Schiţe de predici

31. CE ADUCE O TREZIRE SPIRITUALĂ IOEL 2.23-32 INTRODUCERE §§Trezirea spirituală este o acțiune inițiată de Dumnezeu și concretizată de Duhul Sfânt prin întoarcerea la Domnul a multor mase de oameni. §§În vremea lui Ioel, ținutul lui Iuda se afla sub incidența blestemului rostit pe muntele Ebal de către șase din fiii lui Iacov, la adresa celor care nu vor asculta de poruncile Legii. – Deut. cap. 27, 28. §§ Ca urmare, lăcustele au mâncat recolta, și oamenii sufereau de foame – Ioel 1.16-17. §§ Seceta a uscat iarba, și vitele sufereau – cap. 1.18-20. §§Într-o astfel de vreme, Ioel îi cheamă pe oameni să se trezească și să se întoarcă la Dumnezeu care-i poate binecuvânta. 1. DUMNEZEU ÎȚI ASIGURĂ HRANA CEA DE TOATE ZILELE – v. 23-26 §§Dumnezeu promite că va binecuvânta lucrul credincioșilor – Deut. 28.8. §§ Deut. 28.12 – „Domnul îți va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimită țării tale ploaie la vreme și ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale: vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut”. §§Ba mai mult, Dumnezeu promite și bunătăți – Ier. 31.14. §§ Prov. 28.25 – „Cel lacom stârnește certuri, dar celce se încrede în Domnul este săturat din belșug.” §§ Ps. 127.2 – „Degeaba vă sculați de dimineață și vă culcați târziu, ca să mân­cați o pâine câștigată cu durere; căci preaiubiților Lui El le dă pâine ca în somn.” §§De aceea ne rugăm în rugăciunea „Tatăl nostru”: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” – Matei 6.11-12. 2. TE SCAPĂ DE OCARĂ – v. 27 §§Ținutul lui Iuda era de ocara popoarelor din jur. Aceștia își băteau joc de iudei, spunând că dumnezeii lor erau superiori Dumnezeului Iehova căruia îi slujeau poporul evreu. §§ Isaia 61.1 – „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți: El M-a trimes să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, și prinșilor de război izbăvirea.” §§Nu trebuie să ne temem de ocara oamenilor – Isaia 51.7. §§ Pentru că în locul ocării noastre vom avea îndoită cinste – Isaia 61.7. 51

§§ Evrei 11.26 – Moise „socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire.” §§ Evrei 13.13 – „Să ieșim dar afară din tabără la El și să suferim ocara Lui.” §§Noi nu trebuie să întoarcem rău pentru rău ci să binecuvântăm pe oameni – 1 Petru 3.9. 3. TE FACE PĂRTAȘ LUCRĂRILOR DUHULUI SFÂNT – v. 28-29 §§Turnarea Lui peste credincioși este o realitate – Fapte. 2.4. §§ Acest lucru a fost promis de Domnul Isus – Ioan 14.16-17. §§ Scopul era acela de a primi putere de mărturie – Fapte. 1.8. §§Când vine Duhul Sfânt toarnă în vasul tău pană când ești umplut – Fapte. 4.31. §§Duhul face diferite lucrări în mijlocul oamenilor – 1 Cor. 12.11. §§ El împarte daruri supranaturale – 1 Cor. 12. §§ Domnul Isus prin Duhul Sfânt dă și slujbe spirituale – Efes. 4.11. §§ Scopul lor: „pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentu zidirea trupului lui Hristos” – Efes. 4.12. §§2 Cor. 13.14 – „Harul Domnului Isus Hristos, și dragostea lui Dumnezeu, și împărtășirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toți! Amin.” 4. TE SCAPĂ DE MÂNIA LUI DUMNEZEU – v. 30-32 §§Oamenii ce nu ascultă de Dumnezeu sunt sub blestemul Legii – Gal. 3.10. §§Omul care se trezește din somn îL primește pe Hristos – 2 Cor. 3.16. §§Mânia lui Dumnezeu rămâne peste toți cei neascultători – Rom. 1.18. §§ Mânia Lui este înceată – Exod. 34.6; progresivă – Iov 10.17; aprinsă – Iov 42.7; Isaia 5.25. §§Credincioșii sunt scăpați de mânia lui Dumnezeu. §§ Isaia 12.1 – „În ziua aceea vei zice: «Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mânia Ta s-a potolit și M-ai mângâiat.»” CONCLUZIE §§Trezirea spirituală a oamenilor este „provocată” de Dumnezeu, Duhul Sfânt. §§Cei care acceptă să se trezească din somn sunt binecuvântați în mod deosebit cu binecuvântările cerurilor și ale pământului. §§„De aceea zice: „Deșteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morți, și Hristos te va lumina” – Efes. 5.14. 52

32. CE TREBUIE SĂ CONȚINĂ U N MESAJ DE EVANGHELIZARE Matei 3.1-12 INTRODUCERE §§Ioan Botezătorul este cel ce a pregătit calea Domnului Isus – v. 3; Isaia 40.3. §§Este primul evanghelist din Noul Testament care face evanghelizări în masă – Marcu 1.5. §§Care sunt punctele omiletice ale mesajului său? 1. CHEMAREA LA POCĂINȚĂ – v. 1-2 §§Pocăință înseamnă „schimbarea gândirii.” §§ Oamenii păcătoși sunt străini de viața lui Dumnezeu – Col. 1.21. §§ Pentru că au mintea întunecată din pricina neștiinței lor – Efes. 4.18. §§ Din cauza aceasta ei nu cunosc pe Dumnezeu – Ier. 4.22. §§ Au nevoie să renunțe la vremurile de neștiință și să se pocăiască – Fapte. 17.30-31. §§ Deasemenea este nevoie de un cuget luminat de Duhul Sfânt – Rom. 9.1. §§ Noi trebuie să primim cu blândețe Cuvântul sădit în noi – Iacov 1.21. §§Cuvântul, care este adevărul, ne înoiește în duhul minții noastre – Efes. 4.23-24. §§Rom. 12.2 – „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită”. §§Pocăință înseamnă „schimbarea inimii”– v. 5-6. §§ Inima omului nepocăit este o inimă împietrită – Ezech. 2.4. §§ Este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea – Ier. 17.9. §§ Întocmirile gândurilor din inima lui sunt îndreptate în fiecare zi înspre rău – Gen. 6.5. §§ O inimă departe de Dumnezeu și fără frică de El – Isaia 29.13. §§ Inima omului trebuie cercetată de Dumnezeu – 1 Cron. 28.9; este cunos­ cută de Dumnezeu – Ps. 139.23. §§ Toată inima trebuie predată Domnului – Prov. 23.26, 2 Cron. 16.9; inima trebuie încercată – Ps. 26.2. De ce? §§ Ca să fie curată – Ps. 51.10; ca să nu se clatine – Ps. 10.6; ca omul să aducă o închinare după voia lui Dumnezeu – Ps. 51.17. §§Fapte. 2.37-38 – „După ce au auzit aceste cuvinte,ei au rămas străpunși în inimă, și au zis lui Petru și celorlalți apostoli:„Fraților, ce să facem?”„Pocăiți-vă, le-a zis Petru...” §§Pocăință înseamnă „schimbarea atitudinii”– v. 8-9. 53

§§ Ei trebuie să renunțe la faptele lor rele – Isaia 1.16 §§ Să facă fapte bune – 1 Ioan 3.18. §§ Generatorul faptelor bune este credința – 2 Petru 1.5 §§ Faptele bune să fie făcute în Hristos, nu cu alte scopuri – Filim. v. 6. §§ Efes. 4.28 – „Cine fura, să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă să dea celui lipsit.” §§ Dacă nu face roade bune (dacă nu-și schimbă atitudinea) omul va fi pedepsit de Dumnezeu – v. 10. 2. CREDINȚA ÎN ISUS HRISTOS – v. 11-12 §§Aduce viața veșnică. Grâul (credincioșii) este strâns în grânar (dus în Împărăție) – Matei 13.38. §§ Efes. 1.7 – „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său” §§ El mijlocește zilnic și suntem iertați de Dumnezeu – 1 Tim. 2.5. §§Aduce și botezul cu Duh Sfânt – v. 11. §§ A fost promis de Tatăl – Fapte. 1.4-5. §§ A fost turnat după înălțare – Fapte. 2.33. §§ Făgăduința este pentru toți credincioșii – Fapte. 2.39. §§ Îți dă putere de sfințire – 1 Petru 1.2. §§ Primeşti si îndrăzneală în mărturisirea Domnului Isus – Fapte. 1.8. §§Aduce și botezul cu foc – v. 11. §§ Luca 12.49-50 – „Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Și ce vreau decât să fie aprins chiar acum! Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, și cât de mult doresc să se îndeplinească!” §§Pentru noi înseamnă tot ce suferim pentru Hristos „pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava, și cinstea la arătarea lui Isus Hristos” – 1 Petru 1.7. 3. BOTEZUL CREȘTIN – v. 6 §§Este mărturia unui cuget curat – 1 Petru 3.21; Evrei 10.21-22. §§ Noi trebuie să-i slujim lui Dumnezeu cu un cuget curat – 2 Tim. 1.3. §§Este o identificare cu Hristos – Rom. 6.3-4. §§ Cine este în Hristos este o făptură nouă – 2 Cor. 5.17. §§Învățături greșite despre botez. §§ Că în urma botezului se produce nașterea din nou. §§ Că botezul trebuie făcut și la copii minori. §§ Că în urma botezului se pogoară Duhul Sfânt asupra candidatului. §§ Legate despre forma botezului. 54

CONCLUZIE §§Ioan Botezătorul evangheliza în mijlocul oamenilor. §§Era tranșant și nu predica omiletic, dar efectul predicilor sale de evan­ ghelizare era vizibil, pentru că oamenii se întorceau la Dumnezeu. §§Ce conține mesajul de evanghelizare pe care-l transmiți? Care este efectul lui? 33. BISERICA, UN EXEMPLU ÎN LUME MATei 5.13-16 INTRODUCERE §§Domnul Isus a vorbit de două ori despre Biserică – Matei 16.18; 18.17. §§Biserica Domnului Isus este constituită din ucenici care au cunoscut adevărul și răman în El – Ioan 8.30-32. §§Pentru a ilustra care este rolul Bisericii în lumea aceasta, Domnul Isus se folosește de două elemente: sarea și lumina. 1. UCENICII (BISERICA) AU PUTEREA DE A INFLUENȚA SPIRITUAL PE OAMENI – v. 13a §§v. 13a – spune că ucenicii sunt sarea pământului, adică cei ce dau gust pământului. §§ Sarea sunt ucenicii, iar pământul lumea. §§ Pământul are trecere înaintea lui Dumnezeu, atât timp cât ucenicii influențează prin exemplul lor pe oameni să se pocăiască. §§ Matei 28.19-20 – „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, bote­ zându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfantului Duh, și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit.” §§Ucenicii trebuie să se poarte cu înțelepciune cu cei de afară și să răscum­ pere vremea – Col. 4.5. §§Înțelepciunea trebuie să fie indreptățită prin lucrările ei – Matei 11.19. §§ Cu alte cuvinte v. 13 poate fi tradus: Faceți-i pe oameni să aibă trecere înaintea lui Dumnezeu, sărându-i cu gustul vieții voastre schimbate de Evanghelie și conservându-i în starea aceasta, pentru a fi scăpați de judecata lui Dumnezeu. §§ 1 Petru 1.15 – „Ci după cum Cel care v-a chemat este Sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră.” §§„Fiți sfinți” este un imperativ și înseamnă „păstrați-vă puterea de a-i 55

săra pe oameni” pentru că numai din pricina Bisericii, din pricina voastră, a ucenicilor, pământul (oamenii) mai au trecere înaintea Mea.” 2. BISERICA TREBUIE SĂ DEA DOVADĂ DE STABILITATE SPIRITUALĂ – v. 13b §§Pierderea gustului este sinonimă cu pierderea calității de fiu a lui Dumnezeu. Cine își pierde gustul, pierde şi sfințenia, nu mai lucrează faptele credinței și pierde impactul de a stabiliza pe oameni din punct de vedere spiritual înaintea lui Dumnezeu. Oamenii aceștia se rătăcesc de pe Calea cea dreaptă – 2 Petru 2.15. §§ Iov 6.18 – „Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie și pier.” §§Noi trebuie să ne păzim bine și să nu pierdem rodul muncii noastre – 2 Ioan v. 8. §§ Gal. 3.3 – „Sunteți așa de nechibzuiți, după ce ați început prin Duhul, vreți acum să sfârșiți prin firea pământească?” §§Unitatea și dragostea credincioșilor este cheia stabilității – Ioan 17.22. §§ Ioan 13.35 – „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții.” 3. BISERICA ARATĂ OAMENILOR ADEVĂRUL – v. 14 §§Ea este asemănată cu o cetate așezată pe un munte, care iese în evidență de departe. §§ Oamenii se suiau la Muntele Sionului ca să fie iluminați de Adevărul lui Dumnezeu la templul din Ierusalim. §§ Isaia 25.7 – „Și pe muntele acesta înlătură mahrama care acoperă toate popoarele și învelitoarea ce înfășura toate neamurile.” §§Domnul Isus este temelia, stânca pe care este așezată Biserica – Isaia 28.16. §§ 1 Cor. 3.11 – „Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, si care este Isus Hristos”. §§Domnul Isus este Lumina care luminează pe orice om când vine în lume. – Ioan 1.9. §§Tot așa trebuie să lumineze Biserica Lui – v. 16. §§Ioan 5.35 – „Ioan era lumina care este aprinsă și luminează … .” §§Vor fi și oameni care vor încerca să înădușe adevărul (să stingă lumina creștinilor) – Rom. 1.18. §§ Evrei 10.32 – „Aduceți-vă aminte de zilele de la început, când după ce ați fost luminați ați dus o mare luptă de suferințe.” 56

4. BISERICA ÎMPLINEȘTE NEVOILE OAMENILOR §§Nevoi sufletești – v. 15. §§ Fapte. 26.18 – „Ca să le deschizi ochii să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea satanei la Dumnezeu; și să primească prin credința în Mine, iertarea păcatelor și moștenirea împreună cu cei sfințiți.” §§ Iacov 5.20 – „Să știți că cine întoarce un păcătos de la rătăcirea caii lui, va mântui un suflet de la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate.” §§Nevoi materiale – v. 16 §§ Matei 7.12 – „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea si proorocii.” §§ Filip. 4.8 – „Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.” §§ Evrei 13.16 – „Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dum­ nezeu jertfe ca acestea Îi plac.” CONCLUZIE §§Cât timp Biserica își păstrează gustul și puterea de a săra, va avea impact în viața oamenilor și ei vor avea trecere înaintea lui Dumnezeu. §§Dacă lumina ucenicilor strălucește, mulți oameni vor vedea puterea exemplului și le vor urma credința – v. 16b. §§ 2 Cor. 6.3 – „Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată.” 34. PORUNCILE DRAGOSTEI Matei 5.38-42 INTRODUCERE §§Pentru a ilustra cum să ne comportăm cu vrășmașii noștri, Domnul Isus face apel la câteva din interpretările Legii privitor la „Legea acțiunii și reacțiunii” față de cei care ne fac rău. §§Aceste lucruri pe care le spune Domnul Isus nu sunt doar sfaturi, ci directive, porunci pe care să le urmăm, dând dovadă de dragoste. 1. NU TE RĂZBUNA PE CEI RĂI – v. 38-39 §§Pentru că răzbunarea este a Domnului – Rom. 12.19. §§Ba mai mult, noi suntem chemați să binecuvântăm – 1 Petru 3.9. 57

