Amintiri cu sfinţi Vol.2

Amintiri cu sfinyi am sq fiu de o blkndeye nemaipomenitq, mq voi sui ‘n tramvai wi nu-i voi spune nimica, nimic n-am sq-i spun ... <Doamne, ajutq- mq sq nu-i spun nimic.> Wi am ajuns acasq. Nevastq-mea, madam Popescu, era ‘n vkrful patului cu o privire cam <cruntq>. Ceva din gerul, lapoviya wi din ‘ntunerecul de afarq rqmqsese ‘n ochii ei. Zice: <Te-am awteptat un ceas wi jumqtate wi n-ai venit.> (Realitatea era cq la Universitate, ‘n ambele pqryile era o cofetqrie wi o librqrie wi fiecare am awteptat la aialaltq!) Cknd mi-a mai fqcut wi observayie ... eu care eram angajat sq fiu blknd, dar nu fusesem pregqtit pentru o asemenea primire, am izbucnit wi pknq la urmq tot am avut o <discuyie>...la care ne-am necqjit amkndoi. Pe urmq am vqzut cq am grewit amkndoi ... Vedeyi, ‘n probleme ca acestea constq viaya noastrq. Noi nu suntem mari misionari, mari eroi! Suntem niwte credinciowi mkntuiyi prin harul lui Dumnezeu, niwte oameni foarte simpli, dar viaya asta a noastrq <de toate zilele>, precum <pkinea de toate zilele>, este ceea ce ne confirmq ce calitate de crewtinism avem ‘n noi. Vq rog sq bqgayi de seamq <cum> ascultayi ce vq voi spune, cqci la sfkrwit am sq vq ‘ntreb ce hotqrkri practice wi personale ayi luat.> EG 77. Aurel Popescu Probabil cq cea mai corectq caracterizare a lui Aurel Popescu este aceea care-l definewte drept un om <autentic>. Termenul este un derivat din douq cuvinte grecewti, care ‘mpreunq ‘nseamnq <original, ca opus al unei copii>. Oamenii autentici sunt oamenii experienyelor personale, pasionayi dupq adevqr wi porniyi cu ‘nverwunare ‘mpotriva a tot ceea ce este fals sau neadevqrat. Ei au spiritul de <pionieri> ai marilor miwcqri sociale, refuzknd sistematic sq <se ‘ncoloneze> wi sq meargq la vale <cu mulyimea>. Astfel de oameni nu sunt ‘n nici un fel perfecyi, cqci perfecyiune nu existq, dar chiar wi atunci cknd grewesc, ei o fac dintr-o consecvenyq cu ei ‘nwiwi, cu cei din jurul lor wi cu Dumnezeu. Pentru ei, nici o grewealq nu este finalq, ci doar o oportunitate pentru o foarte necesarq ‘mbunqtqyire. Sinceri wi deschiwi pknq ‘n mqduva fiinyei lor, oamenii autentici sunt apariyii binevenite ‘ntr-o lume de <pseudo-sfinyi> wi de eroi artificiali. Dumnezeu cautq ‘n fiecare generayie oameni autentici, porniyi ‘n aventura experienyelor personale ale vieyii, nemulyumiyi cu imitayii de mkna a doua wi nesqturayi de ceea ce aud de la alyii. 149

Arhive sentimentale Iatq cum caracterizeazq Aurel Popescu <autenticitatea> crewtinismului: <Vreau sq vq spun cq cele mai interesante mqrturii sunt acelea care istorisesc <‘ntkmplqri>, nu opinii. Un evanghelist sau un predicator care se pregqtewte, care poate cq n-are prea mult har, dar se pregqtewte wi citewte o sumedenie de lucruri scrise de alyii este ‘n stare sq le redea apoi altora. Dacq are wi niyel talent, rqmknem ‘nckntayi de ceea ce auzim, dewi s-ar putea ca el sq nu ne transmitq nimic durabil, dacq ne dq numai din literatura cititq. O astfel de ispravq poate face oricine care se instruiewte wi-i dq drumul, dar sq ne spunq ce-i cu el, sq ne dea ceva din viaya lui, din experienyele lui personale nu poate. Asta-i mai greu, cqci s-ar putea ca el sq nu le aibq! Wi atunci el ne vorbewte din cqryi. M-am dus de curknd prin textul Evangheliilor wi mi-am dat seama ‘ncq o datq cq puterea lor stq ‘n relatarea unor ‘ntkmplqri reale, ‘ntre persoane reale, cu probleme reale. La sfkrwitul unor astfel de ‘ntkmplqri ne este dat wi ckte un verset sau douq care comenteazq pentru noi semnificayia ‘ntkmplqrii, dar nu este ‘n nici un caz vorba despre prelegeri de teologie. Astea sunt ‘n epistole. Evangheliile sunt mqrturia unei vieyi care a fost trqitq wi a intrat sub incidenya unei ‘ntklniri personale cu Isus Christos. Chestiunea aceasta este foarte importantq pentru cq, din ckte am bqgat eu de seamq la mine wi din ckte am bqgat eu de seamq wi la alyii, noi le spunem la oameni mai mult ceea ce wtim de prin cqryi, dar n-avem curajul sq le spunem ceea ce au spus odinioarq apostolii: <Uitq-te la noi! Vrei sq vezi un crewtin adevqrat, ia uitq- te la mine!> Cunosc un frate care, plecknd odatq de la Oradea spre Cluj, a vrut sq fie luat cu mawina wi a fqcut autostopul. Era ‘n ajunul Crqciunului wi a stat ‘mpreunq cu soyia lui la marginea drumului. A oprit o mawinq wi i-a luat. Era mawina unuia <mare> de la Cluj. S-a ‘ndurat de ei, i-a vqzut oameni seriowi wi i-a luat cu ei. Din discuyie reiesese cq qwtia fuseserq la aprovizionare. Erau oameni mari ‘n Partidul Comunist, aveau funcyie mare wi fqcuserq aprovizionqri pentru masa mare de Crqciun. Pentru ei nu era vorba de nawterea Domnului, ci de Crqciun, prilej de petrecere, de yuicq, de vin, de sarmale, de purcel wi de alte astfel de delicateyuri. Cei doi oameni credinciowi au fost ‘ntrebayi wi ei cum se pregqtesc de Crqciun. Ei au rqspuns: <Wi noi serbqm Crqciunul, da^ ... mai existq wi altq modalitate de a-l serba.> <Ei, cum? Ce altq modalitate? Pqi yuicq, vin ..> <Ei nu ...>, zice crewtinul. <Dumneavoastrq de fapt pe cine serbayi la Crqciunul qsta?> 150

Amintiri cu sfinyi <Pqi, Crqciunul ...> <Crqciunul, crqciunul ...dar sqrbqtoarea este ‘n cinstea nawterii Domnului Isus. Asta o serbayi de fapt.> <Aaah>, zice omul, <noi nu ne-am gkndit la chestia asta.> <Noi ne-am gkndit.> Wi credinciosul a ‘nceput sq le vorbeascq despre Domnul Isus. Eu ‘l cunosc pe omul qsta. Trebuie sq fi fost ceva foarte frumos ‘n mawina aceea. Era wi predicator bun, dar wtia sq wi vorbeascq cu oamenii! Asta e foarte important! Sq wtim sq predicqm Evanghelia de la om la om. Mai mulyi se ‘ntorc la Dumnezeu prin credinciowii care vorbesc cu alyii, de la om la om, deckt prin predicile spuse ‘n bisericq. Pentru cq oamenii care stau de vorbq cu noi se uitq la noi, ne pipqie cu privirea, ne simt cu spiritul wi wtiu dacq suntem numai niwte oameni care <dqm cu vorba> sau dacq trqim autentic ceea ce le spunem. “ncet, ‘ncet, atmosfera s-a schimbat ‘n mawinq wi oamenii care ascultau au ‘nceput sq ‘nyeleagq. <Dar unde ayi vqzut dumneavoastrq oameni de felul qsta? Cq oamenii despre care vorbiyi dumneavoastrq seamqnq cu personajul acesta despre care ne spuneyi ... cu Isus Christos, despre care noi am auzit, dar nu ne-am interesat.> <Pqi>, zice, <vreyi sq wtiyi unde sq-i gqsiyi? Uitayi-vq la noi.> Asta era foarte fain ... A fost o awa mare lucrare a Duhului acolo, cq atunci cknd au ajuns la marginea orawului wi trebuia sq- i lase la barierq, oamenii aceia <mari> nu s-au lqsat, ci i-au dus pknq acasq. Ba ‘ncq le-au cqrat wi bagajele care erau cam grele pentru doi oameni de vkrstq mai ‘naintatq, ca ei. Se ‘ntklniserq cu doi crewtini adevqrayi care wtiau sq spunq ckteva cuvinte despre Domnul, dar nu numai cuvintele vorbeau, ei ‘nwiwi, persoana lor schimbatq vorbea. “ncq o datq, e foarte important sq vorbim, dar e foarte important sq dqm mqrturie din experienya noastrq personalq. Cq oamenii din Scripturq au fqcut ..., cq unii din urmawii lor au fost martiri e bine. Ce fac ‘nsq eu wi cu dumneata ‘n lucrarea aceasta mare a lui Dumnezeu, care nu se poate baza numai pe ckyiva oameni cu daruri strqlucite, ci se bazeazq pe lucrarea pe care o face fiecare crewtin convertit ? Asta e ‘ntrebarea wi fiecare dintre noi trebuie sq-i dea un rqspuns.> 151

Arhive sentimentale EG 78. Aurel Popescu Iatq o relatare a fratelui Aurel despre una din perlele fratelui Richard {urmbrand: <Era ckte unul care turuia nevoie mare de importanya mkntuirii numai prin credinyq. Vorbe, argumente, versete wi iar vorbe ... Nenea Richard l-a lqsat sq termine wi apoi l-a ‘ntrebat: <Da niscaiva fapte bune crezi cq stricq? Ce zici?> EG 79. Aurel Popescu L-am avut ca musafir la Bethel iarqwi ‘n 22 Ianuarie 1995 wi ne-am bucurat sq-l auzim dupq ce avusese un accident wi, din cauza vkrstei, se simyea mai <obosit> ca altqdatq. Era ‘nsq, ca ‘ntotdeauna, <autentic> wi ‘ndrqgostit de Christos: <Vq salut cu toatq dragostea wi trebuie sq vq spun cq sunt totuwi emoyionat. Probabiul wi din cauza vkrstei ... Unii, awa cq sq- mi dea curaj mi-au zis: <Las^ domn^le ca n-arqyi nici de opzeci de ani ... Arqyi mai bine.> Chestiunea este cq nu mai am uwurinya pe care probabil cq o aveam altqdatq cknd eram mai tknqr. “n plus, sunt mai conwtient acuma de ce spune Sfknta Scripturq ca un avertisment adresat celor care se apucq sq vorbeascq. Le spune cq ei vorbesc <‘naintea lui Dumnezeu!> Ei trebuie sq vorbeascq Cuvkntul lui Dumnezeu. Unde sunt doi sau trei ‘n Numele Lui este wi Christos prezent. Wi dumneavoastrq aveyi dreptul sq fiyi niwte ascultqtori dificili, adicq niwte oameni care sunteyi atenyi la ce se spune wi sq nu ‘nghiyiyi chiar tot ce se spune de aici. Trebuie sq cercetayi ce vi se spune wi sq primiyi numai ce credeyi cq este bine spus, adicq dupq Cuvkntul lui Dumnezeu. Vq imaginayi cum ar predica cineva care L-ar vedea pe Isus trupewte prezent ‘n adunare? Nu cred cq i-ar fi chiar awa de uwor sq vorbeascq ... Adevqrul este cq Isus este chiar prezent ‘n adunarea copiilor lui Dumnezeu. Cknd se va vedea odatq, ‘n “mpqrqyia lui Dumnezeu, filmul acestor ‘ntklniri wi vom vedea pe unde a fost El, cq El este pe aici, precis este pe aici, ne vom da seama de multe lucruri. Isus nu este o prezenyq vaporoasq, awa, este peste tot wi nicqieri. El este o persoanq wi ‘ntre persoane, cum suntem wi noi, se stabilesc niwte relayii. Sunt unii dintre dumneavoastrq care au o relayie binecuvkntatq cu Isus Christos. Alyii, care <wtiu despre> 152

Amintiri cu sfinyi Isus Christos, s-ar putea sq fie chiar doctori ‘n teologie, pot sq nu aibe o relayie personalq cu El. Astqzi, sentimentul acesta cq vorbesc ‘n prezenya Domnului Isus apasq foarte greu pe umerii mei. Cred cq altqdatq nu m-am gkndit prea serios la lucrul acesta. De aceea spun cq astqzi predic mai greu deoarece ‘mi dau seama mai mult cq vom da seama de orice cuvknt nefolositor pe care l-am scos din gurq. Vq ‘ndemn pe aceia dintre dumneavoastrq care mai wtiyi din lucrurile pe care vi le voi spune eu, cq nu sunt lucruri noi, ci lucruri wtiute, sq vq mai rugayi pentru cel care vq vorbewte. Mai ales cknd vedeyi cq <nu merge>. Fiindcq wi cu predicatul qsta este o problemq! Predicatorul nu este un conferenyiar. Conferenyiarul poate sq fie un beyiv. Poate sq predea cea mai frumoasq lecyie de istorie. N-are treabq beyia lui wi pqcatul lui cu aceastq lecyie. El poate preda excelent. Eu l-am ascultat pe Ionel Teodoreanu. Puteai sq-l asculyi o noapte ‘ntreagq. Dewi wtiam ce viayq avea Teodoreanu, uitam de asta atunci wi-mi plqcea cum vorbewte. Chestiunea este cu totul altfel cknd avem de a face cu cei ce predicq Evanghelia wi mai ales cu aceia care sunt chemayi sq depunq mqrturie despre Domnul Isus! Dacq respectivii nu sunt ‘ntr-o stare dupq voia lui Dumnezeu ar face mai bine sq tacq. Rugayi-vq pentru cel ce vorbewte ca ce spune sq fie Cuvkntul viu wi adevqrat. Rugayi-vq mai ales cknd nu e awa. Rugayi-vq wi mai stqruitor. Crewtinismul nu are la bazq o anume <doctrinq>. Noi nu suntem ‘mpreunq pentru cq avem aceleawi <idei>. Ideile crewtine sunt foarte generoase, sunt cuprinse ‘n Scripturq, dar nu pentru asta ne adunqm noi. Cq s-adunq wi alyii wi sunt plini de idei biblice, sunt <savanyi>, nu ca noi ...Dar se poate ‘ntkmpla ca oamenii aceia sq n-aibe relayie personalq cu Christos. Noi nu ne adunqm wi nu ne sfqtuim unii pe alyii doar de dragul unor noi concepte sau pentru adkncirea unor concepte crewtine. Noi ne adunqm ‘n jurul unei Persoane pentru cq vrem sq avem o <relayie> cu acea Persoanq. Spre deosebire de toate celelalte religii ale lumii, crewtinismul are la bazq un eveniment unic wi personal, ‘ntklnirea cu Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu. Minciunile nu rezistq ‘n istorie. Orickt ar fi de depravatq lumea ‘n care trqim noi, minciunile se sfarmq de realitatea vremii. Awa a fost cu minciuna comunismului care s-a spart nu de mult wi n-a mai rqmas nimic din ea. Mai apare doar pe ici pe colo, pe unde oamenii sunt ‘ncq visqtori wi rupyi de realitate. Crewtinismul wi Biblia au rezistat atktea mii de ani pentru cq au ‘n spate o Persoanq vie wi puternicq, pe Isus Christos. Persoana aceasta a spus cq <cerurile wi pqmkntul vor trece>, dar 153

