Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812-1918)

Vasile FILAT ISTORIA MIȘCĂRILOR EVANGHELICE DIN BASARABIA ÎN PERIOADA ȚARISTĂ (1812–1918) Chișinău, 2021

CZU [27-9(478):94(478)]”1812/1917” F 50 Coperta I (de la stânga la dreapta și de sus în jos): 1. Țarul Alexandru I. 2. Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni. 3. Ignaz Lindl. 4. Rudolf Faltin. 5. Iosif Rabinovici. 6. Johann Gerhard Oncken. 7. Vasilii Pavlov. 8. Andrei Ivanov. 9. Tihon Hijneakov. Redactor: Lilia Toma Procesare computerizată: Nadia Potângă Copertă: Natalia Berebiuc Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Filat, Vasile. Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812-1917) / Vasile Filat. – Chişinău: Lexon-Prim , 2021. – 272 p. Referinţe bibliogr.: p. 253-258. – Ind. de nume, geogr.: p. 259-271. – 1000 ex. ISBN 978-9975-3501-4-3. ELDEITXUORAN MD-2049, mun. Chişinău, str. București 59 © Vasile Filat, 2021 GSM: 0 699 04 555; 0 795 29 555 fax. 022 28 81 78; www.lexon.md e-mail: lexonprim2001@gmail.com

5 CUPRINS Prefață. Rădăcinile Bisericii Baptiste din Basarabia: un studiu monografic inedit (prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu) ................. 7 Cuvânt-înainte (Ion Miron, pastor) .................................................................... 11 Cuvânt-înainte (Mia și Costel Oglice, vicepreședinți Precept International Operations) .............................................. 12 Introducere ........................................................................................................ 13 Ce este mișcarea evanghelică? ......................................................................... 16 Istoriografia și izvoarele ................................................................................... 19 Lista de abrevieri .............................................................................................. 24 Capitolul 1 PREISTORIA MIȘCĂRILOR EVANGHELICE DIN BASARABIA ...................... 25 Ce este Basarabia? .............................................................................................. 25 Cum a ajuns creștinismul pe teritoriul Basarabiei? ........................................... 28 Încercări evanghelice din Evul Mediu ................................................................ 30 Concluzii ............................................................................................................. 36 Întrebări pentru discuții ...................................................................................... 37 Capitolul 2 CONTEXTUL ȘI PREMISELE APARIȚIEI MIȘCĂRILOR EVANGHELICE DIN BASARABIA ............................................................................................... 39 Situația politică și socială din Imperiul Rus ....................................................... 39 Viața religioasă în Rusia ..................................................................................... 41 Situația spirituală a Basarabiei ........................................................................... 42 Inochentismul și foamea spirituală a moldovenilor ......................................... 47 Premisele apariției mișcărilor evanghelice din Basarabia ................................ 49 Concluzii ............................................................................................................. 53 Întrebări pentru discuții ...................................................................................... 54 Capitolul 3 SOCIETĂȚILE BIBLICE ...................................................................................... 55 Societatea Biblică Britanică și pentru Străinătate ............................................ 55 Societatea Biblică Rusă ...................................................................................... 59

6 Vasile FILAT Filiala Basarabeană a Societății Biblice Ruse ..................................................... 64 Școlile lancasteriene .......................................................................................... 74 Concluzii ............................................................................................................. 79 Întrebări pentru discuții ...................................................................................... 80 Capitolul 4 MOLOCANII ....................................................................................................... 81 Cine sunt și cum au apărut molocanii? .............................................................. 81 Venirea și așezarea molocanilor în Basarabia ................................................... 84 Molocanii din Akkerman .................................................................................... 87 Molocanii din Bender ......................................................................................... 88 Molocanii din Chișinău ....................................................................................... 90 Molocanii din Cișmele ........................................................................................ 94 Învățătura și traiul molocanilor ......................................................................... 96 Statistici .............................................................................................................. 97 Concluzii ............................................................................................................. 99 Întrebări pentru discuții ...................................................................................... 100 Capitolul 5 COLONIȘTII GERMANI ȘI PIETISMUL ............................................................ 101 Venirea coloniștilor germani în Basarabia ......................................................... 101 Pietismul german ............................................................................................... 103 Pietismul printre coloniștii germani din Rusia țaristă ....................................... 104 Pietismul printre coloniștii germani din Basarabia ........................................... 105 Școala Werner .................................................................................................... 109 Biserica Luterană din Chișinău ........................................................................... 114 Concluzii ............................................................................................................. 116 Întrebări pentru discuții ...................................................................................... 117 Capitolul 6 ȘTUNDIȘTII ........................................................................................................ 119 Ștundismul – versiunea rusească a pietismului ................................................ 119 Ștundiștii din Basarabia ...................................................................................... 125 Județul Tiraspol .................................................................................................. 128 Ștundiștii din Spasskoe ...................................................................................... 128

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 7 Ieremia Cioban și ștundiștii din Bender ............................................................. 129 Ștundiștii din Chișinău ........................................................................................ 135 Statistici despre ștundiștii din Basarabia .......................................................... 139 Concluzii ............................................................................................................. 141 Întrebări pentru discuții ...................................................................................... 142 Capitolul 7 EVREII MESIANICI ............................................................................................ 143 Evreii din Basarabia ............................................................................................ 143 Rabinul Chaim Gurland ...................................................................................... 144 Iosif Rabinovici și Israeliții Noului Legământ .................................................... 146 Concluzii ............................................................................................................. 159 Întrebări pentru discuții ...................................................................................... 160 Capitolul 8 ORIGINEA BAPTIȘTILOR DIN BASARABIA ................................................... 162 Cine sunt și ce cred baptiștii? ............................................................................. 162 Cum au apărut baptiștii în lume? ....................................................................... 163 Anabaptiștii și menoniții .................................................................................... 165 Puritanii englezi .................................................................................................. 165 John Smyth ......................................................................................................... 166 Johann Gerhard Oncken .................................................................................... 167 Răspândirea credinței baptiste printre coloniștii germani din Rusia ............... 171 Primii baptiști ruși ............................................................................................... 172 Vasilii Pavlov ....................................................................................................... 175 Baptiștii germani din Basarabia ......................................................................... 178 Legalizarea credinței baptiste în Basarabia ...................................................... 181 Bisericile din Cataloi și Tulcea ............................................................................ 183 Concluzii ............................................................................................................. 189 Întrebări pentru discuții ...................................................................................... 190 Capitolul 9 PRIMELE BISERICI BAPTISTE DIN BASARABIA ............................................ 191 Cișmele ............................................................................................................... 191 Akkerman ........................................................................................................... 199

8 Vasile FILAT Chilia ................................................................................................................... 200 Soroca ................................................................................................................. 200 Bender ................................................................................................................ 202 Chișinău .............................................................................................................. 204 Tiraspol ............................................................................................................... 215 Extinderea misiunii baptiste în alte localități .................................................... 216 Primii baptiști români din Basarabia .................................................................. 218 Organizarea bisericilor baptiste ........................................................................ 220 Baptiștii în Primul Război Mondial .................................................................... 220 Concluzii ............................................................................................................. 223 Întrebări pentru discuții ...................................................................................... 224 Capitolul 10 SPECIFICUL EVANGHELICILOR DIN BASARABIA ......................................... 225 Legislația Imperiului Rus și evanghelicii din Basarabia ..................................... 225 Învățătura și traiul evanghelicilor ...................................................................... 231 Persecuțiile împotriva evanghelicilor din partea Bisericii Ortodoxe ............... 234 Lucrarea de misiune a evanghelicilor ................................................................ 249 Pașcoviții ............................................................................................................. 251 Apariția adventiștilor ......................................................................................... 252 Evanghelicii din Basarabia în statistici ............................................................... 253 Concluzii ............................................................................................................. 257 Întrebări pentru discuții ...................................................................................... 258 Încheiere ............................................................................................................ 259 Bibliografie ........................................................................................................ 260 Indice de nume ................................................................................................... 266 Indice geografic ................................................................................................. 274

PREFAȚĂ Rădăcinile Bisericii Baptiste din Basarabia: un studiu monografic inedit Am citit atent monografia semnată de Vasile Filat, absolvent al Facultății de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova. Tema cercetată este una deosebit de actuală. Asta pentru că, așa cum scrie autorul, baptiștii au înregistrat „cea mai mare creștere în regiune, așa încât la momentul scrierii acestei cărți comunitatea baptiștilor din Republica Moldova constituie 32 700 de persoane, fiind a doua confesiune ca număr după ortodocși” și pentru că, până la apariția monografiei date, nu a existat un studiu referitor la geneza Bisericii Baptiste din Basarabia. Autorul a prezentat istoriografia temei și a constatat că știința istorică nu a avut un studiu monografic referitor la condițiile de constituire și evoluție a comu- nităților baptiste din Imperiul Rus, respectiv din Basarabia. De aici și sarcina for- mulată de autor – „cercetarea apariției și dezvoltării diverselor mișcări evangheli- ce în perioada aflării Basarabiei în componența Imperiului Rus, de la anexarea din 1812 până la obținerea independenței în anul 1918”. Pentru realizarea sarcinii formulate istoricul Vasile Filat a utilizat diverse sur- se: documente din arhive, documente publicate, corespondența dintre liderii mișcărilor evanghelice (de ex., între Iosif Rabinovici și Vasilii Pașkov), memoriile personalităților religioase ale timpului, rapoarte ale preoților ortodocși în paro- hiile cărora activau evangheliști etc. După prezentarea izvoarelor istorice auto- rul a conchis că „documentele de arhivă, materialele din publicațiile periodice evanghelice și seculare împreună cu cercetările publicate de diferiți autori oferă suficient material pentru scrierea istoriei mișcărilor evanghelice din Basarabia”. Capitolul 1 al lucrării este consacrat pătrunderii creștinismului timpuriu în spațiul carpato-danubian, în acest sens autorul aduce dovezi lingvistice, care s-au păstrat în limba română. Tot aici autorul prezintă istoria impunerii limbii slavone și a ortodoxiei la români de către țarii și ierarhii bulgari (în locul limbii latine și al credinței catolice). Referitor la Evul Mediu, autorul monografiei ajunge la urmă- toarea concluzie: „Eforturile evanghelice din Evul Mediu nu au fost semnificative și nu au prins rădăcini în poporul român, încât să aibă un impact de proporții și de lungă durată pe teritoriul care mai târziu avea să se numească Basarabia”. Cel de-al doilea capitol, întitulat „Contextul și premisele apariției mișcărilor evanghelice din Basarabia”, înglobează studii referitoare la situația politică și so- cială, la viața religioasă din Imperiul Rus. Vasile Filat constată că, anexată în 1812, Basarabia a suportat politicile coloniale și reacționare ale țarismului: educația co-

10 Vasile FILAT piilor era deplorabilă, iar în biserici slujba religioasă era prezentată în limba slavo- nă, neînțeleasă de băștinași. Pe de o parte, constată autorul, „trezirea spirituală a românilor din Basarabia a fost oprită de analfabetismul în care au fost ținuți de guvernarea țaristă”, pe de altă parte, „nici poporul nu a manifestat interes pentru studii atunci când au fost oferite anumite posibilități”. Nu întâmplător, recensământul populației din 1897 a arătat că, în Basarabia, 82% dintre bărbați și 96% dintre femei erau analfabeți. Tot aici Vasile Filat a examinat fenomenul inochentismului, considerându-l „o mare tragedie națională” a românilor basarabeni. Tragedia a fost provocată de politica religioasă a Imperiului Rus, ai cărui conducători nu-și puteau imagina ca moldovenii să poată asculta Cuvântul Domnului în limba lor maternă. În subca- pitolul „Premisele apariției mișcărilor evanghelice din Basarabia”, este explicată corelația dintre factorul extern (mișcările evanghelice au fost aduse în Imperiul Rus din afară, din Occident) și cel intern. Vasile Filat folosește expresia plastică a cercetătoarei Miriam R. Kuznetsova, care afirma că „influența din afară și cea au- tohtonă în apariția mișcării evanghelice din Rusia au fost ca chibriturile din afară care au aprins lemnele dinăuntru”. Capitolul 3 este consacrat examinării activității societăților biblice: Societatea Biblică Britanică și pentru Străinătate, Societatea Biblică Rusă, Filiala Basarabea- nă a Societății Biblice Ruse. Este important ceea ce remarcă autorul monografiei: Biblia putea fi oferită oamenilor cărturari, capabili să citească, să înțeleagă și să explice altora textele din Biblie. În acest sens, un fenomen aparte l-au constituit școlile lancasteriene. La 7 februarie 1824, la Chișinău, a fost deschisă prima școală de acest fel. Pe baza datelor culese în arhive, autorul a depistat locurile unde au fost întemeiate școli lancasteriene în Basarabia, care a fost numărul elevilor în școlile respective, componența etnică a elevilor, limba de predare etc. În următorul capitol – „Molocanii” – autorul monografiei prezintă istoria apariției acestui curent religios, care „nega autoritatea soboarelor ecumenice, a sfinților părinți, a ierarhilor și orice formalism religios, pledând pentru închinare în duh și adevăr”. Sunt prezentați molocanii, apariția lor în Rusia, venirea și așeza- rea în Basarabia, cu expunerea unor cazuri concrete – la Akkerman, Bender, Chiși- nău, Cișmele din județul Ismail (azi, în Ucraina). Anume în satul Cișmele, remarcă autorul, a apărut „prima biserică baptistă din Basarabia”. „Coloniștii germani și pietismul” este titlul următorului capitol. Vasile Filat amintește de venirea etnicilor germani în Basarabia, relatează apariția pietiștilor, doctrina lor. Respectând principiul de la general la particular, la început auto- rul expune extinderea pietismului la germanii din Rusia, apoi prezintă pietismul printre coloniștii germani din Basarabia, insistând asupra localității Sărata, regiu-

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 11 nea Odesa, „localitatea de unde s-a aprins flacăra pietismului și apoi s-a răspândit printre coloniștii de aici” (din sudul Basarabiei). Ca și pe alte pagini ale mono- grafiei, Vasile Filat prezintă mari personalități religioase. Aici, de exemplu, este descrisă personalitatea lui Ignaz Lindl, „mare lucrător creștin, prin care a avut loc una din primele treziri spirituale printre coloniștii din Basarabia”. Împreună cu feciorul său Daniel, autorul cărții a mers la Sărata și a depus un buchet de flori la monumentul lui Lindl. Tot în acest capitol autorul monografiei a expus istoria primei instituții pedagogice din Rusia, întemeiată de coloniștii germani din Basa- rabia (1844) – Școala Werner din Sărata. Este interesant studiul referitor la ștundiști (capitolul 6, „Ștundiștii”). Vasile Filat cercetează istoria ștundismului – versiunea rusă a pietismului. Toți ștundiștii „respingeau autoritatea Bisericii Ortodoxe și ierarhia ei, nu acceptau așa-numita Sfântă Tradiție, ci doar Sfânta Scriptură, respingeau sfintele taine și icoanele, pe care le calificau drept idoli”. Autorul scrie că baptiștii ruși au asimilat pe mulți ștundiști și că primele biserici baptiste s-au format din mediul ștundiștilor. Totuși, baptiștii au respins numele de „ștundist”, pentru că „acesta era atribuit nu doar mișcărilor care aveau învățătură sănătoasă, ci și celor cu care nu doreau să fie asociați”. Autorul prezintă mișcarea ștundistă din Basarabia, după care expune istoria unor comunități ale ștundiștilor din teritorii și localități concrete – județul Tiraspol, satul Spasskoe, orașul Chișinău etc. De reținut figura emblematică a lui Ieremia Ciobanu – ștundist din Bender, care „pentru credința sa a fost arestat și condamnat la închisoare și exil pe viață în Transcaucazia”. Pentru cei curioși prezintă interes cazul evreului Iosif Rabinovici, expus de autor în capitolul 7 al cărții („Evreii mesianici”). Autorul relatează biografia lui Io- sif Rabinovici, născut în Rezina (1837), și concepțiile religioase ale acestuia. Rabi- novici s-a dezis de iudaism, fapt pentru care a fost excomunicat din sinagogă, și a creat comunitatea Israeliții Noului Legământ. În 1891, la Chișinău, a fost deschisă casa de rugăciune construită de Rabinovici. Vasile Filat prezintă inscripția de pe peretele exterior al clădirii, în rusă și ebraică: „Să știe bine, dar, toată casa lui Isra- el, că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care L-ați răstignit voi”, adică evreii. Deși acest efort religios a stârnit un mare interes, nu este greu de pri- ceput că nu avea sorți de izbândă. Autorul constată că atât Chaim Gurland, rabin din Chișinău, prezentat în carte ceva mai sus, cât și Iosif Rabinovici „nu au reușit să pregătească alți lideri și să asigure continuitatea lucrării după ei”. Întâmplător oare? Vasile Filat scrie că în cazul în care „ar fi existat un model biblic de ucenicie, mulți evrei din Chișinău aveau să devină creștini și misiunea putea să se extindă în Basarabia, în Rusia și în lumea întreagă”. Firește, este o opinie a autorului; nimeni nu poate ști însă ce ar fi fost.

