri), dar cei fărădelege vor nelegiui. Cei răi vor face răul şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege” (Dan 12, 10). Între care din aceştia eşti tu, cititorule? Cine este înţelept să ia seama la aceste lu- cruri! Cine este priceput să le înţeleagă. Căile Domnului sunt drepte şi cei drepţi umblă pe ele, dar cei răzvrătiţi cad pe ele (Osea 14, 9). 42

Preot Iosif TRIFA Singura noastră scăpare: Să ne împăcăm cu Dumnezeu prin Sângele Crucii lui Iisus Hristos (Col 1, 20) Noi suntem într-un fel de război cu Tatăl Ceresc. Fărădelegile şi răutăţile noastre au umplut pământul. O aprigă vrăjmăşie s-a pus între cer şi pământ între om şi Dumnezeu. Dar oricine a intrat şi intră în acest înfrico- şat război rămâne bătut şi rănit. Bătuţi şi ră- niţi suntem şi noi. Sângele curge din toate ră- nile noastre şi nu ştim ce să ne mai facem. Din această stare nenorocită, o singură cale de scăpare avem: să ne împăcăm cu Tatăl Ceresc. Să-L rugăm pe Iisus Mântuitorul să ne împace El, căci El singur ne poate împăca, El singur fiind marele Mijlocitor între noi şi Dum- nezeu (I Tim 2, 5). Iar Dumnezeu ne îmbie această pace. „El vrea să împace totul cu Sine prin Iisus Hristos, făcând pace cu noi prin sângele Crucii Sale (Col 1, 20). Să facem pace cu Dumnezeu prin sângele Crucii scumpului nostru Mântuitor. Urgiile vremurilor noastre sunt strigarea acestui Pa- 43

Trăim vremuri biblice vel: „Împăcaţi-vă cu Dumnezeu, în numele lui Iisus Hristos” (II Cor 5, 20). „Să facem pace cu Dumnezeu, da, să facem pace” (Isaia 27, 5), căci numai atunci va veni în lume pacea şi uşurarea. Iisuse, preascumpul nostru Mântuitor! „Toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am fă- cut”… şi acum ne luăm pedeapsa. Suntem în vrăjmăşie cu Dumnezeu pentru fărădelegile noastre şi înfricoşat lucru este a cădea în mâi- nile viului Dumnezeu. Fie-Ţi milă de noi, Iisuse Doamne, căci Tu singur ne poţi ajuta. Bătuţi de nevoi şi răniţi de păcate, cădem în faţa Ta. Sângele curge din rănile noastre trupeşti şi su- fleteşti. Fie-Ţi milă de noi, Iisuse Doamne, căci pie- rim în această osândă. Tu singur ne poţi ajuta; tu singur ne poţi scăpa. Plângând cădem în fa- ţa Ta şi cu lacrimi ne rugăm Ţie: împacă-ne ia- răşi cu Tatăl Ceresc. Împacă-ne prin Jertfa Ta cea mare şi sfântă. Singura noastră nădejde de mântuire este Jertfa Crucii Tale. Mântuieş- te-ne, Doamne, şi ne scapă mai înainte de a ne sfârşi. 44

Preot Iosif TRIFA Semne şi arătări cereşti De la război încoace, vremurile noastre sunt pline cu fel de fel de semne şi arătări ce- reşti. Voi spune însă că aceste semne şi arătări cereşti nu sunt numai cele ce se văd pe cer şi vin din cer, ci şi cele ce se văd pe pământ şi se petrec între noi. Chiar şi vremurile noastre, parcă schimbate cu totul, sunt un fel de semn ceresc. Războiul cel mare a fost şi el un semn ceresc. Răutăţile cele mari sunt şi ele un semn ceresc. Greutăţile cele mari sunt şi ele un semn ceresc. Umblarea vremii, cu valuri de secete, de geruri, de uragane, grindine, furtuni grozave este şi ea un semn ceresc. Cutre- murele de pământ sunt şi ele un semn ceresc. Dar, pe lângă aceste, au fost în zilele noas- tre şi alte înfricoşate arătări cereşti. Ploi de cenuşă şi pucioasă În primăvara anului 1928, prin Basarabia, Moldova şi Bucovina au căzut ploi de cenuşă. Cenuşa era de natură vulcanică. La câteva săptămâni, prin Moldova a căzut un fel de pu- 45