Arhive sentimentale cuvintele Lui nu vor trece. N-a mai zis nimeni vreodata awa ceva. E unic ‘n istoria omenirii din toate punctele de vedere wi ori este cel mai mare ‘nwelator wi pqcqlewte lumea de douq mii de ani, ori este Dumnezeu. “nwelqtorii wi ‘nwelqciunile nu fac oameni buni, ci fac oameni rqi. Societatea umanq s-a stricat wi s-a depravat pentru cq au ascultat cuvintele multor ‘nwelqtori. Au urmat multe cqlquze oarbe, care s-au dus cu toyi cei cqlquziyi ‘ntr-o groapq wi, dincolo de groapq, ‘n iad! Minciuna nu nawte virtuyi. De douq mii de ani ‘nsq, Biserica Domnului Isus Christos a nqscut exemplare nemaipomenite. Astqzi, crewtinismul istoric suferq wi el un proces de eroziune pentru cq s-au bqgat ‘n el unii care nu erau crewtini wi <puyin aluat> a dospit toatq plqmqdeala.> Biserica crewtinq wi-a permis sq tolereze spre paguba wi ruwinea ei, elemente care n-au avut nimic de-a face cu Christos. Isus este ‘nsq o prezenyq ‘n istorie wi o prezenyq cunoscutq cu care trebuie sq intrqm ‘ntr-o relayie personalq fiecare dintre noi. Ascultqtorii mei trebuie sq se ‘ntrebe, la modul cel mai serios, nu dacq sunt membrii unei biserici, ci dacq ei au aceastq relayie personalq cu cea mai formidabilq Persoanq din istorie, cu Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu wi Fiul Omului. Vq rog din suflet sq nu vq distrayi cu aceastq chestiune! Vq puteyi distra cu alte probleme, dar nu cu aceasta, cq vq duceyi ‘n iad. Ea este awa de importantq, cq este o chestiune de viayq wi de moarte. Cine moare fqrq Christos ‘n pqcatele wi fqrqdelegile lui se duce direct ‘n iad, chiar dacq ar fi un mare teolog. Foarte mulyi teologi vor fi acolo. Chestiunea este cq trebuie sq wtiyi bine cq ayi intrat ‘n aceastq relayie de mkntuire cu Isus Christos wi ayi luat skngele Lui ca garant pentru iertarea dumneavoastrq wi pentru intrarea dumneavoastrq ‘n cer.> EG 80. Aurel Popescu Era foarte greu sq fii supqrat pe nenea Aurel, totuwi ... unii reuweau. Iatq ce povestewte dknsul: <Am avut ocazia sq merg spre tramvai cu cineva care yinea moryiw sq-mi spunq despre o problemq a lui. L-am ascultat, dar am vqzut cq a plecat supqrat wi tot awa supqrat a rqmas vreo patru sqptqmkni de zile. M-am dus eu la el wi l-am ‘ntrebat de ce e supqrat pe mine. Mi-a zis: Parcq nu wtii? Te-am rugat sq mq asculyi cu atenyie wi cknd eu ‘mi vqrsam focul, dumneata ai fqcut 154

Amintiri cu sfinyi awa din mknq, a lehamite ... Mi-am dat seama cq te deranjez wi am plecat supqrat de lkngq dumneata. I-am zis: <Mqi omule, cum am dat cu mkna <awa> ?... “mi aduc aminte foarte bine scena ... Eu am dat cu mkna awa pentru cq m- am ferit atunci de o muscq pe care am ‘ndepqrtat-o pentru cq mq skckia. N-am dat din mknq la dumneata, am dat la muscq!> EG 81. Aurel Popescu Maryi, 15 Octombrie 2002, am luat masa la un restaurant din Portland ‘mpreunq cu Sebi ....., unul din pqstorii bisericilor locale wi ‘mpreunq cu Beniamin Poplqceanu wi un grup din biserica sa din Sibiu, veniyi ‘ntr-un turneu de vizite prin bisericile romkne din America. Din vorbq ‘n vorbq, am ‘nceput sq vorbim despre fratele Aurel Popescu, absent de la masa pqrtqwiei noastre din pricina unei recente operayii de cataractq la ochiul stkng. <Nu de mult>, a spus Sebi, <l-am rugat pe fratele Aurel sq se roage ‘nainte de predica ce urma sq fie rostitq de un predicator musafir la noi. Mare mi-a fost surpriza sq-l aud spunknd, ‘n felul dumnealui inconfundabil: <Doamne, Tu ai mari predicatori wi evengheliwti rqspkndiyi ‘n misiune pe toatq faya pqmkntului. Binecuvinteazq-i chiar acum ‘n lucrarea pe care o fac ei pentru Numele Tqu! Wi, binecuvinteazq-ne Doamne wi pe noi cei care o mai nimerim wi noi din cknd ‘n cknd ...> Toyi cei de la masa au izbucnit ‘ntr-un rks complice cu admirayia bucuroasq a lui Sebi fayq de un om pe care-l cunowteam wi-l preyuiam deopotrivq. <Stayi sq vq mai spun una>, a continuat Sebi, cu aerul celui ce se simyea privilegiat sq petreacq anii uceniciei sale ca pqstor ‘ncepqtor ‘n Portland alqturi de fratele Aurel. <La ordinarea mea, tot awa, l-am rugat pe dknsul sq vinq sq spunq ckteva cuvinte wi apoi sq se roage. A iewit ‘n fayq wi a zis adunqrii: <Uitayi-vq bine wi veyi vedea douq lucruri deosebite la noi amkndoi ... un rqsqrit wi un apus ... wi amkndouq sunt frumoase!> Dupq ce mi-am luat rqmas bun de la prietenii mei, m-am grqbit sq mq duc sq-l vizitez acasq pe fratele Aurel. Ne-a ‘ntkmpinat, ca de obicei, cu o glumq. Avea un bandaj awezat pe ochiul stkng, awa cq ne-a spus: <Uitayi-vq la mine cum am ajuns! Mi-a scos doctorul un ochi ... cq pe celqlalt mi l-a scos nevastq- mea ... toatq viaya!> Ne-am awezat ‘n jurul mesei wi am sporovqit o vreme. Dincolo de cuvinte ‘nsq, mq ‘ncqlzea ‘n inimq prietenia dumnealui pe care o simyeam exact awa cum o pomenise dknsul, 155

Arhive sentimentale asemenea unui soare intrat ‘n amurg, pregqtit sq meargq la culcare dincolo de zare, harnic ‘nsq sq-wi mai trimitq razele spre ‘ndrqgostiyii care-l priveau vrqjiyi ‘n zare. EG 82. Pavel Nicolescu Nu cred cq existq ‘n toatq Romknia un om care sq fi citit mai multe cqryi ca Pavel Nicolescu! Omul acesta ascunde ‘n statura sa micq un <gigant> al intelectului scolastic. Glumind, am putea spune cq el reprezintq, peste puntea anilor wi ‘n diferite circumstanye, o copie la scarq a lui Wtefan cel Mare: <Mic la stat, mare la sfat wi ... viteaz cum n-a mai stat.> (vorba cronicarului Neculce, dacq nu mq ‘nwel). Pentru cei care-l cunosc mai de aproape, wi partea cu <repede vqrsqtoriu de sknge> are o anumitq corespondenyq ... Cu faima lui Pavel Nicolescu m-am ‘ntklnit prima datq la Securitate. Mq aflam la un interogatoriu, dupq niwte revendicqri pe care le cerusem ‘mpreunq cu colegii de la Seminar celor din conducerea Uniunii. Despre legqtura organicq dintre cei aflayi la conducerea Seminarului wi Uniunii wi ... organele de Securitate, evidentq wi ‘n cazul acesta, ‘i las pe alyii sq vorbeascq. M-au lqsat sq awtept ckteva ore ‘ntr-o <salq>, dupq care m-au chemat <‘nquntru.> De dincolo de pereyi, ajungeau pknq la mine strigqtele unui om bqtut crunt, gemetele desnqdqjduite wi strigqtele ameninyqtoare ale celui ce-l ancheta: - <Bq, mie nu-mi spui? Te fac eu sq vorbewti! Nu iewi de aici pknq nu spui tot!> Aveam sq aflu mai tkrziu de la alyii, mai unblayi pe la Securitate deckt mine, cq era vorba despre o ‘nscenare. Totul nu era deckt o bandq de magnetofon ‘nregistratq ‘n prealabil. (Ceea ce ‘mi aduce aminte de o glumq: Un om care urca scqrile spre circa de miliyie din cartier, avknd ‘n mknq ckteva foi de hkrtie scrise mqrunt, probabil o cerere sau o plkngere, l-a ‘ntrebat pe unul care cobora wovqielnic aceleawi trepte: - <Domnule, nu wtii unde este mawina de bqtut?> - <Nu wtiu, domnule, cq pe mine m-au bqtut ... manual!>) Anchetatorul, sq nu mq ‘ntrebayi ce grad avea, cq nu mq pricep la grade, m-a poftit foarte amabil sq iau loc pe un scaun. A luat wi el loc ‘ntr-un fotoliu. Ne despqryea un birou destul de masiv, awa cq mq simyeam, deocamdatq, ‘n siguranyq. 156

Amintiri cu sfinyi M-a privit cu niwte ochi mari, limpezi, inteligenyi. M-a vqzut foarte liniwtit. Mq rugasem mult ‘n perioada <de awteptare> wi simyeam cq nu sunt singur ‘n ‘ncqpere cu acest om. Cqutam sq-l vqd ‘n haine civile, desbrqcat de legqturile profesionale. Un om cu bucurii wi cu necazuri ca wi mine. Un frate de al meu pe care Dumnezeu vrea sq-l mkntuiascq. Eram hotqrkt sq depun o mqrturie care sq-l atragq spre Isus Christos. El mi-a zis: - <Ce ne facem noi cu tine, tinere? Ai luat-o pe un drum periculos wi ai nevoie de o corectare. Te-am invitat aici ca sq stqm puyin de vorbq. Nu te teme, cu tine nu vom proceda cu violenyq. De asta am eu grijq ... Yi-am studiat dosarul. Ewti un om sensibil wi inteligent. “yi place poezia wi filosofia. Eu vreau doar sq te ajut sq nu faci greweli care sq te coste ... Am mai avut noi un caz ca al tqu wi n-am procedat bine. Ai auzit de Pavel Nicolescu ? Wi el era tot awa ca tine, ‘i plqcea filosofia wi literatura. S-a apucat wi el de prostii, iar noi n-am procedat bine cu el. “n loc sq-l ajutqm sq ‘nyeleagq, l-am tratat cu violenyq. L-am ‘nrqit. Wtii povestea cu ckinele? Wi pe un ckine ‘l sqlbqticewti dacq ‘l tot bayi wi-l ‘njuri ... Asta am fqcut noi cu Pavel Nicolescu wi acum ne pare rqu ...l-am dat afarq din facultate ... nu l-am lqsat sq-wi facq studiile care dorea el nici la Seminar ... Acum nu ne mai poate suferi. E pornit ‘mpotriva noastrq cu tot ce are. Vrea sq ne distrugq. E pqcat wi de el! “n loc sq fie un bun crewtin, a ajuns un ‘nfocat anticomunist. Wi-a pierdut wi direcyia wi rqsplata! ...> Am priceput, dincolo de vorbele mieroase wi de strategia ‘nvqluitoare, cq Pavel Nicolescu nu este un om oarecare. Nici mqcar pentru Securitate ... Noi, cei tineri, ‘l iubeam foarte mult pentru mintea lui enciclopedicq wi pentru expunerile foarte intense wi pqtrunzqtoare. Mergeam pe atunci la biserica din <23 August> ca sq-l ascultqm. Mai tkrziu, cknd Securitatea l-a scos de acolo (sau Uniunea, nu wtiu care din ele, nu cred cq are vreo diferenyq), mergeam sq-l ascultqm la biserica <Sfknta Treime> din cartierul <Mihai Bravu>, unde Vasile Talow ‘l luase sub ocrotire wi- l lqsa sq predice. Existq predicatori la predicile cqrora poyi sq nu fi atent wi sq te gkndewti ‘n altq parte (noi dezvoltasem abilitatea aceasta pknq la nivelul unei ... <arte>!). Pe Pavel Nicolescu nu poyi sq-l asculyi, dacq nu ewti foarte atent la ceea ce spune. Are un temperament foarte vivace. Vorbewte ‘n ritm de mitralierq. Gkndewte mult mai repede chiar deckt vorbewte, dkndu-yi sentimentul cq vorbirea este ‘n majoritatea cazurilor un obstacol ‘ntre ceea ce ar vrea sq-yi transmitq wi ceea ce ai putea ‘nyelege. Awa cum am spus, nu cred cq existq cineva care sq fi citit mai mult ca el. Vewnic, umblq ‘n compania unei serviete burduwitq de cqryi. Citewte la masq, citewte ‘n tramvai sau mawinq, citewte la 157

Arhive sentimentale servici wi, dacq ar putea, cred cq ar citi chiar wi atunci cknd merge pe stradq. Cu el se adeverewte pqrerea cq un bun profesor rqmkne student toatq viaya. Are ce spune pentru cq citewte mereu wi are capacitatea de a sintetiza wi de a face asociayiuni ‘ntre concepte wi idei abstracte. Toate activitqyile lui sunt preponderent intelectuale. Chiar wi umorul pe care-l gustq este unul intelectual. Iatq o astfel de glumq pe care mi-a trimis-o: <Doi ingineri stau de vorbq. Unul zice: <Am studiat probabilitatea ca o felie sq cadq pe covor cu partea pe care e unsq. Existq o mare probabilitate pentru asta.> Peste ckteva zile, colegul ‘i spune: <N-ai avut dreptate. Am refqcut experimentul wi a iewit invers.> Colegul nu se dq bqtut wi zice: <N-ai uns-o pe partea pe care trebuia!> EG 83. Pavel Nicolescu Este oare posibil ca o predicq, un fragment de discurs sq te afecteze awa de mult ca sq-yi schimbe apoi tot restul vieyii? Da, se poate! Rezultatul wi dovada unei astfel de situayii sunt chiar eu! Este vorba despre una din predicile rostite de Pavel Nicolescu la <Sfknta Treime>. A ales sq vorbeascq despre <Ce este wi ce nu este spiritualitate crewtinq>. Ca sq ne ajute sq ‘nyelegem mai uwor locul pe care trebuie sq-L ocupe Dumnezeu ‘n viaya noastrq, Pavel Nicolescu a ales sq ne dea imaginea unei reprezentqri grafice. Ne- a rugat sq ne imaginqm un cerc pe care sq-l ‘mpqryim ‘n sectoare proporyionale cu mqsura acordatq fiecqrei preocupqri zilnice. Sq zicem: dacq tot cercul ar reprezenta 24 de ore, un sector de opt ore pentru somn, alte opt ore pentru servici sau wcoalq, un alt sector pentru mkncare, altul pentru spqlat pe dinyi, etc. Ne-a lqsat sq alegem ckt de mare trebuie sq fie sectorul dedicat legqturii noastre cu Dumnezeu, citirii, pqrtqwiei ‘n rugqciune, meditayiei, etc. Dupq ce ne-a lqsat un timp sq ne gkndim, a continuat. Orickt de mare ar fi sectorul alocat lui Dumnezeu, schiya dumneavoastra este grewitq. Orickt ayi vrut sq dovediyi ckt de duhovnicewti sunteyi, dacq aceasta este concepyia voastrq despre viaya crewtinq, sunteyi grewiyi! Dumnezeu nu se mulyumewte numai cu o felie de viayq. Lui sau ‘i dai tot sau nu-i dai nimica! Dumnezeu nu poate sta doar ‘ntr-un sector al vieyii tale. Poziyia este grewitq wi ‘ncercarea pleacq de la o premizq falsq. Locul lui Dumnezeu, ‘n diagrama noastrq, nu este ‘ntr-un sector 158