§§Cineva a spus: „Răzbunarea vrea să producă mai multă suferință decât a suferit ea însăși.” §§Prov. 20.22 – „Nu zice: „Îi voi întoarce eu răul!”. Nădăjduiește în Domnul și El te va ajuta.” §§Să urmăm exemplul Domnului Isus Hristos. §§ Isaia 50.6 – „Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii îna­ intea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns fața de ocări și scuipări.” 2. CEDEAZĂ DIN DREPTUL TĂU ALTORA – v. 40 §§Dacă cineva era dator altcuiva și nu avea cu ce să plătească, îi lăsa haina garanție. §§ Dar Exod. 22.26-27 spune: „Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui; căci este singura lui învelitoare, este haina cu care își învelește trupul: cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sunt milostiv.” §§Domnul Isus ne învață mai bine să cedăm în favoarea altora și să nu ajungem la judecată – v. 40. 1§§ Cor. 6.7 – „Chiar faptul că aveți judecăți între voi, este un cusur pe care-l aveți. Pentru ce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine paguba?” §§ 1 Petru 2.19 – „Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui față de Dumnezeu, sufere întristare, și sufere pe nedrept.” §§În Israel, Domnul a instituit sărbători când trebuiau iertate datoriile. 3. DĂ DOVADĂ DE BUNĂVOINȚĂ ÎNTOTDEAUNA – v. 41 §§În Imperiul Roman, oamenii putea fi luați oricând de la munca lor și puși la dispoziția puterii de ocupație – Matei 27.32. §§Dar Domnul Isus ne învață legea dragostei prin care trebuie să dăm dovadă de bunăvoință fără să fim siliți. §§ Binele pe care-l facem altora, nu trebuie să fie silit ci de bunăvoie – Filimon 14. §§ 2 Cor. 8.12 – „Pentru că dacă este bunăvoință, darul este primit...” 4. RĂSPUNDE NEVOILOR ALTORA – v. 42 §§Prin împrumut, un lucru pe care Biblia îl încurajează, nu înțelegem să golim pe cineva de bani, ci darea unei sume de bani unui om care se află într‑un impas, până la un moment dat când acea persoană îi va putea restitui. §§ Prov. 22.7 – „...cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce dă cu împrumut.” §§ Ps. 37.21 – „Cel rău ia cu împrumut și nu dă înapoi, dar cel neprihănit este milos și dă.” 58

§§ Ps. 112.5 – „Ce bine-i merge omului care face milă și împrumută pe altul și care își rânduiește faptele după dreptate.” §§ Ajută pe sfinți când sunt în nevoie – Rom. 12.13. §§Un proverb indian spune: „Pe un sărac îl bucură mai mult un dar mic dat în grabă, decât un dar mare dat cu întârziere.” 5. IUBEȘTE VRĂȘMAȘII TĂI PÂNĂ LA MOARTE – v. 43-48 §§Creștinii sunt conștienti că nu omul care este împotriva lor, este de vină, ci puterea întunericului care îl animă să facă rău – Efes. 6.12. §§ Iacov 5.10 – „Frații mei, luați ca pildă de suferință și de răbdare pe proorocii care au vorbit în numele Domnului.” §§Exemplul nostru suprem este Domnul Isus. Pe cruce, Domnul Isus se ruga „Tată iartă-i căci nu știu ce fac.” – Luca 23.24. §§ Luca 14.27 – „Și oricine nu-și poartă crucea, și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.” §§ Efes. 5.1-2 – „Urmați dar pilda lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți. Trăiți în dragoste după cum și Hristos ne-a iubit, și S-a dat pe sine pentru noi «ca un prinos și ca o jertfă de bun miros» lui Dumnezeu.” CONCLUZIE §§Dragostea „poruncește” să urmăm poruncile ei – 1 Cor. 13.4-7. §§Dumnezeu este dragoste și noi trebuie să rămânem în dragostea Lui – Ioan 15.4. §§Ioan 15.9-10 – „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui.” 35. CREDINȚA LĂUDATĂ DE DOMNUL ISUS Matei 8.5-13 INTRODUCERE §§Sutașul din Capernaum avea un rob care slăbise foarte mult din cauza bolii, și l-a rugat pe Domnul Isus să vină acasă la el și să-l vindece. §§Pentru că a spus: „Doamne...nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi numai un cuvânt și robul meu va fi tămăduit” – v. 8, Domnul Isus a lăudat credința sutașului și a definit-o ca fiind o credință mai mare ca în Israel. §§Care sunt caracteristicile acestei credințe mari? 59

1. O CREDINȚĂ CARE TE APROPIE DE ISUS – v. 5 §§Credința care s-a exprimat prin dragostea sutașului față de robul său, este după Scripturi – Gal. 5.6. §§Prin evenimentele pe care Dumnezeu le aduce în viața noastră, vrea să ne apropie mai mult de El. Dar noi avem obligația să ne apropiem de Isus pentru că El este Fiul lui Dumnezeu. §§ 1 Petru 2.4 – „Apropiați-vă de El, piatra vie, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu.” §§Un lepros s-a apropiat de Isus, I-a recunoscut autoritatea, I s-a închinat, apoi i-a fost rezolvată problema – Matei 8.1-3. §§Noi am fost apropiați de Dumnezeu prin sângele Domnului Isus – Efes. 2.13. §§Suntem îndemnați să ne apropiem și noi de El – Iacov 4.8. §§ Dacă facem așa, vom căpăta îndurare, vom găsi har, și vom fi ajutați la vreme de nevoie – Iacov 4.8. §§Prin apropierea de Isus, Domnul se identifică cu nevoile tale. Această identitate o exprimă Cânt. Cânt. 2.16 – „Preaiubitul meu este al meu și eu sunt a lui ...” §§ Fratele Richard Wurmbrand spunea că în ebraică se traduce așa: „Prea­ iubitul meu este al meu și eu nu-s.” Adică „M-am apropiat așa de mult de el că sunt una cu iubitul meu.” – Gal. 2.20. 2. O CREDINȚĂ CARE DĂ DOVADĂ DE MILĂ – v. 6 §§Prin mila lui Dumnezeu noi am fost mântuiți – Rom. 9.16; Isa. 54.10. §§ Ninive a scăpat de pedeapsă datorită milei lui Dumnezeu – Iona 4.10-11. §§Noi trebuie să dăm dovadă de milă față de oameni – Matei 9.13. §§ Mila, compasiunea și dorința de vindecare a stat la baza aducerii bolnavilor din Siria ca Domnul Isus să se atingă de ei – Matei 4.24. §§ Credința care dă dovadă de milă a fost lăudată de Domnul Isus, la cei patru care au coborât slăbănogul prin acoperiș pentru a fi vindecat – Marcu 2.1-5. §§ Samariteanul, a dat dovadă de milă față de cel căzut între tâlhari – Luca 10.30-37. §§Dumnezeu va avea milă față de cei milostivi – Matei 5.7. §§ Evrei 10.34 – „În adevăr, ați avut milă de cei din temniță și ați primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care știți că aveți în ceruri o avuție mai bună, care dăinuiește.” 3. O CREDINȚĂ CARE TE CONVINGE CĂ EȘTI PĂCĂTOS – v. 8 §§Când a văzut sfințenia Domnului, Isaia s-a văzut păcătos Isaia 6.5. §§Vameșul s-a coborât de la Templu, iertat, în urma acestei credințe – Luca 18.13. 60

§§Fiul risipitor a spus: „Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, și-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta»” – Luca 15.18. §§Apostolul Petru și-a văzut păcatul său, atunci când a cântat cocoșul de trei ori, și a plâns cu amar – Luca 22.61-62. 4. O CREDINȚĂ CARE TE DUCE ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU – v. 11-12 §§În Împărăția lui Dumnezeu nu intră oricine – Matei 7.21. §§ Numai cei săraci în duh – Matei 5.3. §§ Aceia care sunt născuți din Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu – Ioan 3.5. §§ Cei care sunt copiii lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos – Gal. 3.26. §§ Aceia care se vor comporta ca niște copilași – Marcu 10.15. §§ Iacov 2.5 – „Ascultați, prea iubiții mei frați: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai Împărăției, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?” §§ 1 Petru 1.9 – „pentru că veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mân­ tuirea sufletelor voastre.” 5. O CREDINȚĂ CARE VINDECĂ BOALă – v. 7, 9 și 13 §§Sutașul a crezut în autoritatea Domnului Isus de a vindeca boala – v. 8; §§Domnul Isus afirmă că toată puterea I-a fost dată în cer și pe pământ – Matei 28.18. §§ Unul din scopurile venirii Lui pe pământ a fost „ca să nimicească lucrările diavolului.” – 1 Ioan 3.8. §§ Colos. 2.9 – „Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.” §§ v. 13 – Domnul Isus a spus sutașului: „Du-te, și facă­-ți-se după credința ta.” Și robul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.” §§Pentru ca boala să fie vindecată, trebuie să ne rugăm cu credință – Iacov 5.15. §§Câteodată vine în urma mărturisirii păcatelor și a ungerii cu untdelemn – Iacov 5.14. §§Ologul a fost vindecat în urma voii lui Dumnezeu și a darului manifestat prin apostoli. Nu ni se spune că bolnavului i s-ar fi cerut să creadă, cu toate aceasta se subînțelege din v. 16; Fapte. 3.1-8. §§ Fapte. 3.16 – „Prin credința în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeți şi-l cunoașteți; credința în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină cum vedeți cu toții.” CONCLUZIE §§Cazul robului bolnav, a dat Domnului Isus prilejul de a scoate în evidență caracteristicile unei credințe mari – v. 10. 61

§§Credința este generatorul faptelor bune, și ea trebuie să crească în viața noastră – 2 Petru 1.5-7. §§2 Tes. 1.3: – „Trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fra­ților, cum se și cuvine pentru că credința voastră merge mereu crescând, și dragostea fiecăruia dintre voi toți ceilalți se mărește tot mai mult.” §§Când vom avea o astfel de credință care este asemănată cu un bob de muștar, – Matei 17.20 – vom avea parte de aprecierile Domnului Isus, și El va face lucruri mari în dreptul nostru. 36. LUCRURI DESCOPERITE CELOR NĂSCUȚI DIN NOU Matei 11.25-30 INTRODUCERE §§Oamenii prin înțelepciunea sau filozofia lor despre viață, caută să-L cunoască pe Dumnezeu și creația Lui. Ei au falimentat în căutarea Lui, pentru că nu au crezut în Isus Hristos, că este Fiul lui Dumnezeu. §§Cineva a spus: „Filozofii pleacă de la ideea că Dumnezeu există, și încer­ când să-L explice, spun că de fapt Dumnezeu nu există.” §§De aceea Dumnezeu a descoperit lucrurile adânci (tainice) prin Duhul Său, creștinilor născuți din nou, adică pruncilor în Hristos, cum îi definește El în textul de față. Acesta este motivul de mulțumire cu care vine înaintea Tatălui – v. 25-26. 1. CUM POȚI SĂ-L CUNOȘTI PE DUMNEZEU – v. 27 §§Prin cunoașterea Domnului Isus, în urma primirii Evangheliei – 1 Cor. 1.21. §§ El ÎL descoperă pe Dumnezeu Tatăl – Evrei 1.3; Ioan 14.8-11. 1§§ Ioan 5.20 – „Știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere să cunoaștem pe Celce este cu adevărat. Și noi suntem în Celce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat și viața veșnică.” §§ Dorința apostolului Pavel, era să-L cunoască pe Domnul Isus, puterea învierii Lui, și să se facă părtaș suferințelor Lui, identificându-se cu moartea Lui – Filip. 3.10. §§Prin citirea consecventă a Scripturii – Tit 1.9. §§ „Un înțelept spunea: «Adevărul îl obținem cu dramul». Deci, zilnic să căutăm adevărul, coborându-ne în mina cercetării Scripturii sfinte. Acolo găsim gramul de aur al adevărului de care avem nevoie.” – Nicolae Moldoveanu Hristos Lucrarea, Cap. 1-9. 62

§§Prin ungerea Duhului Sfânt pe care Dumnezeu a pus-o peste noi și care ne învață toate lucrurile – 1 Ioan 2.20, 27; Ioan 16.13-14. §§ Ioan 15.26 – „Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.” 2. CUM POȚI SCĂPA DE POVARA PĂCATULUI – v. 28 §§Una din urmările păcatului, era că omul trebuia să trudească, pentru a-și scoate hrana din pământ – Gen. 3.17. §§Pe lângă acest lucru, împovărarea conștiinței cu vinovăția păcatului săvârșit, avea să apese mult pe umerii lui – Rom. 7.22-23. §§ Într-o astfel de situație, omul este într-o stare de zbucium și nelinișt­e sufletească, la gândul că Dumnezeu îl va trimite în iad – Rom. 7.25 Domn­ ul Isus îi cheamă pe oameni să le ofere odihnă – v. 28. §§Încă din vechime, Dumnezeu le-a promis evreilor, odihnă de jur împreju­ rul țării Canaan – Iosua 21.44. §§ Dincolo de această țară, Dumnezeu le-a promis Împărăția cerurilor,în care puteau să intre prin credință. Poporul n-a ascultat şi Dumnezeu spune: §§ Ier. 6.16 – „Așa vorbește Domnul: „Stați în drumuri, uitați-vă, și întrebați care sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblați pe ea, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre!” Dar ei răspund: „Nu vrem să umblăm pe ele!” §§Cei ce îL primesc pe Isus Hristos, noua Cale de mântuire, capătă eliber­ a­re de păcate, au odihnă sufletească și viață veșnică – v. 29; Ioan 5.24. §§ Isaia 53.5 – „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.” 3. CUM POȚI SĂ TRĂIEȘTI SMERIT CU DUMNEZEU – v. 29-30 §§Smerenia sau umilința, este efortul conștient de a nu atrage atenția asupra ta, fie lăudându-te cu calitățile tale, fie scoțând în evidență în mod exagerat o slăbiciune. §§Când slujim Domnului și celorlalți, să slujim cu toată smerenia – Fap. 20.19. §§Ea este asemănată cu o îmbrăcăminte pentru credincioși – Col. 3.12. §§Deasemenea, cu o podoabă – 1 Petru 5.5. §§Ea iese în evidență ca o pricină de laudă la cei bogați, care nu fac uz de poziția lor – Iacov 1.10. §§„Umilința, este cel mai ciudat sentiment uman. Când crezi că o ai, ai și pierdut-o” – Petre Lascău – Între zâmbet și suspin. §§„Smerenia adevărată, nici nu știe că este smerită” – Nicolae Moldoveanu Hristos Adevărul. §§Smerenia este garanția creșterii în har – Luca 18.14; Iacov 4.16. 63

§§Omul smerit recunoaște că tot ce înseamnă el în ochii lui Dumnezeu și al oamenilor, este doar datorită harului lui Dumnezeu – 1 Cor. 15.10; Matei 5.3. §§Oamenii pot fi caracterizați și de o smerenie falsă – Col. 2.18. §§Prov. 18.12 – „Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea slavei.” §§Ea este înfățișată și printr-o formă de smerenie impusă trupului – Col. 2.23. §§Apostolul Pavel, arată cum trebuie să trăiască și să se smerească, omul născut din nou: „Vă sfătuiesc dar eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea, pe care ați primit-o, cu toată smere­ nia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste, și căutați să păstrați unirea Duhului, prin legătura păcii.” – Efes. 4.1-3. CONCLUZIE §§Pruncii pentru care mulțumește Domnul Isus lui Dumnezeu Tatăl, sunt oamenii născuți din nou. Lor li s-au descoperit tainele lui Dumnezeu, și vor ajunge în Împărăția Cerurilor. §§Marcu 10.15 – „Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăția lui Dumn­ ezeu ca un copilaș, cu nici un chip nu va intra în ea!” 37. CE să FACI CÂND PE DRUM TRECE ISUS Matei 20.29-34 INTRODUCERE §§Domnul Isus a ieșit din Ierihon, urmat de mulțime – v. 29 §§El urma să treacă pe drumul la marginea căruia se aflau cei doi orbi, cărora urma să le facă bine. §§Ca și atunci, în ziua de astăzi mulți oameni îL urmează, pentru că le face bine. §§Domnul Isus trece zilnic pe drumul nostru. Ce facem noi când drumul Său se intersectează cu al nostru? 1. FII ATENT CÂND TRECE EL – v. 29-30 §§Cei doi orbi stăteau lângă drum, și au auzit că trece Isus – v. 30. §§Toți oamenii sunt orbi din punct de vedere spiritual. §§ 2 Cor. 4.3-4 – „Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” 64