12 Vasile FILAT Ultimele trei capitole sunt axate pe problemele istoriei baptiștilor din Basara- bia (capitolul 8, „Originea baptiștilor din Basarabia”; capitolul 9, „Primele biserici baptiste din Basarabia” și capitolul 10, „Specificul evanghelicilor din Basarabia”). Folosind un bogat material documentar, autorul monografiei a respectat prin- cipiul folosit deja – de la general la particular. Astfel, el a răspuns la întrebările cine sunt și ce cred baptiștii și cum au apărut baptiștii în lume. După care expu- ne istoria anabaptiștilor, a menoniților, a puritanilor englezi etc. Referindu-se la Rusia, la raportul dintre Biserica Ortodoxă și mișcările evanghelice, Vasile Filat formulează o idee bună de reținut: „Fapt este că misionarii din Vest au jucat un rol important, care nu trebuie diminuat, doar că motivația lor nu a fost slăbirea Rusiei, ci propovăduirea Împărăției lui Dumnezeu. De altfel, și credința ortodoxă a fost importată în Rusia – din Bizanț. [...] Atunci când a venit credința baptistă din Germania, nu a găsit un teren gol în Rusia. Bisericile baptiste au fost formate în cea mai mare parte din comunitățile de molocani și de ștundiști, care deja erau în căutări spirituale și se aflau în toiul trezirilor spirituale”. Sunt expuse subiecte interesante, referitoare la baptiștii germani din Basarabia, la bisericile din Cataloi și Tulcea. Autorul prezintă istoria comunităților baptiste dintr-un șir de localități basarabene – Cișmele, Akkerman, Chilia, Soroca, Bender, Chișinău, Tiraspol, alte localități, ceea ce – suntem convinși – va stârni un viu interes la cititorii basara- beni din Republica Moldova și Ucraina. Autorul monografiei a expus convingător subiecte legate de specificul evanghelicilor din Basarabia, de legislația țaristă pri- vind evanghelicii, precum și de învățătura și traiul baptiștilor, dar și de persecuți- ile la care au fost supuși. În „Încheiere” autorul a tras concluzii pertinente, bazate pe cercetarea reali- zată. Bibliografia cuprinde documentele depistate de autor în diverse arhive, do- cumente publicate, memorii ale oamenilor de vază ai timpului, precum și studiile unor istorici din România, Republica Moldova, Rusia și un șir de state occidentale. În concluzie: am citit cu mare interes un studiu monografic inedit, argumen- tat și de mare folos atât științei istorice din România și Republica Moldova, cât și comunităților evanghelice din spațiul românesc. Ne exprimăm convingerea că lucrarea dată va fi căutată de specialiști din Ucraina, Rusia și din alte state ale Europei. Felicitări autorului! Prof. univ., dr. hab. Anatol PETRENCU, membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România

CUVÂNT-ÎNAINTE Pastorul Vasile Filat este un om al misiunii, cu o mare viziune pentru răspân- direa Evangheliei, este un învățător care are mulți ucenici și continuă să rămână focusat pe facerea de ucenici. Este un mentor de la care putem învăța și căruia putem să-i urmăm exemplul. Am un mare privilegiu să-l cunosc, căci este un sluji- tor integru, o persoană de încredere și foarte dedicată cauzei Evangheliei. Când am citit manuscrisul cărții sale Istoria mișcărilor evanghelice din Basara- bia în perioada țaristă, mi-am dat seama că este mai mult decât o carte de  istorie, care scoate din umbră lucruri mai puțin cunoscute pentru generația noastră, ci, de fapt, este o mare provocare la misiune. Ea reflectă bătaia inimii autorului pen- tru misiune. Citind cu atenție Istoria mișcărilor evanghelice din Basarabia în perioada țaris- tă, am înțeles mai bine contextul politic și religios în acea perioadă, care a lăsat amprente până în ziua de azi. Am înțeles că în unele privințe, cu toate că ne bucu- răm de libertate religioasă, am rămas cu mult în urma multor personaje descrise în această carte când vorbim despre dedicarea și râvna lor pentru cauza Evanghe- liei. Am înțeles că suntem responsabili față de ceea ce am primit, față de ceea ce cunoaștem și față de felul cum transmitem mai departe vestea bună pentru cei care nu-L cunosc pe Domnul Isus. Datele statistice, mărturiile diferitor personaje istorice și dovezile clare ce demonstrează realitatea evenimentelor în acea perioadă istorică ne motivează să luăm o atitudine serioasă față de vestirea Evangheliei.  Această carte este și un manual, care trebuie citit și studiat pentru a învăța din greșelile, dar și din reușitele înaintașilor noștri. Noi, la rândul nostru, scriem istoria, și ceea ce vom lăsa în urma noastră va aduce fie încurajare, fie descurajare și dezamăgire pentru cei care vor veni după noi. Țin să mulțumesc din suflet și să apreciez profund efortul autorului, care a colectat datele istorice, dovezile și mărturiile credincioșilor adevărați și care a fă- cut o legătură atât de frumoasă între ele și apoi  le-a așternut în această carte, ca să ajute generația noastră, dar și cele viitoare să înțeleagă că Dumnezeu rămâne credincios planului Său de mântuire și că va ridica mereu bărbați și femei dedicați pentru răspândirea Evangheliei. Ion Miron, pastor, ex-episcop al Uniunii Bisericilor Creștine Evanghelice Baptiste din Republica Moldova

14 Vasile FILAT CUVÂNT-ÎNAINTE Istoria mișcării evanghelice din Basarabia, scrisă de pastorul Vasile Filat în- tr-un mod amănunțit și real, arată succesiunea evenimentelor și puterea de in- fluență a oamenilor schimbați și transformați printr-o relație personală cu Dum- nezeu, Tatăl Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. Eforturile autorului, exemplele din manuscrise, mărturiile oamenilor, precum și datele istorice culese din documente dezvăluie realitatea trăită de creștinii evanghelici. Credincioșii au fost gata să-și dea viața pentru convingerile lor personale, arătând pasiune pentru evanghelia lui Isus Hristos și pentru oameni. Evenimentele și persoanele descrise în carte au putere de influență cu un mesaj afirmativ de la Dumnezeu pentru cititor. Argumentele istorice din această carte arată în mod unic locul lui Dumnezeu în istoria mișcării evanghelice, precum și al slujitorilor Săi care au înțeles chema- rea și au mers cu stăruință și pasiune în alergarea care le stătea pentru Dumne- zeu. Întrebările de aplicare la fiecare capitol creează o atmosferă de cercetare personală și meditare la ceea ce Isus Hristos a făcut și poate face în viața acelor care își deschid inima și vor să trăiască vrednici de împărăția lui Dumnezeu, la care suntem chemați. Influența evanghelicilor în perioada țaristă a fost clar vizibilă în toate aspec- tele vieții credincioșilor și a societății în care au trăit. Prin eforturile de călătorie, cercetare și relații personale, istoricul Vasile Filat a făcut posibil – prin descrie- rea oamenilor și a evenimentelor – să înțelegem continua transformare adusă de mișcarea evanghelică în oameni și în societate. În lumea secolului XXI noua generație și aceia care au crescut în Biserică au nevoie să cunoască istoria mișcării evanghelice din Basarabia, pentru a fi provo- cați la o trăire care să fie condusă de Dumnezeul istoriei, prin oameni care înțeleg chemarea la schimbare și transformare chiar în vremuri de persecuție. Oamenii despre care citim în această carte ne demonstrează că, trăind în mijlocul suferin- țelor provocate de aceia care au vrut să le distrugă mărturia și viața, ei au primit o putere mai mare decât a celor care s-au opus credinței. Să ne ajute Dumnezeu, care ne-a chemat într-o vreme ca aceasta să lăsăm o mărturie de trăire și dedicare pentru adevăr și pasiune pentru oameni, ca să-L cunoască. Mia și Costel OGLICE, vicepreședinți Precept International Operations

INTRODUCERE La 27 noiembrie 1991 am luat decizia să devin ucenicul lui Isus Hristos. Cu o lună înainte împlinisem vârsta de 20 de ani. Prunc fiind, am fost botezat de părinți în Biserica Ortodoxă, dar nu am fost învățat nimic din Biblie și apoi, trecând prin sistemul de învățământ sovietic, am devenit ateu convins. Ajuns în primul an la Fa- cultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova, am fost îndemnat să citesc Biblia de către profesorul Vladimir Potlog, care ne preda istoria Orientului Antic. Ne-a spus că este unul din documentele istorice principale, că este Cartea care a in- fluențat cel mai mult istoria omenirii și că nu poți înțelege mersul istoriei, cultura și arta dacă nu cunoști Biblia. Imediat după lecție, am alergat la biblioteca universitară și am cerut Biblia. Mi s-a spus că sunt puține exemplare ale acestei cărți, că cititorii nu o pot lua acasă și că trebuie să aștept la rând, ca s-o pot citi în sala de lectură. Am mers la Biblioteca Națională, care atunci purta numele soției lui Lenin, dar acolo am primit același răspuns. Nici la biserica ortodoxă nu am reușit să găsesc o Biblie de procurat. Dar nu am renunțat și am reușit să procur Sfânta Scriptură pe piața nea- gră. După citirea acestei cărți, am crezut în existența lui Dumnezeu. La începutul anului IV de studii la Universitate, am hotărât să devin ucenic al lui Isus Hristos. Am mers la o biserică ortodoxă ca să însușesc învățătura Evangheliei, pentru a o putea trăi și urma. Dar am găsit oameni pasionați de aceeași dorință și competenți în stu- dierea Bibliei doar când am ajuns la o biserică evanghelică. Doar peste o lună am aflat că este o biserică baptistă și nu înțelegeam de ce erau vorbiți de rău acești oa- meni care își trăiesc frumos credința în Hristos. Am vrut să cunosc mai mult despre istoria acestei confesiuni, dar la acea vreme nu era disponibilă literatura necesară. Fiind prins în slujirea pastorală și de misiune, totdeauna mă gândeam că bine ar fi să insufle Dumnezeu unui specialist dorința să facă cercetările necesare și să pună la dispoziția creștinilor evanghelici din Republica Moldova o istorie a lor. Subiectul acesta cred că va prezenta interes și pentru oamenii care au rude sau in- teracționează cu credincioși evanghelici. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru dl Ana- tol Petrencu, care mi-a fost profesor la Universitate și care m-a provocat să cer- cetez acest subiect și să pun la dispoziția comunității din care fac parte o istorie scrisă, amintindu-mi că sunt un pastor cu pregătire de istoric. Îmi dădeam seama de volumul muncii care se va cere și am pus lucrul acesta înaintea lui Dumnezeu, care nu peste mult timp mi-a pus în inimă prin Duhul Sfânt dorința și convingerea să încep acest proiect din mai multe motive. Ca slujitor al lui Dumnezeu în cadrul cultului baptist din Republica Moldova, sunt personal interesat să cunosc experiența acumulată de conducătorii și mem- brii comunității din care fac parte, dar și experiența întregii mișcări evanghelice. Nu putem înțelege oportunitățile vremurilor în care trăim dacă nu cunoaștem tre-

16 Vasile FILAT cutul nostru. Același lucru este valabil pentru pastorii și slujitorii celorlalte culte evanghelice din țară. Biserica Baptistă din Basarabia a înregistrat cea mai mare creștere din Europa în perioada interbelică, și până azi acest fenomen nu a fost cercetat. Cunoașterea și înțelegerea profundă a acestei treziri spirituale vor pune la dispoziția bisericilor bogate cunoștințe și experiențe, care vor contribui la noi treziri spirituale, pe care le dorim și pentru care ne rugăm. Printre creștinii evanghelici din Basarabia au existat oameni cu credință pu- ternică și martiri, despre care se cunoaște puțin. Dacă în unele confesiuni s-a mers la extrema de venerare a sfinților și de punere în umbră a Cuvântului lui Dumne- zeu, atunci în bisericile evanghelice din Republica Moldova există tendința de a-i lăsa uitării pe înaintașii noștri. Este trist dacă s-a ajuns să nu mai fie cunoscut de către generațiile actuale unde se află mormintele celor care pe acest meleag au trăit și au murit pentru Hristos. Consider necesară această lucrare pentru rea- ducerea la viață și păstrarea memoriei eroilor credinței prin ale căror eforturi și sacrificii a ajuns Evanghelia până la noi. Exemplele acestor oameni trebuie să fie cunoscute de generația noastră și de cele care vor urma, ca să le dăm înaintașilor tributul cuvenit și să fim inspirați la fapte mari de credință. Scrierea acestei istorii a fost o sarcină grea din mai multe motive. Uniunea Bise- ricilor Creștine Evanghelice Baptiste din Moldova nu dispune de o arhivă. Aceasta a existat, dar când autoritățile sovietice au demolat casa de rugăciune din Chișinău, au dispărut și materialele care se păstrau acolo. În perioada Uniunii Sovietice credincioșii nu au avut acces la materialele necesare pentru a scrie o astfel de istorie. Este de așteptat ca într-o carte de istorie evenimentele să fie prezentate în ordine cronologică. Nu voi reuși să fac aceasta totdeauna. Vreau însă să prezint fiecare mișcare evanghelică majoră în ordinea cronologică. În primul capitol va fi prezentată preistoria mișcării evanghelice din Basarabia. Cititorul va afla cum a ajuns credința creștină în regiunea dintre Nistru și Prut și care au fost schimbările majore până când Basarabia a ajuns sub dominația Rusiei. Vor fi prezentate și contactele pe care le-au avut locuitorii din regiune cu protestanții în Evul Mediu și efectele acestor contacte. Capitolul 2 prezintă contextul Basarabiei și premisele care au dat naștere mișcărilor evanghelice din regiune. Nu poate exista o mișcare evanghelică într-o țară până oamenii nu au acces la Biblie în limba vorbită de ei. Societățile biblice au jucat un rol important și în Basarabia, căci pe calea lor a ajuns Biblia aici în toate limbile, inclusiv în română. Capitolul 3 este dedicat societăților biblice și activității lor în Basarabia. Molocanii au fost credincioși veniți din Rusia și primii care au adus cu ei o atitudine serioasă față de Sfintele Scripturi. În comuni- tățile lor s-au dezvoltat alte mișcări evanghelice. Aproximativ în aceeași vreme au venit în Basarabia coloniști germani, care au adus pietismul, o mișcare de trezire spirituală începută în sânul Bisericii Evanghelice Luterane, ai cărei adepți se adu-