Amintiri cu sfinyi de cerc, ci ‘n mijlocul cercului. Trebuie sq vq imaginayi cq ayi desenat ‘n cercul cel mare un cerc mai mic, cu acelawi centru. “n acest fel, Dumnezeu este ‘n centrul vieyii noastre wi toate celelalte sectoare de cerc ‘i aparyin wi Lui. <Tot ce faceyi, cu cuvkntul sau cu fapta sq faceyi ca pentru Dumnul>, spune Noul Testament. Dumnezeu trebuie sq fie prezent ‘n <toate> activitqyile noastre. Numai awa vor deveni ele <crewtine.> Un copil al lui Dumnezeu lucreazq la servici ca un crewtin, merge pe stradq ca un crewtin, merge la facultate ca un crewtin, citewte ziarul ca un crewtin, mqnkncq ca un crewtin wi chiar ... doarme ca un crewtin: <Eu mq culc wi adorm ‘n pace, cqci numai Tu, Doamne, ‘mi dai liniwte deplinq ‘n locuinya mea> spune psalmul 4, iar psalmul 138 cu 18 spune: <Cknd mq scol, sunt tot cu Tine.> A-i da lui Dumnezeu numai un anumit timp din zi sau din sqptqmknq, a-I restrknge accesul numai la anumite activitqyi ale mele, mq poate face un om mai mult sau mai puyin religios, dar dacq vreau sq fiu un crewtin adevqrat, cu o viayq spiritualq sqnqtoasq, eu trebuie sq-L awez pe Dumnezeu pe tronul vieyii mele, sq-L las sq coordoneze totul wi sq nu-L exclud din absolut nici una din activitqyile sau clipele vieyii mele.> EG 84. Pavel Nicolescu L-am ‘ntklnit iarqwi la Convenyia de la San Francisco. Mi-a fqcut o deosebitq plqcere sq-l vqd alqturi de Aurel Popescu. “ntkmplarea, providenya sau poate doar admirayia noastrq ne-a fqcut sq le fiu, ‘mpreunq cu Radu Wtir, pqstorul nostru de la tineret, sursq de transport ‘ntre douq din locurile ‘n care s-au yinut lucrqrile Convenyiei. Ca de obicei, ‘ntre Pavel Nicolescu wi Aurel Popescu nu s-a pierdut prea mult timp cu <politeyuri.> Prietenia wi umblarea lor ‘ndelungatq ‘mpreunq i-a ajutat sq ajungq foarte repede la o discuyie <cu miez>. Filosoful din Pavel Nicolescu a yinut sq verifice cu matematiceanul din inginerul Aurel Popescu temeinicia unor observayii socotite pe drept cuvknt <paradoxale>: <Cum se face cq <i> la pqtrat dq un numqr real ? Se poate ca un numqr imaginar sq ducq la o cantitate realq ? Cercetqrile recente au dus la o adevqratq filosofie a matematicii. Cercetqtorii au ajuns la concluzia cq matematica are mai mult de a face cu <relayii> dintre entitqyi, deckt cu cantitqyi reale. Avem de a face cu 159

Arhive sentimentale variante din spayiul virtual, cu posibilitqyi ipotetice. Numai awa se explicq aceste paradoxuri pe care mintea nu le poate accepta. Ca wi problema cu <infiniturile>. “ntre douq numere reale se poate subdiviza segmentul de axq ‘ntr-o infinitate de alte numere. La fel este wi ‘ntre alte douq numere reale, dar egalitatea dintre cele douq infinituri poate fi numai aparentq! Pot exista diferenye. Un infinit poate fi mai <dens>, mai aglomerat deckt celqlalt. Nu existq douq infinituri total simetrice sau identice.> “mpreunq cu Radu Wtir, am fi vrut ca drumul cu mawina sq nu se mai sfkrweascq. Cei doi vorbeau despre lucruri ‘nalte, pe care ei le cunowteau bine. Le gustam acum wi noi, neiniyiayii. Puterea lui Pavel Nicolescu de a sintetiza wi de a comunica ne punea la dispoziyie o <hranq aleasq>. Cu acest om de geniu se ‘ntkmpla ceea ce citisem demult ‘ntr-una din lucrqrile lui Constantin Noica: <Dacq nu exprimq gkndul tuturor, geniul trece prin lume ca o toryq care nu lumineazq. Dar dacq e vorba de gkndul tuturor, cum sq nu existe o luminiyq 'n fiecare dintre noi? (Nu am nevoie de preot wi de mijlocitor 'ntre mine wi Adevqr, spune <protestantul>, puneyi-mq de-a dreptul 'n faya Adevqrului, traduceyi-l 'n limba mea, wi el se va reflecta 'n mine.)> EG 85. Pavel Nicolescu Pentru cq nu existq aproape nimic scris de acest extraordinar predicator, iatq transcrierea mesajului squ rostit la Convenyia Asociayiei Bisericilor Baptiste Romkne, yinutq la San Francisco ‘n 31August 2002. (Frate Pavel, trebuie sq-mi cumpqrayi un casetofon ‘n schimbul celui pe care l-am stricat ca sq fac aceastq transcriere!) Predica a fost bazatq pe textul din Faptele Apostolilor 4:23-31. <Am sq spun ckteva cuvinte ‘nainte de predicq, despre <Diaspora romkneascq>. Romknia, ca fostq yarq comunistq din sud-estul Europei, deci nu din Africa sau Asia, are cea mai puternicq diasporq religioasq. Este un fenomen specific al fostei Romknii comuniste. Nici Ungaria, nici Bulgaria, nici Cehoslovacia, nici fosta Uniune Sovieticq nu are o diasporq religioasq atkt de rqspknditq cum are Romknia. Pretutindeni, diaspora romkneascq, chiar dacq aparent este slabq, “l cautq pe Dumnezeu. Dupq aprecierea mea, avem pe teritoriul Statelor Unite cel puyin douq sute de biserici romknewti, ‘ncepknd de la baptiwti wi pknq la ortodoxi. Aceste biserici sunt slujite de peste 160

Amintiri cu sfinyi 250 de slujitori religiowi: baptiwti, adventiwti, pentecostali, crewtini dupq evanghelie, ckyiva romano catolici wi foarte mulyi ortodocwi. Numai ‘n Ne[ }or\\ avem douq biserici baptiste, o bisericq pentecostalq, o bisericq adventistq, wapte sau opt biserici ortodoxe, o bisericq greco catolicq. Avem crewtini romkni rqspkndiyi ‘n, se pare, 12-14 yqri din Europa. Pot spune din toatq inima: Dumnezeu sq vq binecuvinteze pe toyi cei ce-L cqutayi pe Dumnezeu pretutindeni. Aproape toyi ayi venit ‘n America pentru securitate economicq, religioasq sau politicq. Se pare cq atacul terorist din 11 Septembrie anul trecut a distrus mitul acesta cu care am venit din Romknia> Eu am stat cu Securitatea romknq patru luni wi jumqtate la poartq wi pot spune cq au fost mai buni deckt teroriwtii, nu m-au omorkt. Am o dovadq cq nu m-au omorkt: faptul cq sunt aici. (hohote de rks) 11 Septembrie 2001 a distrus mitul securitqyii americane wi a demonstrat tuturor cq nu existq siguranyq nicqieri. Existq siguranyq numai ‘n Dumnezeu wi Dumnezeu sq vq binecuvinteze pe toyi aceia care v-ayi pus nqdejdea ‘n Dumnezeu, nu ‘ntr-un sistem politic sau altul. “mi place sq mq uit la dumneavoastrq. Pe mulyi vq cunosc. Pe fratele Popescu ‘l cunosc de patruzeci de ani, pe fratele Negruy ‘l cunosc de treizeci de ani, pe fratele Geabqu de treizeci wi cinci de ani, dar ... din patriotism local vreau sq-i salut pe ploiewteni. Spun tuturor romknilor care vin ‘n Statele Unite cq cel mai important lucru aici nu este sq agonisewti lucruri materiale, nu este sq te realizezi, dewi wi acesta este un lucru important, ci este sq rqmki statornic ‘n credinya ‘n Dumnezeu. Textul pe care l-am citit este o rugqciune a bisericii primare, o rugqciune plinq de ‘nvqyqminte, o rugqciune a unor oameni care sunt credinciowi wi o rugqciune care este bogatq ‘n doctrinq. Auzim mereu din partea credinciowilor sq nu yinem predici grele, pentru ca oamenii sq ‘nyeleagq. Eu nu ‘mpqrtqwesc pqrerea aceasta. Eu cred invers, cq trebuie sq yinem predici grele tocmai ca ei sq ‘nyeleagq! Vq rog sq faceyi eforturi ca sq ‘nyelegeyi predica ... Eu vorbesc repede wi ... qsta este defectul meu, dar nu este vina mea. Vina este a dumneavoastrq, cq nu mq puteyi urmqri! (hohote de rks) Important este ceea ce am citit astqzi ca motto al acestei Convenyii: >Sq umblqm ‘n lumina lui Dumnezeu!> Care este lumina lui Dumnezeu ? Cuvkntul Lui este lumina Lui. Biserica stq sub autoritatea Cuvkntului lui Dumnezeu. Orice bisericq, orice confesiune care iese de sub autoritatea Cuvkntului este ‘n pericol sq ia drumul ereziei. Pe lkngq Cuvkntul lui Dumnezeu este wi a treia persoanq a Sfintei Trinitqyi, care <ne 161

Arhive sentimentale lumineazq> mintea noastrq ca sq pricepem Cuvkntul lui Dumnezeu, pentru cq, de fapt, existq douq lucruri: Putem sq avem Cuvkntul, putem sq avem o teologie sau o doctrinq foarte corectq, foarte conservatoare, dar sq nu o ‘nyelegem! Poate sq fie ortodoxie moartq, dacq nu este luminatq de Duhul Sfknt. Wi invers ... Putem sq avem o cqlquzire a Duhului care nu este luminatq de cuvkntul lui Dumnezeu wi atunci aceastq cqlquzire este invadatq de ... duhuri rele. Deci, Cuvkntul nu este ‘mpotriva Duhului Sfknt wi Duhul Sfknt nu este ‘mpotriva Cuvkntului. Sunt frayi ‘n aceiawi familie. Mi-a spus odatq un credincios: <Frate, eu am awa experienye minunate cu Duhul Sfknt, cq nici chiar ‘n Biblie nu sunt! ...> (hohote de rks) I-am spus: <Nu se poate awa ceva. Este cu neputinyq! Este cu neputinyq! Textul Scripturii confirmq lucrarea Duhului wi textul Scripturii este iluminat prin prezenya Duhului Sfknt. Vedem ‘n text cum apostolii Domnului se ‘ntorc la ai lor wi povestesc, relateazq bisericii un act de persecuyie. < ... wi le-au istorisit tot ce le spuseserq preoyii cei mai de seamq wi bqtrknii>. Dacq vq uitayi cu atenyie la versetul 23 veyi vedea cq totul este la plural: <li s-a dat drumul>, <s-au ‘ntors>, <au istorisit>. Biserica primarq nu era o bisericq individualistq. <Crewtinul individual> nu este de fapt o ‘nvqyqturq a Noului Testament, ci este o invenyie a crewtinismului modern. Este adevqrat cq noi, evanghelicii, credem cq suntem mkntuiyi prin credinya personalq ‘n Isus Christos. Nu mq poate mkntui preotul. Nu mq poate mkntui pastorul, comitetul bisericii sau papa de la Roma. Dar, ‘n acelawi timp, credinciosul trqiewte ‘n Bisericq. Existq o expresie ‘n teologia ortodoxq care spune cq <nu existq mkntuire ‘n afara Bisericii.> Noi am putea sq o corectqm, spunknd: <“n mod obligatoriu, cei ce sunt mkntuiyi formeazq Biserica! Este cu neputinyq sq-yi trqiewti viaya crewtinq ‘n afara Bisericii!> Un crewtin individualist care proclamq mesajul anti bisericq, nu este de fapt un crewtin! Noul Testament cuprinde viaya celor mkntuiyi prin credinya personalq ‘n Isus Christos, dar este ‘n acelawi timp viaya celor care trqiesc ‘n <comunitate>, ‘n Bisericq, ‘n trupul lui Christos. “n trupul acesta al cqrui Cap este Christosul ‘n slavq! <Dupq ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor wi le-au istorisit tot ce le spuseserq preoyii cei mai de seamq wi bqtrknii.> Este foarte interesant, dacq ne-am uita mai cu bqgare de seamq la acest cuvknt. Petru wi Ioan sunt trawi la rqspundere pentru o minune fqcutq ‘n Numele Domnului nostru Isus Christos, sunt 162

Amintiri cu sfinyi anchetayi, sunt persecutayi, dar persecuyia aceasta se ‘ntkmplq de fapt dupq ce se pogoarq Duhul Sfknt. Vedem de aici cq o experienyq bogatq cu Duhul Sfknt nu ‘nseamnq cq ewti lipsit de persecuyie sau de greutqyi. Duhul Sfknt nu este o putere pe care s-o putem manipula. Conflictul nostru cu unii frayi charismatici nu constq ‘n faptul cq noi nu cunoawtem Duhul Sfknt, ci cq ‘n limbajul wi concepyia unor astfel de frayi charismatici Duhul Sfknt a ajuns sq fie manipulat, a ajuns sq fie manevrat. Trebuie s-o spunem foarte clar wi rqspicat: atitudinea de viayq ‘n care Dumnezeu este manipulat nu este religie, ci este magie ... wi am vqzut, de pildq, oameni care poruncesc Duhului Sfknt, care sunt obraznici cu duhurile rele, care poruncesc duhurilor rele. “nsq cel chemat ‘n lucrarea lui Dumnezeu trebuie sq dea dovadq de smerenie. Existq awa numitul <serviciu de exorcism>. Oameni care se joacq cu Dumnezeu, care cred cq Dumnezeu este un fel de jucqrie pe care o pot manevra ei. Astfel de oameni se plaseazq pe ei ‘nwiwi nu ‘n domeniul religiei, ci ‘n acela al magiei. “n magie, oamenii “l manipuleazq pe Dumnezeu. “n religie, chiar de multe ori ‘n religiile necrewtine, ‘n religiile monoteiste, awa de puyin cum wtiu oamenii, ei nu-l manipuleazq pe Dumnezeu, ci se pleacq ‘naintea lui Dumnezeu, i se ‘nchinq wi promit sq “l asculte. Sq avem grijq sq nu confundqm religia crewtinq cu magia. Dar sq revenim la textul pe care l-am citit, wi anume, la faptul cq dacq ai avut o revqrsare a Duhului Sfknt peste viaya ta asta nu ‘nseamnq cq vei fi scutit de persecuyie wi de greutqyi. Poate cq unul din cele mai grele wi mai curioase texte din Noul Testament este acela care relateazq cq Domnul Isus Christos, dupq botezul Squ ‘n Iordan, la care s-a produs o revqrsare a Duhlui Sfknt, o manifestare glorioasq a Sfintei Trinitqyi, a fost dus de Duhul Sfknt ‘n pustie. Textul relateazq wi despre motivul pe care l-a avut Duhul Sfknt ‘n aceastq ducere ‘n pustie: <Ca sq fie ispitit de diavolul>. Umplerea cu Duhul Sfknt ne pune ‘ntr-o poziyie de adversitate cu puterile ostile lui Dumnezeu wi este normal ca ele sq se dezlqnyuie asupra noastrq cu toatq duwmqnia. Mai departe, textul din Faptele Apostolilor ne aratq felul ‘n care s-au adresat apostolii cqtre Dumnezeu: <Stqpkne Doamne, care ai fqcut cerul. pqmkntul, marea wi tot ce este ‘n ele!> Vedem ‘n al doilea rknd cum aceastq rugqciune, pe lkngq faptul cq scoate ‘n evidenyq unitatea credinciowilor ‘n Bisericq, proclamq dreptul de <Stqpkn> pe care-L are Dumnezeu! Este foarte interesant, este foarte curios! Contextul ni-i prezintq ca pe niwte oameni care sunt persecutayi, care n-au putere, sunt 163