§§Domnul Isus a venit să risipească întunericul de peste cei ce locuiau în întunericul și în umbra morții – Matei 4.16. §§ Ioan 9.39 – „... Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd, să vadă, iar cei ce văd, să ajungă orbi.” §§Dar oare, toți au fost atenți când a trecut Isus pe lângă ei? §§ Rom. 10.16-17 – „Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?”Astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” §§ „Istoria, este ca ultimul tren din noapte. Dacă scapi momentul, altul nu mai vine niciodată.” 2. ROAGĂ-L INSISTENT SĂ-ȚI REZOLVE PROBLEMELE – v. 30 §§„Și au început să strige: «Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!»” §§ Era o problemă vitală, arzătoare pentru orbi, de a fi vindecați de boala lor, de aceea au strigat la Isus. §§ Strigătul acesta, denotă, arată, cât de insistenți ar trebui să fim în rugăciu­ nile noastre, ca Dumnezeu să ne rezolve problemele cu care venim înaintea Lui. §§Au fost persoane care în primă instanță, au fost refuzate, dar apoi, la insistența lor, Domnul S-a îndurat și le-a răspuns la cauza lor – Ioan 4.43-54. §§Domnul Isus a spus că tot ce cerem în rugăciune, cu credință, vom primi – Matei 21.22. §§ Un proverb chinez spune: „Ca să ajungi departe, începe cu primul pas de aproape.” Iar Maica Tereza spunea: „Pentru rugăciunea ascultată, se varsă mai multe lacrimi, decât pentru cea fără răspuns.” §§Domnului Isus a insistat în rugăciune, cu lacrimi și strigăte mari, și Tatăl L-a asculat – Evrei 5.7. 3. DĂ LA O PARTE ORICE OBSTACOL – v. 31 §§Gloata de oameni îi certa pe orbi ca aceștia să tacă, dar ei nu s-au uitat la obstacolul acesta. §§ Femeia care a turnat mirul pe capul Domnului Isus, nu s-a uitat la obstacolele culturale, ci a vrut să facă un lucru frumos pentru Domnul Isus. – Marcu 14.3-9. §§ Femeia cu scurgere de sânge, în pofida mulțimii, s-a atins de Domnul Isus și a fost vindecată – Matei 9.20. §§Pe calea Domnului, putem umbla pas cu pas în frica lui Dumnezeu – Fap. 9.31. §§Dar, tot la fel de bine, putem să alergăm pe calea Lui – 1 Cor. 9.26. §§Pe cale, sunt și învățători falși care vor să nu ascultăm de adevăr – Gal. 5.7. §§„Singurul mod de a ajunge la linia de sosire, este să mergi înainte” scrie Philip Yancey în cartea „În căutarea Dumnezeului nevăzut.” 65

§§Câteodată ești nevoit să mergi pas cu pas, dar obstacolele pot fi depășite cu ajutorul lui Dumnezeu – Rom. 9.16. §§Evrei 12.1 – „Și noi, dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, și păcatul care ne înfășoară așa de lesne, și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.” 4. MERGI DUPĂ ISUS – v. 34 §§După ce au fost vindecați, orbii au mers după Isus. §§Când oamenii sunt vindecați de orbirea spirituală, plini de recunoștință, merg pe calea luminii, după Isus – Marcu 2.14. §§„Oamenii nu vor întinde mâna după viitor, până nu vor fi pipăit trecutul”– John Maxwell – Cele 17 legi indiscutabile ale muncii în echipă. §§Domnul Isus nu ne cheamă doar să venim la El, ci să și mergem după El. §§Ioan 10.3-4 – „Portarul îi deschide, și oile aud glasul lui; el își cheamă oile pe nume, și le scoate afară din staul. După ce și-a scos oile, merge înaintea lor; și oile merg după el pentru că îi cunosc glasul.” §§Dumnezeu „voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului” – 1 Tim. 2.4. CONCLUZIE §§Drumul pe care trece Isus este în preajma ta în fiecare zi. Dacă nu îți vezi păcatul „ai nevoie de doftorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi” – Apoc. 3.17. 38. FĂŢĂRNICIA RELIGIOASĂ MAT. 21.23-32 INTRODUCERE §§Domnul Isus S-a dus la Templu, şi în timp ce-i învăţa pe oameni, bătrânii şi preoţii au venit şi L-au întrebat cu ce putere face lucrul acesta. §§ Din versetul 26, ne dăm seama că aceştia erau făţarnici. §§Domnul Isus i-a mustrat şi cu alte ocazii – Mat. 23. §§Dar haideţi să vedem în acest text, care sunt motivele pentru care au fost mustraţi. 1. PENTRU CĂ AU RIDICAT AUTORITATEA SINEDRIULUI, MAI PRESUS DE AUTORITATEA LUI DUMNEZEU – v. 23 §§Fariseii n-au crezut în puterea cu care Isus făcea lucrările supranaturale. Ei 66

spuneau celor din jur că scotea duhurile rele cu ajutorul lui Belzebul. Mat. 12.24. Iar celor ce mergeau după El „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire? A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din Farisei?” – Ioan 7.47-48. §§ Au spus despre Isus că huleşte pe Dumnezeu cand spune oamenilor că păcatele lor sunt iertate. – Luca 5.21. §§Domnul Isus i-a mustrat că au desfiinţat Legea lui Dumnezeu în folosul datinei lor. – Marcu 7.9. §§ Tot aşa, în timpul nostru pot fi grupări aşa zis creştine, care pot ieşi din contextul Scripturii. De aceea orice organizaţie creştină, trebuie să-şi elaboreze doctrinele crezului ei, din învăţătura Bibliei, nu din interesele, sau interpretările organizaţionale. §§ La un moment dat, A. W. Tozer spunea pentru bisericile din timpul lui că: „Dacă Duhul Sfânt ar pleca pe furiş din biserici, nouăzeci şi cinci la sută din lucruri ar rămâne neschimbate”. Vorbea astfel despre organizarea umană în detrimentul călăuzirii Duhului Sfânt. 2. PENTRU CĂ FĂŢĂRNICIA RELIGIOASĂ ESTE CARACTERIZATĂ DE TEAMA DE OAMENI – v. 26 §§„Şi dacă vom răspunde: „De la oameni,” ne temem de norod, pentru că toţi socotesc pe Ioan, drept prooroc. Conducătorii religioşi se temeau de norod să nu-şi piardă influenţa şi autoritatea, sau chiar caştigurile. §§Ce spune Biblia despre teama de oameni? §§ „Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă”. – Prov. 29.25. §§ Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Celce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă”. – Mat. 10.28. §§ Cu toate acestea, apostolul Petru n-a recunoscut că este ucenicul lui Isus, ca să nu fie pedepsit de oameni. – Mat. 26.69-75. §§ De asemenea, ucenicii după înviere erau adunaţi cu uşile închise, de frica iudeilor. – Ioan 20.19. §§Am fi fost noi mai tari ca şi ei? Cu siguranţă, nu. Dar a venit ziua pogorârii Duhului Sfânt când au primit plinătatea Duhului, pentru slujire, şi de atunci au fost plini de îndrăzneală. §§Fraţilor, Rom. 8.15, spune: „Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci, aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava adică Tată!” . §§ În cartea scrisă de Petre Lascău, „Între zâmbet şi suspin” este un citat despre frică, ce spune astfel: „Mărimea fricii noastre, dovedeşte micimea credinţei noastre” . 67

§§De ce mai este de acuzat făţărnicia? 3. PENTRU CĂ FĂŢARNICII SUNT OAMENI MINCINOŞI – v. 27 §§Un citat clasic din Plutarh, spune: „Sunt unii oameni care nu pot spune adevărul, unii care nu pot spune o minciună, şi mulţi alţii care nu pot face diferenţa între adevăr şi minciună” . §§Ce spune Dumnezeu despre minciună? §§ 1 Ioan 2.21 – Că nici o minciună nu vine din adevăr. §§ Iov 13.4 – Că există făuritori de minciuni. §§ Prov. 6.19 – Dumnezeu urăşte martorul mincinos. §§ Rom. 1.25 – Alţii schimbă chiar adevărul lui Dumnezeu, în minciună. §§ Ioan 8.44 – Domnul Isus spune că diavolul este tatăl minciunii. §§ Apoc. 22.15 – Oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună, merge în iad. 4. PENTRU CĂ NU VOR SĂ SE POCĂIASCĂ – v. 32 §§Ei se credeau mai neprihăniţi decât cei ce se pocăiau. §§Nu credeau mesajul Evangheliei, predicat de Ioan Botezătorul. §§Nu se căiau de păcatele lor. §§Nu erau oameni de cuvânt. §§De aceea Domnul Isus le spune o pildă cu doi fii, care au fost trimişi de tatăl lor să-i lucreze via. Unul a spus că merge dar nu s-a dus, altul că nu merge dar s-a dus. – v. 28-30. §§ Şi Domnul Isus le dă sentinţa acestor oameni religioşi, dar făţarnici: – voi nu veţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu. CONCLUZIE §§Făţarnicii au fost acuzaţi de Domnul Isus – Mat. 23.27, 28. §§Ucenicii au fost avertizaţi să se păzească de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia – Luca 12.1. §§ 1 Cor. 5.7, 8 – „Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit” „Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi ale adevărului”. 68

39. LUCRĂTORII NECREDINCIOŞI DIN VIA DOMNULUI MAT. 21.33-46 INTRODUCERE §§Pilda vierilor a fost spusă de Domnul Isus la Templu, când conducătorii religioşi I-au subminat puterea de a face minuni – v. 23. §§În această pildă, gospodarul, Dumnezeu, a sădit o vie – adică poporul Israel; i-a creat condiţii să aducă rod, şi a încredinţat îngrijirea ei, unor vieri – conducătorilor religioşi din Ierusalim – v. 33. §§Mesajul către ei, este acesta: „Dumnezeu vă cere socoteală pentru modul în care v-aţi îngrijit de poporul Său, dar şi pentru faptul că i-aţi respins pe prooroci, şi-L veţi omorî pe Fiul lui Dumnezeu. §§În Ioan 15, Domnul Isus ne învaţă că noi suntem via Lui. Ca şi în vechime în poporul lui Dumnezeu sunt lucrători care au daruri – 1 Cor. 12, şi slujbe Efes. 4.11. Dar apostolul Pavel spune că „... noi suntem împreună, lucrători cu Dumnezeu”– 1 Cor. 3.9. §§De aceea, pilda îi poate mustra pe toţi creştinii ce se dovedesc a fi lucrători necredincioşi în poporul lui Dumnezeu, şi arată trei caracteristici ai acestora: 1. NU RECUNOSC PARTEA LUI DUMNEZEU ÎN LUCRAREA LOR – v. 34 §§„Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod” . §§Cu orice lucrare pe care o facem în numele lui Isus, trebuie să-I dăm slavă. Şi slava, nu trebuie s-o recunoaştem doar la tronul lui Dumnezeu – 2 Cor. 5.10, ci chiar din momentul în care vedem slava lui Dumnezeu în viaţa altora, în momentul când El ne foloseşte. Apostolul Pavel a spus: „Totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine!” – 1 Cor. 15.10. §§Lucrătorii sunt aleşi, când încep viaţa în Duhul, iar Duhul Sfânt dă fiecăruia în parte, daruri, după cum voieşte El – 1 Cor. 12.11. Dacă la un moment dat omul nu mai crează condiţii ca Duhul să lucreze în viaţa lui de slujire, El se întristează, se retrage, şi îl poate părăsi. §§ Una din cauze este, când lucrătorul crede că este eficient în slujire, datorită înțelepciunii și abilităților personale, dobândite prin studiu și experiență. Un lucrător de genul acesta îl putem numi, un lucrător care nu îL proslăveste pe Dumnezeu. §§Duhul Sfânt Îl proslăveşte pe Isus, spune Ioan 16.14 „ ... pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi”. Dar vierii, lucrătorii aceia răi „ticăloşii aceia” nu au vrut să dea stăpânului viei partea Lui de rod. 69

2. NU ACCEPTĂ SĂ FIE TRAŞI LA RĂSPUNDERE §§Au venit două ture de robi să le aducă la cunoştinţă responsabilitatea pe care o au faţă de stăpân, dar n-au ascultat şi i-au omorât – v. 34-36. §§Când un creştin pe care îl foloseşte Dumnezeu în lucrarea Lui, devine un ispravnic necredincios, Dumnezeu îl avertizează ca să-şi îndrepte calea. §§Exemple: §§ Dumnezeu l-a avertizat pe David prin proorocul Natan – 2 Sam. 12. §§ Deasemenea, l-a avertizat pe împăratul Ezechia – Isa. 38. §§ Din fericire, ei s-au pocăit chiar dacă au trebuit să sufere, pentru că ştiau că Dumnezeu le vrea binele lor veşnic. §§ De aceea Ezechia a spus: „Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; ...” – Isa. 38.17. §§Sunt organizaţii politice care trebuiesc să dea socoteală în faţa unui lider când fac greşeli. Când acestea fac greşeli flagrante, legea îşi spune cuvântul. §§Tot aşa, Dumnezeu va practica la judecată „darea de socoteală”. §§ Oamenii vor da socoteală de ei înşişi – Rom. 14.12. §§ Apoi, de orice cuvânt nefolositor – Mat. 12.36. §§ Cine are responsabilitate faţă de o masă de credincioşi, va da socoteală de sufletele lor – Evr. 13.17. §§ Şi în fine, fiecare va fi tras la raspundere pentru isprăvnicia lui – Luc. 16.2 §§Până la judecată, suntem însă pe pământ şi trebuie să acceptăm că fiecare din noi, cu darul sau slujba pe care o avem de la Dumnezeu, trebuie să lucrăm în aşa fel ca El, să fie mulţumit zilnic. 3. SE RĂZVRĂTESC ÎMPOTRIVA AUTORITĂŢII LUI DUMNEZEU – V. 38-39. §§Nimeni nu putea mai bine ca Domnul Isus, să reprezinte autoritatea lui Dumnezeu Tatăl, pe pământ. §§ El este singurul născut din Tatăl – Ioan 1.14. §§ Este Creatorul tuturor lucrurilor – Ioan 1.3 §§ „El” adică Dumnezeu – „I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile Bisericii”„care este trupul lui, plinătatea Celui ce plineşte în toţi”- Efes. 1.22, 23. §§Dumnezeu are lucrătorii, sau ispravnicii Săi, buni. §§ Ei sunt ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu – 1 Cor. 4.1. §§ Ai harului felurit a lui Dumnezeu – 1 Pet. 4.10. §§ Respectă autoritatea Domnului Isus. §§ Cerinţa lui Dumnezeu de la ei, este să fie credincioşi şi înţelepţi în lucrul încredinţat – 1 Cor. 4.2. §§În contrast cu ei există si lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos – 2 Cor. 11.13. 70

§§ Mai sunt numiţi „...lucrători ai fărădelegii”– Luca 13.27. Aceştia, vor spune în ziua judecăţii: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” „Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege”. – Mat. 7.22, 23. CONCLUZIE §§Conducătorii religioşi din timpul Domnului Isus, au fost nişte lucrători necredincioşi în via Domnului. Au ignorat avertismentele proorocilor, care-i avertizau că fură din slava lui Dumnezeu, adică n-au dat partea de rod lui Dumnezeu. §§ Au omorât pe prooroci – v. 35, 36 apoi pe Fiul lui Dumnezeu – v. 37-39, ca să pună mâna pe moştenirea lui, pe vie, poporul Israel. §§De aceea, aceşti lucrători răi și necredincioşi, au pierdut slujba, care a fost dată altor vieri – apostolilor – v. 41. §§ Apoi, au pierdut împărăţia lui Dumnezeu – v. 43. §§ Urmau să fie omorâţi de romani în anul 70 d. Hr. cu prilejul asedierii Ierusalimului – v. 41 „...pe ticăloşii aceia, ticălos îi va pierde”. §§Vor fi spulberaţi de Isus „Piatra din capul unghiului”– v. 42 şi 44. §§Orice lucrător care începe în Duhul, dar sfârşeşte în firea pământească, va păţi la fel. Să ne ferim de astfel de lucrători răi şi necredincioşi. 40. CUM POŢI ASTUPA GURA CELOR CE TE ISPITESC MAT. 22.34-46 INTRODUCERE §§Cele două partide religioase din Ierusalim, erau pe urmele Domnului Isus. Fariseii şi Saducheii „au trimis nişte iscoditori care se prefăceau că sunt neprihăniţi ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi pe mâna dregătorului” – Luca 20.20. §§ Altădată, s-au dus ei înşişi să-L prindă cu vorba – Mat. 22.15; 22.23, dar nu au reuşit. Fariseii, auzind că Isus a astupat şi gura Saducheilor, au făcut un sfat, şi au hotărât ca un învăţător al Legii să-L ispitească pe Isus – v. 34, 35. §§Ispita apare atunci când un lucru sau o persoană exercită asupra ta, o mare forţă de atracţie, un îndemn înspre rău, o ademenire, tentaţie, păcat. §§Învăţătorul Legii, i-a pus Domnului Isus, întrebarea din v. 36: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 71