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 17 nau pe la case particulare duminica pentru ora (Stunde în germană1) de citire a Bi- bliei și rugăciune. Din capitolul 5 cititorul va afla istoria dezvoltării acestei mișcări pietiste printre coloniștii germani. De la coloniștii germani practica orelor biblice a fost preluată de localnicii vorbitori de limbă rusă și s-a răspândit în tot sudul Imperiului Rus cu o repeziciune uimitoare. În capitolul 6 va fi prezentată istoria răspândirii mișcării ștundiste în Basarabia. În secolul al XIX-lea, în Basarabia au ve- nit un număr mare de evrei și printre ei a existat o mișcare evanghelică, care va fi prezentată în capitolul 7. În ultimul capitol va fi descrisă istoria apariției și dezvol- tării bisericilor baptiste din Basarabia până la unirea acestei regiuni cu România. Dumnezeu mi-a pus pe inimă să scriu într-un volum separat istoria baptiști- lor din Basarabia în perioada aflării în componența României și, ulterior, într-un alt volum să fie cuprinsă istoria baptiștilor în perioada aflării Basarabiei în cadrul Uniunii Sovietice sub numele de Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Pentru că mișcările evanghelice s-au influențat reciproc și s-au intersectat des prin activitățile lor, să fie îngăduitor cititorul când va găsi informații repetate. Ca și la cercetarea Bibliei, atunci când studiem istoria, este mai greu să facem legătură între evenimentele din trecut și cele actuale, ca să scoatem învățăturile și aplicațiile necesare. Dar dacă omitem aceste aplicații și experiență, nu mai este îndreptățit efortul. La sfârșitul fiecărui capitol cititorul va găsi întrebări de aplicare. Meditarea profundă și scrierea în spațiile goale rezervate a răspunsurilor complete îl vor ajuta pe cititor să înțeleagă în profunzime geneza și creșterea mișcărilor evanghelice și să preia experiența trecutului. În calitate de autor, intenționez să predau acest curs la conferințe pentru slujitorii bisericilor evanghelice, unde vom avea posibilitate să cercetăm fiecare capitol, să discutăm în detalii întrebările de aplicare și să găsim căi concrete pentru aplicarea experiențelor bune ale trecutului, dar și pentru evitarea experiențelor rele. Pentru că tehnologiile moderne permit o astfel de abordare, intenționez să organizez și webinare (seminare online), ca să oferim aceeași posi- bilitate oamenilor care locuiesc în afara Republicii Moldova. Recomand creștinilor evanghelici să citească această carte împreună cu familia întreagă și, la sfârșitul fie- cărui capitol, să discute și să dea răspuns în scris la întrebările de aplicare. Aceasta va provoca discuții utile, care vor ușura înțelegerea și memorizarea istoriei noastre. Pastorii care vor dori să studieze acest curs cu biserica vor ajuta pe fiecare credin- cios să înțeleagă istoria noastră și să fie motivat la slujire în Evanghelie. Învățătorii de școală duminicală și conducătorii grupurilor de studiu biblic vor beneficia mult dacă vor studia cursul acesta la întâlnirile de casă sau online. Mulțumesc tuturor persoanelor care m-au ajutat, s-au rugat împreună cu mine pentru realizarea acestui proiect și mi-au deschis accesul la sursele de unde am cules aceste informații. Mulțumesc soției și copiilor pentru ajutorul și suportul lor. 1 Germ. Stunde, -n. Se pronunță [ștunde, ștunden].

18 Vasile FILAT CE ESTE MIȘCAREA EVANGHELICĂ? Cuvântul evanghelie este de origine greacă și înseamnă „veste bună”. Terme- nul este folosit pentru cele patru biografii ale Domnului Isus din Noul Testament, iar în sens larg – pentru tot Noul Testament. Mesajul despre mântuirea prin cre- dință în Domnul Isus Hristos pe care l-au predicat apostolii de asemenea este numit evanghelie. Apostolul Pavel spunea: „Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihă- nire pe care o dă Dumnezeu prin credință și care duce la credință, după cum este scris: «Cel neprihănit va trăi prin credință»” (Romani 1:16–17). Pe parcursul secolelor Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă au lăsat să fie adăugate învățături, tradiții și porunci omenești care au lăsat în umbră Biblia. Faptul că Cuvântul lui Dumnezeu fusese tradus doar în limba latină în Vest și în slavonă sau greacă în Est făcea dificil accesul oamenilor la revelația lui Dum- nezeu. Întoarcerea la învățătura Bibliei a produs Reforma, în urma căreia au apărut bisericile protestante din Europa. Dar aceste biserici au rămas depen- dente de stat. Anabaptiștii au fost credincioșii care nu doar au insistat asupra botezului prin credință, dar și cei care au mers mai departe, cerând ca Biserica să fie liberă de influența statului și să fie alcătuită doar din oameni născuți din nou. Ideile acestea, pe care le-au avut și creștinii puritani din Anglia, au luat amploare în Europa și au dat naștere mișcărilor numite „evanghelice”. Biserici- le evanghelice deseori sunt considerate în mod incorect a fi protestante. Dife- rența majoră între bisericile evanghelice și cele protestante constă în faptul că primele rămân libere de amestecul autorităților civile în activitatea și deciziile pe care le iau. În Vest, de obicei bisericile evanghelice se numesc free, adică libere de influența statului. Confesiunile și bisericile evanghelice împărtășesc următoarele particularități și convingeri: 1. Nașterea din nou sau convertirea personală este considerată condiție de bază pentru mântuirea omului. Biserica este alcătuită doar din oameni care au experimentat nașterea din nou. Dacă cineva nu a fost născut din nou, atunci el nu este creștin, căci Domnul Isus Hristos a fost categoric în această privință și a spus: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” (Evanghelia după Ioan 3:3). 2. Mântuirea este doar prin har și doar prin credință în jertfa Domnului Isus Hristos.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 19 3. Biblia este autoritatea supremă în materie de credință, căci este Cuvântul lui Dumnezeu. Orice alte surse și învățături sunt considerate de origine umană și acolo unde ele contrazic Biblia, vor fi lăsate la o parte, în favoarea învățăturilor scrise în Biblie. 4. Creștinul adevărat, născut din nou, va fi un martor viu al Domnului Isus Hristos și va spune altora despre Mântuitor, slujind cu darurile lui spirituale. În Republica Moldova majoritatea populației aparține de Biserica Ortodoxă. În perioada aflării Basarabiei sub ocupație rusească, Biserica Ortodoxă din Mol- dova a fost o eparhie a Bisericii Ortodoxe Ruse. Această stare de lucruri s-a păs- trat în Uniunea Sovietică și azi: Mitropolia Moldovei, care, numeric, este cea mai mare confesiune din Republica Moldova, tot aparține de Biserica Ortodoxă Rusă. Creștinii de alte confesiuni din Rusia, de la apariția lor, au experimentat persecuții severe din partea Bisericii Ortodoxe, care, în scopurile acestea, a folosit din plin autoritatea și organele represive ale statului. Faptul va fi prezentat cu multiple dovezi în această carte. Creștinii ortodocși de rit vechi au fost numiți rascolnici (sau schismatici ori staroveri). Restul confesiunilor au fost stigmatizate cu nume- le „secte”. Până azi acesta rămâne a fi un cuvânt cu conotații profund negative, pe care îl folosesc unii clerici sau credincioși ortodocși pentru a denigra celelalte confesiuni creștine. De aceea, în popor, creștinii evanghelici au fost cunoscuți cel mai des sub numele de „sectanți”. Pentru creștinii evanghelici Biserica Ortodoxă Rusă a folosit termenul „secte raționaliste”, ca să-i deosebească de celelalte cul- te, pe care le numeau „secte mistice”. Populația nu făcea diferență între aceste confesiuni și, sub influența continuă a unor clerici, a păstrat o atitudine ostilă față de toate. După ce au declarat mișcarea evanghelică ștundistă ca fiind extrem de periculoasă pentru stat, misionarii antisectari ai Bisericii Ortodoxe Ruse au căutat să extindă numele de ștundist asupra tuturor confesiunilor evanghelice existen- te, că să le poată aplica aceleași măsuri represive în scopul anihilării lor. Astfel, în popor, pentru o perioadă cuvântul „ștundist” a devenit un stigmat. Până azi efec- tul acesta poate văzut în unele localități din țară. Odată cu răspândirea și crește- rea credinței baptiste în Basarabia, aceasta plasându-se numeric pe locul doi în re- giune, oamenii au început să numească „baptiști” pe toți evanghelicii, atribuind acestui termen o conotație negativă în urma denigrărilor și calomniilor, care, în perioada sovietică, au fost răspândite metodic și de autoritățile comuniste, și de unii clerici ai Bisericii Ortodoxe. Efectul s-a văzut cu preponderență în localitățile unde baptiștii înregistrau un număr mic sau era puțin cunoscută activitatea lor. În Basarabia au existat diferite mișcări evanghelice. Încă de la anexarea din 1812 au venit aici molocani din Rusia și luterani evanghelici din Germania (pietiști). Apoi, la mijlocul secolului al XIX-lea, printre localnici a luat amploare mișcarea

20 Vasile FILAT ștundistă. Printre evreii din Chișinău au existat două mișcări evanghelice: prima a fost condusă de Chaim Gurland și a doua de Iosif Rabinovici. Pașcoviții, care sunt adepții mișcării inițiate la Sankt Petersburg de colonelul Vasilii Pașkov, sunt con- siderați parte a mișcării evanghelice. Baptiștii au fost mișcarea evanghelică care a preluat sistemul de organizare al baptiștilor din Germania și apoi a înregistrat cea mai mare creștere în această regiune, așa încât la momentul scrierii acestei cărți comunitatea baptiștilor din Republica Moldova constituie 32.700 de persoane, fiind a doua confesiune ca număr după ortodocși. În această lucrare este prezen- tată istoria mișcărilor evanghelice din Basarabia. Chiar dacă vor fi menționați în lucrare și adventiștii, lumea academică este divizată în păreri dacă adventismul este o mișcare evanghelică și el va fi menționat în măsura în care s-a intersectat cu mișcarea baptistă sau alte mișcări evanghelice. Cititorul nu va găsi scris despre creștinii penticostali sau carismatici în această carte, deși ei fac parte din mișca- rea evanghelică, pentru că aceste două confesiuni au apărut pe teritoriul actualei Republica Moldova după perioada studiată și prezentată în această lucrare.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 21 ISTORIOGRAFIA ȘI IZVOARELE Fenomenul apariției mișcărilor evanghelice pe teritoriul Basarabiei a preocupat pentru prima dată clerul Bisericii Ortodoxe. În cadrul Seminarului Teologic din Chi- șinău, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea a funcționat o catedră dedicată di- verselor mișcări religioase din regiune și acolo au început primele cercetări. Serghei Margaritov, profesor la Seminarul Teologic, a publicat în anul 1894 o carte la acest subiect. Dar lucrarea sa abordează în general apariția sectelor mistice și raționaliste din Rusia și mai puțin apariția și dezvoltarea acestora în Basarabia. În vasta lucrare Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruși2, preotul Nicolae Popovschi a făcut referință la activitatea societăților biblice și a scris despre molocani, despre coloniștii germani, despre ștundiști și baptiști. Ștefan Ciobanu, în lucrarea Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă3, vine cu multe detalii și documente despre școlile lancasteriene, care au fost o parte din proiectul Societății Biblice și al căror scop a fost echiparea elevilor cu cunoștințele elementare necesare pentru stu- dierea și înțelegerea Bibliei. În lucrarea Basarabia, aspecte din istoria Bisericii și a nea- mului românesc4, preotul Mircea Păcurariu a făcut referințe la diversele confesiuni evanghelice prezente pe teritoriul Basarabiei. În История евангельских христиан- баптистов в СССР5 [Istoriya evanghelskih hristian-baptistov v SSSR] (Istoria creș- tinilor evanghelici baptiști din URSS), editată în 1989 la Moscova, un capitol scurt a fost dedicat apariției baptiștilor în Republica Moldova (Basarabia). Dar informațiile au fost scrise în baza tradiției orale și fără o cercetare a documentelor din arhivă. Originea molocanilor din Basarabia a fost cercetată de istoricul Ion Gumenâi și pre- zentată în monografia Comunitățile romano-catolice, protestante și lipovenești din Basarabia în secolul al XIX-lea6. În aceeași lucrare s-a scris și despre luteranii evanghe- lici dintre coloniști. Cercetătoarea germană Ute Schmidt a făcut un studiu profund, întitulat Basarabia. Coloniștii de la Marea Neagră7, în care a prezentat istoria activității religioase și confesionale a coloniștilor germani. Primele manifestări ale pietismului în Basarabia, în special activitatea pastorului Ignaz Lindl, sunt bine documentate în această lucrare. Mai puțin a abordat autoarea contactele religioase ale coloniștilor germani cu populația autohtonă și felul în care coloniștii germani au influențat evo- luția mișcărilor evanghelice din Basarabia, în particular evoluția ștundiștilor, a evrei- lor mesianici și a baptiștilor. Cu prilejul aniversării a 100 de ani de la fondarea primei biserici baptiste din Chișinău, Oleg Burlac, unul dintre slujitorii bisericii, a publicat în 2 Nicolae Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruși, Chișinău, Museum, 2000. 3 Ștefan Ciobanu, Cultura românească în Basarabia sub stăpînirea rusă, Chișinău, 1992. 4 Mircea Păcurariu, Basarabia, aspecte din istoria Bisericii și a neamului românesc, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, 2013. 5 История евангельских христиан-баптистов в СССР, Москва, ВСЕХБ, 1989. 6 Ion Gumenâi, Comunitățile romano-catolice, protestante și lipovenești din Basarabia în secolul al XIX- lea, Chișinău, 2016. 7 Ute Schmidt, Basarabia. Coloniștii germani de la Marea Neagra, Chișinău, Cartier, 2014.