Arhive sentimentale obligayi sq plece din loc ‘n loc, sunt supuwi persecuyiei wi totuwi ... ei “l numesc pe Dumnezeu <Stqpkn>! Puteau sq-L tragq la socotealq wi sq spunq: <Dacq ewti Stqpkn, de ce lawi sq ni se ‘ntkmple toate aceste lucruri? Nu suntem noi ai Tqi? De ce-i lawi pe duwmanii Tqi sq ne persecute? De ce le ‘ngqdui sq fie awa de obraznici wi ‘ndrqzneyi?> “n rugqciunea lor ‘nsq, ei “i recunosc lui Dumnezeu dreptul de <preferat> al creayiei: <Stqpkne care ai fqcut marea, pqmkntul wi tot ce este ‘n ele>. Frayi wi surori, am spus de multe ori, Dumnezeu n-a creiat lumea pentru cq <avea nevoie> de ea! El stqtea tot awa de bine wi fqrq ea. Dumnezeu n-are <nevoie>! Marele miracol nu stq de fapt ‘n faptul cq Dumnezeu a creat lumea din nimic, <ex nihilo>, ci ‘n faptul cq ... a creat-o. A fqcut acest lucru din libertate, nu din necesitate. Wi-am putea spune cq a creat-o ca sq-I facq probleme! Wi ‘ncq ce probleme! Totuwi, Dumnezeu este Stqpknul acestei lumi! Dumnezeu a creat o lume care este ‘mpotriva Lui! Wi Dumnezeu a creat o lume ‘n care L-a trimis sq se ‘ntrupeze pe Fiul Lui, pentru ca lumea aceasta sq-L respingq, sq-L punq pe cruce wi prin acest act criminal ne’nyeles de mintea omeneascq sq ne ofere un <Rqscumpqrqtor>! Dupq pqrerea mea, teologia nu este awa de mult o wtiinyq a rqspunsurilor, ci o wtiinyq a ‘ntrebqrilor, a tainelor! “ntr-o lume ca aceasta ‘n care ne aflqm noi acum, ‘n care Dumnezeu wi tot ce este al Lui sufere, apostolii proclamq <stqpknirea> lui Dumnezeu wi dreptul Lui de proprietate ca wi Creator al ei. Lumea nu existq ‘n virtutea unei necesitqyi absolute ... ea poate la fel de bine sq disparq. Ea este, dar nu este necesar sq fie! Asta este marea minune: cq Dumnezeu a creat o lume de care n-avea nevoie, o lume care I-a fqcut probleme wi a creat o lume pe care vrea sq o rqscumpere, s-o mkntuiascq. O altq doctrinq despre care ne vorbewte textul nostru se gqsewte ‘n versetul 25: <Tu ai zis prin Duhul Sfknt, prin gura pqrintelui nostru David, robul Tqu ...>. “n rugqciunea aceasta a bisericii primitive, credinciowii proclamq cq Biblia, atkt ckt o aveau ei atunci la dispoziyie, este Cuvkntul lui Dumnezeu! Vq rog sq observayi aici ierarhia: <Tu>, adicq Dumnezeu, <ai zis prin Duhul Sfknt, prin gura pqrintelui nostru David.> Wi apoi citeazq un citat din Vechiul Testament, din cartea Psalmilor. Biserica primarq recunoawte autenticitatea Vechiului Testament ca wi Cuvknt al lui Dumnezeu. Aceasta se face prin expresia: <Tu ai zis>! Acest verset mai are wi o altq informayie pentru noi: Dumnezeu vorbewte prin oameni! <Tu ai zis prin gura pqrintelui nostru David>. Creatorul lumii din versetul 24 devine ‘n versetul 164

Amintiri cu sfinyi 25 <revelatorul> care se mqrturisewte pe Sine prin oameni. Creayia este frumoasq, <cerurile spun slava lui Dumnezeu.> Structura unui atom ne aratq ‘nyelepciunea lui Dumnezeu. Un atom de uraniu are 92 de electroni care se ‘nvkrtesc ‘n ordine fqrq poliyiwti, fqrq legi de circulayie wi awa mai departe. Dumnezeu care a creat lumea aceasta, cosmosul acesta atkt de complicat este wi Autorul Sfintelor Scripturi. Dumnezeu se reveleazq prin Duhul Sfknt care a inspirat un instrument uman sq scrie. Mai departe se vorbewte depre altceva: <Pentru ce cugetq noroadele lucruri dewerte? “mpqrayii pqmkntului s-au rqsculat, wi domnitorii s-au unit ‘mpotriva Domnului wi ‘mpotriva Unsului Squ>. O caracteristicq a ‘mpotrivirii oamenilor fayq de Dumnezeu este cq ea se manifestq cu precqdere fayq de lucrarea lui Dumnezeu prin Isus Christos. Asta ‘i caracterizeazq aproape pe toyi oamenii. Wi ‘n America, de pildq, sunt oameni care ‘n foruri politice, intelectuale, internayionale proclamq numele lui Dumnezeu. Asta este ‘ncq acceptat. Dar imediat ce se ridicq cineva sq proclame Numele Domnului Isus Christos se nawte ‘mpotrivirea wi revolta! Existq clar o repulsie. o ‘mpotrivire a oamenilor fayq de lucrarea fqcutq de Isus Christos. Existq o urq bine organizatq. Existq niwte oameni care calcq ‘n picioare skngele Legqmkntului. Trqim ‘ntr-o lume care este revoltatq ‘mpotriva lui Dumnezeu wi ‘mpotriva Unsului Squ. Biserica primarq recunoawte lucrul acesta. Dar cum sq trqim ‘ntr-o lume creatq de Dumnezeu , wi revoltatq acum ‘mpotriva lui Dumnezeu? Se poate trqi ‘n locul acesta? Gqsim noi un element care sq ne mkngkie? Altfel ‘nseamnq cq noi trqim o tragedie, dacq Dumnezeu a creat o lume wi lumea este ‘mpotriva Lui, unde va ajunge lumea? Sq nu uitqm ‘nsq un lucru: Ascultayi ce scrie aici: <“n adevqr, ‘mpotriva Robului Tqu celui sfknt Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au ‘nsoyit ‘n cetatea aceasta Irod wi Pilat din Pont cu Neamurile wi cu noroadele lui Israel, ...> (Fapte 4:27) Rugqciunea Bisericii primare recunoawte cq puterea politicq s-a unit cu puterea religioasq; liderii Israelului au fost ‘mpotriva lui Isus Christos wi din punct de vedere moral ei sunt vinovayi. Acesta nu este antisemitism! Noi ‘i iubim pe evrei. Problema Israelului nu este nici de teritoriu, nici de PLO, nici Arafat, ci este vorba cq ei, ca popor, L-au respins pe Mkntuitorul. Asta este marea problemq cu care sunt confruntayi wi, de fapt, aceasta este marea problemq cu care se va confrunta orice om nemkntuit care pleacq din lumea aceasta. Este marea problemq cu care trebuie sq ne confruntqm toyi! Odatq a fost yinutq o conferinyq aici ‘n Statele Unite, a unor teologi evanghelici wi acolo s-a ridicat problema <substituirii>. 165

Arhive sentimentale Cum este omul mkntuit? Rabinii evrei declarq rqspicat: <Nu avem nevoie de <Mijlocitor>! Sq nu uitayi: conflictul sfkntului Pavel nu a fost awa de mult cu <Neamurile>, ci chiar cu poporul squ! Ura lor a fost ‘mpotriva lui Isus Christos. Wi aicea este vorba de un <miracol>. Aceastq urq L-a pus pe Fiul lui Dumnezeu pe cruce., pentru ca noi sq avem <skngele care ne mkntuiewte de toate pqcatele> ... Iar, dacq citiyi ‘n Romani, capitolul unsprezece, apostolul Pavel, ‘n vreo patru, cinci versete proclamq acest adevqr curios wi anume cq datoritq <lepqdqrii lor> noi am cqpqtat ‘ndurare, ca wi ei, la vremea cuvenitq, sq capete ‘ndurare. Apostolul Pavel nu poate sq meargq mai departe cu explicarea, ci se mulyumewte sq-L laude pe Dumnezeu. Teologia, de fapt, se ‘nfundq ‘n <mister> wi atunci se varsq ‘n <doxologie>, adicq existq o capitulare a minyii wi o ‘nchinare care-L laudq pe Dumnezeu dincolo de limitele ‘nyelegerii noastre. Existq douq metode: fie sq-I faci lui Dumnezeu un proces logic wi sq-L ‘ntrebi: <De ce awa? De ce awa? De ce awa?> wi problemele se vor complica wi mai rqu .... sau sq ’ngenunchiezi wi sq spui: <Slavq Tatqlui wi Fiului wi Duhului Sfknt! Dumnezeu este Stqpkn, Domn wi Mkntuitor!> Dar, sq revenim la text ... Dewi oamenii sunt rqi, dewi s-a ‘ntkmplat un fapt curios wi anume cq poporuol lui Dumnezeu s-a unit cu Neamurile ’mpotriva lui Isus Christos wi L-a pus pe Fiul lui Dumnezeu pe cruce, tutuwi, Biserica primarq ‘nyelege wi recunoawte cq prin faptele lor rele, oamenii acewtia ‘mplineau un plan al lui Dumnezeu stabilit, ales, predestinat din vewnicie. Cum se ‘mpacq una cu alta vq rog sq nu mq ‘ntrebayi, cqci nu wtiu cum sq rqspund ... Dar awa spune aici: <... ca sq facq tot ce hotqrkse mai dinaite mkna Ta wi sfatul Tqu.> (Fapte 4:28). Daca n- ar fi existat aceasta completare, totul ar fi fost trist wi pesimist. Existq ‘nsq aceastq explicayie wi anume: adevqrata problemq este cq Dumnzeu hotqrqwte ‘ntr-adevqr toate problemele, decreteazq toate evenimentele, rqmkne bun, atot bun wi atot ‘nyelept, ‘wi realizeazq adeseori planul prin oamenii rqi wi prin pqcatele lor, iar oamenii rqi, pentru pqcatele lor, rqmkn responsabili pentru tot ceea ce fac. Cum se explicq aceasta? Nu wtiu, dar zicea odatq Iosif, fiul lui Iacov: <Voi ayi vrut sq-mi faceyi rqu, dar Dumnezeu a schimbat rqul ‘n bine.> Fraza cuprinde problema <providenyei misterioase> a lui Dumnezeu prin care El rqmkne atotputernic wi bun, wi se folosewte de oameni. Ei sunt vinovayi pentru ceea ce au fqcut, dar Dumnezeu rqmkne ‘n final bun wi Dumnezeu rqmkne drept. Oamenii sunt vinovayi cq L-au rqstignit pe Fiul lui Dumnezeu, dar, de fapt, rqstignirea era ‘n planul vewnic al lui Dumnezeu, ca sq ne dea un Mkntuitor. Cum pot oamenii scqpa de 166

Amintiri cu sfinyi vinovqyia aceasta? “ngenunchind la cruce wi spunknd: <Doamne, eu sunt rqu, sunt pqcqtos, dar cer iertare de la Tine. Iartq-mq de dragul Fiului Tqu, Isus Christos.> M-am gkndit uneori la problema <ispqwirii>, a moryii mkntuitoare a Fiului lui Dumnezeu pe cruce. De fapt, cknd noi spunem: <Tatql meu, mkntuiewte-mq de dragul skngelui lui Isus Christos>, noi spunem lucruri pe care nu le ‘nyelegem ... <Doamne, iartq-mi pqcatele de dragul celui mai mare pqcat, acelei mai mari crime pe care am comis-o noi ca oameni fayq de Fiul Tqu wi fayq de Tine ... Eu nu pot sq ‘nyeleg ce dreptate este asta, dar wtiu cq awa Yi-ai ‘mplinit Tu planul Tqu de mkntuire. “mi este ‘nsq deajuns cq Tu, ‘n ‘nyelepciunea Ta misterioasq, ai fqcut ca lucrurile rele pe care le sqvkrwesc oamenii sq ‘mplineascq planul Tqu! Slavit sq fie Numele Tqu!> Evreii de atunci au spus: <Skngele lui sq cadq asupra noastrq wi asupra copiilor nowtri>, wi ca sq scape de vinovqyia aceea, ei trebuie sq spunq astqzi aceleawi cuvinte: <Skngele Lui sq cadq asupra mea sq mq mkntuiascq de toate pqcatele>. Aceasta este minunea jertfei lui Isus Christos. Mai departe, ei zic: <Wi acum, Doamne, uitq-te la ameninyqrile lor, dq putere robilor Tqi sq vesteascq Cuvkntul Tqu cu toatq ‘ndrqzneala.> Ei nu-wi ameninyq prigonitorii. De fapt, atunci nu era o perioadq de democrayie ... nu puteai sq scrii cuiva ca sq te aperi. Lumea era o dictaturq. Nu puteai sq protestezi. Nu exista ONU, nu exista <Amnest] International> ... Singura lor cale era sq se roage! Noi avem astqzi wi alte metode! De aceea suntem atkt de slabi ‘n rugqciune! (hohote de rks) Ceea ce este curios este cq scriitorii Noului Testament nu se preocupq prea mult de duwmanii lor. “i trec sub tqcere. Dacq citiyi cartea Apocalipsei, Ioan vorbewte o singurq datq despre ei. Noi vorbim foarte mult: Securitatea m-a anchetat de treizeci de ori, mi-a fqcut wi mi-a dres, ... Toyi vorbim awa. Ioan ‘nsq scrie doar un singur verset despre ei, atunci cknd spune cq a fost exilat ‘n insula Patmos din pricina mqrturiei lui Christos. Cine l-a exilat? Cum s-a ‘ntkmplat? Ioan tace din gurq. De ce? Pentru cq viziunea slavei Domnului Isus Christos era awa de mare wi awa de mult l-a coplewit ‘nckt a uitat de tot ceea ce i-au fqcut oamenii. Ce fac oamenii nu este important. Important este ceea ce Dumnezeu face! Cu noi, pentru noi wi pentru slava Lui. <Wi-acum, Doamne, uitq-te la ameninyqrile lor, dq putere robilor Tqi sq vesteascq Cuvkntul Tqu cu toatq ‘ndrqzneala wi ‘ntinde-yi mkna, ca sq se facq tqmqduiri, minuni wi semne prin Numele Robului Tqu celui sfknt, Isus> (Fapte 4:30-31). 167