Trăim vremuri biblice cioasă, un fel de praf de culoare galbenă, se- mănând cu făina de porumb şi având un miros greu de pucioasă. Oamenii s-au umplut de spaimă. Pe unele locuri s-au tras clopotele şi oamenii s-au strâns în biserici. În iarna anului 1929, această arătare s-a repetat din nou. Prin o parte din Basarabia, Moldova şi Bucovina, a căzut din nou cenuşă. Iată câteva mărturii prinse aici, spre a nu fi uitate: Galaţi, 21 februarie În dimineaţa zilei de 21 februarie, populaţia a rămas îngrozită când a văzut acoperişurile ca- selor şi străzile pline cu cenuşă. Noaptea ploua- se cenuşă. Stratul era foarte gros şi superstiţioşii susţineau că e semn rău. Giurgiu, 21 februarie Azi d.a., la ora 3:00, un nor negru şi gros a acoperit cerul, venind dinspre nord-est. Din acest nor a început să cadă o ninsoare ciudată, care a durat aproape două ore. Era cenuşă adevărată. La ora 5:00, când cerul s-a înseninat, fru- moasa haină albă a oraşului era înlocuită cu un strat gros de cenuşă. Poporul superstiţios a fost cuprins de o mare spaimă. 46

Preot Iosif TRIFA Zăpadă roşie În iarna anului 1929, în luna februarie, a fost o nouă arătare cerească. În seara zilei de 15 februarie, la Chişinău şi în jur, în Basara- bia, a căzut zăpadă roşie. Iată ştirea ce s-a pu- blicat prin ziare despre această arătare: Chişinău, 15 februarie În seara zilei de 15 februarie, pe la orele 6:00, aici a căzut zăpadă de culoare roşie. Un strat roşu de 6-8 centimetri a acoperit pământul şi casele. Lumea, spăimântată, a intrat în biserici şi a făcut rugăciuni. Superstiţioşii vorbesc despre acest fenomen ca de o prevestire de rău. La câteva zile după această arătare, într- un alt loc, la Lespezi, în jud. Muscel, a căzut zăpadă neagră. Iată înştiinţarea ce s-a publicat prin ziare: Lespezi, 18 februarie În noaptea de vineri spre sâmbătă a nins cu zăpadă neagră. Întreaga localitate s-a trezit di- mineaţa acoperită cu un strat gros de un deget de praf negru ca pământul. Orăşelul avea un aspect sinistru. Acest fenomen, unic până acum în locurile noastre, a stârnit mare spaimă. Superstiţioşii 47

Trăim vremuri biblice pun această ninsoare neagră în legătură cu di- versele prevestiri de rău. Despre ploile de cenuşă, învăţaţii au spus la început că ar fi nisipuri aduse de vânt de prin stepele Rusiei. Pe urmă, aflându-se că ce- nuşa era de natură vulcanică, au spus că ar fi adusă de vânturi de la atari vulcani „de prin mari depărtări”. Despre zăpada cea roşie, în- văţaţii încă nu s-au declarat. Se vor afla însă şi aici, desigur, nişte „mari depărtări”. Noi însă zicem că toate acestea sunt semne şi arătări cereşti ce strigă la noi să ne lăsăm de răutăţi. Învăţaţii au dreptate. Cenuşa şi zăpada cea roşie au venit din „mari depărtări”… au ve- nit din depărtarea Tatălui Ceresc… Au venit ca o înştiinţare că cerul nu mai poate suferi fără- delegile noastre. Au venit ca o strigare să ne lăsăm de răutăţi. Şi vor fi semne în soare şi lună (Lc 21, 25) Un astronom anunţă că se va rupe Luna în opt bucăţi O veste mare a colindat lumea, ziarele au publicat ştirea de mai jos: „Ziarul «Le Matin» anunţă din Londra că sir 48