§§Aş vrea să vedem din pasajul acesta, cum a reacţionat Domnul Isus, dar şi un aspect practic al interacţiunii noastre cu astfel de oameni şi cum să acţionăm, lăsându-i fără cuvinte. 1. ARATĂ-LE CĂ DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU TREBUIE SĂ PRIMEZE ÎN VIAŢA LOR – v. 38, 39. §§Fariseul a vrut să-L provoace pe Isus în domeniul Scripturilor, ca El să fie prins în capcana răspunsului greşit. Şi Domnul, a comprimat cele zece porunci în doar două: iubirea de Dumnezeu şi iubirea aproapelui, ca pe noi înşine. Se pare la prima vedere, că Domnul, nu răspunde corect, şi nu vorbeşte doar despre o singură poruncă, ci despre două. Dar v. 39, lămureşte faptul că amândouă poruncile au aceeaşi importanţă, şi sunt de aceeaşi valoare. §§Există situaţii în viaţă, când suntem provocaţi de alţi oameni cu întrebări pe o anumită temă. Ei ştiu răspunsul dinainte, dar pun întrebarea în aşa fel ca să ne ispitească, pentru a ne prinde cu un răspuns contra învăţăturii biblice. §§Cum ar trebui să fie răspunsul nostru? Conform învăţătutii unitare a Bibliei şi cu o atitudine plină de dragoste. §§ 1 Cor. 16.14 spune: „Tot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste!” §§ 1 Pet. 4.8: „ ... dragostea acoperă o sumedenie de păcate.” §§De aceea, când cineva pune întrebări iscoditoare, ispititoare, încearcă să răspunzi cu dragoste, pentru că „un răspuns blând potoleşte mânia” – Prov. 15.1 2. ARATĂ-LE IMPORTANŢA CUVÂNTULUI PENTRU VIAŢA LOR – v. 40 §§Legea şi Proorocii, era cuvântul scris al Vechiului Testament. Biblia este cartea de căpătâi al oricărui creştin. Biblia vorbeşte despre Domnul Isus. §§ În Vechiul Testament este profeţit despre casa şi împărăţia lui David, că vor dăinui veşnic înaintea lui Dumnezeu – 2 Sam. 7.16. Că un Vlăstar va ieşi din neamul lui David, din rădăcinile acestui neam – Isa. 11.1. Apoi, faptul că va domni peste o împărăţie veşnică ca Domn, şi va fi numit: „...Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”– Isa. 9.6, 7. §§Domnul Isus i-a întrebat pe Farisei ce cred despre Hristosul, Unsul, Mesia promis în Vechiul Testament, dar ei nu au văzut decât latura umană a originii omeneşti, că este fiul lui David – v. 42. Au putut să creadă că este un învăţător venit de la Dumnezeu – Ioan 3.2; eventual, că este urmaşul lui David care va instaura împărăţia lui David pe pământ. Dar nu au putut să creadă că profeţia era atribuită Omului Isus, care era în faţa lor, Domnul şi Stăpânul tuturor. §§ De aceea, Isus le arată cât de importantă este studierea şi aprofundarea Scripturilor care vorbesc de-a lungul lor despre Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu – v. 43-45. 72

§§Care a fost rezultatul cand Isus le-a arătat importanţa aprofundării Cuvântului lui Dumnezeu?– v. 46: „Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt...” §§Prin Cuvântul lui Dumnezeu dacă-L cunoşti bine, dacă-L explici bine, vei „astupa gura oamenilor neştiutori şi proşti” – 1 Pet. 2.15. Dar cum mai poţi da răspunsuri corecte unor oameni care te ispitesc? 3. VORBEŞTE-LE DESPRE IMPORTANŢA INSPIRAŢIEI DUHULUI SFÂNT – v. 43 §§Orice vorbire, orice învăţătură, are în spate o sursă de inspiraţie. Orice religie are la bază o persoană, sau un grup de persoane care au înfiinţat acea religie, fie că acestea sunt din lumea vazută, sau din cea spirituală §§ În Mat. 16, în discuţia dintre Domnul Isus şi apostolul Petru, deosebim cele trei izvoare de inspiraţie din care îşi poate adăpa omul, sufletul: a. Ideologia omului – v. 17 b. Dumnezeu – v. 17 c. Satan – v. 23 §§Fariseul delegat de ceilalţi să-L ispitească pe Isus, era reprezentantul unor oameni religioşi care au interpretat Legea dată de Dumnezeu, în folosul ideologiei şi interpretării omeneşti, numită datina strămoşească. De-a lungul vremii, atât în captivitatea babiloniană, cât şi după ce s-au întors, pe lângă cele şase sute treisprezece porunci din Lege, conducătorii religioşi au adăugat multe alte„sarcini grele şi cu anevoie de purtat” – Mat. 23.4 §§Domnul Isus i-a mustrat şi acuzat de făţărnicie, pe Farisei şi cărturari. În Marcu 7.8, le spune: „Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră”. §§Oamenii care vin să te ispitească, sunt conduşi de o ideologie pământească, sau de Satan care este inspiratorul şi „tatăl minciunii” – Ioan 8.44. Au schimbat în minciună, adevărul lui Dumnezeu – Rom. 1.25. §§ Rom. 1.28 spune: „Fiindcă nu au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.” CONCLUZIE §§Omul insuflat de Duhul lui Dumnezeu, nu aiurează – Osea 9.7. §§Vorbeşte potrivit cu Scriptura, datorită ungerii care este peste el, ungere care ne învaţă despre toate lucrurile – 1 Ioan 2.27. §§Înfruntă pe potrivnicii care vin să îl ispitească – Tit 1.9 §§Dă dovadă „de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine, şi să nu poată spune nimic rău de noi.” – Tit 2.8 §§Se fereşte de„flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei” – 1 Tim. 6.20. 73

§§Biruieşte pe oamenii ispititori cu ajutorul mijloacelor puse la dispoziţie de către Dumnezeu: 1§§ Cor. 10.13: „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea pământească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” 41. CUM POŢI SĂ-ŢI DUCI CRUCEA PÂNĂ LA CAPĂT MAT. 26.36-46 INTRODUCERE §§Domnul Isus se apropia de finalul misiunii Sale pe pământ, şi evenimentele dinaintea crucificării Sale, se succedau cu repeziciune. §§Nu cu multă vreme înainte, în curtea marelui preot Caiafa, preoţii s-au sfătuit cum să-L prindă cu vicleşug şi să-L omoare – Mat. 26.4. §§Apoi, pe când era în Betania, o femeie a spart un vas de alabastru cu mir foarte scump, şi l-a turnat pe capul Lui – v. 6, 7. Ea a făcut acest lucru în vederea pregătirii Domnului Isus, pentru îngropare – v. 12. În timpul cinei de Paşte, când Domnul a instituit actul Cinei Domnului, L-a descoperit pe cel ce-L va trăda pentru treizeci de arginţi, pe Iuda, denunţătorul – v. 25. §§În continuare, l-a avertizat pe apostolul Petru că se va lepăda de Domnul, de trei ori după prinderea Lui – v. 34. Deasemenea, le-a vorbit şi despre moartea şi învierea Lui din morţi şi faptul că-i va aştepta în Galileea – v. 32. §§Dar Domnul Isus Hristos, trebuia să se pregătească în vederea împlinirii misiunii finale, purtarea crucii până la moarte. De aceea i-a luat pe ucenici în grădina Ghetsimani, care se afla pe coasta de răsărit a Muntelui Măslinilor, dincolo de pârâul Chedron – Ioan 18.1, unde obişnuia să se încarce spiritual pentru confruntările cu împotrivitorii de peste zi. §§Din momentul în care ne-am întors la Domnul, fiecare avem o cruce de dus. Privind la exemplul Domnului Isus, aş vrea să vedem „Cum putem să ne ducem crucea până la capăt.” 1. PRACTICÂND STĂRUINŢA ÎN RUGĂCIUNE – v. 36 §§În timpul acela, Domnul S-a rugat de trei ori – v. 39, v. 42, v. 44. §§ Prima rugăciune a durat un ceas, o oră, spune Marcu 14.37, despre celelelte, nu se precizează durata lor. 74

§§Făcând aluzie la cuvintele spuse de Domnul Isus lui Petru „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine!” – Mat. 26.40, un scriitor creştin a scris cartea „Ceasul care schimbă lumea”. În ea, autorul sugerează faptul că, în cazul în care creştinii s-ar ruga cel puţin o oră, lumea s-ar schimba radical. A împărţit ceasul de rugăciune personală în douăsprezece părţi a câte cinci minute. De exemplu: adorare, mulţumire, rugăciune cu versete biblice, cerere etc. Ştiţi ce a constatat după un timp de practicare a unei astfel de tip de rugăciune? Că se ruga mai multe ore decât îşi propusese. §§Domnul Isus i-a învăţat pe ucenici, să stăruiască în rugăciune ca să nu cadă în ispită – v. 41. §§ Că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase – Luca 18.1. §§Apostolii ne-au învăţat că trebuie să ne rugăm neîncetat – 1 Tes. 5.17. §§Ca să-şi ducă până la capăt misiunea de mântuire a lumii, Domnul Isus a trebuit să se roage cu stăruinţă, deşi sufletul Lui, era cuprins de o întristare ca de moarte – v. 37, 38 din text. §§ Evr. 5.7, 8 „El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui” „măcar ca era Fiu, a învăţat să asculte, prin lucrurile pe care le-a suferit.” §§ El S-a făcut ascultător până la moarte şi încă o moarte de cruce – Filip. 2.8. §§Dar mai înainte, a trebuit să treacă prin Ghetsimani. Ghetsimani înseamnă „teasc cu untdelemn”, adică locul unde trebuie să fii zdrobit. În acest loc, spune Luca 22.44, Isus „A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea i se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ.” §§Dacă vrei să-ţi porţi crucea până la capăt, trebuie să ai propriul tău Ghetsi- mani, să fii zdrobit în rugăciune. 2. SĂ ACCEPŢI VOIA LUI DUMNEZEU ÎN VIAŢA TA – v. 39, 42 §§Voia lui Dumnezeu este ca toţi oamenii să fie mântuiţi – 1 Tim. 2.3, 4. §§Datorită naturii păcătoase, omul nu poate să domine pornirile ei, ca să capete statutul de om neprihănit înaintea lui Dumnmezeu. De aceea, Dumnezeu a conceput un plan în Sine Însuşi, în care Fiul Său trebuia să moară pentru păcatele noastre. Şi nu doar atât, ci şi pentru a-Şi uni în Hristos toate lucrurile, cele din ceruri, şi cele de pe pământ – Efes. 1.9, 10. §§În Vechiul Testament era profeţit despre venirea Fiului în lume: „Atunci am zis: „Iată-mă că vin! În sulul cărţii este scris despre mine – vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi legea ta este în străfundul inimii mele.” – Ps. 40.7. §§Deşi era Fiul lui Dumnezeu, Domnului Isus nu I-a fost uşor în grădina Ghetsimani, pentru că Cel ce era numit şi „Fiul Omului”, a trebuit să simtă 75

întristarea ce vine peste fiecare om în faţa morţii. De aceea, v. 39, arată umanita­ tea Lui, când S-a rugat: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează paharul acesta de la Mine!” Dar în continuare, versetul arată supunerea faţă de suveranitatea Tatălui, faţă de voia Lui, când spune: „Totuşi ,nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” La fel se roagă şi în v. 42, când S-a rugat a doua oară, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se depărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!” §§Ca să poată duce până la capăt crucea, misiunea de a muri pentru toţi oamenii, Isus a acceptat voia lui Dumnezeu, şi a împlinit-o. De aceea a spus ucenicilor Săi în v. 46: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! ... Iată că a sosit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâna păcătoşilor.” El a mai spus în Ioan 4.34: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, şi să fac lucrarea Lui.” §§Nu ştiu care este crucea fiecărui credincios, dar noi trebuie să acceptăm cu seninătate, voia lui Dumnezeu pentru viaţa noastră, să-I cerem ajutor, ba mai mult, apostolul Pavel în prima sa epistolă către Tesaloniceni capitolul 5.14, ne îndeamnă: „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.” §§Apostolul Pavel spune în Rom. 5.2, că atunci când trecem prin necazuri ne putem bucura în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Iacov 1.2, 3, ne sfătuieşte „să privim ca o mare bucurie când trecem prin felurite încercări, ca unii care ştim că încercarea credinţei noastre, lucrează răbdare” §§ „Bucuria în felurite încercări” nu înseamnă că un creştin trebuie să fie fericit când trece printr-o tragedie, sau suferă. Dimpotrivă, Biblia ne îndreaptă atenţia spre rezultatele finale ale suferinţei, spre modul util în care Dumnezeu poate folosi suferinţa în viaţa noastră”, spunea Phillip Yancey în cartea „Unde este Dumnezeu când sufăr” §§În al treilea rând, poţi să-ţi duci crucea până la capăt, 3. DACĂ TE PREGĂTEŞTI ÎN VEDEREA ÎNCERCĂRII – v. 40 §§Poţi cădea într-o stare de somnolenţă spirituală, ca şi ucenicii. §§ De două ori spune textul, că după ce S-a rugat Domnul şi S-a dus la ucenici, i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn – v. 40, 43. Atunci Isus le-a zis: „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”– v. 41. §§ Când am satisfăcut stagiul militar, am avut ocazia să efectuez şi serviciul de gardă în perimetrul unităţii, aflată într-o pădure împrejmuită cu gard ghim- pat. Până când trebuia să intru la postul fixat, în clădirea corpului de gardă ar fi trebuit să stăm trei ore în veghere apoi să intrăm la somnul de odihnă. În timpul de veghe, trebuia să învăţăm Regulamentul Serviciului de Pază şi Garnizoană, pentru a şti toate prevederile şi pentru a preîntâmpina unele greşeli personale, care ar fi adus unele sancţiuni din partea superiorilor. 76

§§ Dar noi trebuia să facem lucrul acesta în primul rând, ca să putem apăra obiectivul de un posibil duşman. Pentru aceasta, trebuia să veghem în vederea apariţiei duşmanului, să fim vigilenţi chiar în vederea unei lupte iminente. §§Poţi fi ispitit de frica de moarte cum a fost şi Domnul când Şi-a arătat umanitatea Lui – v. 41 §§Poţi fi ispitit şi prin intermediul unor creştini care te trădează în purtarea crucii, cum a făcut Iuda Iscarioteanul, împotriva lui Isus – v. 46. §§Tot aşa, noi trebuie să veghem şi să ne pregătim în vederea încercărilor din viaţa noastră, când este în pericol purtarea crucii. Să fim pregătiţi în mod specific, pentru lupta împotriva ispitelor diavolului sau a oamenilor care vor să facă zadarnică, crucea Domnului Isus Hristos. §§ Efes. 6 este un capitol unde este amintită armătura pe care trebuie să o cunoaştem şi cu care trebuie să fim pregătiţi pentru ceasul încercării „ca să putem ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului”– v. 11. §§v. 14 – adevărul şi platoşa neprihănirii. §§v. 15 – râvna Evangheliei păcii. §§v. 16 – scutul credinţei. §§v. 17 – coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. §§v. 18 – stăruinţa în rugăciune. CONCLUZIE §§Credincioşii, sunt beneficiarii crucii, adică a jertfei Domnului Isus. Prin sângele crucii Lui, Dumnezeu a făcut pace între lucrurile din cer, şi cele de pe pământ – Col. 1.20. §§Din momentul în care un om se întoarce la Domnul, are o cruce de purtat. Cine nu o poartă, nu este vrednic de Isus – Mat. 10.38. Purtarea crucii, implică „o lepădare de sine însuşi” – Marcu 8.34, şi trebuie purtată în fiecare zi – Luca 9.23. §§În lume, vom avea piedici şi necazuri în purtarea crucii „din pricina Cuvântului” pe care vrem să-L trăim – Mat. 13.21. Dar putem birui necazul şi ispita, pentru că avem exemplul şi puterea Domnului Isus. §§Rick Warren, în cartea „Viaţa condusă de scopuri” scrie următoarele cuvinte: „Motivul pentru care mulţi oameni continuă să aibă probleme, şi progresează puţin în viaţă, este faptul că nu au terminat-o cu ei înşişi. Ei continuă să dea ordine şi se opun lucrării lui Dumnezeu din ei.” §§Când a trecut prin Ghetsimani-ul personal, acea „zdrobire a duhului, în teascul cu untdelemn” al încercărilor, Domnul a acceptat voia lui Dumnezeu, S-a rugat, şi a biruit – v. 45. 77