Arhive sentimentale Isus Christos era ‘n slavq, era viu. El a ‘nviat. Perioada cea mai curioasq din viaya Domnului Isus Christos a fost cea dintre ‘nviere wi ‘nqlyare. Textul biblic ne vorbewte foarte puyin despre ea. Este o perioadq foarte interesantq. Mkntuitorul i s-ar fi putut arqta lui Caiafa wi sq-i spunq: <Uite, am ‘nviat!> Putea sq facq o <apologeticq vie>. Chiar wi aceea fqcutq fayq de ucenicii Lui pare atkt de slabq ... le aratq mkinile wi picioarele Lui . Folosewte o predicq foarte scurtq. Pentru una ca aceea aw cqdea la examen la facultatea de teologie de la Bucurewti. Le spune: <Pace vouq!> Asta-i apologeticq ? El nu vorbewte de Iuda, de Pilat, de Irod, nu vorbewte absolut nimic ... , ci intrq ‘ntr-o perioadq foarte <stranie>. De multe ori, oamenii lui Dumnezeu au mentalitqyi foarte stranii. Nu vorbesc despre duwmanii lor sau chiar ‘i binecuvinteazq pe prigonitorii lor. Se roagq pentru ei. “mi aduc aminte cq Richard {urmbrand a publicat odatq o wtire despre un anumit ministru |GB care ‘i persecuta pe crewtinii din Uniunea Sovieticq. Noi ne-am fi awteptat ca el sq ne ‘ndemne sq facem un apel pentru destituirea lui, dar fratele Richard a scris doar atkt: <Rugayi-vq pentru el.> Credinciosul are o anumitq logicq a lui pentru cq trqiewte ‘ntr- o anumitq lume a lui. Se spunea, ‘n timpul comunismului, cq noi suntem niwte fanatici. Orice om este ‘ntr-un anumit fel <fanatic>. Ei erau comuniwti <fanatici>. Orice om trqiewte ‘ntr-un univers al lui. Un matematician trqiewte ‘ntr-o lume a numerelor. Alyii trqiesc ‘n lumea mawinilor. Wi credinciosul; trqiewte ‘ntr-un univers al lui. Cel care nu face asta se programeazq singur pentru dezastru. Se condamnq sq fie strivit de lumea celorlalyi ‘n care este silit sq trqiascq. Un artist trqiewte ‘ntr-o lume a lui. Wi noi trebuie sq ne construim o lume a convingerilor noastre. Trebuie sq trqim ‘n lumea lui Isus Christos. Trebuie sq considerqm cq am fost ‘nviayi cu El wi cq am fost awezayi deja sq trqim ‘n locurile cerewti ‘mpreunq cu Christos. Universul acesta pe care-l clqdim prin informayiile Scripturii este real. El vorbewte depre Isus Christos care se unewte cu Biserica wi formeazq un trup mistic, trupul Lui. Noi trebuie sq ne transmutqm ‘n acest univers christic. Altfel suntem expuwi la lumea de afarq. Dacq te doare o mqsea wi te gkndewti tot timpul la ea, nu mai poyi de durere. Dar dacq te gkndewti la o problemq de matematicq, durerea de mqsea a dispqrut ... (hohote de rks), dupq cum o micq nenorocire dispare printr-o mare nenorocire. De pildq, dacq ‘n momentul acesta am dureri de cap wi primesc vestea cq mowtenesc un milion de dolari, nu mq mai doare capul. (hohote de rks) ... Pqi, noi am mowtenit mai mult deckt un milion de dolari, 168

Amintiri cu sfinyi am mowtenit “mpqrqyia lui Dumnezeu! De ce sq mq mai gkndesc la toate problemele mele ? Orice credincios trebuie sq-wi aibe un univers specific, real, ‘n care sq trqiascq. Cine nu trqiewte ‘n universul lui Christos este un om nenorocit. Cknd eram student, am citit ‘ntr-un manual de esteticq a lui Tudor Vianu ceva despre un pictor francez, Perot, care picta numai peisaje, numai copaci. Fiecare pictor are o manie, Qsta picta copaci. Un prieten l-a dus la o pqdure de lkngq Paris wi i-a spus: <Ce vezi?> El a rqspuns: <Copaci>. Prietenul l-a contrazis wi i-a spus: <Ba nu, eu vqd numai pknze de Perot!> Tot awa un credincios pasionat de Bisericq vede peste tot numai sfinyi. El ‘i vede pe toyi sfinyi. De multe ori eu mq duc la Bisericq wi mq uit la oameni: qla face awa, qla face awa ... , dar cine m-a pus pe mine sq-i judec pe <qia>? Eu trebuie sq trqiesc ‘n lumea pe care mi-o descrie Duhul Sfknt ‘n Cuvkntul lui Dumnezeu. Cine nu are aceastq lume este un om nenorocit. Ultimul apel din rugqciunea aceasta a Bisericii primare este la o intervenyie divinq: <Wi ‘ntindeyi mkna ...> Vedem cum Duhul Sfknt ‘i cqlquzewte ‘n rugqciune wi ei cer ca sq se facq aceste minuni wi semne pentru ca Numele lui Isus Christos sq fie proslqvit. Cartea Apocalipsei “l numewte pe Domnul Isus Christos, <“mpqratul ‘mpqrayilor wi Domnul domnilor>. El este de fapt regele <de drept> al ‘ntregii omeniri. Eu cred ‘n sensul adevqrat al cuvkntului. Nu am o concepyie medievalq, ci biblicq. Cred cq toyi prewedinyii, regii, liderii de orice nuanyq politicq primesc puterea de la Isus Christos. Acest “mpqrat al ‘mpqrayilor nu se schimbq, nu mai moare. A fost odatq omorkt, dar a ‘nviat wi acum este viu ‘n vecii vecilor. El nu vine la guvernare prin vot, nu guverneazq ‘n virtutea unei Constituyii, wi awa mai departe, ci este <Domn al domnilor> wi <Rege al regilor>! (Aleluia!) El dispune cknd puternicii lumii sunt aduwi pe scena istoriei wi cknd sunt ‘nlqturayi. Apostolii cer aici ca ‘n Numele lui Isus sq se facq multe minuni <‘n Numele Robului Tqu celui sfknt, Isus>, Cel care a fost rqstignit, Cel care a ‘nviat, Cel care a fqcut ispqwire pe cruce pentru pqcatele noastre, Cel ce este <substituitul nostru ‘naintea lui Dumnezeu, Cel ce este Reprezentantul nostru, Cel ce este Capul Bisericii, Cel ce este Marele Preot care a intrat ‘n Sfknta Sfintelor o datq pentru totdeauna, nu cu sknge de animale, ci cu ‘nsuwi skngele Squ, obyinknd pentru cei ce-L iubesc, prin Duhul Sfknt, o mkntuire vewnicq. (Amin! Aleluia!) Wi ultimul lucru pe care vreau sq vi-l spun este ‘nvqyqtura din versetul 31: <Dupq ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunayi, toyi s-au umplut de Duhul Sfknt, wi vesteau Cuvkntul lui Dumnezeu cu ‘ndrqznealq>. Biblia proclamq prin 169

Arhive sentimentale aceste text cq existq mai multe umpleri cu Duhul Sfknt. Dupq ckte ‘nyeleg eu din Scripturq, orice credincios are Duhul Sfknt, dar nu orice credincios are o plinqtate a Duhului Sfknt. Toyi ‘l avem, cqci <cine n-are Duhul Sfknt nu este a lui Christos>. <Duhul nostru mqrturisewte ‘mpreunq cu Duhul lui Dumnezeu cq suntem copii ai lui Dumnezeu> spune Biblia. Toyi avem Duhul Sfknt! Dar poate cq nu avem puterea Duhului Sfknt ca sq fim echipayi pentru o anumitq lucrare. Wi rugqciunea aceasta este atkt de puternicq, ‘nckt Biblia spune cq <dupq ce s-au rugat ei s-a cutremurat locul unde erau adunayi>. De multe ori mq rog singur sau cu soyia mea wi-mi zic: <Mqi, dar ce superficial ne-am rugat ...> Soyia mea se roagq mai bine ca mine uneori, dar se ‘ntkmplq cq ne rugqm wi sq spunem doar: <Doamne, te rugqm sq fi cu noi, sq ne ajuyi la servici, etc. etc.> wtiyi dumneavoastrq din experienyq, nu trebuie sq vq mai spun eu ... Nu acesta este tipul de rugqciune care cutremurq, care se suie la Dumnezeu. De pildq, citim ‘n cartea Exodului cq evreii, fiind exploatayi timp de 400 de ani ‘n Egipt au strigat cqtre Dumnezeu wi strigqtele lor au fost awa de puternice cq Dumnezeu recunoawte: <au ajuns pknq la Mine>. Corneliu s-a rugat lui Dumnezeu wi rugqciunea a ajuns pknq la El. Existq rugqciuni care cutremurq pqmkntul wi reuwesc sq traverseze cerul ajungknd pknq la tronul lui Dumnezeu din cer. Ar mai fi un lucru, dar nu mai am timp acuma ... Cred cq s-ar putea contrui o teorie a revoluyiilor sociale. Eu cred cq revoluyiile sociale, fqrq sq vreau acum sq intru ‘n politicq sau ‘n probleme omenewti, sunt provocate de rugqciunile sfinyilor, exploatayi, prigoniyi, care s-au suit la Dumnezeu. Ani de zile, sute de ani, oameni exploatayi, iobagi, nenorociyi, au protestat, s-au rugat, au plkns awa cum au wtiut ei, s-au rugat la Dumnezeu ... wi parcq Dumnezue nu i-a ascultat. Dar a venit o datq o revoluyie care a cqlcat ‘n picioare wi i-a zdrobit pe toyi exploatatorii, pe toyi dictatorii, pe toyi nemilowii, pe toyi cei ce sugeau skngele poporului. Aceea n-a fost la ‘ntkmplare. A fost o ‘mplinire a rugqciunilor. Vq rog sq nu vq duceyi la nici o universitate, cq nu scrie nimic ‘n cqryile lor despre aceastq teorie! Nu scrie ... wi oamenii de astqzi, lumea academicq o respinge, dar noi nu suntem lumea academicq, ci suntem poporul lui Dumnezeu! Aw vrea sq vq dau numai douq texte care aratq cq rugqciunile sfinyilor au mare putere wi cred, subiectul acesta nu este destul de dezvoltat, cq aceste rugqciuni ale oamenilor lui Dumnezeu, ale oamenilor ‘mpilayi, se suie la Dumnezeu wi provoacq o crizq, o 170

Amintiri cu sfinyi revoluyie ... ‘n care oamenii rqi sunt scowi afarq, sunt nimiciyi wi Dumnezeu ridicq o altq clasq, face o altq societate. Revoluyiile sociale, cred eu, sunt rezultatul strigqtelor oamenilor sqraci wi sqrmani, care sute de ani au fost exploatayi wi chinuiyi de aceia care au primit puterea de la Domnul domnilor wi “mpqratul ‘mpqrayilor wi nu wi-au fqcut datoria bine. Un text este din Apocalipsa 8:3-5: <Apoi a venit un alt ‘nger, care s-a oprit ‘n faya altarului, cu o cqdelniyq de aur. I s-a dat tqmkie multq, ca s-o aducq, ‘mpreunq cu rugqciunile tuturor sfinyilor, pe altarul de aur, care este ‘naintea scaunului de domnie. Fumul wi tqmkia s-a ridicat din mkna ‘ngerului ‘naintea lui Dumnezeu, ‘mpreunq cu rugqciunile sfinyilor. Apoi ‘ngerul a luat cqdelniya, a umplut-o cu focul de pe altar, wi l-a aruncat pe pqmknt. Wi s-au stkrnit tunete, glasuri, fulgere wi un cutremur de pqmknt>. Iatq ce poate sq facq rugqciunea! Ne rugqm noi awa? Am avut wi eu, aw putea spune, anumite clipe de rugqciune ‘n intimitate cu Dumnezeu. “ntr-o astfel de intimitate cu Dumnezeu poyi sq ridici mkinile, poyi sq bayi din palme, poyi sq te arunci cu faya la pqmknt, poyi sq strigi, poyi sq cknyi. Dacq wti sq ai astfel de clipe ‘mpreunq cu Dumnezeu poyi sq iewi biruitor ‘n lupta cu puterile ‘ntunerecului. Odatq am fost la fratele Richard {urmbrand acasq wi am rqmas peste noapte acolo. “n timpul nopyii am fost surprins sq aud vorbe din camera dknsului. Dimineaya l-am ‘ntrebat despre ce fusese vorba. <Pqi>, zice, < am citit din Ckntarea Ckntqrilor ‘n limba ebraicq, m-am rugat, am ckntat ...> Dacq n-avem comuniune cu Dumnezeu wi nu vorbim cu Dumnezeu nu putem sq-i rezistqm acestei lumi. Cel de al doilea text care aratq cq rugqciunea fierbinte poate sq schimbe lumea wi poate chiar sq aducq o revoluyie socialq, pentru cq de fapt, Isus Christos este Regele regilor wi “mpqratul “mpqrayilor, o gqsim ‘n epistola lui Iacov: <Ascultayi acum voi, bogayilor! Plkngeyi wi tknguiyi-vq, din pricina nenorocirilor care au sq vinq peste voi. Bogqyiile voastre au putrezit, wi hainele voastre sunt roase de molii. Aurul wi argintul vostru au ruginit; wi rugina lor va fi o dovadq ‘mpotriva voastrq: ca focul are sq vq mqnknce carnea! V-ayi strkns comori ‘n zilele din urmq! Iatq cq plata lucrqtorilor, care v-au secerat ckmpiile, wi pe care le-ayi oprit-o prin ‘nwelqciune, strigq! Wi strigqtele secerqtorilor au ajuns la urechile Domnului owtirilor> (Iacov 5:1-5). “n lumea de azi, distanyq dintre cei bogayi wi cei sqraci este din ce ‘n ce mai mare. Unii oameni devin din ce ‘n ce mai sqraci, ‘n timp ce alyii devin din ce ‘n ce mai bogayi. 171