22 Vasile FILAT limba rusă lucrarea Помни весь путь8 [Pomni vesi puti] (Amintește-ți toată calea), în care a fost scrisă istoria comunității în baza mărturiilor credincioșilor. La scrierea acestei lucrări nu s-a făcut uz de documentele din arhivele de stat. Mișcarea mesianică contemporană mondială evreiască a luat naștere la Chiși- nău în a doua jumătate a secolului al XIX-lea la inițiativa și sub conducerea lui Iosif Rabinovici. Fenomenul a stârnit un mare interes la nivel mondial și a fost cercetat pe larg de către cercetătorii străini, dar până în prezent lipsește un studiu autohton despre această mișcare. Cercetătorul danez Kai Kjaer-Hansen a publicat o reuși- tă lucrare întitulată Joseph Rabinowitz and the Messianic Movement: The Herzl of Jewish Christianity9 (Iosif Rabinovici și mișcarea mesianică: Herzl al creștinismului evreiesc). Kai Kjaer-Hansen a venit în repetate rânduri la Chișinău pentru cerceta- rea documentelor și deține colecția de reviste Trusting and Toiling, publicată de Mildmay Mission din Anglia, care a sprijinit financiar activitatea misionară a lui Iosif Rabinovici. Lucrarea lui Kai Kjaer-Hansen a fost publicată în limba engleză și a fost tradusă în rusă. Pastorul baptist din România Alexa Popovici a publicat o vastă lucrare întitula- tă Istoria baptiștilor din România. 1856-198910. Autorul menționează succint despre activitatea baptiștilor din Basarabia și mai mult despre biserica din Tulcea, de unde au venit primii misionari baptiști în Basarabia, care au contribuit la plantarea primei biserici baptiste – în satul Cișmele din județul Ismail. Raymond Lillevik, în lucrarea Apostles, Hybrids or True Jews? Jewish Christians and Jewish Identity in Eastern Europe. 1860-191411 (Apostoli, hibrizi sau evrei adevă- rați? Creștinii evrei și identitatea evreiască în Europa de Est, 1860-1914), relatează despre convertirea rabinului evreu Chaim Gurland la creștinism și aderarea lui la Biserica Luterană din Chișinău, unde a fost pastor asistent împreună cu pastorul Ru- dolf Faltin. Chaim Gurland a desfășurat o amplă activitate creștină evanghelică prin- tre evreii din Chișinău și aceasta a fost înaintea mișcării inițiate de Iosif Rabinovici. Gregory L. Nicols, în lucrarea The Development of Russian Evangelical Spirituality: A Study of Johann V. Kargel (1849-1937)12 (Dezvoltarea spiritualității evanghelice ruse: Cercetarea lui Ivan V. Kargel, 1849-1937), relatează și despre activitatea misionară a marelui predicator și teolog evanghelic rus Kargel, care s-a extins până în Basarabia. Cercetătorul american Albert W. Wardin Jr. și-a dedicat viața cercetării istoriei mișcă- rii evanghelice din Rusia. În renumita sa lucrare On the Edge. Baptist and Other Free 8 О. П. Турлак, Помни весь путь. История Кишиневской церкви евангельских христиан-бапти- стов «Вефиль», 1908-2008, Кишинев, 2008. 9 Kai Kjaer-Hansen, Joseph Rabinowitz and the Messianic Movement, The Handel Press, 1995. 10 Alexa Popovici, Istoria baptiștilor din România. 1856-1989, Oradea, Editura Făclia, 2007. 11 Raymond Lillevik, Apostles, Hybrids or True Jews? Jewish Christians and Jewish Identity in Eastern Europe. 1860-1914, James Clarke & Co, 2014. 12 Gregory L. Nicols, The Development of Russian Evangelical Spirituality: A Study of Johann V. Kargel (1849-1937), Oregon, 2011.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 23 Church Evangelicals in Tsarist Russia, 1855-191713 (Pe margine. Biserica baptistă și alte biserici evanghelice libere din Rusia țaristă, 1855-1917) a făcut mai multe referințe cu detalii despre mișcările evanghelice din Basarabia. I. Reșetnikov și S. Sannikov au publicat Studiu introductiv despre istoria creștinilor evanghelici baptiști din Ucraina14. Capitolul 6 al acestui volum este dedicat istoriei mișcării evanghelice baptiste din Ba- sarabia, dar în acest termen autorii au încadrat doar raioanele de sud ale Basarabiei, care în timpul Uniunii Sovietice au fost anexate Ucrainei, în componența căreia se află până azi. În Ucraina a fost publicată o altă Istorie a baptismului ruso-ucrainean15, editată de S. N. Savinski, în care din nou s-a făcut referință la baptiștii din județele ba- sarabene de la Dunăre și Marea Neagră, care au fost cedate Ucrainei. Același autor a publicat o lucrare mai amplă în limba rusă, în două volume, întitulată Istoria creștini- lor evanghelici baptiști din Ucraina, Rusia și Bielorusia16. În această a doua lucrare, din nou s-a făcut referință la baptiștii și ștundiștii din Basarabia. Lucrarea lui V. A. Popov Стопы благовестника [Stopy blagovestnika] (Pe urmele evanghelistului) este o bi- ografie a renumitului predicator baptist rus Vasilii Gurievici Pavlov, care cunoștea 21 de limbi, inclusiv româna. Acest predicator poate fi numit apostolul baptiștilor din Moldova, căci prin eforturile lui au fost fondate bisericile din Chișinău, Bender, Tiras- pol și alte localități. Cercetătorul englez Chas. T. Byford descrie activitatea lui Pavlov și mișcarea ștundistă din sudul Rusiei, inclusiv Basarabia, în lucrarea Peasants and Prophets17 (Țărani și profeți).J. H. Rushbrooke a menționat mișcarea evanghelică din Basarabia în cartea sa Some Chapters of European Baptist History (Câteva capitole din istoria baptiștilor din Europa), publicată la Londra în 1929. Istoria mișcărilor evanghelice din Basarabia a fost menționată fragmentar în di- verse lucrări. Studiul de față vine să împlinească acest gol, având ca sarcină cercetarea apariției și dezvoltării diverselor mișcări evanghelice în perioada aflării Basarabiei în componența Imperiului Rus de la anexarea din anul 1812 până la obținerea indepen- denței în martie 1918. Pentru îndeplinirea acestei sarcini au fost folosite diverse surse. Arhiva Națională a Republicii Moldova (în continuare, ANRM) oferă docu- mente importante despre istoria mișcărilor evanghelice din Basarabia în perioa- da țaristă. Dosarele 96 (inventar 1) și 1128 din fondul 6 conțin informații despre școlile lancasteriene, un proiect al Societății Biblice, în care au fost implicați unii dintre cei mai buni absolvenți ai Seminarului Teologic din Chișinău. Dosarele 879 și 450 din fondul 8 cuprind informații vaste din rapoartele poliției despre moloca- nii din Akkerman, Chișinău, Bender și alte localități, despre persecuțiile la care au 13 Albert W. Wardin Jr., On the Edge. Baptist and Other Free Church Evangelicals in Tsarist Russia, 1855- 1917, Oregon, 2013. 14 Ю. Решетников, С. Санников, Обзор истории евангельско-баптистского братства на Украине, Одесса: Богомыслие, 2000. 15 C. H. Савинский, История русско-украинского баптизма, Одесса: Богомыслие, 1995. 16 С. Н. Савинский, История евангельских христиан-баптистов Украины, России, Белоруссии (1867-1917), СПб, 1999. 17 Chas. T. Byford, Peasants and Prophets, London, 1911.

24 Vasile FILAT fost expuși acești credincioși. Dosarul 53 din fondul 18 oferă rapoartele poliției și statisticile despre molocanii din Bender și persecuțiile la care au fost expuși în pri- ma jumătate a secolului al XIX-lea. Alte informații despre activitatea molocanilor se găsesc în dosarul 32, inventarul 17 și în dosarul 692, inventarul 9. Dosarul 185, inventarul 5 al aceluiași fond cuprinde corespondența primilor baptiști germani din Basarabia cu administrația guberniei și acte privind legalizarea cultului baptist aici. Documente importante despre mișcarea ștundistă din Basarabia au fost găsi- te în Arhiva Istorică de Stat a Rusiei din orașul Sankt Petersburg. Revista Кишиневские eпархиальные ведомости [Kișinevskie eparhialnye vedomosti] (Buletinul Eparhiei Chișinăului) (în continuare, КЕВ) conține rapoarte anuale despre originea și evoluția mișcărilor evanghelice din Basarabia. A exis- tat în cadrul Eparhiei Chișinăului un departament special de misiune antisectară, care a prezentat rapoarte anuale despre starea mișcărilor religioase din guber- nie. De multe ori aceste rapoarte erau incomplete și/sau tendențioase, dar, anali- zate prin metoda comparativă, ele oferă informații prețioase și posibilitatea de a urmări evoluția mișcărilor evanghelice. КЕВ a fost editată în perioada 1867-1917, care a coincis cu perioada cea mai activă a mișcărilor evanghelice din Basarabia. Misiunea britanică Mildmay Mission a editat revista Trusting and Toiling (Cre- dință și trudă) (în continuare, TT), în care erau publicate rapoarte misionare din întreaga lume. Pentru că Misiunea a sprijinit financiar activitatea lui Iosif Rabino- vici, în ea au fost publicate rapoarte despre mișcarea evanghelică Israeliții Noului Legământ, fondată și condusă la Chișinău de către Iosif Rabinovici. În anul 1804 a fost fondată British and Foreign Bible Society (Societatea Bibli- că Britanică și pentru Străinătate), care a dezvoltat o amplă activitate în lumea în- treagă, inclusiv în Imperiul Rus, de traducere, tipărire și distribuire a Bibliei. Agen- ții și colaboratorii Societății trimiteau sistematic rapoarte cu informații de la fața locului. În rapoartele anuale ale Societății au fost înregistrate despre activitatea colaboratorilor ei în Basarabia. Revista Духовный христианин [Duhovnyi hristianin] (Creștinul spiritual) a fost o publicație a molocanilor din Rusia, care oferă informații despre molocanii din Basara- bia, activitatea lor religioasă, formele de organizare, statistici și corespondența lor cu molocanii din alte regiuni ale Rusiei. Episcopul ortodox Alexii Dorodnițîn a scris o am- plă lucrare, publicată în 1906 și întitulată Материалы для истории религиозно-раци- оналистического движения на Юге России во второй половине XIX-го столетия18 [Materialy dlea istorii relighiozno-raționalisticeskogo dvijeniya na Iuge Rossii vo vto- roi polovine XIX-go stoletiya] (Materiale privind istoria mișcării religioase-raționaliste din sudul Rusiei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea). Cartea este o culegere de documente prețioase, care reflectă și mișcările evanghelice din Basarabia, inclusiv corespondența primilor ștundiști din Ismail cu pionierii mișcării ștundiste din Rusia. 18 Алексий Дородницын, Материалы для истории религиозно-рационалистического движения на Юге России во второй половине XIX-го столетия, Казань, 1908.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 25 În revista Свободная мысль [Svobodnaya mysli] (Cuget liber) (în continuare, СМ) din Rusia se găsește corespondența și mărturiile ștundistului Ieremia Cioban din Bender, care relatează cu multe detalii convertirea sa, persecuțiile pe care le-a avut de suferit din partea autorităților civile și ecleziastice, confiscarea averii și exilul în Transcaucazia. Vladimir Bonci-Bruevici, bolșevic și colaborator al lui Vladimir Lenin, se inte- resa în mod particular de situația confesiunilor persecutate din Rusia țaristă. El a publicat, în lucrarea Преследование баптистов евангельской секты19 [Presle- dovanie baptistov evanghelskoy secty] (Persecuțiile baptiștilor din secta evan- ghelică), mărturia lui Ivan Leasoțki, un ștundist din Ucraina, care a fost depor- tat la Bender și a activat în acest oraș, interacționând cu molocanii locali. Robert Sloan Latimer, în lucrarea Dr. Baedeker and His Apostolic Work in Russia20 (Docto- rul Baedeker și activitatea sa apostolică în Rusia), relatează despre activitatea doctorului Baedeker la închisoarea din Chișinău, unde a distribuit Biblia și a des- fășurat activitate misionară. Rapoartele anuale ale ober-procurorului Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse cuprind statistici și rapoarte despre progresul și situația diferitor mișcări evanghelice din întreg Imperiul Rus, inclusiv Basarabia. Corespondența lui Iosif Rabinovici cu Vasilii Pașkov este un alt izvor important21. Iosif Rabinovici a fost inițiatorul și conducătorul mișcării evanghelice a evreilor din Chișinău. În una din vizitele sale la Londra, a făcut cunoștință cu liderul evan- ghelicilor din Sankt Petersburg, Vasilii Pașkov, care la acea vreme era expulzat din Rusia. Corespondența acestor doi lideri aduce multe detalii despre activitatea evreilor mesianici din Chișinău, despre construcția casei lor de rugăciune și des- pre ajutorul și sprijinul primit de la colonelul Pașkov. Revista Lumina vieții este publicația baptiștilor din Basarabia în perioada Ro- mâniei Mari. În această revistă au fost publicate materiale, memorii și statistici pri- vitoare la activitatea baptiștilor și a altor mișcări evanghelice din perioada țaristă. Revista Баптист [Baptist] (Baptistul) a fost publicată în Rusia, fiind editată de pastorul Vasilii Pavlov, care a desfășurat o vastă activitate misionară în Basara- bia. În această revistă se găsesc relatări despre situația baptiștilor din Basarabia, despre progresul lor și despre începuturile mișcării baptiste în Basarabia în satul Cișmele. Tot în această revistă a fost publicată mărturia pastorului primei biserici baptiste din Basarabia, Arhip Romanenko. Documentele de arhivă, materialele din publicațiile periodice evanghelice și seculare împreună cu cercetările publicate de diferiți autori oferă suficient mate- rial pentru scrierea istoriei mișcărilor evanghelice din Basarabia. 19 В. Бонч-Бруевич, Преследование баптистов евангельской секты, England, 1902. 20 Robert Sloan Latimer, Dr. Baedeker and His Apostolic Work in Russia, London, 1907. 21 Corespondența lui Iosif Rabinovici cu Vasilii Pașkov se află în arhiva personală a dlui Aleksei Sinicikin, arhivarul Uniunii Creștinilor Evanghelici Baptiști din Rusia (Алексей Синичкин, архивариус, РС ЕХБ), căruia îi mulțumesc și pe această cale, pentru că mi-a oferit fotocopiile scrisorilor lui Iosif Rabinovici.

26 Vasile FILAT LISTA DE ABREVIERI ANRM – Arhiva Națională a Republicii Moldova BOR – Biserica Ortodoxă din Rusia SBBS – Societatea Biblică Britanică și pentru Străinătate SBR – Societatea Biblică din Rusia КЕВ – Кишиневские eпархиальные ведомости РГИА – Российский государственный исторический архив (Arhiva Istorică de Stat a Rusiei)

Capitolul 1 PREISTORIA MIȘCĂRILOR EVANGHELICE DIN BASARABIA Înainte de înălțarea Sa la cer, Domnul Isus le-a dat apostolilor marea însăr- cinare, zicând: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceți-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Evanghelia după Matei 28:18-20). Mântuitorul a poruncit ucenicilor să-I fie martori în Ierusalim, în Iudeea, în Sama- ria și până la marginile pământului, și ei așa au făcut. În cartea Faptele Apostolilor găsim detalii cu privire la lucrarea misionară a apostolilor Pavel și Petru, dar nu și despre cea făcută de restul apostolilor. În acest capitol vom vedea cum a ajuns creștinismul la daci, strămoșii românilor, în special la populația de pe teritoriul actual al Republicii Moldova. Apoi urmează să vedem schimbările pe care le-a suferit creștinismul în perioada migrațiunii popoarelor, cum au devenit românii ortodocși, cum au ajuns ideile Reformei protestante în Moldova, cum au fost primite de domnitori aceste idei și ce impact au avut asupra populației. Pentru înțelegerea istoriei mișcării evanghelice din Basarabia este necesar să cunoaștem schimbările politice și spirituale care au avut loc pe parcursul secolelor și ce a în- semnat numele Basarabia în diferite perioade istorice. Ce este Basarabia? În 1812 Imperiul Rus a anexat teritoriile de est ale Țării Moldovei – azi, terito- riul Republicii Moldova, nouă raioane din sudul Ucrainei (Cetatea Albă, Sărata, Ta- rutino, Arciz, Tatarbunar, Bolgrad, Chilia, Ismail și Reni) și o mare parte a regiunii Cernăuți din Ucraina, care anterior fusese județul Hotin. Acest teritoriu nu a fost cunoscut sub numele de Basarabia până la anexarea din 1812. Din secolul XIV doar o mică parte din sudul regiunii, cu orașele Chilia și Cetatea Albă, se numea Țara Basarabească, deoarece, înainte să treacă la Țara Moldovei, această fâșie de pă-