42. DE CE ÎL CAUTĂ OAMENII PE ISUS MARCU 3.7-12 INTRODUCERE §§După botez şi ispitirea în pustiu, Domnul Isus Şi-a început lucrarea misionară din Galileea – cap. 1.14. §§ I-a ales pe primii cinci ucenici – 1.16-20; 2.13, 14. §§ Apoi în Capernaum, a eliberat un îndrăcit, a vindecat-o pe soacra lui Petru, un lepros, un slăbănog şi mulţi alţi bolnavi, printre care şi un om cu mâna uscată – 1.21-2.12; 3.1-6. §§Dar ca peste tot, cărturarii şi Fariseii L-au urmărit pe Isus, şi au încercat să-l acuze. §§ De ce stă la masă cu vameşii şi păcătoşii? De ce ucenicii Lui smulg spice de grâu în ziua Sabatului? §§ Chiar şi ucenicii lui Ioan Botezătorul erau nedumeriţi, şi împreună cu Fariseii, L-au întrebat de ce ucenicii Domnului Isus, nu postesc des? §§Isus, le-a dat răspunsuri potrivite cu adevărul practic al slujirii prin credinţă. Şi cu toate acestea, mulţimile de oameni, veniţi din toate regiunile, îL urmau. §§Din textul de faţă, aş vrea să vedem, de ce îL caută oamenii pe Isus. 1. PENTRU CĂ LE IARTĂ PĂCATELE – v. 8 §§Oamenii au auzit „ ... tot ce făcea El” – v. 8. §§ Au auzit că El învaţă cu putere, şi erau uimiţi de învăţătura Lui – cap. 1.22. §§ Au auzit de la alţii, sau chiar au fost de faţă când Domnul Isus a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate.” – cap. 2.5. §§Cu siguranţă, oamenii aceştia care erau Iudei, au auzit în sinagogi, la Templul din Ierusalim sau cu prilejul altor sărbători despre Mesia, Unsul, Trimisul lui Dumnezeu. Poate au citit în Lege sau în cartea proorocului Isaia capitolul 53.11, unde scrie: „...Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit, va pune pe mulţi oameni, într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui, povara nelegiuirilor noastre.” Au adus jertfe pentru vină în fiecare an, dar poate că nu aveau siguranţa iertării păcatelor. Conştiinţa lor îi mustra permanent că vine o zi de judecată a lui Dumnezeu, şi vor merge în chinurile Locuinţei Morţilor. §§ Şi s-au dus la Capernaum, fără invitaţie la evanghelizare, fără poliţişti care să-i păzească de hoţi pe drum. Au parcurs acele distanţe, pentru că aveau nevoie să găsească pe Acela care a spus: „Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat, slobozi.” – Ioan 8.36. 78

§§Domnul Isus a venit ca să ierte păcatele, şi să-i pună pe oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu. §§Apostolul Pavel, pe când era în sinagoga din Antiohia Pisidiei, fruntaşii sinagogii după citirea Legii şi a Proorocilor, L-au provocat să aibă un cuvânt pentru norod. El le-a vorbit despre faptul că în istoria lor strămoşească, Dumnezeu le-a purtat de grijă în Egipt și în pustiu, apoi au devenit o naţiune de sine stătătoare în Ţara Canaanului – Fap. 13.16-19. Apoi le vorbeşte despre judecătorii şi împăraţii lui Israel, insistând asupra profeţiei făcute lui David, cum că din sămânţa lui se va naşte un Mântuitor, care este Isus – cap. 13.23. §§ În v. 38, 39, Pavel spune: „Să ştiţi dar fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor;” „şi oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.” §§ Iar când scria credincioşilor din Efes, în cap. 1.7 spune: „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său.” §§Un indian din America, fiind întrebat cum a părăsit păgânismul, a răspuns făcând din lemne un cerc, în mijlocul căruia a pus un vierme, apoi a dat foc lemnelor. În timp ce viermele se zvârcolea fără ieşire, indianul a întins mâna şi l-a scos zicând: „Aşa era sufletul meu, dar Isus a întins mâna şi M-a salvat de sub pedeapsa păcatului.” §§Oamenii din împrejurimile Capernaumului, L-au căutat pe Isus, pentru că au auzit că El iartă păcatele – v. 8 din text. 2. PENTRU CĂ ISUS ELIBEREAZĂ PE OAMENI DE SUB PUTEREA LUI SATAN – v. 11 §§Satan este numit „dumnezeul veacului acestuia”. Oamenii de pe calea pierzării sunt sub puterea lui, având orbită mintea necredincioasă, şi nu pot vedea cum străluceşte Evanghelia slavei lui Hristos – 2 Cor. 4.4. El are sub stăpânire şi duhurile rele, care sunt îngerii căzuţi din cer. Aceste duhuri rele îi conduce pe oamenii necredincioşi, şi le inspiră acţiunile, ca să-i îndepărteze de Dumnezeu. Pentru aceasta, ele folosesc orice lucru care pot crea dependenţă, îi ademenesc pe oameni cu ţigări, alcool, droguri, câştiguri imediate prin mijloace necinstite, sau curvia. Şi astfel, lucrurile acestea devin vicii cu ajutorul cărora sunt legaţi. §§Când un om păcătos se întoarce la Hristos, omul este iertat de păcatele săvârşite până atunci, dar trebuie să se producă prin naşterea din nou, şi o eliberare de vicii. Asta înseamnă alungarea duhurilor rele, de care ascultau până atunci. §§ Domnul Isus a eliberat o fetiţă din preajma Tirului şi al Sidonului, care era stăpânită de un duh necurat. Când a văzut credinţa şi insistenţa mamei ei, Domnul Isus i-a spus: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiica ta.” – Marcu 7.29. 79

§§ În sinagoga din Capernaum, se afla un om stăpânit de un duh de drac necurat. Luca 4.35, spune că: „Isus l-a certat şi i-a zis: „Taci, şi ieşi afară din omul acesta!”. Şi dracul, după ce l-a trântit jos în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă rău.” – Luca 4.35. §§Domnul Isus a dat putere celor doisprezece ucenici, când i-a trimis doi câte doi, să scoată duhurile necurate din oameni – Marcu 6.7. §§ A dat autoritate şi celorlalţi şaptezeci de ucenici, şi când s-au întors plini de bucurie, au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.” – Luca 10.17. Dar la un moment dat, un om din norod a venit la Domnul Isus şi I-a spus că ucenicii n-au putut să elibereze pe fiul său lunatic, care pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi în apă – Mat. 17.15. Domnul Isus l-a eliberat pe copil, dar le-a spus ucenicilor, că „astfel de soi de draci nu iese afară, decât cu rugăciune şi cu post.” – Mat. 17.21. §§Oamenii îL caută pe Domnul Isus pentru că poate să elibereze desăvârşit de duhuri rele şi vicii. Ei îL mai caută şi pentru faptul că: 3. ISUS VINDECĂ PE OAMENI DE FELURITE BOLI – v. 10 §§Despre misiunea Domnului Isus a fost proorocit din vechime. Misiunea Sa cuprindea vindecarea duhurilor zdrobite din cauza urmărilor păcatului, dar şi din cauza bolilor trupeşti – Isaia 53.4, 5. §§ Într-o vreme în care Israelul pedepsit de Dumnezeu prin mâna popoarelor din jur avea nevoie de încurajare, proorocul Isaia transmite mesajul Domnului în cap. 35, că Domnul Însuşi va veni şi îi va scăpa. Vorbea despre un viitor mesianic în care Domnul Dumnezeu avea să se răzbune pe duşmanii lui Israel. Promitea Dumnezeu însă, şi vindecare trupească: orbii, şchiopii şi muţii, vor fi vindecaţi – Isaia 35.5, 6. §§În timpul vieţii Sale pe pământ, Domnul Isus a vindecat pe oameni de felurite boli şi neputinţe care erau în norod – Mat. 4.23. §§ A vindecat leproşi, slăbănogi, orbi, şchiopi, bolnavi de dropică, de friguri şi multe alte boli care erau în popor. A făcut învieri din morţi, şi cu toate acestea au fost unii oameni care nu au crezut în dumnezeirea Lui. Când a vindecat un îndrăcit mut şi orb, fariseii au spus că scoate dracii cu ajutorul lui Belzebul, domnul dracilor – Mat. 12.24. §§La un moment dat, Ioan Botezătorul, i-a trimis din temniţă pe ucenicii săi ca să-L întrebe pe Isus, dacă El este Mesia, sau să aştepte pe altul să vină? §§ Răspunsul Domnului a fost acesta: „Duceţi-vă şi spuneţi lui Ioan ce auziţi şi vedeţi: orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.”– Mat. 11.4-6. §§Dacă cineva este bolnav, Domnul Isus poate să-l vindece. Dar să nu uităm niciodată faptul că Dumnezeu, are un plan personal cu fiecare în parte, şi chiar 80

dacă nu ne vindecă, noi trebuie să-L căutăm pe Isus. §§ Mat. 7.7, 8: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Căci oricine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se va deschide.” CONCLUZIE §§Noi trebuie să-L căutăm pe Isus având motive corecte. De ce îl cauți pe Isus? §§În cartea „Viaţa condusă de scopuri”, Rick Warren scrie într-un paragraf: „Căutarea unei experienţe în locul căutării lui Dumnezeu, este cea mai obişnuită greşeală pe care o fac creştinii, în închinare.” 43. SCOPUL FURTUNII DIN VIAŢA NOASTRĂ MARCU 4.35-41 INTRODUCERE §§Domnul Isus era la Capernaum, când mulţimile s-au adunat pe malul mării împrejurul Său. S-a urcat într-o corabie, un amvon neconvenţional, şi a început să-i înveţe în pilde – cap. 4.1. §§ Le-a vorbit despre, pilda semănătorului, a luminii, pilda seminţei şi pilda grăuntelui de muştar. §§ Aceste pilde, vizau aspectele Împărăţiei lui Dumnezeu legate de vestirea şi primirea Evangheliei, de către cei cărora li s-a adus la cunoștință – cap. 4.1‑20. De la v. 21‑25, le spune că aşa cum lumina nu poate fi ascunsă în casă, ci trebuie pusă în sfeşnic, la fel trebuie să fie şi viaţa unui ucenic, el este dator să lumineze în lume. În continuare, le vorbeşte despre modul în care Dumnezeu face să crească sămânţa Cuvântului, dar şi de lucrarea celui rău – cap. 26-29. Apoi, vrând să arate expansiunea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, a vorbit despre sămânţa de muştar care, când creşte, devine un copac mare şi gazda multor păsări – cap. 4.30-34. §§Eu cred că versetul 23, este valabil pentru toţi împlinitorii Cuvântului: „Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.” §§Există o parte teoretică, în care prin citit, auz, sau văz, noi acumulăm Cuvântul lui Dumnezeu, apoi trebuie să trecem la practicarea Lui. Pentru aceasta, El ne pregăteşte prin încercări, sau vorbind despre intensitatea lor, „furtunile” din viaţa noastră. §§Privind la furtuna ce s-a iscat în timp ce Domnul Isus era cu ucenicii pe 81

mare, putem face o paralelă cu furtunile din viaţa noastră. Apoi să ne gândim, „Ce se întâmplă în mijlocul furtunii”. 1. ÎN FURTUNĂ, CREDINŢA NOASTRĂ ESTE ÎNCERCATĂ – v. 35, 36 §§ Versetul 35 spune că în aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă.” §§„Partea cealaltă” este încercarea credinţei noastre. Ea are o valoare foarte mare, pentru că este „mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este cercat prin foc”. Când spune aceste cuvinte, apostolul Petru arată şi răsplătirea pentru cei ce acceptă şi ies biruitori prin furtunile de încercare, de testare a credinţei noastre. Ele trebuie „să aibă ca urmare, lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.” – 1 Petru 1.7. §§Dumnezeu i-a încercat pe slujitorii săi pentru a-i desăvârşi, pentru a-i face destoinici pentru orice lucrare bună. §§Dumnezeu a încercat pe Avraam, când i-a spus să jertfească pe fiul său, Isaac – Gen. 22. §§L-a încercat pe poporul Său, Israel, cărora Moise le-a spus: „Nu vă spăimântaţi; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare, şi ca să aveţi frica Lui înaintea ochilor voştri, pentru ca să nu păcătuiţi.” – Exod 20.20. §§A îngăduit să vină furtuna încercării, în viaţa lui Iov. Cu el S-a lăudat în faţa diavolului, că este cel mai neprihănit om din timpul lui. Satana l-a cerut să-l încerce, şi a dezlănţuit uraganul încercării peste viaţa lui – Iov 1. §§Bisericii din Smirna, Dumnezeu îi spune că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din ei, ca să-i încerce – Apoc 2.10. §§Domnul Isus trebuia să le testeze credinţa ucenicilor „în aceeaşi zi, seara” – v. 35, în mijlocul furtunii. Asta înseamnă, că poate trece un timp după ce te-ai întors la Domnul, până când va fi încercată credinţa ta. Isus alege când să treci de partea cealaltă, în furtuna încercărilor credinţei pe care ai primit-o. El face lucrul acesta „după ce dă drumul noroadelor” – v. 36; după ce eşti singur cu El în corabie. §§„Împreună cu El mai erau şi alte corăbii” – v. 36, înseamnă că fiecare are încercarea sa personală, când poate experimenta pe Domnul în viaţa de zi cu zi. Mai înseamnă că Domnul Isus este cu fiecare credincios, când furtuna se dezlănţuie pe marea învolburată a lumii, peste corabia vieţii. 2. CÂTEODATĂ, DUMNEZEU ÎNTÂRZIE CU AJUTORUL SĂU – v. 37, 38. §§v. 37: „S-a stârnit o mare furtună de vânt care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia.” §§Până când se dezlănţuie furtuna, vântul începe să bată uşor. Te mai doare capul, picioarele, mai treci printr-o încercare uşoară. Un copil de-al 82