Arhive sentimentale Poate cq predica mea a fost <grea> ‘n seara aceasta. Am vrut ‘nsq sq vq arqt ckt de bogatq era teologia aceasta a Bisericii primare. A fost, ‘ntr-un fel, o teologie <intuitivq>, bazatq pe experienyq wi pe Cuvkntul lui Dumnezeu. Fie ca wi noi sq fim cu adevqrat credinciowi ca wi Biserica primarq wi sq ne rugqm Domnului. Biserica primarq nu era awa de echipatq ca noi, dar avea mai multq putere. Petru, la un moment dat, avknd de-a face cu niwte credinciowi care au minyit, a avut atkta putere ’nckt i-a omorkt. Nu wtiu dacq Biserica contemporanq are aceastq chemare, ... dar vreau sq spun cq modelul nostru trebuie sq fie Biserica primarq care trqia ‘n comuniune cu Domnul ei, “l awtepta pe Domnul ei, care era cqlquzitq cu Duhul Sfknt wi care trqia ‘n awa fel ‘nckt sq fie o mqrturie ’n lumea de atunci. Se spune cq lumea de azi trqiewte ‘n pluralism. Wi atunci, lumea trqia tot ‘n pluralism. Comunitatea crewtinq era o minoritate. N-avea. radio, n-avea telefon, n-avea nimic din aceste lucruri pe care le avem noi astqzi. Wi totuwi, au fost plini de putere pentru cq s-au bazat pe Domnul lor, pe Isus Christos, care era Capul lor, Mkntuitorul lor wi ... este wi al nostru. El nu s-a schimbat, este la fel, ieri, azi wi ‘n veci. Amin! EG 86. Vladimir Pahomi Pe vremea copilqriei mele, tata obiwnuia sq desfacq ckte un ceas dewteptqtor wi, din arcul mqwinqriei, sq-i facq mamei mele un fel de margine la pqlqria care trebuia sq-i stea pe cap. Cred cq ceasul de masq folosit pentru aceastq <extracyie> se numea <CFR>. Cqutknd sq-l imit pe tata, m-am apucat wi eu, copilqrewte, sq mq joc cu mqruntaiele ceasului. Awa am descoperit cq mqsurarea timpului se face prin miwcarea diferitelor <rotiye>. Una este purtqtoarea limbi care aratq orele, alta este purtqtoarea limbii care aratq minutele, altele regleazq aratqtorul soneriei, iar altele, mai mici sunt rotiye de legqturq care transmit miwcarea ‘ntre rotiyele mai mari. Ori de ckte ori am ‘ncercat sq pun ceasul la loc, mi-au rqmas mereu ckteva rotiye ... ‘n plus. Am constatat ‘nsq cq fqrq ele ... ceasul nu merge! Chiar wi cele mai mici rotiye sunt strict necesare pentru buna funcyionare a ceasului. Vladimir Pahomi nu este un nume foarte cunoscut pentru majoritatea crewtinilor romkni. El a funcyionat ca una din acele <rotiye mici>, fqrq care nu se poate face miwcarea <rotiyelor mai mari> din ceasornicul cel mare wi important al <dewteptqrilor> religioase. 172

Amintiri cu sfinyi De cknd ‘l cunosc, Vladimir a stat ‘n preajma oamenilor din prima linie. Mereu la dispoziyie, mereu gata de plecat la drum, mereu gata de risc wi de ostenealq. - <Talow, ne trebuie cineva sq ne ducq cu mawina!> - <Lasq cq-l chem pe Vladimir.> - <Ne trebuie cineva sq fugq dupq Pavel Nicolescu!> - <Lasq cq-l trimit eu pe Pahomi.> - <L-a luat iar pe Popescu la anchetq. Trebuie sq anunyqm ‘n Bisericq.> - <Lasq cq anunyq Vladimir.> - <Trebuie cineva sq yinq ora de rugqciune!> - <O s-o yinq Vladimir.> - Frate Yon, trebuie cineva care sq ridice problema aceasta delicatq ‘n adunarea generalq a Comunitqyii.> - <Lasq cq o ridicq Vladimir.> - <Cine-l duce pe Olah?> - <Aranjqm cu Pahomi.> - <Cine face procesul verbal? Ne trebuie un secretar de zi.> - <Este aici Vladimir Pahomi.> - <Unde tragi frate Gug cknd ajungi la Los Angeles?> - <La Vladimir, unde sq trag? La Vladimir, ca ‘ntotdeauna.> Sqrqca sora Lenuya, soyia lui Vladimir! Numai ea wtie ce viayq a dus alqturi de omul acesta pus pe altar trup wi suflet, mereu la dispoziyia Domnului wi a celor ce-L slujesc pe El. Pe vremea cknd se fqceau <memoriile> cqtre conducerea yqrii wi cqtre Ceauwescu, pqstorii nu aveau aproape niciunul mawinq. Cel care i-a dus pe toyi wi pe fiecare, ‘n mai toate direcyiile pentru ca sq fie la toate sfaturile de tainq a fost ... Vladimir <cel fqrq fricq.> Dacq este adevqrat cq Dumnezeu ‘i va rqsplqti fiecqruia dupq osteneala sa, Dumnezeu va trebui sq-i dea lui Vladimir ceva ‘n schimbul Fiatului 850 pe care l-a distrus ‘n drumuri fqrq numqr fqcute ca vizitiu al pqstorilor. Astqzi la Alexandria, mkine la cine wtie ce ‘nmormkntare, poimkine la garq, ... Zile pe drumuri, nopyi nedormite ... “n Los Angeles, chiar din zona ‘n care locuiewte acum familia Pahomi, s-a construit o nouq autostradq care duce exact pknq la aeroportul Internayional. Mai ‘n glumq, mai ‘n serios, prietenii au numit aceasta nouq arterq de circulayie <autostrada lui Vladimir>, fqcutq expres pentru musafirii lui, sq ajungq mai repede wi mai direct de la aeroport ... la el acasq. Judecata wi rqsplqtirile lui Dumnezeu nu se vor face dupq cantitatea sau specificul slujirii fqcute, ci dupq calitatea ei wi, mai 173

Arhive sentimentale ales, dupq credinciowie. <Mulyi dintre cei dintki vor fi cei de pe urmq, wi mulyi dintre cei de pe urmq vor fi cei dintki.> Dea Dumnezeu ca <‘n ziua aceea>, sq fim ckt mai mulyi dintre >cei din fayq.> EG 87. Sarah Branzai Am auzit pe cineva spunknd: <Copiii de azi cresc mai mari wi mai repede, dar unii nu ajung niciodatq la ... maturitate.> Wtiam cq dewi ewti copil doar o datq ‘n viayq, imatur poyi rqmkne ... toatq viaya. Nimeni nu crewte dacq ‘ngqduie mereu altora sq hotqrascq ‘n locul lui. Toyi cei care cresc ‘n casele noastre trebuie sq ajungq la vkrsta la care pot ‘ncepe sq trqiascq pe propriile lor picioare. A fi matur ‘nseamnq a fi ‘n stare sq-yi faci datoria, fie cq ewti supravegheat sau nu; ‘nseamnq sq fii ‘n stare sq termini ceea ce ai ‘nceput, sq poyi purta bani ‘n buzunar fqrq sq simyi imediat nevoia sq-i cheltuiewti wi mai ‘nseamnq sq poyi suporta o nedreptate fqrq sq ‘ncerci sq-yi faci singur dreptate. Maturitatea crewtinq presupune o acceptare a existenyei lui Dumnezeu wi a totalei noastre dependenye de ajutorul divin. “n pragul vkrstei de paisprezece ani, tinerii evrei devin <bar mitva> (fiu al Legii). Evenimetul marcheazq clipa ‘n care un suflet devine direct rqspunzqtor ‘naintea lui Dumnezeu wi suficient de matur pentru a fi integrat ‘n mulyimea ‘nchinqtorilor de la Templu. Prin vara lui 1999, eram ‘mpreunq cu tatql meu, cu Aurel Popescu, Nelu Gug wi ‘ncq alyi ckyiva romkni la Ierusalim. “ntkmplarea a fqcut ca tocmai ‘n ziua aceea, un grup de tineri evrei sq fie declarayi <bar miyva.> Strigqtele mamelor cocoyate pe gardul care despqryea curtea bqrbayilor de curtea femeilor, bomboanele aruncate peste capetele participanyilor, ‘mbinarea aceea de tineri imberbi wi bqtrkni bqrbowi umplea locul din faya celebrului <zid al plkngerii> cu bucuria unui festival multicolor. Unul dintre pqrinyi, pqtruns de entuziasmul clipei, ‘wi purta fiul pe umeri, lqskndu-se cqlqrit de bunq voie pentru ultima oarq de fqtul adus acum sq treacq pragul maturitqyii. “mbrobodit ‘n wal (talil) wi ‘nfqwurat ‘n filacterii, copilul bqtea la poryile lumii spirituale printr-o scurtq lecturq din sulul Torei. Cei din jur ‘l ascultau bucurowi wi-l priveau cu aprobare. Cam awa ceva voi face wi eu acum, cu entuziasmul comun tatqlui din lumea amintirilor. Pe umerii mei imaginari, voi aduce ‘naintea voastrq chipul fetei mele de patrusprezece ani ‘n clipa 174

Amintiri cu sfinyi cknd am observat surprins trecerea ei ‘n lumea celor suficient de maturi ca sq aibq o relayie personalq cu dumnezeirea. “ntkmplarea s-a petrecut ‘n vara anului 2002. Ocazia a fost participarea noastrq la tabqra tineretului baptist de la Colorado. Ca sq ne rqsplqteascq pentru efortul de a veni printre ei, tinerii au hotqrkt ca sq fim cazayi la un motel din apropierea rusticei tabere. Seara, ne ‘ntorceam ‘n camera de hotel wi, din obiwnuinyq conectam computerul portabil la Internet pentru a-mi verifica corespondenya. “n fiecare searq, ‘ncercqrile mele erau ‘ndelungate wi lipsite de reuwitq. Serverul local era insuficient pentru numqrul solicitanyilor. De obicei, dupq 15 - 20 de minute mq lqsam bqtut wi ‘i lqsam computerul fetei mele, Sarah. De fiecare datq, ea intra <on line> de parcq avea o parolq magicq, iar eu mq ‘nvkrteam ‘n awternut plin de invidie. Dupq ckteva astfel de seri, am auzit-o pe Sarah woptindu-i soyiei mele: <Wti de ce eu reuwesc de fiecare datq sq mq conectez la Internet wi tata nu ? Pentru cq, de fiecare datq, eu mq rog ‘nainte de a ‘ncerca conecyia. Dumnezeu mq aude wi mq ajutq!> Mqrturisesc cq am trqit sentimente complexe wi cumva diametral opuse. Pe de o parte m-am simyit vinovat wi umilit ‘n postura mea de tatq wi de pqstor <cu experienyq.> Copilul meu avea mai multq competenyq sq vorbeascq tinerilor din tabqrq despre viaya de rugqciune .... Pe de altq parte, m-am bucurat pknq ‘n adkncurile fiinyei sq primesc pentru prima datq semnul cq fata mea a trecut pragul educayiei primite de la pqrinyi spre lumea experienyelor personale cu Dumnezeul cel viu. N-au fost chiote ca ‘n curtea Templului de la Ierusalim, n-au fost bomboane aruncate ca niwte artificii ‘n aer, dar a fost bucuria unui pqrinte care-wi vedea copilul devenind sub ochii lui <bar mitva>, o persoanq cu responsabilitqyi wi drepturi personale ‘n lumea adevqrayilor ‘nchinqtori prin duh wi prin adevqr. EG 88. Dumitru Ionicq Mi-a fost dqruit de Dumnezeu ca frate ‘n zile fierbinyi. Securitatea ‘nconjurase casa noastrq din cartierul <Apqrqtorii Patriei> wi arestase wi amendase ‘n dreapta wi-n stknga. Urmarea a fost cq ‘n loc sq fiu ales ‘n funcyia de secretar al organizayiei tineretului comunist, awa cum se plqnuise, am fost <pus ‘n discuyie> wi propus pentru disciplinare sau excludere. “n ziua <marei wedinye>, colegii mei au fost, pe tqcute, de partea mea. Nici unul ‘nsq nu a venit la mine mai bucuros ca 175

Arhive sentimentale acest Ionicq Dumitru, cu doi ani mai mare deckt mine, coleg de clasq cu fratele meu. Mi-a cerut sq-i povestesc mai mult despre <credinyq> wi despre viaya ‘mpreunq cu Christos. Era <crewtin ortodox> prin tradiyia pqrinyilor, dar ‘ncq nu vqzuse pe nimeni gata sq sufere pentru Isus. Cu timpul, prietenia aceasta a lui Ionicq s-a adkncit wi el mi-a yinut loc de alinare cknd mq apuca tristeyea din cauza lui Emil, fratele meu care nu-mi ‘mpqrtqwea ‘n nici un fel convingerile. Iatq o poezie scrisq ‘n asemenea clipe de durere: Chin de frate Nu simyi depqrtarea cum cascq-ntre noi Prqpastia ne-mkngkierii ? Dewi ‘mi ewti frate, frqyia-ntre noi Seca-va ‘n ceasu-nhumqrii. Pe veci nu mq ai wi pe veci nu te am, “n lumi diferite ne ducem. Luminq, iubire e patria mea. A ta e pieire ‘n suflet. Vai, frate, nu simyi depqrtarea furknd Cqldura trqirii-mpreunq ? Te-ntoarce din drum, cqci altfel curknd Te-a-nghite a nopyii genunq. Frqyia trupeascq e-un chin ce mi-l dai Ckt timp lui Christos nu te dai. Biblia spune: <Cine ‘wi face mulyi prieteni, ‘i face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care yine mai mult la tine deckt un frate> (Prov. 18:24). 176

Amintiri cu sfinyi EG 89. Dumitru Ionicq Cu timpul, drumurile noastre s-au despqryit: eu am plecat ‘n America, el a rqmas ‘n Bucurewti. Am continuat ‘nsq sq ne scriem wi am ‘ntreyinut o prietenie ‘ntinsq peste yqri wi mqri. Richard {urmbrand obiwnua sq spunq: <Timpul wi distanya pot stinge iubirile mici, dar le fac sq creascq pe cele mari.> Prietenia mea cu Ionicq m-a ‘mbogqyit mult. Se spune cq iubind pe cineva, l-ai luat 'n sufletul tqu, fqrq ca el sq piardq ceva. Ionicq a fost cu mine ‘n toate zilele mele americane. L-am revqzut <‘n trup> prin 1989, cu puyine luni ‘nainte de Revoluyie, cknd, ‘n isteria generalq, din vigilenyq proletarq, simpla mea vizitq ca prieten venit din occident a fqcut sq fie chemat wi anchetat la Securitate. Am revenit dupq fierbintele Decembrie 1989 ‘mpreunq cu ckteva tiruri pline de ajutoare. L-am gqsit la fel de plin de dragoste ca ‘ntotdeauna wi l-am luat ‘mpreunq cu soyia sq ne fqcq o vizitq ‘n Los Angeles. S-a integrat foarte repede ‘n mijlocul credinciowilor din biserica noastrq. A devenit un <frate> prin botez wi a ‘ntregit cercul prietenilor cu care-mi petrec vremelnicia pe coasta de vest a Americii. Dewi provenim din familii diferite, suntem <frayi> prin aceeawi credinyq ‘n Dumnezeu wi prin aceeawi umblare alqturi de Christos. La fel mq simyisem wi eu ‘n mijlocul crewtinilor dupq evanghelie din Pawcani. Foarte departe de familia de la Bucurewti, wi mai ales de fratele meu care stqruia ‘ncqpqyknat sq nu-L primeascq pe Christos, am scris atunci un sonet: Tainica frqyie Cu cel ce frate mi-i ‘n stqri, N-am taine, taina-i sq sporeascq; Cu-acel strqin, n-am cunoscut, N-am gknd pe care sq-l citeascq. De nu ni-i calea la-mkndoi Cqrarea strkmtq spre Golgota, Nu cknt-acelawi glas ‘n noi, Nu plknge-aceeawi strunq nota. 177