28 Vasile FILAT mânt a aparținut dinastiei Basarabilor, care au condus Principatul Munteniei22. În Descrierea Moldovei, Dimitrie Cantemir scria că Basarabia e constituită din patru ținuturi: al Budjacului, al Achermanului (Cetatea Albă), al Chiliei și al Ismailului23. La 24 august 1807 Rusia a încheiat cu Turcia un armistițiu la Slobozia și una din condiții obliga pe ruși să părăsească Principatele Române, afară de regiunea Ba- sarabia. Pentru a păstra în stăpânire cel puțin teritoriul dintre Prut și Nistru, rușii au extins denumirea Basarabia asupra întregului teritoriu pruto-nistrean, pe care l-au anexat contrar armistițiului24. Anexată de Rusia în 1812, nou-denumita Basa- rabie cuprindea următoarele județe din Principatul Moldovei: Greceni, Codru, Ho- tărniceni, Orhei, Soroca, părți din județele Iași și Cârligătură care se aflau pe par- tea stângă a Prutului. Mai erau incluse Bugeacul și raialele (teritorii administrate direct de Poarta Otomană) Hotin, Bender, Akkerman (Cetatea Albă), Chilia, Ismail și Reni. Tot acest teritoriu, cu o suprafață de 45.630 km2, avea 5 cetăți cu ziduri, 17 târguri și 685 de sate cu o populație de 482.630 de persoane25. În primii doi ani de ocupație rusească se estimează că s-a refugiat peste Prut în Moldova a treia parte din populația Basarabiei. Generalul rus Kiselev scria că locuitorii fugeau, preferând regimul turcesc celui rusesc. Dumitru Sulima, episco- pul Benderului și Akkermanului, scria exarhului Gavriil Bănulescu-Bodoni la 9 no- iembrie 1812 că din satul Șaba, care este în apropiere de Akkerman, s-au refugiat toți, cu excepția a trei sau patru familii. Pe locul lor autoritățile rusești au adus coloniști elvețieni. Soldații ruși tratau cu brutalitate populația și, în plus, exista temerea că se va instaura șerbia, care era în Rusia. Așa de mare devenise pe- ricolul depopulării, încât autoritățile ruse au instalat pichete militare la Prut, ca să oprească fugarii, și răspândeau zvonul că în Moldova de peste Prut bântuie ciuma26. Țarul Alexandru I scria exarhului Gavriil Bănulescu-Bodoni că a aflat cu regret de relele care sunt pricinuite moldovenilor și a dat ordine să fie respectate limba și obiceiurile țării27. După anexare, Basarabia, timp de 106 ani, a fost parte a Imperiului Rus, până la revoluția bolșevică din 1917, după care Sfatul Țării a declarat, la 24 ianuarie 1918, independența Republicii Democratice Moldovenești, urmată de unirea cu Româ- nia la 27 martie 1918. Pe parcursul următorilor 22 de ani de aflare în componența României, în Basarabia s-a înregistrat o mare trezire spirituală printre confesiunile evanghelice, în special a baptiștilor. În urma tratatului de neagresiune încheiat între Hitler și Stalin în 1939, Basarabia, peste mai puțin de un an, la 28 iunie 1940, a 22 Alexandru V. Boldur, Basarabia românească, București, 1943, p. 9. 23 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Scriptorum, 2017, p. 34, cap. IV. 24 Alexandru V. Boldur, Basarabia românească, București, 1943, p. 12. 25 I. Nistor, Istoria Basarabiei, Chișinău, 1991, p. 179. 26 Charles U. Clark, Bessarabia, New York, 1927, p. 71. 27 Ibidem, p. 79.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 29 Harta Guberniei Basarabia. 1883 Sursa: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Russian_Bessarabia,_1883.jpg

30 Vasile FILAT fost anexată de către Uniunea Sovietică și, peste o lună de la ocupare, a fost dez- membrată în trei părți. Partea centrală a fost numită Republica Sovietică Socia- listă Moldovenească și avea o suprafață de 30.000 km2 din Basarabia și 4.100 km2 în partea stângă a Nistrului. La 2 august 1940 sudul Basarabiei cu județele Ismail și Cetatea Albă și județul Hotin din nord au fost încadrate în Republica Sovietică Socialistă Ucraineană. După începerea celui de al Doilea Război Mondial, Româ- nia a recucerit aceste teritorii în 1941, apoi, după trei ani de război, au fost din nou reanexate de Uniunea Sovietică, care a păstrat divizarea teritorială făcută la 2 august 1940. După dezmembrarea Uniunii Sovietice în 1991, județele de altădată Ismail, Cetatea Albă și Hotin au rămas și sunt până în prezent parte a Ucrainei. În lucrarea de față vom studia fenomenul apariției și dezvoltării mișcării evanghelice în Basarabia în teritoriile pe care le-a avut de la anexarea din 1812 și pe tot timpul aflării sub ocupație rusească până la 1918. Cum a ajuns creștinismul pe teritoriul Basarabiei? Creștinismul a ajuns pe teritoriul actual al Republicii Moldova în primele se- cole după Hristos. Peste trei sute de ani de la evenimentele descrise în Noul Tes- tament, Eusebiu de Cezareea a scris Istoria bisericească în baza documentelor și mărturiilor de care dispunea la acea vreme. Conform scrierilor lui, Apostolul Andrei a predicat în Sciția, care cuprindea stepele sudului Ucrainei și Dobrogea de azi. Iată mărturia lui Eusebiu de Cezareea: „...sfinții apostoli ai Mântuitorului, precum şi ucenicii lor s-au împrăștiat în toată lumea locuită pe atunci. Conform tradiției, lui Toma i-a căzut soarta să meargă în Parţia, lui Andrei în Sciţia, lui Ioan în Asia, unde a şi petrecut vreme mai îndelungată, murind în oraşul Efes”28. Despre convertirea la creștinism a locuitorilor din această regiune relatează și Apostolul Pavel în Epistola către Coloseni, când a scris: „Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut. Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit (subl. n.), nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi” (Colo- seni 3:9-11). Deci, Apostolul Pavel atesta existența creștinilor printre sciți. Proba- bil că aceștia erau dintre prizonierii sau robii aflați pe teritoriile Imperiului Roman, dar nu este exclus faptul că existau comunități creștine și în Sciția. Această țară era vecină cu popoarele care locuiau pe teritoriul actual al Republicii Moldova și putem admite că prin contactele existente și prin misiune intenționată creștinis- mul a ajuns încă din vremea apostolilor la geți și daci. 28 Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, București, 1987, p. 99.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 31 În baza mărturiei unui sinaxar (calendar) gotic din secolul al IV-lea și ale altor documente din secolul al IX-lea se încearcă aducerea unor argumente că în terito- riul danubiano-pontic a predicat și Apostolul Filip29. În anul 106 împăratul roman Traian a cucerit Dacia și a transformat o parte a ei în provincie romană. Aici au fost aduși coloniști de pe întreg teritoriul Imperiului Roman și admitem că printre ei au fost creștini, mai ales printre cei veniți din Asia Mică și din Siria, unde creștinismul luase amploare la acea perioadă. Convertirea sutașului Corneliu, relatată în cartea Faptele Apostolilor, este o dovadă a faptului că în armata romană s-a răspândit Evanghelia printre ostași și ofițeri. Împăratul ro- man Adrian a exilat în Dacia 14.000 de creștini, iar împăratul Aurelian a fost mirat de numărul mare al creștinilor care locuiau în această regiune30. Dacia romană nu cuprindea teritoriul Republicii Moldova de azi, dar aflarea în vecinătate presupune, din ambele părți, diverse contacte comerciale și acaparare de prizonieri pe întreg timpul stăpânirii romane în Dacia de la 106 până la 271. Pe aceste căi, precum și pe altele creștinismul avea să pătrundă pe teritoriul actualei Republici Moldova. Când goții au invadat Dacia, ei obișnuiau să facă incursiuni în Asia Mică și în Peninsula Bal- canică, de unde aduceau prizonieri pe aceste meleaguri. Printre acei captivi putem presupune că au fost mulți creștini, care au adus cu ei credința în Hristos. Apologetul Tertulian din Cartagina scria, în jurul anului 200, în lucrarea Împo- triva iudeilor, despre prezența creștinismului pe aceste meleaguri astfel: „Căci în cine altul au crezut toate neamurile decât în Hristos care a venit? Căci în cine altul s-au încrezut neamurile? Parţii şi mezii [...] diferitele neamuri din provinciile Galiei şi regiunile britanilor, inaccesibile pentru romani, dar supuse lui Hristos; şi cele ale sarmaţilor, dacilor (subl. n.), germanilor, sciţilor şi ale multor altor neamuri şi pro- vincii îndepărtate şi ale multor insule necunoscute nouă şi pe care abia putem să le numărăm? În toate aceste locuri stăpânește numele lui Hristos care a venit”31. Prezența multor termeni creștini în limba română este un argument puternic în favoarea pătrunderii în masă a credinței creștine la geți și daci. Cuvântul biserică derivă din latinescul basilica, nume pentru edificiile romane unde se făcea judecata și pe care împăratul Constantin cel Mare le-a cedat creștinilor pentru folosință în calitate de locașuri de cult. Cuvântul Dumnezeu provine din latinescul Domine Deus. Floriile poartă numele unei sărbători păgâne de primăvară Floralia sau Florilia, care a fost adoptată ca dată de intrare a Domnului Isus în Ierusalim. Rusaliile poartă nu- mele vechii sărbători păgâne romane Rosalia, o sărbătoare a pomenirii morților, 29 Mircea Păcuraru, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, București, 2006, p. 18. 30 П. Н. Батюшков, Бессарабия, историческое описание, Санкт-Петербург, 1892, p. XXXVII. 31 Tertulian, Împotriva iudeilor, cap. 7, http://www.enciclopedia-dacica.ro/?operatie=subiect&loca- tie=izvoare_traduse&fisier=Tertullianus_Quintus_Septimius_Florens_-_Adversus_Iudaeos (acce- sat la 23 martie 2020).

32 Vasile FILAT prăznuită primăvara când înfloresc trandafirii, care se numesc în latină rosa. Cuvân- tul sărbătoare derivă din servatoria, o prescurtare de la conservatoria, o zi închinată de romani zeilor care, conform credinței lor, apărau și păstrau trupește și sufletește pe om32. În rugăciunea „Tatăl nostru”, peste 90% din cuvinte sunt de origine latină. Istoricul Sozomen din secolul V scria că goții și neamurile din jurul lor, care trăiau pe malurile Istrului (așa era numită Dunărea în Antichitate), au cunoscut credința creștină încă înainte de Constantin cel Mare, iar în 325, la Sinodul de la Niceea a luat parte și un mitropolit got, pe nume Theophil, înregistrat în actele Sinodului drept „Gothixe sine Getarum”, descriere care arăta că este vorba de Vizigoția, adică terito- riul care mai târziu a fost numit Basarabia și care azi aparține Republicii Moldova33. Prin activitatea misionară a Apostolului Andrei și, posibil, a Apostolului Filip, apoi prin cucerirea Daciei și prezența romanilor s-a făcut posibilă răspândirea creș- tinismului în spațiul carpato-danubiano-pontic, inclusiv în spațiul pruto-nistrean. Încercări evanghelice din Evul Mediu După ce romanii s-au retras din Dacia în anul 271, creștinii localnici au avut puține contacte cu centrul creștin din Imperiul Roman. Fiind dincolo de frontie- rele Imperiului, și-au păstrat intactă religia34. Nicolae Iorga scria că „raza culturii mai înalte se oprea cu totul la hotarele noastre”. În perioada marii migrații, pe teritoriul Daciei au venit goții. Ulfila (sau Wulfila), care a fost uns „episcop al goți- lor” în anul 341, a tradus Biblia în limba gotă și a desfășurat o activitate misionară vastă printre goți, propovăduind arianismul35. Dacii, sau valahii, cum erau numiți de popoarele din jur, vorbeau latina vulgară și era de așteptat ca urmașii lor, pe parcursul secolelor, să fi rămas sub influența Bisericii Catolice. Faptul că un popor vorbitor de limbă latină a urmat ritul ortodox după sciziunea Bisericii creștine și a adoptat limba slavonă drept limbă liturgică (aprox. sec. al X-lea) se explică prin apropierea sa geografică de Constantinopol și Bizanț. În Evul Mediu timpuriu, în spațiul dintre Nistru și Prut creștinismul a supra- viețuit în mijlocul credințelor aduse de popoarele migratoare și a continuat să fie practicat de populația autohtonă așa cum a apucat din vremurile antice. Împăra- 32 Mircea Păcuraru, op. cit., p. 21. 33 Ștefan Ciobanu, Basarabia, Chișinău, 1926, p. 300. 34 A se vedea informații despre situl de epocă romană de la Sobari, raionul Soroca, datat cu secolele III-IV. Arheologul Alexandru Popa consideră că analogiile structural-tipologice cu alte edificii din diferite zone ale Europei permit interpretarea clădirii din piatră de la Sobari în calitate de biserică paleocreştină. Opaiţul cu semnul crucii incizat, descoperit la Sobari, ar putea fi interpretat drept mărturie a apartenenţei a cel puţin unei părţi a locuitorilor de la Sobari la religia creştină, a se vedea Alexandru Popa, Romains ou Barbares? Architecture en pierre dans le Barbaricum à l’époque romaine tardive (sur le matériel archéologique du Nord-Ouest du Pont Euxin), Chișinău, 2001. 35 N. Iorga, Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, vol. 1, Vălenii-de-Munte, 1908, p. 8.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 33 tul bizantin Constantin Porfirogenetul menționa pe la mijlocul secolului al X-lea că în cetățile de pe Nistru existau biserici și cruci. Popoarele migratoare, când tre- ceau pe aici sau rămâneau, aduceau cu ei credințe păgâne și i-au izolat pe creștinii de la nord de Dunăre de restul lumii creștine pentru câteva sute de ani. În acele condiții de izolare, creștinismul din spațiul pruto-nistrean a parcurs o cale de sine stătătoare, axată mai mult pe păstrarea tradițiilor decât pe partea dogmatică și pe învățătură36. În secolul al VI-lea numeroase triburi de slavi meridionali au in- vadat toată Peninsula Balcanică și s-au stabilit aici cu traiul, cu timpul devenind creștini. După ei au venit bulgarii de pe Volga. În anul 672 bulgarii hanului Asparuh trec Dunărea și supun triburile slave, conviețuind în continuare cu slavii și cu tracii autohtoni. Un rol deosebit de mare în evanghelizarea slavilor au jucat Chiril și Metodie. Acești doi frați de trup locu- iau în Tesalonic și nu se știe de ce naționalitate erau. Dacă erau slavi, atunci deja cunoșteau limba slavă veche (ori bulgara veche), iar dacă erau greci, atunci au învățat graiul slavilor așezați în acea zonă. Chiril era fratele mai mic și numele de la naștere a fost Constantin, însă mai târziu și-a luat numele de Chiril. Acești frați s-au dedicat cauzei lui Hristos și, în timp ce se aflau într-o mănăstire de pe muntele Olimp din Misia, au alcătuit un alfabet cu 43 de caractere, care apoi a fost denumit chirilic după numele fratelui mai mic și care azi este folosit de ruși, ucraineni, bulgari și alte popoare slave. Românii au preluat acest alfabet, care a fost folosit până la domnia lui Alexandru Ioan Cuza37. Chiril și Metodie au elaborat alfabetul chirilic, ca să poată traduce Biblia și cărțile liturgice din greacă în slava veche, și în anii 863-886 au desfășurat o amplă misiune răspândind învățătura creștină. Ucenicii lui Chiril și Metodie au încheiat creștinarea bulgarilor după ce, în anul 864, hanul Boris a devenit creștin în împrejurări neobișnuite. După o luptă cu împăratul bizantin Mihail al III-lea, hanul Boris a încheiat pace cu el și în același loc a primit botezul, iar împăratul bizantin i-a devenit naș de botez. Boris a luat numele nașului său și a devenit Mihail I. Mai mulți dintre nobilii hanului s-au bo- tezat odată cu el, dar o parte au pornit o răscoală, pe care Boris (alias Mihail I) a stins-o cu sânge și cruzime38. Creștinismul primit de regele Boris a fost de formă grecească, deci greaca era limba liturgică. Șase ucenici ai lui Chiril și Metodie au venit în Bulgaria și au răspândit creștinismul și limba slavonă (limba slavă scrisă, care are la bază dialectul bulgaro-macedonean). Bulgarii mai apoi i-au forțat pe români să abandoneze creștinismul roman cu închinare în limba latină și i-au silit să se închine în limba slavonă. Vestitul istoric român A. Xenopol scria că „nu exis- 36 Gheorghe Postică, Civilizația medievală timpurie în spațiul pruto-nistrean (secolele V-XIII), Chișinău, 2006, p. 152. 37 Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. 1, București, 1890, p. 175. 38 A. D. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiană, Iassi, 1888, p. 447.