tău, dă dovadă de neascultare; ai o dispută de vorbe cu o persoană din cauza adevărului, dar poţi face faţă, pentru că suflă doar un vânt uşor de miazăzi, şi te crezi stăpân pe ţintă – Fap. 27.13. Te rogi, şi Dumnezeu este cu tine, nu-ţi faci probleme mari. Credinţa ta nu este tulburată. Poţi să exclami ca şi israeliţii, când Domnul S-a întors cu faţa spre ei: „Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere, şi nu mă voi teme de nimic; căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele, şi El m-a mântuit.” – Isa. 12.2. §§Apoi, vântul se înteţeşte în furia lui. Pierzi un părinte, un copil se îmbolnăveşte, soţia ta deasemenea, tu ai suferit un accident şi nu mai poţi să câştigi pâinea cea de toate zilele. Şi apele învolburate inundă barca ta. Atunci începi să te rogi fierbinte, îţi verşi inima înaintea Domnului, şi spui ca şi David când se afla într-o situaţie critică din viaţa lui: „Eu sunt sărac şi lipsit: grăbeşte să-mi ajuţi, Dumnezeule. Tu eşti ajutorul meu şi Izbăvitorul meu: Doamne, nu zăbovi !” – Ps. 70.5. Posteşti şi aştepţi ca Dumnezeu să potolească furtuna. Eşti aproape să te scufunzi, barca îţi este plină cu apă, şi Domnul parcă doarme: nu te ascultă, nu-ţi răspunde. Te rogi în continuare şi zici: „Întoarce- Te, Doamne, până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi” – Ps. 90.13. §§Versetul 38 spune că Isus: „ ... dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?” §§Câteodată Dumnezeu zăboveşte, întârzie în promisiunile Lui, pentru că vrea ca răbdarea să-şi facă lucrarea desăvârşit, în viaţa noastră – Iac. 1.4. Domnul Isus a zăbovit încă două zile în locul în care era, după ce a auzit că Lazăr este bolnav – Ioan 11.6. După ce a murit Lazăr, Domnul Isus vorbind despre moartea lui, a spus: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar mă duc să-l trezesc din somn.”– Ioan 11.11. Când a ajuns la Betania, Lazăr era mort de patru zile. La o primă vedere, se pare că Domnul Isus ajunsese dincolo de limita întârzierii, şi nu se mai putea face nimic. Dar Isus a înviat din mormânt pe Lazăr, slavă Domnului, și a întărit credinţa Martei, Mariei şi ucenicilor. §§Sufletele celor ce au murit din pricina Cuvântului lui Dumnezeu strigau cu glas tare, până când va zăbovi Dumnezeu să răzbune sângele lor asupra locuitorilor pământului – Apoc. 6.10. Dar, Dumnezeu va face dreptate aleşilor Săi, care strigă zi şi noapte către El măcar că zăboveşte faţă de ei, spune în Luca  18.7. De aceea, chiar dacă Domnul Isus întârzie să potolească furtuna, când trecem prin încercare, totuşi: 3. DOMNUL ISUS ÎŞI ARATĂ ATOTPUTERNICIA ASUPRA FURTUNII DIN VIAŢA TA – v. 39. §§v. 39 spune că la îndemnul ucenicilor „El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci, fără gură!”. Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare.” §§Aici este vorba despre o minune, când Isus suspendă nişte legi ale naturii, 83

intervenind pentru a le opri în cursul lor. El a poruncit cu autoritatea Sa de Creator împreună Tatăl, pentru că „Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, nu a fost făcut fără El.” – Ioan 1.4. §§În Evrei 1.6-8, se vorbeşte despre domnia veşnică a Fiului lui Dumnezeu, care este suveran peste îngeri, peste vânt, şi peste foc. Versetul 7, spune: „Şi despre îngeri zice: „Din vânturi face îngeri ai Lui; şi dintr-o flăcără de foc, slujitori ai Lui.” §§În versetul 40, Domnul Isus I-a mustrat pe ucenici, zicându-le: „Pentru ce sunteţi aşa fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” §§Când au văzut atotputernicia și suveranitatea Domnului Isus asupra forţelor naturii, ucenicii au rămas uimiţi şi au zis unii către alţii: „Cine este Acesta, de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?” – v. 41. §§Când Domnul Isus Îşi arată atotputernicia în viaţa ta, când potoleşte furtuna, când îngerul Domnului te smulge din fier topit la 1800 grade Celsius; când te foloseşte în mântuirea pe ultima sută de metri a colegului tău de spital. §§Când te vindecă în urma mărturisirii păcatelor, a ungerii cu untdelemn, şi a rugăciunii făcute cu credinţă – Iacov 5; când te ridică de la pat după un an şi şapte luni, deşi medicii nu ţi-au dat nici o şansă iar colegul tău a murit, deşi nu avea arsuri gradul trei şi gradul patru, peste cincizeci la sută din corp ca şi tine, atunci nu mai ai teamă de furtună. §§Când Dumnezeu Îţi vorbeşte prin Duhul Sfânt: „Vei merge din cetate în cetate, şi din ţară în ţara şi vei spune cum am lucrat în viaţa ta.” Şi când priveşti în anii de după accident cum a întărit Dumnezeu credinţa în viaţa altora, ar trebui să trăieşti altfel în prelungirile vieţii: cu o mare frică de Dumnezeu. v. 40: „I-a apucat o mare frică...” CONCLUZIE §§Furtunile din viaţa noastră, sunt încercările prin care Domnul Isus vrea să ne testeze credinţa. v. 40: „Tot n-aveţi credinţă?” §§ De multe ori în furtună, ni se pare că Dumnezeu întârzie cu ajutorul Lui. Atunci strigăm ca şi ucenicii – v. 38: „ ...Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?” §§Unii dintre noi am fost salvaţi de la moarte, am fost vindecaţi în Numele Domnului Isus, şi putem să mergem pe picioare. Alţi bolnavi n-au fost vindecaţi, nu pentru că au fost mai răi, ci pentru că Dumnezeu are un plan personal cu fiecare în parte, El hotărăşte. §§Dar ce este important pentru toţi oamenii, este frica de Domnul. Frica de Domnul, nu este groaza de furtună, nu este teama de oameni, ci este respectul pe care trebuie să-l ai faţa de Isus şi Dumnezeu. §§ Ps. 34.9: „Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El.” 84

44. CÂND POŢI CUNOAŞTE SECRETELE LUI ISUS MARCU 9.1-13 INTRODUCERE §§Domnul Isus era împreună cu ucenicii, prin satele ce aparţineau de Cezareea lui Filip – cap. 8.27. În timpul acesta, a vorbit din nou despre patimile şi moartea Sa – cap. 8.31. Dar, i-a atenţionat să păstreze secretul despre faptul că El este Hristosul – cap. 8.31. §§Există acel „secret mesianic”, despre care Domnul Isus a spus şi altor oameni să-l păstreze. §§ Într-una din cetăţile din preajma lacului Ghenezaretului – Luca 5.1, 12, El a vindecat un lepros „Apoi i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te, i-a zis El, de te arată preotului, şi adu pentru curăţirea ta, ce a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei – Luca 5.14. §§ Altădată, Domnul a vindecat un surd care vorbea cu anevoie, şi „Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât îL vesteau mai mult.” –Luca 7.36. §§În pasajul de faţă, Domnul Isus le spune ucenicilor, în versetul 1: „Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri, până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu, venind cu putere.” Şi Domnul nu nominalizează cine vor fi acei acei ucenici, nici despre ce eveniment anume este vorba în mod specific. Poate gândul ucenicilor a zburat spre acea promisiune, când la înoirea lucrurilor viitoare, Isus le-a promis că vor sta pe douăsprezece scaune de domnie, şi vor judeca pe fiii lui Israel – Mat. 19.28. §§Aş vrea să privim în pasajul „schimbării la faţă” şi să descoperim „Când putem descoperi secretele Domnului Isus.” 1. CÂND EL VREA SĂ ŢI LE DESCOPERE – v. 2 §§Domnul Isus a fost selectiv în alegerea lui Petru, Iacov şi Ioan, pentru a urca pe muntele schimbării la faţă. El i-a ales doar pe aceştia în faţa cărora vroia să le arate strălucirea schimbării la faţă pentru că Isus este suveran în alegere. §§ Fiul lui Dumnezeu alege cui să I-L descopere pe Tatăl – Mat. 11.27. §§ El i-a ales pe ucenici şi i-a rânduit să aducă roadă – Ioan 15.16. §§Omul nu poate să cunoască pe Isus, Cel ce este Stânca mântuirii. De aceea, David spune în Ps. 61.2: „De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită, şi zic: „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine.” Arăta David astfel, că numai Dumnezeu poate elimina distanţa dintre omul păcătos şi Sfântul Dumnezeu. Şi într-adevăr, prin Isus am fost 85

puşi într-o stare în care să putem cunoaşte tainele, secretele lui Dumnezeu. §§ Mat. 13.11: „ ... Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.” §§Domnul Isus a ales pe cei trei ucenici, să experimenteze o parte din starea de slavă a trupului care va fi după înviere, şi pe doi dintre sfinţii Vechiului Testament, pe Moise şi Ilie, pentru că este suveran în alegere. §§Mai poţi afla secretele Domnului Isus, 2. CÂND EXPERIMENTEZI STAREA DE HAR – v. 2b, 3. §§Domnul Isus S-a schimbat la faţa înaintea lor, iar „hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe.” – v. 3. §§Să vezi slava Fiului lui Dumnezeu este un mare har, şi cei care au avut astfel de experienţe, nu ar mai trebui să dorească altceva, decât cerul. §§ Mulţi prooroci şi oameni neprihăniţi au vrut să vadă lucrurile pe care le-au văzut ucenicii. Mulţi asemenea, au vrut să audă ce spune Domnul Isus, dar nu au auzit – Mat. 13.17. §§Ucenicii s-au speriat când au văzut slava coborâtă pe muntele schimbării la faţă – v. 6. §§ Când oamenii au experimentat supranaturalul în viaţa lor, au rămas uimiţi, pe alţii i-a apucat teama, ca pe Zaharia când a văzut un înger al Domnului – Luca 1.12. Dar după ce au priceput că Dumnezeu este de partea lor, s-au putut bucura de acea stare de beautitudine, de fericire sufletească. §§„Ilie li s-a arătat împreună cu Moise, şi sta de vorbă cu Isus.” – v. 4. §§ Acolo unde sunt oamenii lui Dumnezeu care discută cu Isus, este o stare de har; cerul este în mijlocul lor; şi o carte de aducere aminte se scrie în ceruri. Te bucuri când experimentezi astfel de locuri şi persoane şi spui „Mă bucur când mi se zice: „Haidem la casa Domnului.” – Ps. 122.1. §§ Un frate nigerian care a fost răpit la cer, şi mort, timp de trei zile, după ce a văzut lucrurile din locul de fericire, a spus după ce a revenit: „Acum, ori de câte ori se iveşte o ceartă cu nevasta mea, mă închid în cameră, să nu pierd raiul.” §§Starea de har, este locul unde am fost puşi de Dumnezeu, datorită jertfei răscumpărătoare a Domnului Isus Hristos – Rom. 5.2. Aşa cum peştii mării există şi se dezvoltă în apă, aşa cum viaţa terestră există şi se dezvoltă într-un ocean de aer, tot aşa, viaţa credinciosului se dezvoltă într-un ocean de har. De aceea este scris: „Luaţi seama bine, ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu ...” – Evr. 12.15. §§ Aici găsim înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare – 1 Cor. 1.30. §§Apostolul Pavel vestea Evanghelia harului, pentru care a şi suferit. El spunea că nimeni nu ne poate despărţi de Dumnezeu, chiar dacă în starea 86

de har trebuie să trecem necaz, strâmtorare, foamete, lipsă de îmbrăcăminte, prigoană şi moarte – Rom. 8.35, 36. §§ În starea de har, te poţi bucura în nădejdea slavei lui Dumnezeu, ba chiar şi în necazuri. Poţi căpăta răbdare, biruinţă în încercare, şi nădejdea care nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu, a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat – Rom. 5.2-5. §§S-au bucurat cei trei ucenici că sunt pe munte cu Isus şi sfinţii lui Dumnezeu. S-au bucurat că au putut să aibă parte de descoperirea a ceea ce pentru alţii, era un secret. De aceea Petru a spus: „ ... Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise, şi alta pentru Ilie.” – v. 5. Când experimentezi starea de har, Isus Îţi descoperă secretele Lui. 3. CÂND ASCULŢI DE ISUS – v. 7 §§„A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu, să ascultaţi de El.” – v. 7. §§ Altădată, acelaşi glas al lui Dumnezeu S-a auzit din cer pe când Domnul Isus se afla în apa Iordanului: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” – Mat. 3.17. §§Domnul Isus era într-o casă plină cu oameni care ascultau învăţăturile Lui. Cineva L-a anunţat că mama şi fraţii Lui sunt afară şi vor să vorbească cu El. Domnul, vrând să dea o lecţie celor ce erau în casă, le-a zis: „ ...Mama şi fraţii Mei, sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-l împlinesc.” – Luca 8.21. §§ La un moment dat, o femeie din norod, a fericit-o pe fecioara Maria că L-a purtat în pântece. La auzul acestor cuvinte, Domnul a zis: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-l împlinesc.” – Luca 11.28. §§ Odată, Isus a vorbit despre Păstorul cel bun, spunându-le că El Îşi cheamă oile pe nume, şi oile ascultă glasul Lui – Ioan 10.3, 4. §§ Isus în faţa lui Pilat, a recunoscut că este Împăratul unei Împărăţii veşnice; şi că rolul venirii Sale în lume, a fost să mărturisească despre adevăr: „Oricine este din adevăr, ascultă glasul Meu.” spunea în Ioan 18.37. §§Apostolii ne-au învăţat să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu. §§ Cineva a spus: „Un gram de ascultare, valorează mai mult ca o tonă de rugăciune.” §§ Când au predicat Evanghelia Domnului Isus în Ierusalim, după ziua pogorârii Duhului Sfânt, Petru şi Ioan, au fost chemaţi în faţa Sinedriului şi li s-a pus în vedere să nu mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus – Fap. 4.18. Răspunsul lor a fost că este drept, să ascultăm numai de Dumnezeu – v. 19. §§ Marele preot împreună cu Saducheii, i-au aruncat în temniţă pe apostoli, dar Dumnezeu a trimis un înger al Său, a deschis uşile temniţei şi le-a spus să meargă la Templu ca să vestească Evanghelia – Fap. 5.17-20. Când marele preot 87

i-a luat la rost „Petru şi ceilalţi apostoli, drept răspuns i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu, decât de oameni.”– v. 29. §§Când a încetat de vorbit glasul Tatălui din nor, Moise şi Ilie au dispărut şi ucenicii au rămas singuri cu Isus. Coborând de pe munte, Domnul Isus le-a spus ucenicilor să nu spună nimănui de lucrurile întâmplate, până când nu va învia din morţi. Ei au ascultat de Cuvântul Domnului şi au păstrat lucrul acesta în inima lor – v. 9, 10. §§Când asculţi de Cuvântul lui Dumnezeu, El îţi descoperă secretele Sale, dar pentru o vreme, poate va trebui să taci. Ascultă de Dumnezeu păstrând tăcerea când trebuie. §§ Isidor de Sevilla a spus: „Vorbeşte cel din urmă, şi taci cel dintâi.” §§ Iar un altul: „Uneori, tăcerea e de aur, alteori însă, este doar galbenă.” 4. CÂND DOREŞTI SĂ CUNOŞTI MAI ADÂNC TAINELE SCRIPTURII – v. 11 §§Cărturarii erau preocupaţi de studierea Scripturilor Vechiului Testament şi căutau să vadă legăturile între Lege şi Prooroci. Una din întrebările lor, era când se va împlini proorocia lui Maleahi 4.5, 6: „Iată vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.”„El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea să lovesc ţara cu blestem.” §§Oamenii din Israel credeau că va veni Ilie, de aceea când Domnul Isus a întrebat ce cred oamenii despre El însuşi, unii au spus că este Ilie, ce trebuie să vină – Mat. 16.13, 14. §§ Aveau chiar obiceiul de a pune un tacâm în plus la masă, în cazul că acesta ar veni pe neaşteptate în casa cuiva. §§Ucenicii erau interesaţi să cunoască şi ei, ce înseamnă această proorocie legată de venirea proorocului Ilie – v. 11. De aceea, Domnul Isus Hristos le-a descoperit faptul că Ilie a venit „ ...ca să aşeze din nou toate lucrurile...”– v. 11, dar conducătorii religioşi „ ...i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.” – v. 12. §§ Vorbea astfel despre Ioan Botezătorul, antemergătorul Domnului Isus, căruia Irod i-a tăiat capul. §§ Mat. 11.13-15: „Căci până la Ioan, au proorocit proorocii şi Legea.”„Şi dacă vreţi să înţelegeţi, El este Ilie, care trebuia să vină.”„Cine are urechi de auzit, să audă.” §§Noi suntem îndemnaţi să pătrundem cât mai adânc în tainele Scripturii – Mat. 7.7. Numai atunci, Domnul ne va descoperi secretele adânci, ale Lui. §§Biserica primară ajunsese la trei mii de suflete, după predica lui Petru, şi stăruia în învăţătura apostolilor – Fap. 2.41. §§ Credincioşii din Bereea, au fost consideraţi de către apostolul Pavel, ca 88