Arhive sentimentale Cu-acel rqtqcitor, <strqin>, Acasq sunt, cu cel <de-acasq> Wi ne-mpqryim ca pe-un tain Wi gkndul spus wi woapta-ntoarsq. Eu vorbe n-am cu cel limbut, De <mut> sunt lesne priceput. Nu degeaba se spune cq un prieten este o persoanq cu care poyi sq ... taci confortabil. Toyi oamenii te aud cknd vorbewti; prietenii ’nsq ’nyeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep wi ceea ce n-ai spus ’n cuvinte. EG 90. Emiluyq Dumitru S-a nqscut ca <dar> venit la vkrsta maturq, cknd Roxana wi Daniel, sora wi fratele lui, ajunseserq deja spre 13 wi, respectiv, 16 ani. Familia lui era proaspqt venitq ‘n America. Pqrinyii lui, Ionicq wi Tita Dumitru l-au simyit crescknd ‘ntre ei ca pe o promisiune de gingqwie la vkrsta ‘naintatq. Pruncul a fost ‘nsq sq fie altceva, o mare ‘ncercare a credinyei wi o continuq sursq pentru motivayia de a alerga la Domnul pentru putere wi speranyq. Copilul acesta <s- a grqbit> sq se nascq. A venit pe lume ‘n 26 Aprilie 1984, la numai douqzeci wi patru de sqptqmkni (cinci luni wi jumqtate), ‘n greutate, dacq o putem numi awa, de numai un \\ilogram wi o sutq waizeci de grame. Iar <lung> a fost de numai 39 de cm. Botezayi de curknd, pqrinyii au cqutat pentru el un nume cu semnificayie wi i-au zis: Emanuel, care tqlmqcit ‘nseamnq <Dumnezeu este cu noi>. Noi i-am zis ‘nsq <Emiluyq>, din cauza dimensiunilor liliputane wi a dragostei uriawe pe care a trezit-o ‘n noi. <Emiluyq> a devenit imediat copilul tuturor, fiul bisericii, <copilul minune>. Ne-am nqpustit sq-l vedem la <incubatorul> spitalului, unde era considerat caz critic la secyia ICU (Intensive Care Unit). Privit prin geamul care ne despqryea, copilul acesta trezea ‘n noi un amestec ciudat de trqiri contradictorii. Ne nqpqdeau rknd pe rknd wi ckteodatq concomitent bucuria wi lacrimile milei, optimismul wi teama de viitor, ‘ncrederea ‘n Dumnezeu wi bqnuiala tragicq ce presupunea un sfkrwit prematur. Tehnica cea mai modernq era asociatq cu rugqciunea strqveche wi fierbinte a tuturor. 178

Amintiri cu sfinyi Cel mai intens, aceste trqiri au fost simyite de Dinu Dobrea, un alt prieten al lui Ionicq. Suflet ales, apropiat mereu celor aflayi ‘n suferinyq, Dinu l-a vegheat cel mai mult wi cu cel mai adknc devotament pe Emiluyq. S-ar cuveni aici sq spun ckteva lucruri despre prietenie. Le-am gqsit scrise de Ioana Pkrvulescu, ‘ntr-una din publicayiile romknewti, dar ele se potrivesc foarte bine wi cu cazul nostru: <Calitatea de ’ndrqgostit nu are nevoie de confirmarea persoanei iubite wi nici de cea a ochiului public. Se poate iubi indefinit ’n tainq, creiknd chiar alesului/alesei impresia de politicoasq indiferenyq. Prietenia se aflq ’nsq la polul opus: fqrq reciprocitate e vorbq goalq wi falq uwoarq. Ea dqinuie exact atkt ckt cei ’n cauzq se recunosc unul pe altul drept prieteni. Spre deosebire de dragoste, care poate ’nflori la bine, dar dq adesea ’ndqrqt la greu, dacq nu cumva dispare cu totul, sentimentul de prietenie crewte proporyional cu necazurile unuia dintre prieteni. \"ntr-un fel, aceastq legqturq de sknge spiritual e mult mai tare deckt cea de sknge propriu-zisq, numitq rudenie. Cq prietenia se manifestq la greu ar putea sq parq o trqsqturq ’n favoarea ei. Proverbul cu prietenul care <la nevoie> se cunoawte consfinyewte aceastq aparenyq. De la lozinca iubitorilor de <adevqr>, Amicus Plato sed magis amica veritas pusq ’n circulayie de Ammonius Saccas ’n Viaya lui Aristotel wi numai paryial justificatq de un fragment din Etica nicomachicq, cei care-wi fac un yel din a-wi critica prietenii - wi la bine wi la rqu - nu mai au nevoie de alte argumente. Nu este deloc sigur cq misiunea prieteniei este critica <’n numele adevqrului>. Prietenia ar trebui sq aibq ’ncredere cq, mai devreme sau mai tkrziu prietenul va descoperi singur acest adevqr, dacq nu ’l wtie deja. Dacq arta sau wtiinya au nevoie de criticq avant toute chose, exemplele literare ne aratq cq arta sau wtiinya prieteniei are nevoie wi de altceva. De ’ncredere wi sprijin la bine, cqci nimic nu e mai greu de ’ndurat deckt temuta zi de dupq succes.> “ntre Dinu wi Ionicq s-a nqscut o prietenie forjatq de ‘nalta temperaturq a suferinyei. Se spune cq acestea sunt cele mai trainice. Prietenii sunt aceia care te ’ntreabq: <Ce mai faci?> wi doresc cu adevqrat sq-yi asculte rqspunsul. De fapt, prietenii sunt felul ’n care Dumnezeu ne poartq de grijq. Cele douq familii nu s-au cunoscut ‘n Romknia, dar s-au apropiat, treptat, treptat, una de alta ‘n Los Angeles, mai ales ‘n timpul ‘n care Draga Dobrea a ajutat familia Dumitru sq 179

Arhive sentimentale completeze actele pentru rqmknerea lor ‘n America wi pentru aducerea copiilor lor din Romknia. Prietenia este o floare cu o crewtere lentq. Fiecare prieten reprezintq o parte din inima noastrq care nu s-a nqscut pknq ce n-am fqcut cunowtinyq. A fost bine cq Dinu wi Ionicq s-au cunoscut ‘nainte de a avea prea mult nevoie unul de altul. Nu degeaba a spus cel care a spus: <Fq-yi prieteni mai ’nainte ca sq ai nevoie de ei>, iar Biblia adaugq: <Prietenul adevqrat iubewte oricknd, wi ‘n nenorocire ajunge ca un frate> (Prov. 17:17). A venit ‘nsq ceasul durerii, cknd prieteniile sunt puse la ‘ncercare wi dovedite. I-am privit pe Dinu wi Ionicq, ‘nflorind ‘n frumuseyea caracterului lor. Norul trecqtor a adus peste ei ploaia binefqcqtoare a rodirii interioare. Marele om de stat britanic, Benjamin Disraeli a spus: <Cel mai mare lucru pe care-l poyi face pentru un prieten nu este sq-i dai din bogqyiile tale, ci sq i le scoyi la ivealq pe cele care sunt ascunse ‘n el ‘nsuwi.> Privitq din aceastq luminq, prietenia este o responsabilitate, nu o oportunitate, este cimentul care yine lumea ’mpreunq. Din cauza nawterii ‘nainte de soroc, Emiluyq a avut un sistem imun foarte slab, iar aerul poluat din Los Angeles i-a provocat tot felul de afecyiuni care l-au trimis mereu la spital. Pqrinyii l-au vegheat mereu cu credinciowie. Uneori, l-am vegheat wi noi, cu toatq tqria credinyei noastre. “mi amintesc cq la un moment dat a fqcut o febrq extrem de mare wi medicii l-au awezat ‘ntr-o cadq cu apq wi gheayq. Eram numai noi doi acolo, Dinu wi cu mine. Speriat, eu am alergat sq vorbesc cu asistenta. Cknd m-am ‘ntors, l-am gqsit pe Dinu aplecat asupra copilului, dkndu-i cu palma valuri de apq peste cqpworul fierbinte wi amestecknd ‘n apa din cqdiyq lacrimile din wuvoiul care i se prelingea pe obraz. Pqstrez wi astqzi imaginea de atunci ca pe un talisman de mare prey, ca pe o comoarq de suflet. Cine sau ce ‘l fqcea pe acest om sq plkngq aplecat peste copilul altuia. <Desqvkrwirea> lquntricq? Nicidecum! Cqci despre desqvkrwire nu putem vorbi niciunul ... Nu degeaba se spune cq atunci cknd cineva a ajuns sq se cunoascq bine pe sine nu se mai mirq de ce are awa de puyini prieteni. “ntreb eu: Se poate cumpqra o astfel de legqturq cu bani ? Niciodatq! Dacq poyi cumpqra prietenia cuiva, nu se meritq! Pknq la urmq, poluarea din Los Angeles wi sfatul medicilor l- au convins pe Ionicq sq-wi strqmute familia la Portland, Oregon, ‘n yara ploilor, a brazilor wi a aerului curat. A pqstrat ‘nsq legqtura cu Dinu wi s-au vizitat ori de ckte ori dorinya le-a fqcut posibilq o ‘ntklnire. Pqstrez ‘n mine convingerea cq wi Ionicq wi Dinu sunt 180

Amintiri cu sfinyi astqzi mai frumowi din cauza prieteniei care-i leagq. Unii oameni vin wi pleacq repede din viaya noastrq, alyii stau o vreme, punkndu-wi amprenta pe inima noastrq. Dupq plecarea lor, nu vom mai fi niciodatq aceiawi. EG 91. Ioan Alexandru Eu nu sunt poet. Sunt doar ... romkn, iar despre romkn se spune cq este ‘mbolnqvit de poezie chiar de la nawterea lui. Pe Ioan Alexandru l-am cunoscut la prelegerile pe care le yinea la Universitate. Acolo wi atunci, poezia din vinele lui ne-a legqnat trqirea wi simyirile. Printr-un fel de rezonanyq misterioasq, m-am trezit wi eu cq awtern pe hkrtie versuri de poezie crewtinq. Iatq unele grupate ‘ntr-o poezie ‘n stilul marelui idealist: Sunt Cel ce sunt Sunt Pkinea vieyii ce-am venit sq vq ridic din moarte, Sunt Bob zdrobit wi mqcinat; sunt Cel venit sq poarte. Sunt Trupul frknt wi ‘nchinat, sunt Jertfa din altare. Sunt sknge scurs pentru pqcat, sunt Miel pentru iertare. Mkncayi copii, Mi-e trupul tot ospqy de pomenire, Beyi vinul row^, cq-n sknge sfknt e say pentr-omenire. Mkncayi wi beyi, din rqni ce mor, luayi viayq pentru viayq; Din Leul mort, ‘n stup cuprins, gustayi wi luayi dulceayq. M-am coborkt din cer la voi ‘n dar wi-n oferire, Mkncayi wi beyi, primiyi wi luayi, sunt pentru ispqwire. Veniyi cu toyi, sunt din destul, e loc pentru oricine. Eu chem wi-awtept, iubesc wi plkng, Mq frkng wi pentru tine. Nu vreau sq pierd, vreau sq ‘ntorc, sunt pentru mkntuire, Sunt Staul pentru cel pierdut, sunt Uwq de iubire. Mi-e trupul frknt ca sq intrayi wi-s stors pentru spqlare. Sunt wi Pqstor, sunt wi Cuvknt, sunt pentru ‘nchinare. Din vewnicia fqrq timp, M-am rupt pentr-o clipitq 181

Arhive sentimentale Wi-am coborkt din infinit ‘n lumea cea finitq. Sunt totuwi Eu, sunt necuprins, sunt Dumnezeu prin Sine, De nu veniyi, rqmkn wi sunt; pieri-veyi ‘n ruwine. 1985 EG 92. Petru Popovici 4 Decembrie 2002. Ieri m-am ‘ntors de la Toronto, unde a avut loc logodna fetei mele mai mari, Christine, cu Valer Monafu. Mama lui, ajunsq acolo din Romknia, n-a primit vizq pentru a veni la Los Angeles, awa cq ne-am ‘mbarcat toatq familia wi am zburat sq pecetluim o <logodnq internayionalq.> Revenit acasq, am rqsfoit vraful de corespondenyq wi am deschis ‘nfrigurat o scrisoare de la fratele Petru Popovici. M-am temut sq nu-mi vesteascq ceva rqu, ... m-am bucurat anticipknd ceva bun ... Pentru cq n-am permisiunea dknsului sq o public, mq voi mqrgini sq vq ‘mpqrtqwesc doar una din metaforele care, din ckt ‘l cunosc eu, l-au caracterizat ‘n toatq activitatea lui. <M-am strqduit toatq viaya sq awez hrana ‘n ieslea de jos a oilor, nu ‘n cea ‘naltq a boilor. Dumnezeu m-a trimis sq dau hranq oilor. Pe boi sq-i pqstoreascq alyii ...> Remarca era pentru cei care ne-au reprowat mereu lipsa de <nivel academic> din mai toate scrierile noastre. Scrisoarea fratelui Popovici mq ‘ncuraja sq continui sq stqruiesc ‘n lucrarea pentru cei mici wi mulyi, nu pentru cei mari wi puyini la numqr. Cuvintele unui om aflat la capqt de drum ... cuvinte asemenea unui testament duhovnicesc ... un manifest pentru smerenie ... Citirea lor ‘mi aduce ‘n minte ecoul unei alte ‘ntkmplqri. Pe undeva prin satele cu biserici mici, un tknqr seminarist venise sq predice. Cknd i-a venit vremea, s-a ridicat curajos la amvon de pe banca pe care stqtuse pknq atunci lkngq bqtrknul adunqrii. Ochii ‘i erau numai flqcqri, inima semeayq, tonul vocii sigur de el wi cumva parcq ... prea plin de el ‘nsuwi. Ascultqtorii erau oameni simpli, iar tknqrul venit de la Seminar fusese crescut ‘ntr-o bisericq mare <de la oraw>. “i privea <de sus>, anticipknd deja aprecierile entuziaste de la urmq. Numai cq n-a fost sq fie awa ... Dupq numai ckteva minute de predicq parcq s-a <rupt firul>. Au ‘nceput sq-l treacq toate transpirayiile wi privirile i s-au ‘mpqienjenit. Vorbirea a ‘nceput sq i se poticneascq, picioarele i 182