34 Vasile FILAT ta nici un motiv care să fi făcut pe români a lepăda o formă de religie pe care o înțelegeau și a lua pe una pentru care nu aveau nici o înțelegere”39. Preoții bulgari au venit printre români și în puțin timp, sprijiniți de brațul puterii seculare, pe care clerul a știut s-o ia în ajutorul său, au întărit creștinismul bulgăresc între români în forma ortodoxă cu limbă de închinare slavonă. A. Xenopol citează o carte în lim- ba bulgară tipărită în orașul Buda din Ungaria în anul 1844, întitulată Țarstvenica, care cuprinde biografiile țarilor bulgari. Autorul acelei lucrări citează niște ma- nuscrise vechi și spune: „S-a însemnat în niște cărți vechi scrise de mână că după răposarea patriarhului bulgar sfântul Ioan, carele a ridicat pe Asan (1185-1196) la împărăție, a chemat Asan de la Ohrid pe părintele Teofilact și l-a pus patriarh în Târnov. Însă sfântul Teofilact a luminat și a curățit toată Bulgaria de erezii, de care multe se aflau atunci în ea. După aceea a trecut în Valahia, să o cucerească și să o curețe de erezia romană, ce pe atunci domnea în Valahia, și Asan s-a dus și a supus ambele Valahii sub stăpânirea sa și a silit pe Valahi, care până atunci ceteau în limba latină, să lase mărturisirea romană și să nu citească în limba latină, ci în cea bulgară și a poruncit ca celui ce va citi în limba latină să i se taie limba și de atunci Valahii au început a citi bulgărește”40. Când zice „bulgărește” înseamnă „în slavonă”. Xenopol consideră că aceste evenimente s-au întâmplat mai înainte, pe vremea regelui Bogor sau a fiului acestuia Simeon, care au trăit înainte de Asan41. Concluzia lui Xenopol este următoarea: „Influența bisericii bulgare asupra minții și dezvoltării poporului român a ținut opt veacuri și a fost din cele mai dăunătoare [...] Devenind limba statului și aproape singura scrisă și citită, limba bulgară a îm- piedicat cultivarea graiului național pentru o perioadă îndelungată [...] În Europa limba latină a fost o școală pentru limbile populare. La noi slavismul tâmpit, orb și lipsit de orice idei, apăsa ca un munte asupra cugetului poporului român, fără să-i aducă nici un folos, îngroșând tot mereu întunericul care-i cuprinsese mințile, în loc de a-l împrăștia. Limba slavonă înăduși gândirea românească”42. Peste trei sute de ani de la trecerea forțată a românilor la ritul ortodox au venit primele raze ale reformației și în principatele române, ajungând până în Ba- sarabia. În secolul al XIV-lea au apărut în Anglia primele sclipiri ale reformei reli- gioase. John Wycliffe, un mare teolog și profesor la Universitatea din Oxford, a criticat dur abuzurile Bisericii Catolice și învățăturile acesteia care veneau în con- tradicție cu Biblia. Cea mai mare realizare a lui John Wycliffe a fosta traducerea Bi- bliei în limba engleză, căci până atunci în orice biserică catolică liturghia se oficia exclusiv în latină. El a propovăduit ideile reformei în Biserica Catolică și, după tra- 39 Ibidem, p. 451. 40 Ibidem, p. 453. 41 Ibidem, p. 454. 42 Ibidem, p. 459.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 35 ducerea Bibliei în limba engleză, a inițiat mișcarea lollarzilor, care au propovăduit învățătura Sfintelor Scripturi în popor. Învățăturile lui Wycliffe au ajuns în Boemia (azi, Cehia) și l-au inspirat pe Jan Hus, un ilustru profesor al Universității din Pra- ga, care le-a preluat, le-a dezvoltat și le-a promovat mai departe în poporul ceh. Hus învăța că autoritatea Bibliei este superioară autorității papei și că toți trebuie să se întoarcă la învățătura Evangheliei. Respingea venerarea Fecioarei Maria, a sfinților, închinarea la icoane, la moaște și viața monahală. Papa și clerul catolic l-au chemat la Consiliul de la Constans și papa i-a promis lui Jan Hus că nu i se va întâmpla niciun rău, dar apoi a spus că nu este necesar să-și țină promisiunile fă- cute unui eretic și l-a condamnat la moarte. Jan Hus a fost ars pe rug la 6 iulie 1415. Credeau că așa vor stinge mișcarea, dar tocmai prin această prigoană au făcut să se răspândească ideile lui Jan Hus cu repeziciunea fulgerului pe continent. La doar 16 ani după moartea lui Hus găsim prima menționare a husiților în Țara Moldovei, unde au găsit protecția domnitorului Alexandru cel Bun. În anul 1431 re- gele Poloniei, Vladislav Iagello, cerea domnitorului Moldovei să pună capăt tole- ranței și să-l trădeze pe principalul predicator husit Jacob, care propovăduia în co- loniile maghiare și săsești43, fiind încurajat de Alexandru cel Bun. Un an mai târziu, episcopul de Cracovia era alarmat de extinderea rapidă a husismului în Moldova în detrimentul catolicismului și de sprijinul pe care Alexandru cel Bun îl acorda husiți- lor44. Episcopul de Baia împreună cu ierarhii catolici au venit la curtea lui Alexandru cel Bun și au avut o dispută cu husiții. Domnul Moldovei l-a sprijinit pe predicatorul husit, care acuza papalitatea și ierarhii catolici de corupție și imoralitate. Apoi, a luat măsuri pentru a feri comunitatea husită de posibile persecuții din partea catolicilor. Până la domnia lui Ștefan cel Mare husiții au făcut progrese în Moldova, în ciuda persecuției din partea clerului catolic45. Într-o bulă a papei Eugeniu al IV-lea din 1444 se comunică că adepții lui Jan Hus au găsit refugiu și o bucată de pâine sub cerul Moldovei. Cu doi ani înainte același papă scria: „Am aflat cu cel mai mare dezgust că în regatul Moldovei se adăpostesc o mulțime de eretici, mai cu seamă din abomi- nabila sectă a husiților”. După presupunerile lui Bogdan Petriceicu-Hajdeu, husiții veniți în Moldova pe la anul 1435 s-au așezat în orașele Huși și Roman46. După ce a cucerit Moravia, în anul 1481, Matei Corvinul a decretat expulza- rea husiților din țară. Husiții știau că în Moldova sunt găzduiți oameni de aceeași credință și au venit aici conduși de Miculaș. Ștefan cel Mare i-a primit bine și le-a permis să se așeze cu traiul unde doresc47. Grupuri de husiți unguri au venit pe 43 Sașii sunt coloniști germani din Saxonia, aduși de regii unguri în Transilvania în secolele XII și XIII. 44 Maria Crăciun, Protestantism și ortodoxie în Moldova secolului al XVI-lea, Cluj-Napoca, 1996, p. 15. 45 Ibidem, p. 16. 46 Bogdan Petriceicu-Hajdeu, Istoria toleranței religioase în România, București, 1868, p. 28-29. 47 Maria Crăciun, op. cit., p. 17.

36 Vasile FILAT vremea lui Alexandru cel Bun și a lui Ștefan cel Mare și s-au așezat cu traiul în Cio- burciu, care pe atunci era un orășel înfloritor48. În 1492-1493 o parte din husiți s-au întors în Moravia, alții au plecat în Rusia și un număr mic au rămas să locuiască în Moldova, dar fără a lăsa un evident impact evanghelic în țară. Husiții din Huși și Roman s-au convertit mai târziu la catolicism. Domnitorul Petru Șchiopul, care a domnit de patru ori între anii 1574 și 1591, i-a prigonit pe husiți și a dat locașurile lor de cult iezuiților. Succesorul lui la tron, Aron-Vodă, care a domnit de două ori între anii 1591 și 1595, le-a întors locașurile de cult și libertatea închinării49. Între timp, în Europa avea loc marea trezire spirituală începută de Martin Luther în Germania în anul 1517, când a atârnat pe ușa bisericii din Wittenberg cele 95 de teze prin care s-a dat start Reformei. Ca și în cazul husiților, doar peste 15 ani, în anul 1532, doctrina luterană câștigă teren în rândul populației catolice din Moldova. Au existat relații directe între luteranii de aici și predicatorii din Wit- tenberg50. Luteranilor le datorăm prima carte tipărită în limba română. Aceasta a fost Catehismul luteran, scris în anul 1544 la Sibiu. Apoi, diaconul Coresi a tipărit în tipografia de la Brașov și alte cărți în limba română, printre care Evangheliarul, Tâlcul Evangheliei și Psaltirea51. Domnitorul Ștefan Rareș a fost un ortodox militant și, în domnia lui scurtă de un an (1551-1552), a persecutat toate confesiunile neortodoxe existente în Moldova prin convertiri forțate, distrugeri de biserici și de cărți de cult. A dorit să boteze forțat pe toți maghiarii din Moldova, care erau reformați, și a distrus bisericile sașilor luterani. Alexandru Lăpușneanu a continuat politica persecuțiilor și, în cele două domnii ale sale (1552-1561; 1564-1568), a tras în țeapă pe cei bănuiți de trecere la protestantism sau de împărtășire a ideilor protestante și a continuat să boteze forțat în ortodoxie pe sași și maghiari52. A existat în Moldova și o încercare de introducere a Reformei prin eforturile domnitorului Despot-Vodă, care era de origine grec, cu numele de la naștere Ia- cob Ieraclide. El a domnit în Moldova timp de doi ani, din 1561 până în 1563, după ce l-a înlăturat pe Alexandru Lăpușneanu. Înainte să ajungă pe tronul Moldovei, el a fost în Franța și Germania, unde a stat chiar în orașul Wittenberg și l-a cunoscut personal pe Philipp Melanchthon, prietenul lui Martin Luther și autorul Confesi- unii de credință de la Augsburg (1530), care este mărturisirea de bază a Bisericii Luterane. Iacob Ieraclide a fost preocupat de viața spirituală, dar nu a fost stator- nic, căci a trecut des de la o confesiune la alta și concepțiile lui au suferit multe schimbări pe parcursul vieții. A fost luteran, apoi calvinist și spre sfârșitul vieții a 48 Nicolae Iorga, Studii istorice asupra Chiliei și Cetății-Albe, București, 1900, p. 187. 49 Maria Crăciun, op. cit., p. 22. 50 Ibidem, p. 44. 51 Alexandru V. Boldur, Istoria Basarabiei, vol. I, Editura Timpul, 2015, p. 205. 52 Maria Crăciun, op. cit., p. 72.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 37 fost antitrinitarian, adică nega învățătura despre Sfânta Treime. Chiar la începutul domniei sale, Despot-Vodă a dat Proclamația de la Vaslui, un edict de toleranță prin care invita toți protestanții persecutați din cauza credinței în Franța, Spania și Germania să vină în Moldova, pe care dorea să o facă loc de refugiu pentru cei care au ales să urmeze Evanghelia53. La invitația lui, au venit protestanți din Polo- nia și din Transilvania. Despot-Vodă a oprit prigoana religioasă împotriva sașilor și ungurilor și a dat ordin să le fie rezidite locașurile de cult, precum și cele ale arme- nilor, care nu erau protestanți54. Aceasta arată că politica de toleranță religioasă a lui Despot-Vodă s-a extins nu doar asupra protestanților, ci a fost universală, căci învățătura Bisericii Apostolice Armenești este departe de cea protestantă și mult mai apropiată de cea ortodoxă. Despot-Vodă a încercat să facă și o reformă a moravurilor, a construit o școală reformată la Cotnari și a invitat predicatori din Europa să viziteze Moldova55. A avut chiar și intenția să tipărească traducerea Evangheliei în limba română. Clericii ortodocși din Moldova nu salutau reformele lui Despot-Vodă și, fiindu-i ostili, au pus la cale să-l omoare, oferindu-i cuminecă- tură otrăvită. Fiind înștiințat, Despot-Vodă i-a invitat pe complotiști, inclusiv pe episcop, și le-a cerut lor să mănânce cuminecătură, ca peste câteva ore să moară toți56. Domnia lui Despot-Vodă a fost scurtă și cu puțin succes în plan de răspândi- re a Reformei și a toleranței religioase, căci a fost detronat de Ștefan Tomșa. Apoi a urmat o altă domnie a lui Alexandru Lăpușneanu, care a revenit la politica per- secuțiilor împotriva confesiunilor diferite de cea ortodoxă. Petru Șchiopul, care a domnit în Moldova de patru ori între anii 1574 și 1591, a fost atât de ostil protes- tanților, încât le-a confiscat locașurile de cult și le-a dat catolicilor57. Când a urcat pe tronul Moldovei, Despot-Vodă era sărac și dator nobilului polonez Lasky, care l-a ajutat să devină domnitor. Pe lângă aceste datorii, mai avea să plătească birul turcilor. În aceste împrejurări el a poruncind să fie topite un policandru și sfeșnice din biserici, ca să transforme argintul în banii necesari să plătească armata. A mai instituit și un impozit mare care trebuia să fie plătit de boieri la desfacerea căsă- toriei, căci aceasta era o practică frecventă printre ei la acea vreme58. În perioada medievală ideile reformate au ajuns relativ repede în Moldova și au găsit sprijinul unor domnitori, dar nu au prins teren la moldoveni, ci s-au răspândit doar printre sași și maghiari. Au existat domnitori care au prigonit pro- testanții și au împiedicat răspândirea învățăturilor Reformei. Ideile protestante nu au prins rădăcini la românii din Moldova în perioada medievală. 53 Ibidem, p. 122. 54 Ibidem, p. 123. 55 Ibidem, p. 126. 56 Ibidem, p. 142. 57 Ibidem, p. 180. 58 Alexandru V. Boldur, op. cit., p. 158.

38 Vasile FILAT Concluzii Locuitorii regiunii care mai târziu s-a numit Basarabia au intrat în contact cu învățătura creștină înainte ca romanii să cucerească Dacia. Apostolul Pavel a menționat în Epistola către Galateni că Evanghelia ajunsese la sciți. Apostolul Andrei a mers că propovăduiască Evanghelia sciților și a ajuns până în Dobro- gea. După cucerirea Daciei de către romani, au venit și mai mulți creștini în acea regiune, creând noi posibilități pentru răspândirea creștinismului. După retra- gerea romanilor și în timpul marii migrații localnicii au păstrat credința creștină în formă latină, care mai târziu urma să devină ceea ce azi numim catolicism. Bulgarii veniți de pe Volga au fost influențați de creștinismul ortodox bizantin și au primit învățătură prin traducerile în limba slavă veche a Bibliei și a altor cărți bisericești, realizate de misionarii Chiril și Metodiu. Țarii și ierarhii bulgari i-au silit pe români să renunțe la limba latină și la credința catolică și să facă slujbele religioase în limba slavă veche, urmând învățătura ortodoxă. Domnito- rii Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare au oferit adepților lui Jan Hus refugiu și protecție. Reforma protestantă a impulsionat tipărirea primelor cărți în lim- ba română. Domnitorul Despot-Vodă a făcut încercări de introducere a ideilor protestante în Moldova. Domnitori ca Alexandru Lăpușneanu și alții au dus o politică extrem de represivă față de alte confesiuni, mai ales împotriva protes- tanților. Eforturile evanghelice din Evul Mediunu au fost semnificative și nu au prins rădăcini în poporul român, încât să aibă un impact de proporții și de lungă durată pe teritoriul care mai târziu avea să se numească Basarabia.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 39 Întrebări pentru discuții 1. Ce răspunzi la afirmația că creștinismul evanghelic este adus din afară și nu are nici 200 de ani în Republica Moldova? 2. Cât de adevărată este părerea că românii au fost ortodocși dintotdeauna? 3. Ce crezi că i-a făcut pe domnitorii Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare să fie toleranți cu husiții? 4. De ce crezi că Reforma nu a prins rădăcini la românii din Moldova? 5. De ce în țările române nu a luat naștere o mișcare evanghelică autohtonă similară celei din Cehia și din Germania?

40 Vasile FILAT 6. Ce ar fi fost diferit azi în Republica Moldova dacă mișcarea evanghelică din Evul Mediu ar fi luat amploare? 7. Ce politică religioasă i-ar fi adus succes lui Despot-Vodă? 8. Cum credeți că viața religioasă din Evul Mediu a influențat contextul spiri- tual actual din Republica Moldova? 9. Cum s-a schimbat pe parcursul istoriei semnificația denumirii Basarabia? 10. Pe care dintre confesiunile existente în prezent în Republica Moldova le putem considera parte a mișcării evanghelice? Ce cunoști despre fiecare din aces- te confesiuni?