având o inimă mai aleasă pentru că studiau Cuvântul acasă, pentru a vedea dacă predicatorii au dreptate în ceea ce predică – Fap. 17.11. §§Exemplul cărturarilor, a ucenicilor, şi a oricărui credincios, ar putea să fie cărturarul Ezra, despre care este scris: „Căci Ezra îşi pusese inima să adâncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel, legile şi poruncile.” – Ezra 7.10. CONCLUZIE §§De revelaţia schimbării la faţă, nu au avut parte să o experimenteze, decât trei dintre ucenicii Domnului Isus: Petru, Ioan şi Iacov. Pentru ceilalţi a rămas o necunoscută, un secret, o taină, până după înviere. §§Nu toţi oamenii pot cunoaşte tainele Domnului Isus, dar cu cât aceştia sunt mai aproape de El, cu atât mai posibil să li Se descopere. §§ Moise a fost foarte aproape de Dumnezeu şi când i-a descoperit poruncile scrise pe table de piatră, faţa lui s-a luminat datorită strălucirii şi prezenţei manifestate a lui Dumnezeu. §§ Exod 34.29. „Moise s-a pogorât de pe muntele Sinai, cu cele două table ale mărturiei în mână. Când se pogora de pe munte, nu ştia că pielea feţei lui strălucea, fiindcă vorbise cu Dumnezeu.” §§Apostolul Pavel dorea să-L cunoască pe Isus „şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.” – Filip. 3.10, 11. §§ De aceea, Dumnezeu a găsit cu cale „să descopere în el pe Fiul Său, ca să-L vestească între Neamuri.” – Gal. 1.16. §§ Când apostolul Pavel scria Efesenilor, în capitolul 1.17, Le spunea: „Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui.” §§Noi trebuie să căutăm faţa Domnului, şi să dorim să cunoaştem secretele Lui. 45. Când POŢI SĂ PRIMEŞTI LUMINA LUI DUMNEZEU MARCU 10.46-52 INTRODUCERE §§Domnul Isus era în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan – v. 1. §§Aici a fost ispitit de Farisei ca să vorbească gloatelor despre desfacerea căsătoriei – v. 2-12, apoi a binecuvântat nişte copilaşi – v. 13-16. Când era gata să plece, a venit un tânăr bogat care nu avea siguranţa vieţii veşnice, şi acesta 89

a plecat întristat când a aflat că trebuie să-şi vândă bogăţiile, pentru a avea o comoară în ceruri – v. 21, 22. Întâmplarea aceasta a fost încă un prilej să-i înveţe pe ucenici despre renunţarea la lucrurile pământeşti şi moştenirea vieţii veşnice – v. 28-31. §§Apoi se întorceau spre Ierusalim, când Domnul le-a vorbit încă odată despre moartea şi învierea Sa, şi despre faptul că cinstea de a sta la dreapta sau la stânga Lui când va fi îmbrăcat în slava Sa, nu depinde de El, ci este rânduită dinainte pentru cine este cinstea aceasta – v. 32-45. §§În drum spre Ierusalim, spune primul verset din text, v. 46 „Au ajuns la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon împreună cu ucenicii Săi şi o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă drum, şi cerea de milă.” §§ Oamenii orbi nu pot să vadă lumina, şi nici lucrurile din jur. §§Din punct de vedere spiritual, Biblia spune despre oamenii păcătoşi, că nu pot vedea lumina adevărului lui Dumnezeu despre viaţa veşnică, sunt orbi, şi trăiesc în întuneric – Isa. 9.1, 2. §§ Au mintea întunecată şi sunt străini de Dumnezeu – Efes. 4.18. §§ Trupul lor are părţi întunecate – Luca 11.36. §§În spatele vindecării orbului Bartimeu, putem vedea „Cum poţi primi lumina lui Dumnezeu”. 1. CÂND VREI SĂ FII SCOS DIN ÎNTUNERIC – v. 47 §§„ ... Bartimeu a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine !” §§Gândiţi-vă la tabloul care poate înfăţişa situaţia lui Bartimeu. §§ De ani de zile să nu vezi lumina zilei și persoanele din jur. Să nu poţi munci, să nu poţi merge pe drum, să ai nevoie de însoţitor care să te apere şi să te direcţioneze. Să auzi cuvintele neputincioase ale unui doctor oftalmolog care spune părinţilor tăi că nu mai ai nici o şansă de a-ţi căpăta vederea. Să auzi pe mama şi pe tatăl tău plângând în camera cealaltă şi să te gândeşti că au cheltuit atâţia bani cu tratamentele tale. §§ Să ai frustrări interioare când ieşi afară din casă şi auzi cuvinte de batjocură din partea altor copii, apoi să te închizi în casă şi să te laşi pradă gândurilor rele sau negre. Apoi după trecerea timpului, să treci de la negarea faptului că nu ţi se poate întâmpla lucrul acesta tocmai ţie, la acceptarea realităţii crude, că eşti un biet copil orb. §§După un timp, ieşind cu tatăl tău pe drum, cuiva i s-a făcut milă de tine şi ai primit un ajutor în bani, cu care familia ta cu mai mulţi copii la părinţi, a supravieţuit câteva zile. §§ Discutând cu tatăl tău, ai ajuns la concluzia că este bine să te ducă la 90

marginea drumului, ca să ceri de milă de la trecători. Şi uite aşa, au trecut câţiva ani buni, ai ce mânca, dar eşti tot în întuneric. §§Într-o zi însă, trec pe lângă tine doi oameni, și din discuţiile lor, îţi dai seama că este un tată cu fiul său. §§ Se opresc în dreptul tău, iar tânărul îţi spune că şi el a fost orb, dar a fost vindecat de orbire, de Isus Hristos din Nazaret când acesta trecea prin Betsaida – cap. 8.22-26. §§ Deodată, în inimă îţi este reaprinsă speranţa vindecării şi te rogi de atunci, ca Dumnezeu să-L trimită şi în preajma ta ca să fii vindecat. Şi trece o săptămână, două, iar Dumnezeu nu-ţi răspunde la rugăciune. §§Când aproape că ţi-ai pierdut speranţa, într-o zi auzi venind o gloată de oameni ce voiau să iasă din satul tău spre direcţia Ierusalimului. Mulţi din ei, strigau: „Isuse, Fiul lui David, ai milă şi de mine!”. Atunci inima îţi bate cu putere, realizezi că momentul cel mai important din viaţa ta se apropie, şi cuprins de disperare, strigi şi tu: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”. §§Cu alte cuvinte: „Vreau să fiu scos din întuneric, şi numai Tu Isuse, poţi să mă vindeci!” De ce? §§ Pentru că „ ... În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor – Ioan 1.4. §§ Pentru că „ ... lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o” – Ioan 1.5. §§ Pentru că „Isus, venind în lume, luminează pe orice om.” – Ioan 1.9. §§ Dar „ ... odată venită lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor, erau rele.” – Ioan 3.19. §§Iov 12.22: „El descoperă ce este ascuns în întuneric, El aduce la lumină umbra morţii.” §§În mod normal, orice orb doreşte să fie scos din întuneric, aşa cum a dorit şi Bartimeu, fiul lui Timeu. El a cerut insistent de la Domnul Isus, vindecarea, chiar dacă mulţi l-au certat să tacă – v. 48. De aceea, Domnul a zis: „Chemaţi-l”, iar Bartimeu a ascultat, a sărit în picioare, şi s-a dus la Isus – v. 49, 50. §§Contrar aşteptărilor, mulţi păcătoşi care orbecăiesc în împărăţia întu­ nericului, nu vor să vină la Isus, Lumina lumii, ca să fie vindecaţi – Isa. 53.1. 2. Când TE ROGI DOMNULUI CA SĂ FII VINDECAT DE ORBIRE – v. 51. §§Într-o vreme când poporul păcătos aştepta izbăvirea lui Dumnezeu, Isaia transmite poporului un mesaj, şi le spune: „De aceea hotărârea de izbăvire este departe de noi, şi mântuirea nu ne ajunge. Aşteptăm lumina şi iată întunericul, lucirea şi umblăm în negură.” „Bâjbâim ca nişte orbi de-a lungul unui zid, bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua în amiaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoşi, suntem ca nişte morţi.” – Isa. 59.9, 10. §§Dumnezeu a promis lui Israel că va trimite pe Robul Său, pe Isus, ca să 91

fie nu numai Lumina lui Israel, ci şi Lumina Neamurilor pentru a le deschide ochii – Isa. 42.6, 7, Luca 4.18. §§Orbul Bartimeu ştia că Isus era o persoană importantă, descendentul lui David. Auzise câte minuni şi vindecări a făcut El; dar ca la orice medic important căruia trebuie să-i spui de ce l-ai oprit pe holul spitalului, Bartimeu I-a spus Domnului Isus că este orb şi are nevoie să fie vindecat. De aceea a spus Domnului: „Rabuni, ... să-mi capăt vederea.” – v. 51. §§Ca să fii vindecat, trebuie să te rogi stăruitor. §§ Bartimeu a cerut mila Domnului şi mulţi l-au certat să tacă. Dar el a strigat şi mai tare la Isus – v. 48. §§ Domnul Isus a învăţat pe ucenici „Pilda judecătorului nedrept”„ ...ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.” – Luca 18.1. O§§ femeie de obârşie Siro-feniciană, avea o fetiţă stăpânită de un duh necurat. Ea L-a rugat să o elibereze, dar Domnul Isus a spus că „ ...nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei.” Ea a insistat pentru fetiţa bolnavă şi a spus: „ ... „Da, Doamne... dar şi căţeii de sub masă, mănâncă din fărămiturile copiilor.” Şi Domnul Isus i-a vindecat fetiţa – Marcu 7.24-30. §§Oamenii din timpul vieţii pământeşti a Domnului Isus, nu au crezut în dumnezeirea Domnului Isus, nici în minunile Sale. Fariseii spuneau cu alte cuvinte, că ei sunt fiii lui Avraam şi pot face distincţia între lucrările lui Dum­ nezeu, şi lucrările diavolului. Şi Domnul spune: §§ Ioan 9.39-41: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd, să vadă, şi cei ce văd, să ajungă orbi.” „Unii din Fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!” „Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.” §§Sunt mulţi oameni în zilele noastre care spun că sunt oameni morali şi n-au dat în cap la alţi oameni, ca să-i pedepsească Dumnezeu. Ei sunt convinşi că sunt buni înaintea lui Dumnezeu, şi îi va duce în rai. Oamenii aceştia nu realizează că sunt orbi, de aceea nici nu se roagă să fie vindecaţi. 3. Când AI CREDINŢĂ că poți PRIMI LUMINA LUI DUMNEZEU – v. 50, 51 §§Domnul Isus l-a întrebat pe Bartimeu ce vrea să-i facă, şi el a spus că vrea să‑şi capete vederea – v. 51. „Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” – v. 52. §§Credinţa este factorul declanşator, ce a generat un rezultat favorabil pentru Bartimeu, dar şi pentru alţi oameni care au fost vindecaţi. §§ Prin credinţa apostolilor în Domnul Isus, a fost vindecat ologul de la poarta „Frumoasă” a Templului – Fap. 3.16. §§ Prin credinţa sutaşului, a vindecat Domnul Isus pe robul acestuia – Mat. 8.13. 92

§§ Femeii bolnave de doisprezece ani, Domnul Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace, şi fii tămăduită de boala ta.” – Marcu 8.34. §§Credinţa te scoate din întunericul păcatului unde locuieşti, când nu-L cunoşti pe Dumnezeu. Pentru aceasta, ai nevoie să-L urmezi pe Isus, Lumina lumii. §§ El a zis: „ ... Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, şi va avea lumina vieţii.” – Ioan 8.12. §§Orbul Bartimeu, după ce a fost vindecat de orbire „ ...a mers pe drum după Isus. v. 52. Cu alte cuvinte, a ieşit din întuneric la lumină, prin credinţa în Isus. §§Celor ce cred în Isus, Lumina lumii, Dumnezeu le-a dat dreptul să se facă, copii ai lui Dumnezeu – Ioan 1.12. §§ Au viaţa veşnică – Ioan 3.36. §§ Fac rugăciuni care sunt ascultate de Dumnezeu – Mat. 21.21. §§ Primesc Duhul Sfânt – Gal. 3.2. CONCLUZIE §§Orbul Bartimeu a primit lumina ochilor, şi a fost vindecat, apoi a urmat calea luminii împreună cu Isus. §§ El a avut credinţă, a insistat în rugăciune înaintea lui Isus, şi a primit lumina vieţii veşnice. §§Oamenii care nu vor să primească pe Isus, Lumina lumii: §§ Au mintea orbită de Satan, ca să nu vadă „ ... strălucind lumina Evan­ gheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” – 2 Cor. 4.4. §§ Umblă în întuneric şi nu ştiu încotro merg, pentru că întunericul le-a orbit ochii – 1 Ioan 2.11. §§ Mor în orbirea lor, şi sunt pedepsiţi de sabia Cuvântului lui Dumnezeu – Iov 36.12. 46. CUM SĂ NU PIERZI OCAZIA OFERITĂ DE DUMNEZEU MARCU 14.3-9 INTRODUCERE §§Mai erau două zile până la praznicul Paştilor şi al Azimelor, şi preoţii cei mai de seamă împreună cu cărturarii, căutau cu vicleşug să-L prindă pe Isus ca să-L omoare. Dar nu voiau să facă lucrul acesta în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în norod – v. 1, 2. §§În timpul acesta, Domnul Isus era în Betania, cetatea bunilor săi prieteni: Lazăr, Maria şi Marta – Ioan 12.1. §§Pe lângă minunea învierii după trei zile a lui Lazăr din mormânt, Domnul vindecase şi un lepros cu numele de Simon. Omul acesta l-a chemat pe Isus, 93

la masă – v. 3. Cu El la masă, se afla şi Lazăr, iar sora lui, Marta, slujea aducând mâncarea de la bucătărie. §§ Cealaltă soră Maria, precizează Ioan 12.2, 3, a venit cu un litru de mir de nard curat de mare preţ, închis într-un vas de alabastru – v. 3. din text. Maria auzise că Domnul urma să fie crucificat, dar nu ştia când se va întâmpla acest eveniment. Poate chiar din casa lui Simon urmau să-l prindă pe Domnul lor, şi Maria a văzut o ultimă ocazie oferită de Dumnezeu, ca să-I slujească lui Isus. §§Ştiind că viaţa este limitată şi moartea unui om, iminentă, putem învăţa o lecţie practică despre felul „Cum să nu pierzi ocazia oferită de Dumnezeu” 1. ÎNŢELEGE DIFERENŢA DINTRE LUCRURILE URGENTE ŞI CELE IMPORTANTE – v. 7. §§„Căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi le puteţi face bine oricând voiţi, dar pe Mine, nu Mă aveţi totdeauna.” §§Ajutorarea săracilor era un lucru foarte important prin care puteai să-ţi arăţi dragostea faţă de aproapele tău. În Biblie, cuvântul folosit mai des pentru a arăta ajutorul faţă de ei, este „milostenia.” Milostenia, are sensul de milă care are ca rezultat, ajutarea celui sărac cu bani sau bunuri. §§După încetarea jertfelor, milostenia pare să fi ocupat primul loc printre îndatoririle religioase ale evreilor. În fiecare oraş, existau colectori care distribuiau milostenii provenite din doua surse: banii colectaţi în vistieria sinagogii în fiecare zi de Sabat pentru săracii oraşului, şi mâncare sau bani primiţi în farfuria pentru colectă. §§Cu timpul, unii oameni din Israel au ajuns să creadă că milostenia este indicatorul după care poţi aprecia credincioşia unui israelit. De aceea unii au făcut milostenia în mod ostentativ, ca să fie slăviţi de oameni – Mat. 6.2. §§În învăţătura Domnului Isus, El nu a respins milostenia ca pe ceva ce nu are valoare în căutarea unei relaţii de părtăşie ce Dumnezeu, ci a subliniat că este necesar să avem o motivaţie corectă: „Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care te vede în ascuns, îţi va răsplăti.” – Mat. 6.3, 4. §§La tânărul bogat: „Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit, şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-mă.” – Marcu 10.21. §§Apostolul Pavel spunea Colosenilor: „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” – Col. 3.17. §§Maria ştia că un dar nedespachetat nu are nici o valoare. Ştia cât de importantă era milostenia faţă de săraci şi ar fi putut vinde conţinutul vasului de alabastru, cu peste trei sute de lei, pe care apoi să îi împartă la săraci ca să 94