Amintiri cu sfinyi s-au ‘nmuiat, tonul vocii a scqzut. A dus-o totuwi pknq la capqt, un capqt lewinat asemenea unui balon care a fqcut <fksssss> wi, dupq un <Amin> precipitat, a aterizat desumflat pe bancq, alqturi de bqtrknul adunqrii. Acesta l-a privit blknd wi i-a rostit alene, dar dintr-o foarte mare wi ‘ncercatq ‘nyelepciune: <Vezi, dacq te-ai fi suit la amvon cum te-ai coborkt, ai fi coborkt acum de acolo awa cum te-ai urcat!> Vorbele erau o variayie pe tema: <Mkndria vine ‘naintea cqderii>, sau <Celor smeriyi, El le dq har.> EG 93. Vasile Brknzei Vestea a venit peste noi ca un trqznet: tata are cancer la prostatq! Ne-am obiwnuit ca pqrinyii nowtri sq fie vewnici ... Nquceala mea wi potopul de lacrimi a fost contrabalansatq de liniwtea wi bucuria lui: <Ce vq prqpqdiyi atkta cu firea? Eu sunt pregqtit de mult pentru asta! Pentru mine, de-acum ‘ncepe partea frumoasq a vieyii. Mq ‘ndrept spre casa cereascq. I-am spus Domnului de mult cq sunt gata. Mamq-ta este deja acolo, pqrinyii mei sunt acolo, Domnul Isus este acolo! Mq pregqtesc sq merg acasq.> “n zilele urmqtoare, l-am urmqrit mai duios cu privirea, cqutknd sq mi-l ‘ntiparesc durabil pe retinq, sq-l mai pot vedea wi atunci cknd n-o sq ne mai fie prin preajmq. Se plimba prin casq fluierknd voios ckntqri optimiste, se ‘mbraca dichisit wi se pieptqna cu atenyie. Scena mi-a adus aminte o ‘ntkmplare cititq undeva. Un turism american a ajuns ‘n vizitq la unul dintre vestiyii rabini ai Poloniei, Hai]m. Cknd a intrat ‘n casq a observat cu uimire cq rabinul trqia ‘ntr-o singurq camerq, plinq de cqryi wi cq singura mobilq era o masq wi un scaun ‘n mijloc. <Bine, dar unde vq este mobila?> , ‘ntrebat turistul. <Dar a ta unde este?> i-a rqspuns rabinul. >Eu nu sunt deckt ‘n vizitq pe aici>, s-a justificat turistul. <Wi eu, dragul meu, wi eu ... tot la fel>, a spus liniwtit rabinul. EG 94. Petru Popovici L-am avut iarqwi printre noi ‘n 9 Februarie 2003. A venit la o nuntq, dar a rqmas sq sqrbqtoreascq alqturi de noi cei 20 de ani scurwi de la plantarea bisericii ‘n Holl][ood. Parcq mai ieri m-a 183

Arhive sentimentale ‘ntklnit la |itchener, Canada wi mi-a spus: <Dacq vrei, vino sq vezi lucrarea din California. Avem nevoie de un om acolo.> Am venit ‘n iarna lui 1983, iar ‘n primqvarq m-am mutat definitiv ‘n Los Angeles. Dknsul m-a sfqtuit sq merg wi la San Francisco wi sq vqd biserica rqmasq fqrq pqstor prin moartea fratelui Boyan. M-am dus, am vqzut biserica de acolo, dar am ales sq rqmkn ‘n Los Angeles, alqturi de fratele Popovici: <Wtiyi, eu n-am fost pqstor ‘n yarq. N-am experienyq. Dacq dau de probleme ‘n San Francisco, mq ‘nec singur. Prefer sq rqmkn aici wi sq ‘nvqy de la dumneavoastrq, iar dacq dau de probleme, am sq strig: <Ajutor!> wi veyi veni repede sq ne scoateyi din impas.> Awa am spus wi awa a wi fost. Dumnezeu m-a rqsplqtit pentru atitudinea mea de <ucenic> wi mi-a fqcut parte sq cresc ‘n anii de pastoralq la umbra unor giganyi ai lucrqrii crewtine: Petru Popovici, Richard {urmbrand, Simion Cure, Liviu Olah. La ‘nceput, fratele Petru Popovici a ‘mpins un grup de 27 de membrii din biserica lui sq vinq cu mine wi sq formeze nucleul noii biserici din Holl][ood. Peste alyi trei ani, dknsul avea sq ‘mpingq ‘ncq 50 de membrii sq ni se alqture pentru a forma o bisericq ‘n Orange Count], biserica pqstoritq de dknsul ‘n Bellflo[er rqmknknd sq acopere aria lui Los Angeles Count]. Dupq principiul plantqrii de noi biserici, <ne-am ‘mpqryit, fqrq sq ne despqryim> wi am rqmas, awa cum am repetat-o ‘n nenumqrate ocazii de-a lungul anilor, <o singurq bisericq, dar care se adunq ‘n douq locuri diferite din motive misionare.> Lucrul acesta s-a vqzut din faptul cq biserica Bellflo[er mi-a plqtit jumqtate din salariu ‘n primul an de activitate, s-a vqzut din nenumqratele servicii comune wi s-a vqzut din faptul cq acum, la aniversarea celor 20 de ani scurwi ‘ntre timp, cele douq biserici au venit iar sq se adune ‘mpreunq wi sq-I mulyumeascq Domnului pentru harul Lui dqruit unor romkni plecayi de acasq wi ajunwi tocmai la capqtul pqmkntului. La serbarea de aniversare au participat wi Liviu Yiplea, prietenul meu wi pqstorul de astqzi al bisericii din La Habra, fostq ‘n Bellflo[er, Pavel Nicolescu, invitatul nostru de la Ne[ }or\\ wi Paul Dan, trimisul nostru misionar ‘n Romknia. Predica de bazq a avut-o ‘nsq fratele Petru Popovici, iar ocazia i-a prilejuit o rememorare a anilor de iniyiative misionare, o reverie ‘n atmosfera unor ‘mpliniri personale wi colective. Slqvit sq fie Domnul pentru toate! Privindu-l wi ascultkndu-l pe fratele Petru Popovici, am cqutat sq recapitulez cele ‘nvqyate de la dknsul. Am revqzut cele cinci mari principii care i-au ‘nlesnit lucrarea wi l-au propulsat ‘n fruntea unei generayii de slujitori ai lui Dumnezeu. 184

Amintiri cu sfinyi “n primul rknd a fost sincer wi cinstit cu sine ‘nsuwi. Niciodatq nu l-a pqrqsit sentimentul unei totale nevrednicii care l-a ‘mpins sq se agaye ‘ntotdeauna de puterea wi prezenya lui Dumnezeu alqturi de sine. Dupq propria lui mqrturisire, fratele Petru Popovici a fost <un om neisprqvit>. N-a terminat nici mqcar Seminarul ... Asta l-a fqcut sq munceascq pe brknci toatq viaya, citind cu sete, scriind cu intensitate, predicknd mereu wi rqspkndind <mai mult ca alyii> mesajul despre dragostea wi harul lui Dumnezeu ‘n Christos. N-a avut wi nici n-a dorit niciodatq sq aibe o <diplomq> pe care sq o atkrne pe perete wi care sq-i dea sentimentul cq <a ajuns>, <a terminat> ceva. S-a lqsat stqpknit mereu de rkvna unuia care <n-a terminat ‘ncq>, a unuia care <mai are de fqcut ceva> pentru a-wi ‘mplini misiunea. “n al doilea rknd, fratele Petru Popovici a fost mereu printre oameni, accesibil tuturor, mereu gata sq fie atent wi serviabil. Cei care l-au cunoscut personal nu wtiu nimic despre <marele wi inegalabilul Petru Popovici>. Ei l-au cunoscut numai pe <fratele Pitt>, cel mereu cu zkmbetul pe buze wi cu flacqra slujirii ‘n inimq. Citeam nu de mult despre un om care a cerut sq fie primit printre ‘nvqyqtorii de Wcoalq duminicalq la una din bisericile de aici. Era un om ‘nzestrat cu multe daruri spirituale, mai ales cu o pqtrundere ascuyitq ‘n sensul wi semnificayia Scripturilor pentru viaya practicq. Pqstorul bisericii l-a primit cu bucurie wi i-a spus: <Dacq vrei sq ‘ncepi sq-i ‘nveyi pe oameni trebuie mai ‘ntki sq stabilewti bune relayii cu ei. Du-te pe la ei pe acasq, scoate-i pe ckyiva la o masq ‘n oraw sau la o excursie ‘n aer liber. Cautq sq devii ca unul din ei, altfel nu-i vei putea convinge cq ewti doar un <om obiwnuit, dar care are un Dumnezeu neobiwnuit.> Cel vizat a ascultat fqrq nici un entuziasm sfatul pqstorului. Pqrea nemulyumit. “ntr-un tkrziu, a rqspuns: <Am cincizeci de ani. N-am vreme de iarbq verde. Eu vreau sq yin studii cu ei. N-am timp de pierdut ‘n chestii <sociale>. N-am nevoie de prietenia lor. Am nevoie doar de atenyia lor.> Pqstorul i-a rqspuns: <Cautq ‘n altq parte. Nu ‘n biserica noastrq. Cine n-are timp pentru inima noastrq, n-are drept nici la atenyia noastrq.> “n al treilea rknd, fratele Popovici a fost ‘ntotdeauna gata sq lucreze nevqzut wi neapreciat de alyii. Existq unii care sunt harnici numai ‘n lucrqrile care se fac sub reflectoarele scenei publice. Ei cautq mai mult slava popularitqyii, deckt slujirea Marelui Stapkn. Pe fratele Pitt l-am gqsit ‘ntr-o dimineayq bqgat jumqtate sub un <compozer> stricat. Era plin de vopsea tipograficq wi tare necqjit cq nu poate drege mqwinqria aceea ‘mbqtrknitq de ani wi depqwitq de tehnologie. M-am oferit sq-l ajut, dar mi-am dat 185

Arhive sentimentale seama cq nu mq pricep nici pe jumqtate sq fac ceea ce fqcea dknsul. Cknd le ‘nvqyase pe toate? <Nevoia te ‘nvayq, frate Daniel, nevoia ...> Nevoia asta ‘l ‘nvqyase sq fie wi tipograf, wi tehnician radio wi tehnoredactor wi cumpqrqtor de materiale wi cqrquw wi ... femeie de serviciu. N-a fost niciodatq vreo slujbq prea micq sau prea neplqcutq pentru a o face. Nu s-a mulyumit sq se proyqpeascq doar la amvon, ‘n fruntea bisericii, ci a wtiut sq se coboare la munca nevqzutq wi neapreciatq a <neesenyialelor strict nescesare.> Wi-a trqit viaya ‘n faya unei singure audienye: aceea a ochilor lui Dumnezeu. De aceea, nimic n-a fost lipsit de valoare sau nevrednic de rqsplatq. “mi aduc aminte cq m-am supqrat odatq ‘n faya unui vraf de pagini deja aranjate pentru legqtorie ‘n care am gqsit o eroare care le fqcea imposibil de folosit. Mq durea toatq munca wi timpul irosit degeaba. M-a bqtut pe umqr wi mi-a spus pqrintewte, cu un glas cald wi vesel: <Fii liniwtit cq nimic nu-wi pierde rqsplata de la Domnul. El va rqsplqti chiar wi munca aceasta care nu se vede wi nu va fi de folos altora. Dumnezeu vede inima wi rqsplqtewte dorinya ei sincerq.> “n al patrulea rknd, fratele Petru Popovici a fost gata sq se dea la o parte. Foarte rar l-am vqzut luptknd cu ambiyie pentru ceva. Convingerea lui a fost cq singurul strict esenyial ‘n lucrarea lui Dumnezeu este Dumnezeu ‘nsuwi. Noi, toyi ceilalyi, suntem dispensabili. Aceastq convingere l-a fqcut sq nu accepte deckt foarte rar funcyii de conducere ‘n Asociayie. A preferat poziyii de lucru, la revista Asociayiei sau la Calendarul Wcolii Duminicale. Cknd s-a hotqrkt sq se retragq de la Belfflo[er wi sq plece la Sacramento, m-am dus la dknsul acasq wi l-am ‘ntrebat: <De ce?> Mi-a rqspuns: <Frate Daniel, simt cq mi-am ‘ncheiat mandatul dat de Domnul aici. Eu n-am bqtut niciodatq cu pumnul ‘n masq ca sq fiu ascultat. Nu mi-am impus punctul de vedere. I-am lqsat pe alyii sq vorbeascq mai ‘ntki, iar eu am tras concluziile la urmq. Dumnezeu a fqcut ca vorbele mele sq fie primite wi acceptate de ceilalyi. Autoritatea vine de la Domnul. Acum, aici nu mai este awa. Este semn cq trebuie sq mq retrag ‘n altq parte wi sq vinq un altul. Dumnezeu vrea sq dea autoritatea Sa altuia, nu mie.> Paradoxal, aceastq poziyie i-a adus peste ani o poziyie de autoritate pe care nu o are nimeni dintre pqstorii ‘n viayq. L-am vqzut printre noi iarqwi wi m-am uitat la oamenii care-l ascultau ‘n sala bisericii. Cuvintele dknsului erau ca loviturile unui ciocan plecat sq despice stknca. Inimile erau cercetate wi rqspundeau cu 186

Amintiri cu sfinyi interes la intensitatea celui care le predica. Fratele Petru Popovici le vorbea <ca unul care avea putere>. “n al cincilea rknd, fratele Pitt a fost <credincios ‘n lucrurile mici>. Ocaziile mari pentru a face bine altora vin rar, dar cele mici ne ‘nconjoarq toatq ziua. “mi aduc aminte cq mi-a povestit cum, la ‘nceputul lucrqrii sale ‘n Los Angeles, Biserica nu i-a putut oferi un salariu wi a trebuit sq se angajeze la o companie ca lucrqtor necalificat. L-au pus sq stivuiascq niwte cartoane care ieweau ‘n mare vitezq de la o mawinq de presat wi sq le transporte cu un cqrucior pknq la un loc de unde erau preluate de o altq mawinq din fluxul tehnologic. Pedant wi iubitor de frumos pknq la amqnunt, fratele Pitt yinea cu tot dinadinsul ca stiva de cartoane sq fie mereu <aliniate la mare fix> pe cqrucior. Aceastq pasiune pentru amqnunte i-a adus o neawteptatq promovare. Supraveghetorul de secyie l-a vqzut cu cktq grijq wi pricepere aweazq cartoanele pe cqrucior wi l-a trecut sq lucreze pe o mawinq unde efortul fizic era cu mult mai mic! Se cerea ‘nsq mare atenyie wi pricepere la ... aranjarea cartoanelor care urmau sq fie tqiate de lama unui cuyit automat. Majoritatea oamenilor uitq cq toate marile cqlqtorii sunt fqcute din pawi micuyi wi, din nerqbdare, ar dori sq sarq dintr-o datq tocmai la capqtul drumului. Fratele Pitt a fost dintre puyinii care a wtiut cq amqnuntele sunt cuburile din care sunt construite toate construcyiile mqreye ale lumii, iar cine vrea sq o scoatq cu bine la capqt, trebuie sq fie foarte atent la fiecare ... cubuley! Orice lucru care meritq sq fie fqcut, meritq sq fie fqcut foarte bine! Atenyia fayq de amqnunte wi pasiunea pentru un lucru bine fqcut a fost manifestatq de fratele Pitt wi ‘n legqturile cu oamenii. La dknsul, <relayiile> au fost ‘ntotdeauna mai importante deckt <realizqrile>. “ntr-o companie pornitq pe productivitate, relayiile sunt ‘ntotdeauna trecute pe locul doi. Prioritate au realizqrile. Nu conteazq dacq weful yine la muncitori. N-are importanyq dacq muncitorii lucreazq bodogqnind wi pleacq nemulyumiyi acasq. Producyia sq meargq! “n Biserica lui Christos, ordinea este inversq. Relayiile sunt mai preyioase deckt realizqrile. Relayiile ilustreazq wi formeazq caracterul nostru, singura <realizare> pe care o vom lua cu noi ‘n vewnicie. Toate celelalte, clqdiri mari, cqryi, reviste, stayii de radio sau grqdiniye de copii wi spitale vor rqmkne aici. <Ce facem> este treaba lui Dumnezeu. <Cum facem> este responsabilitatea noastrq! Faptele bune au fost pregqtite mai dinainte. Rqmkne ‘nsq ca fiecare dintre noi sq vegheze la felul ‘n care trecem prin ele. Nici un slujitor al lui Dumnezeu n-ar trebui sq creadq cq are dreptul sq fie ‘ntr-o bisericq mai mare, dacq el nu reuwewte mai ‘ntki sq fie o binecuvkntare pentru o bisericq micq! 187