Capitolul 2 CONTEXTUL ȘI PREMISELE APARIȚIEI MIȘCĂRILOR EVANGHELICE DIN BASARABIA Situația politică și socială din Imperiul Rus Când au apărut primii creștini evanghelici pe aceste meleaguri, Basarabia fă- cea parte din Imperiul Rus – o putere mondială, care includea o parte din Polonia, țările baltice, munții Caucaz și Alaska (vândută în 1867 Statelor Unite ale Ameri- cii). În anul 1850 populația Imperiului număra 67 de milioane de persoane, iar în anul 1884 – 80 de milioane59. Petru I a deschis, în secolul al XVIII-lea, „o fereastră spre Europa”. Alexandru I a menținut același curs, iar pe vremea lui au fost aduși mulți coloniști europeni în Im- periu. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, în Rusia locuiau peste un milion de germani, iar spre sfârșitul secolului numărul lor a atins cifra de 1.800.000. Rusia secolului al XIX-lea i-a lipsit pe supușii săi de libertate politică și religi- oasă. Țarul Nicolae I a închis „fereastra spre Europa” pentru întreaga perioadă a domniei lui de 30 de ani (1825-1855), urmând principiul „ortodoxie, autocrație, naționalism”. Acțiunile sale au restrâns libertatea religioasă. El nu dorea niciun contact cu țările din Vest. Înfrângerea Rusiei în Războiul Crimeei, când a luptat împotriva Turciei, Franței, Sardiniei, Angliei și altor țări (1853-1856), a scos la ivea- lă falimentul politicii lui Nicolae I. Țarul Alexandru al II-lea (1855-1881) a realizat reforma agrară din 1861, când a fost abolită șerbia, și a instituit o toleranță religioasă relativă. Șerbia, sau iobăgia, a fost un sistem prin care țăranul era legat de pământul moșierului, depinzând total cu persoana și cu bunurile sale de acesta. El era obligat să facă moșierului prestații în muncă, în natură sau în bani și era legat de pământ fără drept de stră- mutare. În martie 1861 a fost abolită șerbia în Rusia și 52 de milioane de țărani au fost eliberați. Chiar dacă starea celor mai mulți dintre ei a rămas dificilă și ei trăiau în mare sărăcie, emanciparea le-a adus simțământul de individualitate, mai multe 59 Иоанн Петрович Дик, У колыбели братства, trad. din engl. de О. Beznosova, trad. din germ. de D. Milanceva, Steinhagen: Samenkorn, 2017, p. 236.

42 Vasile FILAT oportunități economice, libertatea deplasării și circulația ideilor60. Într-un raport din 1865, doar la patru ani după abolirea șerbiei, misionarul J. Long declara că emanciparea șerbilor a dus la trezirea națiunii. A crescut numărul școlilor pentru țărani și circulația Bibliei printre ei s-a lărgit considerabil. Progresul mijloacelor de comunicare și al transporturilor a intensificat răspândirea noilor idei. Dacă în anul 1855 Rusia avea doar 1.000 km de căi ferate, în anul 1881 erau deja 14.000 km. După asasinarea lui Alexandru al II-lea în 1881, până în 1905, a fost din nou o perioadă reacționară, când au domnit țarii Alexandru al III-lea și Nicolae al II-lea. Ambii s-au întors la principiul „ortodoxie, autocrație, naționalism”. Promotorul principal al acestui principiu a fost Konstantin Pobedonosțev, ober-procurorul Sfântului Sinod. El a declanșat represii împotriva creștinilor evanghelici și a adep- ților tuturor confesiunilor diferite de cea ortodoxă. Aprig adept al Bisericii Or- todoxe, Pobedonosțev era un consilier intim al țarului. După ce a fost ridicat la gradul de membru al Consiliului de Miniștri, a ajuns un puternic conducător al tre- burilor în stat și a avut autoritate totală în treburile bisericești. El a proiectat înfi- ințarea școlilor parohiale pe vastul teritoriu al Imperiului, cu scopul de a trece prin aceste școli pe fiecare rus61. Pobedonosțev a deținut această poziție timp de un sfert de secol, din 1880 până în 190562. Metodele lui au provocat în mare măsură revoluția din 1905 și aceasta l-a făcut să se retragă, iar toate planurile lui au eșuat. Biserica Ortodoxă și statul au mers cot la cot în opresiunea pe care au exercitat-o împotriva nemulțumirilor politice și spirituale din popor și, prin metodele crunte de opresiune, s-au făcut vinovate de răspândirea rapidă și victoria marxismului în Rusia. Duminica Sângeroasă (9 ianuarie 1905), când armata a deschis focul asu- pra protestatarilor veniți să înmâneze o petiție țarului, a dat startul revoluției, un rezultat al căreia a fost aprobarea legii toleranței religioase de la 17 aprilie 1905, prin care țarul a oferit libertate religioasă confesiunilor neortodoxe. Dar această libertate a durat doar câțiva ani, după care țarul Nicolae al II-lea a revenit la politica persecuției și reacțiunii, când toate confesiunile (dar mai ales creștinii evanghelici) erau portretizate ca fiind extrem de periculoase pentru siguranța statului și a bisericii. Revoluția din februarie 1917 a pus capăt monarhiei ruse și a fost salutată cu bucurie de popor. Dar Lenin și bolșevicii au uzurpat cuceririle de- mocratice ale revoluției și au instaurat un regim al terorii și al ateismului militant. În contextul revoluției și al războiului civil, Basarabia s-a dezlipit de Rusia și, la 27 martie 1918, s-a unit cu România. 60 Albert W. Wardin Jr., On the Edge. Baptist and Other Free Church Evangelicals in Tsarist Russia, 1855- 1917, Oregon, 2013, p. 93. 61 Nicolae Popovschi, Istoria Bisericii din Basarabia în veacul al XIX-lea sub ruși, Chișinău, Museum, 2000, p. 7. 62 Miriam R. Kuznetsova, Early Russian Evangelicals (1874-1929), Pretoria, 2009, p. 46.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 43 Viața religioasă în Rusia Credința ortodoxă a fost adusă în Rusia din Imperiul Bizantin în secolul al IX- lea. Biserica Ortodoxă, spre deosebire de cea Catolică, nu a avut independență de puterea seculară, iar în Rusia această alianță între Biserica Ortodoxă și stat a mers la extremă. Iosif de Volokolamsk, fondatorul mănăstirii Volokolamsk, scria că „erezia este o crimă împotriva Bisericii și a statului” și că „erezia este trădare de țară și trădarea de țară este erezie”. Când mitropolitul Filip a încercat, în seco- lul al XVI-lea, să-l confrunte pe țarul Ivan cel Groaznic, el a fost omorât și apoi i-au succedat ierarhi total supuși țarului63. Patriarhul Ioachim le cerea, la 1690, țarilor ruși să apere credința ortodoxă prin a nu admite să intre vreodată un „eretic” în împărăție, să nu inițieze și să nu întrețină relații de prietenie cu „eretici”, cum ar fi catolicii, luteranii, calviniștii sau tătarii, adică musulmanii64. Încă în anul 1558 prizonieri germani au fost aduși în Rusia de către Ivan cel Groaznic și stabiliți la Moscova. În anul 1575 țarul a permis construcția unei bi- serici luterane la o distanță mai mică de 2 km de Kremlin65. Tot pe vremea lui Ivan cel Groaznic, regele Angliei, Eduard al VI-lea, a trimis oameni să exploreze pământuri noi. Un grup a ajuns la Arhanghelsk, unde au fost prinși și aduși la Ivan cel Groaznic. După ce i-a interogat, Ivan a trimis un sol cu ei, ca să aducă meșteri și chirurgi englezi la Moscova. Un chirurg englez l-a învățat pe servitorul său, Matfei Simionov, să citească Biblia în slavonă. Simionov a împărtășit și cu alții cele aflate. Când vestea a ajuns la țar, Simionov a fost omorât prin tragere pe roată66. Cei mai mulți protestanți au venit în Rusia în calitate de meșteșugari, negus- tori, ingineri și oficiali. Când Petru cel Mare a ocupat țările baltice, un mare număr de nemți au devenit supuși ruși și mulți din ei au fost angajați în funcții importan- te de stat. La construcția orașului Sankt Petersburg țarul Petru cel Mare a avut o nevoie disperată de specialiști din Vest și cea mai mare parte dintre ei au fost nemți luterani, care au adus credința și închinarea luterană. Dorind să reformeze Rusia, Petru a văzut în Biserica Ortodoxă un factor de stagnare și o ridiculiza frec- vent67. Pentru a slăbi puterea Bisericii Ortodoxe, el a abolit postul de patriarh și a încredințat conducerea unui sinod, pe care îl controla personal. I-a silit pe ruși să-și radă bărbile și să îmbrace haine europene, a interzis bărbaților sub 50 de ani să se călugărească și prin reforme iscusite a direcționat o bună parte din finanțele Bisericii în bugetul statului68. Aceste reforme, în mare parte cele religioase, au 63 Ibidem, p. 49. 64 Ibidem, p. 51. 65 Albert W. Olema, History of Evangelical Christianity in Russia, Texas, 1983, p. 2. 66 R. S. Latimer, Under Three Tsars. Liberty of Conscience in Russia, 1856-1909, London, 1909, p. 34. 67 Martin Sixsmith, Rusia, un mileniu de istorie, București, 2016, p. 88. 68 Ibidem, p. 97.

44 Vasile FILAT stârnit răscoala din 1708 condusă de Kondratiy Bulavin. Revolta a fost zdrobită cu multă cruzime și după ea, prin institurea șerbiei, țăranii au fost legați de glie, făcându-i proprietatea feudalilor. Această stare de fapt a durat până în anul 1861, când țarul Alexandru al II-lea a abolit șerbia69. Așa a fost poziția Bisericii Ortodoxe și așa a rămas să fie pe parcursul secolu- lui al XIX-lea. După moartea patriarhului în 1700, Petru I a instituit Sfântul Sinod în frunte cu un ober-procuror, o persoană laică numită de el70. Biserica Ortodoxă Rusă nu a avut tradiție de independență și nici putere morală să se opună lui Petru I, cum nu a avut mai târziu putere morală să se opună regimului comunist. Timp de două secole după reforma lui Petru I, Biserica Ortodoxă Rusă a acționat ca o aripă a statului, promovând și învățând supunerea față de stat, glorificând absolutismul și exercitând rolul de poliție spirituală, care nu admitea nici cea mai mică manifestare de pluralism religios. Ober-procurorul sinodal era menit să fie „ochii și urechile țarului” în Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Rusia și era singurul mijlocitor între țar și cler, având și drepturi de ministru. Conducerea bise- ricii era concentrată în mâinile lui, iar Sinodul, doar prin el, putea să comunice cu alte instituții. Din 1817 ober-procurorul conducea și Ministerul Afacerilor Duhovni- cești și Instrucțiunii Publice. Hotărârile Sinodului puteau fi executate numai după ce erau aprobate de ober-procuror. Adresările Sfântului Sinod nu puteau ajunge la țar decât prin intermediul ober-procurorului. În 1824 Ministerul Afacerilor Du- hovnicești și Instrucțiunii Publice a fost desființat, dar ober-procurorul a rămas cu toate atribuțiile de ministru pentru domeniul duhovnicesc71. Ober-procurorul Constantin Pobedonosțev, marele persecutor al religiilor și confesiunilor neorto- doxe din Rusia, a fost tutorele țarilor Alexandru al III-lea și Nicolae al II-lea72. Situația spirituală a Basarabiei După anexarea din 1812, Basarabia a avut un statut special de administrație provizorie până în 1828, apoi a fost oblasti (regiune), iar din 1873 până în 1917 a avut statut de gubernie. Guberniile erau alcătuite din uezduri, adică județe. Ju- dețul era alcătuit din voloste sau plasă. Plasa era constituită din comune, care puteau să fie alcătuite din unul sau mai multe sate și toate țineau de o primărie, care administra școala, sănătatea publică, drumurile ș.a. Imediat după anexare, nobilimea basarabeană, condusă de mitropolitul or- todox Gavriil Bănulescu-Bodoni, a solicitat țarului Alexandru I dreptul să aibă o 69 Ibidem, p. 98. 70 Miriam R. Kuznetsova, op. cit., p. 52. 71 Nicolae Popovschi, op. cit., p. 38. 72 Miriam R. Kuznetsova, op. cit., p. 53.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 45 guvernare civilă, bazată pe legile locului, și printr-un statut special, în anul 1818 i s-a oferit participarea parțială la guvernare, iar limba română era folosită alături de limba rusă în administrația locală. Exarhul Bănulescu-Bodoni a întemeiat un se- minar teologic ortodox și o tiparniță, unde au fost editate cărți liturgice în limba română. Situația spirituală și până la anexare a fost precară. Preoții vinovați de fapte imorale plăteau protopopului o amendă de 20 de lei de fiecare caz73. Deci, disciplina bisericească nu le era aplicată preoților așa ca să fie opriți de la oficie- rea slujbelor, ba chiar traiul lor imoral devenise o sursă de venit pentru mai-marii lor. În țările române numărul preoților concura cu numărul locuitorilor. Interesul material îi făcea pe mulți să se facă preoți. În unele sate mici erau și câte cinci preoți și aceasta din pricina veniturilor din slujbele religioase și a scutirii clerului de impozite74. Preoții, în cea mai mare parte, nu aveau cunoștințe elementare75. În anul 1734 domnitorul Constantin Mavrocordat s-a apucat de capul preoților să-i învețe. Îi băga dimineața în biserică, punea strajnici la ușă și nu lăsa pe niciunul să iasă din încăpere în timp ce un preot îi învăța orânduiala bisericii, a botezului și a spovedaniei76. După anexarea din 1812, în proaspăta Eparhie a Chișinăului aproa- pe toate funcțiile preoțești erau ocupate de oameni lipsiți de orice studii, abia știind să citească și să scrie, iar slujbele bisericești se făceau cu neglijență, fără pricepere și în chip mecanic. În anul 1858, după o vizită canonică în județele Chiși- nău, Orhei, Soroca, Iași, Bender și Akkerman, mitropolitul Antonie a constatat că „foarte mulți preoți au puține cunoștințe religioase, nu se ocupă deloc cu Sfânta Scriptură și nici nu știu chiar care cărți se numesc Sfânta Scriptură. În casele lor, afară de câteva cărți de rit, ba încă și acelea mulți din ei nu le au, alte cărți mântu- itoare de suflet nu se găsesc”77. În multe localități, în zilele de sărbători și duminica, preoții, în loc să oficieze în biserică, preferau să se ducă la iarmaroace, care se țineau în aceste zile78. Mi- tropolitul Dimitrie Sulima a dat o mare atenție predicării și a făcut obligatorie pre- dica în șapte localități de căpetenie din țară. Preoții care nu predicau erau amen- dați și banii erau folosiți în folosul săracilor din tagma duhovnicească79. Poporul a fost mai interesat totdeauna de lucrurile materiale decât de cele spirituale. Din acest motiv, mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni a intervenit la guvernator să interzică târgurile duminica și să se facă joi sau vineri. Se cere menționat că a mo- tivat alegerea acestor zile pentru a nu perturba închinarea celorlalte religii. Deci, 73 Nicolae Popovschi, op. cit., p. 25. 74 Ibidem, p. 26. 75 Ibidem, p. 27. 76 Ibidem, p. 28. 77 Ibidem, p. 106. 78 Ibidem, p. 45. 79 Ibidem, p. 51.