aibă o comoară în ceruri. Ştia că banii nu-i poţi lua în cer, dar că îi poţi trimite în cer, investindu-i în oamenii care merg acolo. §§Dar ea a fructificat ultima ocazie oferită de Dumnezeu, pentru a sluji lui Isus. A spart vasul de alabastru şi a turnat mirul pe capul Domnului Isus – v. 3. De aceea Domnul Isus a spus ucenicilor în v. 6: „Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine;” §§Amânarea mântuirii, nu este ceva raţional. §§ Nici un om căzut în valuri căruia i se aruncă frânghia de salvare, nu spune: „Nu astăzi, ci mâine!” Nici un condamnat la moarte, căruia i se acordă graţierea, nu o refuză, ci o primeşte îndată. Nici un om care se află într-o casă cuprinsă de flăcări, nu zice: „Eu vreau să mai dorm o noapte aici!” §§ De ce totuşi, mulţi oameni nu primesc mântuirea, lucrul cel mai urgent din lume? 2. NU TE UITA LA PIEDICI – v. 4-5. §§Să ne gândim la situaţia unei femei în cultura antică. La rolul şi drepturile unei femei, într-o ţară în care mişcarea feministă nu este măcar, nici la început. Câte bariere culturale, câte cutume religioase pot fi piedici, atunci când vrei să participi la o întrunire de bărbaţi. §§ Maria a intrat în casa lui Simon împreună cu sora ei, Marta, şi cu Lazăr, fratele ei. Erau din aceeaşi localitate, şi se cunoşteau cu Simon. Pe deasupra, era din cercul intim al Domnului Isus, şi cu toate acestea, locul ei la o întrunire de bărbaţi era să slujească, nu să facă un gest care să atragă reacţia majorităţii. §§v. 4, 5: „Unora dintre ei le-a fost necaz, şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei, şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea.” §§ Femeia însă nu s-a uitat la piedici pentru că ea avea ocazia să facă o slujbă ce era inclusă în planul lui Dumnezeu: ungerea lui Isus în vederea apropiatei morţi ispăşitoare, pentru păcatele lumii întregi. §§De aceea Domnul Isus a spus în v. 9: „Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” §§Când vrei să slujeşti lui Isus, nu trebuie să te uiţi la piedici. §§Cineva a spus: „Învingătorii nu sunt mai inteligenţi, sunt doar mai insis­ tenţi. Ei trec din punctul în care alţii se opresc.” §§ Dacă vei fructifica ocaziile de slujire, dacă vei da la o parte piedicile, vei face lucruri frumoase pentru Isus – v. 6. Aceste fapte vor rămâne memorabile după moartea ta, şi ce este mai important vor mărturisi la judecată, iar în ceruri vei fi primit în corturile lor. §§ Luca 16.9: „Şi Eu vă zic: „Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, 95

pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile lor veşnice”. §§Orice om care vrea să-I slujească lui Isus, va avea piedici din partea familiei, colegilor, din partea firii pământeşti cu poftele ei. Va avea de luptat împotriva diavolului şi a duhurilor căzute ce sunt în locurile cereşti, şi în spatele oricărui lucru sau persoane prin care te ispiteşte – Efes. 6.12. §§Dar noi suntem îndemnaţi să privim la femeia aceasta şi la alţi credincioşi care au biruit. §§ Evrei 12.1: „Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” 3. OFERĂ-I LUI ISUS CE AI MAI DE PREŢ – v. 5 §§Mirul de nard curat şi frumos mirositor costa mai mult de trei sute de lei. §§ Ţinând cont de faptul că o zi de muncă în timpul acela era retribuită cu un leu, mirul valora cât munca pe un an al unui om ce lucrează la vie – Mat. 20.2. §§ Pentru comparaţie doar, la aproape cinci mii de bărbaţi, ucenicii s-au gândit să le cumpere pâine de două sute de lei, şi credeau că le va ajunge – Marcu 6.37, 44. Cu preţul mirului ar fi putut mânca mai mult de şapte mii cinci sute de oameni într-o zi. §§Ca să-L urmeze cineva pe Hristos, trebuie să se lepede de tot ce are. §§ Luca 14.33: „Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.” §§În localitatea Efes, oamenii au văzut că un duh rău nu a recunoscut autoritatea fiilor lui Sceva în scoaterea demonilor, şi l-a condus pe omul stăpânit, să-i schingiuiască pe aceştia. Au auzit că duhul rău le-a spus fiilor lui Sceva care voiau să scoată dracul: „Pe Isus îL cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sunteţi?” – Fap. 19.15. §§Când au auzit Evanghelia vestită de Pavel, mulţi au crezut în Isus, au venit la apostol, apoi şi-au mărturisit păcatele. Apoi au renunţat pentru Isus la tot ce aveau ei mai de preţ. §§ Fap. 19.19: „Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor: „preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi.” §§Pentru ca să aibă succes în lucrarea lui Dumnezeu, pentru a putea să fructifice ocaziile de a sluji lui Dumnezeu, apostolul Pavel a trebuit să renunţe la ce avea mai de preţ, ca să-L câştige pe Hristos. De aceea el spune în: §§ Filip. 3.7, 8: „Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc lucrurile acestea ca pe o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut tot, şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos.” 96

§§Lucrul cel mai de preţ pe care îL doreşte Dumnezeu de la oameni, este să-I dăruiască inima lor – Prov. 23.26, adică omul ascuns al inimii. §§ Pe acest om ascuns al inimii, Dumnezeu vrea să-l împodobească „ ...în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.” – 1 Pet. 3.4. CONCLUZIE §§Femeia care l-a uns pe Isus, a ştiut că este important să vândă mirul pentru a ajuta săracii, dar era mult mai urgent să-L ungă pe Domnul Isus, pentru îngropare. §§Maria a dat la o parte toate piedicile, toate vorbele celor care o judecau. Trecând peste toate aceste lucruri, a făcut un lucru frumos pentru Isus. „Ea a făcut tot ce a putut; Mi-a uns trupul dinainte, pentru îngropare.”– v. 8. §§Maria a plătit un preţ, pentru a fructifica ocazia de a sluji lui Isus. §§Cineva a spus: „Motivul pentru care mulţi oameni continuă să aibă probleme, să se afle în continuă căutare şi progresând puţin în viaţă; este faptul că nu au terminat-o cu ei înşişi. Noi încercăm să dăm ordine, şi ne opunem lucrării lui Dumnezeu din noi.” §§Ce preţ eşti dispus să plăteşti, ca să-I slujeşti lui Isus? Dă-I inima ta, renunţă la „gunoaie”, şi înmiresmează-L pe Isus care este viu în vecii vecilor. 47. CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII MARE ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU Luca 1.5-23 INTRODUCERE §§Textul vorbeşte despre vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul, antemer­ gătorul Domnului Isus. §§Acţiunea este plasată în timpul domniei lui Irod, împăratul Iudeii – v. 5. §§Părinţii lui Ioan erau preotul Zaharia şi soţia lui, Elisaveta. Amândoi erau neprihăniţi şi fără pată, în ce priveşte păzirea poruncilor şi rânduielilor Legii Domnului din Vechiul Testament – v. 6. N-aveau însă copii, pentru că Elisaveta era stearpă şi erau înaintaţi în vârstă – v. 7. §§Dar Dumnezeu avea să schimbe situaţia, trimiţând un înger, pe când Zaharia slujea după rânduiala cetei lui Abia din care făcea parte, la altarul tămâierii din Templul Domnului – v. 8-11. §§Zaharia s-a înspăimântat la apariţia îngerului, şi l-a apucat frica „Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.”– v. 12, 13. 97

§§Apoi, îngerul îi spune lui Zaharia despre importanţa slujbei fiului său care se va naşte, şi despre modul în care va fi considerat în ochii lui Dumnezeu: „Căci va fi mare înaintea Domnului ...” – v. 15. §§Domnul Isus însuşi a mărturisit despre Ioan: „Adevărat vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în împărăţia cerurilor, este mai mare decât el.” – Mat. 11.11. §§Privind la calităţile celui mai mare dintre oamenii născuţi în păcat, dar care este lucrător împreună cu Dumnezeu, aş vrea să urmărim aspectele practice ale vieţii noastre de credinţă. Apoi să vedem ce înseamnă să capeţi trecere înaintea lui Dumnezeu, sau „Ce înseamnă să fii mare înaintea lui Dumnezeu.” 1. SĂ FII NĂSCUT DIN NOU CONFORM FĂGĂDUINŢEI LUI DUMNEZEU – v. 13. §§„ ... Rugăciunea ta a fost ascultată ...” – v. 13. §§Zaharia privea cu tristeţe la copiii celorlalţi preoţi, care pe măsură ce erau iniţiaţi în învăţăturile Legii, ajungeau la vârsta lor să slujească la Templu împreună cu părinţii lor. Se ruga de ani de zile pentru un băiat, ca şi Ana din timpul preotului Eli. Ştia că Dumnezeu a binecuvântat-o pe Ana, care era stearpă, cu un copil căreia i-a pus numele, Samuel, care a fost preot, judecător, şi prooroc. §§Citise în cartea Genesa, faptul că Sara, soţia lui Avraam, era stearpă – Gen. 11.10. Că Dumnezeu i-a făgăduit lui Avraam, că Sara va rămâne însărcinată după vârsta de nouăzeci de ani, şi va naşte un fiu cu numele, Isaac – Gen. 17.19. §§Deasemenea, citise despre Isaac ce s-a rugat pentru soţia sa Rebeca. Aceasta era stearpă, şi Dumnezeu i-a dat doi gemeni, pe Esau, şi pe Iacov ­– Gen. 25.21. §§ Ştia că Dumnezeul lui Israel putea să deschidă pântecele Elisavetei, ca să nască un copil. Insistase în rugăciune, dar acum erau bătrâni şi omeneşte vorbind, vremea tinereţii, trecuse. §§Aş vrea să ne gândim la neputinţa omului păcătos de a se ridica deasupra păcatului. La faptul că nu avea firea dumnezeiască, nu avea Duhul lui Dumne­ zeu, ca să lupte împotriva păcatului şi să-l domine. §§Dumnezeu a văzut neputinţa israeliţilor de a împlini Legea lui Moise, şi le-a dat făgăduinţele unui nou legământ – Ier. 31.31-33. §§ Printre aceste făgăduinţe, era trimiterea unui duh nou, care să regene­ reze pe urmasii lui Avraam şi sămânţa lui: §§ Ier. 11.19, 20: „Le voi da o altă inimă, şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră, şi le voi da o inimă de carne, ca să urmeze poruncile Mele, să păzească şi să împlinească legile Mele; şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.” §§Darul turnării acestui Duh Sfânt, este profeţit de proorocul Ioel – Ioel 2.28, 29. 98

§§Iar apostolul Petru după evenimentul revărsării Lui în ziua Cincizecimii, spunea celor ce ascultaseră mesajul Evangheliei: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” – Fap. 2.39. §§Duhul Sfânt produce naşterea din nou, despre care vorbea Domnul Isus lui Nicodim – Ioan 3.5. §§Zaharia şi Elisaveta erau nişte oameni neprihăniţi – v. 6. §§Dumnezeu a promis printre altele, evreilor care vor asculta şi împlini poruncile Legii, că va binecuvânta rodul pântecelui femeilor lor – Deut. 28.4. §§ Zaharia s-a rugat la Dumnezeu să-i dea un copil şi Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui. A trimis îngerul Său să-i adeverească făgăduinţa că va avea un copil căruia să-i pună numele, Ioan – v. 13. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu a dat la o parte limita omenească, şi a ajutat-o pe Elisaveta să rămână însărcinată de la bărbatul ei, la o vârstă înaintată. §§ Ioan Botezătorul prin naşterea sa, poate fi asemănat cu un om care are parte de făgăduinţa şi experienţa naşterii din nou. Ca să fii mare înaintea Domnului, în primul rând, trebuie să fii născut din nou. Apoi, în al doilea rând: 2. SĂ FII PLIN DE DUHUL SFÂNT – v. 15. §§„Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi se va umplea cu Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale.” §§În Biblie, una din comparaţiile pentru oameni, este că ei sunt vase din lut pe care le-a creat Dumnezeu. §§ Ca să arate faptul că omul nu poate să-L tragă la răspundere pe Dumnezeu, Rom. 9.20, spune: „Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi înaintea lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?” §§ Oamenii născuţi în păcat, şi care nu se întorc la Dumnezeu, sunt consideraţi nişte vase ale mâniei, care sunt pierduţi, şi vor merge în iad „vor fi sfărâmate de Olar”– Rom. 9.22. Dar dacă cineva se întoarce la Dumnezeu, devine un vas al îndurării, pregătit pentru slavă – Rom. 9.23. §§Ştiind că toţi suntem împreună, lucrători cu Dumnezeu – 1 Cor. 3.9, El ne-a sfinţit prin sângele crucii Fiului Său, ne-a curăţit, şi ne-a pus deoparte ca să-I slujim Domnului – 1 Cor. 6.11. §§ Ca să fim vase folositoare pentru Stăpânul nostru, a pus în noi comoara Evangheliei slavei lui Hristos, pe care „ ...o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită, să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi.” – 2 Cor. 4.7. §§ Apostolul Pavel a fost un vas pe care Dumnezeu l-a ales ca să ducă Evan­ ghelia înaintea Neamurilor, împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel – Fap. 9.15. 99

§§Pentru a putea să fim eficienţi în lucrarea lui Dumnezeu, vasele noastre trebuie să pline cu Duhul Sfânt. §§ Unul din simbolurile Duhului Sfânt, sunt râurile de apă vie. Această umplere, o face Domnul Isus. §§ Ioan 7.38, 39: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” „Spunea lucrurile acestea, despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El.” §§Ioan Botezătorul a fost umplut cu Duhul, încă din pântecele mamei sale, Elisaveta – v. 15. Şi de aceea, Ioan a fost mare înaintea Domnului. §§În Noul Testament, există două dimensiuni ale umplerii cu Duhul Sfânt: a. Puterea pentru lucrarea specifică pe care ţi-o dă Dumnezeu. Ea poate fi ocazională. §§1 Cor 12.11: „Dar toate aceste lucruri, le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte El.” §§ Elisaveta s-a umplut de Duhul Sfânt doar pentru o cântare – Luca 1.41. §§ Zaharia tatăl lui Ioan, pentru o proorocie – Luca 1.67. §§ La revărsarea Duhului în ziua Cincizecimii, ucenicii s-au umplut şi au vorbit în limbi – Fap. 2.4. §§ Ştefan s-a umplut cu Duhul, când a văzut vedenia cu cerurile deschise şi slava lui Dumnezeu, iar Domnul Isus stătea în picioare, la dreapta Lui – Fap. 7.55. b. Puterea pentru sfinţire §§ Efes. 5.18: „ ... fiţi plini de Duh.” §§Aceasta, vorbeşte despre o stare continuă de plinătate, spre deosebire de umplerea pentru un eveniment specific. Am putea spune că o persoană este plină de o anumită calitate de la Duhul Sfânt, dacă dă dovadă în mod constant, de acea calitate. §§ În Fap. 6.3, alegerea diaconilor, s-a făcut după nişte criterii care trebuiau să fie constante în viaţa lor: şapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, care să fie puşi în slujba aceasta. §§Puterea de sfinţire, pune accentul pe influenţa continuă a Duhului, în viaţa şi caracterul nostru. Atunci când noi îi dăm loc să rodească, roada Lui „sfinţim în inimile noastre pe Hristos ca Domn.” §§Ioan Botezătorul, a fost umplut din pântecele mamei sale, pentru lucrarea de vestire continuă a Evangheliei, dar şi cu putere de sfinţire continuă. §§Mai poţi fi considerat mare înaintea Domnului: 100