46 Vasile FILAT mitropolitul se gândea și la evrei, care făceau închinarea sâmbăta. Dar nu a dat rezultat nici această hotărâre a guvernării80. La momentul anexării din 1812 mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni raporta că în Basarabia existau 749 de locașuri de închinare ortodoxe în 755 de sate81: 40 de lo- cașuri erau de piatră, unul de cărămidă și restul din lemn82. La 31 ianuare 1813 a fost deschis Seminarul Teologic din Chișinău, fiind destinat instruirii copiilor clericilor. Totuși, dintre cei 53 de copii care au venit la studii în primul an, doar 7 erau copii de clerici83. Aceasta arată realitatea tristă că majoritatea clericilor nu erau interesați de studii nici pentru copiii lor și că viitoarele generații de clerici rămâneau fără sau cu foarte puțină educație teologică. În 1828, la Seminarul Teologic învățau 54 de copii, dintre care 45 erau din gubernia Herson. Aceasta se datora faptului că cei mai mulți studenți erau din județul Tiraspol, care făcea parte din gubernia Herson84. Odată cu venirea la putere a țarului Nicolae I în anul 1825, a fost redusă au- tonomia Basarabiei. Noul împărat al Rusiei a anulat regulamentul administrării Basarabiei instituit de împăratul Alexandru I în 1818 și l-a înlocuit în anul 1828 cu un nou regulament, prin care era anulată folosirea obligatorie a limbii române în afacerile publice, și un act din 1854 a acordat limbii ruse statutul de limbă oficială a regiunii, interzicând folosirea limbii române în școli. Au fost interzise și cărțile românești de dincolo de Prut85. Arhiepiscopul Pavel Lebedev a obligat bisericile și mănăstirile din Basarabia să facă slujba cu exclusivitate în limba slavonă, și la sfârșitul conducerii sale doar 417 biserici mai foloseau limba română, pe când 608 biserici țineau slujba numai în slavonă86. Ierarhii nu erau interesați ca populația să fie educată religios și nu-i deranja că slujbele rămâneau neînțelese de populație. După anexare, mai mult de un de- ceniu nu s-a întreprins nimic pentru a deschide școli. Apoi, la inițiativa împăratu- lui Alexandru I au fost înființate școli lancasteriene în 5-7 orașe din Basarabia. În aceste școli au învățat anual în jur de 400 de copii. Școlile parohiale au luat ființă în Basarabia doar în anul 1838. Peste 6 ani deja funcționau 326 de școli cu 346 de învățători și 5.177 de copii de țărani. Peste 11 ani, în 1855 au rămas în țară doar 27 de școli, cu 28 de învățători și 457 de copii. S-a făcut un efort și în anul următor numărul școlilor a ajuns la 159, cu 207 învățători și 1.855 de copii87. Peste alte trei decenii, în 1884, în eparhia Chișinăului existau doar 25 de școli parohiale, din care 80 Ibidem, p. 52. 81 Ibidem, p. 41. 82 Ibidem, p. 29. 83 Ibidem, p. 61. 84 Ibidem, p. 63. 85 Charles King, Moldovenii, România, Rusia și politica culturală, Chișinău, 2002, p. 21. 86 Ibidem, p. 25. 87 Nicolae Popovschi, op. cit., p. 59.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 47 13 au fost înființate în acel an 1884, iar predarea se permitea doar în limba rusă88. Nu este de mirare că alfabetizarea a rămas atât de joasă. În anul 1897, doar 15,6% din populația Basarabiei știa carte, iar pentru etnicii români cifra era de doar 6%. Trezirea spirituală a românilor din Basarabiei a fost oprită de analfabetismul în care au fost ținuți de guvernarea țaristă. Dar, cum vedem din statistici, nici poporul nu a manifestat interes pentru studii atunci când au fost oferite anumite posibilități. Potrivit datelor oficiale din 1897, în Basarabia nu puteau să citească și să scrie 82% dintre bărbați și 96% dintre femei89. Printre moldoveni, care alcătuiau majoritatea populației, doar 10,5% dintre bărbați și 1,7% dintre femei știau carte. În anul 1912 episcopul Serafim Ciceagov scria că serviciile divine în Basara- bia se făceau în limba slavonă, pe care moldovenii nu o înțelegeau și, din pricina aceasta, și-au pierdut obiceiul să vină la biserică și nu mai erau religioși, ci au de- generat în vicii și superstiții90. Preoții ortodocși remarcau indiferența religioasă a moldovenilor, care preferau să meargă la crâșme decât să vină la biserică91. Prin anii 80 ai secolului al XIX-lea, la serviciile divine în bisericile ortodoxe era un lucru obișnuit să vezi câte 2-3 persoane, foarte rar 10-20, dar uneori nu venea nimeni92. Este explicabilă această lipsă de interes a poporului pentru slujbele religioase, de vreme ce ele erau ținute în limba slavonă sau rusă și enoriașii nu înțelegeau nimic. Preotul ortodox Petru din satul Vasilievca, județul Ismail, scria că până la anul 1879, când regiunea a făcut parte din România, în sat a existat școală și copiii au fost învățați carte în limba română. După ce a venit guvernarea țaristă, timp de cinci ani nu s-a făcut în sat școală. În 1884 au deschis o singură clasă, care, peste patru ani, a rămas fără suport din partea statului. Încăperea era mică, întunecoasă, fără mobilă și cantorul bisericii, fiind și învățător, o folosea în același timp și ca bucătărie, dormi- tor și sufragerie. Autoritățile rămâneau indiferente la cererile repetate ale preotului și în anul 1890 au răspuns cu refuz, motivând că sătenii se vor trece și fără școală93. Țarii ruși au promovat o politică intensă de colonizare a teritoriilor din sudul Rusiei, inclusiv a Basarabiei. De pe teritoriul Bugeacului tătarii au fost strămutați în Crimeea și turcii s-au refugiat în țara lor. (O statistică din anul 1808 ne dă o ci- fră totală a populației Țării Moldovei de 960.000 de locuitori, dintre care 80.000 de turci în Bugeac și 20.000 la Hotin, 70.000 de armeni, 70.000 de evrei. Restul 720.000 de persoane erau ortodocși, în cea mai mare parte români94.) Cu fiecare 88 Ibidem, p. 198. 89 Charles U. Clark, Bessarabia, New York, 1927, p. 90. 90 Ibidem, p. 107. 91 Ibidem, p. 91. 92 Е. Н., „Поученiе на второй день Пасхи”, КЕВ, nr. 8, 1893, p. 296. 93 Авксентій Стадницкій, „Состояніе раскола и сектантства въ Бессарабіи по миссіонерскимъ отчетамъ за 1890 годъ”, КЕВ, nr. 17, 1891, p. 508. 94 A. V. Boldur, Istoria Basarabiei, vol. II, Chișinău, Editura Timpul, 2016, p. 183.

48 Vasile FILAT grup de coloniști se urmăreau scopuri aparte. Guvernul țarist a oferit libertate religioasă coloniștilor și Rusia a devenit pentru ei un rai al toleranței, care i-a atras pe mulți95. Acești coloniști urmau să joace un rol important în trezirea spirituală a popoarelor din Rusia. Migrațiile coloniștilor germani, elvețieni, bulgari și găgăuzi au dat Basarabiei un aspect multietnic și multiconfesional accentuat. La mijlo- cul secolului al XIX-lea, în provincie erau 17 sinagogi, 6 biserici luterane, 4 biserici romano-catolice și sute de biserici ortodoxe și secte ortodoxe disidente. Viața orășenească era dominată de ruși și evrei. În anul 1897, în Chișinău locuiau peste 50.000 de evrei, sau 47% din populația orașului96. Printre evrei au avut loc treziri spirituale creștine, conduse de Chaim Gurland și Iosif Rabinovici. Contele Urusov, care a fost trimis în calitate de guvernator după pogromul evreiesc din 1903, a locuit la Chișinău un an și jumătate și a lăsat memorii, în care scrie că „populația moldovenească, ca și cea rusească, este bună la inimă și fără răutate. Românii nu sunt prea dinamici, nu au nici capacitate și nici tendință de agonisire a averilor”97. Când veneau la guvernator să se plângă de ceva, spre deo- sebire de reprezentanții altor popoare, care cereau cu insistență să le fie asculta- te plângerile, moldovenii doar îngenuncheau și țineau deasupra capului petițiile, „bolborosind încet ceva”98. Mai scria Urusov că moldovenii, în mare parte locui- tori la sate, sunt un popor deosebit de plăcut, cu inima bună și supuși. Le place să fie tratați cu respect, ascultă cu plăcere complimentele și nu le este străină un fel de lăudăroșenie a omului simplu. Astfel, în timpul războiului japonez, când erau recrutați bărbați din Basarabia, moldovenii se înscriau cu mândrie, motivând zelul lor prin faptul că țarul, fără ei, nu poate face nimic la război și de aceea a poruncit să fie trimiși „bravii lui moldoveni”99. În anul 1910 misionarul eparhial Gurie Grosu motiva introducerea limbii româ- ne, numită moldovenească, în serviciile divine ale Bisericii Ortodoxe și spunea că rușii ortodocși se plângeau că nu înțelegeau nimic din ce spunea preotul din pri- cina limbii slavone, în care se oficiau serviciile divine. Cu atât mai mult nu puteau înțelege nimic moldovenii, care nu știau rusa și cu atât mai puțin slavona. Oamenii veneau la slujbă cu sufletul gol și tot așa plecau100. Unii preoți ai Bisericii Ortodoxe făceau abuz de această situație. Șeful Inspectoratului de Jandarmi din Basarabia scria în 1912 că „prohodul ţinut în limba română (foarte preţuit de ţărani) era 95 Albert W. Wardin Jr., On the Edge. Baptist and Other Free Church Evangelicals in Tsarist Russia, 1855- 1917, Oregon, 2013, p. 9. 96 Encyclopedia Judaica: Kishinev, Moldova, http://www.jewishvirtuallibrary.org/kishinev-moldova (accesat la 16 februarie 2021). 97 Князь С. Д. Урусов, Записки губернатора, Chișinău, 2011, p. 36. 98 Ibidem, p. 44. 99 Ibidem, p. 188. 100 Архим. Гурій, „Гроза (Чѣмъ сильны сектанты?)”, КЕВ, nr. 4, 1910, p. 99.

Istoria mişcărilor evanghelice din Basarabia în perioada ţaristă (1812–1918) 49 taxat de preoţi de câteva ori mai scump faţă de cel ţinut în limba rusă, iar suma pentru acest serviciu ajungea uneori până la 100 de ruble”101. Deși calitatea pregătirii preoților ortodocși a făcut progrese, în perioada află- rii Basarabiei sub stăpânire rusească spiritualitatea poporului continua să fie joa- să. O influență mai mare asupra situației spirituale au avut-o coloniștii, în special pietiștii dintre luteranii evanghelici germani și molocanii veniți din Rusia. Inochentismul și foamea spirituală a moldovenilor La fântâna de lângă orașul Sihar, Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriş” (Ioan 4:35). Astfel Mântuitorul i-a mustrat pentru faptul că au mers în oraș să cumpere mâncare și nu au spus la nimeni despre El. Oamenii din Sihar, acei samariteni păcătoși, erau atât de setoși după mântuire, încât mărturia scurtă a unei femei cu purtare ușoară a fost sufici- entă ca să-i scoată din oraș și să-i aducă la Isus Hristos. Apoi L-au invitat pe Mân- tuitor să se oprească la ei pentru două zile, ca să le spună mai multe din Cuvântul lui Dumnezeu și să fie mântuiți. Astfel de „holde albe”, „gata pentru seceriș” au fost și românii din Basarabia, care, cu mare părere de rău, au rămas pentru multă vreme nesecerate. Fenomenul numit inochentism, o mare tragedie națională, a scos la iveală acest fapt și iată cum. În anul 1875, în satul Cosăuți din județul Soroca s-a născut un băiat pe nume Ion Țurcanu. Crescut matur, s-a făcut poslușnic la mănăstira Dobruja sub numele de Ioan Levizor, pentru posibilul motiv de a se eschiva de serviciul militar. După patru ani a plecat în Rusia, unde a vizitat mai multe mănăstiri și a făcut cunoștință cu clerici controversați, cum au fost ieromonahul Iliodor din Țarițîn, preotul Ga- pon și protoiereul Ioan Serghie din Kronștadt, fiind influențat de aceștia. Întors în Basarabia, a mers la mănăstirea Dobruja și apoi la Noul-Neamț. S-a călugărit în 1909 sub numele Inochentie și în anul următor a fost hirotonoisit ieromonah102. Spre deosebire de ceilalți clerici, care făceau slujbele în limba rusă, el a început să citească rugăciunea de exorcizare numită „Molitfele Sfântului Vasile” în limba română. În jurul lui Inochentie s-a creat o faimă de mare proroc, se spunea că este „întruchiparea lui Ioan Botezătorul” sau că este „locașul Duhului Sfânt”. Moldo- venii din Basarabia, Podolia și Herson se duceau în foarte mare număr la „părin- țelul”, cum îl numeau ei, ca „să audă cuvinte sfinte” în limba lor. Ierarhii Bisericii Ortodoxe, văzând tulburarea din popor, l-au mutat în orașul Balta din regiunea 101 Gh. Negru, Ţarismul şi mişcarea naţională din Basarabia, Chişinău, Prut Internaţional, 2000, p. 177. 102 Ștefan Ciobanu, Basarabia, Chișinău, 1926, p. 330.

50 Vasile FILAT Kameneț-Podolsk, dar credincioșii din Moldova mergeau în cete mari să-l viziteze. În 1912 episcopul Serafim al Chișinăului l-a exilat la mănăstirea Murom din nordul Rusiei. Exilarea nu a dat rezultatele dorite. Mulți moldoveni din Basarabia, Podo- lia și Herson își vindeau averile pentru a se duce la „Părințelu-Domnu”, iar alții se duceau în satul Cosăuți, ca să ducă daruri și jertfe „măicuței Domnului”, cum o numeau pe mama lui Inochentie. Ca să oprească această mișcare religioasă cu caracter epidemic, autoritățile au interzis moldovenilor vânzarea averilor imobile. Dar nici aceasta nu i-a oprit. Își închideau la lăcată casele și ogrăzile și, în grupuri mari de familii întregi, cu femei și copii mici, plecau la mănăstirea Murom, la Inochentie, pe care deja îl considerau că este Duhul Sfânt103. Episcopul Serafim a trimis la Murom câțiva misionari orto- docși, ca să aducă pelerinii înapoi. Pentru că nici aceasta nu a avut efect, Inochen- tie a fost întemnițat în forțăreața Petrozavodsk și doar atunci pelerinii au început să se întoarcă spre casă. Doar la Moscova misionarii lui Serafim au întâlnit 1500 de inochentiști moldoveni, pe care i-au condus cu trenul în Basarabia. Din gubernia Herson au fost siliți să plece la baștină în Basarabia 210 inochentiști, care se aflau acolo sub conducerea unui adept al proorocului minciunos, care înființase „raiul lui Inochentie” la Lipețk. După un an de temniță, silit de autoritățile civile și eclezi- astice, Inochentie și-a recunoscut public rătăcirea și i-a chemat pe toți adepții săi să se întoarcă la Biserica Ortodoxă. De la Petrozavodtsk autoritățile l-au exilat la mănăstirea Soloveț de la Marea Albă, unde a stat până în 1917, când toate închiso- rile și fortărețele rusești au fost deschise. S-a întors la Lipețk în gubernia Herson și a murit la sfârșitul anului 1917, în urma unei răni primite anterior de la un soldat rus. Cu moartea lui Inochentie mișcarea inochentistă nu a încetat, ba chiar a cres- cut, și în anul 1926, în Basarabia erau peste 20.000 de inochentiști, care credeau că „se apropie vremea judecății, când Părințelu va veni să judece omenirea și vai va fi de cei ce n-au crezut în el”104. Trebuie să-i dăm dreptate istoricului Ștefan Ciobanu că una din cauzele succesului ereziei lui Inochentie a fost faptul că „bi- serica rusă, sau, mai bine zis, clerul monahal, se servea în foarte mare măsură de un sistem de a răspândi în masele întunecate vestea despre o minune sau alta, manifestată de vreo icoană sau de vreun schimnic viu sau mort la o mănăstire sau alta, pentru a atrage cât mai mulți credincioși și jertfe”105. Biserica Ortodoxă a creat premisele pentru inochentism, căci i-a lăsat pe oameni în întuneric spiri- tual. Clericii ortodocși din Rusia l-au modelat pe Inochentie, iar cei din Moldova i-au disprețuit pe moldoveni și limba română. În vremea când inochentismul se răspândea ca o epidemie în Basarabia, Serafim, episcopul Chișinăului, a făcut ur- 103 Ibidem, p. 331. 104 Ibidem, p. 332. 105 Ibidem, p. 333.